Stiinta sineluimină fire schimbătoare, nu foarte conştient de propriile trăiri, impresia că nu poate deŃine controlul vieŃii emoŃionale); acceptarea (conştientizarea propriilor emoŃii fără dorinŃa de a le schimba, ce determină fie bună dispoziŃie, fie proastă dispoziŃie, dar acceptată în ciuda disconfortului).

InteligenŃa emoŃională a fost studiată îndeosebi de D. Goleman (2001), care include în structura acesteia cinci dimensiuni grupate în două categorii de competenŃe:

I. CompetenŃe personale:1. conştiinŃa personală – cunoaşterea propriilor stări interne, preferinŃe, dorinŃe etc.;2. autocontrolul – stăpânirea emoŃiilor, impulsurilor;3. automotivarea – dirijarea sau facilitatea atingerii scopurilor.II. CompetenŃe sociale:1. empatia – conştientizarea sentimentelor, nevoilor şi grijilor celorlalŃi;2. aptitudinile sociale – capacitatea de a induce răspunsuri dezirabile la ceilalŃi.J. Segal (1999) propune patru componente ale inteligenŃei emoŃionale şi recomandă

pentru fiecare modalităŃile de perfecŃionare sau dezvoltare:1. conştientizarea emoŃiilor – trăirea autentică a emoŃiilor fără a le trece mai întâi prin

filtrul gândirii;2. acceptarea simŃămintelor – asumarea propriilor emoŃii şi sentimente făcând

abstracŃie de intelect atunci când acesta distorsionează mesajul emoŃional;3. conştientizarea activă a stărilor afective – exteriorizarea şi trăirea din plin a emoŃiilor

de zi cu zi şi îmbinarea optimă a acestora cu abilităŃile cognitive;4. empatia – abilitatea de a ne raporta la sentimentele şi dorinŃele celorlalŃi fără a

ignora trăirile şi emoŃiile proprii, participarea la problemele emoŃionale ale celuilalt fără a te implica însă în rezolvarea acestora.

M.J. Elias, S.E. Tobias şi B. Friedlander (2003), pornind de la componentele inteligenŃei emoŃionale, identifică modalităŃi de educare ale acesteia:

1. conştientizarea propriilor sentimente şi ale celorlalŃi;2. empatizarea cu ceilalŃi şi înŃelegerea punctelor de vedere ale lor;3. controlul impulsurilor emoŃionale şi comportamentale;4. construirea de scopuri şi planuri pozitive ceea ce implică optimism, speranŃă,

atitudini sociale pozitive în relaŃiile cu ceilalŃi, deprinderi sociale eficiente de comunicare, de rezolvare a conflictelor interpersonale, de integrare în grup.

ŞtiinŃa sinelui – competenŃa emoŃionalăRolul şi implicarea inteligenŃei emoŃionale în succesul profesional impune cu necesitate o

alfabetizare emoŃională, adică o ştiinŃă a sinelui.

Obiectul de cercetare a ştiinŃei sinelui îl reprezintă emotivitatea, inteligenŃa emoŃională, iar finalitatea constă în dobândirea competenŃei emoŃionale. ŞtiinŃa sinelui include în programa sa principalele elemente ale inteligenŃei emoŃionale:

– conştientizarea de sine – a observa propria persoană şi a recunoaşte sentimentele personale; a- Ńi forma un vocabular al sentimentelor, a cunoaşte relaŃia dintre gânduri, sentimente şi reacŃii;

– luarea de hotărâri personale – a examina acŃiunile şi a cunoaşte consecinŃele lor; a afla dacă la baza luării unei hotărâri se află un gând sau un sentiment;

– administrarea sentimentelor – a supraveghea „dialogul cu sine“ pentru a detecta mesajele

negative, descurajările interne; a înŃelege ce se află în spatele unui sentiment şi a găsi căile de a stăpâni temerile, anxietăŃile, mânia, tristeŃea;

– stăpânirea stresului: a învăŃa valoarea exerciŃiului fizic, a imaginaŃiei bine conduse şi a metodelor de relaxare;

– empatia – a înŃelege sentimentele şi preocupările celorlalŃi, precum şi a aborda situaŃia din perspectiva lor; a aprecia şi respecta diferenŃele dintre oameni în ceea ce priveşte felul în care aceştia percep şi simt anumite lucruri;

– comunicarea – a discuta în mod eficient despre sentimente, a fi un bun ascultător şi a şti cum să pui întrebările cele mai potrivite; a distinge între ceea ce face şi spune cineva şi reacŃiile şi judecăŃile despre asta;

– autodezvăluirea – a preŃui deschiderea şi a pune încrederea la baza unei relaŃii; a cunoaşte momentul când eşti în siguranŃă şi poŃi vorbi despre sentimentele personale;