STEREOCHIMIE Stereochimia se ocup cu aranjarea n spatiu a atomilor componenti ai unei molecule si cu studiul proprietatilor fizice si chimice care decurg din aceast aranjare n spatiu. Stereochimia este deci o parte integrant a teoriei structurii chimice; astfel, simpla cunoastere a modului de legare a atomilor ntre ei fr cunoasterea asezrii spatiale a atomilor n molecul este astzi de neconceput. spre dreapta. Tot din vin se izoleaz si acidul racemic, izomer cu celalalt acid desemnat ca acid (+)-tartric sau d-tartric ("d" prescurtarea lui dextrogir- v. mai jos). Spre deosebire de acesta din urm, acidul racemic este optic inactiv. Prin recristalizarea tartratului mixt de sodiu si amoniu, Pasteur a reusit sa demonstreze c acidul racemic este un amestec echimolecular din acid (+)-tartric si acid (-)-tartric. Acesta din urm, numit si acidul tartric levogir, roteste planul luminii polarizate cu exact acelasi numr de grade dar n sens invers fat de acidul tartric dextrogir (n latin: dextrer-dextra-dextrum, laevus-a, drept, stng si gyro-ere , a ntoarce). El a descoperit astfel: Enantiomeria (din greceste: enantioV contrar, opus, si meroV - parte). Enantiomeria este cea mai simpl form de izomerie steric: enantiomerii au aceeasi structur, aceleasi proprietti fizice si chimice n afara de una, rotirea planului luminii polarizate. Evident, enantiomeria nu admite dect doi izomeri, (+) si (-), notati uneori si d, respective l. Dissimetria(gr.dussummetria - duV particula de negare, ne-) Pasteur ajunge la concluzia c activitatea n solutie a substantelor optic active trebuie s fie cutat n nssi structura moleculelor, prin aceasta el devansnd cu ctiva ani teoria structurii. Pentru aceast proprietate a structurii moleculare, el evit s foloseasc cuvntul nesimetric, ntrebuintnd n locul acestui cuvnt termenul dissimetric, echivalent si totusi diferit. Prin aceasta intuitia lui a fost exceptional, stiut fiind faptul c multe1

1. Dezvoltarea stereochimiei statice Se spune pe drept cuvnt c fiecarei mari descoperiri din fizic i corespunde o descoperire asemntoare n chimie. ntradevr, nasterea stereochimiei trebuie pus pe seama descoperirii luminii polarizate de ctre fizicieni la nceputul secolului al XIX-lea. Prima observatie (1801) n acest sens apartine totusi unui mineralog francez, Hauy, care a observat c unele cristale de cuart sunt hemiedrice. Scurt vreme dup aceea (1809) Malus, un fizician francez, descoper lumina plan-polarizat. Descoperirea este urmat rapid de gsirea modului de producere a acesteia folosind plci de cuart tiate la un unghi drept n raport cu axa principal a cristalului (Biot, 1812). Biot constat c unele cristale de cuart rotesc planul luminii polarizate spre dreapta, altele spre stnga, marimea devierii depinznd de grosimea plcii. Tot Biot, ctiva ani mai trziu (1815) descoper c unele substante organice, fie lichide (terebentina) fie n solutie (zahrul, camforul, acidul tartric) prezint activitate optic. El si d seama c n cazul substantelor organice, activitatea observat este o proprietate a moleculelor individuale. Totusi, stereochimia static s-a nscut prin lucrrile lui Louis Pasteur ncepute n cadrul tezei lui de doctorat (1847). Astfel, Pasteur a studiat acidul tartric izolat din vin si care este optic activ att n stare cristalin, ct si n solutie, rotind planul luminii polarizate

substante simetrice pot prezenta activitate optic. Amestecurile racemice si separarea (scindarea) acestora n enantiomerii constituenti. Reusind s arate c acidul racemic este un amestec echimolecular al acizilor dextro- si levo-tartric, Pasteur a stabilit si principalele metode de separare ale acestor enantiomeri din amestecul lor. Metodele de separare elaborate de el difer de metodele unei separri obisnuite a doi compusi organici; n loc de "Separare de enantiomeri" se foloseste termenul de "scindare". n ciuda acestor descoperiri si a intuitiei pe care a avut-o, Pasteur n-a putut elabora la vremea aceea o teorie stereochimic. Aceasta n primul rnd pentru faptul c nc nu se adoptase o teorie corect si solid a structurii compusilor organici. Aceasta apare abia n jurul anului 1860, prin publicatiile celebre ale lui Kekule(1858), Couper(1858) si Butlerov(1861). Abia n acest moment ar fi putut fi formulat o teorie stereochimic. Ceea ce stabilea fr tgad teoria structurii a fost tetravalenta atomului de carbon, masele atomice corecte ale carbonului, oxigenului si azotului si faptul c atomii de carbon se pot uni unii cu altii formnd catene aciclice sau ciclice. Totusi, chiar scurt vreme dup aparitia acestei teorii, Wislicenius constatnd diferenta dintre acidul lactic izolat din muschi (optic activ) si acidul lactic sintetizat de el (optic inactiv), recunoaste c diferenta ntre cei doi izomeri trebuie s rezide n dispozitiile spatiale ale atomilor din moleculele celor dou specii, dar, la rndul lui, nu izbuteste s formuleze o teorie care s explice aceasta. Teoria structurii nu fcea referiri la geometria molecular, desi tacit se admitea c structurile sunt plane. Abia n 1874, doi tineri cercetatori, Le Bell n Franta si van't Hoff n Olanda,2

independent unul de altul, emit teoria atomului de carbon tetraedric si prin aceasta creaz bazele unei teorii stereochimice corecte. Argumentatiile celor doi, desi difer n unele puncte, conduc n final la aceleasi concluzii: a. Structurile plane sunt simetrice si nu pot determina izomeria optic si respectiv enantiomeria. Astfel de structuri pot conduce cel mult la izomerii geometrice, neobservate ns. Atomii din molecul trebuie sa fie dispusi ntr-un spatiu tridimensional. b. Exist dou dispuneri spatiale care pot admite existenta de perechi enantiomere. Una dintre acestea este structura ptratpiramidal, cu atomul de carbon n vrful piramidei. Se respinge si aceast posibilitate, o asemenea structur pe lng enantiomerie trebuind s admit si izomerie geometric, ceea ce nu se observase pn atunci. c. Structura tetraedric. Atomul de carbon se gseste n centrul unui tetraedru regulat iar cele patru valente ale sale sunt ndreptate ctre colturile acestui tetraedru. Aceasta posibilitate a fost confirmat pe deplin de toate datele cunoscute pn la vremea aceea. Ca s apar activitate optic este necesar ca cei 4 substituenti ai carbonului s fie diferiti. Un astfel de atom de carbon a fost denumit atom de carbon asimetric. Mult mai trziu, modelul tetraedric a fost confirmat prin calcule de mecanic cuantic si n zilele noastre a putut fi observat direct prin metode fizice. Spre deosebire de teoria structurii care a fost acceptat imediat dup publicarea lucrrilor mentionate, teoria atomului de carbon tetraedric a fost privit cu nencredere si chiar respinsa de numeroase personalitti ale timpului. Trebuie mentionat faptul c van't Hoff public n 1875 o carte cu titlul: La Chimie dans l'espace. Numele de "stereochimie" nu fusese nc propus. Acesta avea s fie propus abia 20 de ani mai trziu. Cel care avea s impun teoria atomului de carbon tetraedric a lui Le Bell si van't Hoff a fost Emil Fischer.

Emil Fisher se ocupa cu studiul monozaharidelor. Pentru a diferentia monozaharidele ntre ele (sunt posibile 16 aldo-hexoze izomere, toate avnd aceeasi structur de 2,3,4,5,6- pentahidroxi hexanal, HOCH (CHOH) CH=O), Fischer a fost obligat s considere aranjarea spatial a atomilor n molecul. n acelasi timp pune bazele stabilirii configuratiei relative a atomilor de carbon prin mijloace chimice.

carbon asimetrici (de exemplu, o aldo-hexoza are 4 atomi de carbon asimetrici n molecul). Tinnd seama c pentru aceeasi molecul sunt posibile mai multe aranjamente spatiale rezultate prin rotatii n jurul axelor moleculare, Haworth introduce termenul de conformatie. Sfrsitul anilor patruzeci marcheaz o nou etap n dezvoltarea teoriei, metodelor experimentale de lucru si a nomenclaturii stereochimice, etap deschis de lucrrile lui Cahn, Ingold si Prelog. Se propune o nou nomenclatur stereochimic (v. Conventia Cahn-Ingold-Prelog, sau conventie CIP). n locul termenilor de "asimetrie", "dissimetrie" definind aranjrile spatiale ducnd la activitatea optic, ei introduc termenii de chiral, chiralitate ( gr. ceir-ceiroV, mn).

2. Dezvoltarea stereochimiei dinamice Asa cum s-a artat mai nainte, stereochimia dinamic poate fi denumit dup Eliel si stereochimia reactiilor chimice. n felul acesta, acumularea informatiilor n acest domeniu a conditionat si cunoasterea mecanismului intim prin care reactiile au loc. Stereochimia dinamic s-a dezvoltat paralel cu stereochimia static. Dou observatii importante au fost fcute nc din secolul XIX, una privind mpiedicarea steric, cealalt fiind inversia Walden. mpiedicarea steric (denumita si ntrziere steric) a fost initial observat de ctre A.W. Hofmann n 1872. Acesta a constatat c anilinele orto substituite se alchileaz cu iodur de metil mult mai greu dect anilina nesubstituit (v. Schema 1). Observatii similare au fcut si Claus si Kehrmann ctiva ani mai trziu. Dar cel care a studiat sistematic fenomenul a fost Viktor Meyer.

Fischer a reusit s impun modelul atomului de carbon tetraedric. El a inventat modelele moleculare mecanice si de aici, formulele de proiectie. n felul acesta a putut formula n planul hrtiei formulele spatiale, usurnd astfel ntelegerea fenomenului. Prin studiul monozaharidelor, se deschide un alt capitol important al stereochimiei, diastereoizomeria compusilor saturati. Diastereoizomeria este o izomerie de distanta (dia- un prefix care indic o mprstiere, o dispersare sau o intensificare) si poate fi ntlnit la compusi nesaturati sau la cei saturati. n cazul compusilor saturati, diastereoizomeria este determinat de prezenta n molecul a mai multor atomi de3

Schema 1. Ilustrarea ntrzierii sterice Meyer a msurat vitezele reactiilor de esterificare a acizilor benzoici orto-substituiti, respectiv vitezele de hidroliz a esterilor corespunztori. Introducerea unui singur substituent n orto poate ntrzia foarte mult reactia, n timp ce prezenta a doi substituenti n aceast pozitie o poate face sa nu aib loc. Interpretarea dat de Meyer a fost corect, substituentul din orto mpiedic accesul reactantului la centrul de reactie. Asa cum s-a artat, Viktor Meyer propune n aceste lucrri termenul de stereochimie. Ideile legate de "mpiedicarea steric" au fost pe larg dezvoltate de ctre Ingold si scoala sa, n prima jumtate a secolului trecut. El stabileste urmtoarele: Grupele voluminoase din reactant sau substrat pot avea mai multe efecte n reactiile chimice, fie un efect de ntrziere fie un efect de accelerare, depinzand de mecanismul prin care aceste reactii au loc. Astfel, reactiile de tip SN sunt foarte susceptibile la volumul substituentului vecin centrului de reactie, fie din reactant (de exemplu, anilina o-substituit n reactia cu CH I - substratul), fie din substrat (de ex., halogenurile de neopentil n reactii cu nucleofili puternici). n schimb, reactiile SN nu sunt de regul ntrziate steric (se cunosc exceptii). Mai mult, ele pot prezenta o accelerare steric, atunci cnd carbocationul intermediar este mai degajat steric dect starea initial. n locul termenului de mpiedicare steric el propune termenii de ntrziere si accelerare steric.4

n cazul reactiilor de tip SN , bromura de neopentil, (CH ) C-CH Br, reactioneaz practic la fel de rapid ca bromura de etil, n acid formic apos la 95 (reactie SN ), n timp ce n EtOH cu EtONa (reactie SN ), bromura de neopentil reactioneaz de 2,410 ori mai ncet dect bromura de etil. Pe de alt parte, clorura de tri-tert-butilcarbinil, [(Me C) ] CCl reactioneaz de 600 ori mai rapid dect clorura de tert-butil, Me C-Cl n alcool apos la 25. E un exemplu de accelerare steric datorit decongestionrii sterice la centrul de reactie (unghiul tetraedric n halogenura initial este de circa 109; dup ionizare, unghiul de valent al legturilor atomului central devine de 120). La data respectiv nu se cunosteau configuratiile relative ale compusilor implicati n transformrile redate mai sus. Totusi, din activitatea optic a compusilor rezultati prin transformrile fcute, era clar c n unele reactii trebuia s fi avut loc o inversie a configuratiei (de exemplu, hidroliza acidului clorosuccinic levogir d fie acidul malic natural 4a fie antipodul su 4b). Fenomenul era inexplicabil si imprevizibil. Emil Fischer n 1907 consider c descoperirea fcut de Walden este cea mai surprinztoare descoperire n domeniul activittii optice de la cercetrile fundamentale realizate de Pasteur. ncepnd cu al treilea deceniu al secolului trecut se ntelege faptul c inversia Walden nu va putea fi explicat pn nu se va ntelege mecanismul (mecanismele) substitutiei nucleofile. Studiile lui Hughes, Ingold si ale colaboratorilor lor pentru cunoasterea mecanismelor SN si SN au permis pn la urm si ntelegerea inversiei Walden.

Schema 2. Ilustrarea inversiei Walden prin reactiile realizate de autor n 1895 Astfel, la nceputul celei de a doua jumtti a secolului trecut, preocuprile celor dou ramuri ale stereochimiei - stereochimia moleculelor si stereochimia reactiilor - erau bine definite.

3. Dicotomia izomeriei Lumea material sau cea spiritual n care trim si ne ducem activitatea prezint fenomenul dicotomiei. ntotdeauna pentru un obiect, o fiint sau un fenomen va exista si opusul su, asa cum pentru un anumit enantiomer se identific si antipodul su (izomerul levogir este antipodul celui dextrogir si viceversa). Faptul acesta fusese observat nc de mult vreme de ctre chinezi. Ei au creat pe YANG si YIN, caracterele respective (v. Schema 3) putnd fi initial interpretate drept partea muntelui ce se afl n soare si partea muntelui din umbr (ntuneric). Mai trziu, Yang si Yin au devenit simbolul pentru toate perechile formate din doua prti opuse: Zi Noapte; Lumin - ntuneric; Brbat Femeie; plus minus, etc. Fizica si Chimia par la rndul lor s ilustreze foarte bine principiul Yang-Yin. ntr-adevr, exist dou chimii - chimia anorganic si chimia organic (chimia fizic le serveste pe amndou n egal msur), izomeria fiind numai un capitol al chimiei5

organice care ilustreaz aceasta. Astfel, aceasta nu poate fi dect de dou feluri: izomeria constitutional (de structur) si izomeria steric. Izomeria constitutional: izomerii sunt definiti prin aceeasi formul molecular si prin modul diferit de legare a atomilor ntre ei. Acesta implic si cunoasterea tuturor parametrilor moleculari interni: lungimi de legturi ntre atomii X si Y din molecul-Ixy, unghiuri de legatur- axzy si distante-dwz ntre atomi nedirect legati unul de altul. Acesti parametri difer n parte, izomerii constitutionali diferind ntre ei prin energia lor de formare. Aparent exist multe tipuri de izomerie constitutional: izomeria de caten, izomeria de pozitie, tautomerie, izomeria de valent, etc. n realitate, toate tipurile de izomerie de acest fel se ncadreaz n doua tipuri si anume: izomeria compusilor saturati (izomeria de caten, izomeria de pozitie) si izomeria compusilor nesaturati (tautomeria, izomeria de valent). Fiecare din aceste tipuri de izomerii se poate divide la rndul ei n alte dou si ntotdeauna numai n dou tipuri. Vom lua exemplul tautomeriei, unde aparent pot fi tautomere mai mult de dou substante. Astfel, un exemplu este tautomeria 1-fenil-3-metilpirazol-5-onei 6, care prezint trei forme tautomere, pirazolona 6 fiind aparent o exceptie de la principiul dicotomiei. n realitate, aceast "exceptie aparent" confirm principiul. ntr-adevr, n 6 avem dou tipuri de tautomerii suprapuse care prezint un atom comun n ambele (atomul marcat cu sgeat n schem): una este tautomerie ceto-enolic (formele a si c), cealalt este o tautomerie imino-enaminic (formele a si b). Suprapunerea lor duce la trei forme tautomere (v. Schema 3). Izomeria steric: este la rndul ei de dou feluri, enantiomeria si diastereoizomeria. Enantiomerii sunt substante care au aceeasi formul molecular, aceeasi structur (atomii se leag ntre ei n exact acelasi mod) si au aceiasi parametri

interni: lxy, axzy si dwz. n consecint au aceleasi energii de formare (si deci aceleasi probabilitti de-a rezulta n reactii chimice) si aceleasi proprietti fizice si chimice determinate n medii achirale (v. o discutie si mai jos). Enantiomerii difer numai prin modul de aranjare a substituentilor n jurul unui asa numit element de chiralitate, cum ar fi un centru (de ex. atomul de carbon asimetric) o ax sau un plan. Exist numai dou aranjamente posibile, corespunztoare celor doi antipozi optici. n multe crti de chimie organic mai vechi se afirm c enantiomerii (sau altfel spus, antipozii optici) au toate propriettile fizice si chimice identice, exceptnd activitatea optic. Afirmatia nu-i corect. Majoritatea compusilor naturali sunt optic activi si prezint activitate biologic. Numai compusul natural are aceast activitate, antipodul su nenatural, n ciuda structurii sale identice este biologic inactiv (sau mult mai putin activ). Celula este un mediu chiral, determinat n primul rnd de enzimele prezente, la rndul lor chirale. Activitatea biologic se traduce printr-o anumit reactivitate chimic fat de substantele prezente n celul. Dar aceast reactivitate diferit a enantiomerilor poate fi observat si n afr celulei vii, n laborator, lucrnd n medii chimice chirale (solvent, catalizator). Activitatea optic este o proprietate fizic msurat ntr-un mediu fizic chiral (lumina circular polarizat). Generaliznd, enantiomerii au toate propriettile fizice si chimice identice dac acestea sunt msurate (determinate) n medii achirale. n medii chimice sau fizice chirale, aceste proprietti difer. Nu e nevoie s subliniem c enantiomeria respect dicotomia: nu exist dect 2 izomeri, cei doi antipozi optici.

Schema 3. Principiul Yang-Yin n cazul compusilor tautomeri Diastereoizomeria, asa cum s-a artat, este o izomerie de distant. n multe crti de stereochimie, diastereoizomeria se divide n: izomeria conformational, izomeria compusilor saturati (sau a compusilor cu mai multe elemente de chiralitate n molecul, de ex., mai multi atomi de carbon asimetrici) si izomeria compusilor nesaturati (de ex., izomeria cis-trans a alchenelor). n schema 4 se dau exemple de diastereoizomerie. Att speciile 7a-c ct si speciile 8a-c rezult una din alta prin rotirea n jurul axei centrale C-C. Asemenea geometrii, rezultate prin rotirea n jurul unei axe moleculare sunt denumite conformatii. Exist o infinitate de geometrii posibile caracterizate fie prin distantele dintre atomii nedirect legati unul de altul, sau prin unghiul diedric format de dou legturi de la doi atomi de carbon vecini (numit si unghi de torsiune), n cazul exemplului din schema 7, unghiul diedric format de cele dou legturi C-Cl din molecul. Conformatiile redate n aceast schem sunt conformatiile moleculare cele mai stabile ale compusilor 7 si 8. Trebuie remarcat c distantele dwz ntre atomii nedirect legati ntre ei sunt diferite n toate cele trei conformatii a-c, att pentru 7 ct si pentru 18 (de ex., dClCl , dHCl, dPh-Cl etc.). n schimb ceilalti parametri moleculari, lXY si aXZY sunt identici la toti trei conformerii.6

Pe de alt parte, compusul 8 difera de 7 prin schimbarea la unul dintre atomii de carbon a locului a doi substituenti, n exemplul dat a Cl cu H si aceasta este valabil n toate conformatiile lui 8. Pe formulele de proiectie din schema 4, alturate formulelor perspectivice, se poate vedea mai usor c distantele dwz difer n cazul celor doi stereoizomeri (mezo-dClCl (d,l)-dClCl etc.). Fie de remarcat c cei doi atomi de carbon vecini din 7 si 8 sunt amndoi atomi asimetrici sau chirali. Diastereoizomeria compusilor saturati este direct legat de polichiralitate. Ultimul tip de stereoizomerie este diastereoizomeria compusilor nesaturati, cel mai simplu exemplu fiind izomeria cis-trans a alchenelor disubstituite. Pe exemplul dat, se vede c distantele dintre atomii nedirect legati unul de altul difer. Astfel trans-dClCl > cisdClCl, n timp ce pentru dHCl situatia se inverseaz. Ca si n cazurile precedente, ceilalti parametri, lungimile de legaturi: lCC, lCH si lCCl, sau unghiurile de valent: aHCC, aHCCl si aClCC sunt egale pentru ambii izomeri. Diastereoizomeria aparent nu ascult de principiul dicotomiei izomeriei. Totusi, fie de observat faptul c toti compusii organici posednd n molecula lor legturi simple pot suferi rotatii n jurul acestor legturi, putnd da nastere la conformeri diferiti. Izomeria conformational nu este un caz aparte de diastereoizomerie; ea este ntlnit la majoritatea compusilor organici. n felul acesta, si n acest caz avem o concordant perfect cu principiul dicotomiei izomeriei. Schema 5 red rezumativ cele stabilite n aceast sectiune.

Schema 4. Ilustrarea faptului c diastrereoizomeria este o izomerie de distant

Schema 5. Dicotomia izomeriei compusilor organici

4. Mijloace de indicare a stereochimiei moleculare si a stereochimiei reactiilor Indicarea stereochimiei moleculare se face prin mijloacele geometriei n spatiu, altfel spus, prin indicarea tuturor parametrilor moleculari interni (lxy, axcz si dwz). Numai o astfel de descriere poate da explicatii cantitative n privinta ntrebrilor ridicate de structura chimic sau de reactivitate. n stereochimia molecular, pentru cele mai multe scopuri, ne putem multumi numai cu o indicare a geometriei ansamblului molecular, care s respecte forma moleculei7

fr a intra n detalii exacte ale constructiei moleculare. Cu alte cuvinte, s indicm numai simetria molecular, prin aceasta putnd rspunde la foarte multe dintre ntrebrile privind propriettiile fizice ale moleculei (de ex., s decidem dac molecula este sau nu chiral). n anumite cazuri, molecula este mprtit n mai multe prti, considerndu-se si indicndu-se geometria fiecrei prti n parte. De exemplu, n cazul unei molecule chirale, interesul principal este s definim elementul geometric de chiralitate (de ex. atomul de carbon asimetric) si apoi s ne ocupm de simetria fiecrui ligand (substituent) la acest element. n cazul stereochimiei reactiilor, ne folosim de imaginile create de stereochimia static si anume ct mai multe imagini pentru a putea cldi din acestea geometria strii de tranzitie n transformarea care ne intereseaz. Descrierea complet a reactiei seamn astfel cu un film n care miscarea (dinamica actiunii) este redat prin derularea rapid a unor imagini statice. n felul acesta, suntem obligati s ncepem cu discutia stereochimiei statice.

Sharpless. Procesul implic dihidroxilarea catalizat de OsO n prezenta a dou molecule de ligand enantiomeric pur (alcaloidul natural Chincona) si a ionului Fe ca oxidant. Alternativa preparativ a fost aplicat de E. J. Corey n sinteza enantioselectiv a ovalicinei, medicament care inhib ngrosarea vaselor de snge manifestnd totodat un semnificativ efect antitumoral.

Dup K.Peter .C. Vollhardt and N.E. Schore, "Organic Chemistry", ed. II, W.H. Freeman and Co., New York, 1995.

Utilizarea hidroxilrii enantioselective n sinteza unor medicamente antitumorale ncepnd cu anii '90, n sinteza produselor farmaceutice a fost deschis o nou cale prin aceea c au nceput studiile privind alternativele de sintez a unor medicamente -enatiomer pure, studii transpuse apoi la scar industrial. Aceasta, deoarece s-a constat c amestecurile racemice, mai usor de sintetizat, includ de cele mai multe ori un enantiomer cu activitate biologic benefic si unul inactiv sau chiar fiziologic duntor. Un exemplu de reactie utilizat n acest scop l reprezint oxidarea enantioselectiv a dublei legturi, descoperit de K. B.8

Prezenta n alimente a acizilor grasi (trans) un real pericol pentru sntatea dumneavoastr Mai mult de 90% din dublele legturi prezente n acizii grasi naturali posed o configuratie cis, fapt concretizat si n reducerea punctului de topire a grsimilor nesaturate, n raport cu cele saturate. Supunnd uleiurile vegetale hidrogenrii catalitice se poate prepara margarina. Din pcate, n acest proces, nu are loc o hidrogenare total a dublelor legturi. Un procent semnificativ din izomerii cis trec n izomeri trans sub influenta catalizatorilor de hidrogenare, rmnnd n final ca impuritti n margarina preparat. De exemplu, o margarin uzual contine aproximativ 35% acizi grasi saturati si 12%

acizi grasi nesaturati cu o configuratie trans, aceasta n comparatie cu untul natural n care acizii saturati reprezint 50% iar cei nesaturati numai 3-4%. Se pune problema: ce consecinte are asupra snttii noastre ingerarea margarinei? Aceasta, mai ales datorit faptului c acizii grasi sub form trans nu sunt metabolizati de organismele vii, acestia acumulndu-se n organism, n membranele celulelor, conducnd la o crestere a nivelului lipo-proteinelor de joas densitate, denumite popular "colesterol ru" reducnd concomitent lipo-proteinele de mare densitate - "colesterol bun", n peretii vaselor de snge. S-a constat astfel c o alimentatie dietetic bazat pe grsimi vegetale hidrogenate mreste riscul pentru bolile de inim, accidente vasculare si cancer mamar. n acest context, consumul excesiv de margarin, n cazul aplicrii unor diete hipocalorice reprezint un mare risc pentru sntatea bolnavului. Este preferabil consumarea unor preparate mixte ce includ unt si uleiuri vegetale hidrogenate cu un continut mult mai redus de acizi grasi nesaturati cu configuratie trans. Dup K.Peter .C. Vollhardt and N.E. Schore, "Organic Chemistry", ed. II, W.H. Freeman and Co., New York, 1995.

9