subiecte practicĂ

115
1 SUBIECTE PRACTICĂ 1.ETICHETAREA MEDICAMENTELOR / ETICHETAREA MED. ELIBERATE Substanţele solide Păstrarea substanţelor solide se face în funcţie de proprietăţile fizico-chimice a substanţelor, şi anume: - în borcane cu dop rodat, colorate pentru substanţele medicamentoase sensibile la lumină; - în borcane de material plastic sau cutii de tablă cu închidere ermetică pentru substanţe delicvescente, higroscopice sau efluorescente În funcţie de toxicitatea substanţelor medicamentoase, acestea se păstrează în următorul mod: a. substanţe anodine cu doze maxime de ordinul gramelor care se păstrează pe rafturi (mese de recepţie) în ordine alfabetică, la 2-3 cm distanţă între borcane şi 1-2 cm de la marginea raftului, având etichete la care denumirea substanţei este trecută în limba latină (conform Farmacopeei Române în vigoare) cu litere negre pe fond alb; b. substanţe puternic active cu doze maxime de ordinul centigramelor care se păstrează în dulapul „Separanda” având etichete la care denumirea substanţei este scrisă în limba latină cu litere roşii pe fond alb; c. substanţe toxice şi stupefiante având doze de ordinul miligramelor care se păstrează în dulapul „Venena”, iar pe etichetă denumirea substanţei medicamentoase se scrie în acelaşi mod, în limba latină, cu litere albe pe fond negru. În afară de această etichetă toxicele şi stupefiantele au etichete adiţionale cu „cap

Upload: ione-maxim

Post on 28-Dec-2015

416 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Page 1: SUBIECTE PRACTICÄ‚

1

SUBIECTE PRACTICĂ

1. ETICHETAREA MEDICAMENTELOR / ETICHETAREA MED. ELIBERATE

Substanţele solide

Păstrarea substanţelor solide se face în funcţie de proprietăţile fizico-chimice a substanţelor, şi anume:

- în borcane cu dop rodat, colorate pentru substanţele medicamentoase sensibile la lumină;- în borcane de material plastic sau cutii de tablă cu închidere ermetică pentru substanţe

delicvescente, higroscopice sau efluorescenteÎn funcţie de toxicitatea substanţelor medicamentoase, acestea se păstrează în următorul mod:

a. substanţe anodine cu doze maxime de ordinul gramelor care se păstrează pe rafturi (mese de recepţie) în ordine alfabetică, la 2-3 cm distanţă între borcane şi 1-2 cm de la marginea raftului, având etichete la care denumirea substanţei este trecută în limba latină (conform Farmacopeei Române în vigoare) cu litere negre pe fond alb;

b. substanţe puternic active cu doze maxime de ordinul centigramelor care se păstrează în dulapul „Separanda” având etichete la care denumirea substanţei este scrisă în limba latină cu litere roşii pe fond alb;

c. substanţe toxice şi stupefiante având doze de ordinul miligramelor care se păstrează în dulapul „Venena”, iar pe etichetă denumirea substanţei medicamentoase se scrie în acelaşi mod, în limba latină, cu litere albe pe fond negru. În afară de această etichetă toxicele şi stupefiantele au etichete adiţionale cu „cap de mort” şi pot avea înscrise dozele pentru o dată sau pentru 24 de ore.

Substanţe moi

Aceste substanţe se păstrează în vase de porţelan, de plastic, etichetarea fiind făcută în acelaşi mod ca şi la substanţele solide, iar pentru manipulare se utilizează spatule, patentule etc

Substanţe lichide

Aceste substanţe se păstrează în vase de sticlă, colorate sau incolore, cu dop rodat în funcţie de caracteristicile substanţei respective. Depozitarea şi etichetarea se face în acelaşi mod ca şi la substanţele solide, iar la manipulare se respectă următoarea regulă: totdeauna substanţa se va turna din ambalaj pe partea opusă a etichetei pentru a evita pătarea acesteia1. ELIBERAREA MEDICAMENTELOR IN FARMACIA CU CIRCUIT ÎNCHIS

In cazul in care medicamentul nu este eliberat in ambalajul original, se va conditiona intr-un ambalaj propriu pe care se trece denumirea exacta, concentratia/unitate si cantitatea eliberata.

Page 2: SUBIECTE PRACTICÄ‚

2

Nu se foloseste acelasi ambalaj pentru 2 medicamente sau mai multe.

Pentru acelasi bolnav toate medicamentele se vor pune intr-un ambalaj mai mare

Vor fi eliberate numai de catre personal sanitar autorizat in acest scop si care raspunde pe baza de semnatura69. ETICHETAREA MEDICAMENTELOR ELIBERATE

La medicamentele eliberate in farmacii:

- denumirea medicamentului- data prepararii- perioada de valabilitate (7-10 zile) pentru medicamentele magistrale si 4-6 zile pentru

medicamentele oficinale.La medicamentele industriale si cele oficinale se mai scrie pe eticheta:

- cantitatea, greutatea, volumul.- pentru substante toxice - cap de mort.- pentru specificitate ” INTERN” – eticheta cu margine albastra/fond alb.- pentru “EXTERN” –margine rosie pe fond alb.

Pe lângă aceste etichete mai pot fi utilizate şi etichete speciale, ca de exemplu: „A se păstra la rece”, „A se agita”, „Otravă” etc.

În cazul medicamentelor oficinale pe etichetă se scrie denumirea preparatului în limba latină, data preparării şi semnătura preparatorului.În cazul preparatelor magistrale pe etichete se scrie numărul de reţetă din Registrul de copiere a reţetelor, modul de administrare, cantitatea de produs, data preparării şi semnătura preparatorului.

2. FARMACIA - Farm. cu circuit deschis (comunitară) – compartimentare, personalul

farmaciei, atribuţii; acte de intrare – acte de ieşire a medicamentelor- Farm. cu cicuit ȋnchis – compartimentare- Separanda şi Venena (Conservarea şi păstrarea med. puternic active şi

toxice)

2. FARMACIA-DEPOZIT. ARANJAREA MEDICAMENTELOR

Farmacia este unitatea sanitară în care:

- are loc manipularea medicamentelor fiind veriga de legătură între depozitul farmaceutic sau chiar producător şi pacient sau alţi cumpărători;- se prepară forme oficinale şi reţete magistrale;- sunt depozitate temporar (până la eliberare) medicamentele, substanţele

medicamentoase, ceaiuri, cosmetice şi tehnico-medicale în condiţiile prevăzute de lege.

Page 3: SUBIECTE PRACTICÄ‚

3

Localul farmaciei trebuie să corespundă unor exigenţe impuse de legislaţia în vigoare şi anume:

- să aibă încăperi bine luminate, uscate şi cu ventilaţie corespunzătoare;- să dispună de încălzire sau aer condiţionat astfel încât să fie respectate următoarele

temperaturi în diferite încăperi:18-20C în oficină şi încăperile de lucru;15-18C în depozit;6-15C în pivniţă;

- şi să fie situată la parterDepozitul este o încăpere prevăzută cu rafturi sau dulapuri pe care sunt aranjate, în funcţie de criteriile indicate şi în oficină, substanţele, produsele tipizate, preparatele oficinale, tehnico-medicale, ceaiurile etc. Tot în această încăpere este importantă existenţa unei mese pe care se pun temporar medicamentele până la recepţie, respectiv pe care se pregătesc coletele pentru beneficiari. În această încăpere este importantă existenţa caietului de defectură, în care se notează medicamentele lipsă.

La fel ca in oficina, medicamentele sunt aranjate pe rafturi sau în dulapuri după mai multe criterii:

- intensitatea efectului terapeutic şi anume: medicamente puternic active în dulapul „Separanda”, în funcţie de forma

farmaceutică şi în ordine alfabetică;medicamentele obişnuite (anodine) pe rafturi în funcţie de forma farmaceutică, de

asemenea în ordine alfabetică;- gradul de vandabilitate (cele mai vandabile la îndemână pentru a evita mişcări inutile);- în funcţie de categoria de produse (tehnico-medicale, cosmetice, ceaiuri, medicamente

eliberate pe prescripţii, OTC); în funcţie de calea de administrare (extern sau intern)

13. COMPARTIMENTAREA FARMACIEI.

Încăperile farmaciei se împart în două categorii:

a) încăperi de lucru, în care sunt incluse următoarele: oficina (camera de eliberare a medicamentelor); receptura; laboratorul; boxa sterilă; laboratorul pentru analiza medicamentelor; birou; camera de gardă; spălătorul; grup social;

b) încăperi de depozitare: depozitul;

Page 4: SUBIECTE PRACTICÄ‚

4

pivniţa.i . FARMACIA CU CIRCUIT ÎNCHIS- COMPARTIMENTARE

Farmacia de circuit închis asigură asistenţa cu medicamente de uz uman pentru bolnavii internaţi în spitale din reţeaua sanitară proprie a Ministerului Sănătăţii şi a altor ministere, instituţii şi asociaţii cu reţea sanitară proprie precum şi pentru ambulatoriu în cadrul programelor naţionale de sănătate, conform legislaţiei în vigoare.Farmacia trebuie să cuprindă următoarele încăperi:

a) o încăpere destinată primirii şi eliberării condicilor de prescripţii medicale. b) oficina, destinată pregătirii condicilor de prescripţii medicale;c) receptura, destinată preparării formulelor magistrale şi oficinale;d) laboratorul care dispune de sursă de apă, gaz şi electricitate. Receptura şi laboratorul pot fi organizate şi în aceeaşi încăpere dacă spaţiul, tipul de preparate şi volumul de activitate permit acest lucru;e) spaţiu destinat instalării distilatorului, prevăzut cu sursă de apă potabilă;f) spălătorul destinat spălării veselei şi ambalajelor de uz farmaceutic;g) depozitul, care cuprinde:- una sau mai multe încăperi destinate depozitării medicamentelor, dintre care cel puţin una trebuie destinată depozitării soluţiilor perfuzabile;- spaţii sau zone destinate depozitării dispozitivelor medicale;- spaţii sau zone destinate produselor returnate din secţii sau, după caz, retrase din stoc în vederea casării sau returnării către depozite;- spaţii special amenajate pentru păstrarea substanţelor inflamabile şi volatile;- spaţiu dedicat păstrării medicamentelor pentru studiu clinic;h) biroul, farmacistului-şef;i) vestiar şi grup sanitar.

50. FARMACIA COMUNITARA. PERSONALUL FARMACIEI.ATRIBUTII

Farmacia comunitară este unitatea sanitară care asigură asistenţa în ambulatoriu a populaţiei cu medicamente, produse igienico-cosmetice, dispozitive medicale, plante medicinale şi produse din plante medicinale, suplimente alimentare şi în care se execută prescripţii magistrale şi oficinale.Personalul de specialitate este compus din:

   - farmacişti;

   - farmacişti specialişti;

   - farmacişti primari;

   - farmacişti rezidenţi;

   - doctori farmacişti;

   - asistenţi de farmacie;

Page 5: SUBIECTE PRACTICÄ‚

5

   - asistenţi principali de farmacie Farmacia este condusă de farmacistul-şef care desemnează şi un înlocuitor al său pe perioadele absenţei sale din farmacie. Farmaciştii rezidenţi sau studenţi în farmacie şi asistenţii de farmacie aflaţi în stagiu de practică pot desfăşura acti-vitate în farmacie sub îndrumarea farmaciştilor specialişti sau primari.

54. FARMACIA.ACTE DE INTRARE, ACTE DE IEŞIRE A MEDICAMENTELOR

Acte de intrare :

Intrari de medicamente de la producatori. Intrari de medicamente de la alte farmacii. Intrari de medicamente prin elaborari. Intrari de medicamente pe baza de proces verbal de plusuri constatate la inventar. Intrari de medicamente prin restituiri de la patul bolnavului. Intrari de medicamente pentru experimente.

Acte de iesire :

Iesiri cu plata numerar. Iesiri cu plata prin virament, prin banca sau sistemul decontarilor Alte iesiri.

SEPARANDA SI VENENA

In dulapul Separanda sunt pastrate substanţe puternic active cu doze maxime de ordinul

centigramelor ,având etichete la care denumirea substanţei este scrisă în limba latină cu litere

roşii pe fond alb;

In dulapul Venena sunt pastrate substanţe toxice şi stupefiante având doze de ordinul

miligramelor, iar pe etichetă denumirea substanţei medicamentoase se scrie în acelaşi mod, în

limba latină, cu litere albe pe fond negru. În afară de această etichetă toxicele şi stupefiantele au

etichete adiţionale cu „cap de mort” şi pot avea înscrise dozele pentru o dată sau pentru 24 de

ore.

3. MEDICAMENTUL - Med. oficinale / PREPARATE OFICINALE - exemple- Medicamente alopate

o MEDICAMENTE OFICINALE

Medicamente oficinale, sunt formule oficinale în farmacopee, având formule fixe, bine puse la punct, mod de preparare şi în general se găsesc preparate în farmacii

Page 6: SUBIECTE PRACTICÄ‚

6

69. EXEMPLE DE PREPARATE OFICINALE

Medicamente oficinale, sunt formule oficinale în farmacopee, având formule fixe, bine puse la punct, mod de preparare şi în general se găsesc preparate în farmacii

apa oxigenata tinctura de iod alcool iodat 1% mixtura mentolata iodul iodurat glicerina boraxata talc mentolat alcool boricat pasta cu apa solutie de Rivanol 1% sirop simplu solutie de albastru de metil alcool camforatunguent cu sulf

- Definiţie, modalităţi de preparare (ASEPSIA) , clasificare după modul de formulare

o MEDICAMENTUL-DEFINITIE, MODALITATI DE PREPARARE

Prin medicament înţelegem o substanţă medicamentoasă, o formă farmaceutică sau un produs tipizat care poate fi administrat bolnavilor după o anumită posologie şi folosit pentru prevenirea, ameliorarea, vindecarea sau diagnosticarea unor suferinţe.

Nu orice substanţă medicamentoasă este medicament, ci pentru a deveni medicament este importantă o anumită dozare, prelucrare în formă, astfel încât să poată fi administrată bolnavilor ceea ce presupune de cele mai multe ori utilizarea pe lângă substanţe medicamentoase a substanţelor auxiliare ca de exemplu: excipienţi, corectori (gust, miros, pH), adjuvanţi, izotonizanţi, conservanţi), vehicule etc.

Nu orice formă este medicament. Sunt forme farmaceutice care nu pot fi considerate medicamente deoarece nu pot fi utilizate ca atare (ca de exemplu: tincturile, extractele etc.)

Modalitati de preparare : dizolvare, pulverizare, comprimare si se obtin :

- soluţii;

- pulberi

- comprimate

Page 7: SUBIECTE PRACTICÄ‚

7

Preparare in farmacie : La primirea reţetei, farmacistul va citi cu atenţie reţeta, verificând substanţele medicamentoase, dozele maxime admise dacă e cazul, existenţa substanţei în farmacie, posibilitatea preparării, taxează reţeta şi o înaintează pentru preparare.

În cazul lipsei unei substanţe medicamentoase, substituiri se pot face doar cu substanţele care au acţiunea terapeutică identică de exemplu: fosfat de codeină cu clorhidrat de codeină etc.

Nu se permite prepararea a două sau mai multe reţete deodată.

Aparatura pentru cântărire trebuie să fie verificată conform dispoziţiilor legale.

După prepararea reţetei conform regulilor tehnice dependente de forma prescrisă şi proprietăţile fizico-chimice ale ingredientelor, preparatul se ambalează şi se etichetează corespunzător. În farmacie există un „Registru pentru copierea reţetelor” în care este copiată fiecare reţetă preparată.

145. MEDICAMENTUL- DEFINIŢIE, CLASIFICARE DUPA MODUL DE FORMULARE

Prin medicament înţelegem o substanţă medicamentoasă, o formă farmaceutică sau un produs tipizat care poate fi administrat bolnavilor după o anumită posologie şi folosit pentru prevenirea, ameliorarea, vindecarea sau diagnosticarea unor suferinţe

Clasificare după modul de formulare

a. Medicamente oficinale, sunt formule oficinale în farmacopee, având formule fixe, bine puse la punct, mod de preparare şi în general se găsesc preparate în farmacii.

b. Medicamente magistrale sunt medicamente preparate pe baza unor formule stabilite de medic, având în general o conservabilitate mai mică şi se prepară în cantităţi mici în funcţie de nevoie.

c. Medicamente industriale (tipizate) au formule fixe, stabilitate, posibilitate de control având diferite denumiri (D.C.I. sau denumirea producătorului) şi sunt preparate în industria de medicamente sau în laboratoare de microproducţie. Aceste medicamente trebuie să corespundă exigenţelor impuse de farmacopee sau fişele tehnice. Denumirile produselor tipizate figurează în „Nomenclatorul de medicamente” (publicaţie de specialitate cu apariţie anuală)

43.ASEPSIA-METODA DE PREPARARE A MEDICAMENTELOR

Asepsia = Sterilizarea este operaţia prin care sunt distruse sau îndepărtate toate organismele vii în formă vegetativă sau sporulată de pe un obiect sau un produs.

Sterilizarea este obligatorie în următoarele situaţii:

- pentru preparate administrate parenteral (injecţii, perfuzii etc.);

- pentru preparate oftalmice;

Page 8: SUBIECTE PRACTICÄ‚

8

- pentru preparate farmaceutice (pulberi, suspensii; unguente) care se aplică pe răni, pe arsuri sau pe pielea sugarului;

- pentru forme farmaceutice la care conservarea se poate realiza doar în absenţa microorganismelor (antibiotice, produse opoterapice etc.);

- pentru instrumentar şi diferite materiale medico chirurgicale.

În F.R. X sunt oficiale patru metode de sterilizare şi anume:

- sterilizarea cu vapori de apă sub presiune;

- sterilizarea prin căldură uscată

- sterilizare prin filtrare,

- sterilizare cu gaz.

- Med. industriale (avantaje)

MEDICAMENTE INDUSTRIALE-AVANTAJE

Medicamente industriale (tipizate) au formule fixe, stabilitate, posibilitate de control având diferite denumiri (D.C.I. sau denumirea producătorului) şi sunt preparate în industria de medicamente sau în laboratoare de microproducţie. Aceste medicamente trebuie să corespundă exigenţelor impuse de farmacopee sau fişele tehnice. Denumirile produselor tipizate figurează în „Nomenclatorul de medicamente” (publicaţie de specialitate cu apariţie anuală).Un medicament ajunge sa fie preparat la scara industriala si apoi eliberat la nivelul farmaciilor numai daca detine Licenta de fabricatie si Certificatul de Inregistrare.Avantaje : sunt stabile putand fi pastrate si folosite mai mult timp dupa fabricatie.146. MEDICAMENTE INDUSTRIALE-AVANTAJE

Medicamente industriale (tipizate) au formule fixe, stabilitate, posibilitate de control având diferite denumiri (D.C.I. sau denumirea producătorului) şi sunt preparate în industria de medicamente sau în laboratoare de microproducţie. Aceste medicamente trebuie să corespundă exigenţelor impuse de farmacopee sau fişele tehnice. Denumirile produselor tipizate figurează în „Nomenclatorul de medicamente” (publicaţie de specialitate cu apariţie anuală).Un medicament ajunge sa fie preparat la scara industriala si apoi eliberat la nivelul farmaciilor numai daca detine Licenta de fabricatie si Certificatul de Inregistrare.Avantaje : sunt stabile putand fi pastrate si folosite mai mult timp dupa fabricatie.

Med. magistrale

246. MEDICAMENTE MAGISTRALE

Medicamente magistrale sunt medicamente preparate pe baza unor formule stabilite de medic, având în general o conservabilitate mai mică şi se prepară în cantităţi mici în funcţie de nevoie

Page 9: SUBIECTE PRACTICÄ‚

9

4. FORME FARMACEUTICE CONŢINÂND DISPERSII OMOGENE SOLUŢII - Soluţii medicamentoase – def. , exemple Clasificare, avantaje,

dezavantaje

SOLUŢII MEDICAMENTOASE; DEFINIŢIE, EXEMPLE

Soluţiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conţin una sau mai multe substanţe active dizolvate într-un solvent sau într-un amestec de solvenţi şi destinate administrării interne, externe sau pentru prepararea altor forme farmaceutice. Soluţiile medicamentoase au ca solvenţi: apa, alcoolul, glicerolul sau uleiuri vegetale.

Soluţie de clorură de calciu, Soluţie de citrat de magneziu

97. SOLUŢII-AVANTAJE, DEZAVANTAJESoluţiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conţin una sau mai multe substanţe active dizolvate într-un solvent sau într-un amestec de solvenţi şi destinate administrării interne, externe sau pentru prepararea altor forme farmaceutice. Soluţiile medicamentoase au ca solvenţi: apa, alcoolul, glicerolul sau uleiuri vegetale.

Avantaje

Soluţiile sunt nu numai cea mai veche formă ci şi preparatul cel mai utilizat de bolnavi, administrabil pe toate căile de administrare.

Soluţiile prezintă multe avantaje şi anume:

- administrare uşoară;

- dozare exactă a substanţei active (omogenitate);

- biodisponibilitatea foarte bună;

- efect rapid;

- utilizare cu succes în pediatrie, fiind uşor de dozat;

- permit prelucrarea substanţelor higroscopice, delicvescente şi a celor care formează amestecuri eutectice lichide;

- permit utilizarea de aromatizanţi, edulcoranţi, coloranţi, corectori de miros şi gust;

- evită acţiunea iritantă asupra tractului digestiv (stomac etc.) acţiune prezentă la unele comprimate, sau pulberi deoarece sub formă de soluţii se evită prezenţa unor concentraţii mari de substanţă activă într-un anumit punct;

Page 10: SUBIECTE PRACTICÄ‚

10

- soluţiile pentru uz extern permit administrarea uniformă a substanţelor;

- soluţiile se pretează la fabricarea şi condiţionare automată.

Dezavantaje

- stabilitate mică (apa este un mediu bun pentru reacţii chimice);

- volumul şi masa soluţiilor este mare ceea ce presupune cost ridicat, la transport, spaţii de depozitare mari;

- soluţiile pot fi uşor invadate de microorganisme ceea ce impune adăugare de conservanţi

- CLASIFICAREA SOLUŢIILOR DUPA NATURA SOLVENTULUI

Soluţiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conţin una sau mai multe substanţe active dizolvate într-un solvent sau într-un amestec de solvenţi şi destinate administrării interne, externe sau pentru prepararea altor forme farmaceutice.

După natura solventului

- soluţii apoase;

- soluţii alcoolice;

- soluţii glicerolate;

- soluţii uleioase;

- soluţii cu solvenţi anhidri: propilenglicol, polietilenglicol

3. CLASIFICAREA SOLUŢIILOR MEDICAMENTOASE DUPA MODUL DE ADMINISTRARE

Definiţie: sunt preparate farmaceutice lichide care conţin una sau mai multe substanţe active dizolvate intr-un solvent sau amestec de solvenţi şi sunt destinate administării interne sau externe.

Soluţiile medicamentoase sunt sisteme disperse omogene, constituite dintr-un mediu de dispersie lichid in care sunt dispersate omogen substante active solide, lichide sau gazoase.

Dupa modul de administrare :

Medicamente de uz intern sunt medicamentele care se administrează per oral iar etichetarea se realizează având etichete cu chenar albastru pe fond alb şi specificaţia „INTERN”.

Page 11: SUBIECTE PRACTICÄ‚

11

Medicamente de uz extern sunt preparate medicamentoase administrate pe piele sau mucoase ca de exemplu: unguente, badijonaje, picături pentru ochi, supozitoare, sprayuri, supozitoare etc. la care eticheta are chenar roşu pe fond alb şi având specificaţia „EXTERN”.

Medicamente parenterale (injectabile, perfuzabile) se administrează parenteral având etichetă cu chenar galben pe fond alb şi specificaţie „INJECTABIL”.

Reguli practice/generale de preparare a soluţiilor

67. REGULI PRACTICE DE PREPARARE A SOLUŢIILORSoluţiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conţin una sau mai multe substanţe active dizolvate într-un solvent sau într-un amestec de solvenţi şi destinate administrării interne, externe sau pentru prepararea altor forme farmaceutice. Soluţiile medicamentoase au ca solvenţi: apa, alcoolul, glicerolul sau uleiuri vegetale.

F.R. X prevede prepararea soluţiilor prin dizolvarea substanţelor medicamentoase în solvenţi potriviţi şi completarea la masa specificată (m/m). Dupa dizolvare, daca este cazul, solutiile se filtreaza.

În general la prepararea soluţiilor, iniţial se dizolvă substanţele mai greu solubile urmând apoi cele cu solubilitate mai ridicată iar substanţele volatile, aromatizanţii, coloranţii se adaugă la sfârşit.

Solutiile se pastreaza in recipiente bine inchise

Soluţii oficinale – conservare

SOLUŢII OFICINALE-CONSERVAREMedicamente oficinale, sunt formule oficinale în farmacopee, având formule fixe, bine puse la punct, mod de preparare şi în general se găsesc preparate în farmacii. Soluţiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conţin una sau mai multe substanţe active dizolvate într-un solvent sau într-un amestec de solvenţi şi destinate administrării interne, externe sau pentru prepararea altor forme farmaceutice. Soluţiile medicamentoase au ca solvenţi: apa, alcoolul, glicerolul sau uleiuri vegetale. Conservarea soluţiilor are loc în recipiente bine închise.Soluţiile trebuie să-şi păstreze calităţile şi efectul terapeutic pe toată perioada de valabilitate.

Soluţia de rivanol, de Argirol, de alcool iodat, de iod iodurată forte – Lugol, sol. de protalgol, de Colargol, de albastru de metilen , de acid boric (GLICERINA BORAXATĂ/ GLIC. BORAXATĂ CU NISTATIN);

Page 12: SUBIECTE PRACTICÄ‚

12

- SOLUTIA DE RIVANOL- PREZENTAREA SUBSTANŢELOR

- Soluţia de rivanol 1‰- Preparare:- Rivanol gta 0,10- Apa distilata q.s. ad. gta 100,00- Rivanolul este o pulbere cristalina, de culoare galbena, fara miros, punct de

fierbere 235oC solubil in apa, greu solubil in alcool, insolubil in eter.- Pulberea de rivanol cântărită este adusă într-un pahar Erlenmeyer peste care se

adaugă apă în cantitate de aproximativ 30g încălzită la fierbere agitându-se uşor până la dizolvare, după care se adaugă restul cantităţii de apă.

SOLUŢIA DE ARGIROL Preparare

Vitelinat de Argint  10,00g

Apa distilata  q.s. ad 100,00g

M.f. sol.

D.S. ext.

Într-o capsulă de porţelan se presară sare coloidală de argint la suprafaţa apei şi se lasă în repaus 30-60 de minute. Dacă este nevoie, se omogenizează prin uşoară amestecare cu o baghetă de sticlă. Se filtrează prin tifon sau strat subţire de vată.Observaţii  Fiind substanţe colorate, sărurile coloidale de argint nu se cântăresc direct pe platanul balanţei, ci pe o textură sau celofan, după ce au fost scoase din recipiente cu ajutorul unei linguri din plastic (nu de metal). La prepararea soluţiilor apoase cu săruri coloidale de argint, dizolvarea se face "per descensum ", evitând triturarea şi agitarea energică prin care s-ar distruge structura particulelor coloidale. Prin agitare lichidul spumifică, îngreunând dispersarea particulelor coloidale din spumă.Vitelinatul de argint  (argirol) conţine cel puţin 20% argint, se prezintă sub formă de fragmente sau lamele lucioase, albastru-închis sau verzui-negricios, higroscopic, fără miros.Este solubil în apă (soluţiile apoase au miros caracteristic) şi glicerină, se dizolvă lent şicomplet în alcool diluat, este practic insolubil în alcool şi eter.Datorită proprietăţilor chimice, sărurile coloidale ale argintului sunt incompatibile cu electroliţii (produc eflorare coloidului), adrenalina, săruri de alcaloizi, tanin.Prin încălzire, soluţiile cu săruri coloidale ale argintului se descompun şi floculează.Întrebuinţări Ca antiseptic de uz extern, sub formă de aplicaţii pe mucoase ; are şi o uşoară acţiune iritantă asupra ţesuturilorConservare Se prepară la nevoie, în cantităţi mici şi se eliberează în recipiente colorate,ferit de lumină, bine închise.14. SOLUŢIA DE ALCOOL IODAT

Iod………….1g

Page 13: SUBIECTE PRACTICÄ‚

13

Alcool…….99g

- Se prepara per descensum (iodul se pune intr-un saculet de tifon care se suspenda la suprafata vasului ce contine alcool. Iodul începe să se dizolve treptat difuzând în alcool. Deoarece straturile superioare vor avea dizolvată o cantitate mai mare de iod, vor fi mai grele decât straturile inferioare motiv pentru care straturile se vor inversa. De aceea se amestca usor timp de 2 ore).

- Prepararea se considera terminata cand toata cantitatea de iod   din saculet este dizolvata.Indicatii : dezinfectii ale pielii, campului operator, in dermatoze

- SOLUŢIA DE IOD IODURATA FORTE (SOLUTIA LUGOL)- COMPOZITIE, CONCENTRAŢIE, INDICAŢII

- Iodum gta 5,00- Kalii iodidum gta 10,00- Aqua destillata q.s. ad. gta 100,00-- Iodul şi iodura de potasiu sunt aduse după cântărire într-un mojar unde sunt triturate în

prezenţa unei mici cantităţi de apă iar după dizolvare se adaugă treptat restul cantităţii

de apă. Dizolvarea iodului în apă se datorează formării ionului complex de I 3−. Soluţia de

Lugol se ambalează în recipiente incolore şi se administrează sub formă de picături în hiperfuncţia tiroidiană datorată carenţei de iod.

- Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: hiperfuncţie tiroidiană datorită carenţei de iod.55. SOLUŢIA DE PROTARGOL

Rp / Argenti proteinas………….1g

Aqua distillata……………99g

Preparare : solutia se prepara prin dizolvarea unui gram de proteinat de argint in 99 grame apa distilata prin metoda per descensum. Dizolvarea acesteia se realizeaza prin suspendarea substantei la suprafata lichidului intr-un sac de panza sau tifon.

Proprietati ; pulberea de argenti proteinas este fina, aderenta, de culoare galben-bruna sau bruna, putin higroscopica, fara miros, cu gust amarui metalic.

Actiune terapeutica : antiseptic slab, usor iritant. Indicatii : conjunctivita, oftalmie purulenta, ulcer coronarian. Mod de administrare : sub forma de colire in concentratie de 1% pt prevenirea oftalmiei

gonococice la nou-nascuti. Conservare : ferita de lumina.

97. COLARGOLULArgint coloidal………………….1g

Aqua distillata…………qsad 100g

Page 14: SUBIECTE PRACTICÄ‚

14

51. Preparare : solutia se prepara prin dizolvarea unui gram de argint coloidal in apa distilata prin metoda per descensum si nu se filtreaza. Dizolvarea acesteia se realizeaza prin presararea substantei pe suprafata lichidului si se lasa 15-40 minute.52. Proprietati ; argimtul coloidal se prezinta sub forma de lamele verzi sau negru-albastrui, cu luciu metallic, usor solubil in apa, insolubil in glicerina si solubil in alcool diluat.53. Indicatii : in infectii pneumococice, stafilococice si gonococice ale mucoasei conjunctivale si pentru instilatii nazale ( rinite, sinuzite)54. Conditionare : in flacoane de sticla de culoare bruna, cu eticheta “pentru uz extern”

Conservare : se prepara la cerere,in cantitati mici. Se pastreaza la loc racoros,ferita de lumina.

215. SOLUŢIA DE ALBASTRU DE METILENRp/ Methylthioninii Chloridum………..1g

Aqua destillata…………………..99g

- Solutia se prepara prin dizolvarea 1g albastru de metil in 99g apa distilata la temperatura de fierbere.

- Proprietati: albastrul de metil se gaseste sub forma de cristale sau pulbere cristalina verde inchis cu luciu metalic, fara miros, cu gust slab amar

- Actiune terapeutica: analgezic si dezinfectant, creste capacitatea de oxidare a sangelui- Indicatii : infectii ale conjunctivitei, mucoasei bucale- Mod de administrare : extern sub forma de solutie 1%, pensulatii ale mucoaselor- Conservare: ferit de lumina.

82. SOLUŢIA DE ACID BORICRp -Acid boric – 2g

-Apă soluție- 100g

Se dizolvă acidul boric în apă la fierbere și după răcire, soluția se completează și se filtrează prin hârtie de filtru .În concentrație de 2-3% acidul boric poate recristaliza prin răcire( nu se folosește).

Are acțiune antiseptică .Soluția se prepară extemporae (la nevoie) și în cantitați mici, deoarece este invadată de microorganisme .

Prezentrare: cristale lucioase,translucide.

Este folosit și ca agent conservant de colire.

30. GLICERINA BORAXATA- Compoziţie,Concentraţie,Preparare.Indicatii

Rp / Natrii tetraboras………………… 10g

Page 15: SUBIECTE PRACTICÄ‚

15

Glicerolum ……………………… 90g

- Preparare : boraxul se triturizeaza cu glicerina pana la dizolvare. In timpul prepararii se va folosi o sita de azbest peste care se va aseza patendula pentru a nu se depasi temperatura la care glicerina se transforma in acroleina ( o substanta foarte iritanta).

- Proprietati : glicerina este un lichid limpede, incolor, de consistenta siropoasa, higroscopic, fara miros, cu gust sarat lesiatic.

- Actiune terapeutica : antiseptic local.- Indicatii : stomatite, micoze ale mucoasei bucale.- Administrare : sub forma de badijonaj.- Conservare : in flacoane bine inchise.

84. GLICERINA BORAXATA CU NISTATIN PreparareGlicerina boraxata 99gNistatin 1g

Nistatina se tritureaza in mojar si se adauga putin cate putin glicerina boraxata. Nistatina este o pulbere galbena- Actiune terapeutica : antiseptic local.- Indicatii : stomatite, micoze ale mucoasei bucale.- Administrare : sub forma de badijonaj.- Conservare : in flacoane bine inchise.

Soluţii alcoolice – def. exemple (alcoolul camforat – RP, caracteristici , ȋntrebuinţări; alc. mentolat, alc. diluat 70 0 , alc. boricat – compoziţie, concentraţie, indicaţii)

SOLUŢII ALCOOLICE; DEFINIŢIE SI EXEMPLESoluţiile alcoolice se obţin prin dizolvarea substanţelor în alcool de diferite concentraţii. Când nu se prevede concentraţia alcoolului se utilizează alcool 96% v/v, iar când se prescrie alcool diluat se utilizează alcool 70% v/v.Exemple : Solutia de alcool iodat, Solutia de alcool boricat, Solutia de alcool camforat, Solutia de alcool mentolat

86. ALCOOLUL DILUAT-700

Alcool 96° …………………………………………..67,5 g

Apa distilata …………………………………………32,5 g

Page 16: SUBIECTE PRACTICÄ‚

16

Preparare : se cantaresc alcoolul si apa distilata si se amesteca. Se obtine un lichid incolor, limpede, cu miros characteristic, gust arzator. Se obtine alcool de 70° etilic.

Conservare : in recipient bine inchise, ferrite de surse de foc

In farmacii se foloseste la prepararea tincturilor si a extractelor.

Intern are actiune de stimulant, excitant in doze mici. Extern are actiune revulsiva si antiseptica aplicat sub forma de comprese sau frectii.

12. 12 ALCOOLUL MENTOLAT 1 %

Rp / Mentholum………………………….1g

Alcoholum dilutum…..……………..99g

Preparare : Mentolul se dizolva in cantitatea de alcool prescrisa, obtinandu-se o solutie limpede, incolora, cu miros mentolat.

Proprietati : mentolul se gaseste sub forma de cristale incolore, aciculare sau pulbere cristalina, cu miros puternic, caracteristic, cu gust arzator, apoi racoritor. La temperatura obisnuita se volatilizeaza.

Actiune terapeutica : antiseptic, decongestionant, antipruriginos. Indicatii : antiseptic local, prurit, afectiuni ale cailor respiratorii superioare. Mod de administrare : frictii, comprese, inhalatii.

Conservare : in flacoane bine inchise.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic, micostatic şi bactericid, neiritant si netoxic

Mod administrare: comprese umede, spalaturi

Soluţia de rivanol se ambalează în recipiente de culoare brună etichetate corespunzător

87. ALCOOLUL DILUAT-700

Alcool 96° …………………………………………..67,5 g

Apa distilata …………………………………………32,5 g

Preparare : se cantaresc alcoolul si apa distilata si se amesteca. Se obtine un lichid incolor, limpede, cu miros characteristic, gust arzator. Se obtine alcool de 70° etilic.

Conservare : in recipient bine inchise, ferrite de surse de foc

In farmacii se foloseste la prepararea tincturilor si a extractelor.

Page 17: SUBIECTE PRACTICÄ‚

17

Intern are actiune de stimulant, excitant in doze mici. Extern are actiune revulsiva si antiseptica aplicat sub forma de comprese sau frectii.

17. ALCOOLUL BORICAT- COMPOZIŢIE,CONCENTRAŢIE, INDICAŢII

Rp / Acidum boricum………………..4g

Alcoholum……………..………96g

- Preparare : Acidul boric se dizolva in 96g alcool pe baie de apa la cald. Se obtine o solutie limpede, incolora, cu miros specific.

- Proprietati : acidul boric se gaseste sub forma de lamele cristaline, lucioase,cu aspect sidefat, grase la pipait sau sub forma de pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab acru.

- Conservare : in flacoane bine inchise. Se gaseste in colire ca si conservant.Actiune terapeutica : antiseptic.

31. ALCOOLUL CAMFORAT

Soluţie alcoolică de camfor 10% / Spirt camforat

Rp / Camphora……….…..............10g

Alcoholum………..…............70g

Aqua distillata………q.s.ad.100g

- Preparare : Camforul se dizolvă în alcool, se adaugă apă, în mici porţiuni, sub agitare până la 100g şi apoi se filtrează. Solutia obtinuta este limpede, incolora cu miros de camfor.

- Proprietati : camforul se gaseste sub forma de pulbere cristalina alba, translucid, cu miros caracteristic si gust iute la inceput, putin amar, apoi racoritor. La temperatura obisnuita de volatilizeaza.

- Actiune terapeutica : revulsiv, calmant al pruritului, antiseptic cu actiune locala.- Mod de administrare : comprese umede, frictii, lotiuni.

Conservare : in flacoane bine inchise- . . ALCOOLUL IODAT-PREPARARE, INTREBUINTARI

Rp/ Iod………….1g

Alcool…….99g

- Se prepara per descensum (iodul se pune intr-un saculet de tifon care se suspenda la suprafata vasului ce contine alcool. Iodul începe să se dizolve treptat difuzând în alcool. Deoarece straturile superioare vor avea dizolvată o cantitate mai mare de iod, vor fi mai grele decât straturile inferioare motiv pentru care straturile se vor inversa. De aceea se amesteca usor timp de 2 ore).

Page 18: SUBIECTE PRACTICÄ‚

18

- Prepararea se considera terminata cand toata cantitatea de iod   din saculet este dizolvata.

- Indicatii : dezinfectii ale pielii, campului operator, in dermatoze

- Soluţii extractive apoase definiţie şi enumerare

4. SOLUŢII EXTRACTIVE APOASE- DEFINIŢIE SI ENUMERARE (117)

Soluţiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obţinute prin macerarea, infuzarea sau decocţia produselor vegetale cu apă obţinându-se: macerate, infuzii sau decocturi

. Apa distilată – aparatură de obţinere

18. APA DISTILATA - APARATURA NECESARA PREPARARE

Apa distilată este solventul cel mai utilizat în practica farmaceutică fiind constituentul de bază al organismuluiDistilatoarele utilizate în farmacie pot fi împărţite în trei categorii în funcţie de poziţia pe care o ocupă refrigerentul faţă de cazanul de distilare şi anume:

- per latus (când cazanul şi refrigerentul sunt alăturate);- per ascensum (cu refrigerentul montat deasupra cazanului de distilare);- per descensum (cu refrigerentul montat sub cazanul de distilare)

- Apa oxigenată – preparare, ȋntrebuinţări

32. APA OXIGENATA- CONCENTRAŢIE, PREPARARE, INTREBUINTARI

Apa oxigenata 3% (Solutia diluata de peroxid de hidrogen 3%)

Rp:Perhidrol 30%.............................................................................................10g

Apa distilata (aqua distillata) qs ad...........................................................100g

Mf.- solutie

Ds.- extern

Preparare: se amesteca 10g perhidrol ( solutie concentrata de oxid de hidrogen ) cu apa distilata pana la 100g. Solutia obtinuta este limpede , incolora, fara miros, gust slab caracteristic, iar in prezenta aerului, luminii si caldurii se descompune.

Page 19: SUBIECTE PRACTICÄ‚

19

Conservare si conditionare: se prepara la nevoie in cantitati mici , se conserva in recipiente inchise ermetic, ferite de lumina , la loc racoros.

Intrebuintari: are actiune antiseptica si bactericida (in concentratii de 3%). Se foloseste pentru spalarea ranilor, la dezlipirea pansamentelor.

Actiune terapeutica:o Tratament local al diverselor plagi, otite, angine ( gargara)

o In dermatologie pt decolorarea pielii sau a parului

Conservare : in flacoane bine inchise

- SIROPURI: tot, siropul simplu, siropul de codeină,

178. SIROPURI-MATERII PRIME FOLOSITESiropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu conţinut crescut de zahăr, de consistenţă vâscoasă, destinate administrării interne (F.R: X).In compozitia siropurilor intra :- Edulcoranti : zaharoza, glucoza, fructoza; manitol, sorbitol, glycerol; zaharina, ciclamat,

aspartame- Aromatizanti- Conservanti antimicrobieni potriviti- Solventi : apa, solutii de uleiuri volatile, solutii extractive, solutii ale diverselor

substante medicamentoase

216. SIROPURI- FILTRARE, CONDIŢIONARE, CONSERVARESiropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu conţinut crescut de zahăr, de

consistenţă vâscoasă, destinate administrării interne (F.R: X)Filtrarea se realizează la cald iar ca material filtrant se foloseşte vata între două straturi de tifon.

Siropurile sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu mirosul, gustul şi culoarea caracteristic componentelor.Siropurile se conservă în recipiente de capacitate de cel mult 1.000 ml bine închise, complet umplute la temperaturi cuprinse 8-150.

La siropurile cu concentraţie mai mică de zahăr se pot adăuga conservanţi.

76. SIROPUL SIMPLUSiropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu conţinut crescut de zahăr, de consistenţă vâscoasă, destinate administrării interne (F.R: X)

Se prepară după următoarea formulă : Zahăr 64 gr.

Apă distilată q.s.ad 100 gr

Page 20: SUBIECTE PRACTICÄ‚

20

Preparare : zahărul se dizolvă în apă la cald. Se fierbe timp de aproximativ 2 minute agitându-se continuu. După dizolvare se completează cu apă la cantitatea prescrisă şi se filtrează cald prin material textil. Se obţine un lichid limpede, vâscos, incolor sau slab gălbui, fără miros, cu gust dulce şi reacţie neutră.

La începutul preparării se face tara vasului. În timpul dizolvării o parte din apă se evaporă de aceea după dizolvare se completează cu apă la cantitatea prescrisă, după care se amestecă şi se filtrează. Este necesară diluarea cu apă deoarece o soluţie prea concentrată în zahăr prin răcire ar duce la cristalizarea zahărului. O soluţie cu o concentraţie mai mică de zahăr ar duce la fermentarea ei. Fierberea timp de 1 – 2 minute este necesară pentru distrugerea microorganismelor şi pentru clarificarea siropului simplu. Se păstrează în flacoane de 1000 gr. pline, bine închise la o temperatură de 8 – 15 grade.

Siropul simplu nu se administrează ca atare ci este folosit ca edulcorant la prepararea soluţiilor de uz intern sau poate fi folosit la obţinerea altor siropuri prin amestecare cu alte soluţii sau extracte.

o SIROPUL DE CODEINA

Se prepară după formula: Codeină 0,20 gr

Alcool 1,80 gr

Sirop simplu 98 gr

Preparare: Codeina se dizolvă alcool concentrat şi se amestecă cu siropul simplu. Se obţine un lichid limpede, vâscos. Incolor sau slab gălbui, fără miros, cu gust dulce – amărui.

Se conservă în flacoane bine închise, ferit de lumină, la loc răcoros în dulapul Venena.

Nu se foloseşte ca atare. Este un calmant al tusei intrând în compoziţia unor preparate de uz intern în afecţiuni respiratorii. Nu se administrează copiilor sub 2 ani.

FR X admite înlocuirea codeinei bază cu fosfatul de codeină respectând echivalenţa de 0,266 gr codeină fosforică pentru 0,2 gr codeină bază. Solubilitatea codeinei în apă este redusă, de aceea se foloseşte alcoolul concentrat pentru dizolvarea codeinei şi diluarea soluţiei cu sirop simplu. Siropul de codeină prezintă unele incompatibilităţi la asociere cu alte substanţe: în asociere cu săruri de alcaloizi ( morfina) precipită, cu fenobarbitalul sodic formează un complex insolubil, imprimă soluţiilor un caracter alcalin şi nu se va asocia cu substanţe instabile în mediul alcalin

APE AROMATICE

88. APE AROMATICE-DEFINITIE, PREPARARE, EXEMPLE

Page 21: SUBIECTE PRACTICÄ‚

21

Sunt preparate lichide apoase de uleiuri volatile destinate a fi utilizate ca atare sau ca vehicul la prepararea unor medicamente de uz intern sau extern.

Apele aromatice pot fi obţinute în următoarele moduri:

- distilare şi antrenare cu vapori de apă, a uleiurilor volatile din plante;

- diluarea apelor aromatice hidroalcoolice concentrate obţinute industrial;

- dizolvarea uleiurilor volatile în apă:

dizolvarea directă; dizolvarea cu talc (F.R. IX); dizolvarea cu ajutorul agenţilor tensioactivi

- dizolvarea uleiurilor volatile în alcool urmată de diluarea acestor soluţii cu apăExemple apa de menta, apa de fenicul, apa de melisa, apa de tei

- Sol. med pt adm. orală

103. SOLUŢII MEDICAMENTOASE PT ADMINISTRARE ORALAPreparatele lichide ( emulsii, suspensii) , dar mai ales solutiile se preteaza la o posologie individualizata. Dozele de medicament lichid se adapteaza masei corporale precum si dozajului progresiv sau regresiv. Preparate multidoza – se administreaza in volume diferite in functie de natura substantelor

active. - Administrare sub forma de picaturi pt solutiile subst puternic active- Administrare cu lingurite speciale sau alte ustensile gradate- Administrare cu masuri aproximative : lingura, lingurita

• Preparate unidoza – sunt conditionate in :- Fiole cu solutii buvabile- Flacoane cu capacitate mica 5-10ml- Plicuri metalice

Preparatele unidoza sunt avantajoase datorita exactitatii dozarii, utilizarii simple, protejarii continutului, identificarii fiecarei doze in momentul administrarii

Exemple : Siropuri, Potiuni, Forme reconstituite, Solutii buvabile

- Ape de gură

179. APE DE GURASunt soluţii apoase, hidroalcoolice, destinate menţinerii sănătăţii mucoasei bucale sau

utilizate chiar în scop curativ. Pentru obţinerea acestei forme se utilizează următoarele ingrediente:

Page 22: SUBIECTE PRACTICÄ‚

22

- substanţe active (antiseptice, deodorante, antiinflamatoare, astringente sau antestezice locale) dizolvate singure sau împreună cu alţi auxiliari într-un solvent potrivit. Pentru prepararea aceste forme utilizăm substanţe ca: acid boric, acid benzoic, timol, eucaliptol etc.

- iar ca solvenţi: apă, soluţii hidroalcoolice (între 500-800) şi uneori cu adaos de glicerol.

Modul de utilizare a formei este prin menţinerea în contact cu mucoasa bucală un anumit timp urmată de eliminarea apei de gură şi clătirea cavităţii bucale.

- Ser efedrinat 0,5% si 1%

o SER EFEDRINAT 1%

Rp:Clorhidrat de efedrina....................................................................................1g Ser fiziologic ...................................................................................qs ad.100gMf.-solutie(instilatii nazale)Ds.-externClorhidratul de efedrina se prezinta sub forma de cristale acidulare,incolore sau pulbere alba cristalina, cu gust amarui, fara miros,solubila in apa.Serul fiziologic este o solutie de clorura de sodiu (NaCl)0,9%.Preparare:se cantareste clorhidratul de efedrina si se dizolva cate putin cu serul fiziologic.Actiune:vasoconstrictoare,este un decongestionant nazal folosit pentru instilatii nazale.Indicatii: sinuzite , rinite,etc. ,pentru adulti si copii peste un an Conservare si depozitare: solutia se conditioneaza intr- un recipient prevazut cu dop picurator, la "Separanda".

180. SER EFEDRINAT 0.5%Rp:Clorhidrat de efedrina...........................................................................0,5gSer fiziologic qs ad....................................................................................100gMf.-solutie(instilatii nazale)Ds.-extern

Clorhidratul de efedrina se prezinta sub forma de cristale acidulare,incolore sau pulbere alba cristalina, cu gust amarui, fara miros,solubila in apa.

După cântărire efedrina se pune într-un pahar Erlenmeyer sau alt vas potrivit peste care se adaugă solventul indicat în prescripţie agitându-se până la dizolvare. După obţinerea soluţiei aceasta se ambalează în flacoane cu dop picurător de culoare brună, etichetate extern

Actiune:vasoconstrictoare,este un decongestionant nazal folosit pentru instilatii nazale.Indicatii: sinuzite , rinite,etc. ,pentru adulti si copii peste un an Conservare si depozitare: solutia se conditioneaza intr- un recipient prevazut cu dop picurator, la "Separanda".

Page 23: SUBIECTE PRACTICÄ‚

23

- FORME FARMACEUTIVE BUCOFARINGOLARINGIENE – exemple

217. FORME FARMACEUTICE BUCOFARINGOLARINGIENE –EXEMPLECalea bucofaringiană este utilizată pentru efect local folosindu-se in acest sens

diferite forme farmaceutice ca de exemplu: comprimate (comprimate bucale), soluţii, gargarisme

5. ELIBERAREA MEDICAMENTELOR - PREVENIRE ASUPRA ELIBERARII ŞI FOLOSIRII

STUPEFIANTELOR

PREVEDERI ASUPRA ELIBERĂRII SI FOLOSIRII STUPEFIANTELOR stupefiante. Substanţele din această categorie sunt depozitate în dulapul „Venena”. Manipularea acestor substanţe este reglementată de legislaţia în vigoare. Pentru stupefiante avem Legea nr. 73/1969 împreună cu alte completări ulterioare. La prescripţiile conţinând medicamente sau substanţei medicamentoase din grupa stupefiantelor eliberarea se va face pe bază de reţete cu timbru sec pe care se va elibera doza maximă pentru 3 zile. În cazul depăşirii dozei pentru o dată sau pentru 24 ore dar fără a depăşi doza maximă pentru 3 zile farmacistul va lua legătura cu medicul pentru clarificarea situaţiei.

6. REŢETA - FORMULA NOSOCOMIALIS

- RETETA. GENERALITATI. INVOCATIO.INSTRUCTIO Medicamentele se prescriu în funcţie de diagnosticul stabilit de medic pe imprimate speciale numite ordonanţe medicale sau prescripţii medicale. Prescripţia medicală sau reţeta trebuie scrisă citeţ, fără corecturi deoarece este un act special, care în situaţii speciale poate deveni document medico-judiciar. Cuvântul reţetă derivă din limba latină de la verbul „recipio”, care înseamnă a lua, a primi.

Redactarea reţetei se face în limba română sau latină nefiind permis întocmirea parţial în limba română şi parţial în latină.

Reţeta se compune din următoarele părţi:- superscriptio (inscriptio);- invocatio;- prescriptio;- signaţio sau instructio;- subscriptio;- adscriptio.

Page 24: SUBIECTE PRACTICÄ‚

24

Invocatio A doua parte a reţetei şi reprezintă modul de adresare a medicului către farmacist şi este

reprezentat prescurtat prin „Rp” care înseamnă „ia”.

Superscriptio Este prima parte a reţetei (antetul tipărit al reţetei) cuprinzând:- denumirea instituţiei;- numele bolnavului;- datele personale ale bolnavului;- numărul fişei medicale;- diagnostic etc.

Invocatio A doua parte a reţetei şi reprezintă modul de adresare a medicului către farmacist şi este reprezentat prescurtat prin „Rp” care înseamnă „ia”.

PrescriptioReprezintă prescripţia propriu-zisă în care sunt înşirate ingredientele din compoziţia preparatului. Prescrierea ingredientelor şi a cantităţilor se face în limba latină utilizând genitivul partitiv pentru numele substanţelor şi acuzativul plural pentru cantitatea substanţelor (excepţie făcând cantităţile de substanţe sub 1 g, ca de exemplu:- acuzativ singular (gramma = gmma unum 1 g);- acuzativ plural (grammata = gta duo 2 g).În afară de exprimarea în grame se mai pot utiliza şi exprimări în alte unităţi de măsura, cantităţi, ca de exemplu: mililitri, picături etc. Pentru cantitatea de substanţă folosim una sau două zecimale, de exemplu: 3,00; 2,55; 150,0.La substanţele puternic active şi toxice cantităţile se vor prescrie în litere, iar în paranteză se scriu cantităţile în cifre, utilizându-se submultiplii gramului, ca de exemplu: cgta duo (0,02), mgta unum (0,001).Când utilizăm cantităţi care sunt multiplii ai unităţii de bază, prescrierea se face utilizând cifre romane, de exemplu: M f. Pulvis No X; guttas No V; Supp No X.Când avem prescrise două sau mai multe ingrediente în aceeaşi cantitate se utilizează prescurtarea aa = ana partes = cantităţi egale.Când adăugăm vehiculul la cantitatea indicată se utilizează indicaţia „ad”. Soluţiile se prescriu în grame utilizând exprimarea m/m cu excepţia medicamentelor parenterale la care cantitatea este indicată în mililitri utilizând exprimarea m/v. Pentru substanţe se utilizează denumirea oficială din F.R. X (pentru cele oficinale) iar pentru cele neoficiale D.C.I. (denumire comună internaţională).

Page 25: SUBIECTE PRACTICÄ‚

25

Instructio (signatura)Cuprinde indicaţiile date de medic farmacistului, indicaţii legate de: modul de preparare, de forma dorită, modul de etichetare şi modul de eliberare. Aici putem întâlni următoarele exprimări:- Misce fiat solutio = Amestecă şi fă soluţia;- Misce fiat pulvis (M.F. pulv. – prescurtat) = Amestecă şi fă pulberi;- Dentur tales doses No X (D.t. dos. – prescurtat) = Dă asemenea doze.Înainte de a cântări substanţele, cantităţile prescrise se înmulţesc cu cifra indicată în exprimarea „No X” sau „No XXX”.- Divides in doses equalis – indică o „prescriptio divisa” şi se înţelege că după cântărirea cantităţilor şi obţinerea cantităţii totale de formă farmaceutică acesta se va diviza în doze individuale în funcţie de indicaţia acestei expresii.După preparare medicamentul se etichetează corespunzător în funcţie de forma preparată (D.S. = Dentur, signetur = dă şi etichetează). Întotdeauna modul de utilizare a preparatului este scris pe etichetă în limba maternă a pacientului utilizând cifrele arabe chiar şi atunci când administrarea se face în picături.

Subscriptio Cuprinde, în afară de parafa şi semnătura medicului şi unele indicaţii ca:- „cito” = imediat- „statim!” = urgent- „periculum in mora” = pericol de întârziere;- „verte” = întoarce reţeta.La depăşirea dozelor maxime medicul este obligat să scrie pe reţetă expresia „sic volo” = aşa doresc.

Adscriptio (Adnotatio)Reprezintă completările pe care farmacistul le face pe reţetă şi anume:- preţul;- data;- semnătura farmacistului;- ştampila farmaciei;- cantitatea şi felul excipientului utilizat la preparare în situaţia când medicul scrie q.s. = quantum satis = cât este necesar, sau în alte situaţii;- izotonizantul utilizat;- edulcorantul utilizat;- vehiculul utilizat.

7. APITERAPIE - LAPTIŞORUL DE MATCĂ: compoziţie, intrebuinţări

Page 26: SUBIECTE PRACTICÄ‚

26

LĂPTIŞORUL DE MATCA-COMPOZITIE , INTREBUINTARI 201,277

 Laptisorul de matca este un produs de secretie al glandelor doici. Acest produs este folosit pentru hrana larvelor pâna la vârsta de 3 zile,apoi doar larvele care vor deveni matci si a matcii.Compozitie si proprietati nutritionale     Agenti bioenergetici, catalitici, modulatori si vitamine.        - oligoelemente si minerale: fier, magneziu, calciu, nichel, cobalt, seleniu, cupru, bismut, arsen, sulf, fosfor,  potasiu;        - complexul de vitamine B: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B12. Vitamina B5 (acidul pantotenic care se transforma în organism în coenzima A si actioneaza benefic asupra sistemului nervos si a glandelor suprarenale) se gaseste în concentratia cea mai mare în laptisorul de matca;        - acidul10 Hidroxidecenoic. Este o substanta activa cu efect antibacterian, antifungic si antiviral, stimuleaza celulele limfatice. Acestea produc anticorpi ajutând astfel la întarirea sistemului imunitar. Ajuta la eliminarea radicalilor liberi;        - fructoza, benefica în special diabeticilor;        - peptide insulin-like, care cresc captarea glucozei în celule;        - precursori de colagen care contribuie la întretinerea si elasticitatea tegumentelor, a cartilajelor articulare si a matricei organice a osului;        - aminoacizi esentiali si neesentiali     Indicatii terapeutice: diabetul zaharat, endocrinologie, boli interne, infectioase sau tumorale, boli pulmonare cronice nespecifice, anemii, stari de slabiciune, oboseala, probleme de nutritie, stagnare în crestere, neurologie, pediatrie, astenii, covalescenta.     Laptisorul de matca este folosit cu succes în tratamentul hemoragiilor gingivale repetate. Acest tip de tratament determina disparitia inflamatiei gingivale, a edemului si a sângerarii. Tot laptisorul de matca actioneaza la nivelul tesutului conjunctiv - la nivel de alveole dentare.

- MIEREA: concentraţie, ȋntrebuinţări

40. MIEREA-CONCENTRATIE, INTREBUINTARI

Mierea contine:

1. apa concentraţia normală de apă în miere este de 17-23%2. glucoză (65 -75%)3. polen (până la maxim 1%)4. vitamine (B1, B2, B3, B5, B6, vitamina C, vitamina K, care ajută la coagularea sângelui şi betacaroten)  aminoacizi si proteine 5. minerale (Calciu, Magneziu, Bor – ajută la sintetizarea vitaminei C, Fier, stimulator al funcţiei sangvine a măduvei şi al funcţiilor sistemului nervos, Potasiu, Fosfor, Sodiu)6. minerale (provenite în special de la albine)

Page 27: SUBIECTE PRACTICÄ‚

27

7. diferiţi acizi 100 gr de miere, echivalentul a 315 calorii, conţine:( 15% apă, 0,4-0,8% proteine, 81,3% zaharoză, 3,01% vitamine, 0,2% minerale şi substanţe antibacteriale;

1. Antibacterian şi antimicrobian 2. Este un agent anti-oxidant în alimentaţie - 3. Depurativ -4. Energetic şi nutritiv -;5. Laxativ - mierea este higroscopică, adică atrage apa, reglează flora intestinului gros;6. Regenerativ pentru ţesutul conjunctiv -;7. Stimulează anabolismul -;8. Tonicardiac - 

- PRPOLISUL: compoziţie, ȋntrebuinţări

58. PROPOLISUL-COMPOZITIE, INTREBUINTARICompozitia chimica: derivati flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv si Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenti, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu), substante antibiotice, rasini, acizi aromatici

Acţiunea sa terapeutică este determinată de natura substanţelor care-l compun şi este antibacteriană, antibiotică, cicatrizantă, imunologică şi antispastică. Propolisul contribuie la vindecarea rănilor, a plăgilor, a afecţiunilor căilor respiratorii, ale aparatului digestiv, ale ochilor, ale prostatei şi face să crească sensibilitatea microbilor faţă de antibiotice. Pentru acţiunea sa antivirală, propolisul este de asemenea indicat în hepatite, zona Zoster şi herpes.

Propolisul nu are acţiune toxică asupra organismului, dar, foarte rar, poate produce reacţii alergice; din aceasta cauza înainte de administrare el trebuie testat.

8. OPERAŢII FARMACEUTICE CU CARACTER GENERAL ŞI OPERAŢII CUCARACTER SPECIFIC:- MĂRUNŢIREA DROGURILOR ÎN FARMACIE

- MARUNTIREA DROGURILOR IN FARMACIEMărunţirea este operaţia care presupune un cost energetic exterior (dependent de rezistenţa materialului) care acţionând asupra forţelor de coeziune din cadrul materialului realizează divizarea unui corp solid în particule mai mici.

Scopul mărunţirii

Page 28: SUBIECTE PRACTICÄ‚

28

Mărunţirea este necesară din următoarele considerente:

- pentru a uşura manipularea substanţelor;

- pentru o resorbţie mai bună;

- pentru a mării viteza de reacţie;

- pentru asigurarea omogenităţii pulberilor compuse;

- pentru a mări viteza de dizolvare, uscare, extracţie etc

- USCAREA: operaţia, metode şi scop / USCAREA SOLIDELOR

53. USCARE, METODE SI SCOP

Uscarea este procesul de îndepărtare totală sau parţială a umidităţii din diferite substanţe solide, lichide sau gazoase.Uscarea se realizează pentru următoarele scopuri:

asigurarea conservării unor produse (vegetale sau animale), alterabile în prezenţa umidităţii;

obţinerea unor forme farmaceutice, ca extractele uscate;uşurinţa la manipulare şi transport;posibilitatea obţinerii unor forme farmaceutice ca de exemplu: comprimate, granulate

etc.În practica farmaceutică uscarea se aplică atât la produse solide, lichide cât şi cele gazoaseUscarea lichidelor care conţin substanţe fixe în soluţie poate fi obţinută prin:

- pulverizare, atomizare sau nebulizare

- Uscătorul cu cilindru

- Liofilizarea (în vid, criodesicarea)

Metode de uscare a solidelor

a. Uscarea la aer.

b. Uscarea la cald.

c. Uscarea la vid.

d. Uscarea cu ajutorul substanţelor deshidratante.

e. Distilarea azeotropă..

Page 29: SUBIECTE PRACTICÄ‚

29

f. Uscarea prin iradiere termică

247. USCAREA SOLIDELOR-SCOP, USCAREA IN ETUVAUscarea este procesul de îndepărtare totală sau parţială a umidităţii din diferite substanţe solide, lichide sau gazoase.Uscarea se realizează pentru următoarele scopuri:

asigurarea conservării unor produse (vegetale sau animale), alterabile în prezenţa umidităţii;

obţinerea unor forme farmaceutice, ca extractele uscate;uşurinţa la manipulare şi transport;posibilitatea obţinerii unor forme farmaceutice ca de exemplu: comprimate, granulate

etc.La substanţele solide apa se îndepărtează prin evaporare la o anumită temperatură.

Produsele solide supuse uscarii sunt substante medicamentoase, produse vegetale sau preparate care constituie etape intermediare ale fabricarii medicamentelor ( uscarea granulatelor inaintea comprimarii).

Etuvele. Sunt aparate confecţionate din metal cu pereţi simpli sau dubli în interiorul cărora se găsesc rafturi. Etuvele pot fi încălzite electric sau cu gaz, temperatura menţinându-se constantă în interiorul etuvei cu posibilităţi de reglare, în funcţie de materialul supus uscării şi având un termometru care indică această temperatură

- PULVERIZARE : definiţie, scop

54. PULVERIZARE-DEFINITIE, SCOPPulverizarea este operaţia prin care corpurile solide sunt reduse în fragmente foarte mici, până la dimensiuni coloidale.Pulverizarea se poate realiza prin: lovire (aplicând lovituri perpendiculare pe substanţa respectivă) sau prin triturare efectuând o mişcare circulară de apăsare în sens invers acelor de ceasornic.

In farmacie, prin pulverizare, substantele medicamentoase solide sunt transformate in particule de dimensiuni standardizate care alcatuiesc pulberea.Obiectivele pulverizarii ( scopul):

Asigurarea omogenitatii preparatelor farmaceutice solde Imbunatatirea absorbtiei substantelor active Favorizarea extractiei produselor vegetale

- AMESTECARE: definiţie, scop, metode

o AMESTECARE-DEFINITIE, SCOP, METODE

Page 30: SUBIECTE PRACTICÄ‚

30

Amestecarea este operaţia fizică prin care se urmareste realizarea unei distributii uniforme a componenetelor unui amestec de produse solide, lichide, gazoase. Amestecarea urmăreşte obţinerea unor sisteme disperse omogene, însă perfect omogene nu pot fi considerate decât soluţiile. Un grad de omogenitate mai mult sau mai puţin avansat îl au emulsiile, pulberile şi aceasta în funcţie de modalităţile de lucru.

Metode de amestecare:

- agitare (pentru lichide);

- dispersare (pentru lichide care conţin o fază dispersată);

- malaxare pentru forme de consistenţă semisolidă (unguente);

- omogenizare pentru sisteme grosiere.

Amestecurile omogene se obţin prin:

- agitare (cu aplicabilitate la lichide);

- amestecarea (cu referire la formele farmaceutice solide sau semisolide)

103. REGULI PRACTICE DE AMESTECARE A PULBERILORAmestecarea este operaţia de pătrundere a unei substanţe între particulele altei substanţe

sau mai multor substanţe încât să rezulte o pulbere cât mai uniformă. Realizarea acestui deziderat depinde de câţiva factori:

- proprietăţile fizice ale substanţei solide;

- metoda de amestecare;

- aparatura utilizată pentru amestecare.

a) Amestecarea în farmacie – se realizează utilizând mojarul şi pistilul. Pentru amestecare este indicat să se folosească mojarul cu pereţi netezi. Pentru amestecare se mai pot utiliza şi cutii omogenizatoare.

b) Amestecarea în industrie. În industrie se utilizează maşini de amestecat adaptate la amestecarea unor cantităţi mari de material cu diferite principii de funcţionare

Pulberile nedivizate se prepară în felul următor: substanţele din prescripţie se cântăresc în ordinea crescândă a cantităţii şi descrescândă a densităţii. Fiecare substanţă cântărită se pulverizează într-un mojar de pulverizare, apoi se trece prin sită în mojarul de amestecare, în care se amestecă treptat în ordinea luării în lucru. În afară de substanţele active în prescripţie pot fi şi excipienţi care se adaugă în aceeaşi ordine. Pentru substanţele higroscopice sau substanţele lichide (extracte, tincturi) se adaugă adsorbanţi sau alţi auxiliari necesari.

Page 31: SUBIECTE PRACTICÄ‚

31

- DIZOLVAREA : mod de efectuare a operaţiei, factori care o influenţează

55. DIZOLVAREA-MOD DE EFECTUARE A OPERAŢIEIDizolvarea este procesul fizic prin care substanţa este divizată la nivel molecular şi apoi difuzează între moleculele solventului rezultând o fază unică omogenă numită soluţie.Dizolvarea depinde de solubilitate care este cu atât mai mare cu cât forţele de atracţie între particulele elementare (molecule, ioni) şi solvent sunt mai puternice decât forţele de atracţie dintre moleculele solventului.

Exista doua moduri de dizolvare: Dizolvare simpla sau completa Dizolvare extarctiva sau partiala, care se aplica preparatelor obtinute prin extractive

o DIZOLVAREA-FACTORI CARE O INFLUENTEAZA

Dizolvarea este operatia care consta in diviziunea fizico-moleculara a substantelor cu ajutorul unei faze lichide intermediare numita solvent. Rezulta un amestec omogen fizic si chimic numit solutieFactorii care influenteaza dizolvarea sunt : cei care conditioneaza solubilitatea si cei care intervin in viteza de dizolvare.Solubilitatea este proprietatea unei substanţe de a se dizolva într-un solvent sau amestec de solvenţi: Foarte uşor solubil, Uşor solubil, Solubil, Puţin solubil, Foarte puţin solubil, Greu solubil, Foarte greu solubil, Practic insolubil.Factorii care influenţează solubilitatea substanţei: Structura chimică a substanţei şi a solventului, Mărimea şi forma particulelor de substanţă medicamentoasă, Polimorfismul, Temperatura, pH-ul, Adaosul de aditivi.

Factori care influenţează viteza de dizolvare: Aria suprafeţei de contact, Difuziunea.

. Factori care influenţează viteza de dizolvare

Dizolvarea unui solid în lichid are loc în două etape: primul stadiu în care se eliberează molecule sau ioni din solid în lichidul aflat la interfaţa solid/lichid rezultând o soluţie saturată;

- apoi soluţia saturată trece prin difuziune în solvent lăsând loc altei molecule sau ion să pătrundă în stratul de la interfaţă.

Factori care influenţează viteza de dizolvare sunt:

A. Aria suprafeţei de contact

Page 32: SUBIECTE PRACTICÄ‚

32

Cu cât dimensiunea particulelor scade cu atât creşte suprafaţa ariei de contact solid/lichid şi implicit viteza de dizolvare. Aria suprafeţei de contact este invers proporţională cu diametrul mediu al particulelor şi această afirmaţie este prezentată prin ecuaţia lui Noyes-Whitney:

A=6md⋅ρ

A= aria suprafeţei solidului;

d = diametrul mediu al particulelor de solid;

m = masa

= densitatea particulelor de solid.

Pentru dizolvare se utilizează diferite vase de laborator şi anume:

- pahar Berzelius care este prezentat în figura 2.20.:

Figura 2.20. Pahar Berzelius- pahar Erlenmeyer care este prezentat în figura 2.21.:

Figura 2.21. Pahar Erlenmeyer- mensura care a fost prezentată la capitolul „Măsurarea la volum a lichidelor” etc.

B. Difuziunea

Difuziunea este fenomenul de pătrundere a particulelor elementare din solid între moleculele solventului.

Difuziunea poate avea loc în două moduri prin:

- convecţie liberă când particulele de substanţă se deplasează în fluid ca urmare a diferenţei de greutate specifică (densitate);

- convecţia forţată întâlnită cel mai frecvent în practică şi poate fi realizată prin influenţa unor factori externi asupra sistemului ca de exemplu:

- agitarea mecanică: această operaţie contribuie la reînnoirea permanentă a lichidului de la suprafaţa particulelor solide dând posibilitatea, ca noi molecule să treacă în solvent. Agitarea se

Page 33: SUBIECTE PRACTICÄ‚

33

poate realiza manual prin clătinarea flaconului, cu ajutorul baghetelor de sticlă sau mecanic utilizând diferite agitatoare. Tipul de agitator se alege în funcţie de mai mulţi factori:

cantitatea de lichid şi substanţă dizolvată; gradul de diviziune al substanţei de dizolvat; vâscozitatea amestecului; diferenţa de densitate între substanţa de dizolvat şi solvent.

- Temperatura scade forţa de coeziune dintre molecule şi creşte viteza de mişcare a particulelor, crescând implicit difuzarea.

- Scăderea vâscozităţii lichidului: care poate fi realizată prin încălzire.

Când lichidul este în repaus sau chiar în mişcare se formează în jurul cristalului un film lichid numit strat limită, care frânează difuziunea. În jurul particulelor de solid se formează trei zone de lichid:

- zonă de curgere laminară;

- zonă de tranziţie;

- zona externă (solv. pur).

- FILTRAREA: definiţie, mecanisme, oboective, scop, exemple de materiale filtrante / CONDIŢII INDEPLINITE DE O MEMBRANĂ FILTRANTĂ

FILTRAREA-DEFINITIE, MECANISME, OBIECTIVE (103)Filtrarea este operaţia de separare a particulelor solide dintr-un sistem polidispers care conţine în amestec particule solide şi o componentă fluidă rezultând un lichid transparent numit filtrat şi o parte solidă reţinută pe hârtia de filtru.

Mecanismele filtrăriiReţinerea particulelor solide se face prin următoarele mecanisme:

- printr-un fenomen mecanic când pe hârtia de filtru sunt reţinute particule solide cu diametrul superior porilor materialului filtrant.

- printr-un fenomen fizic de adsorbţie când se reţin particule cu diametrul inferior porilor materialului filtrant.

Obiectivele filtrarii

- obtinerea unui lichid limpede fara particule solide amorfe, cristaline sau coloidale sau de picaturi lichide insolubile

Page 34: SUBIECTE PRACTICÄ‚

34

- obtinerea substantei retinute de filtru

- indepartarea microorganismelor dintr-o solutie apoasa care trebuie sa fie sterila( filtrare sterilizanta)

89. MATERIALE FILTRANTE Filtrarea este operaţia de separare a particulelor solide dintr-un sistem polidispers care conţine în amestec particule solide şi o componentă fluidă rezultând un lichid transparent numit filtrat şi o parte solidă reţinută pe hârtia de filtru

A. Materiale filtrante fibroase : Hârtia de filtru, vată, vata de sticlă.

B. Materiale filtrante poroase: Plăcile de sticlă poroasă, bujiile filtrante.

C. Materiale filtrante sub formă de ţesături: Tifonul , pânza de bumbac , flanela, tesătura de in, lâna, fibre, fibre vinilice

D. Membrane filtrante

CONDIŢII ÎNDEPLINITE DE O MEMBRANA FILTRANTAFiltrele au două caracteristici importante:

- porozitatea – este definită prin diametrul mediu al porilor

- debitul de filtrare care poate fi determinat prin formula lui Hagen-Paiseuille

Membrane filtrante

- Au diametrul porilor foarte mic, între 0,1-100 m, pot fi de origine naturală sau sintetică şi sunt semipermeabile opunând rezistenţă la filtrare. Pentru a avea un randament corespunzător se utilizează suprapresiune

- PULVERIZAREA / PULV. LA MOJAR

- . PULVERIZAREA LA MOJAR - Pulverizarea este operaţia prin care corpurile solide sunt reduse în fragmente foarte

mici, până la dimensiuni coloidale. Pulverizarea se poate realiza prin: lovire (aplicând lovituri perpendiculare pe substanţa respectivă) sau prin triturare efectuând o mişcare circulară de apăsare în sens invers acelor de ceasornic.

- În farmacie această operaţie se realizează cu ajutorul mojarului şi pistilului (pentru pulverizare fiind indicat mojar a cărui pereţi prezintă porozitate).

- După pulverizare substanţa se cerne prin sita indicată iar un eventual reziduu se pulverizează din nou. Conform FR X substanţa se pulverizează fără reziduu

Page 35: SUBIECTE PRACTICÄ‚

35

- CȂNTĂRIREA / BALANŢE FOLOSITE ÎN FARMACIE (condiţii pe care trb să le ȋndeplinească balanţele / REGULI/ ASPECTE PRACTICE DE CȂNTĂRIRE

80. BALANŢE FOLOSITE IN FARMACIE

Cumpana de mana.

Balanta de receptura.

Balanta semiautomata de tip Sibiu

Balanta de precizie cu taler superior “Qwalabor”.

Balanta tehnica

Balanta analitica.

90. REGULI PRACTICE PT CANTARIRECantarirea se va face cu balante functionale avand verificarea tehnica efectuata.

Cantarirea se face cu o precizie de 0,01g

Cand avem indicatia „Exact cantarit”sau „se cantareste exact”, cantarirea trebuie facuta la balanta analitica.

Inainte de cantarire se verifica punctul de echilibru al balantei

Lichidele se vor cantari in sticle sau vase de laborator tarate.

Cantarirea substantelor vascoase se face in patentule sau in capsule de portelan cu ajutorul spatulei.

Pentru substantele solide, se pun pe cele 2 talere, tecturi de hartie sau cartele de plastomeri egale, iar substantele se scot din borcan cu lingurita si se pun pe talerul drept.

104. CANTARIREA SUBST FARMACEUTICE SOLIDELa cântărire se vor respecta următoarele aspecte practice:

- cântărirea se va face numai cu balanţe funcţionale, având verificarea tehnică.

- în afara unor indicaţii speciale, cântăririle se fac cu o precizie de 0,01 g.

- când avem indicaţia „exact cântărit” s-au „se cântăreşte exact” cântărirea trebuie făcută la balanţa analitică.

- când substanţele sunt prescrise în părţi (prescurtat p) o parte va fi asimilată ca fiind 1g.

Page 36: SUBIECTE PRACTICÄ‚

36

- alegem balanţa potrivită cantităţii de cântărit.

- pentru cantităţile sub 0,05 g se utilizează pulberi titrate (pulberi diluate 1/10 sau 1/100 pentru exactitatea cântăririi).

Întotdeauna se verifică punctul de echilibru al balanţei înainte de cântărire.

Pentru cântărirea substanţelor solide se pun pe cele două talere (în situaţii în care nu cântărim direct în vasul tarat) 2 tecturi sau 2 cartele de plastomeri egale iar substanţele se scot din borcan cu ajutorul linguriţei de metal sau plastic şi se pun pe talerul drept (pe talerul stâng fiind greutăţile).

Talerul drept se va controla ţinându-se între degetele arător şi mijlociu al mâinii stângi pentru a evita supradozarea.

105. CANTARIREA SUBST FARMCAEUTICE LICHIDE Lichidele se cantaresc in flacoane sau, daca lichidul respectiv trebuie transvazat,operatia se

face in capsule de portelan sau patentule emailate. Tara vasului in care se cantareste se face de obicei cu alice de plumb.Dopul borcanului sau sticlei cu care se lucreaza se aseaza in timpul cantaririi cu varful in sus, pentru ca partea sa interioara sa nu vina in contact cu masa.

Substantele vascoase se vor cantari in capsule emailate sau de portelan, de unde pot fi scurse.

Balanta va fi ferita de miscari bruste, operatia de cantarire facandu-se cu multa grija

- MĂSURAREA MEDICAMENTELOR LICHIDE / VASE GRADATE UTILIZATE

106. MASURAREA MEDICAMENTELOR LICHIDE....Pentru măsurarea lichidelor trebuie ţinut cont de următoarele aspecte:

- alegerea unui vas potrivit raportat la cantitatea de lichid măsurată;

- măsurătorile trebuie făcute la temperatura indicată pe vasul gradat;

- pentru exactitatea măsurătorii citirea volumului se face la baza menisculuiVase utilizate :

1. Mensura2. Cilindru gradat.3. Balon cotat.4. Pipeta: cu bula, pipete biureta.5. Biuretele.

Page 37: SUBIECTE PRACTICÄ‚

37

CONDIŢII PE CARE TREBUIE SA LE INDEPLINESCA BALANŢELE

O balanţă pentru a fi utilizată trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

Să fie sensibilă - sensibilitatea este exprimată prin acea greutate minimă raportată la încărcătura maximă pe care balanţa o poate sesiza.

Să fie stabilă – să se echilibreze cât mai rapid după balansare.

Să fie justă (exactă) – dacă se schimbă două greutăţi egale pe cele două platane să rămână în echilibru.

Să fie fidelă – cântărind diferite mase indiferent de poziţia de pe platan să fie necesară aceleaşi greutăţi pentru echilibrare.

B. Condiţii de păstrare a balanţelor

Pentru menţinerea performanţelor tehnice la păstrarea balanţelor trebuie respectate următoarele condiţii:

- să nu fie expuse unor variaţii mari de temperatură şi umiditate;

- curăţirea platanelor, pârghiilor, cuţitelor se face cu materiale textile fine;

- balanţele să fie ferite în timpul exploatării de şocuri mecanice, având grijă ca totdeauna în timp de repaus sau la încărcarea talerelor balanţa să fie în poziţia închis;

- balanţelor li se impune o verificare cel puţin anuală, când pot fi rezolvate şi alte aspecte tehnice de întreţinere (ungerea coloanelor nichelate etc.);

- cumpăna de mână se păstrează în cutii sau suspendată cu ajutorul dispozitivului inelar într-un cui fixat pe un cadru.

- STERILIZAREA : definiţie, metode, rolul steril

STERILIZAREA-DEFINITIE, METODE Sterilizarea este operaţia prin care sunt distruse sau îndepărtate toate organismele vii în

formă vegetativă sau sporulată de pe un obiect sau un produs.

Sterilizarea este obligatorie în următoarele situaţii:

- pentru preparate administrate parenteral (injecţii, perfuzii etc.);

- pentru preparate oftalmice;

Page 38: SUBIECTE PRACTICÄ‚

38

- pentru preparate farmaceutice (pulberi, suspensii; unguente) care se aplică pe răni, pe arsuri sau pe pielea sugarului;

- pentru forme farmaceutice la care conservarea se poate realiza doar în absenţa microorganismelor (antibiotice, produse opoterapice etc.);

- pentru instrumentar şi diferite materiale medico chirurgicaleMetodele de sterilizare utilizate în practica farmaceutică se pot împărţi în următoarele grupe:

- metode fizice;

- metode chimice;

- metodă aseptică.

În F.R. X sunt oficiale patru metode de sterilizare şi anume:

- sterilizarea cu vapori de apă sub presiune;

- sterilizarea prin căldură uscată

- sterilizare prin filtrare,

- sterilizare cu gaz.

246. STERILIZAREA-SCOP, METODE TERMICE DE STERILIZARESterilizarea este operaţia prin care sunt distruse sau îndepărtate toate organismele vii în formă vegetativă sau sporulată de pe un obiect sau un produs.

Metode termice

- sterilizarea cu vapori de apă sub presiune;

- sterilizarea cu aer cald;

- sterilizare prin încălziri repetate;

- sterilizare prin încălzire la 1000C, 60 minute;

- flambarea.

246. STERILIZAREA-SCOP, METODE NETERMICE Sterilizarea este operaţia prin care sunt distruse sau îndepărtate toate organismele vii în formă vegetativă sau sporulată de pe un obiect sau un produs

Metode netermice

- sterilizare prin filtrare;

- sterilizare cu ultrasunete;

Page 39: SUBIECTE PRACTICÄ‚

39

- sterilizare cu raze ultraviolete;

- sterilizare cu radiaţii ionizate

- CERNERE A / FACTORI CARE O INFL

o FACTORI CARE INFLUENTEAZA CERNEREA

Cernerea depinde de diferiţi factori şi anume:

a. Natura materialului. În general acest factor influenţează mai puţin, excepţie făcând materialele lipicioase şi materialele dure (care uzează sita).

b. Forma particulelor. Particulele de formă sferică şi uniforme, trec cel mai uşor prin ochiurile sitei.

c. Granulometria materialului. Acest parametru influenţează mult cernerea. Un efect obstrucţionat o au particulele cu dimensiuni apropiate ochiurilor sitei uneori chiar înfundând sita. Particulele cu dimensiuni inferioare trec uşor prin sită iar cele cu diametru mai mari decât ochiurile sitei alunecă uşor pe suprafaţa sitei neîmpiedicând trecerea granulelor mici.

d. Alimentarea sitei. Supraalimentarea cât şi subalimentarea scad randamentul. O alimentare adecvată este o condiţie foarte importantă.

e. Forma şi dimensiunile sitei. Alegerea sitei cu o anumită formă a ochiurilor se face în funcţie de forma granulelor materialului de cernut şi anume: pentru granulele sferice se recomandă site cu ochiuri sferice sau pătrate; pentru materiale cu granule neregulate se recomandă site cu ochiuri alungite sau dreptunghiulare.

f. Mişcarea materialului şi a sitei. O mişcare sacadată sau în salturi oferă posibilitatea ca granulele mici să ajungă pe suprafaţa de cernere.

- CLARIFICAREA

o CLARIFICAREA

Clarificarea este operaţie de separare a particulelor fine dintr-un lichid în situaţiile în care filtrarea nu dă rezultate satisfăcătoare. Clarificarea constă în înglobarea substanţei de separat în materiale coagulante sau adsorbante ca de exemplu materiale de natura albuminoidică sau pulberi insolubile, iar particulele reţinute se îndepărtează prin filtrare. Se utilizeaza la clarificarea siropurilorClarificarea se poate realiza prin mijloace chimice, fizice şi biochimice

Page 40: SUBIECTE PRACTICÄ‚

40

- Clarificarea prin mijloace fizice se realizează utilizând următorii agenţi de clarificare: Hârtia de filtru, Cărbunele activ , Caolinul , Talcul , Carbonatul bazic de magneziu, Albumina .

- Clarificarea prin mijloace chimice : Alcoolul este folosit pentru clarificarea mai ales a soluţiilor extractive apoase.

- Clarificarea prin mijloace biochimice: Are la bază o reacţie enzimatică şi se utilizează mai ales la clarificarea siropurilor naturale

- DECANTAREA

o DECANTAREA

Decantarea este operaţia de separare dintr-un amestec a componentei lichide de cea solidă după precipitare pe baza diferenţelor de densitate.

Această operaţie poate fi utilizată în diferite situaţii şi anume:

- când cantitatea de sediment este mare;

- filtrarea este anevoioasă;

- pentru spălarea unui precipitat;

- pentru separarea lichidului extractiv de produsul vegetal extras;

- ca operaţie preliminară filtrării.

- DECOLORAREA

223. DECOLORAREADecolorarea este operaţia prin care se îndepărtează total sau parţial culoarea unei

soluţii. Operaţia se poate realiza în trei moduri:1. Decolorare fizică2. Decolorarea chimică3. Decolorarea optică

- EVAPORAREA

224. EVAPORAREAEvaporarea este trecerea unui lichid în stare de vapori şi spre deosebire de fierbere (unde

are loc în toată masa lichidului) acest fenomen se produce la suprafaţa lichidului. Timpul cât are loc evaporarea depinde de diferiţi factori:

Page 41: SUBIECTE PRACTICÄ‚

41

- temperatura;

- suprafaţa de evaporare;

- gradul de saturare a atmosferei cu vapori;

- presiune din încăpere;

- agitarea lichidului etc.

Tipuri de evaporare :

- Evaporarea spontană- Evaporarea cu ajutorul căldurii- Evaporarea cu ajutorul căldurii şi vidului

9. FITOTERAPIE:

METODE DE OBŢINERE A PREPARATELOR VEGETALE

i. METODE DE OBŢINERE A PREPARATELOR VEGETALEInfuzia – obţinută prin menţinerea în contact a plantelor cu apa, la o temperatura ridicată, timp de 15—30 de minute;practic se procedează în felul următor : organele de plante se pun la înmuiat cu 3 volume de apă timp de 5 minute, lăs, apoi se adaugă volumui prescris de apă clocotită îndu-se în contact timp de 15—30 de minute, după caz, vasul fiind acoperit ; după acest interval de timp se strecoară, reziduul se stoarce, ceaiul astfel obţinut urmînd să fie consumat imediat sau în decurs de 12—24 de ore după preparareDecoctul – soluţie obţinută prin fierberea produselor vegetale, timp de 15— 30 de minute (15 minute pentru părţile aeriene şi a organelor care conţin mucilagii şi 30 de minute pentru scoarţe, sau părţile subterane). După fierbere se filtrează fierbinte, reziduul se stoarce şi se completează pînă la volumul prescris, cu apă clocotită.Maceratul – este o soluţie obţinută prin tratarea produsului vegetal mărunţit cu solvent (apă, alcool, oţet, ulei) la rece sau la cald, un anumit timp, urmînd apoi ca extractul să fie filtrat, utilizîndu-se supernatantul strecurat. Macerarea la rece se face, în general, cu apă, alcool, vin, oţet. Macerarea la cald se face cu solventul încălzit la 40—60°C, în general la o temperatură inferioară aceleia la care solventul fierbe.Tinctura : soluţie  preparată prin macerare, folosindu-se ca solvent alcoolul, deci este un macerat alcoolic, uneori hidroalcoolic, administrându-se sub formă de picături.

- RECOLTAREA / USCAREA PRODUSELOR VEGETALE

264.PRODUSE VEGETALE –RECOLTARE

Page 42: SUBIECTE PRACTICÄ‚

42

Recoltarea presupune o bună cunoaştere a plantelor medicinale, pentru a evita confuziile între diferite plante care, deşi mult asemănătoare, pot avea efecte nedorite. Recoltarea trebuie să se facă din locuri nepoluate, în momentul optim de dezvoltare a plantei, cînd aceasta are cea mai mare concentraţie în principii active.

Experienţa arată că cele mai bune rezultate se obţin cu plante proaspăt culese. Momentul optim de recoltare diferă pentru diferitele organe ale plantei.

- florile — în timpul înfloririi- frunzele — înainte şi în timpul înfloririi- rădăcinile — primăvara devreme sau toamna tîrziu- scoarţa — numai primăvara cînd începe circulaţia sevei- fructele — cînd sunt suficient coapte- seminţele — după coacerea fructelor- mugurii — primăvara, înainte de desfacerea lor

Observaţii:—Se vor culege doar plantele sănătoase, curate, neatacate de dăunători.—Recoltarea se face în zile însorite, după ce roua sau apa de ploaie ş-a evaporat.— Zonele tratate cu îngrăşăminte chimice, malurile apelor murdare, contaminate,

terasamentele de cale ferată şi vecinătatea şoselelor cu trafic intens sau a uzinelor sînt locuri improprii, nesănătoase, chiar periculoase pentru recoltare.

— Plantele declarate monumente ale naturii nu trebuie sacrificate, deoarece există nenumărate altele, aparţinînd aceleiaşi sau altor familii la fel de eficiente.

-Recoltarea plantelor nu trebuie să degenereze într-o activitate de nimicire a lor— A nu se strivi florile şi frunzele în timpul recoltării şi a nu se utiliza ambalaje din plastic

pentru depozitarea lor, deoarece în aceste condiţii se alterează principiile active din planta

- USCAREA PRODUSELOR VEGETALE Uscarea este procesul de îndepărtare totală sau parţială a umidităţii din diferite substanţe

solide, lichide sau gazoase.

Uscarea produselor vegetale nu se face complet ci până la umiditatea de echilibru care este specifică substanţelor; la produsele vegetale 10%.

Pentru a putea fi păstrate timp îndelungat, plantele sau organele plantelor care au fost recoltate trebuie să fie bine uscate.

Este util a menționa că eficiența terapeutica a plantelor medicinale rezidă în conservarea principiilor active.La realizarea acestui deziderat, un rol capital îl are uscarea plantelor în condiții potrivite, fără ca acestea să-și piardă culoarea și mirosul lor natural.

Page 43: SUBIECTE PRACTICÄ‚

43

 Plantele recolatate se întind în strat subțire pe pînză sau hârtie albă, pe foi de cort sau gratare cu nuiele și se usucă cât mai repede posibil la umbră sau în încăperi calde, ventilate(40 C)

La soare se pot expune pentru uscare flori albe, rădăcini, scoarță.La umbră se vor usca flori colorate, frunze frunze, muguri.Fructele se usucă de obicei rapid la temperaturi ridicate (ex.cuptor).

Pentru depozitare se folosesc doar ambalaje din hârtie sau pânză.

Se apreciază că valabilitatea plantelor odată uscate este de aproximativ 1-2 ani, după care acestea pierd din proprietățile curative.

- TIPURI DE EXTRACTE

TIPURI DE EXTRACTEExtractele vegetale sunt preparate farmaceutice lichide, moi sau uscate obţinute prin extracţia produselor vegetale cu diferiţi solvenţi urmată de evaporarea parţială sau totală a solventului şi aducerea masei reziduale sau a pulberii la concentraţia sau la consistenţa prevăzută

Conform F.R. X extractele se prezintă astfel:

Extractele fluide sunt lichide limpezi, colorate, cu miros şi gust caracteristic componentelor produsului vegetal din care s-au preparat. Extractele fluide sunt miscibile cu solventul utilizat la preparare şi se tulbură la amestecarea cu apa.

Extractele moi sunt preparate vâscoase, semisolide, colorate, cu aspect uniform (întinse pe o placă nu trebuie să prezinte particule solide).

Extractele uscate se prezintă sub formă de pulberi, cu aspect uniform sub formă de lamele sau masă spongioasă care se pulverizează uşor şi sunt higroscopice

- MATERII PRIME VEGETALE

45.MATERII PRIME VEGETALE Plantele medicinale reprezinta una dintre cele mai importante surse de materii prime pentru prepararea medicamentelor. In functie de gradul de prelucrare a produselor vegetale avem:

- Produse vegetale ca atare : flori, frunze, radacini- Produse vegetale sub forma de pulberi- Produse vegetale prelucrate prin extractie- Substante active izolate in stare pura din plante ( digitalina, digoxina, chinina etc)

- DECOCTUL : definiţie, preparare, conservare, site folosite

SITE FOLOSITE LA PREPARAREA DECOCTULUI

Page 44: SUBIECTE PRACTICÄ‚

44

Decoctia este metoda de extracţie care se utilizează pentru substanţele active din produsele vegetale conţin ţesuturi lemnoase (rădăcini, rizomi, scoarţe, fructe de coriacee).

Se utilizeaza sitele 2-3

103. DECOCTUL -DEFINIŢIE, PREPARARE, CONSERVAREDecoctul este o soluţie extractiva apoasa - preparat farmaceutic lichid- obţinut prin

decocţia produselor vegetale cu apă.Decocţia: se utilizează pentru substanţele active din produsele vegetale care conţin ţesuturi lemnoase (rădăcini, rizomi, scoarţe, fructe de coriacee). Decocţia se realizează astfel: peste produsul vegetal adus la gradul de mărunţire corespunzător se adaugă 3 ml apă distilată pentru fiecare 1g produs vegetal lăsându-se în contact 5 minute pentru umectare. După umectare se adaugă restul apei încălzită până la fierbere aducându-se vasul pe baia de apă (de asemenea încălzit la fierbere) unde se menţine timp de 30 de minute sub încălzire continuă. După extracţie soluţia extractivă fierbinte se filtrează prin vată completându-se la cantitatea prevăzută prin spălarea cu apă şi stoarcerea reziduului. Când soluţia extractivă depăşeşte 100 de grame pentru fiecare 100 grame soluţie extractivă se adaugă 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol. Pentru extracţia produselor vegetale care conţin alcaloizi se adaugă apa acidulată cu: acid citric, acid clorhidric sau acid tartric în părţi egale (m/v) cu conţinutul de alcaloizi din produsul vegetal luat în lucru. Excepţie de la aceasta regulă face scoarţa de china la care se adaugă 1,5 ml acid clorhidric pentru fiecare 1 g alcaloizi. Pentru produsele vegetale cu conţinut în saponine acide greu solubile în apă se adaugă 1 g de bicarbonat de sodiu pentru fiecare 10 g produs vegetal. Obţinerea soluţiilor extractive apoase se poate realiza şi prin diluarea soluţiilor concentrate fabricate industrial când există această posibilitate

Soluţiile extractive apoase se prepară în cantităţi mici (doar la cerere) şi se păstrează la temperaturi între 80-150C.

Pe eticheta preparatului se va trece pe lângă indicaţiile de administrare, data preparării, numele preparatorului şi indicaţiile: „A se păstra la rece” şi „A se agita înainte de utilizare”.

- INFUZII: preparare

PREPARAREA INFUZIILORSoluţiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obţinute prin macerarea, infuzarea sau decocţia produselor vegetale cu apă obţinându-se: macerate, infuzii sau decocturi

Infuzarea. Se utilizează la extragerea componentelor active din produsele vegetale care conţin ţesuturi friabile (flori, frunze, ierburi).

Conform F.R. X infuzarea se face în următorul mod:

Page 45: SUBIECTE PRACTICÄ‚

45

- produsul vegetal mărunţit se umectează în prealabil timp de 5 minute. Umectarea se face adăugând pentru fiecare gram de produs vegetal 3 g apă. La produsele vegetale care conţin ulei volatil umectarea se face cu 0,5 ml alcool dilut pentru fiecare gram produs vegetal (excepţie făcând florile de tei unde umectarea se face cu apă)Florile de tei au pe lângă uleiurile volatile şi mucilagii care precipită în prezenţa alcoolului. Frunzele de digitala nu se vor umecta ci se vor trata direct cu apa fierbinte pentru a evita hidroliza glicozidelor cardiotonice. După umectare se completează cu apă la masa prevăzută cu apă încălzită la fierbere până la masa prevăzută lăsându-se produsul vegetal în contact cu solventul timp de 30 de minute în condiţiile în care pierderile termice să fie minime. După 30 de minute soluţia extractivă se filtrează prin vată completând-se la masa prevăzută prin spălare cu apă sau stoarcerea reziduului. La fel ca şi la macerate când soluţia extractivă depăşeşte 100 de grame pentru fiecare 100 grame soluţie extractivă se adaugă 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol. Pentru prepararea infuziilor se utilizează infuzoare de porţelan cu pereţi groşi, gradate în interior şi care asigură o răcire lentă a soluţiilor extractive

- MACERATUL : definiţie, preparare, conservare

- MACERATUL-DEFINITIE, PREPARARE, CONSERVAREMaceratul este o soluţie extractiva apoasa - preparat farmaceutic lichid- obţinut prin

macerarea produselor vegetale cu apăMacerarea se aplică pentru extragerea substanţelor vegetale termolabile şi a mucilagiilor

(rădăcină de nalbă, seminţe de in).

Conform F.R. X macerarea se realizează astfel: peste produsul vegetal mărunţit şi spălat sub jet de apă, se adaugă cantitatea de apă prevăzută şi se păstrează la temperatura camerei timp de 30 minute agitând de 5 -6 ori. Lichidul obţinut se decantează şi se filtrează prin vată, filtratul completându-se la masa prevăzută prin spălarea reziduului cu apă fără a-l presa. Dacă soluţia extractivă rezultată depăşeşte 100 g se adaugă un amestec de 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol pentru fiecare 100 grame soluţie rezultată.

Pentru efectuarea acestei operaţii se pot utiliza vase de sticlă (pahar Berzelius), vase din porţelan închise cu capace potrivite sau vase din tablă smălţuite. Toate aceste vase trebuie sa aibă gâtul larg fiind acoperite în timpul operaţiei de extracţieSoluţiile extractive apoase se prepară în cantităţi mici (doar la cerere) şi se păstrează la temperaturi între 80-150C.

Pe eticheta preparatului se va trece pe lângă indicaţiile de administrare, data preparării, numele preparatorului şi indicaţiile: „A se păstra la rece” şi „A se agita înainte de utilizare”.

- TINCTURI / TINCTURA DE IOD

Page 46: SUBIECTE PRACTICÄ‚

46

81. TINCTURI-MOD DE PREPARARE. CONSERVARE 181,245Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide sub formă de soluţii alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice obţinute prin extracţia produselor vegetale.

Pentru prepararea tincturilor F.R. X prevede trei metode:

- macerare;

- macerare repetată;

- percolare.

Produsul vegetal adus la gradul de mărunţire prevăzut la monografia respectivă este degresat înainte de umectare (dacă e cazul). Solventul folosit la extracţie este în general alcool dilut. În unele cazuri alcool dilut acidulat sau alcool de diferite concentraţii în funcţie de produsul vegetal supus extracţiei.

Raportul dintre produsul vegetal şi solvent este de 1/10 (m/m) pentru tincturile preparate din produsele vegetale care conţin substanţe puternic active, şi 1/5 (m/m) pentru tincturile preparate din alte produse vegetale. Tincturile cu stabilitate redusă se prepară prin dizolvarea extractelor uscate sau prin diluarea extractelor fluide.

F.R. X indică conservarea tincturilor în recipiente de capacitate mică, bine închise, ferite de lumină. Tincturile ambalate în cantităţi mai mari de 250 g se conservă la temperaturi între 8-150C. Au un termen de valabilitate de 1-2 ani.

Exemple :

- tinctura de balsam de Tolu ( obtinuta in farmacie prin macerare)- tinctura de matraguna- tinctura anticolerina ( sub forma de picaturi )

Majoritatea tincturilor se prepara industrial.

19. TINCTURA DE IOD (SOLUŢIA DE IOD IODURAT) Rp / Iodum……………............2g

  Kalii iodadum ………..…3g 

Alcoholum  50°…..…..qsad100g

- Preparare : iodul si iodura de potasiu se dizolva intr-o cantitate mica de alcool 50° si se completeaza pana la 100g cu alcoolul ramas. Solutia obtinuta este limpede, bruna, cu miros de iod si alcool.

- Proprietati:

Page 47: SUBIECTE PRACTICÄ‚

47

o iodul se gaseste sub forma de lamele friabile cu luciu metalic sau bucati de culoare

cenusiu- violacee, cu miros caractaristic. La aer e volatil.o Iodura de potasiu se gaseste sub forma de cristale cubice, incolore sau pulbere cristalina

alba, fara miros, cu gust sarat si amar.- Actiune terapeutica : caustic, antiseptic, micostatic cu actiune topica.- Indicatii : dermatomicoze, unele piodermite ca revulsiv- Mod de administrare : extern – tamponari, atingeri

Conservare : in flacoane incolore, bine inchise.

- SOLVENŢI: uleiuri vegetale şi minerale , condiţii pe care trb să le ȋndeplinească

o SOLVENTI-ULEIURI VEGETALE SI MINERALE

Uleiuri vegetale. În practica farmaceutică se utilizează diferite uleiuri vegetale: ulei de floarea soarelui, ulei de ricin, ulei de migdale, ulei de măsline, ulei de seminţe de dovleac etc.

Uleiurile vegetale sunt fluide la 200C, limpezi, de culoare galben deschis, fără miros (sau miros slab caracteristic), vâscoase cu densitate mai mică decât apa. Există şi uleiuri vegetale solide la 200C (exemplu uleiul de cacao). Uleiurile vegetale sunt insolubile în apă şi în alcool dar solubile în majoritatea soluţiilor apolare (benzen, cloroform, tetraclorură de car etc.). Uleiurile vegetale au dezavantajul că se autooxidează (râncezesc) datorită prezenţei legăturilor duble în moleculele acizilor esterificaţi cu glicerolu

Uleiuri minerale. Dintre uleiurile minerale cel mai utilizat este uleiul de parafină. Uleiul de parafină conţine un amestec de hidrocarburi parafinice saturate şi se obţine prin distilarea fracţionată a petrolului.

Este un lichid incolor, fără gust, fără miros, solubil în solvenţi apolari (benzen, cloroform, eter etc.) şi foarte greu solubil în alcool şi nemiscibil cu apa.

Se amestecă în orice proporţie cu uleiurile grase (cu excepţia uleiului de ricin) cât şi cu uleiuri volatile.

Parafina lichida administrată intern are efect laxativ iar extern se utilizează pentru preparate topice fiind foarte bine tolerat pe epitelii.

218. SOLVENŢI - CONDIŢII PE CARE TREBUIE SA LE ÎNDEPLINEASCĂAlegerea unui solvent corespunzător este dependentă de scopul terapeutic urmărit cât şi

de solubilitatea substanţelor active. Un solvent potrivit trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să corespundă exigenţelor calitative impuse de F.R. X sau alte stasuri;

Page 48: SUBIECTE PRACTICÄ‚

48

- toleranţă bună;

- inerţie chimică şi farmacologică;

- să asigure stabilitatea substanţelor;

- să nu corodeze recipientul;

- să fie miscibil cu mucusul şi să nu influenţeze negativ mişcarea ciliară;

- să fie economic.

- PREPARATE VEGETALE: solvenţi

o PREPARATE VEGETALE-SOLVENŢI –

Solvenţii cei mai utilizaţi pentru extracţie sunt apa, soluţii hidroalcoolice sau soluţii eteroalcoolice

Apa distilată sau apa demineralizată prezintă avantajul că se poate asocia cu acizi sau baze în scopul de a mări randamentul extracţiei. Dezavantajul apei utilizată ca solvent este că produsele obţinute au stabilitate mică. Soluţiile extractive apoase (macerate, infuzii, decocturi) sunt stabile 1-2 zile iar prelungirea valabilităţii la 1-2 săptămâni se poate realiza doar prin adaos de conservanţi.

Alcoolul etilic Etanolul se utilizează ca solvent în concentraţii de 20-960, concentraţie dependentă de natura produsului vegetal, de solubilitatea substanţei active şi de alte condiţii. Preparatele obţinute prin extracţie cu alcool au termen de valabilitate mai mare (2-3 ani).

Alcoolul se foloseşte pentru obţinerea tincturilor (F.R. X) şi extractelor (F.R. X).

- PREPARATE FARMACEUTICE OBŢINUTE PRIN EXTRACŢIE

225. PREPARATE FARMACEUTICE OBTINUTE PRIN EXTRACTIE Soluţiile extractive din plante sunt preparate care conţin componente extrase din

produsele vegetale cu ajutorul solvenţilor prin metode care să asigure o extracţie corespunzătoare

Prin extracţie se pot obţine următoarele tipuri de preparate:

e1. soluţii extractive apoase macerate, infuzii, decocturi; e2. soluţii extractive alcoolice sau hidroalcoolice (tincturi); e3. extracte vegetale care în funcţie de consistenţă pot fi fluide, moi sau uscate; e4. specii medicinale sau ceaiuri – sunt amestecuri de plante cu apă preparate „ex

tempore” de către bolnav sau preparate conform prescripţiilor magistrale;

Page 49: SUBIECTE PRACTICÄ‚

49

e5. preparate opoterapice – sunt extracte din produse biologice (organe, glande, ţesuturi animale etc.)

e6. digestii – sunt soluţii extractive uleioase obţinute prin extracţia la cald; e7. extracte cu alergene – sunt produse obţinute prin extracţie din diferite plante şi

utilizate în următoarele scopuri: - diagnosticul diferitelor forme de alergii,

- pentru desensibilizare în diferite manifestări alergice minore

- CONDIŢIONAREA ŞI CONSERVAREA PRODUSELOR VEGETALE

o CONDIŢIONAREA SI CONSERVAREA PRODUSELOR VEGETALE

Conditionarea produsului vegetal cuprinde o serie de operatiuni prin care produsele vegetale uscate sunt aduse in conditiile cerute de normele de calitate. O prima operatie care se executa este cea de uniformizare a umiditatii produsului vegetal. Dupa uscare produsele vegetale au o umiditatea scazuta fiind friabile, unele dintre ele faramitandu -se la cea mai mica atingere. Pentru a preintampina aceste inconveniente dupa uscare produsele vegetale sunt pastrate 2 – 3 zile intr-o camera de depozit in care se mentine o umiditate constanta de 24 – 26%.

In aceasta perioada au loc o uniformizare a umiditatii, astfel produsele vegetale absorb apa din atmosfera si devin elastice.

O alta operatie este cea de selectionare in urma caruia produsele vegetale sunt aduse la gradul de puritate cerut de Farmacopee. Pentru aceasta se indeparteaza partile alterate, mucegaite sau degradate in timpul uscarii, corpurile straine si impuritatile mecanice (praf, pamant). De asemenea tot in cadrul conditionarii produsele vegetale sunt aduse la gradul de maruntire dorit:

„ in toto” - intregi

„ concisum” - taiat

„ pulveratum” - pulverizat

Pentru taierea radacinilor si a partilor aeriene inflorite se folosesc masini, iar pentru pulverizarea produselor vegetale diferite tipuri de mori

10. . FORME FARMACEUTICE SOLIDE: )+EXCIPENŢI FOL LA PREP LOR)

Page 50: SUBIECTE PRACTICÄ‚

50

98. EXCIPIENTI FOLOSIŢI LA PREPARAREA FORMELOR FARMACEUTICE SOLIDE

Excipienţii pot fi de diferite provenienţe: minerală, vegetală sau de sinteză.

Excipienţii trebuie să îndeplinească câteva condiţii:

- grad de fineţe avansat;

- să fie sterilizabili;

- să fie hidrofobi;

- să nu fie un mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor.

Excipienţii utilizaţi se pot clasifica după următoarele criterii:

B1. După starea fizică:

- excipienţi lichizi;

- excipienţi moi;

- excipienţi solizi.

B2. După rolul îndeplinit:

a) Excipienţi aglutinaţi (adezivi, lianţi) :

sirop de glucoză; sirop simplu; mierea de albine; mucilagul de metilceluloză, C.M.C. Na, Tragacanta; unguent de glicerină (conform F.R. X); polietilenglicoli; unt de cacao; excipient cu drojdie de bere

b) Excipienţi dezagreganţi – sunt excipienţii care în prezenţa apei îşi măresc volumul contribuind astfel la dezagregarea pilulelor în tractul digestiv. În acest scop se pot utiliza: amidonul, glicerina etc.

c) Excipienţi diluanţi – sunt utilizaţi în prescripţii în care substanţele active sunt prescrise în cantităţi mici, cantitatea lor fiind insuficientă pentru a obţine pilule de 0,2-0,3 g.

d) Excipienţi adsorbanţi – sunt utilizaţi pentru prescripţiile în care sunt substanţe lichide sau moi şi contribuie la obţinerea unei mase plastice care se poate modela corespunzător. În acest scop se pot utiliza: pulberi vegetale, amidon, caolin etc.

Page 51: SUBIECTE PRACTICÄ‚

51

e) Excipienţi consperganţi – sunt pulberi fine care sunt adăugate după rotunjirea pilulelor şi au scopul de a împiedica aderenţa pilulelor. Ca excipienţi consperganţi se utilizează: pulberea de licviriţie, pulberea de licopodiu, carbonat de calciu etc.

a. PULBERI - Pulberea ALCALINĂPULBEREA ALCALINA

Rp/ Sulfat anhidru de Na ( Na2SO4) – 2 g

Fosfat acid de Na (Na2HPO4) – 4 g

Carbonat acid de Na (Na2HCO3) – 6 g

Preparare: componentele se pulverizeaza separate dupa o prealabila uscare, se aduc la mojar in ordine crescanda a masei lor,se omognizeaza dupa fiecare adaugare. Se elibereaza in pungi sau capsule de hartie.

Proprietati: pulbere alba, gust sarat amarui, pH- 8,2 - 9,8.

Actiune: coleritic (pentru bila); colagog (stimuleaza vezica biliara).

Folosit in afectiuni hepatice sau ale cailor biliare. Se dizolva continutul unui plic intr-un litru de apa fiarta si racita. S e administreaza 125 ml – 200ml cu ½ h sau 1 h inainte de masa o data sau de 2 ori/zi. Solutia se incalzeste la 45°C inainte de administrare.Se prepara la nevoie.

Conservare: se prepara in cantitati mici si se pastreaza ferit de umezeala

181. PULBEREA ALCALINA -pulbere alcalină pentru soluţia BourgetRp/ Sulfat anhidru de Na– 2 g

Fosfat acid de Na– 4 g

Carbonat acid de Na – 6 g

Preparare: componentele se pulverizeaza separat dupa o prealabila uscare, se aduc la mojar in

ordine crescanda a masei lor, se omogenizeaza dupa fiecare adaugare. Se elibereaza in pungi sau

capsule de hartie.

Proprietati: pulbere alba, gust sarat amarui, pH- 8,2 - 9,8.

Actiune: antiacid, coleretic şi antiemetic

Page 52: SUBIECTE PRACTICÄ‚

52

Folosit in afectiuni hepatice sau ale cailor biliare. Se dizolva continutul unui plic intr-un litru de apa fiarta si racita. Se administreaza 125 ml – 200ml cu ½ h sau 1 h inainte de masa o data sau de 2 ori/zi. Solutia se incalzeste la 45°C inainte de administrare.Se prepara la nevoie.

Conservare: se prepara in cantitati mici si se pastreaza ferit de umezeala.

- PULBERI DE UZ EXTERN – excipienţi

104. PULBERI DE UZ EXTERN- EXCIPIENTIPudrele sunt pulberi de uz extern, cu un grad de fineţe care se aplică pe piele cu efect

sicativ, dezodorizant, antiseptic şi cicatrizant.

Pudrele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- grad de fineţe foarte avansat;

- să adsoarbă bine umiditatea, grăsimile;

- să aibă o bună capacitate de a adera pe epiteliu;

- să cedeze bine substanţa activă.

Pulberile care se aplica pe plagi , arsuri si pe pielea sugarului se sterilizeaza .Excipienţi – care pot fi de diferite provenienţe: minerală, vegetală sau de sinteză

Exemple de excipienţi:

a. Amidonul. Se utilizează diferite sorturi de amidon (orez, grâu, cartof, porumb).b. Bentonita. c. Caolinul d. Talcul;e. Kiselgurul. Pulbere cenuşie cu putere de adsorbţie ridicată.f. Oxidul de Magneziu şi Carbonatul de Magneziu g. Oxidul de Titan.;h. Oxidul de Zinc. i. Stearat de Zinc şi Stearat de Aluminiu:

- Pulberi pt aplicări cutanate !!!- REGULI PRACTICE DE AMESTECARE A PULBERILOR

REGULI PRACTICE DE AMESTECARE A PULBERILOR

Page 53: SUBIECTE PRACTICÄ‚

53

Amestecarea este operaţia de pătrundere a unei substanţe între particulele altei substanţe sau mai multor substanţe încât să rezulte o pulbere cât mai uniformă. Realizarea acestui deziderat depinde de câţiva factori:

- proprietăţile fizice ale substanţei solide;

- metoda de amestecare;

- aparatura utilizată pentru amestecare.

a) Amestecarea în farmacie – se realizează utilizând mojarul şi pistilul. Pentru amestecare este indicat să se folosească mojarul cu pereţi netezi. Pentru amestecare se mai pot utiliza şi cutii omogenizatoare.

b) Amestecarea în industrie. În industrie se utilizează maşini de amestecat adaptate la amestecarea unor cantităţi mari de material cu diferite principii de funcţionare

Pulberile nedivizate se prepară în felul următor: substanţele din prescripţie se cântăresc în ordinea crescândă a cantităţii şi descrescândă a densităţii. Fiecare substanţă cântărită se pulverizează într-un mojar de pulverizare, apoi se trece prin sită în mojarul de amestecare, în care se amestecă treptat în ordinea luării în lucru. În afară de substanţele active în prescripţie pot fi şi excipienţi care se adaugă în aceeaşi ordine. Pentru substanţele higroscopice sau substanţele lichide (extracte, tincturi) se adaugă adsorbanţi sau alţi auxiliari necesari.

- OPERAŢII DE OBŢINERE

OPERAŢIILE PRELIMINARE PREPARARII PULBERILORPulberile sunt preparate farmaceutice solide alcătuite din particule uniforme a uneia sau mai multor substanţe active, asociate sau nu cu substanţe auxiliare, utilizate ca atare sau divizate în doze unitare (F.R. X). Pulberile au fost o formă farmaceutică foarte utilizată în trecut. În prezent utilizarea pulberilor ca atare este tot mai limitată datorită fabricării unor forme farmaceutice solide, moderne cum sunt: capsule, comprimate, drajeuri etcOperatii preliminare prepararii pulberilor : uscarea, pulverizarea, cernerea, amestecarea, divizarea si stertilizarea

- Clasificarea pulberilor după origine

- CLASIFICAREA PULBERILOR DUPA ORIGINE- Pulberile sunt preparate farmaceutice solide alcătuite din particule uniforme a

uneia sau mai multor substanţe active, asociate sau nu cu substanţe auxiliare, utilizate ca atare sau divizate în doze unitare (F.R. X).

- După originea substanţelor din compoziţie:

Page 54: SUBIECTE PRACTICÄ‚

54

- - pulberi minerale;- - pulberi vegetale;- - pulberi animale;

- - pulberi obţinute din substanţe de sinteză

- Controlul

290.CONTROLUL PULBERILOR

Controlul calitatii pulberilor inseamna controlul urmatorilor parametri:

- organoleptice- miros, gust, aspect placut- omogenitate- granulometrie – marimea particulelor- variatia in greutate- continutul in principii active- Controlul sterilităţii

b.CAPSULE

105. TIPURI DE CAPSULE MEDICAMENTOASECapsulele sunt preparate farmaceutice formate din învelişuri care conţin doze unitare

de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare, destinate administrării oraleCapsulele se inghit impreuna cu medicamentele pe care le contin; ele mascheaza gustul sau mirosul neplacut al unor subst medicamentoase sau dirijeaza absorbtia subst active ( capsule enterosolubile)Exista si capsule care se administreaza pe alte cai : capsule rectal sau vaginale.In functie de natura invelisului, capsulele pot fi:

1. Capsule Amilacee- casete

3. Capsule gelatinoase- sunt învelişuri compuse dintr-un amestec de gelatină, glicerină şi diferiţi alţi auxiliari ca: metilceluloza, alcoolul polivinilic etc

Clasificarea capsulelor:

a) după formă:

- capsule gelatinoase ovoidale;

- capsule gelatinoase sferice;

Page 55: SUBIECTE PRACTICÄ‚

55

- capsule gelatinoase cilindrice;

b) după consistenţă:

- capsule moi;

- capsule rigide (dure);

- capsule operculate (cu capac);

c) după modul de eliberare a substanţei medicamentoase:

- cu efect imediat (eliberarea substanţei imediat);

- cu acţiune prelungită;

- cu acţiune controlată;

d) după modul de preparare:

- capsule obţinute prin imersie;

- capsule ştanţate;

- capsule obţinute prin picurare

c. GRANULATE

291. GRANULAREA Granulele sunt preparate farmaceutice solide, constituite din particule de formă

neregulată, vermiculară, cilindrică sau sferică care conţin substanţe active şi substanţe auxiliare destinate administrării interne.Prin granulare se realizeaza amestecurile de pulberi in particule de o anumita forma, avand ca rezultat micsorarea volumului, imbunatatirea proprietatilor de curgere si a compresibilitatii.Sub formă de granulate se prelucrează de obicei substanţele medicamentoase utilizate în doze mai mari ca: vitamine, tonice, extracte vegetale etc., iar conţinutul de substanţă activă este în general 10-20%.

d. PILULELE: definiţie, preparare, divizare ???

33. PILULELE -DEFINIŢIE SI MOD DE PREPARARE 138

Page 56: SUBIECTE PRACTICÄ‚

56

Pilulele sunt preparate farmaceutice solide, de formă sferică cu o greutate de aproximativ 0,2-0,3 g obţinute prin modelare din una sau mai multe substanţe utilizând excipienţi potriviţi şi destinate administrării interne.

Pilulele se pot prepara prin:

- modelare manuală;

- picurare;

- turnare în forme.

Prepararea pilulelor prin modelare manuală. Prepararea pilulelor prin această metodă are următoarele faze:

Obţinerea masei pilulare Obţinerea magdaleonului Divizarea magdaleonului în pilule Rotunjirea şi conspergarea pilulelor

76. DIVIZAREA PILULELORDivizarea magdaleonului în pilule. Magdaleonul obţinut se taie în pilule cu ajutorul pilularului. Pilularul este compus dintr-o placă dreptunghiulară din lemn cu anumite adâncituri: una pentru montarea cuţitului fix al pilularului şi alta pentru rotunjirea pilulelor. Cuţitul fix al pilularului este dreptunghiular şi se montează pe lăţimea pilularului având pe lăţimea cuţitului şanţuri semicilindrice paralele despărţite de o muchie ascuţită. Magdaleonul se fixează pe lungimea cuţitului. Tăierea magdaleonului se realizează cu un cuţit mobil asemeni celui fix acţionat manual printr-o mişcare caracteristică obţinându-se astfel pilulele propriu-zise. Pentru a obţine pilule corespunzătoare este indicat ca diametrul magdaleonului să fie cu 1/5 mai mic decât distanţa dintre muchiile şanţurilor semicilindrice a cuţitului

e. COMPRIMATE / MEDICAMENTE SUB FORMA DE COMPR / COMPR. VAGINALE / COMPR.ORODISPERSABILE

248. METODELE DE OBŢINERE A COMPRIMATELORComprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe medicamentoase şi auxiliari obţinute prin comprimarea materialului pulverulent şi destinate administrării interne sau externe

Comprimatele farmaceutice se obţin prin două moduri:

- prin comprimarea directă;

Page 57: SUBIECTE PRACTICÄ‚

57

- comprimare prin intermediul granulării.

A. Comprimarea directă. Pentru acest mod de comprimare se utilizează doar substanţe care cristalizează în sistemul cubic (mai puţin numeric).

B. Comprimarea prin intermediul granulării. Majoritatea comprimatelor farmaceutice se obţin utilizând acest mod de comprimare şi în continuare vom prezenta fazele importante ale acestui proces, şi anume:

- uscarea substanţelor active;

- pulverizarea componentelor;

- amestecarea pulberilor;

- granularea;

- uscarea granulatului şi amestecarea cu auxiliari lubrifianţi;

- comprimarea.

249. CLASIFICAREA COMPRIMATELORComprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe medicamentoase şi auxiliari obţinute prin comprimarea materialului pulverulent şi destinate administrării interne sau externe

Clasificare

Comprimatele farmaceutice se clasifică după mai multe criterii:

E1. După numărul substanţelor active:

- comprimate simple (conţin o singură substanţă activă);

- comprimate compuse (conţin mai multe substanţe active).

E2. După calea de administrare:

- comprimate uz intern;

- comprimate uz extern;

- comprimate uz parenteral.

E3. După modul de întrebuinţarea) comprimate perorale

Page 58: SUBIECTE PRACTICÄ‚

58

a1) comprimate perorale propriu-zise

a2) comprimate de mestecat

a3) comprimate cu acţiune prelungită

a4) comprimate efervescente.

b) comprimate orale;

b1) comprimate sublinguale

b2) comprimate bucale;

c) comprimate pentru uz parenteral

c1) comprimate hipodermice

c2) comprimate subcutanate

d) comprimate pentru uz extern

d1) comprimate pentru soluţii uz extern

d2) comprimate oftalmice

d3) comprimate vaginale

d5) comprimate uretrale;

d6) conuri dentare

147. COMPRIMATE-AVANTAJE DEZAVANTAJEComprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe medicamentoase şi auxiliari obţinute prin comprimarea materialului pulverulent şi destinate administrării interne sau externe

Avantaje

Utilizarea comprimatelor în terapie se bazează pe următoarele avantaje:

- posibilitatea dozării exacte a substanţelor medicamentoase active;

- posibilitatea preparării pe cale industrială cu randamente de producţie ridicate;

- comprimatele ocupă un volum mic raportat la substanţa activă conţinută;

- suprafaţa de contact cu mediul extern este mai mică decât la pulberi;

Page 59: SUBIECTE PRACTICÄ‚

59

- administrare comodă (nu necesită personal calificat);

- posibilitatea corectării gustului şi mirosului prin utilizarea unor auxiliari potriviţi;

- posibilitatea fracţionării dozelor prin diferite crestături aplicate pe suprafaţa acestora;

- posibilitatea inscripţionării diferitelor litere ca modalitate de a deosebi diferitele comprimate;

- disponibilitate farmaceutică corespunzătoare.

D. Dezavantaje

- absorbţie inferioară pulberilor;

- posibilitatea unor iritaţii ale tractului digestiv datorită concentraţiilor mari de substanţe active eliberate într-o anumită porţiune;

- deglutiţie dificilă mai ales la copii;

- posibile interacţiuni între componente;

- necesitatea unor aparaturi costisitoare cât şi condiţii speciale pentru preparare

70. COMPRIMATE - CARACTERISTICI SI METODE DE CONTROLComprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe medicamentoase şi auxiliari obţinute prin comprimarea materialului pulverulent şi destinate administrării interne sau externe.Caracteristici :

1. Sa contina cantitatea de substanta medicamentoasa, iar diferentele in cantitatea substantei active sa nu depaseasca limitele admise de FR X.

2. Sa-si mentina efectul terapeutic si aspectul exterior placut cat mai mult

3. Dupa administrare sa se dizolve sau sa se dezagregheze in timp util

4. Sa aiba rezistenta mecanica destul de mare la ambalare cat si in timpul transportului ( sa nu se sfarame) .

Metode de control :

1. Control organoleptic( culoare, miros, aspect placut al comprimatului)

2. Control fizic ( rezistenta mecanica, dezagregarea, greutatea medie)

3. Control tehnic ( calitatea si cantitatea substantei active)

Page 60: SUBIECTE PRACTICÄ‚

60

4. Controlul continutului in talc.

250. COMPRIMATE-SUBSTANTE AUXILIAREComprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe medicamentoase şi auxiliari obţinute prin comprimarea materialului pulverulent şi destinate administrării interne sau externe

Substanţe auxiliare

La prepararea comprimatelor se utilizează diferiţi auxiliari: diluanţi, aglutinanţi, dezagreganţi, lubrifianţi, coloranţi, edulcoranţi, stabilizanţi etc

a) Excipienţi diluanţi :Acidul boric ,Amidonul ,Celuloza microcristalină ,Glucoza, Lactoza

b) Excipienţi aglutinanţi (lianţi): Aglutinanţi utilizaţi pentru granularea umedă. Pentru aglutinarea umedă se pot utiliza:

soluţii, solvenţi sau geluri : Amidonul, Gelatina, Lactoza, Sorbitolul, Manitolul Aglutinanţi utilizaţi pentru aglutinarea uscată. Pentru comprimarea directă cât şi pentru

granularea uscată cu ajutorul brichetării se utilizează diferiţi aglutinanţi: Polietilengligolii, Celuloza microcristalină

c) Excipienţi dezagreganţi - au rolul de a desface comprimatul : metilceluloză, amidon, alginaţi de sodiu, calciu, gelatină, bentonită, carbopolul, polietilenglicolii

d) Excipienţi lubrifianţi- ajută curgerea amestecului de pulberi asigurând o umplere uniformă a matriţei: Talcul.,Caolinul, Grăsimi. Uleiuri. Geluri, Siliconi, Acidul stearic. Stearina, uleiul de parafină

e) Coloranţi - se preferă utilizarea diferiţilor coloranţi cu scopul de a fi mai uşor identificate anumite comprimate: roşu de amarant, indigotină, galben de tartrazină, albastru de metilen, pioctanină

f) Aromatizanţi - Sunt auxiliari utilizaţi în mod deosebit pentru prepararea comprimatelor orale (masticabile, comprimate de supt etc.)

g) Edulcoranţi- sunt utilizati pentru obţinerea comprimatelor orale: zahăr, manitol, sorbitol, ciclamat de sodiu, aspartan, zaharină

h) Stabilizanţi- Sunt auxiliari utilizaţi cu scopul de a creşte stabilitatea substanţelor medicamentoase: substanţe tampon, antioxidanţi, adsorbanţi utilizaţi mai ales pentru substanţele care sunt sensibile la umiditate, sau la acţiunea acidului clorhidric din sucul gastric (carbonat de calciu, citrat de calciu etc.)

86. COMPRIMATE BUCALEComprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe medicamentoase şi auxiliari obţinute prin comprimarea materialului pulverulent şi destinate administrării interne sau externe

Page 61: SUBIECTE PRACTICÄ‚

61

Comprimate bucale – sunt comprimate care în primul rând au un efect topic local, fiind administrate pentru diferite afecţiuni ale mucoasei bucale (stomatite, glosite etc.);

145. COMPRIMATE VAGINALE – DESCRIERE, AVANTAJEComprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau

mai multe substanţe medicamentoase şi auxiliari obţinute prin comprimarea materialului pulverulent şi destinate administrării interne sau externeComprimate vaginale – sunt comprimate de forme speciale care se administrează ca atare sau după dizolvarea lor sub formă de irigaţii. În general, acest tip de comprimate conţin diferite substanţe antimicrobiene

270.COMPRIMATE ORODISPERSABILE, AVANTAJEComprimatele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe medicamentoase şi auxiliari obţinute prin comprimarea materialului pulverulent şi destinate administrării interne sau externe

Comprimatele orodispersabile se dizolva rapid in cavitatea bucala cu ajutorul salivei.

f. DRAJEURI

276. FAZELE PREPARARII DRAJEURILORComprimatele acoperite –drajeurile- sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare de substanţe active administrate pe cale orală şi obţinute prin acoperirea unui nucleu cu unul sau mai multe straturi continue şi uniforme

Comprimatele acoperite se pot obţine prin următoarele metode:

- prin operaţia de drajefiere clasică (drajefiere umedă);

- acoperirea prin comprimare (drajefiere uscată);

- acoperirea cu pelicule (peliculizare).

91. CONTROLUL DRAJEURILORComprimatele acoperite –drajeurile- sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare de substanţe active administrate pe cale orală şi obţinute prin acoperirea unui nucleu cu unul sau mai multe straturi continue şi uniforme

Trebuie sa aiba o suprafata netede, lucioasa si aspect uniform.

Variatiile in greutate se stabilesc astfel:

Page 62: SUBIECTE PRACTICÄ‚

62

- se cantaresc 30 drajeuri, se stabileste greutatea medie/drajeu ( 27 drajeuri cantarite nu trebuie sa prezinte variatii in greutate mai mult de +/- 10%

Dezagregarea: trebuie facuta in cel mult 60’ intr-o solutie Pepsina si HCl completata cu apa pana la 100ml la temperature 37°C.

Se pastreaza ferite de umezeala si caldura.

11. FORME FARMACEUTICE STERILE- COLIRE : definiţie, PH, condiţii obligatorii, conservare etc.

34. COLIRE- DEFINIŢIE, pH, CONSERVARE 258,141Picăturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile, sub formă de soluţii sau suspensii folosite în tratamentul şi diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot prezenta sub formă de pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă înainte de folosire într-un vehicul steril.

pH-ul lacrimal are următoarea valoare medie: pH = 7,4,

Ochiul tolerează abateri sensibile de la această valoare, pH-ul tolerat de ochi fiind între 7,5-9,5. Nu în toate cazurile se poate realiza un pH convenabil. De aceea la alegerea pH-ului se are în vedere în primul rând, stabilitatea substanţei medicamentoase şi apoi toleranţa locală.

Pentru a menţine pH-ul între anumite limite la prepararea soluţiilor oftalmice se pot utiliza soluţii tampon, de exemplu: tampon acid boric/borax; tampon fosfat etc

Conservarea picăturilor oftalmice se realizează în recipiente cu o capacitate de cel mult 10 ml, închise etanş, prevăzute cu sistem de picurare.

Colirele se păstrează la loc uscat, ferit de lumină la temperatura camerei. Colirele preparate în farmacie au un termen de valabilitate de maximum 2 luni când

conţin un conservant şi se utilizează în termen de 15 zile de la deschiderea flaconului. Colirele preparate în industrie trebuie să aibă în general un termen de valabilitate între 1-

5 ani. Colirul cu cloramfenicol oficinal în F.R. IX este valabil doar 14 zile de la preparare chiar

dacă s-au respectat condiţiile prevăzute de preparare, condiţionare şi conservare.

- Colirul cu azotat de argint

COLIRUL CU AZOTAT DE AgPreparare Nitrat de argint 1 g

Nitrat de sodiu 1 g

Page 63: SUBIECTE PRACTICÄ‚

63

Apa distilata q.s. ad. 100 g

M.f. soluţio

D.S. extern. Colir

Preparare : azotatul de argint şi azotatul de sodiu se dizolvă în 90 g apă distilată, proaspăt fiartă şi răcită, se completează la 100 g şi se filtrează.

Conservare : în recipiente prevăzute cu dop picător

Acţiune terapeutică : astringent, caustic, uşor dezinfectant.

Mod de administrare : sub formă de picături.

Soluţii injectabile/perfuzabile – condiţii pe care trb. să le ȋndeplinească

135. SOLUŢII INJECTABILE PERFUZABILE - CONDIŢII PE CARE TREBUIE SA LE ÎNDEPLINEASCĂ Preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii U/A, izotonice sterile şi apirogene care se administrează intravenos în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare.Pentru obţinerea preparatelor injectabile este nevoie (în afară de condiţii speciale de preparare care să asigure sterilitatea), de substanţe active, respectiv auxiliare de calitate deosebită care să se preteze la administrări parenterale.Condiţii pe care trebuie sa le îndeplinească :

- Substanţele medicamentoase fiind introduse direct sub diferite forme în circuitul sanguin trebuie să fie foarte pure fizico-chimic şi microbiologic; astfel perfuziile se izotonizeaza si in functie de substantele medicamentoase se aduc la pH apropiat de 7,4 si la o compozitie ionica cat mai apropiata de lichidele organismului

- Solutiile perfuzabile trebuie sa fie limpezi, practice lipsite de particule in suspensie- Emulsiile perfuzabile , dupa agitare, trebuie sa aiba un aspect omogen si nu trebuie

sa prezinte nici un semn de separare a fazelor

- PREPARATE PERFUZABILE

o PREPARATE PERFUZABILE-DEFINIŢIE, CLASIFICARE

Preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii U/A, izotonice sterile şi apirogene care se administrează intravenos în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare.

Page 64: SUBIECTE PRACTICÄ‚

64

Clasificarea perfuziilor în funcţie de utilizarea lor:

- Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic;

- Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic;

- Perfuzii cu substanţe energetice;

- Perfuzii folosite în metabolismul reconstituant;

- Perfuzii înlocuitoare de plasmă;

- Soluţii pentru dializă peritoneală şi hemodializă

12. FORME FARMACEUTICE MICROETEROGENE- AEROSOLI

AEROSOLI- DEFINIŢIE, AVANTAJE, DEZAVANTAJEAerosolii farmaceutici sunt sisteme disperse eterogene la care faza internă este un

lichid sub formă de picături fine dispersate în faza externă gazoasă cu ajutorul unor dispozitive speciale. În terapie aerosolii sunt utilizaţi pentru tratamentul diferitelor afecţiuni ca: astm, traheite, laringite, bronşite, pneumonii cât şi în complicaţii pulmonare pre şi postoperatorii.

Avantaje

Aerosolii prezintă următoarele avantaje:

- acţiune rapidă comparabilă cu medicamentele administrate parenteral;

- se pot administra în acest mod medicamente neabsorbabile digestiv (adrenalina);

- substanţele active nu sunt supuse acţiunii sucurilor digestive;

- aerosolii sunt o formă elegantă şi eficace pentru tratamente ale căilor respiratorii;

- prin asigurarea unui anumit grad de dispersie al fazei disperse, se poate dirija punctul de atac al medicamentului.

Dezavantaje

- pentru administrare e nevoie de aparatură specială şi costisitoare;

- uneori apare fenomenul de intoleranţă locală.

Page 65: SUBIECTE PRACTICÄ‚

65

- SUSPENSII

CLASIFICAREA SUSPENSIILORSuspensiile se pot clasifica după mai multe criterii:

D1. După calea de administrare:

- suspensii uz intern;

- suspensii uz extern;

- suspensii uz parenteral.

D2. După raportul fazelor:

- suspensii diluate;

- suspensii concentrate.

D3. După natura mediului de dispersie:

- suspensii apoase;

- suspensii uleioase.

D4. După modul de preparare:

- suspensii obţinute prin dispersare;

- suspensii obţinute prin condensare.

D5. După modul de formulare:

- suspensii magistrale;

- suspensii tipizate.

- SUSPENSII DE UZ INTERNSuspensiile sunt preparate farmaceutice lichide, constituite din una sau mai multe substanţe active insolubile, suspendate într-un mediu de dispersie lichid şi destinate administrării interne sau externe.Suspensii antiacide- contin substante medicamentoase cu indice therapeutic mare ( hidroxid de Al, oxid de MG, carbonat de Ca). Cand sunt conditionate in preparate multidoza, bolnavul isi administreaza doza cu mijloace de masurare atasate flaconului ( lingurite dozatoare)

Page 66: SUBIECTE PRACTICÄ‚

66

Suspensii cu sulfat de bariu- sunt suspensii concentrate si se administreaza si se administreaza pt examenul radiologic al tubului digestiv Suspensii cu antibiotice si chimioterapice . se recomanda utilizarea imediata si pastrarea suspensiei reconstituite la rece.136. SUSPENSII DE UZ EXTERN

Suspensiile de uz extern denumite si lotiuni, mixturi sau pensulatii au o intrebuintare larga. Ele sunt preparate fluide care au ca vehicul apa sau amestecuri hidroalcoolice in care se afla suspendate substante active aduse la un grad de finete corespunzator scopului terapeutic urmarit.

Substantele insolubile sunt : oxid de Zn, talc, sulf, iar mediul de dispersie este apa asociata sau nu cu alcool sau glicerol. Aceste lotiuni se aplica pe piele cu o pensula sau prin tamponare cu tampoane de vata imbibate cu suspensia respectiva. Apa se evapora producand o actiune calmanta, racoritoare. Urmatoarea aplicare se face numai dupa caratarea pielii de resturile de pulbere.

De fapt aceste preparate pot fi considerate o forma convenabila de aplicare a pulberilor indicata pentru tratamentul dermatozelor, exemelor generalizate, eruptiilor localizate sau diseminate.

178. CONSERVAREA SUSPENSIILORSuspensiile sunt preparate farmaceutice lichide, constituite din una sau mai multe substanţe active insolubile, suspendate într-un mediu de dispersie lichid şi destinate administrării interne sau externe.Suspensiile se ambalează în flacoane de capacitate mare bine închise cu menţiunea pe etichetă „A se agita înainte de întrebuinţare”. Pentru a împiedica înmulţirea microorganismelor este recomandată utilizarea unor conservanţi adecvaţi.

- UNGUENTE / BAZE DE UNGUENT

UNGUENTE-DEFINITIE, CLASIFICARE DUPA MODUL DE ACŢIUNE

Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate administrării pe epitelii sau mucoase în scop de protecţie sau terapeutic şi sunt compuse din diferite baze de unguent, substanţe active şi auxiliari.

După acţiunea terapeutică:

- unguente de acoperire (protectoare);

- unguente cosmetice (emoliente, hidratante etc.);

- unguente antimicrobiene (conţinând antibiotice, chimioterapice, antiseptice);

- unguente antimicotice;

Page 67: SUBIECTE PRACTICÄ‚

67

- unguente antiinflamatoare;

- unguente antiparazitare etc.26. UNGUENTUL SIMPLU- COMPOZIŢIE, INDICAŢII

Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate administrării pe epitelii sau mucoase în scop de protecţie sau terapeutic şi sunt compuse din diferite baze de unguent, substanţe active şi auxiliare.Preparare

Adeps lanae anhydricus 10g

Vaselinum album 90 g

Lanolina anhidră şi vaselina se topesc pe baia de apă şi se amestecă până la omogenizare şi răcire.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: bază de unguent emulsivă A/U106. BAZELE DE UNGUENT

Bazele sunt selectate în funcţie de scopul terapeutic urmărit. La bazele de unguent oficinale în F.R. X, avem indicat modul de preparare în cadrul monografiei respective. La bazele neoficinale în F.R. X, prepararea se face în funcţie de excipienţii din compoziţia bazelor cât şi a substanţelor active care vor fi încorporat.

Bazele pot fi de natura : animala, vegetala, minerala, sintetica.

Dupa structura chimica, bazele se clasifica in :

- hidrocarburi : vaselina, uleiul de parafina, parafina- alcooli : cetilic, glicerina, colesterol (polimeri) , polietilenglicol ( PEG)- esteri : ceara, cetaceum, lanolina, axungia, ulei de peste, uleiuri vegetale, grasimi sintetice- saruri de potasiu, sodiu, amoniu, ale acidului stearic coloizi minerali sau organici : bentonita, argila, glicerolatul de amidon

107. FAZELE DE PREPARARE A UNGUENTELORUnguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate administrării pe epitelii

sau mucoase în scop de protecţie sau terapeutic şi sunt compuse din diferite baze de unguent, substanţe active şi auxiliare.

Pentru obţinerea unguentelor se parcurg următoarele faze de lucru:

1. Alegerea si pregatirea bazei de unguent.

2. Incorporarea substantei medicamentoase

3. Omogenizarea sau uniformizarea unguentului cu antiseptice, antibiotice, anestezice locale, vitamine sau corticosteroizi.

Page 68: SUBIECTE PRACTICÄ‚

68

Unguentele oftalmologice si cele care se aplica pe plagi, arsuri si pielea sugarilor trebuie preparate prin metode care le asigura sterilitatea si permit evitarea unei contaminari ulterioare cu microorganisme.

In farmacie, la prepararea unguentelor se folosesc capsule de portelan pentru topirea excipientilor, mojare pentru incorporarea substantelor active prin triturare cu pistilul.

In industrie, se utilizeaza mojare mecanice si pentru corecta omogenizare se folosesc turboagitatoare , mori cu valturi sau coloidale.

145. UNGUENTUL OFTALMIC - DEFINIŢIE , CONSERVAREUnguentele oftalmice sunt preparate farmaceutice semisolide, sterile, care se aplică pe mucoasa conjunctivală.

Preparare. Unguentele oftalmice se prepară în condiţii aseptice. La preparare se folosesc în general baze de unguent emulsive şi neiritante pentru mucoasa conjunctivală.

Conservare : se ambalează şi se conservă în recipiente bine închise, depozitate în încăperi la temperaturi de cel mult 250C. Pentru a asigura stabilitatea unguentelor se pot adăuga auxiliari corespunzători (conservanţi, antioxidanţi etc.).

277. CONDIŢII DE CALITATE A UNGUENTELOR La unguente F.R. X prevede controlul următorilor parametrii:

1. Aspect. Unguentele trebuie să aibă un aspect omogen, prezentând culoarea şi mirosul caracteristic componentelor.

2. Omogenitatea. Unguentele întinse în strat subţire pe o lamă de microscop şi examinate cu lupa (de 4,5x), nu trebuie să prezinte aglomerări de particule sau picături de lichide.

3. Mărimea particulelor. Particulele insolubile din unguentele suspensii se examinează pe o cantitate de unguent având aproximativ 10 mg substanţă activă. Unguentul se etalează în strat foarte subţire pe o lamă microscopică. În urma examinării pentru unguentele dermice 90% din particule trebuie să aibă un diametru de cel mult 50 µm iar pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 100 µm. La unguentele oftalmice dimensiunile particulelor insolubile examinate trebuie să se încadreze în următoarele limite: 90% să aibă un diametru de cel mult 25 µm, iar pentru 10% se admite un diametru de cel mult 50 µm.

4. Masa totală pe recipient5. Sterilitatea. Pentru unguentele sterile acest parametru se determină conform prevederilor

din F.R. X de la monografia „Controlul sterilităţii”.6. pH-ul. Trebuie să fie cuprins între 4,5-8,5, iar determinarea se realizează potenţiometric. 7. Dozarea. Se efectuează conform prevederilor monografiei respective

i. UNGUENTE STERILE

Page 69: SUBIECTE PRACTICÄ‚

69

Unguentele oftalmice sunt preparate farmaceutice semisolide, sterile, care se aplică pe mucoasa conjunctivală.

Preparare. Unguentele oftalmice se prepară în condiţii aseptice.

La preparare se folosesc în general baze de unguent emulsive şi neiritante pentru mucoasa conjunctivală.

Substanţele active se încorporează în bazele de unguent respective, preparate conform prevederilor de la monografia Unguenta, sub formă de soluţii sau de pulberi micronizate.

Se pot folosi substanţe auxiliare (de exemplu, antioxidanţi, stabilizanţi, conservanţi antimicrobieni potriviţi).

Conditionarea se face in recipient sterile, inchise etans,care contin cel mult 10g unguent oftalmic. Se pastreaza la o temperature de cel mult 250C

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: în diferite afecţiuni oftalmice.utilizarea lor este indicate seara deoarece impedica vederea in timpul zilei

- EMULSII

EMULSIILE-DEFINITIE, OBIECTIVE, PREPARAREEmulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai puţin vâscoase, constituite dintr-un sistem dispers, format din două faze lichide nemiscibile, realizat cu ajutorul unor emulgatori şi sunt destinate administrării interne sau externe

Emulsiile prezintă următoarele avantaje:

- permit administrarea concomitentă a două lichide nemiscibile;

- permit mascarea gustului neplăcut a unor substanţe medicamentoase prin introducerea acestora în faza internă;

- permit dirijarea absorbţiei medicamentelorMetode de preparare a emulsiilor

1. Metoda gumei uscate

2. Metoda gumei umede

3. Metoda borcanului

4. Metoda seringii

Page 70: SUBIECTE PRACTICÄ‚

70

Prepararea emulsiilor se realizeaza prin operatia de emulsionare , care se desfasoara astfel : - divizarea fazei interne, formata la inceput din picaturi mari

- sub actiunea fortei de forfecare se alungeste treptat sub forma unui fir subtire care apoi se divizeaza in particule distantate la intervale regulate si de marimi mult reduse fata de cea initiala.

- SUPOZITOARE – definiţie, clasificare, preparare / SUP. URETRALE (descriere, mod de adm.)

- . PREPARAREA SUPOZITOARELOR- METODE - Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una

mai sau mai multe substanţe medicamentoase destinate administrării pe cale: rectală, vaginală, uretrală

- Pentru prepararea supozitoarelor se aleg baze potrivite în funcţie de proprietăţile substanţelor active şi de efectul terapeutic urmărit. În afară de bazele de supozitoare si substanţele active pentru prepararea supozitoarelor se pot utiliza şi diferiţi auxiliari (diluanţi, adsorbanţi, conservanţi, agenţi tensioactivi etc.).

- Substanţele medicamentoase se utilizează sub formă de pulberi fine care în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, se dizolvă, se emulsionează sau se suspendă în baza de supozitoare.

- Prepararea supozitoarelor rectale se poate realiza în trei moduri:- - prepararea prin modelare manuală;- - prepararea prin presare;- - prepararea prin turnare.

5. SUPOZITOARE - DEFINIŢIE CLASIFICAREDefiniţie. Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una mai sau mai multe substanţe medicamentoase destinate administrării pe cale: rectală, vaginală, uretrală.În funcţie de calea de administrare şi de caracteristici se utilizează următoarele tipuri de

supozitoare:

- supozitoare rectale;- supozitoare vaginale (Ovule);- supozitoare uretrale (Bujiuri);- otoconi (supozitoare auriculare);

- sisteme terapeutice rectale şi vaginale cu eliberare controlată a substanţelor medicamentoase

146. SUPOZITOARE URETRALE- DESCRIERE SI MOD DE ADMINISTRARE

Page 71: SUBIECTE PRACTICÄ‚

71

Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una mai sau mai multe substanţe medicamentoase destinate administrării pe cale: rectală, vaginală, uretrală.

Supozitoarele uretrale – bujiuri- au formă de cilindrii ascuţiţi la un capăt cu lungimea de 5-10 cm, diametru 0,2-0,7 cm şi masa 2-3 g. Prin administrarea bujiilor se urmăreşte un efect topic în această cavitate iar substanţele utilizate sunt în general: antimicrobiene, astringente, anestezice locale etc.

- OVULELE –preparare, descriere şi conservare

PREPARAREA OVULELOR -DESCRIERE SI CONSERVARESupozitoarele vaginale =ovule- au formă sferică sau ovoidală cu masa cuprinsă între 2-4 g când pentru preparare se utilizează ca excipient untul de cacao sau alte baze grase şi între 5-12 g când pentru obţinerea ovulelor se utilizează ca excipient masa gelatinoasă.Ovulele vaginale sunt administrate mai ales pentru o acţiune locală în această cavitate. Prin mucoasa vaginală absorbţia substanţei medicamentoase este lentă şi nesemnificativă. Prin mucoasa inflamată substanţele medicamentoase pot penetra mai uşor obţinându-se uneori chiar o acţiune sistemică. Din acest motiv dozele maxime utilizate pentru prepararea ovulelor vaginale sunt aceleaşi ca şi la medicamentele utilizate peroralSupozitoarele se conservă în recipiente bine închise la temperaturi de cel mult 250C

13. TALCUL MENTOLAT

14. TALCUL MENTOLAT.COMPOZITIE,CONCENTRAŢIE, INDICAŢII Mentol………….1g

Talc……………99g

- Preparare : mentolul se tritureaza la mojar cu o picatura de alcool pana ce acesta se evapora.Apoi se adauga treptat talcul in cantitate mica pana la omogenizare. Se obtine o pulbere alba cu miros mentolat.

- Proprietati: o mentolul – cristale incolore, aciculare sau pulbere cristalina cu miros puternic,

caracteristic,cu gust arzator, apoi racoritor. La temperatura obisnuita se volatilizeaza.

o Talcul se gaseste sub forma de pulbere foarte fina, alba, onctuoasa la pipait,

aderenta, fara miros si fara gust.- Actiune terapeutica : absorbant antiiritator- Indicatii : antipuriginos, eritemul nou-nascutilor, iritatii ale pielii la copii si adulti.

Page 72: SUBIECTE PRACTICÄ‚

72

- Administrare : externConservare : in recipiente bine inchise

14. PRINCIPALELE CĂI DE ADMINISTRARE PARENTERALĂ

i. PRINCIPALELE CAI DE ADMINISTRARE PARENTERALESunt căile prin care medicamentele sunt introduse direct în mediul intern. Căile parenterale:

- calea intravenoasă (i.v.) administrare în venă;

- calea intraarterială (i.a.) pentru administrarea în arteră;

- calea intramusculară (i.m.) pentru administrarea în ţesutul muscular;

- calea subcutanată (s.c.) pentru administrarea sub piele;

- calea intradermică (i.d.) pentru administrarea în derm;

- calea intracardiacă (i.c.) pentru administrarea în cord;

- calea intraarticulară pentru administrarea în articulaţii;

- calea intrarahidiană (i.r.) pentru spaţiul dintre coloana vertebrală şi măduva spinării.

15. MĂSURI SPECIALE DE PROTECŢIE A MUNCII

i. MASURI SPECIALE DE PROTECTIE A MUNCII 244,280Este obligatorie purtarea halatelor albe, cu maneca lunga. Trebuie respectata depozitarea medicamentelor dupa toxicitate, la Separanda substanţe puternic active, iar la Venena substantele toxice si stupefiantele

16. APARATURA ŞI USTENSILELE FOLOSITE ÎN PRACTICA FARMACEUTICĂ

. APARATURA SI USTENSILELE FOLOSITE IN PRACTICA FARMACEUTICA În receptura poate exista o mică boxă sterilă pentru aparatul de distilat sau pentru prepararea colirelor şi, de asemenea, un spălător pentru spălarea recipientelor.

Aparatura prezenta în receptură :

- aparate şi ustensile pentru cântărire şi măsurare (balanţe, cilindrii gradaţi, pipete, mensuri gradate);

Page 73: SUBIECTE PRACTICÄ‚

73

- ustensile necesare pentru prepararea formelor farmaceutice (mojare, pistile, capsule de porţelan, patentule, presă pentru supozitoare, pilular etc.);

- materiale pentru ambalare şi pregătirea medicamentelor pentru expediere (sticle, borcane, pungi, etichete, tecturi, capsule de hârtie, capsule amilacee, flacoane cu dop, picurător etc.).

17.DERMOCOSMETICE: - ÎNGRIJIREA PIELII

46.ÎNGRIJIREA PIELII Pentru o piele sanatoasa, ferma si hidratata trebuie sa tinem :- Sa nu se fumeze, sa nu se consume alcool in exces- Sa hidtaratm pielea prin consum de fructe si legume proaspete si lichide 1,5-2l/zi-Respectarea orelor de somn- Suplimente alimentare : vitamine, minerale- la nevoie-Demachierea corecta a tenului-Masaje faciale regulate

56. TIPURI DE TEN -AUTODIAGNOSTIC Criterii de clasificare ale pielii a.dupa continutul de lipide

- ten normal(endermic)

- ten uscat (alipic)

- ten gras(seboreic uleios, sau asfixic)

- ten mixt

b.dupa continutul de apă

- ten normal hidratata

- hiperhidratat

- deshidratata(uscat)

c.dupa unele tulburari fiziologice

- pletoric

- casectic

- cuperozic

Page 74: SUBIECTE PRACTICÄ‚

74

- acneic

- ridat

- imbatranit

Pentru a realize o ingrijire rationala si eficienta a pielii trebuie stabilit tipul de ten. Aceasta se poate face si prin autodiagnostic, astfel:-Cu ajutorul lupei se examineaza fiecare portiune in parte-Cu o foita de tigara sau cu o rondela de hartie de filtru-Cu ajutorul unui creion aplicat cu partea neascutita pe fata si se traseaza linii.

La tenul normal, nu se observa nici o reactive La tenul sensibil, tenul se inroseste La tenul seboreic, se inroseste deasupra liniei trasate

- MĂŞTI COSMETICE

92. MASTI COSMETICE- Masti nutritive-folosite pt. regenerarea epidermei si prevenirea ridurilor- Masti calmante – indicate pt tenurile usor iritabile, de obicei contin caolin sau amidon.- Masti astringent- indicate pt tenurile grase sau cu porii dilatati- Masti hidratante – recomandate pt tenurile deshidratate, ridate- Masti cu actiune tonica- recomandate pt tenul casectic, ridat inainte de vreme

- CREME COSMETICE - CLASIFICAREA CREMELOR COSMETICE

CLASIFICAREA CREMELOR COSMETICEPrin creme se inteleg unguente de tip emulsie cu un continut de cel putin 10% apa.

Unguentele sunt geluri tixotrope cu limita de curgere si comportare plasticaClasificarea cremelor cosmetice se face dupa mai multe criterii :

1. dupa compozitie :     - creme emoliente sau coldcreme

                                             - creme pe baza de lanolina

                                             - creme acide

                                             - creme nutritive cu substante bioactive

    2. dupa scopul folosit :       - creme nutritive

                                             - de demachiat

Page 75: SUBIECTE PRACTICÄ‚

75

                                             - contra ridurilor

                                             - antisolare

                                             - de bronzat

                                             - revitalizante

                                             - creme de zi sau de noapte

  3. dupa modul de preparare :          - creme obtinute prin amestecare

                                                         - prin saponificare

                                                         - prin emulsionare

  4. dupa procentul de grasimi : - creme  uscate

                                                  - creme semigrase

                                                  - creme grase

                                                  - creme indiferente

- CREME DEMACHIANTE ŞI DE CURĂŢARE

108. CREME DEMACHIANTE SI DE CURATARESunt utilizate pentru curăţirea pielii sau a produselor de machiaj, a prafului şi produse de

secreţie de la suprafaţa pielii.Trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

să cureţe pielea, s-o destindă şi să o învioreze, să se lichefieze la temperatura corpului să-şi menţină consistenţa la temperatura camarei.

Utilizarea se face seara înainte de culcare prin aplicarea cu un tampon de vată.Se spală apoi cu apă şi se aplică o cremă nutritivă. Sunt indicate pentru tenuri uscate si normale.Cremele demachiante sunt de 3 tipuri:- creme fluide,- creme emulsionate A/ U,- creme emulsionate U/ A.Calitatea fundamentală a cremelor de curăţire trebuie să fie îndepărtarea sebumului de la suprafaţa pielii. Cremele cu vaselină se utilizează pentru curăţat şi demachiat. Prin amestecarea cu colesterol 1 – 5% se obţine vaselina colesterinată sau eucerina, care se foloseşte curezultate

Page 76: SUBIECTE PRACTICÄ‚

76

bune pentru îngrijirea tenurilor uscate şi normale atât în cursul zilei cât şi seara,urmând ca înainte de culcare să fie îndepărtată.

18.PICĂTURI PENTRU URECHE

19. PICATURI PENTRU URECHE- DEFINIŢIE, pH, CONSERVARE Picăturile pentru ureche sunt preparate farmaceutice lichide sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii destinate administrării în conductul auditiv extern (F.R. X)

Picăturile pentru ureche sunt o parte a medicamentelor otologice. În afară de picături se mai utilizează diferite alte forme, ca de exemplu: unguente sau chiar forme solide care sunt instilate, pulverizate sau introduse în conductul auditiv extern.pH-ul favorabil este cuprins între 5-7,5Picăturile pentru ureche sunt condiţionate în recipiente bine închise de capacitate cuprinsă între 5-25 ml confecţionate din sticlă sau material plastic şi prevăzute cu dop picurător. Flaconul cu soluţie se etichetează corespunzător utilizându-se şi diferite etichete adiţionale de exemplu:

- „A se păstra la loc răcoros”

- „A se păstra ferit de lumină” etc.

E2. Băile auriculare se administrează în cantităţi mari până la umplerea conductului auditiv extern de acea prepararea şi condiţionarea lor presupune respectarea unor reguli stricte178. PICATURI PT URECHI-DEZAVANTAJE

Picăturile pentru ureche sunt preparate farmaceutice lichide sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii destinate administrării în conductul auditiv extern

Dezavantaje.

- formele utilizate trebuie încălzite la temperatura corpului;

- nu totdeauna se poate asigura un contact prelungit cu mucoasa conductului auditiv;

- soluţiile apoase nu totdeauna sunt eficiente;

- uneori soluţiile pot transporta infecţia in zonele învecinate (sinusuri);

- uneori soluţiile nu sunt miscibile cu secreţiile urechii menţinându-se o umiditate crescută factor care favorizează apariţia infecţiilor microbiene sau fungice.

În general, soluţiile apoase sunt indicate în afecţiuni nesupurative, iar soluţiile uleioase se vor evita pe cât posibil.

Page 77: SUBIECTE PRACTICÄ‚

77

20.PICĂTURI PENTRU NAS ERINELE

1. ERINE-DEFINITIE, pH, CONSERVARE Picăturile pentru nas sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii destinate administrării pe mucoasa nazală. În afară de picături pentru nas, pentru tratamentul mucoasei nazale se utilizează şi alte forme. Formele utilizate în acest scop sunt numite medicamente rinologice. Dintre formele rinologice utilizate frecvent amintim: erine (picături pentru nas), aerosoli, unguente, sisteme pulverulente sau sisteme bioadezive

pH-ul: optim este cuprins între 6-7,5.Conservare :Medicamentele rinologice lichide se ambalează în recipiente bine închise prevăzute cu un sistem de picurare, depozitate la loc răcoros şi ferit de lumină

21.SUBSTANŢE AUXILIARE

22. SUBSTANTE AUXILIARE-DEFINITIE, EXEMPLEPentru obţinerea diferitelor forme farmaceutice este nevoie ca substanţa medicamentoasă să fie asociată cu alte componente inerte chimic şi farmacologic, numite substanţe auxiliare (solvenţi, vehicule, excipienţi), această asociere urmărind câteva aspecte foarte importante:

- obţinerea unor medicamente cu biodisponibilitate foarte bună, toleranţă, stabilitate, cât şi cu o condiţionare elegantă.

23.DISTILERE – APARATURĂ, SPAŢII

a. DISTILAREA-APARATURA, SPATIIDistilarea este operaţia prin care un lichid se transformă în starea de vapori în urma fierberii urmată de condensare ca urmare a dirijării vaporilor printr-un refrigerent. Distilarea se utilizează în diferite scopuri:

- purificarea lichidelor;

- separarea unui lichid în părţile componente, în funcţie de temperatura de fierbere.

Se pot distila doar lichide care nu se descompun la fierbere.

Distilatoarele utilizate în farmacie pot fi împărţite în trei categorii în funcţie de poziţia pe care o ocupă refrigerentul faţă de cazanul de distilare şi anume:

- per latus (când cazanul şi refrigerentul sunt alăturate);

- per ascensum (cu refrigerentul montat deasupra cazanului de distilare);

Page 78: SUBIECTE PRACTICÄ‚

78

- per descensum (cu refrigerentul montat sub cazanul de distilare).

Distilatoare utilizate în industrieA. Distilator cu efect simplu

B. Distilatorul cu efect dublu

C. Distilatorul cu termocompresie

24.FORME FARMACEUTICE UTILIZATE FRECVENT

FORME FARMACEUTICE UTILIZATE FRECVENT Forma farmaceutica reprezinta cea mai adaptata prezentăre a fiecarei substanţe medicamentoase Forme farmaceutice exemplu: soluţii, emulsii, suspensii, comprimate, capsule, drajeuri etc.

25.MATERIALE ŞI ARTICOLE DE CONDIŢIONARE

219. MATERIALE SI ARTICOLE DE CONDIŢIONAREConditionarea medicamentelor include conditionarea primara si conditionarea secundara ( ambalarea)Conditionarea primara are loc imediat dupa preparare si consta in introducerea formei farmaceutice intr-un recipient adecvat. Conditionarea are rol de :-De protectie (izoleaza si pastreaza medicamentul în timp)-Functional (faciliteaza utilizarea)-De identificare si de informare (eticheta cu denumirea, indicatiile de utilizare, precautiile necesare etc.)Calitatile recipientului:-rezistent la

-un domeniu larg de temperatura-un domeniu larg de umiditate-influenta luminii-îmbatrânire-la microorganisme

-rezistenta mecanica adecvata-sa împiedice patrunderea de lichide si gaze-sa nu reactioneze fizic sau chimic cu medicamentele pentru a nu altera

-puritatea-calitatea-continutul în substanta medicamentoasaTipuri de recipient:

- Recipiente bine inchise :

Page 79: SUBIECTE PRACTICÄ‚

79

sticle cu dop pt preparate lichide Flacoane de sticla sau plastomer prevazute cu capace pt pulberi,granulate,

capsule, comprimate Tuburi metalice sau plastomer pt unguente

- Recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare- Recipient inchise etans:

Fiole si flacoane sticla pt preparate injectabile sterile Flacoane din sticla sau plastomer pt preparate perfuzabile

Recipientul de conditionare secundara (ambalarea)-De cele mai multe ori sunt realizate din carton inscriptionat-Nu are influenta directa asupra stabilitatii si conservariiPermit:

-manipularea-transportul-identificarea-informarea bolnavului

26.CĂILE TRANSMUCOZALE

CAILE TRANSMUCOZALEAdministrarea pe mucoase poate urmării un efect topic sau sistemic. Spre deosebire de

piele, mucoasei ii lipseşte stratul cornos ceea ce uşurează absorbţia substanţelor medicamentoase prin mucoase, fenomen de importanţă majoră când se urmăreşte un efect sistemic. În cazul leziunilor mucoaselor absorbţia transmucoasă este mărită

1.Căile mucoaselor bucofaringiene

a. Calea sublinguală (perlinguală)

b. Calea bucofaringiană

c. Calea gingivală

d. Calea bucodentară.

2. Calea rectală .

3. Calea vaginală

4. Calea uretrală.

5. Calea pulmonară

6. Calea nazală

Page 80: SUBIECTE PRACTICÄ‚

80

7. Calea oftalmica

8. Calea auriculară

27. LANOLINA a. LANOLINA-CARACTERISTICI

Conţine esteri ai acizilor graşi cu alcooli superiori fiind utilizată pentru obţinerea emulsiilor cosmetice şi a altor preparate topice (creme, unguente).

Produsul se obţine prin extracţia şi purificarea lipidelor din lâna obţinută de la ovine. Din punct de vedere chimic lanolina are următoarea compoziţie chimică:

- 95% esteri ai acizilor graşi cu alcooli alifatici superiori, alcooli steroidici şi triterpenici;

- 3-4% colesterol şi izocolesteroli liberi;

- cantităţi mici de acizi graşi şi alcooli neesterificaţi.

Lanolina se prezintă ca o masă vâscoasă, de consistenţă onctuoasă, filantă de culoare galbenă cu miros caracteristic, cu punctul de topire cuprins între 36-420C. Lanolina se dizolvă în alcool absolut la fierbere, este solubilă în solvenţi apolari (benzen, cloroform, acetat de etil, acetonă, eter), practic insolubilă în apă şi miscibilă cu uleiuri vegetale şi parafină lichidă.

Lanolina este un emulgator A/U cu capacitate de emulsionare mareF.R. X prevede conservarea produsului în recipiente bine închise, ferit de lumină şi la o temperatură de cel mult 250C. Pentru a îmbunătăţi conservarea se adaugă antioxidanţi.Lanolina nu se utilizează ca atare ci în asociere cu alţi excipienţi în concentraţii cuprinse între 5-25%. Este contraindicată aplicarea lanolinei pe răni deschise a lanolienilor deoarece este întârziat procesul de vindecare al rănilor. F.R. X prevede utilizarea în practica farmaceutică al lanolinei hidratate care conţine 25% apă şi 75% lanolină anhidră