Szabo Jozsef, Msc, DrdCalugareni, str 6/12535600 Odorheiu SecuiescTel: 0742041989joszef@birdingdelta.com

O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Rosia Montanacu accent pe aspectele de biodiversitate

Despre studiul de faþã

Intenþia noastrã, în redactarea studiului de faþã a fost alcãtuirea unei liste martor (aºa zisei

“shadow list”) bazatã pe cele mai bune date disponibile, fãrã însã a avea pretenþia unui

studiu complet. Aceastã lucrare se bazeazã pe cercetãri publicate ºi nepublicate, cele mai

relevante din zonã. Acele cercetãri care nu au fost publicate vor fi ataºate prezentului

document.

Un alt aspect care a catalizat elaborarea studiului de faþã, a fost editarea Studiului

de Evaluare a Impactului asupra Mediului (SEIM) de cãtre RMGC, mai cu seamã a pãrþiicare se referã la condiþiile iniþiale privind biodiversitatea din Roºia Montanã. Studiul

RMGC prezintã multe lacune din punct de vedere ºtiinþific, atât din punct de vedere a

metodologiei folosite cât ºi a analizei calitative ºi cantitative a componentei biodiversitãþii.Lucrarea de faþã este structuratã asemãnãtor cu SEIM alcãtuit de RMGC, însã, în plus,

aici se regãsesc observaþii cu privire la lipsurile acestui studiu . Capitolele acestei lucrãri,

sunt cu atât mai relevante, cu cât vizita de teren, în majoritatea cazurilor, a fost numai de

câteva zile, iar în toate cazurile se poate observa cã lista speciilor ºi a habitatelor este

diferitã, de cea prezentatã de cãtre SEIM, mai bogatã ºi ce este cel mai relevant se

observã o multitudine de specii endemice, rare ºi protejate pe listele studiilor. Pe lângãbiodiversitate a fost inclus ºi un capitol care se referã la conþinutul de metale grele a

solului, fãcut de experþi independenþi, material publicat în 2003. Se observã ºi aici

contrastul puternic între cele relatate de studiul comandat de cãtre investitor ºi studiile

efectuate de experþi independenþi.Trebuie sã atragem atenþia asupra faptului, cã fãrã cunoaºterea situaþiei iniþiale

privind biodiversitatea zonei „impactate”, nu va exista baza ºtiinþificã pentru emiterea

vreunui act din partea autoritãþii de mediu, ºi cu atât mai mult pentru monitorizarea

patrimoniului natural de-a lungul exploatãrii miniere, iar proiectul de repopulare dupãînchiderea carierei prin înfiinþarea unor coridoare ecologice este total irelevantã fãrã un

studiu prealabil detaliat, axat pe cunoaºterea compoziþiei calitative ºi cantitative a

comunitãþilor de florã ºi faunã sortitã distrugerii.

Trebuie luat în considerare, cã odatã distruse, habitatele ºi speciile care s-au format ºi au

supravieþuit aici milioane de ani vor fi total anihilate în doar câþiva ani. Nu se va ajunge

niciodatã la stadiul iniþial, la biodiversitatea existentã la ora actualã, pe care echipa de

întocmire a studiului de impact asupra mediului nici nu doreºte sã o cunoascã ºi sã o

prezinte publicului. Imaginile din cariera spaniolã, arãtate la prezentare ca un exemplu

pozitiv privind „reamenajãrile” dupã exploatare, sunt irelevante ºi ridicole: nu se doreºte o

monoculturã de lucernã ºi plantaþie de fier-beton acolo unde condiþiile naturale ºi impactul

antropic redus au format un mozaic de habitate foarte variat, cu un potenþial inestimabil,

prezentat în studiu fãrã a se axa pe valoarea intrinsecã a biodiversitãþii.Dacã lupta vizeazã dilema economie vs. ecologie, întrebãm în calitate de cetãþeani

români de rând: ce câºtigãm în urma realizãrii acestui proiect? Pentru cã ºtim ce vom

pierde: un peisaj sacru, habitate ºi populaþiile unor specii protejate de legislaþia europeanã,

un patrimoniu natural ºi cultural cu o valoare neexpusã ºi minimalizatã în acel document

care se doreºte a fi Studiul de evaluare a impactului asupra mediului.

Trebuie sã mulþumim urmãtoarelor persoane care au contribuit la studiul de faþã: John

Akeroyd, Andrew Jones, Urak Istvan, Szabo Anna, Vizauer Tibor Csaba, Cristina

Craioveanu, Nagy Zoltan, Geczi Robert, Bodis Katalin ºi mulþi alþii.

Szabó József - Coordonator, Autor principal

John Akeroyd, Andrew Jones, Geczi Robert, Bodis Katalin - Autori

Observaþii Generale referitoare la Capitolul Flora ºi habiatele din Roºia Montana

În studiul de biodiversitate, la capitolul de Metodologie sunt minuþios descrise etapele de

cercetare a florei Roºiei Montane precum ºi a Vãii Cornei, zone unde investitorul

preconizeazã sã deschidã cea mai mare carierã din Europa. În acest capitol al

metodologiei gãsim urmãtoarea frazã: “În timpul prelevãrii probelor, harta vegetaþiei a fost

continuu ºi progresiv actualizatã, pe baza modelelor de distribuþie a vegetaþiei observate ºicaracteristicilor ariilor specifice.” În înþelesul acestei fraze, precum ºi a metodologiei

descrise în paginile 14 – 15, cum se explicã urmãtoarele:

În pagina 17 sunt enumerate mai multe specii de “Carex (C. acutiformis, C. riparia,

C. gracilis, C. inflata etc.)” care nu se regãsesc pe lista sistematicã a speciilor de plante

din Anexa 1.

Dacã în pg. 17 se vorbeºte despre Hieracium transsilvanicum ca fiind o specie

“diferenþiatã” a fãgetelor dacice din Roºia Montanã ºi din împrejurimi, precum ºi al

molidiºurilor pure edificând chiar o asociaþie în zona studiatã- (Hieracio transsilvanicae-

Piceetum Pawl et Br. – Bl. 1939 em. Borhidi 1957) (în mijlocul paginii 18), aceastã specie

nu se mai regãseºte în Anexa 1.

În pagina 19 gãsim urmãtoarea frazã “In aceste zone apare jneapãnul ce formeazãasociaþii de tipul Vaccinio-Pinetum mugi Hadac 1956, Jenik 1961”. Evident Pinus mugo nu

este evidenþiat nici în Anexa 1. (Deºi ar fi important întrucât aceastã asociaþie formeazã un

habitat prioritar conform Directivei de Habitate: *4070)

Speciile edificatoare ale asociaþiilor floristice descrise în pagina 20, ºi ne referim înconcret la Thymo comosi – Seslerietum rigidae Zolyomi 1939, Sedo hispanici – Poëtum

nemoralis Pop et Hodiºan 1985, nu se regãsesc în lista speciilor din Anexa 1 al studiului.

Foarte multe specii din descrierea ºi caraterizarea habitatelor forestiere (pg. 30 – 42) nu

se regãsesc în lista speciilor din Anexa 1.(cum ar fi Anthenaria dioica, Viola

reichenbachiana, Galium odoratum, Lathyrus vernus, Carex digitata, Dactylis polygama –sã amintim numai câteva dintr-o listã ce trece de 20 de specii).

Alte observaþii referitoare la Capitolele introductive

Dacã în pagina 10 la sfârºitul capitolului Contextul Local se ajunge la concluzia “... întregul

bazin al Arieºului, se constituie ca un patrimoniu natural cu o valoare ºtiinþificã aparte.” iar

la pagina 19 gãsim entusiasta frazã “In structura pajiºtilor se remarcã diversitatea specificãridicatã. , apãrând de asemenea ºi specii vegetale din cele mai spectaculoase, care în

ansamblul lor, prin coloritul pe care îl imprimã acestora pot fi considerate ca fiind cele mai

frumoase din þara noastrã” la pagina 20 aflãm cã “Perimetrul ce face obiectul proiectului

propus, se regãseºte într-o zonã lipsitã de interes major din punct de vedere al

biodiversitãþii.” iar la pg 21 “aceastã zonã este una dintre cele mai impactate din România,

biodiversitatea purtând o puternicã amprentã.”În mijlocul paginii 10 gãsim Figura 1.1 “Domeniile biogeografice Europene”, care nu

îºi gãseºte menirea în contextul amintit, mai mult, este un desen eronat, care, aparent,

doreºte sã diminueze bogãþia si varietatea zonelor biogeografice de pe teritoriul României

(a se vedea zonele biogeografice în Manual de Habitate din România de Doniþã et al. pg.

23).

În pagina 21 figura 3.6.: Nu este menþionatã sursa de unde a fost preluatã aceastãfigurã ºi din ce an dateazã. Nu este indicatã pe hartã Roºia Montanã, harta fiind la o scarãatât de mare încât nu permite localizarea acestuia. (Ulterior se menþioneazã ca se observãpe aceastã hartã o densitate crescutã a populaþiei umane în Roºia Montanã.)

Pagina 21 paragrafele 4 – 5: Se cunoaºte cã habitatele secundare agricole

exploatate tradiþional reprezintã, în multe situaþii, habitate bogate în specii de organisme

care ºi-au pierdut habitatul primar (Poschlod ºi Wallis-DeVries 2002, Baur et al. 1997,

2004). De aceea habitatele agricole tradiþionale nu pot fi considerate „impactate”.Integritatea naturalã iniþialã nu poate fi luatã în discuþie, având în vedere faptul cã existãextrem de puþine zone neafectate de activitãþile umane pe întreaga planetã. Referitor la

„echilibrul natural” menþionat la pg. 21, paragraful 5: Ultimele decade de cercetãri îndomeniul ecologiei ne-au demonstrat cã acest concept de echilibru al naturii nu este

corect ºi poate conduce la interpretãri greºite. Ecosisteme sau populaþii pot pãrea

constante ºi echilibrate la o anumitã scarã temporalã ºi spaþialã, dar la alte nivele acestea

se demonstreazã a fi dinamice (Pickett et al. 1992). De aceea nu trebuie neglijat în acest

studiu dinamica comunitãþilor pe termen lung ºi posibila afectare a acestei dinamici prin

proiectul la care ne referim.

Referitor la pg. 22, paragraful 4: revenind la principiul non-echilibrului ecologic,

acesta dã naºtere de multe ori la comunitãþi deosebit de diverse. Numeroase ecosisteme

atât din zone tropicale cât ºi temperate depind de procese perturbatoare în pãstrarea

biodiversitãþii (Meffe ºi Carroll 1997). Faptul cã a existat o perturbare a substratului

geologic în trecut nu poate sã ne ducã la concluzia cã acest ecosistem este lipsit de

biodiversitate. Trebuie amintit de asemenea cã Planurile de Management ale siturilor

Natura2000 (în þãrile unde aceastã reþea este funcþionalã) care menþin pajiºti secundare,

prevãd mãsuri de intervenþie (cum ar fi: pãºunatul, cositul) în limite bine stabilite, aceste

intervenþii sunt obligatoriu menþinute ºi chiar renumerate.

Referitor la cele enunþate la pg. 24, paragraful 2: Numeroase studii au arãtat

importanþa din punct de vedere al biodiversitãþii a ecosistemelor seminaturale, menþinute

prin practici agriculturale tradiþionale (Erhardt, 1985a, Erhardt, 1985b, Erhardt ºi Thomas,

1991, Groombridge, 1992, Baur et al., 1997, Baur et al., 2002, Fischer ºi Wipf., 2002,

Poschlod ºi Wallis-DeVries, 2002, Pykälä, 2003, Reif et al., 2003, Waldhardt ºi Otte, 2003,

Baur et al., 2004, Poschlod et al., 2005, Pykälä et al., 2005, Rusdea et al., 2005). Aceste

habitate seminaturale nu pot fi considerate lipsite de importanþã.

În pg. 25, paragraful 1: în ceea ce priveºte biodiversitatea nu este relevant faptul cãterenul arabil ocupã o suprafaþã de 1%. De asemenea termenul de „teren neproductiv” nu

are relevanþã în acest context, fiind vorba despre un studiu de evaluare a biodiversitãþii ºinu al activitãþilor agricole.

Cu toate cã se încearcã demonstrarea nocivitãþii intervenþiilor umane în pajiºti,precum ºi valoarea lor scãzutã din punct de vedre al biodiversitãþii, în pagina 27 aflãm cã„Folosirea pajistilor naturale prin pasunat sau cosit constituie paradoxal o sursa de

biodiversitate, heterogenitatea vegetatiei fiind influentata favorabil de modul de folosire. In

aceste timpuri, cand agresiunea asupra sistemelor naturale este atat de intensa, rolul

pajistilor in mentinerea peisajului este esential.Ӽ.m.d la punctul 3.1.5.3. A se observa lipsa

diacriticelor în documentul original.

Concluzii

Partea de botanicã a SEIM este complet lipsitã de coerenþã. Se observã o contradicþie a

argumentelor premizã din text, de la o paginã la alta, principii enunþate pe o paginã sunt

contrazise cu câteva pagini mai la urmã, astfel concluziile nu pot sã fie decât false.

În cea ce priveºte caracterizarea florei: sunt enumerate asociaþii vegetale ca parte

componentã a zonei studiate, însã chiar speciile edificatoare ale acestor asociaþii nu se

regãsesc pe Anexa 1 „Lista sistematicã a speciilor de plante identificate în zona RoºiaMontanã”. Existã deci o totalã inadvertenþã între Lista speciilor din Anexa 1 ºi partea

narativã a raportului. Speciile de plante enumerate în Anexã ar trebui sã se regãseascã înraport, prin listele de caracterizare a habitatelor sau al asociaþiilor vegetale.

Deºi ocupã doar 18%, habitatele forestiere sunt caracterizate în aproximativ 20 de

pagini ºi la nivelul tipurilor de pãduri, pãºunile secundare nu sunt descrise de nici un fel,

deºi ocupã 60%. Se fac referi vage la câteva asociaþii, nu existã nici o caracterizare a

acestora, nu se poate face o legãturã directã între ele ºi Anexa 1. încât chiar speciile

edificatoare ale acestora lipsesc de pe listã. Ca o consecinþã, pajiºtile nu sunt

carcaterizate din punct de vedere a habitatelor care acestea le edificã, fapt expres cerut

de legislaþia internã a þãrii (L 345 din 2006, Ord. 863 din 2002). Tot aceastã legislaþieprevede obligativitatea analizãrii speciilor de plante privind statutul lor în Listele Roºii,analizãce nu se regãseºte în studiu (ºi nici în anexele acestuia).

Flora ºi habitatele din Roºia Montanã

Consideraþii Generale:

De-a lungul secolelor, cea mai mare parte a þãrii a fost modificatã de cãtre om prin diferite

activitãþi pentru menþinerea traiului de zi cu zi, pentru pãºunatul animalelor sau pentru

cositul fânului necesar pentru animale în perioada iernii. Aceste activitãþi ºi-au lãsat

amprenta începând de la sãrãturile adiacente malului Mãrii pânã pe culmile Fãgãraºului cu

o intensitate variabilã în funcþie de necesitãþile locale precum ºi de densitatea populaþiei.

În cazul Roºiei Montane aceastã intervenþie, date fiind alte preocupãri aducãtoare

de venit, au fost de o intensitate considerabil mai micã faþã de celãlalte zone

asemãnãtoare din þarã. Astfel, pãºunile, livezile, fânaþele nesuferind o influenþã umanãputernicã, au pãstrat o serie de specii care în alte locuri s-au înpuþinat devenind astfel

subiect al Listelor Roºii si a multor studii percum ºi mari eforturi de recuperare sau de

conservare. Ansamblul acestor specii, asociaþiile vegetale, formeazã habitate pentru

celãlalte vieþuitoare, fie vorba, de vertebrate sau de fauna de insecte. Aceste pãºuni,

livezi, fâneþe intercalate cu mici pâlcuri de terenuri arabile, arie pe care o sã denumim

pentru simplitate – zona agricolã, formeazã circa 60% din aria de acoperire a Studiului de

Impact asupra Mediului editat de RMGC. În studiul de mai jos o sã analizãm aceastã zonã,

care din considerente neelucidate de cãtre raport, a rãmas nestudiatã, neanalizatã de

cãtre echipa care a elaborat studiul referior la condiþiile iniþiale. O sã aratãm valoarea

acestor zone, prin caracterizarea lor din punct de vedere floristic precum ºi al habitatelor.

Pentru elaborarea caracterizãrii vegetaþiei ne-am folosit de studii publicate (Géczi, A.

Bódis K: Környezeti monitoring Verespatak – Abrudbánya vidékén) precum ºi de studii

încã nepublicate (Akroyd, J. Andrew, J: Rosia Montana – Case for protection rather than

distruction) ale cãror originale precum ºi traducerile le-am anexat prezentului document.

Unele date, deºi într-un numãr infim, provin de la alte persoane, biologi, care au studiat

zona în repetate rânduri, ºi a cãror nume apar în faþa acestui studiu.

Descrierea comunitãþilor de plante este urmatã de indicarea habitatului pe care

aceste asociaþii formeazã.

(a) Pãºuni

Speciile de graminee predominante în pãºunile oligotrofe uscate ºi umede sunt þãpoºica

Nardus stricta, împreunã cu Agrostis stolonifera si Danthonia decumbens, aceste pãºuni

fiind bogate în specii non-graminee edificatoare ºi caracteristice asociaþiilor Carici-

Nardetum strictae ºi Hieracio pilosellae-Nardetum strictae, precum ºi Chamaespartium

sagittale ºi Genista tinctoria, aparþinând asociaþiei Agrostio-Genistetum. Pe pante mai

abrupte ºi stâncoase, aceastã vegetaþie se dezvoltã în tufãriºuri incipiente de afine

(Vaccinium myrtillus), mãrtãloagã (Calluna vulgaris) formând asociaþia Vaccinio-

Callunetum vulgaris.

Aceste comunitãþi de tufãriºuri de pe pantele abrupte, brãzdate de aflorimente de

roca, bolovani ºi blocuri de grohotis stabil au fost prezente în diferite variante. Uneori cu

tufãriºuri/crânguri de pãducel Crataegus monogyna, ienupãr Juniperus communis,

scorusul de munte Sorbus aucuparia ºi cununiþã Spiraea ulmifolia, care sunt, din punct de

vedere floristic, relativ bogate. Dintre speciile ierboase se regãsesc Scorzonera rosea,

specia edificatoare al asociaþiei Scorzonero roseae–Festucetum rubrae, Ajuga

genevensis, vãtãmãtoare Anthyllis vulneraria subsp. carpatica, Antennaria dioica, obsiga

Brachypodium sylvaticum, garofiþe Dianthus armeria, Dianthus carthusiana, dar ºiGeranium sanguineum, Lychnis viscaria, Molinia caerulea, Sanguisorba minor, Scabiosa

columbaria, spilunþa (Solidago virgaurea), Teucrium chamaedrys, speciile de trifoi

Trifolium alpestre ºi Trifolium montanum precum ºi merisorul de munte Vaccinium vitis-

idaea, Veronica spicata. Un grup de specii de pãdure ºi de lizierã erau ºi ele prezente aici:

clopoþei Campanula persicifolia, degetar galben (Digitalis grandiflora), Inula salicina, trifoi

(Trifolium medium), odolean (Valeriana officinalis), stejerel Veronica chamaedrys.

Alte specii asociate cu Nardus includ gramineele Anthoxanthum odoratum, Cynosurus

cristatus, pãiuº (Festuca pratensis, Festuca rubra) ºi Luzula campestris. Alte specii din

florã, localizate adesea pe sau în jurul muºuroaielor, au indicat o diversitate ridicatã de

specii ºi includ: Alchemilla monticola, Carlina vulgaris, Hieracium pilosella, ghizdei mãrunt

(Lotus corniculatus), Leontodon taraxacoides, Leucanthemum vulgare, Potentilla erecta,

busuioc de câmp (Prunella vulgaris), Stellaria graminea, Thymus pulegioides, trifoi

(Trifolium repens), trifoi roºu (Trifolium pratense) ºi Veronica officinalis. Alte specii

valoroase, rare sau endemice regãsite în acest tip de habitat sunt: Gentiana praecox

(endemism carpatic), Gymnadenia conopsea.

Intr-o zonã de pãºiuni din vecinãtatea unui lac s-au gãsit ºi Botrychium lunaria

precum ºi Platanthera bifolia, amândouã specii rare pe pãºiunile din România. Aceste

comunitãþi ºi asociaþii de plante formeazã aici „*6230 Pajiºti montane de Nardus bogate

în specii, pe substraturi silicioase”, înregistrate ca habitat prioritar în Anexa 1 a

Directivei U.E. asupra Habitatelor precum ºi în Ordinul 1198 din 2005.

(b) FânaþePajiºti extensive, submontane, mezotrofe, pajiºti de munte, mezofe, fertilizate cu bãlegar,

adiacente pãºiunilor, colorate ºi bogate în specii, care se încadreazã în asociaþiileArrhenatheretum elatioris, Scorzonero rosae–Festucetum rubrae nigicentris ºi Astrantio–Trisetetum, ºi peteci reprezentând variaþii apropiate de asociaþia Gladioli–Agrostetum Br.-

Bl. 1930, cu foarte multe specii de graminee. Zonele cu sol mai acid sunt ocupate de

pajiºti dominate de Hypochoerio radicatae–Agrosietum. Speciile ierboase sunt

reprezentate de specii ca: Anthoxanthum odoratum, Arrhenatherum elatius, Briza media,

Cynosurus cristatus, Festuca pratensis. Aceste pajiºti pot fi incluse în habitatul Natura

2000: „6520 Fâneþe montane”. Aceast habitat de pajiste cu „Valoare Naturala Ridicata”(High Nature Value) a fost prezent aici in special in nodum facies cu o diversitate

considerabil ridicata de specii.

Alte specii prezente includ: Anthyllis vulneraria subsp. carpatica var. pseudovulneraria, ºiarnica (Arnica montana), – specie prezentã în Annexe IV a Directivei UE asupra

Habitatelor ºi declaratã vulnerabilã în inventarul român al pãºiunilor din 2003, Astrantia

major, Campanula persicifolia, Centaurea nemoralis, Centaurea erythraea, Crepis

vesicaria,Chaerophyllum hirsutum, Galium mollugo subsp. erecta, Galium verum, Genista

tinctoria, Hypochoeris maculata, Lathyrus sylvaticus, Leucanthemum vulgare, Lychnis

viscaria, Rhinanthus minor, Rumex acetosa, Salvia pratensis, ºi Orchis ustulata,

Pedicularis exaltata, Phyteuma scorzoneifolia, Scorzonera purpurea subsp. rosea

clasificate ca rare în Lista Roºie a plantelor din România, ºi rare-vulnerabile înInventarul Român al Pajiºtilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col.), precum ºi alte specii

ca Stachys officinalis, Trifolium montanum, Trifolium pannonicum ºi Trifolium pratense,

Crocus heuffelianus.

Pajiºtile umede, cu ierburi înalte (pajiºti semi-naturale cu ierburi înalte) au o florã diferitã

cu specii care includ Caltha palustris, Colchicum autumnale, Deschampsia cespitosa,

Filipendula ulmaria, Geranium sylvaticum, rare-vulnerabile în Inventarul Român al

Pajiºtilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col.), Geum rivale, Gymnadenia conopsea,

Lychnis flos-cuculi, Pedicularis exaltata, Phyteuma scorzonerifolia, Rumex acetosa,

Trollius europaeus, clasificate ca rare în Lista Roºie a plantelor din Romania, ºi rare-

vulnerabile în Inventarul Roman al Pajistilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col.) precum

ºi Veratrum nigrum.

Fig. 1 Pajisti cu Trollius europaeus

(c) Zone umede

O mlastinã de turbã prezintã o populaþie densã de bumbãcariþã (Eriophorum latifolium)

într-o comunitate mai acidofilã cu Potentilla palustris precum ºi numeroase specii de

rogoz. Aceastã turbãrie distinctivã ºi unicã este clasificatã ca habitat prioritar *7110

Turbãrii active în Anexa 1 din Directiva Habitate ºi Ord 1198 din 2005, este acoperitã de

muschi Sphagnum ºi specii ca Drosera rotundifolia, Carex limosa ºi Dactylorhiza

maculata, incluse ca specii rare în Lista Roºie a plantelor din România, ºi în Inventarul

Român al Pajistilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col.).

Fig. 2 Dactylorhiza maculata

Fig. 3 Drosera rotundifolia

Aceasta comunitate de mlaºtinã este un habitat prioritar EMERALD (Caricetum

limosae Br.-Bl.1921; !54.5 mlastini de tranzitie). Astfel de habitate umede nu apar

izolat, ci fac parte dintr-un complex de habitate deschise, asociaþii ce includ mlastini mezo-

oligotrofe rare în care se gãsesc Carex dioica, ºi Orchis coriophora cu „Valoare Naturala

Ridicata” ºi cu pãºuni mezotrofe de deal ºi de munte ce conþin specii vulnerabile ca Arnica

montana, Botrychium lunaria, Trollius europeaus clasificate ca rare în Lista Roºie a

plantelor din România, ºi rare-vulnerabile în Inventarul Român al Pajiºtilor, 2003 (A.

Sarbu, Coldea Gh et col.), precum ºi pãºiuni oligotrofe ºi uscate de Nardus.

Fig. 4 Arnica montana

Alte specii includ Eriophorum latifolium, Caltha palustris, Carex echinata, Carex hirta,

Carex viridula, Potentilla palustris, clasificate ca rare in Lista Rosie a plantelor din

Romania, si rare-vulnerabile in Inventarul Roman al Pajistilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea

Gh et col.), precum si gura-lupului, Scutellaria hastifolia. Aceste mlaºtini aparþin ca tip de

habitat turbãriilor central-europene (Europa de Vest si Centrala din Olanda si Franta pana

in Polonia, Slovacia, Romania si Nordul Italiei) cu vegetaþie edificatã de bumbãcariþã ºirogozul galben Eriophoretum latifolii Coldea 1991 ºi Carici flavae–Eriophorum latiiolii Soó1944. Unele fitocenoze asemanatoare în cadrul aceluiaº habitat sunt dominate de alte

specii de rogoz, cum ar fi Carex dioica, C. lepidocarpa, C. panicea ºi C. viridula, etc.,

impreunã cu specii de Equisetum ºi Juncus articulatus.

Fig. 5 Eriophorum latifolium

Din experienta Dr.-lui John Akeroyd de specialist in restaurarea habitatelor, care a lucrat

intr-o gama larga de proiecte in cadrul unor organizatii, acest habitat mlastinos complex

poate fi unic in Romania si ar fi imposibil de restaurat folosind chiar si cele mai costisitoare

si exhaustive tehnologii de restaurare si de compensare. Reactiile chimice complexe din

sol includ si rolul pompelor de hidrogen din Sphagnum, si variatii in turba acida care au

creat aceste habitate de-a lungul a mii de ani, posibil din succesiuni de vegetatie si prin

umplerea unor lacuri si bazine- astfel avand caracteristici extrem de sensibile.

(d) Pajisti adiacente satului

Terenurile mai joase din jurul satului sunt ocupate de pajiºti mezotrofe înalte aparþinând

asociaþiei Filipendulo vulgaris–Arrhenatheretum elatioris Hundt et Hübl 1983, bogate înspecii comune, deºi fãrã elemente floristice rare, caracteristice fâneþelor de altitudine mai

mare. pajisti. Aceste fâneþe sunt probabil mai puternic fertilizate, prin folosirea baligarului,

decat alte pajisti.

Specii de graminee:

Agrostis stolonifera

Anthoxanthum odoratum

Arrhenatherum elatius

Briza media

Bromus hordeaceus

Carex echinata

Carex hirta

Carex tomentosa

Cynosurus cristatus

Dactylis glomerata

Festuca pratensis

Holcus lanatus

Juncus articulatus

Lolium perenne

Phleum pratense

Poa pratensis

Trisetum flavescens

Un ansamblu clasic de Leguminosae din Transilvania:

Anthyllis vulneraria subsp. carpatica var. pseudovulneraria

Astragalus glycyphyllos

Coronilla varia

Lotus corniculatus

Medicago lupulina

Trifolium campestre

Trifolium medium

Trifolium montanum

Trifolium ochroleucon

Trifolium pannonicum

Trifolium pratense

Trifolium repens

Vicia cracca

Vicia sativa

Alte specii:

Achillea millefolium

Astrantia major

Bunias orientalis

Campanula patula

Campanula persicifolia

Carum carvi

Centaurea nemoralis

Centaurea erythraea

Chaerophyllum hirsutum

Cichorium intybus

Colchicum autumnale

Crepis paludosa

Crepis vesicaria

Cruciata laevipes

Daucus carota

Ferulago sylvatica

Filipendula vulgaris

Filipendula ulmeria

Galium mollugo subsp. erecta

Galium verum

Genista tinctoria

Geranium pratense

Hieracium aurantiacum

Hypericum tetrapterum

Hypochoeris radicata

Knautia arvensis

Lathyrus pratensis

Lathyrus sylvaticus

Leontodon hispidus

Leucanthemum vulgare

Lysimachia nummularia

Myosotis scorpioides

Peucedanum aegapodioides

Pimpinella major

Phyteuma scorzonerifolia

Plantago lanceolata

Plantago media

Polygala vulgaris

Potentilla reptans

Prunella vulgaris

Rhinanthus minor

Rumex acetosella

Rumex acetosa

Rumex crispus

Salvia pratensis

Salvia verticillata

Plantago lanceolata

Scirpus sylvaticus

Rumex acetosa

Stachys officinalis

Stellaria graminea

Tordylium maximum

Veronica chamaedrys

(e) Stancarii si grohotisuri

Pe versantii cei mai abrupti Saxifraga paniculata si Silene nutans subsp. dubia cresc pe

aflorimente verticale de roca si in crevase de bolovani, impreuna cu Asplenium

septentrionale, Asplenium trichomanes si Polypodium vulgare. Pe aceleasi dealuri, mai

jos, unele dintre roci erau in mod distinct calcaroase si dominate local de Helianthemum

nummularium, ºi Acinos arvensis.

Fig. 6 Comunitate naturala de stanca

Am observat de asemenea prezenta rocilor goale sau deschise, formate in mod natural ,

zone de pietris in interiorul pasunilor, inspre vârfurile dealurilor. Acestea sunt probabil

asociate cu minereuri de metal care preintampina dominatia specilor ierboase

reprezentand „gradini naturale de roca” (natural rock gardens) cu cel putin trei specii de

Sedum, inclusiv Sedum acre precum si rar intalnita Sedum rubens. Alte specii intalnite le

includ pe cele de iarba, Poa si Festuca spp., Potentilla argentea, Potentilla

tabernaemontani, Rumex acetosella si Scleranthus annua. Pamantul natural stancos si

golas cu Sedum si aflorimente cu inclinatie catre comunitati Calaminariane (Calaminarian

communities), cu feriga metalofila Asplenium septentrionale, au fost printre

grupurile/ansamblurile cele mai bogate de habitate de acest tip pe care le-am vazut

vreodata.

Potentiala influenta a minereurilor metalifere asupra vegetatiei, de a produce asociatii

Calaminariene de plante ar putea fi indicata de catre Asplenium septentrionale, iar acest

fapt trebuie in continuare cercetat. Este demn de remarcat ca habitatelor Calamariane

(Directiva UE asupra Habitatelor, Anexa 1, 6130, asocierea Violetalia calaminariae) care

adesea imprejmuiesc zonele istorice de exploatare a filoanelor din rocile metalifere si

rocile sterile asociate lor, le sunt conferite statutul de areale protejate, in multe locuri din

UE, datorita existentei unei serii de specii rare si deosebite care adesea prezinta semne

de adaptare locala pentru a produce specii si ecotipuri locale. Diversitatea fenotipica a

populatiei de Silene nutans subsp. dubia reprezinta o marturie a acestui proces.

Fig. 7 Asplenium septentrionale

Fig. 8 Silene nutans subsp. dubia

(f) Exploatari miniere

Stancile si grohotisurile rezultate din exploatarile miniere sunt colonizate în primele faze

ale succesiunii vegetaþiei de ling (Calluna vulgaris), urmate de Sambucus racemosa,

Betula pendula si pin silvestru (Pinus sylvestris). Comunitatile de roca, cu Asplenium

septentrionale si Silene nutans subsp. dubia, sunt o caracteristica a zonelor de exploatare

miniera. Este demn de mentionat ca habitatele asemãnãtoare cu Asplenium septentrionale

ºi Viola calaminaria (Viola lutea ssp. calaminaria (Anexa 1 Directiva Habitate, 6130,

Violetalia calaminariae) care inconjoara adesea zonele istorice de exploatare a filoanelor

din rocile metalifere sunt asociate cu rocile sterile, beneficiaza de statutul de areale

protejate in UE (e.g. Muntele Halkyn, Nordul Tarii Galilor si Mina Gang, Derbyshire,

Anglia), pentru ansamblul de specii rare si deosebite care se gasesc in aceste locuri.

Unele specii la Rosia Montana, arata o inclinatie spre adaptare si de producere de

subspecii, variatii ecotopice locale, constatat de catre noi mai ales la specia Silene nutans

sp. dubia care prezinta mari variatii structurale (inaltime, culoarea florilor, variatii catre

subspecia nutans) si pe care o putem considera ca si o evidenta de formare a acestui

proces, cea ce ne indeamna pentru studii mai aprofundate a acestui biotop, atat de

caracteristic zonei, pentru a evidentie si alte specii cum ar fi licheni si muschi sau alte

specii de plante inferioare (Studiul de Impact contine numai 10 specii de plante inferioare,

toate dintre acestea fiind muschi).

Alte specii includ: Agrostis stolonifera, Deschampsia cespitosa, Deschampsia flexuosa,

Poa pratensis, Chamaespartium sagittale, Euphorbia cyparissias, Fragaria vesca, Genista

tinctoria, Hieracium sp., Rumex acetosella, Potentilla recta, Veronica officinalis si

deasemenea specii ca Scleranthus annuus, Senecio sylvaticus si Spergularia rubra.

Zonele din preajma rocilor sterile si a exploatarilor miniere au de asemenea o flora bogata.

Aceasta din urma este ocupatã de populaþiile speciilor Alchemilla monticola, Briza media,

Carex distans, Carex echinata, Carex hirta, Carex hostiana, Campanula patula, Galium

mollugo, Galium verum, Leucanthemum vulgare, Linum catharticum, Lotus corniculatus,

Orchis coriophora, Plantago lanceolata, Polygala vulgaris, Sanguisorba minor si Trifolium

pratense.

Fig. 9 Orchis coriphora

Asociaþiile de tufãriºuri sunt reprezentate de asocieri spinoase, cu alun respectiv porumbar

ºi pãducel, apãrute în locul pãdurilor defriºate, Coryletum avellanae ºi Pruno spinosae–Crataegetum. Adesea ele reprezintã zona de tranzit între pãdure ºi pãºune.

În compoziþia tufãriºurilor se observã urmãtoarele specii: Centaurea jacea, Campanula

carpatica, Galium cruciata, Gagea arvensis, Hypericum maculatum, Lotus corniculatus,

Sedum maximum, Veronica chamaedrys, precum ºi Rosa canina, Geum urbanum,

Crataegus monogyna, Ligustrum vulgarae, Origanum vulgarae, Pyrus pyraster ºi altele.

Aceste douã asociaþii vegetale se aparþin la douã categorii distincte de habitate: Coryletum

avellanae la R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cunuciþã(Spiraea chamaedryfolia) fãrã cod Natura 2000, un habitat cu valoare conservativãridicatã.

Pruno spinosae-Crataegetum poate fi inclus în categoria *40A0 Tufãriºuri

subcontinentale peri-panonice – habitat prioritar.

(g) Zonele de pãdure

Am petrecut mai putin timp in zonele de padure, deoarece Pãºunile s-au dovedit a fi atat

de interesante. Astfel, cele dintai nu au fost analizate in profunzime, poate si pentru ca ele

au fost descrise ca fiind comunitati deteriorate de factori antropogenici, in SEIM. Molidul

(Picea abies) paduri (plantatii forestiere) Vaccinio-Piceetea adiacente Pãºunilor au un

numar in plus de specii, fata de ceea ce am intalnit in alte locuri, cum ar fi Gentiana

asclepiadea, Hieracium umbellatum, Hieracium transsilvanicum (endemism carpatic,

specie edificatoare a asociaþiei Hieracio transsilvanici–Piceetum), Lycopodium clavatum,

Mycelis muralis, Actea spicata, Aposersi foetida, Veronica montana, Pyrola secunda,

Pyrola rotundifolia si Viburnum opulus.

In SEIM (4.3.) se aratã cã nici unul dintre habitatele de pãdure identificate în zona

proiectului nu este clasificat ca „habitat prioritar” . Cu toate acestea, o fâºie îngustã de

pãdure, într-o albie de torent ce coboara pânã la un lac este prezent frumosul ºi distinctivul

complex de pãdure sud-est carpaticã de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa

(Telekio speciosae–Alnetum incanae (Coldea 1986) 1991) , având în stratul superior lângãanin specii ca Acer pseudoplatanus, Salix alba, în stratul arbustiv Salix fragilis, Frangula

alnus, Daphne mezereum, iar în stratul ierbos specii de rogoz (Carex polymorpha, Carex

riparia) ºi o serie de specii dicotiledonate (Lamium maculatum, Inula helnium, etc.).

Aceastã asociaþie de pãdure aluvialã este desemnatã ca fiind habitat prioritar în Directiva

UE asupra Habitatelor (91E0 * Pãduri aluviale cu Alnus glutinosa ºi Fraxinus

excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).

3. Concluzii

În zonele studiate de noi, am reuºit sã identificãm un numãr de 6 habitate, din care 4 sunt

habitate prioritare pentru conservare. Redãm mai jos lista acestora.

*6230 Pajiºti montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase

6520 Fanete Montane

*7110 Turbarii active

R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cunuciþã (Spiraea

chamaedryfolia) – fãrã cod Natura 2000

*40A0 Tufãriºuri subcontinentale peri-panonice.

*91E0 Pãduri aluviale cu Alnus glutinosa ºi Fraxinus excelsior

Starea habitatelor gãsite este stabilã, cu structuri excelente ºi bine conservate, cu o

valoare de conservare ridicatã ºi cu elemente într-o stare bine conservatã.

Aceste habitate conþin numeroase specii din Lista Roºie a Plantelor din România

(cum ar fi: Drosera rotundifolia, Carex limosa si Dactylorhiza maculata, Eriophorum

latifolium, Caltha palustris, Carex echinata, Carex hirta, Carex viridula, Potentilla palustris –sã amintim numai câteva dintre ele), precum ºi din Anexele Ordinului 1198 din 2005 (cum ar

fi Arnica montana) (respectiv al Directivei de Habiate ( Directiva Consiliului 92/43/CEE).

A fost identificat un ansamblu de specii foarte asemãnãtor unui habitat încã nedescris înRomânia (6130, Violetalia calaminariae) arãtând astfel un nou drum pentru cercetãrile

viitoare.

Mai jos redãm câteva considerente în cea ce priveºte starea aceastor comunitãþi.

(a) Fâneþe ºi pãºiuni

Pajistile bogate in flori ale regiunii carpatice din Romania sunt o bogatie nationala,

ecologica si culturala, nepretuita. Pajisti similare, cu siguranta cele intalnite sub 1000m

altitudine au disparut din cea mai mare parte a Europei. In Marea Britanie acest habitat a

fost redus cu pana la 90% din 1945 si pana astazi si chiar si in Europa de Est asemenea

Pãºuni semi-naturale sunt din ce in ce mai puternic amenintate cu disparitia. In Raportul

de Evaluare a Impactului asupra Mediului se arata ca „pajistile culturale sunt foarte

raspandinte in Carpatii de Sud”, observandu-se de asemenea ca „pierderea lor nu va avea

un impact semnificativ asupra biodiversitatii la nivel local sau regional”. Ne vine greu sa

fim de acord cu aceasta afirmatie. O asemenea atitudine nepasatoare/degajata fata de un

habitat european important nu va reusi decat sa creeze conditiile prin care acel habitat va

putea sa dispara cu totul, la fel cum s-a intamplat si in alte tari. Poate ca, cu totii, ar trebui

sa luam exemplul Suediei unde Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus) este strict

protejata. Aceasta specie remarcabila si reprezentativa, care a disparut din intreaga

Europa, se mai gaseste inca in abundenta, local, in Suedia, dar cei care o conserva acolo

o protejeaza ca pe o resursa pentru toti europenii. Acelasi principiu ar trebui sa se aplice si

in cazul salvarii pajistilor deosebit de bogate in specii de flori, din Romania. Ele reprezinta

o comoara nationala care poate ca nu e intotdeauna apreciata de catre corpul

cercetatorilor de profil din Romania. Aceste pajiºti, în cazul Roºiei Montane, menþin o

multitudine de specii protejate, precum ºi habitate de importanþã mondialã.

Conform SEIM, „speciile protejate ale florei nu au fost identificate in zona proiectului cu

exceptia Galanthus nivalis”. Acesta poate fi cazul, din punct de vedere tehnic, insa, asa

cum am aratat mai sus, Pãºunile si mlastinile asociate lor contin un numar de specii si

comunitati de plante rare si respectiv ameninþate cu disparitia. Pãºuni bogate in specii de

plante, poate pentru ca sunt inca larg raspandite in Romania, nu au beneficiat intotdeauna

de recunoasterea pe care o merita ca si habitate cu o semnificatie ecologica si culturala

majora, nu in ultimul rand pentru potentialul lor de a atrage turisti si a consolida imaginea

tarii in strainatate.

Este nevoie de studierea mult mai amanuntita a zonei deoarece cifra de 414 plante,

mentionata in SEIM, de exemplu, ar putea fi mult mai mare daca ar fi efectuate vizite

repetate, in sezoane diferite.

Însãºi studiul de faþã adaugã un numãr considerabil de specii noi listei publicate înSEIM. Având în vedere numãrul mare de specii din Lista Roºie a României, precum si a

habitatelor prioritare „uitate” din SEIM, suntem în situaþia sã credem cã acestea au fost

intenþionat uitate, având în vedere importanþa acestora pentru a da un caracter cât mai

sãrãcãcios ariei.

(b) Mlaºtini ºi turbãrii

In opinia Dr. John Akeroyd, ca specialist cu experienta in restauratii/reconstructii ecologice

este spre exemplu, imposibil sa fie inlocuit complexul dee mlastini acide foarte distinctive

si smarcurile acide asociate lor prin reconstruirea habitatelor si alte metode de ameliorare.

Aceste mlaºtini ºi turbãrii cu origine ombrogenã s-au dezvoltat pe parcursul a mii de ani.

Pãºunile mai umede ar fi, la randul lor, imposibil de refacut, in mod adecvat.

Verificarea regionalã a conþinutului de metal a solului

Géczi A, Bódis K

Metalele grele sunt componentele naturii înconjurãtoare, care apar cu o concentraþiesemnificativã ºi în condiþii naturale. În secolul XX, încãrcarea metaliferã a aerului, apelor,

solurilor ºi în consecinþã, a plantelor ºi organismului uman a devenit o preocupare urgentãa poluãrii naturii. Astfel, a crescut semnificativ efectul de stres al metalelor grele ce nu se

dezintegreazã ºi se acumuleazã în organismul viu, ºi importanþa ecologicã a acestuia.

În cele ce urmeazã, vom schiþa caracterizarea succintã a acþiunii metalelor grele

examinate.

Plumbul din sol apare legat de materiile organice ºi coloide. Se leagã aproape

inseparabil pe suprafeþele de schimbare. Acest fapt explicã de ce se concentreazã marea

parte a metalului greu pe partea superioarã de 5-15 cm a solului poluat cu plumb, iar

coborând in profilul de sol, concentraþia acestuia scade brusc. În scoarþa terestrã,

concentraþia medie a plumbului este de 16 ppm. Creºterea concentraþiei plumbului poate fi

cauzatã de acumularea reziduurilor de combustie din combustibilul vehiculelor de

transport, plasarea aluviunilor din apa menajerã ºi gunoi, respectiv utilizarea pesticidelor

(arseniatului de plumb) în grãdini ºi livezi. Creºterea nivelului pH-ului solului poate

determina scãderea absorbþiei plumbului. Plantele sunt capabile sã acumuleze plumb încantitãþi semnificative - 300 - 400 ppm - în condiþii de poluare ºi fãrã simptome vizibile de

contaminare. În cazul plantelor, rãdãcinile sunt mai încãrcate de regulã la tulpinã, iar

urcând pe aceasta, scade conþinutul de plumb. Consecinþa principalã a toxicitãþii plumbului

este scãderea capacitãþii de fotosintezã a plantelor. În acelaºi timp, acumulându-se pe

frunzele plantelor ºi la suprafaþa solului, plumbul poate fi deosebit de periculos si pentru

oameni. Fiind metalul greu cu cea mai mare toxicitate, concentraþia ridicatã a plumbului

afecteazã în mod deosebit funcþiile neurovegetative, previne producþia sângelui, ºi poate

cauza emfizem cronic.

Cuprul este un element important pentru toate formele de viaþã, însã poate fi toxic înconcentraþie ridicatã. Conþinutul de cupru mediu al litosferei este de 70 ppm (Kadar, 1995).

În solurile neîncãrcate, concentraþia medie este de 2-40 ppm. Ca ºi nichelul, nu prezintãsimilaritãþi cu nici un alt metal. Parte semnificativã a cuprului din sol este legatã în forma

mineralelor, astfel, se elibereazã doar prin procese de dezintegrare foarte lente. Poate

apare ºi în forma sãrurilor uºor solubile (nitrat de cupru, sulfat de cupru), ºi sub forma

oxidului cupric ºi hidroxidului cupric. Se leagã de materiile organice, respectiv de oxide

ferice ºi de aluminiu (Farsang, 1996). Admisia cuprului în plante poate fi mãritã de nivelul

scãzut al pH-ului ºi de îngrãºãmintele organice. Concentraþia cuprului poate creºtesemnificativ sub efect antropogen (metale neferoase, prelucrarea metalelor, utilizarea

substanþelor pentru protecþia plantelor). La oameni, încã nu a fost sesizatã contaminarea

de cupru prin admisia cuprului în organism prin alimentaþie, însã concentraþia ridicatã a

acestuia poate provoca afecþiuni ale ficatului.

Concentraþia medie a cadmiului în sol este de 0,11 ppm, iar a solului neîncãrcat este

de 0,1-1 ppm. Mare parte a cadmiului ajuns în atmosferã este consecinþa activitãþii umane,

iar în mãsurã mai micã, ºi acþiunea vulcanicã poate genera emisie de cadmiu. Sursa

cadmiului ajuns în atmosferã este prelucrarea metalelor neferoase, arderea deºeurilor,

producþia îngrãºãmintelor chimice de fosfat ºi negestionarea apei menajere ºi aluviunilor

menajere. Cadmiul este legat ireversibil de cãtre oxidele ferice ºi de mangan din sol,

respectiv de cãtre mineralele argiloase, astfel influenþând mobilitatea cadmiului. În acelaºitimp, cadmiul se aflã în legãturã chimicã strânsã cu zincul, deoarece în sol proporþia Zn/Cd

este constantã. Admisibilitatea de cãtre plante poate fi influenþatã de concentraþiacadmiului în sol, condiþiile pH-ului, temperatura, cantitatea de materii organice, respectiv

prezenþa altor metale.

Zincul este un metal destul de rãspândit în naturã, conþinutul mediu al zincului înlitosferã fiind de 80 ppm. Solul neîncãrcat conþine zinc în medie de 15-100 ppm. Îngeneral, ºisturile argiloase conþin zinc în cantitate mai mare (300 ppm). În primul rând, se

leagã de materiile organice, ºi de oxide ferice ºi de mangan. Apare în cantitãþi mari înstraturile mineralelor argiloase. În condiþii normale, neinfluenþate, în nivelul A, în zonãumedã, cu pH slab acidic, mai mult de jumãtate din conþinutul de zinc al solului se leagãde materii organice (Farsang, 1996). Deoarece utilizarea lui industrialã este extinsã,

valoarea emisiei este ridicatã. Încãrcarea de zinc a solurilor din apropierea zonelor

industriale poate atinge chiar 5000 ppm. Efectul lui este deosebit de nociv, deoarece

zincul conþine ºi alte metale grele, astfel poluarea cu zinc este însoþitã de poluare cu

plumb, cupru, ºi cadmiu. În acelaºi timp, în solurile bogate în var, în cazul plantelor

întâlnim adesea carenþe de zinc.

În condiþii naturale, cantitatea elementelor examinate introduse anual prin precipitaþiipe un hectar de pãdure: cupru 350, zinc 1890, cadmiu 35, plumb 310 g. Cantitatea

elementelor emise în cazul unei pãduri de fagi este: cupru 110 g, zinc 1100 g, cadmiu 17,

plumb 30 g, iar din cea de molizi, 110 g Cu, 2400 g Zn, 22 g Cd ºi 27 g Pb anual pe hectar

(Kovacs Margit, 1985).

Elementele nocive omului ºi astfel valoarea metalelor grele depãºind o limitã anume

pot fi considerate toxice. În acelaºi timp, multe elemente, numite biogene au o importanþãpentru organismul viu, însã în concentraþie mare sau dozã mare, ºi acestea pot deveni

toxice. Gradul de toxicitate se mãsoarã prin efectul negativ pe concentraþia unitarã a

elementului. Efectul toxic depinde de mai mulþi factori. Dintre acestea, menþionãm timpul

expunerii, gradul dispersiei, prezenþa sau absenþa altor elemente, forma de manifestare a

elementului toxic (cele mai toxice sunt substanþele uºor solubile ºi admisibile), condiþiilemeteorologice etc. Deoarece problema toxicitãþii este complexã, stabilirea pragurilor de

concentraþie1, în special în cazul elementelor vitale, poate fi deosebit de grea. Prin acest

fapt se explicã diferenþele dintre valorile concentraþiilor maxime admise în cazul multor þãri

(Tabelul 1).

Mostrele de sol au fost colectate de la o adâncime de 5-10 cm. Pentru evaluarea

concentraþiei metalelor grele am pregãtit urmãtoare soluþie: 192,5 g acetat NH4 general,

diluat în 500 ml apã dublu distilatã, apoi am adãugat 125 ml acid acetic de 96%, respectiv

29,225 g EDTA (selectron B). Apoi am adãugat 50 ml din aceastã soluþie la 5 g de mostrãde sol mãsuratã în prealabil, apoi dupã scuturare timp de jumãtate de orã, apoi scurgere,

1 În þãrile europene a fost acceptat standardul olandez, astfel consider relevantã utilizarea acestuia. Pentru comparaþie,am inclus ºi valorile standardului canadian utilizat în þãrile nord-americane.

a urmat IC/AAS calibrat.

Tabel Nr. 1 Valorile superioare admise ale metalelor grele exprimate în ppm conform

standardelor canadiene ºi olandeze (BIM, 1997).

Metal

greu

Standard canadian Standard olandez

CuZnCdPb

Arat

1506003375

zonã locuitã

1005005500

zonãindustrialã

1506003375

Arat

361400,885

zonã locuitã

1005005150

zonãindustrialã

500300020600

Concentraþia corespunzãtoare a sensibilitãþii la plumb a AAS este 0,45 ppm.

Sensibilitatea reprezintã concentraþia corespunzãtoare modificãrii absorbþiei atomice de

1%. La valoare absolutã, absorbþia 1% este 0,0044 ppm. Poate fi calculatã pe baza

urmãtoarei formule:

Ab = logi0/i

Unde i0 este intensitatea originalã a luminii, iar i este intensitatea scãzutã ca efect al

mostrei. Dacã scãderea este 1%, atunci Ab = log 100-99 = 0,0044, iar sensibilitatea este

de 45 ppm datoritã diluãrii însutite a mostrei. Sensibilitatea la cadmiu este 0,028 (în cazul

mostrei, 2,8), a cuprului 0,0077 (7,7), a plumbului 0,0334 (3,3), iar a zincului 0,018 (1,8).

Conform datelor mãsurãrii efectuate în zona de testare, bazinul Roºia Montanã este

pe deplin liberã de încãrcare de metale grele (Tabel 2). În general - indiferent de mãrimea

localitãþii, ci mai degrabã determinat de intensitatea circulaþiei - la marginea drumurilor

asfaltate, chiar ºi în zonele urbane verzi, este ridicatã concentraþia plumbului, însã în mod

interesant, în cazul Roºia Montanã, acest fenomen nu se poate observa. Mai mult, efectul

producþiei ºi prelucrãrii cuprului nu este sesizabilã în zonã, în pofida faptului cã uzina de

prelucrare se aflã în proximitatea bazinului de apã.

Am încercat sã preconizãm eventuala apariþie a metalelor grele, ºi astfel am fãcut

referiri la valorile efectului tamponãrii. Este cunoscut efectul aciditãþii solului asupra

legãturilor ionilor de metal: cu cât este mai ridicatã valoarea pH-ului solului, cu atât mai

puternicã este legãtura. La o valoare pH de 6-7, este maximã legãtura cuprului, zincului,

cadmiului ºi plumbului. Valoare pH a solurilor a fost mãsuratã atât prin metoda cu apa

distilatã, cât ºi cu metoda clorurã de potasiu. Diferenþa dintre rezultatele celor douãmetode de mãsurare aratã tendinþa de acidificare a solului. Cu cât este mai mare diferenþa(mai mare decât 0,5-1), cu atât mai mare este tendinþa solului la acidificare (tabel 2). Întabel, diferenþa dintre cele douã metode de mãsurare este indicatã cu delta pH. Conform

mãsurãrilor, pe 50% din suprafaþa bazinului de apã pH-ul aratã tendinþa de stagnare, iar

pe partea cealaltã, se petrece acidificare ce se poate considera normalã. Diferenþãdeosebitã se poate sesiza doar într-un caz. (Hartã 10).

Tabel 2.1. Indicatorii, pH-ul ºi tendinþa punctelor de luare de mostrã a solurilor

Cod Indicator locaþie pH (apa) pH (KCl) deltapH

tendinþã

I/1I/2I/3I/4

I/5I/6I/7I/8I/9I/10I/11I/12I/13I/14I/15

II/1II/2II/3II/4II/5II/6II/7II/8II/9II/10II/11II/12II/13II/14II/15II/16II/17II/18II/19II/20II/21

cu iarbã, bãlãriibãlãriilivadãumed, cu apãarat (expus spre sud)pãºune, roca aproapepãºune (fostã pãdure)pãºunearat (cu bãlãrii)pãºunemuºchibãlãriipãºune cu rocãfrasin - carpen - arþarurzicãaratmuºchilivadã/pãºunepapurãcu tufiºpãºunearat micaratpãºunepãºuneuscatmurepãºunemure, alun, molidpãºunebrazi, mixtmure, brad (molid, pin)cimbrupãºune ºi pãduretufiºuritufiºuri

acidificareputernicãacidificareacidificareacidificare

acidificareacidificareacidificareacidificareacidificare

acidificareacidificareacidificareacidificare

acidificareacidificareacidificare

acidificare

acidificareacidificare

II/22II/23

tufiºuritufiºuri

acidificare

Cod Indicator locaþie pH (apa) pH (KCl) delta pH tendinþãIII/1III/2III/3III/4III/5III/6III/7III/8III/9III/10III/11III/12III/13

papurãbrazi (pin, molid)brazi, cu fag, alun, muremixt, pãdure rarãmixt, pãdure rarã, flora secundarãafinaratpãºunearatpãdure mixtãiarbã uscatãpãºunepãºune cu papurã

acidificare

acidificare

acidificareacidificareacidificareacidificareacidificare

acidificare

III/14III/15III/16III/17III/18III/19III/20

IV/1IV/2IV/3

V/1V/2V/3V/4V/5V/6V/7V/8V/9V/10V/11V/12V/13V/14V/15V/16

VI/1VI/2VI/3VI/4

pãdure cu brazi, murepãºunebrazi, pãdure mixtãpãºune cu brazipãºunepãºunepãºune uscatãbãlãriipãdure cu brazizonã umedã cu iarbãbãlãriipãºunepãºunepãdure (fag, alun)cimbruarat cu mesteacãnaratpãdure de fagiarat (margarete)pãdure (fag, mesteacãn)pãdurearat cu ferigãbãlãriipãdure de fagi expusã spre nordpãdure de fagi expusã spre nordflorã cu iarbãbãlãriibãlãriibrazibãlãrii

acidificareacidificare

acidificareacidificare

acidificare

acidificareacidificareacidificareacidificareacidificareacidificareacidificareacidificareacidificareacidificareacidificare

acidificareacidificare

acidificare

Cod Valoare legãtura Compoziþie mecanicã Încãrcare

Pb Cd Cu Zn

Cod Valoare

legãtura Compoziþiemecanicã Încãrcare

Observaþii generale privind capitolul Fauna

Nevertebrate

Deºi sunt descrise amãnunþit metodele de cercetare, rezultatele expuse nu reflectãpunerea în aplicare a acestor metode. De exemplu, la subcapitolul Metode de lucru este

menþionatã metoda utilizãrii capcanelor (luminoase, malaieze, Barber, etc.) ºi a fileelor

lut argiloslut argilosargilã grealut argilos

argilãargilã

argilã greaargilã greaargilã greaargilã grea

argilãargilã grea

lutargila

argilã greaargilãargilã

argilã greaargilã grealut argilos

argilãargilã

argilã grealut argilosargilã grea

argilãargilãargilã

argilã greaargilã greaargilã greaargilã greaargilã greaargilã greaargilã grea

argilãargilã

argilã grea

lutlut argiloslut argiloslut argilosargilã grea

argilãnisipargilã

argilã greaargilã grealut argilosargilã grea

argilãargilã grea

argilãargilã grealut argilos

argilãargilã

lut argilosargilãargilã

lut argilosargilã

lut argilosargilã

lut argilosargilã

lutlut cu nisip

argilãargilã

argilã greaargilã greaargilã greaargilã greaargilã grea

nisip dur

argilã grealut argilos

argilãlut argilos

pentru evaluarea speciilor de faunã (mai ales nevertebrate). Totuºi nu existã o listã de

specii colectate sau semnalate cu aceste metode, cu date exacte de colectare (data, locul,

tipul de habitat, altitudine, etc.). Este anexatã o listã cu speciile potenþiale, care cuprinde ºispecii total atipice pentru zona respectivã, ºi anume pentru subetajul fãgetelor. Cum se

poate monitoriza în viitor evoluþia unor date potenþiale, ºi cum se pot trage concluzii fãrã a

ºtii nimic concret?

Înseamnã cã nu ºtim nimic precis, deci nu a fost efectuatã o cercetare ºi o evaluare

ºtiinþificã (calitativã ºi cantitativã) a speciilor. Acest fapt este demonstrat si de generalitãþilecare urmeazã în aceastã parte a studiului, cum ar fi de exemplu clasificarea artropodelor

dupã surse de hranã ºi ca surse de hranã pentru vertebrate, generalitãþi care apar în orice

manual ºcolar, fãrã referire la specii concrete din zona concret studiatã. Aceste generalitãþisunt valabile peste tot în lume ºi se pot afirma despre orice ecosistem în care trãiesc

artropode de la jungla amazonianã ºi prin deºerturile ecuatoriale, pânã în taigaua

siberianã. Deci nimic concret despre Roºia Montanã ºi zona care va fi afectatã.

Existã în literatura de specialitate lucrãri cu liste reale de artropode, colectate la RoºiaMontanã, care, comparate cu lista „potenþialã”, ne aratã diferenþele dintre ceea ce poate fi

constatat pe teren ºi ceea ce a fost închipuit din birou de câtre realizatorii studiului

(angajaþii firmei „Stantec”). ªi aici apare o altã problemã: nu au consultat, studiat nici

literatura de specialitate, studiile precedente referitoare la Roºia Montanã. Ar fi putut folosi

mãcar rezultatele altora, care chiar au muncit pe teren ºi au obþinut rezultate reale, nu

„potenþiale”. Însã nu apare nici bibliografie la sfârºitul capitolelor.

Clasificarea insecte dãunãtoare – insecte folositoare este cel mai bun exemplu pentru a

demonstra neprofesionalismul cu care a fost realizat acest studiu fãrã baze ºtiinþifice.

Dacã tot apare noþiunea de ecologie în acest studiu, atunci ar trebui sã fie clar, cã înnatura nu existã specii dãunãtoare ºi specii folositoare. Toate vieþuitoarele îºi au rostul lor

în ecosisteme ºi în circuitul biogeochimic al elementelor. Însã ºi însãºi noþiunea de

ecologie este utilizatã de cele mai multe ori greºit sau fãrã sens, chiar în prima frazã, unde

se spune cã ecologia însemnã „studiul relaþiilor dintre organisme ºi mediul înconjurãtor”.Aceastã formulare greºitã ºi depãºitã o putem regãsi numai în manuale vechi sau preluatãdin literatura „anticã” în lucrãri noi, care au fost realizate de nepricepuþi în domeniu. De

fapt este o formulare prea generalã, nu spune aproape nimic concret, ca de altfel nici

partea respectivã a studiului de impact. Dacã luãm dupã aceastã formulare ar însemna cãºi fiziologia, ºi etologia, ba chiar ºi sociologia ºi astrologia ar fi discipline în cadrul

ecologiei. În realitate însã toate aceste ºtiinþe au un domeniu de cercetare bine definit, cu

obiective ºi metode bine definite. Dacã ºtie cineva ce înseamnã într-adevãr noþiunea de

ecologie, nu foloseºte noþiuni ca „reecologizare”, „debit ecologic” etc. care sunt total lipsite

de sens.

Totodatã este inclus în acest studiu o listã cu speciile de nevertebrate protejate (Tabel 3-

15). Nu se ºtie însã, dacã acestea sunt specii semnalate din zonã, sau sunt doar specii

potenþiale! Aceastã ambigiutate în text, produsã de sintagma „posibilã” ridicã foarte multe

semne de întrebare. Deºi în text, în subcapitolul 3.3.6.1. „Statutul unor specii rare de

nevertebrate”, se scrie urmãtoarele: „În zona investigatã au fost identificate în urma unor

cercetãri în teren, dar ºi pe baza bibliografiei existente...”. Care sunt speciile semnalate înurma cercetãrilor? Care sunt speciile identificate din bibliografie? Care sunt sursele

bibliografice? Dacã sunt doar specii potenþiale, dupã ce logicã s-a inclus în aceastã listãspecii ca Conisania poelli ostrogovichi, Muschampia cribrellum, Muschampia tesselum,

etc. – specii specifice pentru insulele de stepã din Câmpia Transilvaniei! – ºi nu s-a trecut

de exemplu endemitul Pseudophilotes bavius hungaricus, taxon protejat prin OM

1198/2005, specific tot pentru aceste tipuri de habitate?!

Dacã specialiºtii au semnalat într-adevãr speciile de nevertebrate incluse în lista speciilor

protejate, de exemplu fluturii diurni din genul Maculinea, habitatul strict al acestora

obligatoriu adãpostesc o serie de specii de plante ºi alte nevertebrate protejate. Or, înacest studiu doar o singura specie de plantã protejatã este menþionatã, ºi anume

ghiocelul. Acest habitat poate fi secundar, ºi nu este afectat de pãºunatul ºi cositul

practicat la noi. Acest aspect a fost total neglijat. Rãmânând la acest grup taxonomic:

specia M.nausithous are doar douã populaþii certe în România, din care una înTransilvania, lângã în Rezervaþia naturalã Fânaþele Clujului. Cercetãrile efectuate ºi cele

recente au demonstrat cã aceste populaþii aparþin unei subspecii noi, încã nedescrisã, total

diferitã de subspecia vest-europeanã. Aceste argumente – dacã într-adevãr speciile

menþionate sunt prezente – ar reprezenta o bazã ºtiinþificã solidã pentru declararea zonei

ca sit Natura2000, arie protejatã de interes european.

Referitor la studiul faunei bentice, se observã (în Tabelul 3-7.) caliatea apei net superioare

în aval de satul Corna, faþã de punctul de perlevare anterioarã. De obicei localitãþile îngeneral, afecteazã într-un mod negativ caliatea apei, prin poluarea acestuia cu diferite

substanþe.

În text este menþionat cã tabele prezentând evaluãrile privind fauna bentonicã ºi de

calitate a apei vor fi descrise, încât în forma prezentatã nu pot fi interpretate (fãrã a

cunoaºte metodologia etc.)

Referitor la comunitãþile acvatice – pg. 27: considerãm necesarã demonstrarea

similaritãþilor siturilor de prelevare a probelor pentru ca ulterior rezultatele comparaþiilor sã

fie semnificative. Poluarea prezentã în siturile investigate este similarã aceleia care se va

produce în cazul deschiderii minei? Nu se menþioneazã de asemenea perioada de timp încare au fost prelevate probele.

Vertebrate

În text este menþionat cã în zona studiatã nu trãiesc peºti (în afarã de tãuri). Însãºiprezenþa vidrei (*Lutra lutra) contrazice acest fapt, dat fiind distanþa la care se aflã aceste

tãuri de primul râu care, conform SEI, ar putea sã conþinã peºti.Toate listele prezentate de cãtre SEIM sunt trunchiate, mai mult la pãsãri existã cifre

(procente) la populaþiile speciilor pentru protecþia cãrora România trebuie sã desemneze

arii protejate, cifre care tendenþios încearcã sã diminueze importanþa comunitãþilor locale.

La sursele de informaþii se precizeazã AJVPS Abrud. Aceste date sunt contradictorii cu

datele noastre obþinute de la aceeaºi sursã, ºi este inexplicabil de ce aceastã instituþie ar fi

tãinuit o serie de date faþã de investitor. Astfel în SEIM nu regãsim specii strict protejate,

sau specii de interes comunitar, european etc.

În zona studiatã sunt prezente 7 specii de mamifere a cãror protecþie necesitãdesemnarea ariilor protejate (Natura2000 Anexa 2 Ord 1198 din 2005) dintre care douãsunt specii prioritare în Europa (Lutra lutra, Ursus arctos), 8 specii de Interes Comunitar

(care necesitã protecþie strictã – conform Ord 1198 din 2005), o specie de Interes Naþional

(care necesitã protecþie strictã – confrom Ord 1198 din 2005), douã specii de ImportanþãComunitarã a cãror exploatare fac obiectul unor planuri de management, ºi 8 specii de

Importanþã Naþionalã a cãror exploatare necesitã planuri de management.

Fauna terestrã ºi acvaticã

Nevertebrate

Fauna de nevertebrate a zonei a fost studiatã de cãtre noi, scurt, în toamna anului 2004 la

Roºia Montana, între 19-26 septembrie, în cadrul celei de a V- lea Universitate de Varã de

Protecþia Naturii. Scopul studiului a fost studierea faunei de furnici (Hymenoptera:

Formicidae), de carabide (Coleoptera: Carabidae) ºi de paianjeni (Araehnida: Araneae)

precum ºi fauna de moluºte (Mollusca) ºi diptere.

Formicidae, Carabidae ºi Araneae

Colectãrile au fost efectuate cu capcane Barber. Au fost determinate 12 specii de furnici,

7 specii de carabide ºi 9 specii de paianjeni. in afara celor 9 specii de carabide semnalate

in 2000. Fauna de carabide a Roºiei Montane a fost imbogãþitã cu încã ºase specii, dintre

care specia Abax schueppeli schueppeli este endemicã în Munþii Carpaþi, iar Pterostichus

transversalis trãieºte doar în Munþii Alpi ºi Carpaþi.

Lista de specii:

Formicidae

Myrmica rubra LINNAEUS, 1758

M, ruginodis NYLANDER, 1846

M. sabuleti MElNERT, 1861

Lasius brunneus LATREILLE, 1798

L. niger LINNAEUS, 1758

L. platythorax SEIFERT, 1992

L. flavus FABRICIUS, 1781

Formica rufa LINNAEUS, 176 I

F. polyctena FÖRSTER, 1850

F. pratensis RETZRUS, 1783

F. balcanina PETROV& COLLINGWOOD, 1993

F. sanguinea LATREILLE,1798

Coleoptera, Carabidae

Notiophilus biguttatus FABRICIUS, 1799

Carabus violaceus LINNAEUS, 1758

Ptreostichus transversalis DUFTSCHMID, 1812

Abax schueppeli schueppeli PALLIARDI, 1825

A. parallelus DUFTSCHMID, 1812

Nebria brevicollis FABRICIUS, 1792

Harpalus affinis SCHRANK, 1781

Arachnida: Araneae

Gonatium rubelIum BLACKWALL, 1841

Aculepeira ceropegia W ALCKENAER, 1802

Araniella cucurbitina CLERCK, 1757

Mangora acalypha WALCKENAER, 1802

Pardosa lugubris WALCKENAER, 1802

Trochosa terricola THORELL, 1856

Cybaeus angustiarum L. KOCH, 1868

Callobius claustrarius HAHN, 1833

Pseudeuophrys erratica WALCKENAER,1825

Fauna de moluºte

Fauna de moluºte a Roºiei Montane a fost studiatã, scurt, în toamna anului 2004 la RoºiaMontana, între 19-26 septembrie, în cadrul celei de a V- lea Universitate de Varã de

Protecþia Naturii.

Scopul studiului a fost evaluarea faunei de moluºte precum ºi studii de ecologie a

speciilor.

Specii determinate

Succinea oblonga Drap.180l,

Vertigo pusilla O.F.Müllet 1774,

Pupillidae sp. Turton,1831

Vallonia pulchella Müller 1774,

Vallonia costata Muller 1774,

Cochlodina laminata Montagu 1803,

Cochlodina orthostoma Menke 1830,

Zonitoides sp. (Grossu 1983).

Clausiliidae sp. (Grossu 1981).

Helix pomatia Linne 1758,

Cochlicopa lubricella Porro, 1838 (Grossu 1987).

Phenacolimax sp. (Grossu 1983).

Pupilla muscorum Linnaeus, 1758 (Grossu 1987).

Se precizeazã în studiu, cã speciile au fost colectate cu precãdere din habitate forestiere,

precum ºi din pãºuni. Nu au fost efectuate observaþii/colectãri din zone umede, mlaºtini ºitãuri.

Date despre fauna de diptere a habitetelor umede din Roºia Montana ºi din imprejurimile

ei.

La Rosia Montana, au fost fãcute cercetãri despre Trichoceridae, în urma cãrora au fost

determinate cinci specii (aceste examinari au avut loc în octombrie 2004):

Trichocera (Trihocera) major (Edwards, 1921),

T. (Saltotrichcera) montium Stary, 2001,

T. (S.) regelationis (L., 1758),

T. (S.) recondita (Stary, 2000),

T. (S.) regelationis (L., 1758),

T. (S.) sparsa (Stary et Martinovszky, 1996).

Redãm listele de sus pentru ca a fi folosite ca liste “martor”, ca o bazã de comparaþie,

pentru lista nevertebratelor publicate în SEIM.

Fauna de vertebrate

Herpetofauna

Lista herpetofaunei Roºia Montana se bazeazã pe datele obþinute în cadrul celei de a V-

lea Universitãþi (tabãrã) de Varã de Protecþia Naturii.(21-25.09.2004.), pe datele din

lileratura de specialitate ºi pe informaþiile primite de la localnici, precum ºi observaþiipersonale. În timpul taberei, cu toate cã timpul ales pentru observaþia amfibienilori ºireptilelor a fost neprielnic (sfîrºitul activitãþii anuale, timp nefavorabil), au fost identificate 6

specii de amfibieni (Triturus alpestris, T. vulgaris, T. cristatus, Bufo bufo, Rana esculenta

complex, Bombina variegata) ºi 5 specii de reptile (Lacerta agilis, Podarcis muralis,

Zootoca vivipara. Natrix natrix, Vipera berus), pe parcursul cercetãrilor de teren, în gropile

sãpãturilor arheologice de lângã Tãul Anghel ºi Tãul Brazilor s-a observat prezenþa a

numeroase exemplare de tritoni ºi broaºte care au rãmas “captate” în acele gropi. Încadrul acþiunilor de salvare, s-au numãrat exemplarele speciilor, astfel s-a constatat

prezenþa a 119 exemplare de Triturus vulgaris, 49 exemplare Triturus alpestris, 453

exemplare Triturus cristatus, 5 exemplare Bombina variegata ºi 49 exemplare Bufo bufo.

Pe tabelul prezentat mai jos au fost incluse ºi datele din literaturã, din proximitatea ariei,

din localitãþile Abrud, Bucium, Cãrpiniº, Gãneºti, Gura Roºiei, Lunca Largã ºi Lupºa, dintr-

o razã de mai puþin de 10 km, precum ºi statutul lor de protecþie.

SpeciaRoºia

Montana

Proximitat

eOrd. 1198

Salamandra salamandra Da Da 3B

Triturus vulgaris Da Da 3B

Triturus vulgaris ampelensis Nu Da 2

Triturus alpestris Da Da 3B

Triturus cristatus Da Da 2

Pelobates fuscus Nu Da 2

Bufo viridis Nu Da 2

Bufo bufo Da Da 3B

Bombina variegata Da Da 2

Rana dalmatina Nu Da 2

Rana temporaria Nu Da 3B

Hyla arborea Nu Da 2

Rana esculenta complex Da Da -

Lacerta agilis Da Da 3A

Lacerta viridis Da Da 3A

Podarcis muralis Da Da 3A

Zootoca vivpara Da Da 3A

Anguis fragilis Nu Da 3B

Natrix natrix Da Da -

Elaphe longissima Nu Da 3A

Coronella austriaca Nu Da 3A

Vipera berus Da Da 3B

Toate speciile din herpetofauna þãrii sunt protejate, conform legislaþiei, mai mult pentru

protecþia speciilor Triturus cristatus, Triturus vulgaris ampelensis, Pelobates fuscus,

Bombina variegata, Bufo viridis, Rana dalmatina, Hzla arborea România are obligaþia sãdesemneze situri Natura 2000.

Pãsãri

În zona Roºiei Montane au fost observate 91 specii de pãsãri de cãtre J, Szabo (date

nepublicate). Majoritate acestora sunt specii asociate de zone agricole sau pãduri. Toate

speciile sunt protejate de lege, doar câteva dintre acestea au statutul de “vânat” adicã“specii ale cãror prelevare din naturã ºi exploatare fac obiectul mãsurilor de management”din Anexa 4 Ordinul 1198 din 2005.

Speciile de pãsãri prezente în zona Roºia Montana ºi statutul lor de protecþie

Nr. Specia Specia SPEC WBD Bern Bonn Ord 11981. Ciconia nigra Barza neagra 3 l II II 22. Anas platyrhynchos Rata mare lll ll 4A3. Pernis apivorus Viespar 4 l II II 24. Accipiter gentilis Uliu porumbar ll ll 3A5. Accipiter nisus Uliu pasarar ll ll 3A6. Buteo buteo Sorecar comun ll ll 3A7. Aquila pomarina Acvila tipatoare mica 3 l II II 28. Falco tinnunculus Vanturel rosu 3 II II 3B9. Falco subbuteo Soimul randunelelor ll ll 3B10. Columba oenas Porumbel de scorbura 4 II/2 III 4A11. Coumba palumbus Porumbel gulerat 4 ll/lll lll 4A12. Streptopelia decaocto Gugustiuc lll 4A13. Streptopelia turtur Turturica 3 II/2 III 4A14. Cuculus canorus Cuc lll 3A15. Athene noctua Cucuvea 3 II 3B16. Strix aluco Huhurez mic 4 II 3A17. Asio otus Ciuf de padure ll 3A18. Caprimulgus europaeus Caprimulg 2 l II 219. Upupa epops Pupaza ll 3B20. Jynx torquilla Capintortura 3 II 3B21. Picus canus Ghionoaie sura 3 l II 222. Picus viridis Ghionoaie verde 2 II 3B23. Dryocopus martius Ciocanitoare neagra l II 224. Dendrocopos major Ciocanitoare pestrita mare ll 425. Dendrocopos medius Ciocanitoare de stejar 4 l II 226. Dendrocopos leucotos Ciocanitoare cu spate alb l II 227. Dendrocopos minor Ciocanitoare pestrita mica II 3A28. Lullula arborea Ciocarlie de padure 2 l III 229. Alauda arvensis Ciocarlie de camp 3 II/2 III 4A30. Hirundo rustica Randunica 3 II -31. Delichon urbica Lastun de casa ll -32. Anthus trivialis Fasa de padure ll 3A33. Anthus spinoletta Fasa de munte ll 3A34. Motacilla cinerea Codobatura de munte ll 3A35. Motacilla alba Codobatura alba ll 3A36. Troglodytes troglodytes Ochiuboului lll 3A37. Prunella modularis Brumarita de padure 4 II 3B38. Erithacus rubecula Macaleandru 4 II II 3B39. Phoenicurus ochruros Codros de munte ll ll 3B40. Phoenicurus phoenicurus Codros de padure 2 II II 3B41. Saxicola rubetra Maracinar mare 4 II II 3A42. Saxicola torquata Maracinar negru 3 II II 3A43. Oenanthe oenanthe Pietrar sur ll ll 3A44. Turdus merula Mierla 4 II/2 III II -45. Turdus pilaris Cocosar 4w II/2 III II 4A46. Turdus philomelos Sturz cantator 4 II/2 III II 4A47. Turdus viscivorus Sturz de vasc 4 II/2 III II 4A

48. Sylvia curruca Silvie mica ll ll 3A49. Sylvia communis Silvie cu cap sur 4 II II 3A50. Sylvia borin Silvie de zavoi 4 II II 3A51. Sylvia atricapilla Silvie cu cap negru 4 II II 3A52. Phylloscopus sibilatrix Pitulice sfaraitoare 4 II II 3B53. Phylloscopus collybita Pitulice mica ll ll 3B54. Phylloscopus trochilus Pitulice fluieratoare ll ll 3B55. Regulus regulus Ausel cu cap galben 4 II II 3B56. Regulus ignicapillus Ausel sprancenat 4 II II 3B57. Muscicapa striata Muscar sur 3 II II 3B58. Ficedula parva Muscar mic l ll ll 259. Ficedula albicollis Muscar gulerat 4 l II II 260. Aegithalos caudatus Pitigoi codat lll 3B61. Parus palustris Pitigoi sur ll 3A62. Parus montanus Pitigoi de munte ll 3A63. Parus cristatus Pitigoi motat 4 II 3A64. Parus ater Pitigoi de bradet ll 3A65. Parus caeruleus Pitigoi albastru 4 II 3A66. Parus major Pitigoi mare ll 3A67. Sitta europaea Ticlean ll 3B68. Certhia familiaris Cojoaica de padure ll 3A69. Lanius collurio Sfrancioc rosiatic 3 l II 270. Lanius excubitor Sfrancioc mare 3 II 3A71. Garrulus glandarius Gaita lll 4A72. Pica pica Cotofana lll 4A73. Nucifraga caryocatactes Alunar ll 3B74. Corvus monedula Stancuta 4 II/2 4A75. Corvus corone cornix Cioara griva lll 4A76. Corvus corax Corb lll 3B77. Sturnus vulgaris Graur lll 4A78. Passer domesticus Vrabie de casa lll -79. Passer montanus Vrabie de camp lll -80. Fringilla coelebs Cinteza 4 III 3A81. Fringilla montifringilla Cinteza de iarna lll 3A82. Serinus serinus Canaras 4 II 3B83. Carduelis chloris Florinte 4 II 3B84. Carduelis carduelis Sticlete ll 3B85. Carduelis spinus Scatiu 4 II 3B86. Carduelis cannabina Canepar 4 II 3B87. Pyrrhula pyrrhula Mugurar lll 3A88. Coccothraustes Botgros ll 3B89. Emberiza citrinella Presura galbena 4 II 3A90. Emberiza cia Presura de munte 3 II 3B91. Miliaria calandra Presura sura 4 III 3B

Lista speciilor nu o considerãm completã, dar este un început pentru cunoaºterea

avfianuei bogate a Roºiei Montane. Se observã din tabelul de mai sus, cã majoritatea

speciilor prezente în zonã sunt protejate, numai câteva specii se supun restricþiilor unor

planuri de management în cazul prelevãrii lor din naturã.

Mamifere

Chiroptera

Un grup de specialisti din cadrul Asociatiei Romane pentru Protectia Liliecilor (RBPA) a

efectuat o cercetare de teren in galeriile miniere de la Rosia Montana (9-11 septembrie

2003), identificand noua specii de lilieci. Acesti lilieci au fost prinsi cu plase speciale,

identificati, cantariti si eliberati.

Sistemele subterane de mare dimensiune din Rosia Montana si imprejurimile lor ofera

adaposturi propice pentru un mare numar de lilieci. Aceste date vor fi completate in urma

unei cercetari mai extinse in iarna, cand vor fi identificate grupurile in hibernare.

Consideram ca galeriile miniere sunt foarte importante mai ales ca si adaposturi de iarna

pentru multe specii amenintate de lilieci care populeaza pesterile. Lipsa cavitatilor naturale

din regiune face ca aceste galerii miniere sã fie un adapost unic pentru lilieci.

Toate speciile de lilieci sunt protejate potrivit Conventiei de la Berna (ratificata de Romania

prin Legea 13/1993), Conventiei de la Bonn (ratificata de Romania prin Legea 13/1998) si

potrivit Intelegerii privind Conservarea Populatiilor de Lilieci (Londra, 1991), adoptate prin

Legea 90/2000. Legea nr.462 din 18 iulie 2001 a aprobat Ordonanta de urgenta a

Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor

naturale, a florei si faunei salbatice. Acest act normativ a transpus in legislatia nationala

prevederile Directivelor Europene 92/43/EEC si Directive 79/409/EEC. Potrivit acestor

prevederi legale, 13 specii de lilieci necesita protectie si desemnarea unor Arii Speciale

de Protectie. Pana la momentul de fata doua dintre aceste specii au fost identificate in

zona de impact a proiectului (Myotis myotis, M. blythii)

Potrivit Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii, dintre celelalte specii sase (LR:

lc) sunt categorii cu risc redus si una este putin amenintata (LR: nt).

In urma investigatiilor viitoare speram sa reusim in a desemna Arii Speciale de Protectie

pentru speciile amenintate din regiune.

În cele ce urmeazã se va pune în discuþie statutul celor mai importante specii de mamifere

(altele decât chiroptere) din zona studiatã. Datele provin din baza de date al AJVPS

Abrud, observaþii personale precum ºi datele din literatura de specialitate.

Ursus arctos

În evidenþele AJVPS Abrud, din zona Detunata, existã în evidenþã un singur exemplar de

urs. Discuþiile purtate cu localnici, în special cu angajaþii RNP, confirmã existenþa acestei

specii.

Canis lupus

Lupul este o specie frecventã în zona studiatã. În evidenþele AJVPS Abrud, pentru zona

studiatã, sunt amintite 5 exemplare. Din discuþiile purtate cu localnicii, reiese cã mãrimea

populaþiei ar putea sã fie mai mare, s-au raportat astfel haite de 10-12 exemplare. Specia

pare a fi frecventã în zonã, atacã frecvent oile localnicilor. Pe parcursul anului 2005, în

Legea 462/2001

Specii (Denumirea Latina si romaneasca)

Statu

tIUCN

ConvenþiadelaBerna

ConvenþiadelaBonn

ConvenþiadelaLondra

1* 2*Myotis myotis Liliacul comun

LR:

ntr r r r r

Myotis blythii Liliacul comun micLR:

lcr r r r r

Myotis natterreri Liliacul lui NatterrerLR:

lcr r r r -

Myotis daubentonii Liliacul de apã LR:

lcr r r r -

Eptesicus serotinus Liliacul cu aripi lateLR:

lcr r r r -

Plecotus austriacusLiliacul urechiat

cenuºiuLR:

lcr r r r -

Plecotus auritus Liliacul urechiat brunLR:

lcr r r r -

Nyctalus noctula Liliacul de amurgLR:

lcr r r r -

Pipistrellus

pipistrellusLiliacul pitic

LR:

lcr r r r -

septembrie, s-a raportat uciderea a 2 oi, dar în timpul iernii aceste atacuri par a fi mult mai

frecvente (E. David pers. com).

Lutra lutra

Vidra este o specie care este vãzutã de cãtre localnici în tãurile din jurul localitãþii. Din

datele AJVPS Abrud sunt raportate 2 exemplare.

Felis sylvestris

Pisica sãlbaticã este evidenþiatã în baza de date al AJVPS Abrud cu 6 exemplare.

Mãrimea populaþiei însã ar putea sã fie mult mai ridicatã datoritã frecvenþei cu care

aceasta este vãzutã de cãtre localnici, precum ºi datoritã naturii criptice a speciei.

Lynx lynx

Râsul figureazã în evidenþele AJVPS Abrud cu 3 exemplare. Relatãrile localnicilor sunt

puþine, însã fiind specia cea mai cripticã, dintre carnivore mari, se poate presupune cãpopulaþia este mai mare decât cea relatatã de statisticã.

Lista speciilor de veretebrate din zona studiatã ºi statutul lor de protecþie

Nr. Specia Berna Bonn Cites Ord

1198

4. Erinaceus concolor

5. Sorex araneus III

6. Neomys anomalus III 3B

7. Talpa europaea

8. Rhinolophus hipposideros II II X 2

9. Myotis daubentonii II II 3A

10. Myotis nattereri II II 3A

11. Myotis myotis II II 2

12. Myotis blythii II II 2

13. Plecotus auritus II II 3A

14. Plecotus austriacus II II 3A

15. Pipistrellus pipistrellus III II 3A

16. Eptesicus serotinus II II 3A

17. Nyctalus noctula II II 3A

18. Lepus europaeus 4B

19. Sciurus vulgaris III 4B

20. Glis glis III

21. Pitymys subterranus

22. Apodemus sp.

23. Canis lupus II X 2

24. Vulpes vulpes 4B

25. *Ursus arctos II X 2

26. Meles meles III 4B

27. Mustela erminea III 4B

28. Mustela nivalis III X 4B

29. Mustela putorius III 4A

30. *Lutra lutra II X 2

31. Martes martes III 4A

32. Martes foina III 4B

33. Felis silvestris II X 3A

34. Lynx lynx III X 2

35. Sus scrofa 4B

36. Cervus elaphus III X 4B

37. Capreolus capreolus III

Se poate observa din tabelul de mai sus cã doar trei specii sunt neprotejate ºi/sau nu sunt

supuse unor mãsuri care necesitã anumite planuri de management, în funcþie de statutul

speciei. Multe specii sunt strict protejate, atât la nivel european cât ºi la nivel naþional (sãamintim doar speciile de lilieci, sau vidra, râsul etc.). O singurã specie nu a fost

determinatã numai pânã la nivel de genus. La aceasta nu am putut reda statul de

protecþie.

Astfel în zona studiatã sunt prezente 7 specii a cãror protecþie necesitã desemnarea ariilor

protejate (Natura2000 Anexa 2 Ord 1198 din 2005) dintre care douã sunt specii prioritare

în Europa (Lutra lutra, Ursus arctos), 8 specii de Interes Comunitar (care necesitãprotecþie strictã – confrom Ord 1198 din 2005), o specie de Interes Naþional (care necesitãprotecþie strictã – confrom Ord 1198 din 2005), douã specii de Importanþã Comunitarã a

cãror exploatare fac obiectul unor planuri de management, ºi 8 specii de ImportanþãNaþionalã a cãror exploatare necesitã planuri de management.

Concluzii finale

Lista vertebratelor de la Roºia Montanã aºa cum am prezentat-o mai sus, este bogatã înspecii, iar majoritatea acestora se bucurã, atât pe teritoriul þãrii, cât ºi în Uniunea

Europeanã de protecþie. În urmãtorii ani, România va avea obligaþia sã raporteze cãtre UE

ºi alte foruri internaþionale (Secretariatul Convenþiei de Biodiversitate), faptul cã a reuºit sãstopeze declinul diversitãþii biologice pe teritoriul sãu. Mai mult, România deþine prioritate

la multe specii, având populaþii majoritare din Europa, cum ar fi Ursul sau Lupul sãamintim numai exemplele cele mai banale, dar putem sã fim siguri cã aceastã listã este

mult mai lungã, iar obligaþia României este sã pãstreze aceste specii pentru generaþiileviitoare.

SEIM prezintã foarte multe lacune, ºi nu are un caracter de studiu ºtiinþific, ce pretinde a fi.

Dacã comparãm listele redate în studiul de faþã, cu cele prezentate de SEIM, observãm o

bogãþie a speciilor protejate în studiul de faþã ºi o sãrãcie de specii din anexele legilor

care prevãd protecþia florei ºi a faunei. Mai mult, în unele cazuri, unde sursa informaþiilor

(AJVPS Abrud), cel puþin parþial, este acceaºi, se observã o diferenþã între numãrul

speciilor, ºi lipsesc în general acele specii care sunt strict protejate.

Toate capitolele din SEIM, pot fi caracterizate prin tãinuirea informaþiilor, prin repetarea

sintagmei de “zonã degradatã”, ceea ce studiul de faþã contrazice profund.

Aceastã trunchiere a informaþiei poate sã aibã numai un singur scop – realizarea

investiþiei. Doar cã, un studiu fundamental, de bazã, a biodiversitãþii, trebuie sã prezinte

realitatea pe teren, pe care sã se bazeze eventualele planuri de reconstrucþie,

compensare etc.

Având în vedere, caracterul dezinformator al SEIM, nici planurile de “compensare” nu pot

fi considerate, ºi sunt inutile în cazul în care vorbim despre “liste potenþiale” sau liste chiar

trunchiate cu ºtiinþã.

Este un studiu cinic, care chiar în prima paginã susþine cã nu existã nici o Listã Roºierecunoscutã oficial. În nici o þarã nu existã liste roºii recunoscute oficial. Listele roºii au

menirea sã atragã atenþia asupra declinului divesitãþii biologice, ºi nicicum de a înlocui

legile.

Trebuie sã atragem atenþia asupra faptului, cã fãrã cunoaºterea situaþiei iniþiale privind

biodiversitatea zonei impactate, nu va exista baza ºtiinþificã pentru emiterea vreunui act de

autorizare a investiþiei ºi pentru monitorizare a patrimoniului natural pe parcursul

exploatãrii miniere, iar proiectul de repopulare dupã închiderea carierei prin înfiinþarea

unor coridoare ecologice este total irelevant fãrã un studiu prealabil detaliat, axat pe

cunoaºterea compoziþiei calitative ºi catitative a comunitãþilor de florã ºi faunã sortitãdistrugerii.

Trebuie luatã în considerare, cã odatã distruse, habitatele ºi speciile care s-au format ºi au

supravieþuit aici milioane de ani vor fi total anihilate doar în câþiva ani. Nu se va ajunge

niciodatã la stadiul iniþial, la biodiversitatea existentã la ora actualã, pe care echipa de

întocmire a studiului de impact asupra mediului nici nu doreºte sã o cunoascã ºi sã o

prezinte publicului.

Dacã se presupunse, cã speciile de vertebrate pot migra, deci se pot întoarce dupã un

eventual deranj, în cazul habitatelor acest „fenomen” este exclus, ºi mai mult, în zonã sunt

prezente, habitate de interes internaþional, strict protejate, habiate în lipsa cãrora nici

vertebratele, si nici plantele nu se mai pot întoarce.

Studiul de mai sus surpinde în mãsura posibilitãþilor valoarea extraordinarã a zonei din

punctul de vedere al biodiversitaþii, atrage atenþia asupra bogaþiei patrimoniului natural de

la Roºia Montana, patrimoniu atat de puþtin evaluat in SEIM si care meritã studiat

exhaustiv in relatia sa cu toate elementele de mediu ºi care fãrã indoialã trebuie

conservat.

Bibliografie selectiva

Baur, B., Ewald, K.C., Freyer, B., Erhardt, A., 1997. Õkologischer Ausgleich undBiodiversität. Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland.

Baur, B., Zschokke, S., Coray, A., Schläpfer, M., Erhardt, A., 2002. Habitatcharacteristics of the endangered flightless beetle Dorcadion fuliginator (Coleoptera:Cerambycidae): implications for conservation. Biological Conservation 105, 133–142.

Baur, B., Duelli, P., Edwards, P.J., Jenny, M., Klaus, G., Künzle, I., Martinez, S., Pauli,D., Peter, K., Schmid, B., Seidl, I., Suter, W., 2004. Biodiversität in der Schweiz – Zustand,Erhaltung, Perspektiven. Haupt Verlag, Bern, Switzerland.

Biro, Zs., Sagi, M., Simo, I. 2005 Verespatak csigafaunajanak felmereseben tett elsolepesek, pp. 10-14, vol. 4, Collegium Biologicum, Cluj Napoca

Boros, I., Kiss, K., Mathe, I., Urak, I., 2005 Adatok Verespatak hangya –(Hymenoptera: Formicidae), futobogar – (Coleoptera: Carabidae) es pokfaunajahoz(Arachnida: Araneae), pp. 15-24, vol. 5, Collegium Biologicum, Cluj Napoca

Erhardt, A., 1985a. Diurnal Lepidoptera: sensitive indicators of cultivated andabandoned grassland. Journal of Applied Ecology 22, 849–861.

Erhardt, A., 1985b. Wiesen und Brachland als Lebensraum für Schmetterlinge. EineFeldstudie im Tavetsch (GR). Denkschriften der Schweizerischen NaturforschendenGesellschaft 98, 1–154.

Erhardt, A., Thomas, J.A., 1991. Lepidoptera as indicators of change in the seminaturalgrasslands of lowland and upland Europe. In: Collins, N.M., Thomas, J.A. (Eds.), TheConservation of Insects and Their Habitats. Academic Press, London, pp. 213–236.

Ehrlich, P.R. ºi Murphy, D.D., 1987. Conservation lessons from long-term studies ofcheckerspot butterflies. Conservation Biology 1, 122-131.

Fischer, M., Wipf, S., 2002. Effect of low-intensity grazing on the species-richvegetation of traditionally mown subalpine meadows. Biological Conservation 104, 1–11.

Geczi, A., Bodis, K., 2003, Környezeti monitoring Verespatak–Aabrudbánya vidékén ,kriterion cluj napoca

Groombridge, B. (Ed.), 1992. Global Biodiversity. Status of the Earth’s LivingResources. World Conservation Monitoring Centre. Chapman and Hall, London.

Harrison, S., Murphy, D.D. ºi Ehrlich, P.R., 1988. Distribution of the Bay checkerspotbutterfly, Euphrydyas editha bayensis: evidence for a metapopulation model. AmericanNaturalist 132, 360-382.

Meffe, G.K., Carroll, C.R. and Contributors, 1997. Principles of Conservation BiologySecond Edition. Sinauer Associates, INC Publishers, Sunderland, Massachusetts.

Minor, E.K., Agoston-Palko E., Hegyi Zs., 2005. Elozetes adatok Verespatakemlosfaunajahoz, pp. 64-72, vol. 5, Collegium Biologicum, Cluj Napoca

Pickett, S.T.A., Parker, V.T. ºi Fiedler, P.L., 1992. The new paradigm in ecology:Implications for conservation biology above the species level. În P.L. Fiedler ºi S.K. Jain(eds.), Conservation Biology: The Theory and Practice of Nature ConservationPreservation and Management, pp. 65-88. Chapman and Hall, New York.

Poschlod, P., WallisDeVries, M.F., 2002. The historical and socioeconomic perspectiveof calcareous grasslands – lessons from the distant and recent past. BiologicalConservation 104, 361–376.

Poschlod, P., Bakker, J.P., Kahmen, S., 2005. Changing land use and its impact onbiodiversity. Basic and Applied Ecology 6, 93–98.

Pykälä, J., Luoto, M., Heikkinen, R.K., Kontula, T., 2005. Plant species richness andpersistence of rare plants in abandoned semi-natural grasslands in northern Europe. Basicand Applied Ecology 6, 25–33.

Reif, A., Rusdea, E., Goia, A., 2003. Wie bei uns vor 200 Jahren. Nutzung einertraditionellen Kulturlandschaft im Apuseni-Gebirge Rumäniens. Natur und Museum 133,

125–139.Rusdea, E., Reif, A., Povara, L., Konold, W. (Eds.). 2005. Perspektiven für eine

traditionelle Kulturlandschaft in Osteuropa - Ergebnisse eines inter- und transdisziplinären,partizipativen Forschungsprojektes im Apuseni-Gebirge in Rumänien Culterra vol. 34, pp.1–401.

Sos, T., Szatmari, B., 2005 Elozetes adatok a tervezett aranybanyaszat altalveszelyeztetett verespataki elohelyek keteltu es hullo faunajahoz, pp. 78-85, vol. 5,Collegium Biologicum, Cluj Napoca

Veres, K., Benedek, O., Zs., Lakatos, L., Ujvarosi, L., Adatok a Verespatak (RosiaMontana) kornyeki nedves elohelyek ketszarnyu (Insecta: Diptera) faunajahoz:Trichhoceridae, pp.102-108, vol. 5, Collegium Biologicum, Cluj Napoca

Waldhardt, R., Otte, A., 2003. Indicators of plant species and community diversity ingrasslands. Agriculture Ecosystems and Environment 98, 339–351.

Despre Autor

PERSONAL INFORMATIONName JOZSEF SZABO

Address CALUGARENI, STR. 6/12; 535600 ODORHEIU SECUIESC, ROMANIATelephone +40 266 415406; +40 742041989

Fax +40 268 415406E-mail jozsef@birdingdelta.com; jozsef.szabo@gmail.com

Nationality Romanian

Date of birth 27 March 1973

WORK EXPERIENCE• Dates (from – to) FROM 1999 – 2004 NOVEMBER• Name and address of employer Romanian Ornithological Society/BirdLife Romania (Gh. Dima str. 48, Cluj Napoca)• Type of business or sector Environmental and bird protection• Occupation or position held Important Bird Area Conservation Officer• Main activities and responsibilities To coordinate the protection and monitoring of Romania’s most important sites for birds

• Dates (from – to) BEGINNING WITH 2004 NOVEMBER• Name and address of employer Otus Society for Nature Protection• Type of business or sector Environmental protection• Occupation or position held Program Officer• Main activities and responsibilities To create projects for strengthening the NGO’s capacity

• Dates (from – to) FROM 2005• Name and address of employer WWF Danube Carpathian Program (Mariahilfer str. 9, Wiena, www.wwf.org/dcpo )• Type of business or sector Environment• Occupation or position held Biology consultant• Main activities and responsibilities To coordinate site designation for priority habitats in Romania

EDUCATION AND TRAINING• Dates (from – to) Beginning with 2000

• Name and type of organisationproviding education and training

Babes Bolyai University Cluj Napoca

• Principal subjects/occupationalskills covered

Biology, birds

• Title of qualification awarded Phd Student

• Dates (from – to) 1997-1998• Name and type of organisationproviding education and training

Central European University Budapest

• Principal subjects/occupationalskills covered

Environmental Sciences and Policy

• Title of qualification awarded

• Dates (from – to) 1991-1996• Name and type of organisationproviding education and training

Lucian Blaga University Sibiu

• Principal subjects/occupationalskills covered

Environmental Sciences and Biology

• Title of qualification awarded Master of Sciences

PERSONAL SKILLSAND COMPETENCES

MOTHER TONGUE HUNGARIANOTHER LANGUAGES

ROMANIAN• Reading skills EXCELLENT• Writing skills EXCELLENT• Verbal skills EXCELLENTENGLISH• Reading skills EXCELLENT• Writing skills GOOD• Verbal skills GOODSOCIAL SKILLS

AND COMPETENCESAs a student I’ve volunteered at many environmental protection orientedorganizations, and I am a foundation member of Romanian OrnithologicalSociety/BirdLife Romania, Otus Association for Nature Protection and EcotourSibiu. According to the circumstances I always work in a multiculturalenvironment.

ORGANISATIONAL SKILLSAND COMPETENCES

As IBA Conservation Officer I’ve set up a network of 27 IBA caretakers for themonitoring and protection of Romania’s most important sites for biodiversity.Editor of IBA Best Practice Guide for Romanian caretakers, IBA Newsletter.Set up the network for the National Common Bird Monitoring Scheme (morethan 120 volunteers).Implemented training courses for new volunteers and participated at manyinternational workshops and trainings that were necessary to my job (onlobbying, communication and others)

Set up a network of volunteers for National Waterfowl Census (more than 30 volunteers).

ARTICLES PUBLISHED Over 35, in Romani and abroad mainly on Bird protection and related issues

DRIVING LICENCE(S) B