Statutul cantaretului in Biserica

Încă din cele mai îndepărtate secole muzica bisericeasca a ocupat un loc

important în structura spirituală a lumii, iar intre Bisericile care au adoptat cultul şi

muzica bizantina se găseşte şi Biserica Ortodoxa Romana, unde creştinismul a

pătruns încă din primele secole după Hristos. Astfel, de la primul om Sf Prooroc si

Imparat David, care a alcatuit imne cantate lui Dumnezeu numite psalmi, cat si de la

indemnul Sf Ap Pavel catre efeseni, prin care ii indeamna sa „Vorbiti intre voi in psalmi

si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre”(Ef

5,19), de la Sf Efrem Sirul „alauta Sf Duh”, Sf Ioan Damschin creatorul celor 8 glasuri pt

cantarile bisericesti, si pana in zilele marilor muzicologi romani, precum Gavriil

Musicescu, Anton Pann, Ieromonahul Macarie, Cuv Eustatie si multi altii, de asemenea

si pana astazi, poporul roman a fost mereu profund preocupat de realizarea,

dezvoltarea si pastrarea unui tezaur de muzica bizantina autentica si unitara, facand din

cantarea bisericeasca un izvor al fenomenului sonor muzical pe pamantul romanesc si

o parghie de nadejde in apararea constiintei etnice.

Avand in spate asemenea exemple de preocupare pentru crearea si dezvoltarea

muzicii bizantine romanesti unitare in B.O.R. ale contemporanilor, statutul cantaretului

bisericesc din ziua de astazi este unul foarte important, intrucat el trebuie sa respecte si

sa puna in practica stradaniile celor care s au dedicat acestei parti ale artei muzicii,

muzica bisericeasca, a celor care au activat pe pamant romanesc spre imbogatirea

patrimoniului cultural al poporului nostru.

Cântăreţul bisericesc, cunoscut şi sub numele de dascăl, ţârcovnic, psalt, cantor

sau citeţ, aducând jertfa roadă buzelor, asigură răspunsurile stranii, cântând sau citind

acele pasaje din slujbele bisericeşti rânduite după tipic, intr o perfecta armonie,

neavand permisiunea sa adauge sau sa schimbe ceva din profunzimea textelor si a

stradaniilor punerii lor intr o armonie sonora conforma Bisericii Ortodoxe de catre cei

déjà amintiti. Acestia au datoria sfanta de a respecta anumite obligatii pe care Sfintii

Parinti le au randuit de a lungul intrunirilor sinodale, si de aceea nu oricine poate sa

implineasca aceasta vocatie, ci doar aceia care au o anumita pregatire in acest

domeniu, conform unei structuri de invatamant bine determinate, prin absolvirea unui

ciclu seminarial denumit , scoala de cantareti. Astfel vom expune in cele ce urmeaza

cateva dintre cele mai imortante indatoriri pe care un cantaret bisericesc trebuie sa le

respecte cu sfintenie:

El trebuie, in primul rand sa se straduiasca sa cante frumos si cu evlavie, caci

canta inaintea lui Dumnezeu si a tuturor sfintilor Lui. Sa nu cante fals, prea tare sau

prea incet, prea in graba sau prea pe larg. Sa nu cante melodii sau cantari care nu au

fost statornicite de Sfintii Parinti pentru slujbe, de asemenea sa nu foloseasca in

biserica instrumente muzicale sau electornice, asa cum ne arata hotararile Sinodului VI

prin canonul 75. Cantaretul mai are datoria de a citi cu atentie si clar, fara greseli,

nescurtand sau adaugand de la sine nimic din textele de slujba; sa cunoasca si sa

respecte tipicul bisericesc; sa asculte de slujitorii Sfantului Altar. De asemenea acestia

au datoria de a duce o viata curata, sa fie linistiti si impacati cu toti, sa nu vorbeasca

sau sa se certe la strana, sa pregateasca din vreme cartile pentru slujba, incercand sa

fie un exemplu moral pentru ceilalti credinciosi, fara sa provoace sminteala in randul lor.

Pe langa toate acestea cantaretii bisericesti mai au si un rol administrativ in Bisericile in

care activeaza, prin buna oranduire a locasului sfant, in ceea ce priveste curatenia,

organizarea si infrumusetarea intregii anexe ce apartine respectivei Biserici. In timpul

desfasurarii slujbelor, cantaretul trebuie sa angreneze pe credinciosii din Biserica, atat

cat se poate, la cantarea diferitelor imne, pentru ca si poporul sa participe efectiv la

infrumusetarea slujbelor.

Pe langa obligatii si indatoriri, cantaretii beneficiaza si de o serie de drepturi.

Avand in vedere pregatirea lor si frumoasa misiune pe care o fac la strana, ei trebuie

respecati, in masura in care si ei fac acest lucru, stimulati si incurajati prin diferite

metode, pentru ca astfel sa se formeze o unitate prin dragoste dintre slujitorii altarului,

ei si credinciosii din Biserica, spre bunul mers al slujbelor si spre multumirea si

milostivirea Bunului Dumnezeu, caruia trebuie sa i slujim cu toata inima si cu seriozitate.

In cele expuse am incercat sa aratam, in prima parte, stradaniile

contemporanilor nostrii care s au ostenit sa alcatuiasca un tezaur de muzica bizantina

autentica pentru generatiile noastre si cele ce vor veni, iar mai apoi am vazut obligatiile,

rolul si beneficiile cantaretilor bisericesti din ziua de astazi si datoria lor de a duce mai

departe numele si creatiile muzicologilor romani si de a crea noi imne bisericesti in

duhul noastru romanesc. Din pacate, in ziua de astazi se observa la unii cantareti o

incercare de copiere a unor metode si imne bisericesti a altor popoare crestin ortodoxe,

ceea ce nu aduce mare cinste celor care s au ostenit sa formeze o limba si un cant pur

roamanesc si patriotic. In final, spre mustrarea si indreptarea acelor care sunt cuprinsi

de acest duh strain, ne vom intoarce privirile spre frumoasele cuvinte ale marelui nostru

invatator Anton Pann care ne indeamna: “Cântă mai frate române pe graiul şi limba

ta/Şi lasă cele streine ei de-a-şi-le cânta/Cântă să-nţelegi şi însuţi şi câţi la tine

ascult/Cinsteşte ca fieş care limba şi neamuţi mai mult.”