Stramutarea cauzelor penale si civile

Cuvinte cheie: Stramutare, Penal, Civil

Obtineti rapid finantare pentru afacerea dvs. prin accesarea Fondurilor Europene

>> CLICK AICI PENTRU DETALII <<

Stramutarea cauzelor penale si civileCons. jur. Valentin Pulbere

Pentru a inlatura unele situatii care pun in pericol desfasurarea normala a unui proces de natura penala sau civila se poate face apel la institutia stramutarii. Acest remediu procesual consta in transmiterea competentei de a judeca o cauza catre alta instanta de acelasi grad.

>>> Motivele de stramutare:

> Civil:

a. Cand una dintre parti are doua rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistentii judiciari ai instantei;

b. Pentru banuiala legitima;

* Banuiala se socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor pricinii, calitatii partilor ori vrajmasiilor locale.

c. Pentru siguranta publica.

* Constituie motive de siguranta publica acele imprejurari care creeaza presupunerea ca judecata procesului ar putea produce tulburarea ordinii publice.

> Penal:

a. Cand impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor; b. Cand exista pericolul de tulburare a ordinii publice;

c. Cand una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul al patrulea inclusiv printre judecatorii, procurorii, asistentii judiciari sau grefierii instantei.

>>> Cine poate sa ceara stramutarea cauzei?

> Civil:

- Stramutarea poate sa fie ceruta de partea adversa.

* Stramutarea pentru siguranta publica se poate cere numai de catre procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

> Penal:

Poate sa faca cerere de stramutare:

- Partea interesata;- Procurorul;- Ministrul justitiei.

>>> La ce instanta se depune cererea de stramutare:

> Civil:

- Cererea intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanta superioara.

- Pentru motive de banuiala legitima sau de siguranta publica cererea se depune la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

> Penal:

- Pentru toate motivele de stramutare instanta competenta este Inalta Curte de Casatie si Justitie.

>>> Care este momentul pana la care poate fi ceruta stramutarea?

> Civil:

- Pentru motive de rudenie sau afinitate trebuie ceruta mai inainte de inceperea oricarei dezbateri;

- Cea intemeiata pe banuiala legitima sau pe siguranta publica se poate cere in orice stare a pricinii.

> Penal:

- In tot cursul judecatii.

>>> Procedura stramutarii:

> Civil:

- Se judeca in camera de consiliu;

- Presedintele instantei va putea cere dosarul pricinii si sa ordone, fara citarea partilor, suspendarea judecarii pricinii;

* Masura se comunica de urgenta instantei respective.

- In caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad;

- Hotararea se da fara motivare;

* Nu este supusa niciunei cai de atac.

** Hotararea trebuie sa arate in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate. Aceasta instanta va fi

instiintata de indata despre admiterea cererii de stramutare. In cazul in care instanta a savarsit acte de procedura sau a procedat intre timp la judecarea pricinii, actele de procedura indeplinite ulterior stramutarii si hotararea pronuntata sunt desfiintate de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.

> Penal:

- Cererea de stramutare trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, cand sunt detinute de partea care cere stramutarea. In cerere se face mentiune daca in cauza se gasesc arestati;

- Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa numai de catre completul de judecata investit cu judecarea cererii de stramutare;

- Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie cere, pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare;

* Cand Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer Ministrului Justitiei;

- Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii;

- Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta publica;

- Cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora;

- Inalta Curte de Casatie si Justiei dispune, prin incheiere motivata, admiterea sau respingerea cererii;

- In cazul in care cererea este intemeiata, se dispune stramutarea, hotarand totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza se mentin;

- Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra stramutarii nu este supusa niciunei cai de atac.

Generalizarea şi unificarea practicii judiciare

          Generalizarea practicii judiciare este una dintre atribuţiile de bază ale Curţii Supreme de Justiţie, menită să contribuie la eficientizarea actului de justiţie în stat, dar şi o atribuţie a curţilor de apel, prevăzută în art. 36, lit.c) din Legea privind organizarea judecătorească. Pentru realizarea acestei atribuţii, prin hotărîrea nr. 4 din 12.03.2004, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a aprobat Regulamentul cu privire la efectuarea generalizării practicii judiciare, care stabileşte regulile generalizării, selectării şi prelucrării practicii judiciare, precum şi modul în care trebuie transmisă informaţia respectivă pentru a fi inclusă în baza de date a Curţii Supreme de Justiţie, care se numeşte Practica judiciară.

         Temele generalizărilor se includ în planurile anuale de activitate ale Curţii Supreme de Justiţie, cu indicarea concretă a persoanelor responsabile de executare şi, în mod obligatoriu, a termenelor de executare. Pentru stabilirea temei generalizării sunt consultate opiniile judecătorilor din teritoriu, referitor la cele mai dificile probleme ce apar în practica judiciară. În calitate de temă pentru studiere poate fi selectată practica examinării: unor anumite categorii de cauze; tuturor cauzelor dintr-un anumit interval de timp; tuturor cauzelor examinate într-o anumită instanţă judecătorească; cauzelor judiciare care ţin de o singură chestiune.

         Practica judiciară privind examinarea cauzelor pe căi ordinare şi extraordinare de atac este studiată şi analizată în cadrul Curţii Supreme de Justiţie periodic, conform planului de activitate, în urma acestei activităţi fiind întocmite revistele erorilor judiciare comise de către instanţele judecătoreşti inferioare în procesul judecării multor cauze.

         Adunarea, selectarea, studierea, sistematizarea şi generalizarea practicii judiciare este o muncă deosebit de mare şi de importantă, care cere organizare şi cercetări ştiinţifice. De aceea, la generalizarea practicii judiciare poate fi solicitată opinia membrilor Consiliului Ştiinţific Consultativ, precum şi a unor cercetători ştiinţifici şi practicieni avizaţi în problema abordată în generalizare.

         În urma generalizării practicii judiciare poate fi evaluată activitatea de înfăptuire a justiţiei prin elucidarea indicilor pozitivi şi pot fi elaborate măsuri de redresare a stării de lucruri nesatisfăcătoare. Generalizarea eficientă a practicii judiciare permite verificarea viabilităţii mecanismelor de implementare a cadrului legislativ, completarea permanentă a legislaţiei, eliminarea discrepanţelor, a lacunelor legislative şi a vidului legislativ. Realizarea corespunzătoare a sarcinii de generalizare contribuie la îndeplinirea sarcinii Curţii Supreme de Justiţie de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti. Aceste activităţi au ca

obiectiv final unificarea şi armonizarea practicii judiciare care este una dintre soluţiile principale pentru sporirea şi menţinerea prestigiului justiţiei.

          Necesitatea unificării practicii judiciare a reactualizat problema naturii jurisprudenţei, în special a celei realizate de Curtea Supremă de Justiţie. Astfel, în ultimele decenii se considera că soluţia pe care o pronunţă judecătorul, care nu creează dreptul, ci doar îl aplică la un caz concret, nu îndeplineşte cerinţa esenţială a normei juridice de a avea un caracter de generalitate şi de aceea jurisprudenţa nu poate fi calificată ca izvor de drept. Însă, prevederile legale actuale impun o revalorificare a jurisprudenţei, atribuindu-i caracterul de izvor subsidiar de drept. În acest sens, sunt menţionate normele procesual-penale care prevăd printre temeiurile de recurs situaţia cînd norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiaşi norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiţie (pct. 16, alin. (1) din art. 427 al Codului de procedură penală). Aceeaşi lege pune în sarcina judecătorului instanţei de recurs să determine jurisprudenţa în problemele de drept aplicabilă la soluţionarea hotărîrii atacate (alin. (2), art. 431). Mai mult decît atît, Legea cu privire la statutul judecătorului califică drept abatere disciplinară interpretarea sau aplicarea neuniformă a legislaţiei, intenţionată sau din neglijenţă gravă, dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii judiciare (lit. b), alin. (1), art. 22).

         Un argument important în acreditarea punctului de vedere potrivit căruia practica judiciară a instanţei supreme este un izvor de drept constituie jurisprudenţa Curţii Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului care, împreună cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale protocoalelor sale adiţionale, sunt direct aplicabile în sistemul de drept al Republicii Moldova, avînd forţă constituţională şi supralegislativă. Astfel, instanţa europeană a statuat în hotărîrile sale că existenţa divergenţelor de jurisprudenţă la nivelul instanţei supreme este contrară principiului siguranţei raporturilor civile, care reprezintă unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept şi că încalcă egalitatea de tratament garantată de art. 14 din Convenţie. În acelaşi timp, trebuie precizat că tratamentul diferit pentru situaţii de acelaşi gen nu încalcă art. 14 din Convenţie, dacă Curtea Supremă de Justiţie şi-a reconsiderat jurisprudenţa din motive justificate obiectiv, cu urmărirea unui scop legitim, respectînd raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

       Indiferent de orice discuţie academică, jurisprudenţa constituită de instanţa supremă joacă un rol important în valorificarea legislaţiei, în interpretarea corectă şi unitară a legii pe întreg teritoriul ţării.