DIRECŢIA GENERALĂ

EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII

_____________________________________________________________________

1

OLIMPIADA DE LIMBĂ, COMUNICARE ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ

G. CĂLINESCU

- etapa naţională -

Clasa a IX-a

Toate subiectele sunt obligatorii.

Nu se permit mottourile.

Timpul de lucru: 4 ore.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Citeşte cu atenţie fragmentele de mai jos.

A.

Dar însă, şi eu am crescut pe câmpul Bărăganului! Et in Arcadia ego! Şi eu am văzut

cârdurile de dropii, cutreierând cu pas măsurat şi cu capul aţintit la pază, acele şesuri fără

margine prin care aerul, răsfirat în unde diafane subt arşiţa soarelui de vară, oglindeşte

ierburile şi bălăriile din depărtare şi le preface, dinaintea vederii fermecate, în cetăţi cu mii de

minarele, în palate cu mii de încântări.

Din copilărie, şi eu am trăit cu tămădăienii, vânători de dropii din baştină, care neam

de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulaţi în căruţele lor acoperite cu covergi de rogojină

şi, mânând în pas alene gloabele lor de căluşei, au dat roată, ore, zile şi luni întregi, împrejurul

falnicilor dropioi, – cărora ei le zic mitropoliţi, – sau când aceştia, primăvara, se înteţesc în

lupte amoroase, sau când, toamna, ei duc turmele de pui să pască ţarinele înţelenite. [...]

Şi-n adevăr, să şedem strâmb şi să judicăm drept: oare ce desfătare vânătorească mai

deplină, mai neţărmurită, mai senină şi mai legănată în dulci şi duioase visări, poate fi pe lume

decât aceea care o gustă cineva când, prin pustiile Bărăganului, căruţa în care stă culcat abia

înaintează pe căi fără de urme? Dinainte-i e spaţiul nemărginit; dar valurile de iarbă, când

înviate de o spornică verdeaţă, când ofilite sub pârlitura soarelui, nu-i insuflă îngrijarea

nestatornicului ocean. În depărtare, pe linia netedă a orizontului, se profilează, ca muşuroaie

de cârtiţe uriaşe, movilele, a căror urzeală e taina trecutului şi podoaba pustietăţii. De la

movila Neacşului de pe malul Ialomiţii, până la movila Vulturului din preajma Borcei, ele

stau semănate în prelargul câmpiei, ca sentinele mute şi gârbovite subt ale lor bătrâneţi. La

poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre, precum şi cei suri al căror cioc

ascuţit şi aprig la pradă răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite şi golaşe. E groaznic de a

vedea cum aceste jivine se reped la stârvuri şi să îmbuibă cu mortăciuni, când prin sohaturi,

pică de bolesne* câte o vită din cirezi! [...]

Când soarele se plecă spre apus, când murgul-serei începe a se destinde treptat preste

pustii, farmecul tainic al singurătăţii creşte şi mai mult în sufletul călătorului. Un susur

noptatic se înalţă de pre faţa pământului; din adierea vântului prin ierburi, din ţârâitul

greierilor, din mii de sunete uşoare şi nedesluşite se naşte ca o slabă suspinare ieşită din sânul

obosit al naturii.

(Alexandru Odobescu, Psedokinegetikos)

*bolesne, s.f., reg. - boală

DIRECŢIA GENERALĂ

EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII

_____________________________________________________________________

2

B.

Întins, de când lumea, peste toate ţărinile pe care le arde soarele, între duioasa Ialomiţă

şi Dunărea ursuză, Bărăganul se află, cât ţine primăvara şi vara, în luptă vicleană cu omul

harnic, pe care nu-l iubeşte şi căruia îi refuză orice bună stare, afară doar de aceea de a hoinări

şi de-a urla în toată voia. De-acolo vine şi vorba, cunoscută în toate ţările locuite de români şi

care se adresează aceluia ce-şi îngăduie prea multe libertăţi în public:

— Ia ascultă, mă! Ce, ori te crezi pe Bărăgan?...

Căci Bărăganul e singuratec. Pe spinarea lui, niciun copac! Şi de la un puţ la altul, ai

tot timpul să mori de sete. Nici împotriva foamei nu prea e treaba lui să te apere. Dar dacă

cumva eşti înarmat contra acestor două nevoi ale gurii şi dacă vrei să te afli singur cu

Dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan: e ţinutul pe care creatorul l-a hărăzit Munteniei

pentru ca românul să poată visa în voie.

O pasăre care zboară între două lanţuri de munţi e ceva demn de milă. Pe Bărăgan,

aceeaşi pasăre urcă, cu ea în zbor, pământul şi depărtatele lui zări. Întins pe spate, simţi cum

talerul pamântesc se înalţă spre zenit. E cea mai frumoasă ascensiune ce poate s-o facă

nevoiaşul lipsit de toate. [...]

Ăsta e Bărăganul.

El începe să domnească îndată ce omul harnic se retrage în coliba lui, îndată ce ciulinii

înţeapă rău şi când vântul dinspre Rusia se apucă să sufle cu temei. Asta se întâmplă prin

octombrie.

Poţi vedea atunci, din depărtare în depărtare, un cioban care stă cu spatele întors spre

miazănoapte şi întârzie cu păscutul turmei. Nemişcat locului, sprijinit pe bâta lui, vântul îl

clatină uneori, parcă ar fi de lemn.

În jurul lui, atât cât privirea poate să cuprindă roată, nu mai vezi decât ciulini,

nenumăratul norod al ciulinilor. Plini, stufoşi, ai zice că-s nişte oi cu lâna de oţel. Numai spini

şi sămânţă. Sămânţă de răspândit pe pământ, ca să crească ciulini, numai ciulini.

Ca şi ciobanul, la fel se clatină şi ei. Căci în masa lor compactă, muscalul suflă mai cu

îndârjire, în vreme ce Bărăganul ascultă, iar cerul de plumb striveşte pământul, în vreme ce

păsările se dau peste cap în văzduh, risipite de vijelie.

Aşa, o săptămână întreagă... Suflă... Ciulinii rezistă, îndoindu-se în toate chipurile, cu

balonul lor fixat pe o tulpină scurtă, nu mai groasă decât degetul cel mic. Ei mai rezistă încă

puţin. Dar ciobanul, nu! El lasă în plata Domnului străşnicia Domnului şi se închide în

bordeiul lui.

Noi spunem atunci: ţipenie! Nu mai vezi om! E numai Bărăganul!

Şi, Doamne, ce frumos e!

(Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului)

Subiectul I (12 puncte)

Prezintă, într-un text de 8-12 rânduri, modul în care se concretizează funcţiile metalingvistică

şi poetică ale limbajului/actului de comunicare în secvenţa: şi eu am trăit cu tămădăienii,

vânători de dropii din baştină, care neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, extrasă din

primul fragment citat.

DIRECŢIA GENERALĂ

EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII

_____________________________________________________________________

3

Subiectul al II-lea (36 de puncte)

Redactează un eseu, de 2-3 pagini, în care să evidenţiezi particularităţile descrierii

Bărăganului, în cele două fragmente citate.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele aspecte:

prezentarea comparativă a două trăsături ale discursului, care permit încadrarea celor două

fragmente într-un anumit tip de descriere;

evidenţierea a câte două mijloace artistice prin care este conturată imaginea Bărăganului

în cele două fragmente citate;

reliefarea modului în care traiectoria privirii celui care descrie surprinde trăsăturile

Bărăganului, în fiecare din cele două fragmente citate.

Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere.

Subiectul al III-lea (36 de puncte)

Scrie un eseu, de 2-3 pagini, despre câmpie ca spaţiu al absenţei limitelor, pornind de la cele

două fragmente citate şi valorificând experienţa ta culturală.

Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza,

constând în formularea tezei/a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu 4

argumente/ raţionamente logice/ exemple concrete etc.) şi concluzia/sinteza.

Redactare (26 de puncte)

În vederea acordării punctajului pentru redactare, lucrarea ta trebuie să aibă cel puţin 4 pagini.

Pentru redactarea întregii lucrări vei primi 26 de puncte (organizarea ideilor în scris – 4

puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare – 6 puncte; utilizarea limbii literare – 4 puncte;

ortografia – 3 puncte; punctuaţia – 3 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 2 puncte,

încadrarea în limita maximă de pagini indicată – 4 puncte).