Structura generala a tubului digestiv

Peretele tubului digestiv are o structura adaptata functiei fiecarei portiuni. Peretele este alcatuit din: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa (adventice).

Esofagul

Mucoasa esofagului este de tip pavimentos stratificat nekeratinizat adaptata functiei de transport pe care o are esofagul.

Aici exista glande secretante de mucus cu rolul de a facilita transportul bolului alimentar. La limita cu stomacul, in mucoasa esofagului apar insule heterotrope de mucoasa gastrica. Ele se identifica foarte usor datorita culorii rosu aprins, spre deosebire de restul mucoasei esofagului, care este rosu-pal.

Trecerea de la mucoasa esofagiana la cea gastrica se face brusc, la nivelul unei linii dintate.

Submucoasa contine vase de sange si plexul submucos Meissner. Uneori glandele esofagiene pot ajunge pana in submucoasa.

Musculara are o caracteristici foarte importante: Este striata in 1/3 superior (inervata de nervul vag prin fibre visceroeferente

speciale) si neteda in 2/3 inferior (inervata de nervul vag prin fibre visceroeferente generale cu origine in nucleul dorsal al vagului)

Stratul muscular longitudinal este egal reprezentat cu cel circular, spre deosebire de restul tubului digestiv, unde stratul circular este mai voluminos

Extensia unui cancer esofagian se face mai rapid in plan longitudinal decat de-a lungul fibrelor circulare.

Seroasa exista pe fetele anterioara si laterala ale esofagului si lipseste pe fata posterioara, ce este extraperitoneala.

Stomacul

Mucoasa are un epiteliu de tip cilindric unistratificat. Glandele mucoasei sunt de doua tipuri:

Gastrice propriu-zise sunt glande din regiunea cardiei ce secreta mucus si glande ale corpului stomacului. Acestea din urma contin mai multe tipuri de celule : principale (secreta pepsinogen), parietale (secreta acid clorhidric) si secretoare de mucus

Pilorice care secreta mucus ce are rolul de a proteja mucoasa gastrica atat de agentii fizici, mecanici, termici din alimente, cat si de propria secretie acida

Mucoasa gastrica prezinta numeroase plici, doua dintre ele sunt foarte lungi si prezente de-a alungul micii curburi, delimitand „soseaua gastrica”, pe unde lichidele ajung in duoden.

Pliurile au rol foarte important in endoscopie pentru a reda caracterul benign sau malign al unei ulceratii. La nivelul unei ulceratii maligne, se formeaza un infiltrat inflamat (aici pliurile se opresc „la distanta de leziunea ulceroasa”).

Submucoasa este asemanatoare cu cea a esofagului. Musculara este diferita de tot restul tubului digestiv pentru ca prezinta 3 straturi de

fibre: Longitudinal, extern Circular, mijlociu Oblic, intern

Stratul longitudinal nu este continuu, fibrele sale se condenseaza de-a lungul curburilor, in special de-a lungul curburii mici, de unde iradiaza pe peretele stomacului.

Fibrele circulare se gasesc pe toata lungimea stomacului si se continua la nivelul duodenului. In dreptul orificiului piloric se condenseaza si formeaza sfincterul piloric.

Fibrele oblice formeaza asa-numitele fibre in cravata de la nivelul unghiului Hiss.

Seroasa acopera aproape in intregime stomacul, cu exceptia peretelui posterior al regiunii cardiei si portiunile adiacente

Duodenul

Mucoasa prezinta epiteliu cilindric unistratificat si doua tipuri de glande: glande intestinale Lieberkuhn si glande specifice duodenului numite Brunner, a caror parte secretorie poate ajunge pana in submucoasa

Mucoasa duodenala prezinta plici circulare sau valvule conivente Kerkring cu rolul de a creste suprafata de absorbtie a duodenului. In structura acestor valvule intra mucoasa si submucoasa (pliuri).

Apar vilozitati intestinale ce devin din ce in ce mai numeroase spre flexura duodenojejunala. Canalul Coledoc are o ultima portiune in grosimea peretelui duodenal si ridica un pliu de mucoasa numit plica longitudinala.

Ampula hepatopancreatica ridica o proeminenta de mucoasa duodenala numita papila duodenala mare. Superior de papila exista papila duodenala mica, la nivelul careia se deschide canalul Santorini.

Toate aceste elemente apar pe peretele medial al duodenului 2 (descendent).

Submucoasa Musculara are stratul circular mai bine reprezentata decat cel longitudinal.

Fibrele circulare formeaza de-a lungul duodenului sfinctere functionale. De exemplu, un astfel de sfincter functional exista la 3-4 cm inferior de papila duodenala mare cu rol in a impiedica continutul duodenului, prin contractie. Un alt exemplu se gaseste la nivelul flexurii duodenojejunale.

Seroasa este prezenta doar la nivelul bulbului duodenal. Restul duodenului este invelit de peritoneu doar pe fata anterioara.

Jejuno-ileonul (anse intestinale)

Este alcatuit in 3/5 superior din jejun si 2/5 inferior din ileon. Diferenta dintre jejun si ileon se datoreaza adaptarii la functii diferite. Astfel, in jejun predomina functia de absorbtie, iar in ileon cea de evacuare.

In consecinta, jejunul prezinta la nivelul mucoasei foarte multe vilozitati intestinale, aproximativ 1000/cm2, iar numarul lor descreste foarte mult la nivelul ileonului terminal. De asemenea, plicile circulare sunt foarte numeroase la nivelul jejunului.

Submucoasa, la nivelul jejunului prezinta foliculi limfatici solitari, iar la nivelul ileonului, in special in portiunea sa terminala (unde se gaseste flora microbiana mai multa), apar placile Peyer ce sunt foliculi limfatici agregati, caracteristici submucoasei colonului.

Seroasa e prezenta pe toata lungimea jejunoileonului

Colonul

Are o structura particulara, ce-l poate deosebi macroscopic de restul partilor tubului digestiv. Exista 4 elemente definitorii:

Teniile – se formeaza prin condensarea fibrelor din stratul muscular longitudinal

Exista 3 tenii: omentala (pentru insertia omentului mare), mezocolica (pentru insertia mezocolonului) si libera. Isi au originea la baza apendicelui.

La nivelul colonului sigmoid exista doar doua tenii, anterioara si posterioara, iar la nivelul ampulei rectale, stratul longitudinal devine continuu.

Plici semilunare – ingustari ale lumenului colonului rezultate prin condensari ale fibrelor circulare din peretele colonului

Haustrele – dilatatii ale colonului intre doua plici semilunare Apendici epiploici – ciucuri de grasime inveliti in peritoneu

Sunt prezenti la nivelul teniilor omentala si libera.

Mucoasa colonului, pana la nivelul canalului anal, are epiteliu cilindric unistratificat cu glande Lieberkuhn. La nivelul ampulei rectale, mucoasa formeaza 3 plici transversale : 2 stangi si una dreapta.

Plica dreapta e cea mai evidenta, este situata ca nivel intre cele doua plici stangi si are un nume propriu – Kohlralisch.

Structura canalului anal

Prezinta 6-10 proeminente longitudinale de 1-1,5 cm lungime numite columne anale. Intre columnele anale exista depresiuni numite recesuri anale. Partea inferioara a unui reces anal se numeste sinus anal si este marginit de valvula anala.

La nivelul sinusurilor anale se acumuleaza mucusul secretat de glandele canalului anal. Baza columnelor anale cu marginile valvulelor anale formeaza linia pectinala. Aceasta linie marcheaza trecerea de la epiteliul cilindric la cel pavimentos stratificat. Se mai numeste si jonctiune cutanomucoasa. Inferior de aceasta linie se gaseste o zona de 1-1,5 cm numita pecten.

La nivelul pectenului, epiteliul este pavimentos stratificat nekeratinizat, fara glande sebacee si foliculi pilosi. Limita inferioara a pectenului se numeste linia alba Hilton, care corespunde marginii inferioare a sfincterului anal intern. Inferior de ea, epiteliul este pavimentos stratificat cu glande sebacee si foliculi pilosi.

La trecerea dintre aceasta ultima portiune si tegumentul perianal propriu-zis exista linia anocutanata reprezentata de anus.

Zona columnelor anale se mai numeste si zona hemoroidala (aici apar hemoroizii interni).

Sistemul nervos enteric

Controleaza intreaga activitate a corpului digestiv, motilitatea, secretia exocrina si endrocrina, activitatea inflamatorie. Este alcatuit din 2 plexuri:

Mienteric Auerbach dintre straturile circulare si longitudinale ale muscularei tubului digestiv

Submucos Meissner dintre stratul circular si musculara mucoasei

Plexul submucos este mai bine reprezentat la nivelul stomacului, esofagului, colonului sigmoid si rectului, in vreme ce plexul mienteric este pe toata lungimea tubului digestiv. Plexurile contin 3 tipuri de neuroni”

Aferenti (mediator chimic acetilcolina) Interneuroni Eferenti, care pot fi excitatori (mediatorul chimic poate fi acetilcolina sau

substanta P) sau inhibitori (mediatorul chimic poate fi oxidul nitric sau VIP).

Achalazia (lipsa neuronilor inhibitori) produce la nivelul esofagului regurgitatii acide, varsaturi, pierderi mari in greutate. S-a incercat tratarea prin injectare de toxina botulinica, insa efectele erau pe o perioada scurta. O alta metoda folosita este dilatatia zonei respective cu un balon, ceea ce duce la destinderea lumenului esofagian, insa exista posibilitatea de aparitie a fibrozarii datorita sectionarii anumitor fibre musculare.

Boala Hirschprung apare la nivelul colonului sigmoid sau a rectului si se manifesta prin tranzit redus, colon dilatat in amonte. Este o afectiune transmisa genetic si se intalneste la copii. Cu cat este pozitionat mai jos defectul, cu atat este mai grav.