STEREOTIPURI ȘI PREJUDECĂȚI

Musca Oana Iulia

CRP, an II, grupa 3

Lucrare de seminar

Ce este un stereotip ?

Stereotipurile şi prejudecăţile sunt metode de categorisire a lumii din jurul nostru.

Conform definiţiei din Dicţionarul Cambridge, stereotipurile sunt „o idee fixăpe care oamenii o au despre cum este cineva sau ceva, în special despre ceva greşit”. Conform aceluiaşi dicţionar, prejudecăţile sunt „o opinie sau sentiment nedrept şi nerezonabil, format fără îndeajuns de multă gândire sau cunoaştere”. Cu alte cuvinte, stereotipurile sunt idei preconcepute, clişee în timp ce prejudecăţile sunt sentimente iraţionale de frică şi neplăcere. Pot fi înţelese ca nişte filtre de protecţie împotriva afluxului de informaţii care ne permit să judecăm oamenii fără a-i cunoaşte personal sau cunoscându-i numai superficial: ele ne limitează opinia despre realitate.

În acest sens se poate argumenta că stereotipurile şi prejudecăţile au o funcţie pozitivă, permiţându-ne să luăm repede o decizie. Deseori însă stereotipurile sunt utilizate pentru a justifica şi susţine credinţele şi valorile majorităţii populaţiei. „Comunul” este perceput ca „normal” iar lucrurile realizate de grupuri sociale distincte sau minorităţi sunt neapreciate, dacă nu se conformează acestor „norme”. Unul dintre lucrurile cele mai supărătoare în cazul stereotipurilor şi prejudecăţilor este că în mod obişnuit sunt create de cei puternici şi aplicate celor slabi, care nu pot controla modul în care sunt percepuţi de ceilalţi şi nu pot schimba aceste percepţii. În general, se spune că stereotipurile sunt adevărate. Orice aspect adevărat al stereotipurilor este găsit, acesta justifică şi consolidează stereotipurile.

Politicienii şi media deseori utilizează stereotipurile. Utilizarea sentimentelor negative sau a fricii este o metodă bună pentru a câştiga alegerile sau a se vinde ziarele. Lumea utilizează în mod obişnuit stereotipurile pentru a-şi defini şi justifica status quo-ul. Cei care suferă din cauza stereotipurilor nu sunt cei cărora li se exploatează sentimentul de frică ci cei care sunt prezentaţi într-o lumină negativă.1

Prejudecățile, concept apropiat celui de steriotipuri, implică, de asemenea,respingerea

celuilalt considerat ca fiind membru al unui grup față de care se manifestă sentimente negative, o antipatie bazată pe antipatie inflexibilă și eronată. Cu toate acestea, recent, au

apărut și voci care consideră că există și prejudecăți cu caracter pozitiv.

Susan T. Fiske susține că în timp ce stereotipul este componenta cognitivă, prejudecata reprezintă componenta afectivă, emoțională.2

 Într-o altă definiție prejudecățile sunt considerate a fi doar opinii pe care indivizii și le formează apriori despre un anume grup social, fară o examinare atentă a acestuia.

1 http://stereotipuri.blogspot.ro/2011/01/ce-este-un-stereotip.html2 Marin F. Georgeta – Iulia. UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI,FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI,PSIHOLOGIE SOCIALĂ, STEREOTIPURI ȘI PREJUDECĂȚI Apud Susan T. Fiske (1998)Stereotyping, prejudice and discrimination, Handbook of social pszcology (4th. ed), p. 357

 R. Brown consideră că prejudecățile sunt expresii ale unei atitudini sociale sau a unor

credințe defavorizante, ale unor efecte negative sau al manifestării unui comportament ostil și discriminatoriu față de membri unui grup ca urmare a faptului că aceștia fac parte din grup.

Cu toții am folosit cel puțin de câteva ori in viață stereotipuri precum “blondele sunt proaste, femeile conduc prost, toți bărbații sunt la fel, rușii sunt bețivi, etc.”. De aceea prejudecățile le folosim atunci când există o implicare sentimentală de orice natură față de cel pe care îl criticăm. Când spunem despre un bărbat că este la fel ca ceilalți, o spunem după ce acesta ne-a rănit, sau a facut ceva grav, chiar dacă suntem conștinenți că există și bărbați buni și răi. Nu putem generalize anumite concepte despre o persoană, un grup sau o națiune.

Noţiunile de stereotip, prejudecată şi discriminare nu mai sunt demult străine omului de rând, ele devenind parte din actualitate. Oricine poate să definească într-un fel sau altul oricare din aceste concepte, pentru că, din fericire, oamenii au devenit din ce în ce mai conştienţi de existenţa şi efectul lor. Ceea ce este importantă este însă încercarea de a înţelege în profunzime motivul pentru care atribuim însuşiri în funcţie de grup, fără a cunoaşte în amănunt individualitatea. Nu este de ajuns să recunoaştem că oameni sunt predispuşi prejudecăţilor, folosind stereotipuri pentru a se raporta la diferite aspecte ale vieţii. Trebuie să prevenim efectul lor negativ. De studiul stereotipurilor s-au ocupat cercetători aparţinând atât psihosociologiei clasice, precum si cei din cea modernă. Diferenţa dintre cele două abordări era aceea că „dacă în perioada studiilor clasice, stereotipurile au fost frecvent conceptualizate ca având caracter negativ, rezultând din generalizări pripite şi neconforme cu realitatea, cercetările contemporane au nuanţat acest tablou, permiţând dezvăluirea valenţelor pozitive ale stereotipurilor, mecanismelor cognitive care le sunt asociate” Dintre definiţiile stereotipului care aparţin psihosociologiei clasice, care, după cum am mai spus, se axează doar pe caracterul negativ ale lui, putem da ca exemplu pe cea a lui Schaefer. În cartea sa „Sociology”, acesta defineşte stereotipurile ca generalizări lipsite de fundament care se referă la toţi membrii unui grup social, fără a lua în considerare diferenţele individuale din cadrul grupului. O altă definiţie asemănătoare aparţine lui Richard Y. Bourhis şi lui Jaques-Philippe Leyens-„un ansamblu de convingeri împărtăşite vizavi de caracteristicile personale, de trăsăturile de personalitate şi de comportament, specifice unui grup de persoane” Se poate considera că acest concept al stereotipului a avut trei părinţi fondatori. Aceştia sunt: Walter Lippmann, Gordon Allport şi Henri Tajfel. Lippmann „este cel care, în 1922, a introdus noţiunea de stereotip în cartea sa intitulată „Public Opinion”. Cea mai cunoscută metaforă a sa este aceea a imaginilor din mintea noastră.” Lippmann susţinea că oamenii au nevoie de o versiune mai simplificată a lumii. Aceste imagini din minte sunt de fapt o reprezentare a mediului înconjurător, care este mai mult sau mai puţin creată de om. Ceea ce contează este că aceste imagini sunt mai uşor de controlat şi de înţeles decât totalitatea informaţiilor reale emise de mediu. Ceea ce îl diferenţiază pe Lippmann de viitorii cercetători

este că el nu priveşte stereotipuri ca fiind neapărat ceva dăunător, deoarece el consideră că stereotipul nu impune anumite caracteristici lucrurilor percepute de simţuri înainte ca aceste informaţii să fie preluate de inteligenţă. Această viziune asupra caracterului inevitabil şi nu dăunător al stereotipurilor este susţinută şi de Elliot Aronson-„Stereotipizarea nu este neapărat un ac intenţionat de abuz; cel mai adesea este o modalitate a noastră de a ne simplifica viziunea asupra lumii, cu toţii o facem.[…] Pe de altă parte, dacă stereotipul ne împiedică să vedem diferenţele individuale dintr-o clasă de oameni, este un factor de inadaptabilitate şi poate fi periculos”. 3

3 http://biblioteca.regielive.ro/referate/sociologie/stereotipuri-prejudecati-si-discriminare-93576.html