Un document compilat de Bogdan Mateciuc

Strategie pentru construirea unei societăţi secular-umaniste în România

Societatea secular-umanistă se sprijină pe valorile libertăţii de conştiinţă şi ale drepturilor omului.

Pentru a implementa în România o societate eliberată de orice dumnezei şi morale tradiţionale,

trebuie să subminăm pe toate căile şi permanent orice tradiţie şi instituţie/organizaţie care pretinde

că vorbeşte în numele unui dumnezeu. Paşii de mai jos sunt generali, însă pot fi defalcaţi în acţiuni

concrete multiple; mass-media are cel mai important rol în această campanie, ea fiind vehiculul care,

prin efectul propagandei, poate schimba minţile oamenilor:

1. Biserica este principalul promotor al moralei religioase, făcând apel la poruncile şi voia unui

dumnezeu. Mesajul Bisericii este principala piedică în calea mesajului nostru, iar în România

glasul Bisericii încă este ascultat de prea mulţi oameni. De aceea, ea trebuie dezbrăcată de

autoritatea ei şi prezentată oamenilor ca simplă organizaţie, depăşită şi anacronică, ancorată

în Evul Mediu şi care nu îşi mai are locul în societatea secolului XXI.

2. Întrucât puterea Bisericii vine în mare parte din banii cu care lucrează, ea trebuie privată de

orice surse de finanţare publice. Trebuie redusă la nivelul unui ONG care să se finanţeze

singur. În lipsa surselor de venit, acţiunile ei în societate se vor reduce la simple intenţii

inofensive. În acest sens, trebuie accentuate sumele de bani pe care Biserica le primeşte de

la buget. Din motive lesne de înţeles, nu vom vorbi despre banii pe care Biserica îi returnează

statului sub formă de impozite, sau societăţii în ansamblu sub forma unor eventuale acte de

caritate (cămine, cantine...). Pentru a avea succes, nu vom propune eliminarea dintr-odată a

finanţării de la stat, ci mai degrabă schimbarea modului de finanţare, de pildă după modelul

german. Propunerile noastre trebuie să fie promovate pe un ton echilibrat, raţional, care să

facă apel la bunul simţ şi să invite la dialog, astfel încât să îi atragem de partea noastră pe cei

care astăzi nu sunt nici susţinători, nici critici ai Bisericii. În analizele noastre publice trebuie

puse alături veniturile Bisericii şi lipsurile spitalelor, şcolilor... Această discrepanţă îi va

revolta pe românii care au probleme materiale din cauza crizei economice. Pe cât posibil,

articolele de presă pe aceste subiecte trebuie asezonate cu imagini în care apar maşinile

scumpe ale BOR, ceasuri şi alte accesorii personale scumpe, şi alte aspecte care transmit un

mesaj de lux.

3. Trebuie prezentate cât mai detaliat greşelile preoţilor şi călugărilor: beţii, delapidări, traiul în

lux, solicitări de taxe mari pentru nunţi şi botezuri... În felul acesta vom arăta că Biserica nu

are dreptul să transmită mesaje morale, fiind un parazit imoral care toacă banul public. Nu

vom vorbi despre (puţinele) exemple pozitive ale unor preoţi/călugări şi nici despre faptele

lor în folosul societăţii. Asemenea exemple se află sub un embargou absolut.

4. Trebuie promovată permanent o viziune evoluţionistă asupra lumii. Viaţa şi omul au apărut

prin evoluţie, fără implicarea niciunui dumnezeu. Astfel, Biserica şi dumnezeu nu au ce căuta

nici în viaţa omului şi nici în societate. Acţiunile noastre de promovare a evoluţionismului

trebuie prezentate ca acţiuni educative, preferabil realizate în parteneriat cu canale ştiinţifice

recunoscute – National Geographic, Discovery... Acţiunile educative trebuie direcţionate

către elevii din clasele primare, pentru ca ei să fie formaţi de timpuriu în această viziune de

viaţă. Orice ingerinţă a profesorilor de Religie din şcoli trebuie combătută prompt.

Un document compilat de Bogdan Mateciuc

5. Religia în şcoli. Predarea Religiei reprezintă o formă de îndoctrinare a celor mici. Ei vor creşte

cu ideea existenţei unui dumnezeu şi a unei morale divine de care trebuie să asculte. Din

acest motiv, Religia şi orice alte însemne religioase trebuie eliminate din şcoli. O cale

precaută de abordare a problemei Religiei în şcoli s-ar putea să fie cererea de înlocuire a ei cu

materia „Istoria religiilor”, de pildă, fără a cere eliminarea ei dintr-odată. O altă abordare

este reclamarea discriminării faţă de copiii aparţinând altor culte. Aceste culte au o prezenţă

discretă în România şi nu există pericolul înlocuirii prezenţei BOR cu prezenţa lor. În final,

atât BOR, cât şi aceste culte, vor fi nişte manifestări periferice ale societăţii româneşti.

Mintea copiilor trebuie să fie eliberată de aceste oprelişti, pentru ca ei să-şi poată însuşi

viziunea evoluţionistă şi materialistă asupra vieţii. Dumnezeu şi religia în ansamblu trebuie

împinse la marginea societăţii. Treptat, Omul nou va deveni majoritar în România, pe măsură

ce actualele generaţii îmbibate de idei religioase dispar şi sunt înlocuite de cetăţeni

secularizaţi.

6. Vom promova orice manifestări care transmit un alt spirit decât cel promovat de mediile

religioase. Vom susţine sărbătorile laice/alternative (Halloween, Valentine’s Day, Blasphemy

Day...), manifestările spiritualiştilor, ale religiilor orientale (care nu au un mesaj public în

România), ale homosexualilor şi lesbienelor (prezentate ca drepturi ale omului) şi, în viitor,

dacă e cazul, ale pedofililor şi zoofililor. Pentru a creşte gradul de acceptare a acestor

manifestări de către societatea în ansamblu, vom combina şi aşeza aceste minorităţi alături

de minorităţile etnice – în speţă, cea romă. Astfel, dacă cineva va critica acţiunile respective,

vom spune că acela îndeamnă la discriminarea romilor. Vom promova Crăciunul, însă numai

ca sărbătoare a bradului împodobit, fără legătură cu Isus Cristos sau cu religia. Nu vom face

vorbire şi nu vom menţiona tradiţiile religioase, de genul postul Paştelui sau al Crăciunului,

sfântul Nicolae... Prin tăcere, aceste manifestări trebuie împinse către inexistenţă.

7. Pentru realizarea acţiunilor de mai sus, trebuie să ne asigurăm de sprijinul unor oameni de

presă, care să promoveze punctul nostru de vedere şi să blocheze orice acţiune contrară din

partea mediului religios, în principalele canale mass-media: ziare centrale, posturi tv, site-uri

majore de ştiri... Pentru loializarea acestor colaboratori, ar putea fi necesară includerea lor în

programe culturale, educaţionale, turistice... periodice.