strategii de prevenire si inlaturare a esecului scolar in invatamantul gimnazial studiu

Strategii de prevenire si inlaturare a esecului scolar in invatamantul gimnazial studiu

Scris de MihaielaMarţi, 08 Februarie 2011 08:30 - Ultima actualizare Marţi, 08 Februarie 2011 09:00

STUDIU PRIVIND „STRATEGII DE PREVENIRE ŞI ÎNLĂTURARE A EŞECULUI ŞCOLAR ÎNÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL”

Prof. Antohe Florin Mihai

Şcoala Nichita Stănescu Galaţi

Prezentul studiu reprezintă un proiect de cercetare pedagogică a strategiilor care pot preveni şiînlătura eşecul şcolar din învăţământul gimnazial, care are urmări destul de grave ce pot ducepână la abandon şcolar. Abandonul şcolar reprezintă în momentul actual o ameninţare destulde serioasă la adresa instituţiilor de învăţământ. Cercetarea de faţă s-a desfăşurat cu ajutorul a25 de cadre didactice, 50 de elevi şi 50 de părinţi, încercând astfel prin chestionare săobservăm atitudinea fiecărui pion implicat în educaţie referitoare la eşecul şcolar tot maifrecvent în ultima perioadă.

1 / 16



Titlul proiectului

Strategii de prevenire şi înlăturare a eşecului şcolar în învăţământul gimanzial.

1. Motivaţia alegerii temei

Am ales această tema deoarece eşecul şcolar reprezintă un fenomen actual cu care seconfruntă învăţământul şi care ia amploare pe zi ce trece. În acelaşi timp orice profesor seloveşte inevitabil de acest fenomen în munca de zi cu zi şi de aceea consider că orice cadrudidactic trebuie să fie preocupat de cercetarea cauzelor care determină eşecul şcolar şi să aibămereu la îndemână un set de măsuri pentru a preveni pe cât se poate sau pentru a rezolvasituaţiile de eşec şcolar.

2. Scopul proiectului

Principalul scop al proiectului de faţă este acela de a preveni şi a reduce cazurile de eşecşcolar care de multe ori au o finalitate negativă şi anume abandonul şcolar.

3. Descrierea problemei

2 / 16



Acum mai bine de două sute de ani, J.J. Rousseau (1712-1779) adresa educatorilor un apel şiun avertisment devenit celebru: “Educatori, învăţaţi să vă cunoaşteţi copiii !”. Marele pedagogfrancez semnala o carenţă majoră a educaţiei – ignorarea copilului, a aspiraţiilor, a intereselor şiposibilităţilor sale.

Tema stării de tensiune psihică care are ca efect eşecul şcolar al elevilor urmăreşte să invitefactorii angajaţi în actul educativ – părinţi, profesori, conducerea învăţământului, alte autorităţi –la reflecţie şi luare de atitudine. Aşa cum este şi firesc, rezultatele anchetelor recent efectuateprivind eşecul şcolar, reflectă etapa istorică pe care o străbatem, cu particularităţiile ei specificede ordin social şi economic, cu câştigurile şi neajunsurile inerente, care şi-au pus amprenta peproblemele cu care se confruntă elevii.

Insuccesul şcolar (rămânerea în urmă la învăţătură, eşec şcolar) constă în neîndeplinirea decătre elevi a cerinţelor obligatorii din programe, fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe,posibilităţi şi rezultate.

Spre exemplu, noi constatăm efectul, faptul că un elev are dificultăţi la matematică, dar nivelulşi cauzele acestora nu le putem identifica uşor. Respectiv nu este suficient să afirmăm sau săconstatăm aceasta şi să observăm spre exemplu (dacă în cazul respectiv este astfel), căacestea sunt cauzate de faptul că elevul nu poate aduna fracţii cu numitori diferiţi (dacă eravorba de un capitol anterior rezolvării unor probleme cu fracţii). La fel, se exemplifică faptul cănu este suficient să spunem că un elev nu cunoaşte un anumit capitol al fizicii, ci aceasta seconstată şi sub aspectul operaţional, anume, că “nu ştie să alcătuiască un circuit electric înserie care să funcţioneze corect” (după C. Hârnăveanu în A. Cosmovici şi L. Iacob, Ed. Polirom,1998, p. 89), respectiv că, aspectele aplicative, operaţionale, nu le poate observa şi realizadatorită insuficienţelor în privinţa cunoştinţelor teoretice.

Aşadar, ne putem concentra sub aspectul diagnosticului psihic asupra a două feluri deprobleme:

- cele care duc la eşecuri la învăţătură; (nu înseamnă că nu mai sunt şi alte probleme; dar pebaza cunoaşterii lor – cel puţin în acest caz – putem lua măsuri atât curative cât şi preventiveprivind eşecurile la învăţătură);

3 / 16



- cele care ne pot aduce în situaţia în situaţia să putem lua măsuri în cunoştinţă de cauză spre aconsolida şi extinde sfera succeselor şcolare.

Asfel:

- în diagnosticarea cauzelor eşecurilor la învăţătură pornim de la o ipoteză mai generală şianume aceea că orice elev, pentru a avea rezultate normale sau pentru a avea succese trebuiemai întâi să dobândească comportamente, obişnuinţe de a învăţa şi în orice caz, cele care suntdeja necesare ca prealabile pentru îndeplinirea sarcinii date care este în prezent sau urmeazăsă fie rezolvată (se poate constata că dacă nu cunoaşte şi nu are deja deprinderile de rezolvarea anumitor sarcini care precedau problema respectivă, nu are cum să o rezolve pe aceasta, maiales în domenii ale ştiinţelor naturii – fizică, chimie, ş.a. – sau matematică unde universul decunoştinţe sunt prezentate într-o asemenea desfăşurare, încât au o mare interdependenţă;respectiv cele care urmează, fac obligatorie trimitere şi înţelegere a celor anterioare; ca urmare:din punctul de vedere psihologic începutul cercetării este să descoperim dacă elevul poateîndeplini fiecare dintre sarcinile prealabile care alcătuiesc o unitate, o progresie însprerezolvarea sarcinii de învăţare actuală.

4. Ipotezele cercetării

a. Dacă elevii au o relaţie defectuoasă cu membrii familiei, atunci aceşti elevi prezintă risc deeşec şcolar;

b. Dacă profesorul care predă are o atitudine nepotrivită şi un stil de predare rigid, greu deperceput şi de înţeles, atunci apariţia riscului de eşec şcolar mai mare.

c. Dacă elevii au o viaţă anostă, fără prieteni şi persoane la care să apeleze în cazul confruntării cu probleme atunci riscurile apariţiei unui eşec şcolar este mai mare.

4 / 16



Obiectivele cercetării

· Cunoaşterea opiniilor părinţilor privind educaţia copilului în familie şi şcoală.

· Cunoaşterea opiniilor elevilor faţă de propria lor activitate.

· Cunoaşterea opiniilor profesorilor privind cauzele eşecului şcolar.

· Urmărirea concordanţei dintre opiniile formulate de părinţi, elevi şi profesori privind activitateaşcolară, respectiv eşecul şcolar.

· Determinarea cauzelor obiective şi subiective ale eşecului şcolar atât în ciclul gimnazial cât şiîn cel primar.

· Elaborarea, pe baza concluziilor obţinute, a unui program concret pentru prevenirea şidiminuarea eşecului şcolar la nivelul şcolii.

Eşantionul cercetării

- 25 de cadre didactice - 50 de elevi - 50 de părinţi

5 / 16



Metodologia cercetării

Metodologia cercetării s-a centrat pe metoda anchetei bazate pe chestionar.

Planul de cercetare

Pentru realizarea cercetării am realizat trei chestionare ,câte unul pentru fiecare pionreprezentativ implicat în procesul instructiv- educativ: unul pentru profesori, unul pentru elevi şiunul pentru pentru părinţi. Chestionarul adresat profesorilor este format din 19 întrebări, celadresat părinţilor are 11 întrebari, iar elevii trebuie să răspundă la 10 întrebări.

Voi prezenta în continuare cele 3 chestionare concepute:

A. Chestionar pentru profesori:

Pentru a ajunge la reuşita şcolară, elevul trebuie să beneficieze de o şcoală, ea însăşi reuşităca instituţie educativă, iar aceasta, la rândul ei , nu poate fi decât produsul unei reforme reuşite.

Pentru a ne ajuta în activitatea noastră de cercetare a cauzelor nereuşitei şcolare, vă rugăm sărăspundeţi cu toată sinceritatea la următoarele întrebări:

1. Care este motivaţia asumării rolului de dascăl pe care îl aveţi?

6 / 16



2. Ce numiţi dumneavoastră „insucces şcolar?

3. Care sunt, după părerea dumneavoastră, cauzele insuccesului şcolar?

4. În ce măsură motivaţia pentru anumite obiecte corespunde capacităţii elevului?

5. Cum vă explicaţi faptul că, deşi inteligenţi, există elevi care nu învaţă bine?

6. Ce raporturi sunt între dumneavoastră şi elevii dumneavoastră?

7. Aţi observat în clasa dumneavoastră stări afective de anxietate? Care este cauza lor?

8. Ce discutaţi cu profesorii care predau la clasa dumneavoastră?

9. De ce trebuie să existe în şcoală o unitate de acţiune şi de voinţă a tuturor cadrelor didacticela toate clasele şi asupra tuturor elevilor?

10. Apreciaţi cu obiectivitate elevii? Care sunt efectele sub / supra aprecierii elevilor?

11. Cum procedaţi când un elev este nemulţumit de nota acordată?

12. Ce înseamnă pentru dumneavoastră un elev „leneş”?

13. Ce dificultăţi întâmpină elevii în pregătirea temelor pentru acasă la disciplina

7 / 16



dumneavoastră?

14. Care sunt mijloacele de stimulare sau de pedepsire pe care le utilizaţi şi ce efecte au asupraelevilor?

15. Cunoaşteţi vreo deficienţă „didactogenă” a elevilor?

16. Doi-trei elevi v-au oferit flori. De ce au făcut-o fiecare?

17. Ce v-a impresionat mai mult în vizitele pe care le-aţi făcut la domiciliul elevilor?

18. Ce credeţi despre eficienţa consultaţiilor pedagogice acordate părinţilor?

19. Ce soluţii puteţi denumi pentru preîntâmpinarea şi / sau diminuarea insuccesului şcolar?

B. Chestionar pentru părinţi

1. Ce părere aveţi despre expresia „Învăţăm pentru viaţă, nu pentru şcoală!” (Seneca)?

2. Cine se ocupă mai mult în familia dumneavoastră de controlul copiilor şi cum?

3. Ce raporturi există între dumneavoastră şi copii?

8 / 16



4. Aveţi obiceiul să discutaţi în familie despre educaţia copilului?

5. Ce climat domină în familia dumneavoastră?

6. De ce condiţii materiale dispune familia dumneavoastră?

7. Copilul îşi face lecţiile cu interes sau are nevoie să fie stimulat?

8. La ce obiect învaţă mai uşor copilul dumneavoastră şi la care întâmpină dificultăţi mai mari?Cum explicaţi?

9. Cum apreciaţi starea sănătăţii copilului dumneavoastră?

10. Care sunt ocupaţiile preferate ale copilului dumneavoastră?

11. Cât de des luaţi legătura cu dirigintele / învăţătorul?

C. Chestionar pentru elevi

1. Ce părere ai de proverbul „Ai carte, ai parte”?

9 / 16



2. Ce atitudine manifestă familia faţă de activitatea ta şcolară?

3. Există înţelegere în familia ta?

4. Cum te împaci cu fraţii tăi?

5. Ce înseamnă pentru tine succesul sau insuccesul şcolar?

6. Ce obiecte de învăţământ îţi plac mai mult?

7. Ce te împiedică să progresezi la învăţătură?

8. Te supără o observaţie, chiar dacă este justă?

9. Ce activităţi te atrag mai mult în şcoală, acasă, în timpul liber?

10. Te preocupă problema idealului în viaţă?

PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

a) asupra chestionarului adresat elevilor

10 / 16



Chestionarul a avut drept scop evidenţierea factorilor determinanţi ai eşecului şcolar pe uneşantion de 50 de elevi. Cea mai mare parte din aceşti elevi sunt conştienţi de necesitateapregătirii şcolare.

Un număr de întrebări a vizat dezvăluirea condiţiilor socio-familiale ale elevilor. Răspunsurile aurelevat, în cea mai mare parte, o atitudine corectă a familiei faţă de activitatea şcolară, existenţaunor relaţii de bună colaborare cu actul educaţional şi de relaţii normale între fraţi.

Un alt grup de întrebări a urmărit să reliefeze factorii pedagogici şi cei psihologici ai eşeculuişcolar. În determinarea preferinţelor, opţiunilor elevilor, un rol hotărâtor îl au factorii pedagogici.Un lucru deosebit de semnificativ este faptul că elevii înscriu pe lista preferinţelor chiar şi aceleobiecte la care, de regulă, obţin note mai puţin bune. Eliminând unele opţiuni subiective, sedesprind chiar o serie de cauze ale eşecului şcolar.

Analiza de ansamblu a cauzelor eşecului şcolar situează pe primul plan factorii pedagogici (înproporţie de 50% - nu înţeleg explicaţiile profesorului, nu le place să înveţe), urmaţi de ceipsihologici (în proporţie de 35% - posibilităţi intelectuale limitate, nu au voinţă) şi socio-familiali (în proporţie de 15% - se joacă prea mult, urmăresc multe emisiuni TV etc.)–Figurile 1, 2, 3.

11 / 16



Fig 1/ Fig.2

Număr de elevi

Factori pedagogici

Factori psihologici

Factori socio - familiali

50

25

18

7

Fig.3

12 / 16



Din toate cele arătate se desprinde o concluzie şi anume: este nevoie, în primul rând, de ocunoaştere cât mai reală a situaţiilor din familiile de unde provin elevii. De asemenea, estenevoie ca şcoala, prin toate potenţele sale educative, să găsească din timp cauzele care potconduce la eşec şcolar pentru unii dintre elevii ei.

b) asupra chestionarelor adresate părinţilor

Chestionarul adresat părinţilor ai căror copii înregistrează o situaţie de eşec şcolar evidenţiazăîn bună parte cauzele acestuia. O bună parte din părinţi nu realizează semnificaţia şcolii pentruviitorul copilului. Astfel, 35% pun în prim plan factorii pedagogici, 20% factorii psihologici, 45%factorii socio-familiali.

În alte familii există un climat social favorabil, raporturi normale cu copiii, de preocupare pentruîndrumarea şi controlul acestora. Cea mai mare parte a familiilor au o situaţie materială bună,ceea ce contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Părinţii sunt interesaţi de situaţiaşcolară a copiilor şi sunt interesaţi de viitorul lor, discută frecvent cu diriginţii şi cu ceilalţiprofesori.

Aceşti părinţi chestionaţi nu întâmpină greutăţi pe plan educativ iar puţinii care o fac trebuie să lise acorde o educaţie atentă şi să fie antrenaţi mai mult în viaţa şcolară (Figurile 4, 5, 6 ).

13 / 16



Fig 4./Fig 5.

Numărul părinţilor

Factori pedagogici

Factori psihologici

Factori socio - familiali

50

18

10

22

14 / 16



Fig 6

c) asupra chestionarelor adresate profesorilor

În realizarea chestionarelor au fost antrenaţi un număr de 25 profesori ai şcolii. În chestionar aufost formulate un număr de 19 de întrebări care au încercat să descopere factorii determinanţi aireuşitei şcolare şi soluţii concrete privind preîntâmpinarea şi / sau diminuarea insuccesuluişcolar.

Motivaţia afectivă a asumării rolului de dascăl s-a dovedit a fi majoritară. Din cele patrucoordonate ale insuccesului şcolar, atenţia profesorilor se centrează asupra rămânerii în urmăla învăţătură, acordând mai mică atenţie sau ignorând celelalte (abandonul şcolar).

Răspunsurile la câteva întrebări au reliefat faptul că, pe primul loc al cauzelor insucesului şcolarse situează factori pedagogici (în proporţie de 40%) şi nu cei socio-familiali (în proporţie de29%) sau cei psihologici ( în proporţie de 31%). Următoarele răspunsuri au dezvăluit nereuşitelefactorilor pedagogici precum şi relaţia factori pedagogici – factori socio-familiali. Astfel, raportulprofesor – elev este caracterizat de afectivitate în mică măsură; mai puţin de jumătate din ceichestionaţi consideră că nu este necesară unitatea colectivului de cadre didactice; o bună partenu cunosc date despre activitatea extraşcolară şi etrafamilială a elevului; mulţi profesori numesc„soluţii” pentru preîntâmpinarea eşecului şcolar, activităţi care fac parte din apanajul munciididactice de zi cu zi (Figurile 7,8,9).

15 / 16



Fig 7. Fig 8 Număr de profesori Factori pedagogici Factori psihologici Factori socio - familiali 25 10 8 7 Fig 9 Este îmbucurător faptul că profesorii nu remarcă stări de anxietate la elev decât în cazuri rare(cauze familiale), că ei cunosc efectele dăunătoare ale unei aprecieri denaturate, că folosescmijloace de stimulare a elevilor şi de disciplinare a clasei, că cea mai mare parte consideră căunitatea colectivului este cheia succesului şcolar, că ei cunosc condiţiile socio-familiale şi dehabitat interior, că ei consideră binevenite consultaţiile pedagogice acordate părinţilor. Au fost formulate mai multe propuneri privind preîntâmpinarea şi / sau diminuare insuccesuluişcolar, dintre care semnalăm: supravegherea atentă a elevului pentru depistarea precoce acondiţiilor nefavorabile de climat familial sau de grup, metode moderne de predare, prezenţa înşcoală a consilierului, creşterea eficienţei acţiunilor de orientare şcolară şi profesională,interdisciplinaritate etc. Rezultate anticipate: - reducerea cu un procent semnificativ (50%) a cazurilor de eşec şcolar în rândul elevilor; - îmbunătăţirea procentului de promovabilitate al elevilor - scăderea numărului elevilor cu abandon şcolar şi a celor neşcolarizaţi din diverse situaţii - îmbunatăţirea relaţiei profesor-elev-părinte cu scopul declarat de a scădea numărul elevilor cueşec şcolar. PROGRAM DE INTERVENŢIE Activitatea de preîntâmpinare a eşecului şcolar este extrem de complexă. În realizarea ei estenecesară o coordonare eficientă a tuturor factorilor educaţionali în care, desigur, şcoala şifamilia deţin prioritatea. Şi, pentru ca şcoala să-şi îndeplinească menirea ei, trebuie să fie slujităde oameni nu numai cu o temeinică pregătire ştiinţifică şi psiho-pedagogică, ci şi dornici săaplice în practică cunoştinţele profesionale. În acest scop se propune: Pentru elevi: Obiective: – Creşterea încrederii în sine a copilului prin îmbunătăţirea imaginii de sine; – Stimularea motivaţiei copilului pentru învăţare. Acţiuni – Întâlniri între elevi de clase, niveluri diferite în vederea împărtăşirii din experienţa privindmodalităţile şi condiţiile de învăţare în familie (trimestrial); – Realizarea unui program de consultanţă cu elevii ce dovedesc lacune în cunoaştere(săptămânal); – Dezbateri pe tema „Succesul şcolar asigură reuşita în viaţă?” (trimestrial). Pentru părinţi: Obiective: – Sensibilizarea familiei în privinţa relaţiei cu şcoala; – Ridicarea standardului de civism al familiei din circumscripţia şcolară. Acţiuni: – Iniţierea unui curs de educaţie a părinţilor cu copii-problemă (trimestrial); – Oferirea unui plus de competenţă psiho-pedagogică prin consiliere permanentă în cadrulCabinetului interşcolar de asistenţă psiho-pedagogică (permanent); – Întâlniri cu medici şi psihiatri pe tema: „Modificări fizice şi psihice în viaţa copilului”(trimestrial); – Dezbateri în colectivele de părinţi pe clase cu tema „Familia – o instituţie cu rol fundamentalîn viaţa copilului”. Pentru profesori: Obiective: – Cunoaşterea psiho-comportamentală a preadolescentului; Acţiuni: – Modalităţi de cunoaştere psiho-pedagogică a puberului. – Schimb de experienţă între cadrele didactice pe tema „Empatia şi relaţia profesor – elev”; – Dezbateri pe marginea cercetării privind cauzele favorizante ale eşecului şcolar; – Intensificarea vizitelor la domiciliul elevilor. Bibliografie: 1. Bocoş, M., (2003), Teoria şi practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,Cluj-Napoca. 2. Ionescu, M., Bocoş, M., (2001), Cercetarea pedagogică şi inovaţia în învăţământ, în"Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor", Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca. 3. Radu, I., Ionescu, M., (1987), Cercetarea pedagogică – moment al perfecţionării şicreativităţii , în "Experienţă didactică şi creativitate", autori I.Radu, M. Ionescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

16 / 16

strategii de prevenire si inlaturare a esecului scolar in invatamantul gimnazial studiu

Documents