studiu procedee de calculatia costurilor

8/7/2019 STUDIU PROCEDEE DE CALCULATIA COSTURILOR

1/18

PROCEDEE DE CALCULATIA COSTURILOR

Procesul de productie si desfacere a bunurilor materiale, necesita consumuri de

munca materializata si munca vie, care in expresie valorica poarta denumirea de

cheltuieli.

Totalitatea cheltuielilor efectuate de intreprindere pentru producerea de bunuri

materiale, efectuarea de lucrari si prestarea de servicii, poarta denumirea de costul

productiei, lucrarilor sau serviciilor. In vederea organizarii corespunzatoare a evidentei

cheltuielilor de productie si a calculatiei costurilor trebuie cunoscute mai multe elemente,

care sunt in acelasi timp si factori importanti in organizarea contabilitati, cum sunt:

- importanta productiei si destinatia acesteia;

- cheltuielile, clasificate dupa criterii;

- felurile calculatiei;

- metode de calculatie a costurilor;

- ordinea de efectuare a lucrarilor de calculatie a costurilor.

Productia intreprinderilor cu caracter productiv este de trei feluri: de baza,

auxiliara si anexa.- productia de baza este aceea care formeaza obiectul activitatii principale a

intreprinderii si consta din: produse finite, semifabricate, lucrari si servici cu caracter

productiv, care se desfasoara in sectii principale de productie si care, in majoritate este

destinata vanzarii catre alte unitati sau persoane, ca de exemplu: productia de masini si

utilaje in industria constructoare de masini, productia firelor si tesaturilor in industria

textilelor. Aceasta productie se realizeaza in mai multe faze de fabricatie succesive

organizata in mai multe sectii de productie, in care se fabrica mai multe produse sau

comenzi.

- productia auxiliara este organizata in scopul ajutarii productiei de baza sa se

desfasoare in mod normal, inclusiv obtinerea unor anumite produse ajutatoare, cum sunt:

productia de scule, energie electrica, termica, ambalaje, reparatii, transporturi. Aceasta


2/18

productie se obtine in sectii auxiliare si este destinata in principal, pentru nevoi interne,

proprii ale intreprinderii si uneori, poate fi livrata si in afara.

- productia anexa este aceea care are drept scop principal asigurarea unor nevoi

sociale si culturale ale salariatilor intreprinderii, ea desfasurandu-se in sectii anexe, cu

caracter neindustrial cum ar fi: cantina intreprinderii, gradinita de copii, punctul de ajutor

sanitar, gospodaria proprie de locuinte.

Structura activitatii de productie si functionala a intreprinderii are importanta

pentru organizarea contabilitatii cheltuielilor , existind conturi sintetice la nivel general,

desfasurate in subconturi pe sectiile principale, astfel: unul pentru evidentierea

cheltuielilor directe si altul pentru cheltuieli indirecte, un cont pentru activitati auxiliare si

anexe, atat pentru cheltuieli directe cat si pentru cheltuieli indirecte, un cont pentru

cheltuieli generale de administratie a intreprinderii si un cont pentru cheltuieli dedesfacere a productiei.

Clasificarea cheltuielilor

Cunoasterea criteriilor de clasificare a cheltuielilor are o mare importanta pentru

organizarea evidentei cheltuielilor si a calculatiei costurilor. Clasificarea cheltuielilor se

face dupa mai multe criterii, astfel:a) in functie de fazele mari ale circuitului mijloacelor economice din

intreprindere, cheltuielile se clasifica, astfel: cheltuieli de aprovizionare, cheltuieli de

productie, cheltuieli de desfacere.

b) dupa natura si respectiv, dupa continutul lor economic cheltuielile se

clasifica in cheltuieli cu munca materializata si cheltuieli cu munca vie.

Cheltuielile cu munca materializata sunt cele referitoare la: consumurile de

materie prima si materiale consumabile, consumurile de obiecte de inventar, consumurile

de energie si apa, amortizarea imobilizarilor.

Cheltuielile cu munca vie sunt cele cu: salariile, impozitele, si contributiile la

asigurarile si protectia sociala suportate de intreprindere.

c)dupa componenta (omogenitatea sau neomogenitatea ) lor, cheltuielile se

clasifica in: cheltuieli simple si cheltuieli complexe.


3/18

Cheltuielile simple sunt acelea formate dintr-un singur element de cheltuiala, ca

de exemplu: salariile, amortizarea, cheltuielile cu materiile prime, energia.

Cheltuielile complexe sunt acelea care nu au continut omogen fiind formate din

mai multe elemente de cheltuieli simple, cum sunt: cheltuielile comune sectiilor,

cheltuieli generale de administratie.

d) dupa modul de identificare si repartizare in costul productiei,

cheltuielile se clasifica in: cheltuieli directe si cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe sunt acelea care se identifica de la inceput, din momentul

efectuarii lor, pe obiecte de calculatie.

Cheltuielile indirecte sunt acelea care nu se identifica de la inceput pe obiecte de

calculatie. In momentul efectuarii lor ele se evidentiaza in conturi separate de cheltuieli

indirecte, de unde la sfarsitul perioadei de gestiune, cand se face calculatia costurilor serepartizeaza pe obiecte de calculatie pe baza unor cote procentuale.

e) in functie de momentul efectuarii si cel al includerii in costul productiei,

cheltuielile se impart in: cheltuieli curente si cheltuieli efectuate in avans (anticipate).

Cheltuielile efectuate in avans sunt cele care se efectueaza in perioada curenta, dar care

privesc perioadele viitoare de gestiune, introducandu-se esalonat in costul productiei,

cum sunt: cheltuieli cu chiriile,cu abonamentele, cu reparatiile efectuate in avans.

f) in functie de raportul dintre volumul cheltuielilor si volumul fizic alproductiei fabricate, cheltuielile se impart in: cheltuieli variabile si cheltuieli fixe sau

cheltuieli conventional-constante.

Cheltuielile variabile sunt cele care isi modifica volumul corespunzator

modificarii volumului fizic al productiei obtinute. De exemplu: consumurile de materii

prime, materiale consumabile, energie, apa .

Cheltuielile fixe sunt acelea a caror marime ramane, relativ neschimbata, sau se

modifica in functie de cresterea sau scaderea productiei obtinute in marimi

nesemnificative. De exemplu: cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor cu chiriile

platite, cu salariile personalului administrativ si de conducere.

Notiunea, importanta si sfera de cuprindere a calculatiei in contabilitate


4/18


5/18

- costurile, tarifele si preturile produselor lucrarilor si serviciilor; cheltuieli

de circulatie, preturile cu amanuntul ale marfurilor, precum si alti indicatori economico-

financiari ai unitatii patrimoniale.

Desi este prezenta in toate etapele ciclului contabil de prelucrare a datelor,

domeniul prioritar de utilizare a calculatiei il reprezinta totusi calculul costurilor de

productie, unde se parcurg toate etapele incepand cu colectarea cheltuielilor pe obiecte de

calculatie sau locuri de cheltuieli, in functie de posibilitatile de identificare a acestora,

repartizarea cheltuielilor de pe locuri pe obiecte, determinarea cantitativa si valorica a

productiei in curs de executie, acolo unde este cazul, calculul costului efectiv al

productiei finite, in functie de metoda de calculatie utilizata de unitatea respectiva,

compararea acestuia cu costul prestabilit si determinarea abaterilor.

Felurile si formele calculatiei costurilor

In activitatea practica din intreprinderi se intalnesc mai multe feluri de calculatii

ale costurilor, fapt pentru care se clasifica dupa mai multe criterii, astfel:

1) din punctul de vedere al momentului elaborarii calculatiilor in raport de

procesele si fenomenele economice la care se refera, acestea sunt de doua feluri, si

anume:- antecalculatia, sau calculatia de deviz, este aceea care se face

inainte de efectuarea operatiunilor si proceselor economice si care are ca scop

determinarea unor indicatori ai programului de productie si ai bugetului de venituri si

cheltuieli. In categoria antecalculatiilor se cuprind: calculatiile de proiect, calculatiile de

deviz, calculatiile de buget sau de plan, calculatiile standard sau normative.

- postcalculatia sau calculatia efectiva este aceea care se face dupa

ce au avut loc operatiile si procesele economice si are drept scop stabilirea indicatorilor

economici efectivi ai intreprinderii pentru a controla modul si masura in care s-au realizat

previziunile prevazute in antecalculatii. Postcalculatiile pot fi, la randul lor, impartite in

trei categori:


6/18

- calculatii contabile, sunt acelea care se bazeaza pe datele

contabilitatii, iar indicatorii pe care ii determina se exprima in marimi absolute; stabilirea

lor se face pe baza metodologiei contabile.

- calculatii statistice , sunt acelea care au la baza datele

furnizate de evidenta statistica, iar indicatorii stabiliti au la baza o metodologie proprie

statisticii si se pot exprima atat in marimi absolute cat si in marimi relative.

- calculatii de analiza si control ale activitati economico-

financiare a unitatii patrimoniale, sunt acelea care au la baza date furnizate atat de

contabilitate cat si de statistica si se elaboreaza dupa o metodologie proprie analizei si

controlului, putandu-se exprima atat in marimi absolute, cat si in marimi relative.

2) dupa sfera de cuprindere a elementelor structurale ale indicatorilor

economico-financiari in continutul acestora, calculatiile se impart in: totale si partiale.- calculatiile totale sunt acelea care iau in considerare la stabilirea

indicatorilor economico-financiari toate elementele structurale ale acestora, motiv pentru

care se mai numesc si calculatii complete. Exemplu: calculul costului complet al

productiei fabricate prin luarea in considerare a tuturor cheltuielilor de productie si

desfacere ocazionate de fabricarea si vanzarea unui anumit produs.

- calculatiile partiale sunt acelea care iau in considerare la

determinarea indicatorilor economico-financiari, numai o parte din elementele structuraleale acestora, limitand deci continutul lor numai la anumite elemente, in functie de scopul

urmarit, motiv pentru care se mai numesc si calculatii limitative. Ex. calculul costului de

productie prin luare in considerare numai a unei parti din cheltuielile de productie si

anume a cheltuielilor directe si a celor indirecte de productie ocazionate de fabricarea

unui anumit produs.

3) din punct de vedere al intervalului de timp la care se intocmesc, pot fi:

calculatii periodice si calculatii neperiodice.

- calculatiile periodice sunt acelea care se intocmesc la intervale de

timp egale. Ex. calculatiile de buget sau de plan, calculatiile standard care se intocmesc

anual.


7/18

- calculatiile neperiodice sunt acelea care se intocmesc la intervale

inegale de timp. In aceasta categorie se cuprind, in general, o serie de postcalculatii, dar

si antecalculatiile de proiect si de deviz.

In ceea ce priveste costul productiei, acesta in functie de etapele de formare si de

includere a diferitelor elemente de cheltuieli, poate fi:

- cost de sectie, format din cheltuieli directe plus cheltuieli comune sectiei;

- cost de uzina, format din costul de sectie plus cheltuieli generale de

administratie;

- cost complet (comercial ), format din costul de uzina plus cheltuieli de

desfacere.

Costurile de productie in functie de obiectul de calculatie pot fi: cost pe grupe de

produse sau pe feluri ale acestora si cost pe comenzi si in cadrul acestora pe: sectii,ateliere, faze de fabricatie si pe unitati de masura.

Pentru evidenta si calculatia costurilor productiei se utilizeaza diferite metode si

procedee de calculatie, cum sunt:

- metoda globala, sau simpla;

- metoda pe faze de fabricatie;

- metoda pe comenzi.

Metoda globala consta in colectarea intr-un singur cont a tuturor cheltuielilorfacute intr-o perioada de gestiune, care la sfarsitul perioadei se impart la cantitatea de

produse fabricate, exprimate in unitati naturale (bucati, kg, tone, etc.) si astfel se obtine

costul pe unitatea de produs. Aceasta metoda se aplica in intreprinderile care fabrica un

singur produs: energie electrica, abur, carbune.

Metoda pe faze consta in evidentierea cheltuielilor de productie pe fazele prin

care trec produsele in procesul de fabricatie, de la operatii de prelucrare a materiilor

prime, pana la obtinerea produsului finit. Prin insumarea cheltuielilor din toate fazele se

obtin cheltuielile totale, care impartite la cantitatea de produse obtinute se obtine costul

productiei. Aceasta metoda se aplica in productia de masa unde materiile prime trec prin

diferite faze succesive de prelucrare. De exemplu, in prelucrarea petrolului sunt

urmatoarele faze: distilarea primara, rafinarea, cracarea, fabricarea uleiurilor.


8/18

Metoda pe comenzi consta in organizarea contabilitatii analitice a cheltuielilor pe

fiecare comanda, iar in cadrul acesteia pe sectii si pe elemente de cheltuieli. Fisele de

conturi deschise pentru fiecare comanda colecteaza toate cheltuielile ocazionate de

comanda respectiva, pe toata durata executiei ei. Aceasta metoda se aplica in

intreprinderile constructoare de masini unde produsele finite se obtin sub forma de unicat

prin asam-blarea pieselor si subansamblurilor, precum si in alte ramuri: industria

lemnului, intreprinderile de reparatii, intreprinderile de constructii-montaj.

Principiile calculatiei costurilor

Pentru ca o calculatie a costurilor sa fie cat mai exacta si sa urmareasca mai usor

cheltuielile trebuie sa se tina seama de mai multe principii teoretice si metodologice:- determinarea obiectului calculatiei reprezinta punctul de plecare in

organizarea calculatiei si este delimitat prin elementul pentru care se efectueaza

calculatia. Acesta difera in raport de particularitatile si organizarea proceselor economice

sau a activitatilor care necesita calculatia respectiva. Cunoasterea obiectului calculatiei

are importanta deosebita in scopul determinarii volumului cheltuielilor pe care le

ocazioneaza o anumita entitate pentru care se calculeaza costul.

- alegerea metodei de calculatie reprezinta o problema cu implicatiideosebite in determinarea continutului si exactitatii indicatorului care constituie obiect de

calculatie. Astfel, pentru calculul costului productiei fabricate, de exemplu, se pot utiliza

diverse metode in functie de particularitatile tehnologiei si organizarii productiei, de

continutul costului unitar al productiei, de obiectivele urmarite in activitatea de conducere

a procesului de productie.

- organizarea calculatiei contabile in concordanta cu celelalte forme de

calculatie economica (previzionala si statistic) este un principiu care asigura

compatibilitatea intre datele previzionale si cele furnizate de contabilitate si statistica,

precum si un continut unitar indicatorilor respectivi. Potrivit aces tui principiu, datele

furnizate de diferitele componente ale sistemului informational economic se pot

centraliza pentru calculul, analiza si controlul indicatorilor respectivi pe intreprinderi,

ramuri si pe intreaga economie nationala intrucat ele se determina in mod unitar in cadrul


9/18

fiecareia dintre componente le mentionate si la nivelul fiecarei structuri organizatorice a

economiei nationale.

- delimitarea pe feluri de activitati a indicatorilor economico-financiari

care fac obiectul calculatiei. Potrivit acestui principiu, este necesar ca datele si

informatiile furnizate de contabilitate sa fie delimitate si localizate pe feluri de activitati,

iar urmarirea si determinarea indicatorilor economico-financiari sa se faca in aceeasi

structura. Astfel, indicatorii respectivi trebuie sa cuprinda numai date care se refera la o

anume activitate.

- delimitarea in timp a datelor si informatiilor pe baza carora se calculeaza

indicatorii economico-financiari prezinta improtanta deosebita pentru aprecierea

activitatii fiecarei perioade de gestiune si, respectiv, exercitiu financiar. Potrivit acestui

principiu, datele si informatiile care stau la baza calcularii unui anumit indicator trebuiesa provina numai din perioada la care se refera indicatorul in cauza pentru a caracteriza

cu exactitate fenomenele la care se refera.

- delimitarea in spatiu sau pe locuri de cheltuieli a datelor si informatiilor

care stau la baza calcu-larii indicatorilor economico-financiari. Acest principiu consta in

delimitarea datelor si informatiilor contabile pe principalele procese la care se refera

corespunzator sectoarelor de activitate in care se realizeaza functiile de baza ale

intreprinderii: aprovizionare, productie, desfacere si administratie si conducere.

Calculatia efectiva a costurilor de productie

Calculatia efectiva a costurilor de productie se bazeaza pe datele din conturile in

care au fost colectate cheltuielile ocazionate de fabricarea productiei. Etapa finala a

calculatiei o constituie calcularea costului efectiv al productiei si decontarea acesteia.

Calculatia costurilor efective se face la sfarsitul perioadelor de gestiune, de regula lunar.

In scopul includerii in costul productiei a tuturor cheltuielilor si asigurari

exactitatii acestuia, se impu-ne ca lucrarile de calculatie sa se execute intr-o anumita

ordine de succesiune, astfel:

- inregistrarea cheltuielilor in conturile de cheltuieli directe si indirecte;


10/18

- repartizarea cheltuielilor activitatilor auxiliare asupra activitatii de baza

si asupra altor activitati auxiliare;

- repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor de productie si generale de

administratie in costul productiei fiecarei sectii, pe comanda sau produs in parte;

- determinarea si repartizarea productiei in curs de executie si scaderea

acesteia din totalul cheltuielilor, determinandu-se astfel costul produselor principale;

- calcularea costului efectiv al produselor finite principale, pe unitatea de

calculatie, compararea lor cu costurile prestabilite si determinarea diferentelor de pret;

- repartizarea cheltuielilor de desfacere in vederea determinarii costului

complet al productiei.

Sistemul informational contabil al cheltuielilor de productie si de calculatie a

costurilor in contabilitatea de gestiune

Subsistemul de documente privind cheltuielile de productie cuprinde aceleasi

documente primare din subsistemul de documente al cheltuielilor , intrucat pentru

calcularea costurilor in contabilitatea de gestiune se preiau datele certe din contabilitatea

financiara a intreprinderii.

Subsistemul conturilor de gestiune

Contabilitatea cheltuielilor de productie si de calculatie a costurilor se organizeazain contabilitatea de gestiune, utilizand conturile din clasa 9 Conturi de gestiune.

Contabilitatea de gestiune interna are ca obiect circuitul patrimonial intern, descriind

procesele interne transformatoare, proprii activitatii intreprinderii. Ea asigura informatia

privind cheltuielile si veniturile pe fiecare purtator de valoare obiect de calculatie:

produs, lucrare, serviciu, precum si pe locuri de cheltuieli: sectii, sectoare, ferme, ateliere.

In acest scop trebuie luate masuri organizatorice de structurare si codificare a

contabilitatii in functie de specificul intreprinderii. Pornind de la situatia existenta ,

structurarea cheltuielilor se face astfel:

- pentru activitatea de baza: pe locuri de cheltuieli (sectii, ateliere) si pe

purtatori de costuri (produse, faze, comenzii), iar structura costului este facuta pe

elemente de cheltuieli.


11/18

- pentru activitatea auxiliara: pe locuri de cheltuieli, respectiv, pe sectii

auxiliare cu productie omogena, cum sunt :serviciul de transport, centrala electrica,

centrala termica, centrala de apa, si pe sectii auxiliare cu productie neomogena, cum sunt:

atelierul de reparatii, atelierul de scularie, iar in cadrul acestora pe purtatori de costuri,

respectiv, pe produse obtinute: energie electrica, apa, abur, servicii.

- la activitatea comuna, cheltuielile sunt identificate numai pe loc

generator de cheltuieli (sectie).

- la activitatea de administratie si conducere , cheltuielile sunt identificate

numai la nivelul general al intreprinderii.

Conturile din clasa 9 Conturi de gestiune aplicate la aceste structuri se

desfasoara pe urmatoarele grupe:

- 90 Decontari interne- 92 Conturi de circulatie

- 93 Costul productiei

Grupa 90 Decontari interne cuprinde urmatoarele conturi sintetice de gradul I:

- 901 Decontari interne privind cheltuielile

- 902 Decontari interne privind productia obtinuta

- 903 Decontari interne privind diferentele de pret

Contul 901Decontari interne privind cheltuielile este utilizat pentru evidentiereadecontarilor, respectiv, a consumurilor de factori in procesul de productie pe genuri de

activitati: activitatea de baza, auxiliara, comuna, generala si de desfacere, precum si pe

elemente primare consumate. Are functie contabila de cont bifunctional. Se crediteaza in

timpul perioadelor de gestiune prin debitul conturilor de cheltuieli (921, 922, 923, 924,

925) si se debiteaza la sfarsitul perioadei de gestiune prin creditul conturilor 931 Costul

productiei obtinute si 903 Decontari interne privind diferentele de pret.

Contul sintetic 901 Decontari interne privind cheltuielile se poate desfasura in

analitice pe elemente primare consumate, respectand structura clasei 6 Cheltuieli , din

contabilitatea financiara, astfel:

- 901.600 Decontarea cheltuielilor cu materiile prime

- 901.601 Decontarea cheltuielilor cu materialele consumabile

- 901.602 Decontarea cheltuielilor cu obiectele de inventar


12/18

- 901.611 Decontarea cheltuielilor cu intretinerile si reparatiile

- 901.605 Decontarea cheltuielilor cu energia si apa

- 901.626 Decontarea cheltuielilor postale si taxelor de telecomunicatii

- 901.627 Decontarea cheltuielilor bancare si asimilate

- 901.641 Decontarea cheltuielilor cu remuneratiile personalului

- 901.645 Decontarea cheltuielilor cu asigurarile si protectia sociala

- 901.681 Decontarea cheltuielilor de exploatare privind amortizarile si

provizioanele

Contul 902 Decontari interne privind productia obtinuta este utilizat pentru

evidentierea decontarilor interne privind costul productiei obtinute in timpul perioadei si

stabilirea diferentelor de pret favorabile sau nefavorabile. Are functia contabila de cont

bifunctional. Se crediteaza in timpul lunii cu ocazia obtinerii produselor finite incorespondenta cu contul 931 Costul productiei obtinute si 903 Decontari interne

privind diferentele de pret. Se debiteaza la sfarsitul lunii in corespondenta cu conturile

de calculatie (921 , 922 , 923, 924 , 925 ), precum si cu 933 Costul productiei in curs de

executie. Contul 902 se desfasoara in conturi analitice pe feluri de productie obtinute (A,

B, C, N ).

Contul 903 Decontari interne privind diferentele de pret este utilizat pentru

evidentierea diferentelor de pret calculate la sfarsitul lunii , intre costul efectiv alproductiei obtinute si costul prestabilit cu care au fost inre-gistrate produsele in momentul

obtinerii . Are functia contabila de cont de activ si indeplineste si functia de cont

rectificativ al costului de inregistrare al produselor. Se debiteaza la sfarsitul lunii in

corespondenta cu contul 902 Decontari interne privind productia obtinuta si se

crediteaza in corespondenta cu contul 901 Decontari interne privind cheltuielile. Contul

903 se desfasoara in conturi analitice pe feluri de productie obtinute.

Diferentele de pret rezulta din compararea costului efectiv al produselor obtinute

si cel prestabilit cu care au fost evidentiate in momentul obtinerii. Acestea pot fi diferente

favorabile daca costul efectiv este mai mic decat cel prestabilit si se inregistreaza in rosu

sau in negru dar incadrate in chenar. Diferentele nefavorabile se obtin atunci cand costul

efectiv este mai mare decat cel prestabilit si se inregistreaza in negru.


13/18

Grupa 92 Conturi de calculatie cuprinde urmatoarele conturi sintetice de

gradulI:

- 921 Cheltuielile activitatii de baza

- 922 Cheltuielile activitatii auxiliare

- 923 Cheltuieli indirecte de productie

- 924 Cheltuieli generale de administratie

- 925 Cheltuieli de desfacere

Aceste conturi sunt utilizate pentru evidentierea cheltuielilor pe feluri de activitati

si in cadrul acestora pe obiecte de calculatie, precum si pentru calcularea costurilor. Au

functie contabila de conturi de activ. Se debiteaza in timpul lunii cu cheltuielile efectuate

in corespondenta cu contul 901 Decontari interne privind cheltuielile. Se crediteaza la

sfarsitul lunii pentru decontarea cheltuielilor efective pe feluri de produse sau activitati,in corespondenta cu conturile 902 Decontari interne privind productia obtinuta si 933

Costul productiei in curs de executie.

Grupa 93 Costul productiei cuprinde urmatoarele conturi sintetice de gradul I:

- 931 Costul productiei obtinute

- 933 Costul productiei in curs de executie.

Contul 931 Costul productiei obtinute este utilizat pentru evidentierea

productiei obtinute constand in produse finite, semifabricate, lucrari executate si serviciiprestate. Are functie contabila de cont de activ. Se debiteaza in timpul lunii cu ocazia

obtinerii de produse, lucrari si servicii in corespondenta cu contul 902 si se crediteaza la

sfarsitul lunii prin debitul contului 901 Decontari interne privind cheltuielile.

Contul 933 Costul productiei in curs de executie are functie contabila de cont de activ.

Se debiteaza la sfarsitul lunii prin creditul conturilor de calculatie (921 , 922 , 923 , 924)

si se crediteaza in corespondenta cu contul 902 Decontari interne privind productia

obtinuta.

Metodele i procedeele de contabilitate de gestiune i calculaie a costurilor

Metoda de calculaie este calea de urmat prin utilizarea unor procedee specifice de

calculaie n scopul realizrii obiectivului primordial al contabilitii de gestiune,

respectiv determinarea costului unitar pe purttor i pe sectoare de activitate.


14/18

Clasificarea metodelor de calculaie:

Dup momentul la care se efectueaz calculaia comparativ procesului de

producie:

- metoda de calculaie de tip prestabilit (antecalculaie)

- metoda costurilor standard

- metoda de calculaie de tip efectiv

- metoda global, pe faze, pe comenzi

Dup modul de cuprindere a cheltuielilor n determinarea costului unitar, metode

de calculaie se mpart n:

- metoda de calculaie de tip absorbant, total sau filtoasting

- metoda global, pe faze, pe comenzi, standard cost

- metoda de calculaie de tip parial- metoda direct costing

- metoda costurilor directe

Dup evoluia metodelor ntlnite:

- metoda de tip clasic: - metode global

- metoda pe faze

- metoda pe comenzi

- metoda evaluate: - metoda standard cost- metoda direct costing

- metoda THM (tarif, or, main)

Procedee de calculaie costurilor

Se utilizeaz urmtoarele categorii de procedee:

- procedee de determinare i delimitare a cheltuielilor pe purttor i pe

sectoare

- procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

- procedee de separare a cheltuielilor n variabile i fixe

- procedee de determinare a costului produciei de fabricaie

interdependent

- procedee de determinare a costului unitar


15/18

Procedee de determinare a costului unitar

n aceast categorie se cuprind: - procedeul diviziunii simple

- procedeul cantitativ

- procedeul indicilor de echivalen

Procedeul echivalrii produsului secundar cu produsul principal

procedeul deducerii valorii produsului secundar sau procedeul valorii rmase sau

procedeul restului.

Se utilizeaz atunci cnd din procesul de fabricaie se obine un produs principal

i unul sau mai multe secundare. Transformarea produsului secundar n produs principal

(teoretic) se face cu ajutorul unor echivaleni stabilii pe baz de analiz (cunoscui n

prealabil).Etapele n aplicarea acestui procedeu sunt:

Etapa I. transformarea produciei secundare n producie principal, potrivit

relaiei:

qs/p = Qs / E

qs/p - cantitatea de produse secundare transformat (convenional) n produs principal

Qs - cantitate de produs secundar

E - echivalentul (care este dat)Etapa II. determinarea cantitii totale teoretice de produs principal potrivit

relaiei:

Qt/p = Qp + qs/p

Qt/p - cantitatea teoretic de produs principal

Qp - cantitatea de produs principal

Etapa III. determinarea costului pe unitate teoretic principal potrivit relaiei:

n

ctu/t = chi / Qt/

i = 1

Etapa IV. - determinarea cheltuielilor totale aferente produsului principal,

potrivit relaiei:

Ch produciei secundare = ch totale ch produciei principal


16/18

Etapa V. - determinarea costului unitar al produsului secundar, potrivit relaiei:

ct u(s) = chelt. prod. secundar / Qs

sau

ct u(s) = ctu/t / E

Bibliografie :

-Popescu Lucian, Procedee de calculatie a costurilor de productie. Edit. Fundatiei

Romania de Miine-Bucuresti 2006

-Legea Contabilitatii nr. 82/1991 modificata prin Legea nr. 420/2004

-Ordinul M.F.P. nr.1826/2005 pt. aprobarea Precizarilor privind unele masuri refritoare

la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune -Ordinul M.F.P. nr. 1752/2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu

Directiva a IV a Comunitatilor Economice Europene

-Popescu Lucian, Costul- Instrument de manipulare a rezultatului- Revista Gestiune si

contabilitatea firmei nr.1 /ianuarie, Editura Tribuna Economica- 2007

Problem:

O termocentrala produce 20.000 Megawati i 900.000 m

3

abur pentru incalzire .Producia de abur, considerat produs secundar se echivaleaz cu producia de curent

considerat produs principal, dup relaia: 1000 m3 abur = 1Mw. Cunoscnd costul pe

unitate de produs principal de 400 lei / Mw, s se calculeze cheltuielile ocazionate de

obinerea ambelor produse i costul pe unitatea de produs secundar.

Rezolvare:

1. Transformarea produciei secundar n producie teoretic principal:

qs/p = 900.000 m3 abur / 1.000 = 900 Mw

2. Cantitatea total teoretic de produs principal:

20.000 Mw + 900 Mw = 20.900 Mw

3. Cheltuielile aferente produsului principal:

n

chi = ctu/p * Qp = 400 * 20.000 Mw = 8.000.000 lei


17/18

i = 1

4. Cheltuieli aferent produsului principal = 8.000.000 lei = Total chelt. -

Chelt. aferent prod. secundar.

Chelt. aferent prod. secundar =900 Mw * cost unitar teoretic prod. principal= 900 Mw *

Total chelt. / 20.900 Mw.

Deci, 8.000.000 = Total chelt. - 900 Mw * Total chelt. / 20.900 Mw.

De unde rezult : Total chelt. = 8.360.000 lei

Chelt. aferent prod. secundar = 8.360.000 lei - 8.000.000 lei = 360.000 lei

Cost unitar aferent prod. secundar = 360.000 lei / 900.000 m3 abur = 0,4 lei/m3 abur

CONCLUZII

Obiectul contabilitii de gestiune l constituie determinarea costurilor prestabilite,

nregistrarea cheltuielilor ocazionate de activitate de producie, executarea de lucrri,

prestri servicii, determinarea costului efectiv, stabilirea abaterilor dintre costul

prestabilit i costul efectiv, analiza acestora ct i determinarea rezultatelor analitice.

n cadrul contabilitii de gestiune i calculaie a costurilor sunt evideniate numai

cheltuieli care au o anumit legtur (directe sau indirecte) cu activitatea desfurat.

Contabilitatea de gestiune i calcularea costurilor denumit i contabilitateanalitic, d posibilitatea determinrii rezultatelor n mod analitic pe fiecare purttor de

cost sau sector de activitate.

Obiective

Rezult din obiectul de studiu i sunt urmtoarele:

- determinarea costului prestabilit, standard antecalculat pe purttori de

cost i sectoare de activitate;

- colectarea cheltuielilor de producie, administrarea i determinarea

costului efectiv;

- determinarea abaterilor dintre costul prestabilit i cel efectiv, analiza

acestora ct i determinarea rezultatelor analitice;

- determinarea costurilor ca baz a formrii preurilor de vnzare


18/18

studiu procedee de calculatia costurilor

Documents