stela cheptea - despre „locul” catolicilor din iasi.pdf

8/16/2019 Stela Cheptea - Despre „locul” catolicilor din Iasi.pdf

1/10

1 Radu Manolescu, Oraºul medieval în Europa apuseanã , Bucureºti, 1990, p. 62-63.2 Insistãm asupra faptului cã nu trebuie fãcutã vreo confuzie între „oaspeþii” veniþi

sau aduºi din centrul ºi apusul Europei de domnie ºi populaþia româneascã de rit catolicvenitã, de-a lungul secolelor, din Transilvania, înainte de întemeierea statului Moldovaºi care s-a stabilit în satele înºirate de-a lungul vãilor râurilor Moldova, Bistriþa, Tortuº,

Despre „locul” catolicilor din Iaºi

Stela Cheptea

Bobi Apãvãloaiei

În ultimii ani, în literatura de specialitate s-a acordat o atenþie deosebitãgenezei oraºului medieval extracarpatic ºi, în primul rând, a celui din teritoriulestic, fapt ce se datoreazã îmbogãþirii documentaþiei, celei scrise adãugându-i-seinformaþia obþinutã pe cale arheologicã, astfel încât coroborarea celor douãsurse a îngãduit concluzii mai mult decât interesante. În context, s-a evidenþiat

rolul pe care l-au avut „oaspeþii” în statornicirea structurilor urbane, deoarece înveacul trecut subiectul a fost privit diferit de cercetãtori în funcþie de baza docu-mentarã sau de indicaþiile ideologice. Astfel, unii dintre istoricii din perioada ante-belicã au pus pe seama coloniºtilor întemeierea oraºelor noastre, iar, dupãanii ‘50, subiectul a fost în bunã parte ignorat ori s-a dat prioritate absolutãfactorului local, astfel cã numai în ultimele decenii ale veacului trecut cercetãrilearheologice ºi-au impus rezultatele.

În studiile noastre din ultimul timp s-a formulat concluzia conformcãreia din a doua jumãtate a secolului al XIV-lea domnii Moldovei, în efortul

lor de organizare a statului, au dat o atenþie deosebitã drumurilor comercialeºi aºezãrilor în curs de urbanizare, chemând, în baza unor privilegii, coloniºtidin Transilvania, Polonia sau din centrul ºi apusul Europei, unde regiuni întinseau fost greu încercate la mijlocul veacului de ciumã ºi foamete1. „Oaspeþii”vor contribui, ca peste tot în Europa unde au fost primiþi ori chemaþi, prinactivitatea lor, la organizarea oraºelor dupã modelul celor din þãrile de origine,la stimularea producþiei meºteºugãreºti ºi comerþului. Domnia, ca proprietarãa oraºelor, le-a concedat un teren la marginea aºezãrilor unde noii veniþi ºi-auorganizat mahalaua cu case, ateliere ºi prãvãlii în jurul bisericii ºi cimitiruluiadiacent. Dacã biserica era construitã din piatrã sau din lemn, faptul nu conta,deoarece avea aceeaºi semnificaþie ºi importanþã, calitatea materialelor ºi mãrimealãcaºului fiind determinate de numãrul de credincioºi ºi de puterea lor eco-nomicã. Pentru armeni sau pentru evreii veniþi mai târziu, biserica se identi-fica cu etnia, dar în cazul catolicilor aceasta era factorul ce-i unea pe coloniºtiide diferite neamuri europene2.


2/10

Semnatar articol484

Tazlãu (vezi Stela Cheptea, Episcopia Romano-Catolicã Iaºi, în vol. Nicolae Iorga. 1871-1940.Studii, coordonator Constantin Buºe, Bucureºti, 2006, p. 114, nota 28).

3 Dan Bãdãrãu, Ioan Caproºu, Iaºii vechilor zidiri, Iaºi, 1974, p. 38-39; Istoriaoraºului Iaºi, C. Cihodaru, Gh. Platon, redactori responsabili, vol. I, Iaºi, 1980, p. 54;Al. Andronic, Iaºii pânã la mijlocul secolului al XVII-lea. Genezã ºi evoluþie, Iaºi, 1986,p. 37. Ulterior, aceeaºi pãrere a fost împãrtãºitã ºi de Teodor Octavian Georghiu, Radu

Radoslav, Spaþiu central al oraºului medieval românesc extracarpatic din secolele XIV-XVI,spaþiu al coeziunii sociale. Elemente pentru un studiu comparatist european, în „HistoriaUrbana”, I, 1993, 2, p. 153 ºi urm.; Teodor Octavian Gheorghiu, Cetãþile oraºelor. Apãrareaurbanã în centrul ºi estul Europei în Evul Mediu, Bucureºti, 2000, p. 88-89, 95-96.

4 Stela Cheptea, Biserica romano-catolicã „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, în „Europa XXI”, Iaºi, 1995, p. 278.

5 În partea vesticã a oraºului au fost fãcute cele mai multe descoperiri datând dinsecolele al XIV-lea ºi al XV-lea (Stela Cheptea, Din nou despre începuturile Iaºilor , în„Historia Urbana”, V, 1997, 2, p. 158-159, unde sunt menþionate descoperirile arheologice).

6 Se ºtie cã accesul firesc într-un lãcaº de cult se face dinspre zona cea mai aglo-

meratã a oraºului, respectând desigur orientarea est-vest. Accesul în bisericile de pe cor-niºa vesticã a Iaºilor ni se pare nefiresc deoarece astãzi s-a modificat structura urbanã,centrul de greutate deplasându-se de pe pantã, spre est, în interiorul terasei.

Primii „oaspeþi” de confesiune catolicã primiþi în Iaºi au avut aceleaºidrepturi ºi, desigur, aceleaºi îndatoriri ca pretutindeni, ei primind din partea dom-

niei bucata lor de pãmânt în marginea de sud-vest a perimetrului urban. Toþi cer-cetãtorii care au abordat aceastã problemã au fost de acord cu identificarea situluicatolicilor, ca ºi cu cel al armenilor din marginea nord-esticã a vechiului târg,unde se aflã ºi astãzi Biserica Armeanã, ºi ne referim aici la cele trei importantemonografii dedicate urbei, care sintetizeazã numeroase lucrãri apãrute anterior3.În acelaºi timp, istoricii au stabilit ca principal centru de interes al aºezãrii urbaneCurtea domneascã încã din momentul edificãrii ei, adicã de la începutul veaculuial XV-lea. Oarecum nuanþat, cu ani în urmã, noi am avansat ipoteza conformcãreia aºezarea urbanã din secolul al XV-lea s-a restructurat în funcþie de Curtea

domneascã 4

, având în vedere descoperirile arheologice de pe latura vesticã aterasei. Din cele prezentate, o contradicþie a fost totdeauna evidentã. Pe de oparte, afirmaþia conform cãreia „locul” catolicilor era amplasat la marginea aºe-zãrii, pe de altã parte, siguranþa istoricilor, bazatã doar pe documentele din seco-lele XVI-XVIII, de a fixa, încã dintr-un început, Curtea domneascã în nucleul ini-þial al Iaºilor, iar, ca urmare, situl respectiv s-ar fi aflat chiar în mijlocul aºezãriiurbane. Rezultatele cercetãrilor arheologice, efectuate, cu întreruperi, dupã 1990

în preajma bisericii romano-catolice „Adormirea Maicii Domnului”, dar ºi în altepuncte din marginea vesticã a oraºului, ne-au îngãduit sã concluzionãm cã

aceastã zonã (versantul vestic) a constituit nucleul cel mai vechi al oraºului5, maiales cã, pe o distanþã de circa 500-600 m, se înºirã ºi azi cinci biserici, printre care ºibiserica romano-catolicã, care au intrãrile orientate oarecum nefiresc spre pantã6,


3/10

Titlu articol 485

7 Stela Cheptea, op. cit., p. 161.8 La Biserica Banu, în vara anului 2004, s-a fãcut un sondaj în actualul pridvor,

unde s-a dezvelit masa altarului aparþinând vechiului lãcaº de cult, iar în vara acestui an

(2006) s-a executat un mic sondaj în exterior, pe latura de nord a bisericii Talpalari, lanaºterea absidei laterale din cea a altarului, demonstrându-se astfel cã actualul monu-ment stã pe o temelie mai veche.

acolo însã unde a fiinþat în vechime Uliþa Ciubotãreascã7. La acestea se maiadaugã douã biserici, având aceeaºi orientare spre pantã, Biserica Tãlpãlari ºi

Biserica Banu. Ambele monumente au fost construite peste altele mai vechi8

, sta-diul actual al cercetãrilor nepermiþându-ne deocamdatã o datare a acestora din urmã.Trebuie sã subliniem încã o datã faptul cã sãpãturile arheologice din situl

actual al Episcopiei ne-au permis o nouã localizare a nucleului iniþial al Iaºilor.Aceste investigaþii au avut ca prim rezultat identificarea, pe întreaga suprafaþã,a unui strat de culturã datând din ultimele decenii ale secolului al XIV-lea ºidin veacul urmãtor, cãruia îi corespund ºi locuinþe cu inventar specific urban.În al doilea rând, s-a reuºit a se delimita, pe latura nordicã a sitului, cimitirulbisericii de gospodãria misiunii ºi de locuinþele orãºenilor.

Cele mai vechi locuinþe cercetate integral erau construite solid din bârnede stejar, fiind adâncite în sol, ca pretutindeni în oraºele Moldovei medievale.O astfel de construcþie a fost surprinsã pe latura de sud a lãcaºului având îninventar cahle cu faþa deschisã ºi olanul închis, olãrie de uz comun specificãsfârºitului secolului al XIV-lea ºi începutul veacului urmãtor. Datarea a fostconfirmatã de o monedã emisã de Vladislav Iagello (1386-1434). În apropiere,pe latura de est a bisericii, a fost descoperitã o locuinþã asemãnãtoare, cu gâr-liciul în trepte, datatã cu o monedã Petru II (1448-1449). Distanþa micã dintrelocuinþe, precum ºi urmele de chirpic ars la roºu, bârnele carbonizate ºi mate-

rialele ceramice gãsite în gropile mormintelor sau în alte complexe mai noudezvelite în jurul bisericii ne indicã posibilitatea existenþei ºi a altor locuinþe

în zonã, probând faptul cã, la sfârºitul veacului al XIV-lea ºi în primele dece-nii ale celui urmãtor, zona era bine populatã. Tot pe aceastã parte a versan-tului, spre Curtea domneascã, de fapt spre anexele ei gospodãreºti (Fânãria Gospod),au mai fost descoperite alte douã locuinþe, datând din aceeaºi vreme, care aufost gãsite sub actuala ªcoalã „Gh. Asachi”. Nu ºtim dacã acele ultime casedin marginea oraºului aparþineau „oaspeþilor” sau nu, deoarece în stadiulactual al cercetãrilor nu s-a delimitat încã latura de sud a sitului catolic dinprimul veac al existenþei lui.

În perimetrul nordic al bisericii situaþia se prezintã aproximativ la fel,stratul de culturã cu urme materiale specifice primelor decenii ale vieþii urbaneieºene, deºi suficient de rãvãºit de intervenþiile ulterioare, a fost datat cu groºiemiºi de urmaºii lui Alexandru cel Bun, fapt ce ne permite a considera cã, la


4/10

Semnatar articol486

9 Stela Cheptea, ªase veacuri de istorie, în vol. Catedrala romano-catolicã Iaºi,Iaºi, 2005, p. 15 ºi urm.

10 Chiar dacã s-a demonstrat cã biserica romano-catolicã ieºeanã este mult maiveche, unii cercetãtori continuã sã împãrtãºeascã pãrerile încetãþenite, împotriva oricãreievidenþe, fapt de demonstreazã cã tradiþia este cel mai greu de înlãturat (Fabian Doboº,Ctitorul catedralei din Iaºi - Pr. Fidelis Rocchi, în vol. Catedrala romano-catolicã Iaºi,Iaºi, 2005, p. 63-67).

11 Conciliul de la Trento (1542-1563) a fost important ºi pentru biserica romano-

catolicã din Moldova, deoarece a stimulat trimiterea de misionari papali pentru reorga-nizarea bisericii locale în spiritul reformelor adoptate la Conciliu. În rapoartele misionarilors-au pãstrat ºtiri despre biserica ºi credincioºii catolici din Moldova. De altfel, printremulte alte mãsuri Conciliul recomanda ºi convocarea frecventã a sinoadelor diecezane ºiprovinciale unde urmau sã se discute ºi sã se ia mãsuri de punere în practicã a decretelorconfirmate printr-o bulã de papa Pius al IV-lea (Ludwig Hertling S.J., Istoria Bisericii,ediþie îngrijitã de pr. prof. dr. Emil Dumea, Iaºi, 1998, p. 370-386). Ca urmare, în toamnaanului 1642, s-a convocat un sinod diecezan la Cotnari (Iosif Gabor, Parohia Catolicã

Iaºi, 1986, în manuscris, p. 54-55), de la care preoþii ieºeni nu puteau lipsi, iar, ca urmarea doleanþelor formulate, De Propaganda Fide, congregaþie nou înfiinþatã, a contribuit la

înfiinþarea unui ºcoli iezuite la Iaºi.12 Prima menþiune documentarã dateazã din anul 1586 (Cãlãtori strãini despre þãrile române, vol. II, Maria Holban, redactor responsabil, Bucureºti, 1970, p. 524-525).

sfârºitul secolului al XIV-lea ºi în primele decenii ale veacului urmãtor,locuirea era intensã ºi unitarã în perimetrul respectiv, care a constituit un cartier

supus aceluiaºi sinistru. Se pare cã, în secolul al XV-lea, locuirea în zonã s-astructurat, casele grupându-se în partea nordicã a parcelei, unde douã dintrecele cercetate aveau întrãrile, nefiresc, spre nord, orientate însã la Uliþa Sãseascãori Ungureascã. Construcþiile investigate ori numai semnalate, datate cu mate-riale specifice secolului al XV-lea dar ºi cu denari emiºi de Materi Corvin, audispãrut prin incendiere, foarte probabil în urma unui raid al tãtarilor care aupustiit Moldova între anii 1510 ºi 15139.

Desigur, aceste locuinþe puteau aparþine oricui ºi, în aceste condiþii,apare firesc întrebarea dacã putem preciza cumva, încã din secolul al XV-lea,

„locul” catolicilor? Construcþiile dezvelite sau numai semnalate în situl cer-cetat aparþineau creºtinilor de confesiune romano-catolicã? Trebuie sã for-mulãm aceste întrebãri deoarece în literatura de specialitate s-a încetãþenitpãrerea conform cãreia biserica romano-catolicã ieºeanã este mai nouã ºi, caurmare, „locului” ce i-a aparþinut nu i s-a acordat poziþia cuvenitã în peisajulurban medieval10. Aceastã situaþie a avut ca suport informaþiile documentaretârzii, din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea. Primele ºtiri despre lãcaºajunse pânã la noi fiind legate de lupta Papalitãþii împotriva Reformei, Sf. Scauntrimiþându-ºi emisarii ºi în Þãrile Române11, iar în rapoartele sau însemnãrile lorde cãlãtorie gãsim referiri ºi la edificiul catolic din Iaºi12. Biserica ungureascã


5/10

Titlu articol 487

13 Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi, I, editate de I. Caproºu ºi PetronelZahariuc, Iaºi, 1999, nr. 194; N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºimonumentelor medievale din Moldova, Bucureºti, 1974, p. 440 ºi 511, nota 96.

14 Stela Cheptea, op. cit., p. 10 ºi urm.15

Ibidem, p. 21 ºi nota 5016 Ne referim la descoperirile arheologice din anii 2003-2006 din zona actualuluiMagazin „Moldova”.

este pentru prima datã menþionatã în documentele interne în anul 162913. Penuriade informaþii scrise a fost suplinitã doar de cercetãrile arheologice14. Stadiul

actual al investigaþiilor nu ne-a oferit încã ºansa descoperirii lãcaºului de cultdin secolul al XV-lea, deoarece sãpãturile arheologice nu sunt nici pe departe în situaþia de a ne permite concluzii definitive. Totuºi, rãspunsul la întrebãrileformulate mai sus vine firesc dacã luãm în considerare mormintele descoperite

în secþiunile ºi casetele practicate pe laturile de sud ºi est ale monumentului ºicare fãceau, desigur, parte din cimitirul adiacent acelei prime biserici15. Caargumente de necontestat pot fi aduse, deocamdatã, douã schelete, dezvelite îndouã secþiuni diferite, tãiate de fundaþiile bisericii actuale ale cãrei primetemelii au fost datate în primele decenii ale secolului al XVI-lea, morminte

care, din pãcate, nu aveau inventar. De cel mai mare interes, însã, în susþinereaipotezei conform cãreia primele înhumãri în cimitirul bisericii dateazã încãdin secolul al XV-lea îl reprezintã materialul numismatic descoperit în inventarulaltor morminte. Pânã în prezent cele mai vechi monede identificate deocam-datã reprezintã exemplare emise sub Alexandru cel Bun, ªtefan cel Mare, MateiCorvin, Wladislav al II-lea etc. Mormintele cu monedele menþionate nu suntgrupate într-o anume parte a zonei cercetate ºi, în acest caz, nu suntem înmãsurã sã presupunem unde se afla lãcaºul de cult. Oricum, biserica a existatºi a aparþinut „oaspeþilor” ce au primit gãzduire în marginea aºezãrii ieºene, uniidintre ei ridicându-ºi casele, aºa cum s-a vãzut, chiar în preajma lãcaºului lorde închinãciune. Pe baza datelor stratigrafice, putem deocamdatã avansa ipotezaconform cãreia aceastã primã bisericã a dispãrut în acelaºi timp cu locuinþele,foarte probabil, în primii ani ai secolului al XVI-lea, deoarece fundaþia aflatãsub actualul monument a tãiat un strat de incendiu, care cãpãcuieºte ºi gropilecelor mai vechi morminte dezvelite deocamdatã.

Cercetãrile arheologice din ultimii ani16 ne-au dat posibilitatea sã conclu-zionãm, cu prudenþa necesarã ºi sub rezerva unor descoperiri viitoare, cã locuirea

din secolele XIV-XV se extindea de pe versantul vestic, incluzând vecinãtãþile ºiproprietãþile actuale ale Mitropoliei, pânã în zona Bisericii Sf. Gheorghe-Lozonschiºi ale Episcopiei romano-catolice delimitate, spre interiorul terasei, de fosta Uliþa Mare.


6/10

Semnatar articol488

17 Parcela de la adresa amintitã a fost cercetatã arheologic în scopul eliberãrii tere-

nului de sarcina istoricã. Cu acel prilej a fost dezvelitã o locuinþã adâncitã în sol, carepãstra încã porþiuni din douã bârne de stejar de la talpa casei, din al cãrei inventar fãceauparte cahle cu faþa deschisã ºi olanul închis, precum ºi ceramicã de uz comun datând dela sfârºitul secolului al XIV-lea ºi de la începutul veacului urmãtor. Dupã dispariþia prinincendiu a construcþiei ºi nivelarea locului, a fost ridicatã o altã casã, datatã tot pe bazamaterialului ceramic în secolul al XVI-lea. ªi aceasta din urmã a cãzut pradã unuisinistru. Din pãcate, resturile casei au fost mult mai afectate de intervenþii ulterioare.

18 Stela Cheptea, „Europa XXI”, III-IV, p. 290-291.19 Al. Andronic, Stela Cheptea, Curtea domneascã din Iaºi, în „Revista Monu-

mentelor Istorice”, LIX, 1990, 2, p. 14-17 ºi notele 23 ºi 34.20

Rezultatele cercetãrilor arheologice executate în jurul Magazinului Moldovasunt foarte importante pentru istoria Iaºilor ºi, ca urmare, necesitã o prezentare detaliatã,care, desigur, depãºeºte cadrul de faþã ºi necesitã un studiu special.

La acestea se adaugã descoperirile din anul 2004 din str. Sf. Sava nr. 117, dinpreajma Teatrului Naþional „Vasile Alecsandri”, dar ºi altele mai vechi, din

curtea bisericii Sf. Sava, de pe locul actual al Finaþelor Publice18

ori din fostastradelã Golia, aflatã în faþa Halei Centrale19, unde au fost documentate urmede viaþã urbanã datând din veacurile XIV-XV. În acelaºi timp, cercetãrile orisupravegherea arheologicã din mai multe puncte din aria cuprinsã între zidulde nord al incintei mãnãstirii „Sf. Nicolae Domnesc” ºi perimetrul nordic alstrãzii C. Negri nu au surprins urme mai consistente de locuire din acesteprime secole. În ilustrarea situaþiei din zonã, de cel mai mare interes au fostcercetãrile din preajma Magazinului Moldova, care s-au efectuat în scopuldescãrcãrii de sarcina arheologicã a terenului pe care urma sã se extindã o

nouã aripã a magazinului. Pe suprafaþa de cca. 2.500 mp nu au fost descope-rite construcþii sau instalaþii mai vechi de mijlocul veacului al XVI-lea, cinumai un strat de culturã cu urme slabe de locuire, datând din secolele ante-rioare. Dezvelirea, pe latura de nord a Magazinului Moldova, a unei porþiunidin uliþa Podul Vechi, cu front de case de ambele pãrþi ale strãzii ºi un atelierde producere a olãriei cu cinci cuptoare de ars ceramica în spatele frontuluisudic de case, precum ºi a altui complexe cu trei cuptoare pentru ars olãriascoase la luminã pe latura vesticã a magazinului, toate datând din veacul al

XVII-lea, demonstreazã cã abia acum aceastã parte a localitãþii intra în cir-cuitul urban. De altfel, sãpãtura pentru canalul de refugiu, executatã, în aceastãvarã, pe latura de sud-est a magazinului, ne-a confirmat rezultatele cercetãriloranterioare, urmele incendiilor care au distrus locuinþele din zona actualeistrãzi Anastasie Panu se încadreazã cronologic la sfârºitul secolului al XVI-leaºi în veacul al XVII-lea20. Toate aceste documente arheologice sprijinã afir-maþia potrivit cãreia uliþa Podul Vechi s-a deschis abia în a doua jumãtate a


7/10

Titlu articol 489

veacului al XVI-lea, când Iaºii, prin mutarea aici a capitalei, devin cel maiimportant oraº al Moldovei medievale. Ca urmare, Curtea domneascã va fi atrasã

din ce în ce mai mult spre viaþa urbanã, terenul din preajma ei devenind impor-tant pentru activitãþile meºteºugãreºti ºi, mai ales, comerciale, pãmântul cãpãtândrepede preþ în planimetria oraºului. În contextul prezentat, de cel mai mareinteres pentru istoria dezvoltãrii urbane a Iaºilor îl capãtã cercetarea loculuipe care se va ridica, abia între anii 1637 ºi 1639, Mãnãstirea Trei Ierarhi.

În concluzie, putem sublinia faptul cã, pânã în secolul al XVI-lea,„locul” catolicilor se afla în marginea sud-vesticã a aºezãrii urbane, dar, o datãcu extinderea oraºului spre Curtea domneascã, ajunge treptat în centrul Iaºilor.

Casetã pe absidaaltarului bisericii catolice

Fragment de zid


8/10

Semnatar articol490

Uliþa Podul Vechi, Iaºi


9/10

Titlu articol 491

Uliþa Podul Vechi, Iaºi


10/10

Semnatar articol492

A s p e c t d e p e º a n t i e r u l a r h e o l o g

i c d e l a b i s e r i c a c a t o l i c ã d i n I a º i

stela cheptea - despre „locul” catolicilor din iasi.pdf

Documents