stapanii ideilor economice i

8/13/2019 Stapanii Ideilor Economice I

http://slidepdf.com/reader/full/stapanii-ideilor-economice-i 1/127

STĂ PÂNII IDEILOR ECO NOM ICE IN AVTHTHITAlT¥

începuturile gândirii economice pornescdin Antkhitasss greacă şi romană,atunci când ideileeconomice fundamentale seconcentrau asupra economiei casnice, adică asupra buneiadministrăria patrimoniului particular pentru bunăstareaşi fericireaoanit’iiiţor1. Statul antic aibunăstării, pe care II pre fig uraţi în ţek ţx iiantici greci şi romani, se îgftamei;? pe credin ţa în DhnnăaaEe, pe

domnia legii şi pe o seric de vk tuii p o n le - dreptate, libertate,moderaţie, onoare, cinste, curm. m fe ijfc îin e.cumpătare Multedintre idei le antici Iot au influenţat i^ M âa e m e a z ăabordărileeconomice.

Virtuţimoraleale statului istic

al buatistirii

J E



Sursele de inspiraţie ale marilor filosofi se regăsesc în

I moştenirea culturală comună şi în tradiţiile intelectuale aleAntichităţii greceşti („Cum e probabil normal când viaţa1 , t

intelectuală şi artistică e atât de bine organizată, spontaneitatea şiI izvoarele emoţiei tindeau să sece, şi numai în acele domenii undeI . . . . # . # |I intelectul singur era de ajuns s-au distins realizările elenismului") I şi romane (romanii au avut meritul răspândirii elenismului în ţărileI pe care le cucereau).

HDe Ia „Cetatea ideală” la „Economie”

In Grecia (îndeosebi în Atena, Sparta şi Creta"), în secolul lai IV-lea şi al III-lea î.Hr., deşi exista o anume dezvoltare a schimbului, activitatea economică era limitată şi încă nu apăruseră [economiştii specializaţi; promotorii ideilor economice - înţelepţii. Ifilosofii - erau preocupaţi atât de politică, cât şi de studierea [faptelor economice, iar cercetărilelor nu urmăreau elaborarea uneiSgpţ,.- . w[teorii sau a uneidoctrine economice,ci deprinderea habitusului", adică a comportamentelor şiatitudinilor favorabile unei bune •cooperări politice, economice, socialeşi militare. Omul care acţionează şi forţa ideilor lui în schimbarea ordinii economice au constituit subiectele principale ale reflecţiilorfilosofilorgreci.

Scrierile filosofilor greci conţin opinii fragmentareasupratunor chestiuni economice particulare, dintr-o perspectivăetică de|reformare politică şi socială. Principalele idei economiceale

McNeill, William H. (2000), Ascensiunea Occidentului. O istorie a comunităţii umane şi un eseu retrospectiv. EdituraARC» Chişinău, p. 285Cf. cu Maton (1986),Opere V (Republica),Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti şi cu Aristotel, Eticei nicomahică, Editura ANTET, Bucureşti

1 2



antichităţii elene sunt cuprinse, cu precădere, în operele mari filosofi - Pitagora (571-496), (571-4961. Hr.), Socrate(469-399 î. Hr.), Xenofon (430-354 î. Hr.), Platon (427-347 î. Hr.), Aris(384-322 î. Hr.)3.

I. Primele doctrine economice s-au conturat însă antică odată cu Legile lui Solon"1. „Solon nu a fost numai cel

jînţelept din Atena, ci şi geniul politic- cel mai profund Antichităţii” , care a văzut în determinantul economic cond

[emancipării economice, sociale şi politice a grecilor.

1. Solon a iniţiat şi a aplicat, având ca suport loctrina proporţionalităţii: bogaţii primeau o puter>roporţională cu averea lor. Adept al democraţiei şi adversar

absolutismului şi al tiraniei, Solon a căutat o soluţie (fondatăa I I £ I ,c ţllegi şi religie) între stat - bogaţi şi săraci - conducători . In a fsens, legile lui Solon au consfinţit atât dreptul celor bogaţi Ipromulga şi de a aplica legile, cât şi dreptul de a avea o pu proporţională cu contribuţia lor la serviciul public (plata taxelor cheltuielilor de război); au anulat datoriile, eliberând persoanel |>unurile (pentru împrumutul era de multe ori garantat d împrumutat cu propria persoană)" le-au dat dreptul săracilor (ca

nu plăteau taxe şi nu aveau acces la funcţii publice) de a alege E revoca magistraţii din straturile sociale superioare lo

I Diogenes Laertios (1997), Despre vieţile si doctrinele filosofilor. Editura JPOLIROM, iaşi

H Acton <2000), Despre libertate1 institutul European, laşi. p. 53 Ipiogenes Laertios (1997), op. cit., pp. 74-79



au consacrat dreptul oamenilor de a decide singuri în I ! •w • • v Pnvintaguvernam , a

După războiul cu perşii, avantajele democraţieideveniserăevidente, „pentru că flota ce-i eliminase pe asiatici din Mare Egeeera alcătuită din atenienii cei mai săraci”, ei câştigându-şi„dreptulde a-şi spori influenţa şi privilegiul”, astfel săracii primeau poziţiide conducere, iar „drept măsură de siguranţă că ei vor beneficia deele, toate poziţiile de conducere, cu excepţia celor mai înalte, eraudistribuite prin tragere la sorţi”6. Aceste schimbări anunţau trecereala o altă doctrină, dominantă în epoca lui Periclevl şi fondată peideea că în oameni se afla atât locul cunoştinţelor despre bine şirău, cât şi cel al puterii. Din această cauză, doctrina egalităţiisusţinea distribuirea puterii cât mai echitabil în-scopul asigurăriiunei protecţii egale pentru toţi oamenii.

egalităţii şi alte elunui grunediscrim protecţia oprimare

3 planul u

fond ată pe egaliun scop bine”6.

2. Doctrina egalităţii protecţiei, promovată de Pericle, erdoar o parte a concepţiei sale despre stat şi indivizi. Doctrinaegalităţii protecţiei combina criteriile politice cu cele economice şisociale, între altele această doctrină promova: acordarea dreptuluide cetăţenie doar atenienilor din tată-n fiu; orice cetăţean careneglija să participe la treburile publice aducea prin aceasta un prejudiciu comunităţii; plata săracilor pentru participarea 1 b afacerile publice din fondurile statului, evitându-se excluziunea dincauza săraâd,^^£ţod^olosită de Pericle pentru a-şi exercitinfluenţa era discuţia deschisă, unde decizia se lua în funcţie ||acea opinie care era cel mai bine argumentată. perspectiv;'mai apropiată de economie, ideile cele mai importante ale doctrină

LordActon, op. cit| p- 55

Ega prop

Aristote

iaS8ra9«f



p r i v i i

eveniseare | j j„drepţii

au poziţjj

neficia dealte, erau

trecereandată pee bine şjegalităţiiasigurării

egalităţii protecţiei, sistematizate de Lordul Acton, scot în evidenţăşi alte elemente, cum ar fi: identificarea obiectivului - împiedicareaunui grup unit de interese de a obţine puterea; tratamentulnediscriminatoriu faţă de independenţa forţei de muncă şi faţă de protecţia proprietăţii; protejarea bogaţilor de invidie şi săracilor deoprimarevn.

3. Intre filosofi, Platon şi Aristotel sunt cei care au formulat planul unei cetăţi (al unui stat), mai mult sau mai puţin ideale,fondată pe doctrina justiţiei comutative şi distributive, aşeza tă pe egalita tea proporţională, pe deosebirile din tre indivizi şi peun scop clar al acţiunii oamenilor: „binele şi cel mai mare bine”6.

rid e , era |Doctrina Iomice şi|dreptului|ean care;easta un

parea launea din?exercita|

uncţie de:spectivâj

doctrinei)

Elementele justiţiei comutativeşi

distributivepe care se fonda cetatea

(statul)

Egalitatea proporţională

v

Deosebirile dintreindivizi

Scopul moralal acţiunii

oamenilor: binele

Aristotel, Etica ntcomahicâ , Editura ANTET, Bucureşti, p. 18



Atât Platon, cât şi Aristotel identifică încetate fo j"interesului comun sau comunitatea (statul). După opinia lui PW'„O cetate se naşte, deoarece fiecare dintr e noi nuautonom, ci duce lipsă de mu lte” şi, astfe l, „ fieca re îl acceptă pe *doilea, avându-1 în vedere pe un al treilea şi având nevoie de un» patrulea, iar str ângându-se mai mu lţi in tr-un singu r loc spre a părtaşi şi a se întra jutora, ne fac să dăm sălaşului comun numele ţcetate’*'. în aceeaşi ordine de idei. Aristotel susţine că: „... onca;cetate este un fel de comu nitate” şi „o rice comunitate e%

constituită în vederea u nui b ine ( căci toţi o amenii fac lucrurile 1căutarea a ceea ce li se pare a fi un bine), este limpede căcomuni tăţile urm ăresc un b ine; acest lucru îl face cu precădere im?toate suverană şi care le cuprinde pe toate celelalte, ea urmări:totodată binele Suveran între toate. Aceasta este aşa-numită cetii;sau com uni taie c iv ică04.

[ Virtuţile morale )I esenţiale ale m âţii

(statului)

Dreptate i r\

Libertatek LLege

Cetatea întemeia tă pe dreptate, libertate şi lege urm a sa tidesăvârşită atunci când proprietatea se comunua, dar şiek* „femeile sunt comune, copiii comuni, ea şjîntreaga educaţie- ia fc

comune sunt îndeletnicirile războiului şi ale păcii şi că regi trebuiesă fie acei cetăţeni ajunşi cei mai buni ta filosofic şi la război .

CETATEA

•-.... 1............;..SCOP; j ( f>M»t < FIO A:I • ftsişorinta *«**ils r1

I *rt*k *k i AwfwMi <• IHw#{*htkinm i

Kegtmur^(CU iclftvi

ucid pe unii dintreegală in drepturi «obicei, demnităţileconstituirii cetăţii.1oamenilor.

••‘■'•v. aplicabil cetăţii era democraţia dîreciâlefâţta apare atunci cam) <âracH>fetiuind i*

bogaţi. pe jlţii ii alungă, iestu lui H dau parteiâtene$n ca ţi in demnităţi» fi atunci când, de

asigură prin irMflC la wiţiSţiţiilva numai asigurarea trebuinţelor vitale aleea stării de fericirea indivizilor Conducerea

cetăţii} m m si 6e asigurată de înţelept (f iloso fi în consecinţă.regimulcel mai bun este acea orânduite In cadrul căreia oricine ţ t fie încea mai bună aare propice acţiunii şs *â trăiască. în deplinăfericire’* '.Statui imens reglementat era nu numai tocul unde se

putea realiza interesulcomun (public), ci ţi spaţiul necesar «met

Pîaion (1986 ), Opera f [RepuMtcai, Editura Ştiinţifica « rBucureşti, p;135 t*tSc‘oped.=iJ

Aristotel (2001).Poiitiia, Editura Paideia, Bucureşti, p5? Ptaton. «p.cit -, p t lS

Râdem, p.36411 Aristotel (20 at jţPudica, EdnarsPwiJeia. BacureţU, p î W



bune cooperări sociale. La anticii greci, dar şi la cei romani, viaţa publică nu era separată de viaţa privată, comunitatea absorbea oriceîncercare de etalare a talentelor individuale sau a abilităţilor, chiar

dacă se recunosc interesele divergente ale indivizilor sauincompatibilităţile dintre interesul public şi interesul privat Pentrua asigura o delimitare mai bună a intereselor, Aristotel propune oîmpărţire în două părţi a teritoriului: o parte să fie teritoriu public şi alta să fie teritoriu particular. Mai mult, pentru asigurarea egalităţii,dreptăţii şi a unei coeziuni mai puternice a locuitorilor in ca/ derăzboi, Aristotel vede cele două teritorii împărţite, k rândul lor. indouă părţi, astfel încât: „o parte a teritoriului public să fie destinatăserviciilor de cult, iar cealaltă, cheltuielii pentru mesele comune, in

timp ce din teritoriul particularilor, o parte va fi aproape de hotare,iar o parte aproape de oraş, pentru ca, prin repartizarea a două loturifiecăruia, toţi să (beneficieze de ambele zone”12.

Cu toatecă, în planul fi losofiei, întremarii gânditori•antichităţii existădiferenţe, în economie şi în politică eiau multe

puncte comune.Concepţiile marilor filosofi greci cuprindatâtaspecteleteoretice (sau contemplative), cât şi cele practice (sau aleacţiunii) despre economie. întrebarea capitală era: care este cea m£hună formă de guvernământ (şi cel mai bun regim politic) câni

domneşte un om bun sau când domnesc legi bune?

preponderent,agricuîmpărtăşite în bunăpa

IN V V U T I R E A P R I N N A r t R Ă

Prima, prin bogăţiei, dar „care trecătre arta gospodări

agonisirea acelor avucetăţii sau a gospodăriele provine”**

I Aristotel (200IXPolitica, Editura Paideia, Bucureşti, p. 183i Amiotel (2001i Politie*,



. -m

m

ar şi la cei romani, viatamunitatea absorbea oricee sau a abilităţilor, chiare ale indivizilor saui interesul privat. Pentruor, Aristotel propune osă fie teritoriu public şi tru asigurarea egalităţii,

locuitorilor în caz deărţite, la rândul lor, înpublic să fie destinată

ntru mesele comune, îna fi aproape de hotare,partizarea a două loturi

tre marii gânditori aiîn politică ei au multe

sofi greci cuprind atâtşi cele practice (sau aleă era: care estecea mai _

n regim politic) - când |bune? i n

p r e p o n d e r e n t, agricultori). Aristotel descoperă trei căi p r in c ipa le

a r v

w m

CHREMATISTICA

1

MONOPOLUL

m

W m

m m

Prima, prin natu ră, unde intr-adevăr există o lim ită a bogăţiei, dar „care trebuie să fie ori la dispoziţie , ori fu rn iza tă d ecătre arta gospodăririi pentru a fi la dispoziţie şi constă înagonisirea acelor avuţii necesare traiului şi utile pe nt ru co m u n ita te acetăţii sau a gospodăriei. Şi se pare că adevăra ta b ogăţie to cm a i d inele provine”19;

m s

gggi . . . *v.Ansţotet (2001),Politica* Editura Paideia, Bucureşti,p. 15-16

2 1



A doua este arta înavuţirii, „în virtutea căreia pare să nu 1 existe nicio limită a bogăţiei şi a proprietăţii”, care apare „dintr-un 1 fel de experienţă şi artă”2 cu privire la monedă. Chrematistica sau 1arta îmbogăţirii făcând bani era descurajată prin lege. La spartani 1moneda avea „dimensiuni neobişnuite, pe care n-o puteai transporta j în casă fără să atragi privirile autorităţilor sau ale membrilor 1gospodăriei, chiar dacă era numai în valoare de zece mine. Aceasta I

necesita un spaţiu mare de depozitare şi o căruţă pentru a o 1 transporta”21, iar dacă se descoperea în casa vreunui spartan i cantităţi mari de aur şi argint, atunci el trebuia să se supună I rigorilor legii. Pe bună dreptate Xenofon se întreba „la ce bun să I mai urmăreşti acumularea de bogăţii dacă ele îţi aduc mai multe I necazuri decât foloase?” ;

A treia rezultă din speculaţii sau din stratageme de | înavuţire cage asigură un mon op ol23. Povestirea despre Thales din I Milet (64Q-562 î.Hr.), unul din cei şapte înţelepţi ai Antichităţii, îl I plasează într-un fel ca părinte al astroeconomiei. Dorind să\ răspundă ironiilor celor care găseau filosofia nefolositoare, pentru că filosofii erau săraci, Thales din Milet, pasionat fiind de

astronomie, a anticipat din mişcarea astrelor o producţie mare de 'măsline. A cumpărat sau a închiriat aproape toate presele de ulei, I iar la recoltare le-a revândut cu preţul impus de el, mai mare, I

0 Aristotel (2001),Politica, Editura Paideia, Bucureşti, p. 1621 Xenofon (2001),Stalul spartan ~ statul atenian, Best Publishing, Bucureşti, J : p.!7 |" Idem

Aristotel,op. cit., p. 21

reuşind să se îmbogăţească24. Morala lui Thales din Mil (subliniată de Aristotel): „filosofilor le este uşor să s îmbogăţească, dacă ar vrea, însă nu la aceasta râvnesc ei”25. De întâmplarea este pusă pe seama înţelepciunii lui Thales din Mile totuşi Aristotel observă generalitatea unei astfel de acţiuni prin ca se creează un monopol şi chiar recomandă oamenilor politici să- îndrepte atenţia asupra unei astfel de căi de înavuţire a cetăţilor respectiv a statelor26.

3. Oikonomia (economia) este, în acelaşi timp, arta gospodăririi casei şi ştiinţa înavuţirii şi folosirii resurselor;

Pornind de la antecedenţa cetăţii în raport cu individul („cetatea există prin natură şi este, totodată, >ceva anterior individului”2^), Aristotel a fixat un obiectiv dual pentru economie

Primul rezultă din faptul că gospodăria este o component a cetăţii, iar oikonomia desemna arta gospodăririi casei(fărăconotaţii estetice); ceea ce însemna cercetarea moduluiîn care sealcătuia o gospodărie („o gospodărie completă sealcătuieşte dinsclavi şi .oameni liberi”28), dar şi a relaţiilor carese stabileau între

părţile cele mai simple ale acesteia: stăpânul, sclavul,soţul şi soţia,tatăl şl copiii (legătura de stăpân, statutulde soţ, relaţiile dedescendenţă). t

' Diogenes Laertios (1997), Despre vieţile şi doctrinele filosofilor. Editura Pollrom,laşi, p. 70

Aristotel(2001),Politica. Editura Paideia, Bucureşti, p. 21Idem



OBIECTIVELEECONOMIEI

f ') r | Buna gospodărire Buna alocare

j a casei J a resurselor >

Al doilea este strict Jegat de chrematistică, dînavuţirii, dar derivat din primul, pentru că „proprietaansamblu este o parte a gospodăriei”29, indiferent de tiactivitate economică practicat.

III. Activitatea economică ideală

Filosofii greci, îndeosebi Platon şi Aristotel, îşi imagieconomieideală moderată, restrânsă, cu o producţie modest

puţină circulaţie, cu schimb puţin şi cu puţină bogăţie. îmbogăţconsiderabilă era, după părerealor, compromiţătoare, atât penmoralitatea individuală, cât şi pentru calitatea ordinii p„Avuţiile prea mari sunt pentru state şi particulari un i/vrevolte şi duşmănii; şi sărăcia prea mare duce de cele mai mu



olosul lor. nici în acela al statului”30. Armonia dintre oameni nuputea fi asigurată decât prin moderaţie, o stare de mijloc justă întrebogăţie şi sărăcie, un venit măsurat. Platon considera acumulareae bogăţii până la un punct, adică de cinci ori proprietatea minimă,e aceea el insista pe ideea nivelării averilor spre medie. Aristotelbservă fragilitatea soluţiei egalitare, dar o acceptă ca un avantaj alrevenirii conflictelor interne, deoarece „regimul mediu este ideal,oar el este neexpus conflictelor” unde „guvernanţii să aibă o avere

mijlocie şi suficientă”31. Totuşi, Aristotel era sceptic: „Nici dacăar fixa o avere moderată pentru toţi nu ar folosi la nimic; căciebuie nivelate mai curând patimile decât averile, lucru ce nu esteosibil pentru nişte oameni insuficient educaţi prin legi”32,

acelaşi sens, cu ceva timp înaintea lor, Pitagora aVertiza: „şi află averea, aşa cum se câştigă, la fel se risipeşte” ’3. într-o concluzie

mblematică Platon. prin vocea lui Socrate, fixa regula morală:

Nu grămezi de aur, ci un fondmare de ruşinetrebuie să laseneva copiilor săi” ' 4 pentru că, principala problemă a activităţiionomice o constituia ..modul cum se vor aduna cele necesareeţii” .

Scopul pe care îl urmăreaufilosofii greci erasă găseasfc#;#rmă de organizaresocială care să lase cetăţenilor mult timp liber,

care aceştia să-l fo losească pentru activităţi politice,ţprt&iirţiucaţie şi pentru studiudezinteresat.

aton ( 1999), Legile, f'ditira IRI. Bucureşti, p. 146 ristotel (2001), Politica, Rditura Paideia. Bucureşti,p 104 idem, p. 37tagora, Imnurile sacre. Editura Herald, Bucureşti, p 4 5 ^laton,op. cil., p, 146em



f l . Agricultura

Ie concepţia filosofilor greci, activitatea ecooesenyaiă era agricultura (pământul şi fructelecultivate) - panegospodăririi şi sursă de trai pentru majoritatea oamenilor. Pre

pentru agricultură se sprijină pe diferite tipuri de argumenaiteJe domină cele ce ţin de traiul de zi cu zi, dar şi cel

proslăvesc frumuseţea muncilor agricole: „Mai întâi, bunucare are nevoie omul pentru a trăi se scot din pământ, munapoi, se mai adaugă plăcerile ce ţi le dă munca câmpuXenofon. pare să fie primul autor care identifică în muncă tuturor bogăţiilor: „tot ce împodobeşte templele, statuile, pe

pe oameni, numai munca câmpului ie produce, pe toate omirosurile îmbătătoare şi cu priveliştile ce-ţi încântă ochiAtât Xenofon, Platon, cât şi Aristotel arătau o oarecare reţinede meşteşugari (de pildă, Platon în Legile propune un text de le„niciun cetăţean şi nici vreun om de casă al cetăţeanului să îndeletnicească cu meseriile”, cetăţeanul având o ocupaţie cere de la el mult studiu şi exerciţiu: de a lucra la înfiinţar păstrarea bunei ordini în stat; şi aceasta nu este o muncă dcineva se poate achita în mod uşuratic” *) şi ostilitate facomercianţi şi de instituţiile comerciale (tot în Legile Platon reiatema schimburilor cu alte state, prilej cu care accent„Comerţul, pe care-1 înlesneşte marea, ispita câştigului ce-! of

negustorii pe care îi atrage din toate părţile, strică morav



ocuitorilor, ie dă caracter îndoielnic şi viclean şi alungă buna

redinţă şi încrederea în legăturile ce au sau între ei sau cutrăinii'739). Totodată, cei doi filosofi respingeau schimbul curăinătatea, considerându-1 periculos pentru viaţa cetăţii, deoareceducea elemente perturbatoare, precum oamenii străini şi ideilenui mediu diferit. De pildă, Aristotel considera că „primirearăinilor crescuţi în alte legi (...) este un dezavantaj pentru ordineaată de o bună legiuire”40, după cum este opusă bunei guvernări şierindarea negustorilor care se ocupau cu importul şi exportul.

um în agricultură rolului factorului natural este foarte mare, ceiei mari gânditori formulează unele idei în care proslăvesc muncagricolă şi virtuţile ei. De exemplu, Xenofon introduce şi unelegumente etice alături de cele economice:„ A v e a dreptate acela

are a spus că agricultura e maicaşi educatoarea tuturorartelor.ând agricultura prosperă,şi celelalte arte progresează odatăcu ea,r atunci când munca câmpuluieste neglijată, şicelelalte meserii,tr-un fel sau altul,lâncezesc pretutindeni”41.Mai mult, Xenofon,in vorbele unuia dintre personajele sale,insistă pe oînclinaţieecială a oamenilor peştruocupaţiileagricole: „Tata n-a învăţat d enimeni ce şi cum săfacă şi nici n-a tăiatfirul în patra, spunea <&,călăuzit numai dedragostea pentru agricultură şi pentrurM 8i£& ,a dorit o mică fermă,ca să aibăo preocupare care să-t sabslacaj

todatăplăcerea dea vedeacum lucrurile prosperă”42.

Platon,op. cit., p. 123Aristotel (2001),Politica. Editura Paideia, Bucureşti, p. 181Xenofon,op cit., p. 149bidem. p. 194



9 H |V. munci i

In uom pţk filosofilor greci dhM atmu m antii nu nVm fm ime trt ptofeakmi. ci m ul M iolog ie ir> gemtui. fitlitţuuii (stUit tf>ittsf(ifiiiliţf hi SC-iWt* liftid ch: (it€pt dg§(jft£ rmfifoiitjf hjfi’rj/mrc: GătfafM&feffl tif'VOtiot ttfdU fiitfo ţi fo(o$ffgy iJfhi titstivitâţite mo ttMri'M , X & tw fffl (wZCtV'ti ' wafiU t'titg 111 ţiiififiiA pe. <k‘(1 pari#, $6 ne itMişUn toitlf: ■h,t fl tâ p&ft#

W%4U p ţHÂi dlifrtt )H(UxAiW ftt tii iift â ^ It&fWtfil, <>%PHiţifr , .t|ItifctţţtiU&s (tfttt? yi Ittf U tlia n . U)iOdfff^\*puitat'Al (fktwi ttemMh -twHh/fyy]

ftU>. fiitt mitm.il pwdMStfte tftUtis.l) &,/,! #j | |iflftl kl4fUs )î fiktifW Ifitoi fep&iSt HtuiMÂ Ltliul ffţ'LH)§ fMfjJ

ist tfftj/uf lucru, ptHftvil tiu firea sa w iifnpul pa aure îl are ţiSăX j/f&KitfK 4<i ajle'4KiiviHi\i,< ’&au şpUfle Aristotel..... <jjjj4tHnuAia )Ww (urirm/â o anim i»W*-', ci4in şi ţăran. şi | j |tţ/ernerd din persoane diferite fi inegale, întrecare trebuie sa s<înfăptuiascăo egalitate’^.Sarcinii? superioare, administrarea şj apărare» ceţâţij, reyeneauoamenilor liberi gânditori, magistraţi şjmilitari , care nu trebuiau să I ie deturnaţi spre nici o altă preocupare. Subiectul este un alt prilej pentru elogieream unei lor

agricole, Îndeosebi pentru că „îi stimulează pe cetăţeni să Heiviteji”, iar „Iată motivele pentru care felul de viaţă al ţăranului este ; pretutindeni atât de apreciat şi de ce agricultura este socoti tăcea!

4' Xenofon,opcit,, p. |5|Platon (I9M),Opere V (Republica), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti,p .136Aristotel, Ltica nicnmahică•-ditura AN IEl, Bucureşti, p.104

28

mm poirivitâ octipaţie pentru â Urttntt Getăfe'nr dintfe6ei fată Uiţ şi miti (tevfotaţi”4*

V. 1 h n nif t r n h i ţi rom rrt

Xt'tttiUvti; PUflt-rfi ţ i AfiM tfiel pfWfc'tfti Gii fttfyhtcte f wltol ţi navigaţi#, (titott&vmttc petatu activitatea

(" AfKi//ip|(rţn^. aii# itnfajgăţMi de fc»tatkiffy AewMtt auţttiftdHu diierite fwmş de e*m&ţ ia Unim»‘U «I Itiit i Utfi4l4Hl )}il>llA UttlfUtHui Svij but i i ,

(itAtkltdA «Oliî Ot>Ht$lu\ MlilpMUti d&sUtrttUl '4 DupA lui htft/t,.. itrifMmriuUil nit £ l/nrh tinse, afjtdttf umu ti. Ariouttel, I» râod

t;u dtAtkwJâ folosind w g u jţi acela t â prin Împrumut s-ar delunta de i» ad^vAfMMl Jil»

iuteimediere a schimbuluimijlog de t*bţmtffjy<piuliiuiui,1 ar ,,dtjbând§^^Wi|î^ri^^*|HHH8 |^Mdin j/a»", ceea ce inscamtiâ g.ă „dintre tuate rru)durii« deaci'.ta este în cel mai înalt grad contranaturii”47. lv/.iiârik în privinţa monedei- la Aristoteluneori.moneda are ovaioare proprie■ ui vederea schimburilor,oamenii au convenit «idea şi aă

prineascâ,fiind în sine dintre cele utile”48),alteori are o valoaredobândită prinlege („Pecetea era pusă ca semn al cantităţii"49); jxn tru Platonmoneda nu este decâtun semn al valorii; Xenofonmsistă asupra valorii intrinsecia monedei („banul nici el n-are

;" Xeiiofon,op, cit., p 15141 Aristotel(2001),Politica, Editura Paideia, Bucureşti, p. W41Klcm49Idem

29



valoare, dacă nu ştim ce să facem cu el”50) - au fost tot atâtea! prilejuri de controversă. Mai mult, chrisofobia anticilor se explici prin legătura pe care o făceau între abundenţa de metale preţioaseiluxul demoralizator şi deşertăciunea indusă de bogăţia monetară !Astfel, la Aristotel uneori „bogăţia se identifică cu mulţimea*monezii, pentru faptul că pe ea o au în atenţie arta înavuţirii şi artacomerţului”, alteori, dimpotrivă, „moneda pare un fleac, pe!de-a-ntregul o convenţie, nicidecum dată prin natură, deoarece cândutilizatorii ei o înlocuiesc, ea nu mai valorează nimic şi nici nu esteutilă pentru nimic dintre cele necesare; iar cel care este bogat în 1monedă adesea va duce lipsă de hrană”51. în general, filosofii greci jrespingeau folosirea monedelor din metale preţioase, fiind preferatemonezile de fier, pentru că răspundeau scopului pe care şi-l | propuseseră: limitarea comerţului şi restrângerea schimburilor.]Or, pentru asta o monedă slabă era preferabilă uneia puternice.Cu toate acestea, concepţiile despre bani ale grecilor, deşi;imperfecte, au constituit punctul de plecare al analizelor asupra;gândirii economice de-a lungul timpului.

VI. Schimbul, piaţa şi preţurile

Schimbul şi piaţa.Filosofii greciinjjistau pereglementarea schimburilor pe piaţă în virtutea justiţieidistributiveşi reparatoare. Agora sau piaţa publică unde se adunauoamenii şi discutau era,

totodată, locul în care aveau loc tranzacţiile. Piaţa era supravegheată de agronomi, agoranomi(lei care supraveghează

piaţa), astinomi (persoa în Legile, Platon dezvoltpe lege, unde acţiunile în aşa fel încât, aproaptrăind în societate să ntrebuia să cuprindă în ar

1. Preferinţa pentr„Toate faptele de în locurile hotărsă predea marfavândă sau să se

2. Reţinere pentruschimbă cu altcmod” iese de su

3. Garantarea corpreţul numai mvândut, este dadupă vânzare; locuinţa vânzătfie pentru anul

.V;- îs 'a

4. Despăgubirilecredinţa, dar blegea preved

0Xenofon. op. cit., p. 136 Aristotel (2001), Politica, Editura Paideia, Bucure^^^H

1Platon (1999), Legile, E| Ibidem, p. 324



ati fost lot atâteanticilor se explică

e m etale p reţioasebog ăţia m on etară,ficâ cu m ulţim ea

ta înavuţirii şi artapare un fleac, pctură, deoarece cândnimic şi nici nu estel care este bogat înneral, filosofii grecioase, fiind preferate

opului pe care şi-l

gerea schimburilor,ilă uneia puternice,ale grecilor, deşi

al analizelor asup ra

au pe reglementareautive şi reparatoare,nii şi discutau era,acţîiîe. Piaţa era

care supraveghează

m m *

piaţa), asiinomi (persoana care supraveghea oraşul) şi de păzitori.JLIn Legile, Platon dezvoltă un proiect al cetăţii fondată pe tradiţii şi

pe lege, unde ac ţiunile şi afectele erau trecute prin sita deasă a legii,în aşa lei încât, aproape nimic din ceea ce ar putea interesa omul

A

trăind în societate să nu rămână în afara legii. Intre altele, legeatrebuia să cuprindă în aria sa de interes:

I. Preferinţa pentru schimbul prin intermediul monedei:„Toate faptele de vânzare sau cumpărare să se facă în piaţă,în locurile hotărâte pentru fiecare fel de mărfuri; vânzătorulsă predea m arfa şi să primească pe loc preţul. Să nu sevândă sau să se cum pere într-alt loc sau pe datorie„52

2. Reţinere pentru schimbul în afara pieţei: dacă cineva

schimbă cu altcineva ceva pentru alt lucru, în alt loc şi în altmod” iese de sub garanţia legii.

3. Garantarea corectitudinii schimbului: „Cel ce va fi primit preţul nu mai mic de cincizeci de drahme, al unui lucruvândut, este dator să mai rămână încă zece zile în cetatedupă vânzare; şi trebuie c a cumpărătorul să cunoascălocu inţa vânzătorului*’ fie pentru a da curs contestaţiilor,fie pentru anularea vânzării ît| cazurile prevăzute de lege.

4. Despăgub irile: în cazul când*, co-schimbiştii sunt de bunăcred inţă, dar bunul (sau sclavul) are un viciu ascuns, atuncilegea prevede anularea contractului, vinovatul plătind

52 Platon (1999), Legile, Hditura 1RI, Bucureşti, p. 323 ' Ibidem, p. 324



numai preţul simplu. Dacă însă, vânzarea respectivă s-aifăcut cu bunăştiinţă, atunci vânzătorul va li obligat să-i deacumpărătorului întreitul preţului.

A

5. Rcspectarca calităţii produselor: „In orice schimb de bani pentru bani, sau de animale, sau de orice alte lucruri, să sedea şi să se primească obiecte nefalsificate (nestricate),conform legii” M.iar

6. Schimbul sau vânzarea-cumpârarea, la fel precum: garanţia,u/ufructul, depozitul, chiria sunt rezultate din contractevoluntare, adică stabilite pe principiul voinţei libere aambelor părţi .

7. Specializarea ocupaţiilor legate de comerţ pentru a permanentiza piaţa, dar şi pentru a nu perturba activitateacelor carc produceau diferitele mărfuri (de pildă, Platon

accentuează acest aspect: „însă dacă agricultorulsau vreun alt meşteşugar, aducând la piaţă din produselesale, nu arajunge in acelaşi timp cucei ce aunevoie săcumpere de lael, oare nu va staîn locjuunc*şa proprie, atâta vreme câtomul şade la piaţă?”' ), Rezerva (dispreţul) filosofilor faţăde cei care se îndeleaaiceau cu comerţul se observă şi dincaracterizarea comercianţilor (negustori, precupeţi şisimbriaşi): în general, oameni „cam cei mai slabi fiziceşte şi

nefolositori pentru altă muncă”5*.

Preţurile. în priera exclusă posibilitdespre un „preţ bun" liber din jocul cererii grâne „când au nevoieci îl plasează acolo oamenii le plătesc cePlaton, cât şi la Adistributivă, iar preţulpreţuirea mărfii după vânzătorul ar fi putuacordul părţilor. Unecele mai multe ori negocierea dintre v

în ţe leger ii de cătreconvenit între părţi îndatorirea faţă dezeiîn acest mod, „legătPlaton, legea instituio garanţie pentru prvoluntare, cum er permisivă: „Cine vmărfii sale; ci, dacăia şi să o expună a

Platon (1999), Legile, Editura IRI,Bucureşti, pp. 323-324 Aristotel,El ica nicomahlcâ, Editura ANTET, p. 99Plafon (1986). Opere K (Republica), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (iucurefti, p. 13$ Idem

H Xenofon,op. cil, p. 1 lbidenup. 329



spectiva s-ailigat să-i dea 1

himb de baniilucruri, să se 1a

(nestricate), I

cum: garanţia,!din contracte!

inţei libere a 1

merţ pentru a 1rba activitatea 1pildă, Platon I

orul sau vreun!le sale, nu ar 1cumpere de la 1tâta vreme cât!filosofilor faţă I»observă şi din jprecupeţi şi I

abi fiziceşte şi

Enciclopedică.]

Preţurile. în principiu, preţurile erau reglementate, dar nuera exclusă posibilitatea formării lor libere. Xenofon vorbeştedespre un „preţ bun’* care, de fapt, corespunde unui preţ formatliber din jocul cererii şi ofertei; elocvent este cazul negustorilor degrâne „când au nevoie de bani, ei nu transportă grâul la întâmplare,ci îl plasează acolo unde au aflat că cerealele sunt scumpe şi

• • • CQoamenii le plătesc cel mai bine” . Reglementarea preţurilor atât la

Platon, cât şi la Aristotel se fonda pe justiţia comutativă şidistributivă, iar preţul de piaţă trebuia să fie cel just. Preţul just era preţuirea mărfii după valoarea ei, adică un preţ neexagerat prin carevânzătorul ar fi putut să înşele. Tot just era şi preţul rezultat dinacordul părţilor. Uneori preţul just era preţul de monopol, dar decele mai multe ori preţul just era preţui de piaţă rezultat dinnegocierea dintre vânzător şi cumpărător. In cazul încălcăriiînţelegerii de către cumpărător, de pildă, nerespectarea preţuluiconvenit între părţi în scopul unui mic câştig, atunci el îşi încalcăîndatorirea faţă de zeii, „păstrători şi apărători ai statului”, rupând,în acest mod, „legăturile principale ale relaţiilor sociale” . DupăPlaton, legea instituia controlul intens al preţurilor practicate şi erao garanţie pentru prevenirea nedreptăţilor. Pentru nişte contractevoluntare, cum erau tranzacţiile, legea este destul de puţin permisivă: „Cine vinde ceva pe piaţă, să nu-i pună două preţurimărfii sale; ci, dacă nu găseşte cumpărător pentru preţul fixat, să oia şi să o expună a doua oară; însă în aceeaşi zi să nu-i ridice, nici

8Xenofon, op. citI p. 19459 Ibidem, p. 329



să nu-i coboare preţul”60. Mai mult, vânzătorul nu avea voie s&J

laude marfa şi nici să folosească alte metode de atragere $jpotenţialilor cumpărători, pentru că legea dadreptul păzitorii

pieţei să-i confişte produsele. Dacă marfa era falsificată, alunei cc| in cauză primea atâtea lovituri câte drahme costa produsul. 1

A ristotel leag ă preţurile m ai m ult de v irtute a e tică, adicăac el „m ijloc între do uă rele, cel al exagerării şi cel al lip se i” şi car?„ţin teşte în afecte şi acţiuni"61. în co ntra ctele de s ch im b voluntarcum sunt cele de vânzare-cumpărare, termenii deschimbscstab ilesc după măsura prop orţionalităţii. iar „R etr ibu ţia după proporţio nali ta te se face printr-o legare a date lo r după măsuriidiagonalei; de exemplu:a să fie arhitect.6 cizmar, c casă, şid cizmă. Arhitectul trebuie să capete de la cizm ar lucrul acestu ia şisă-i dea el însuşi pe al său"62. Mijlocul de schimb este bunul: „Căci banul măsoară toate şi prin urm are şi excedentu l şi lipsa : el serveştede exemplu pentru a socoti câte cizm e ega lează o ca să s a u s«anum ită măsură de alim ente"6 . Altfel, sc him bul n-ar fi posibil,du pă cum n-ar fi posibilă existenţa co m un ităţii. Regula schimbuluinu ar putea fi aplicată dacă valorile înjeauză ..n-ar fi într-un anumesens egale”, ceea ce înseamnă că există o unitate de măsură(specia lă), şi anum e trebuin ţa, d ar şi o u nita te de măsuriunificatoare (banul). După cum observă Aristotel, „în putereacon ven ţiei, banul a deve nit aşa-zicând rep reze ntan t al trebuinţei. Şide aceea poartă numele de nomisma (ban), deoarece nu-şi arc

valoare din natschimbăm şi sa

sj comunitate adică sa aibă u pastrea /a to tdenatura mai mult

I a Aristsa lie O cas

valorează cinei câte paturi suntastfel înainte dedacă se dau cinecinci naturi*•66

VII. Prop

Filosofii pro prietăţii privaopinie împărtăşiteconomie, consi

identifică cu potrebuie sâ înţelerândul ei, am văFolositor am numîn Rcpuhlica, prop

60

61

62 Ibidem, p. 104 6> Idem

Xenofon,op. c i t p. 325Aristotel,Etica nicomahicâ„F.dâura ANTET, p. 49

H Aristotel, Etico nicomH Ibidem, p.105* Idem

Xenofon.op, sK | p



v oie s ă ^ aragere Jăzitorilor Iatunci cel|.

ică, adică!ei” şi carelb voluntar,!schimb seluţia d u p ăipă măsura!casă, şi d l

acestuia şi!anul: „CăciJ; el serveşte Icasă sau ol

fi posibil,!schimbului]r-un anume Ide măsură!de măsură!în puterea!ebuinţei, şil

nu-şi arel

valoare din natură, ci prin nomos (lege) şi e în puterea noastră să-lschimbăm şi să-l scoatem din circulaţie* . Pentru a exista schimbşi comunitate de comerţ, bunurile trebuie să fie comensurabile,adică să aibă un preţ exprimat în bani (chiar dacă banul „nu-şi păstrează to tdeauna în mod exact valoarea", totuşi „el e sustras dinnatură mai mult oscilaţiilor ).

La A ristotel întâlnim şi o primă teorie a preţurilor relative:„a să fie o casă,&zece mine, c un pat. a este 1/26, când casavalorează cinci mine sau e egală cu ele. Patul c să fie 1/106. De aicicâte paturi sunt egale casei, anume cinci. Că schimbul se făceaastfel înainte de ivirea banului e clar. Căci n-are nici o însemnătate,dacă se dau cinci paturi pentru o casă sau valoarea în bani a celor

cinci paturi’,66

VII. Proprietatea privată

Filosofii greci au opinii oarecum diferite în abordarea proprietăţii private. Xenofon, lăsând subtil să se înţeleagă că esteoopinie împărtăşită de toţi cei care se pricep în probleme legate de economie, consideră proprietatea deri\atâ din gospodărie şi o

identifică cu posesia: „Prin gospodărie^ am căzut de acord că trebuie să înţelegem tot ceea ce posed|'0^va> Posesiunea, la rândul ei, am văzut că înseamnă tot ce-î de folos pentru a trăi. Folositor am numit tot ceea ce omul ştie j^ă folosească”67. La Platon în Republica, proprietatea privată era înfăţişată cu destulă reţinere.

64 Aristotel, Etica nicomahicâ , Editura ANTET, p. 10465 Ibidem, p. 10566 Idem7Xenofon, op. cit., p. 150



î să nu eresuluj

or (şi aor săi6g.e formăendenţacând se S

ege caremeni saci să nu

70. După•parte aspodăririiici a trăi

tât dinpolitică

abordatăaton. uni pacea,rămână, j

clopedicâ,

El considera drept condiţie esenţială pentru realizarea acestui ide

consolidarea diviziunii muncii, prin instituţia castelor. în cartea Republica, Platon deosebeşte trei caste: două superioare, absolut devotate serviciului statului - magistraţii şi militarii - şi un inferioară, cea a lucrătorilor manuali. Magistraţii şi militarii cetă platoniene erau supuşi unui mod de viaţă care le sacrific personalitatea complet în interesul statului. Din copilărie ei er crescuţi în acest scop, trăind în comunitate, fară bunuri proprii

fară familie. Proprietatea privată era abandonată cu dispreţ cast inferioare, a muncitorilor manuali, castă considerată incapabilă înţeleagă ce înseamnă renunţarea. Prin urmare, suprimare proprietăţii private era privită ca un sacrificiu şi nu ca un avant pentru interesele magistraţilor sau militarilor. In Legile introduce un criteriu economic - venitul-a corectând ierarhia socială, pentru că de data asta identifică patru clase reversibile (primi, scunzi, t şi cvatemi). In acest fel, se putea observa mai uşor cine dep îmbogăţirea peste măsură şi cine atingea pragul sărăciei. Ch propune o limită minimă a sărăciei, şi anume „lotul atrib

• • • 72 • j I Ifiecăruia prin sorţi” . Scopul societăţii platoniene era subordon individului, care se apropia, prin modul său de viaţă, de as El deschide astfel calea doctrinelor redistributive, care întreţi

acum controverse acerbe. Repartiţia începea cu împărţir pământului astfel încât, fiecare cetăţean primea numai o buc (mică) de pământ. Peiitru a se asigura menţinerea stării de fapt interzise vânzarea, împărţirea sau ipotecarea bucăţii de pămâ

2Platon (1999), Leg ile, Editura IRI, Bucureşti, p. 161



IV asemenea, era interzisă reunirea, prin căsătorie sau prjn

succesiune, a mai multor suprafeţe mici într-un singur domeniu

precum şi rezervele din produsele recoltei. Statul se implica11repartiţia acestor produse de o asemenea manieră, încât bucata de pământ nu era decât o aparenţă a proprietăţii private. Cât despre bunurile mobile, după opinia lui Platon, acestea sunt puţine şi sunt,

de regulă, obiecte de uz personal şi câteva instrumente şi utilaje 1

fiind compatibile cu economia unde comerţul abia de era permis,

dobânda era condamnată, moneda nu avea valoare intrinsecă, iar economisirea şi acumularea prohibite. Astfel, egalitatea se

menţinea, iar ceea ce i se lăsa individului nu prezenta niciun risc de

compromitere a egalităţii. Aristotel este şi el adeptul împărţirii în caste, al menţinerii aproprierii comunitare pe o parte a pământului şi a instituţiilor care făceau să domnească uniformitatea şi

moderaţia. înainte de toate însă, era necesară lămurirea problemei proprietăţii, adică .,în ce fel trebuie reglementată proprietatea la

nişte oameni ce urmează să fie guvernaţi în regimul cel mai bun, şi« « 7 3anume dacă proprietatea trebuie să fie sau nu comună

IX. Armata, arta militară, războiul şi pacea

Filosofii greci parsă fii fost în acord cu privire la căileobţinerii (sau păstrării) celor necesare traiului: prima, paşnică, care

presupunea exercitarea comerţului şi a diverselor ocupaţii, şi ceade-a doua, agresivă, care însenina războiul. Cu toate acestea,„arta războiului va fi prin natură oarecum o artă a dobândirii

Aristotel (2001), Politico, Editura pJdeia,Bucureşti, p. 30

38

de bunuri”74. unor opinii ocum va fi rapdacă nu este pcartea saOamenacest mister: cstrategii, ci şi mai mari comrecurgea dese(„Pentru a custratagemă. El oraşului vor fiAtena va provasediu îndelung

Filosofiprecum:

1. Războ

Platon,rede „război'’, p„două cuvinteaa„aceste doua | ealta, ceea ce .e

Aristotel(200$74

7Î Platon (I Bucureşti, p. 76 Plutarh 1

mW M



de bunuri”7 . Problema războiului şi a păcii a antrenat formulareaunor opinii oarecum contradictorii preceptelor antice egalitariste;cum va fi raportul de forţe între o cetate săracă şi una bogată saudacă nu este preferabilă pacea, în acest caz, războiului 5. Plutarh, încartea saOameni iluştri ai Greciei Antice, dezleagă în bună parteacest mister: conducătorii armatei greceşti erau nu numai buni lastrategii, ci şi buni la stratageme. Aflăm, de pildă, că unul dintre cei

mai mari com andanţi ai Antichităţii, Lisandru (general spartan),recurgea deseori la stratageme pentru a-şi adjudeca victoria(„Pentru a cuceri mai curând Atena, Lisandru recurge la ostratagemă. El anunţase că toţi atenienii care vor fi găsiţi în afaraoraşului vor fî executaţi, or venirea unei mase mari de locuitori laAtena va provoca acolo foamete şi oraşul nu va putea rezista unui

76 • aasediu îndelungat” , ceea ce s-a şi întâmplat).

Filosofii greci au căutat să precizeze termenii în discuţie, precum:

1. Războiu l .

Platon, respectiv Soc^ate, aduce unele clarificări ale noţiuniide „război”, precum şi a porţilor implicate. Astfel, aflăm că există„două cuvinterăzboi şi dezbinare”, care acoperă două realităţi, iar

„aceste două realităţi sunt, pe de o parte, familia şi neamul, pe dealta, ceea ce e străin şi dejalt neam. Or, duşmăniei faţă de cel din

74Aristotel (2001), Politica , Editura Paideia, Bucureşti, p. 15Platon (1986),Opere ,V, (Republica), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti,p. 200Plutarh (2004),Oatneni iluştri ai Greciei antice, Editura Cartier, p. 174



î sc spiuic \ic/birunc , in tinip ce duşmăniei iută cfe str^j

m

, * _*razbot

2. Armata

Organizarea armatei presupunea două activităţi distincte- prima, recrutarea celor consideraţi apţi pentru serviciul militar şi, a

doua pregătirea strategică şi tactica a corpului militar.

3. Recrutarea

După cele relatate de Aristotel înStatul atenian, numai ceicare. potrivit Constituţiei, erau declaraţi cetăţeni („drep turi decetăţean are numai cel născut din doi părinţi ca re sunt cetăţeniatenieni”), erau majori (aveau optsprezece ani) şi erau liberi puteau

să fie admişi ca efebi, adică puteau să facă serviciul de gardă (safacă gimnastică, să tragă cu arcul, să arunce cu lancea şi să azvârlecatapulte). îndrumătorii efebilor primeau de la stat o alocata

pentru propria întreţinere şidpentru masa (în comun) şi întreţinereaefebilor. Serviciul dura doi ani, tinerii purtau haină militară şi erau

scutiţi de toate dările. De observat că serviciul acesta echivala şi cistagiul pentru obţine rea calităţii de cetăţean. Com andanţii m ili tar

erau aleşi de cei nouăreprezentanţi ai districtelor, în timpa generalii de cavalerie şi ceilalţi ofiţeri erau aleşi de adunarea

• 78poporului .

7%

Platon (1986),Opere V (Republica), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedici Bucureşti, p. 262

Aristotel,Statul atenij\ Editura ANTET, Bucureşti, pp. 59-62

4

Alupta pede luptă traseu se

je rtfe zevederea urmăreascântăreţiispartan slustrui aveseli şisursa de excludea

X

Sconstituiataca şi uAristote

două iucoameni făcut ca

i i XenofI n

80 Aristo

« ■ f i



de străin 4. Pregătire a

distincte;ilitar şi, a

umai ceipturi decetăţeni

ri puteaugardă (săă azvârlealocaţie* ■

eţinereaşi erau

ala şi c u |militariimp c&

unarea

Armata avea două componente specializate una, pentrulupta pc uscat, ccalaltă, pentru lupta pe mare. Indiferent de teatrulde luptă comandantul armatei decide unde se aşează tabără sau cetraseu se urmează, când şi cum începe lupta, nu înainte de a aduce

jertfe zeilor. De pildă, Xenofon descrie măsurile regelui Lîcurg învederea bătăliei: „Când inamicul se află destul de aproape săurmărească activitatea din tabără, este sacrificată o capră. Toţi

cântăreţii din flaut trebuie să cânte, conform tradiţiei, iar fiecarespartan să poarte pe cap o cunună. Soldaţii primesc ordinul de a-şilustrui armele, eerându-li-se ca înainte de a intra în luptă să fieveseli şi plini de încredere”79. Problema spinoasă a armateierasursa de finanţare; în principal, din alocaţia de la stat,ceea ce nuexcludea însă căutarea şi altor surse, precum prâzile*^3|

Stabilirea numărului de persoane dintr-un teritoriu dat aconstituit un alt subiect alabordărilor filosofilor greci, mai ales căataca şi unele probleme demografice,morale, sociale şi econom ice.Aristotel sublin ia importanţacapitală pentru stabilirea legilor „a

. AA Idouă lucruri: teritoriul şi oamenii”f întrebarea esenţială: era câţioameni se pot întreţine înspa|iul desemnat ai unui stat şi ce trebuiefăcut ca acest număr sărămână relativ neschimbat? Problema l-a

« s m b

11 B

edică,80

Xenofon (2001),Statul spartan I Statul atenian, Best Publîshing, Bucureşti,

Aristotel (2001),Poliiicai Mi tura Paideia, Bucureşti,I | 34

4 1



preocupat în mod deosebit pe Platon, care lansează unProieţaplicabil statului atenian, al numărului optim de familii (5qJcorespunzător numărului loturilor şi al locuinţelor (relativ egale) iaşa fel încât să nu afecteze spaţiul comun. Ideea de a pământul şi locuinţele în 5040 are o explica ţie strategică |matematică politică: numărul 5040 are cincizeci şi nouă de divi^dintre care primii zece (care încep cu unitatea) sunt succesivi, cecce însemna un avantaj imens atât pe timp de război, cât şi pe tim

A f . OJ ,de pace în corelarea necesarului cu efectivul . Garanţia păstrări

umărului iniţial de persoane era legea. Legea autoriza mijloaceliî creştere sau de scădere a populaţiei, „pe de o partesenpiedica (avort) naşterile prea numeroase, pe de altase poai

„se numeşte reppoartă arme gredilema regimularanjamentului

XI. Desp

In opinia privată era admiEi sacrificau astdupă cum, pentr

H Ş . , A .......... . I săsusţină reglemfavoriza creşterea populaţiei prin îngrijiri şi sforţări, prin premiionorabile, prin poveţe şi mustrări date la timp tinejilor de cătrt foarte bjne

bătrâni”82.Totodată, legea stipula ca în caz de suprapopulare să # mod ncce8aîntr practice colonizarea unor teritorii cu deficit, dar aceaŞă lege nu s jor aplica în cazul Statului atenian („Şi dacă printr-o nenorocire opusa filosofii g

statul, lovit de o epidemie sau pustiit de război, ar vedea număra! ja căsătorlocuitorilor săi muJt mai scăzut decât ar trebui, cât va fi posibilm manifestări publictrebuie să împlinească golul acesta primind imigranji străinic ih toate instituţiile educaţie amestecată’8 ). „Legea lui Platon referitoare la populaţie, pentru încălcareadeşi acceptată în liniile ei generaJe şi de alţi filosofi, aatras $ liberate, ostracireacţii critice legate atât de posibila împiedicare aaplicării excludeau, pentru principiului egalizării averilor, cât şi de cădereaîntr-un regi®Sursele venituril politic intermediar (ceva democraţie şi ceva oligarhie),car? felul, dar nu erau

Platon (1986),Opere V ( Republica), Editura Ştiinţifică şilEnciclopedici J4Bucureşti,p.350 şi Legile (1999), Editura 1R1, Bucureşti, p. 1j54 Platon (1999), Legile, Editura IR1, Bucureşti, p. 157

Aristotel (2001§PoI Ibidem, p. 7 ibidem



Proit.„, 1

i (5 0 * 1^ i i r ÎIT>part,l

e8>ca d f d iv i ,otl|iv i, | e| |

> Pe linippăstrăriiijloacelee se pot!se poate |

n premii!de către

aţie să seege nu se

re opusă,numărul

osibil nuini cu oopulaţiei

#atras ş)

««apl icăr i i

n regirtj), care

„se numeşte republică (politie) deoarece este alcătuită din cei care poartă arme grele” . Problema populaţiei se reduce până la urmă la dilema regimului politic - democraţie sau oligarhie şi la dilema aranjamentului social - cine sunt conducătorii şi cine sunt conduşii.

XI. Despre intervenţia sta tului în iniţiativaprivată A

In opinia filosofilor greci, intervenţia statului în iniţiativa

privată era admisă fară să fie controlată şi fară să aibă vreo limită. Ei sacrificau astfel drepturile individului în favoarea colectivităţii, după cum, pentru a stabiliza populaţia la un nivel optim, nu ezitau să susţină reglementarea căsătoriilor şi deportarea forţată pentru cei ce proslăveau pruncuciderea şi avorturile. Omnipotenţa statului este foarte bine redată de celebrul principiu aristotelic după care "în

ne a # ^ mod necesar întregul este anterior părţii" \ In contradicţie cu spiritul lor liber, dar şi prin cultivarea libertăţii drept cea mai mare

virtute, filosofii greci imaginau statul antic, intens reglementat, de la căsătorie (după caz, celibat), serviciul militar, comerţ, manifestări publice până la mobilitatea individuală, într-un cuvânt, toate instituţiile care dădeau consistenţa întregului. Sancţiunile pentru încălcarea legilor combinau amenda, sechestrul, privarea de liberate, ostracizarea86, deportarea pe diverse durate şi nu excludeau, pentru delicte considerate grave, pedeapsa cu moartea. Sursele veniturilor statului erau, în principal, impozitele, de tot felul, dar nu erau excluse nici altele precum, ofrandele aduse zeilor,

lopedicâi84

85

86

Aristotel (2001). Politica, Kditura Paideia. Bucureşti, p. 35Ibidem,p. 7Idem

43



m

fJtesif U O ? ?

comunismufrmfKe&scăcapftaKsrmJr

ar putea fîs

prăzile de război, taxele pentru diferite activităţi (transport, depo^ţ judecată etc.). Destinaţia cheltuie li lo r viza întreţinerea institufnfej publice (palestre, băi publice, altare şi tem ple , forturi , me?comune, închinări aduse zeilor, armatei, finanţării războiului justiţiei, plăţii funcţionarilor publici etc.)- Funcţio narii pubH(perceptorii, vistiernicii, inspectorii, contabilii, picherii, avocaţ publici, arhonţii, polemarhul etc.) erau aleşi prin tragere la sorţi,® operelfel şi magistraţii; filosofii, deşi admit că alegerea este un princip ii neconcare scoate interesul public de sub incidenţa interesului privat, îiij exclud apariţia delictelor (furt, delapidare) care atacă avere» înseam publică sau a corupţiei magistraţilor. Dacă autorităţile dovedeau j | | atunci „vreun funcţionar public s-a făcut vinovat de furtul ban ilo rîl deferă tribunalului care îl condamnă să plătească înzecitînstrăinată ; iar dacă în urma unui denunţtribunalul dovedea câţ:<<j§|M

funcţionar a primit mită”, acesta era condamnat să plăteascăamendă egală cu înzecitul mitei; dacă se constata că un funcţiojpf *|făcut o cheltuială neconformă legii, pe acesta „îl eoiulamnacheltuieli nelegale, şi-l amendează să plătească suma t t cag*

alocate"87. Democraţia opusătiranice şi oligarhice iar din această perspectivă reiese capfeit5r t ^ S 0 | ă Sei de a diminua corupţia, „căci un colegiu restrâns seinfluenţa şi mitui mai uşor decât poporul întreg”88. Statul pe

conturau filosofii era deopotrivă poliţienesc, justiţiar, asis te paternal ist, inducând îndoiala că un astfel dc statpoateregimul democratic.

* Aristotel,Statul atenian,M ibidem, p. 58

-ditura ANTET, Bucureş

44



Despre filosofii greci s-au formulat de-a lungul timpuluilor ■ , j x . , * . . . ,

judecaţi de valoare şocante , uneori ei sunt identificaţi ca „părinţi ai

. iăm com unismului , deşi. după felul în care au reuşit să-i facă pe alţii sălui 1 . , .

munceascâ pentru et, mai degrabă ar putea fi numiţi „părinţi aiS capitalismului” sau, după influenţa exercitată asupra creştinismului,

ar putea fi socotiţi „părinţii doctrinelor creştine” . Un lucru este clar,fţ | | i *

operele filosofilor greci au exercitat şi exercită o influenţă de■ necontestat asupra evoluţiei gândirii, inclusiv a celei economice.' Aceste preocupări economice fragmentare, dar care

înseamnă începuturile gândiri economice, s-au redus şi mai multC&ţlflM aţimcj c£ncj hegemonia Romei i-a urmat celei a Grecieiblici,suma _

„un 1 -

scă o g Romanii au strălucitmai puţin decât grecii în cercetareaonar a 9 economiei, dar au favorizatactivitatea economică dezvoltând căi de

Ideile cconomice dinRomaantică

pentru ■ comunicaţiex, evidentcu un scop imediat politic şi militar şi^^I^^Lîncurajând industria,comerţul şi ocupaţiile liberale.

$i în RomaAntică, filosofii auiost cei care în operele lor auabordat, fragmentar,chestiunile economice ale timpului, însuccesiuneaformelor de guvernare: monarhie, republică şi principat(imperiu). Autori precum Cato cel Bătrân (240-149 î.Hr.),Marcus Terentius Varro (116-27 î.Hr.), Columella şi

Marcus lullius Cicero (106-43 î. Hr.) tratau în scrierile lorîndeosebi problemele agricole, mai ales ca sfaturi practice pentru



interesul privat90. Alţii precum, Seneca (3-65), Epictet (50-13»M arc Aure l iu (121-180 ), după moda elină, s-au dediciconte m pla ţie i şi studiului dezinteresat şi vieţii economice, sociale?

poli tice.Sp re deosebire de filosofii greci, cei romani, mai ales i

per io ada im periului , nu-şi revendică rolul de conducători, ci îşi piîn ţele pciu nea în slujba augustu lui sau a oamenilor politici; mul!din tr e în ţelepţii romani, deşi angrenaţi în politică, îşi asumau rolude consilier.

Statu l bunăs tăr ii în Roma antică se prefigura pe fondul unudez ac ord grav faţă de dobândirea puterii, în condiţiile uiteneîncr eder i între oameni, unde legea era rezultatul conspiraţiilo'trăd ărilor şi conflic telor deschise şi unde expansionismul constiw1' poli tica sigu ră de îmbogăţire pentru conducători şi de asiguraretraiului cotidian pentru mulţi romani. Cu toate acestea, romanii.c»şi grecii, recunoşteau şi preţuiau libertatea, dreptatea, onoare1c i n s t e a , vitejia, moderaţia, drept repere morale indubitabile.

]. M oderaţiaAceas ta era cuvântul de ordine şi la romani, bogăţia l"n• (ie filosofi o sursă de suferinţe: averile, spune Senec*consioerciici .

s e c a t izvor al tuturor amărăciunilor omeneşti” . Senevsunt . eteşi traiul simplu este preferabil opulenţei, totuşi c*reciittoaş c c.fW eascâ de a rezista tentaţiei banului ar trei'1*

n U /«A lie nU aU * limită a avuţiei” ca măsură de proiecti stabile»"* ..o

,, , t Jitwra MiiMftva- Hucwv>u

'1.(1

împotriva „loviturilor soartei”(, . Seneca era convins,convingă şi pe alţii, de avantajele moderaţiei: „ceamăsură a banului este să nu atingi sărăcia, dar nici să prea mult de ea”93. Dar, tot Seneca (citându-l pe Bpleşuvul suferă întocmai ca pletosul dacă e tras drămas) observă că, „La fel păţesc şi bogaţii sau săraclipit atât de strâns încât nu-1 poţi smulge fără săModeraţia privea deopotrivă şi demnităţile, după cuEpictet în al său Manual: „Unul cere postul de tribuncomanda armatei, iar eu cer pudoarea şi modestia, căcprieten cu zeii, pe care-i ascult din toată inima” 5.

Spre deosebire de filosofi, regii, principii, armatei, consulii, guvernatorii, senatorii şi alţi demniputerea ca un mijloc sigur de parvenire sau, chiar dacla înccultivau moderaţia, odată ajunşi la putere căutau adestoinicia acumulând averi sau preferândluxul vieţii modeAstfel, Marcus Crassus (155-53 î.Hr.), om politic şiguvernaSiriei, deşi provenea dintr-o familie bogată,încă „din tinereobsedat de îmbogăţire şi aceastaa devenittrăsătura prir>ci

caracterului său. De timpuriulel datextraordinare de om de afaceri capabilsă stoarcă câştigu

/«*■ Editura Muxcrva. Bucureşti p.9Z

46

Seneca (1 *>81XScrieri fii ' Idem1Ibidem, p. ‘H) __ CCitrv mm* însumi, Vdilura Inciu tus, Bucur vţti, Ş| î

(.004},Oum*miluştri utChisinâu. p.22£



mm

J pentru a-i revinde ulterior („Sub supravegherea luiînsuşeau diferite arte, meşteşuguri/Bupă ce nevolnicii conţopişti, declamatori, administratori de imobilemajordomi, bancheri etc., ei erau vânduţi de trei ori maierau „închiriaţi” de Crassus celor care aveau nevoie deoameni”97. Crassus şi-a dezvoltato structură de afaceri ndiversificată şi bine structurată (afaceri marişi afacerimici

orientată spre distribuirea echilibrată a riscului. Mai mucdependenţă faţă de el a celor care mizau pe filantropia bogSpiritul de afacerist l-a valorificatdin plin atunci când aspsituaţia creată de lipsa locuinţelor laRoma („un izvor inede îmbogăţire” 9 ): oraşul era suprapopulat, case noi secons puţine, astfel încât criza locuinţelordevenise acută. Unulfenomenele cele mai frecvente cucare se confruntaulocu

zonelor supraaglomerate erau incendiile. Crassus a orgaespecial pregătite de sclavi, cu ajutorul cărora, în schisume de bani se stingeau incendiile.După aceea,Crassuscumla preţuri derizorii casele arse,iar în locul ridica clădiricumulte niveluri pe care le închiria.Pe lângă afacerile m ari.cele păreau simple capricii ale omuluicare se joacă cu caractcelorlalţi: „străduindu-se să tragăfoloase din toate, săeconomii pestetot”99. De pildă, în timpul călătoriilor, cânînsoţit de învăţătorul său, Crassus îi împrumuta o pelerinuita să i-o cearăînapoi; când p»rea c ăa r e j n ,me«s, Crdevenea darnic, da bani cuîmprumut tară dobândă acelora

97 Plutarh,op. d l., pp

98 Ibidem, p. 22799 Idem

226-22i27



puteau fi de folos. Astfel, „Crassus a devenit cel mai bogat o

Roma. El susţinea cu înfumurare că acela care nu-i în stantreţină pe banii săi o armată nu poate fi considerat bogat. Bo-a făcut pe Crassus foarte influent. O parte a senatorilor reditaţi de el. Străduindu-se să-şi întărească autoritatea, Craontinua să exercite activitatea de avocat, ocupându-se de pr

a care alţii renunţau. El continua să fie curtenitor, amabiprietenos cu oamenii (...) Sub masca de curtenitor a lui Crassscundea un caracter hotărât, perseverent, aspru, care adesenfricoşa pe adversari”

La fel a fost şi marele orator, scriitor şi om politic Cicerare „până la o vreme rămânea în aparenţă un om modestyjcareretindea parcă nici putere, nici bogăţie”101. în politică a obţiuccese (a fost ales consul, apoi a lichidat complotul lui Catii

El este cel care a găsit cel mai bun mijloc de a ieşi djnruină pnularea creanţelor, cale, care deşi populară şi pe placgMRracilorreat nelinişte în partidul aristocraţiei) dar afost pe placul

ptimalilor şi cavaleri lor'", care nu-1 mai tratau pe Cicero cu dispi nu-l mai strigau cu apelativul „parvenit1 V.c^l copleşeau cu titlulnorific de „Tată aJ patriei”. în acestdflîmprejurări, Cicero onstatatcă lui, unui om de stat şiconcjKătoral Senatului, nu-iade bine să locuiască într-o casă modestăfli a cumpărat la un prmens o clădire mare pe colina Palatinului. Pentru aceasta el rebuit să împrumute mulţi bani”102. Nu s-Jjfcucurat prea mult time casă Ckxhus tânărul căruia Cicero i*u demonstrat vinovăţia i



H h procesul vk* cHtnâ c*VHU*t rcUpifi 'h» rârbunat î'nU-UH nun!1'Utfartt ţ owsteşlc cum CW iiw uk distrus ca^a lut t'k (w ,aâMviIcUm lui,11 ţttftdât o parte viin averea waiotuitu IV kiitri1

M n i M t a p v tn tn c i t s â f i ewnstwit Icmplullibertâ{u" iv-şj.,-

pHvH ci» susj'icmtK? ţi neîncredere de triumvirii (Caesar. l ^pMCwssusV hxu ţi C k tw se bucura de unnun prcsfigţţjcînnuniMtcA fapt coniocmnai <k Plutarh „TentativaClodius de a vinde li licitaţie iestul averii marelui orator a g |un e ş e c : s p r e onoarea poporului roman, num i g â » i t n k t

cumpârâior4'104.Cdius lultu s Caesar (100*44 î, Hr.) otn politie, fN M |

scriitor roman, cunoscut mai ales prin rolul sUi la evpansn^Romei, a dovedit,în materie de economie, pragmatismul speclromanilor* , dar totodată.Caesar „a arătat o rărit moderaţie: îngăduinţă atâtîn guvernare, cât şi înainte şi dupâ victoria obîinu în războiulciv il” 1(,\ Strategdesăvârşit, caracterul lui Caesar a fosevident, apreciat mai întâi în armată, dupâ cum au conaMflistoricii: „Ostaşii povesteau cu entuziasm despre modestiasimplitatea lui Caesar.Odată iama, el. împreună cu ostaşii >4i,fost pr ins pedrum deo vreme rea şi a nimerit la un om sărac incărui căsuţă putea.sâ încapă numai un om

* Onorul, a spus Caesar,se dă celui mai puternic, jj necesarul celormai slabi.

Wtf' . ...........l ăsfeiud în bojdeucă pe swtcttuuîaftucei hătr.ln. Caesartu

>itioni tăim i instaNt *ub un şopmtt, In faţa căsuţei" Această6el a vx^a’ortunenhika ha Caesarcamctetvasâ dc owuţvrtantumptt., ţiţa;. capacitatea dc a-t atrage pe interiori de partea sa era dubla de jetwf de putere şt gkxie. ceea ce tnwmna dorinţa de bogăţie

UvkralM era uneori, sinonima avariţtet, despre Calo celPâtriR fcaooeu spuneau că era un om chibmit, poate prea chthnat«Uni ifârvitV Ducă te OiKrete. Caţo celBitrânmuncea pământul

•tttaridc«.lavii săi. mânea aceeaşi hrană ea ei, lupta împreunăcu ei fo ri k- iv ta bătrâneţe a devenit nem ilos şi avar.După cum nrlv, tao cd BAirân Iu cartea sa „Despreagriculturi" i cum «1 «r «toarcă un câştig cât mai mare dinmunca

p» mmtmc cheltuieli pentru întreţinerea lor.De robit dc pe a o |N ha. care nu mai puteaumunci. Cam te

t f k i.s. *jenă l Kcare altftdmi ţinuse mult lamoravurile Imofaftt | i ew« li uimea pe toţi cumodntiahranei şimet «ate, « a n ii pvdepaea eu aapnme pe .sclaviicare nu

pur,,--.!'.>ir n m oct au tuşit, au strănutatIn prezenţa * 1 la aw Muk pe care le da Irccvcnt" - *

ţpunt Pil

Jk fiMictariiar.

in tMbm

iM ţlt Ml îmbrăcăm au servit

2. Timpul

1, pfcci-. I4 Scncta , în tâ ln im

economică despre timp Ndnţelcgând rn«i indrâ/jwada waura w dto umpul altera. fi nici dărnicia cedăm UWBl eneca comuti că fi uni».>1 alţiinu i^ |a ; ;eaiMi<lrrara 1



motivul, „dar nimeni nu se gândeşte la timpul în sine. Ca «jceea ce se cere n-ar însemna nimic, ca şi cum ceea ce se acorda

% _ _______

ar valora de asemenea, nimic”. Totodată, Seneca este contrariat ^două atitudini ale oamenilor: prima, superficialitatea: „Bunul fimai pre ţios d intre toa te devin e o jucăr ie; d ar noi nu ne dăm seamade valoarea lui pentru că nu e perceptibil şi de aceea îl socotii

drept un lucru ieftin, sau aproape fără nici un preţ” şi a douaignoranţa: „Oamenilor le place să primească rente, daruri cărora)consacră truda, strădania şi grija lor; nimeni nu socoteşte î™timpul folosindu-se din p lin de el, ca şi cum n-a r costa nimic’’Timpul, între altele, spune Seneca, este o resursă rară, chiar foarterară şi, de aceea poate este şi dific il de adm inis trat: „e uşor $gospodăreşti ce e mic, dar sigur; trebuie păstrat cu şi mai mult!

• • , # i n ogrijă încă ceea ce nu ştii când îţi va lipsi” . Anticipând celebri

maximă referitoare la timp a Sfântului Augustin , Seneca reuşeşte sicombine filosofii diferite (timpul în sine, timpul ca resursă, timpiicurgere, timpul durată), pentru a demonstra că ireversibilitatetimpului îl face cu atât m ai pre ţios , pen tru că es te rar: „Trecutul ni poate fi răscolit şi nici sm uls. Stăpânirea lui este permanentă $senină”; „Prezentul este timpul cel mai scurt, până într-alâtincit unora li se pare că nu există deloc; .căci se află întotdeauna în mencurgând grăbit”, iar „V iitorul plu teşte în nes iguranţă” 109. Conclussa, „Viaţa cea mai scu rtă şi n el in iştită o au ce i care u ită de trecu:neglijează prezentul şi se tem de v iito r” 110.

10 *

^ )^ a n u a lu ^ u g e t^ f i dialoguri. MarcusAurelius,M e d i t I| Către mine însumi, EdituraInc i t a tus iBucureş t i , p . 52 « Ibidem, pp. 55, 53

c..inpromanîndat° jsju i

cuvenorna m p r e o cfixezeregu lăsingur

„armorecomaîmpiedeşti dosfatul raportc bin ele

acest id

ij§8

10Seneca,op. cit., p. 65

111 EpicH S B

Marc filoso

14 Ibide



ne. Ca şi Cl ■se acordă fl Icontrariat I

a: „Bunul cej Ine dăm sean^lea îl socotiriţ” şi a doual

ruri cărora le Iocoteşte însălcosta nimic”.!, chiar foarte!t: „e uşor săişi mai multă Iipând celebraica reuşeşte săi

sursă, timpul 1versibilitatea!„Trecutul nul

ermanentă şijntr-atât încâtuna în mers,l09. Concluzia|tă de trecut

3. Comportam entul individual

Preocuparea pentru un comportament individualcompatibil cu o bună cooperare socială este prezentă şi la moraliştiiromani. Marc Aurel iu s-a preocupat de respectarea cu sfinţenie aîndatoririlor propriei activităţi, garanţie a prosperităţii comunităţii:„Nu muncii în silă, ori neglijând interesul comun, ori fară atenţiacuvenită, ori lăsându-te distras; şi nici-ţi împodobi gândurile cuornamente studiate, nu fi un om vorbăreţ, ori cu prea multe

1 1 1 A # ^ m #

preocupări” . In acelaşi sens, Epictet îndemna individul să-şifixeze un model de purtare: „Fixează-ţi în minte chiar de acum oregulă şi un ideal de purtare, cărora să te conformezi riguros atât însingurătate, cât şi între oameni”112. Marc Aureliu identifica„armonia cu natura” în interesul comun, iar individului îi

recomanda: „Gândeşte-te, apoi, că nu-i om pe lume care să teîmpiedice de a pune fapta şi vorba în armonie cu natura, din care tueşti doar o simplă părticică” 11 . în acelaşi timp, individul, urmândsfatul lui Marc Aureliu, trebuia să aleagă acele bunuri la care seraportează interesul general, acel „ideal adevărat care are în vedere

binele societăţii şi al şjituUu «iAfritoj„numai omul care tinde ispreacest ideal va avea d conduită mereu asemănătoare sieşi, şi, prinacest fapt, va fi întotdeauna el însuşi’*1)4

lius, Meditam1Epictet,op. cit., p.97

12 ibidem, p. 110Marc Aureiiu (1975), „Din meditaţiile iui Marc Aureliu”. în voi. Antologie

filosofică. FUosofia antică, Editura Minerva, Bucureşti, p. 116* Ibtdem, p. J19



4. Meşteşugurile

Ocupaţiile industrialexiv ale romanilor au fost dintre cele mai diverse: de la exploatări miniere (galerii, cariere)**, |aprelucrarea lânii, a pielii, a lemnului, până la cărămidărie, sticla suflată etc.

Meşteşugarii liberi se organizează în asociaţii profesionale j(corpora); asociaţia se ocupa de întrajutorarea lucrătorilor şi de;relaţiile cu statul.•

Cezar într-un episod al luptei politice, refuzând să-şi onoreze promisiunile electorale (respingerea legii anulării; datoriilor, reducerea numărului celor care primeau gratuit pâine) a! dizolvat asociaţiile meşteşugarilor care, după cum spunea Plutarh,] ,jucau un rol important în apărarea drepturilor sărăcimii’*15.

5. Comerţul

Celebra sintagmă „Toate drumurile duc laRoma"are nunumai înţelesul cu care am fost familiarizaţiînvăţând istorie, dupâcare romanii făceau să curgă la Rom*toate bogăţiile ţării®

cucerite, ci arc şi un sens care pune în jevidenţă statutul demare putere economică. Cetatea legendarăa constituit un reperfoarteimportant în recunoaştereasupremaţiei politice şi economice >romanilor, după cumau constatat şi istoricii: „Roma af | întotdeauna un importantcentrucomercial. La începuturile istone Romei aici se întâlnescnegustorii greci şi etrusci care fac schifl*

de mărfuri cu popoa încetul, stăpâna Italiconverg mărfurile ce

Tranzacţiile înal IlI-lea î. H. şi secola achiziţionarea necde sclavi. Deşi, existtotuşi spre deosebire chilipiruri puteau să m înainta” şi să-şi exercde la ostaşi prizonieoculari spun că la cuc53 de mii de oameni”

Mai mult, unedistruge concurenţa cCartagina. Dacă uniicomerţ un mijloc de încercau un soi de Cato cel Bătrân - resppopoarele de sub domspeculanţii romani secartaginezi”, a cerut distrusă”. Şi aşa s-a înoraş viaţa s-a stins pen

Jean-NOel Robert (200 R

13 Plutarh,op. cit., p.337

m8 Ibidem, p. 321Si Plutarh, op M4



dintre celeariere)", ]a |

idărie, sticla

profesionaleto ri lo r şi ţje

fuzând să-şigii anulăriiatuit pâine) aunea Plutarh. . „ 1 1 5mn

Roma” are nud istorie,dupăgăţiile ţărilor

atutul de maren reper foarte!

economice |Roma a fost

puturile istorie*are fac schiul

de mărfuri cu popoarele din Italia centrală. Devenind, încetul cuîncetul, stăpâna Italiei, apoi a lumii mediteraneene, spre Romaconverg mărfurile cele mai variate, pe pământ sau pe mare”116

Tranzacţiile în economia romană, cu precădere în secoleleal III-lea î. H. şi secolul I d. Hr., sunt dintre cele mai neaşteptate: dela achiziţionarea necesarului vieţii şi până la vânzarea/cumpărareade sclavi. Deşi, exista reţinere faţă de comerţ şi faţă de negustori,totuşi spre deosebire de greci, comercianţii romani, în căutare dechilipiruri puteau să meargă „pas cu pas pe lângă armata romană ceînainta” şi să-şi exercite ocupaţia: ,.Pe un ulcior de vin ei cumpăraude la ostaşi prizonieri, capturaţi pe câmpul de luptă. Martoriioculari spun că la cucerirea unui singur oraş au fost vânduţi în robie53 de mii de oameni”

Mai mult, unele războaie au fost declanşate pentru adistruge concurenţa comercială, cum s-au petrecut lucrurile cuCartagina. Dacă unii dintre oamenii politici romani vedeau încomerţ un mijloc de corupere a obiceiurilorstrămoşeşti, alţiiîncercau un soii k j ^ g M p a i n e g e i i autohtoni.Cato celBătrân respectai pentru dreptatea pecare o arătafaţă de popoarele desub dominaţia Romei - constatând că „negustorii şispeculanţiiromani se temeau de concurenţa abililor negustoricartaginezi”, a cerut de la tribuna Senatului: „Cartagina trebuie

distrusă”. Şiaşa s-a întâmplat:Jta paşnicul* bogatul şi înfloritoruloraş viata s-ă stins pentru totdeauna”’

*--■ ■■ • -r . . r -y i - r H Ş Q y , - -

Jean-Nfid Roben (2002), Roma, Editura BlC ALL, pIII IbMkan, p>:32!iS;;|p Pfaiwti,op. ţî/.,p. U4

133

55



Mărfurile se comercializau în forum, preţurile mărfi^ erau libere (preţurile şi veniturile erau influenţate de perioadefe prosperitate sau de criză), iar intervenţia autorităţii de a fixa urj maxim în scopul limitării abuzurilor a eşuat; la fel s-a întâmpla fl

începutul secolului al IV-lea, atunci când Diocleţian, presat fixitatea resurselor annonare (annona-aprovizionarea oraşului şi de reclamaţiile soldaţilor a încercatsă stopeze inflaţia taxarea severă a preţurilor şi a salariilor.

Spre sfârşitul Republicii, Forumul devenise o pjJ financiară importantă; posesorii de bani investesc mai mult î operaţiuni comerciale cu Estul mediteranean, mai riscante, dar mai bănoase. Se practica creditul cu dobândă. Treptat forul roi devine o mare piaţă publică, dar şi locul unde se ţineau întrunii politice şi reglau unele chestiuni judiciare şi comerciale.

6. Banii

Spre deosebire de greci, romanii nu au cunoscutmonedidecât foarte târziu (secolul al IV-lea î. Hr ); până la acestmoment practicau trocul plătind cu vite (pecus, pecunia)xv'. Treptat auapărulingourile de bronz, cu o greutate stabilită de stat şimarcate«efigie cu un bou, o oaie sau un porc. Unitatea den^sură era asul&o livră (as libralis). pe efigie având marcat chipulunei divinitâşRoma îşi bate primele monede spre sfârşitul secoluluial Hl-lea î. Hidar primele monede din argint - sesterţii şidin $ |i|f - datează <fe

perioada când Roma devine putere comercială(269 î. Hr.). Bateremonedei era supravegheată de o comisie dintreimembri. iar loct

unde se bătea moneda eraaur, bătute conjunctural, v(Aureas = 25 dinari). Dudomniei lui a început emconsiderabil comerţul exreprezentatCaesar, încunun

Aurul a fost consicorupe chiar şi pe cei madecâştigării unei bătălii cu puţin timp senatorul romSpania un nou comandailicită a corupţiei. Cu ajuai lui Viriathus să păşeapătruns în cortul lui Viria

7. Cred itul. Cond

Deşi creditul cu intens în timpul imperiulîncercau să impună, dup

cte JyrnprutCa şi la greci, la

practica în mod curent ,Cato cel Bătrân, „negoţ

| | Plutarh,op. cit 1 p. 335120Ibidem, p. 214



rum, preţurile mărfuri)^—fluenţate dc perioadele 1utorităţii de a fixa unPreţ Iat; la fel s-a întâmplat ţa Ind Diocleţian, presat <jf|ovizionarea oraşului n .n Jsă stopeze inflaţia prjn|

mul devenise o P'aţâinvestesc mai mult în|

ean, mai riscan te, dar şj Indă. Treptat forul romaniunde se ţineau întrunirii»I

com erciale.

unde se bătea moneda era templul zeiţei Juno Moncln Moiic/ilc dc aur, bătute conjunctural. vor fi utilizate deplin în timpul Iul CeftShi (Aureas = 25 dinari). După cum relatează Plutarh. „Pc timpul domniei lui a început emiterea monedei dc aur. ceca cc u înlemnit considerabil comerţul exterior. Pe monede in locul stemei cm reprezentat Caesar, încununat cu o coroană de lauri"

Aurul a fost considerat multă vreme malefic, el putea uşor

corupe chiar şi pe cei mai devotaţi adepţi; Plutarh relatând episodul câştigării unei bătălii cu armata stăpânitorului Spaniei; ..Ilar peste puţin timp senatorul roman (Quintus Sertorius n.n.) a trimis în Spania un nou comandant de armată, care a pus în aplicare arma ilicită a corupţiei. Cu ajutorul aurului el i-a convins pe câţiva adepţi ai lui Viriathus să păşească pe calea trădării, l'n trădător mituit a pătruns în cortul lui Viriat şi l-a înjunghiat"1*0.

7. Creditul. Condamnarea creditului cu dobândă

Deşi creditul cu dobândă era uzual în Roma antică(maiintens în timpul imperiului), moraliştii - filosofi, poeţi, scriitoriîncercausă impună, dppa moda grecilor, o atitudinerezervată sauchiar ostilă faţă deuriprumutul cu dobândă.

Ca şi la grlci, la romani creditul cu dobândă, deşi se practica în modcurent, este socotit imoral, in timpul cenzurii luiCato cel Bătrân,..negoţul a fost supus unor taxe m ari” , care s-a

IM Plutarh,op cit., p. 335 Ibidem, p. 214

57



dovedit o măsură neizbutită împotriva luxului, pentru„nu împiedica femeile bogate să poarte cele mai scumpe rochii”1Poeţii au accentuat şi îngroşat imora litatea cred itorilor,care

servesc de lipsa de chibzuin ţă şi de c reduli tatea oam enilor aflaţi'dificultate. Horatius, de p ildă, at rage atenţia asup ra garanţiile

Autilizate de creditor: cel care te-m pru mută / Iţi ia înscris la m-yşi doarme aşteptând/ Un împrumut pe care nu-1 vei pknicicând” . Critica lui Horatius merge mai adânc vizându-1atât de pe împrumutat, care „Pentru plăcerea burţii , ia cu-m prumutcâne

n-are”, cât şi pe cămătar, figură rapace, în opinia sa, care „E ^ bărbat cu stare, are moşie, bani/ Şi-i sm ulge pe datornici, cu câsunt mai sărmani” pentru că, „Dă bani cu c inci la su tă şi nicio zinu-ţi iartă” . De asemenea, comerţul e ra văzut ca un real pericol pentru agricultură, dar şi pentru sp iritul riguros şi practiccaracteristic economiei rurale. Comerciantul întruchipează „pelacomul neguţător/ [...] cătând pe-ascuns câştiguri zeci/ pe când părintele abraş / pe soţ, pe oaspete îl înşală. bănet să strângă k strângerea im po

t A 4

iuţeală / pentru nevrednicu-i urmaş” Imperiului sta tul Unii împăraţi, precum Galba^ îşi relevau f irea violentă şi îe statului prov enea

pedepsele aplicate cămătarilor „unui zaraf, care se ocupaa (taxe vamale, taxe schimburile de bani în mod necinstit, i-a t^iat m âin ile şi i le-a ţinu; publice (locu ri

pe masa pe care se făcea schimbul

în po fida ost

creditor, exis ta o pcomerţulinterior şi e

8. Sta tul

Statul în Romrezervatîn principal pacea),dar şi mari lmaritime,amenajarearomanavea în sarcincetăţeniiadmişi la da

alimente.Finanţele er au edilii şi cvestorii geslui Saturn şi păzit

Plutarh, op. c i t p. 114Horatius,Opera Omnia, 2 (Satire,carteaa Il-a. Satira a lll-al,p. J13 IHoratius,op.cit. 2 (Satire,carteaI Satira a ll-a],p. 1§Horatius, op. cit. 1, Cartea all-a, XXIV (împotriva avariţiei), pp. 233-234 Suetonius Tranquillus Caius, op.cWm



8. Statul

luxului, pentrum a i sc u m p e ro c h ie i» *n Potula ostilităţii atitudinilor publice fe ţi de crcdit şi dcucreditorilor fn, I creditor, existao pia ţăfi nane iară sem nifica tiva care susţinea1 v,'*rţ* , * 'atea oamenilora tW J comerţulinterior şi exterior.

nţia asuprag a r a n ţit ă / î ţ i ia în s c r is la . I

c c a re nu -i ve i nu I- c i , l Statul în Roma Antică, departe de a avea rol decorativ, avea

ad ân c vizandu -1 atât drl. . . 1 rezervat în principal atât preocupări fiscale şi militare (războiul şiiu ta cu«mprumut cânii

. . ™§ pacea),dar şi mari lucrări publice (drumuri, echiparea porturilor n o p in ia sa , ca re „ţ> i,j . •

18| maritime, am enaja rea albiei râurilo retc.). Totodată, statul anticu lge p c d a to rn ic i, cu c il * • * • • n • • ( , ,roman avea in sarcină aprovizionarea Romei şi a armatelor; astfel, c inc i la sută şi nicio*! * .. . . . , , ... . . . . . , . . ,,

pag cetăţenii admişi la danii le gra tu ite prim eau ra ţia de grâu, ulei şi altev ăz u t ca un real perierii »•r “wj|| alim ente.it u l ri g u ro s şi practic» Finanţele erau coo rdon ate de Senat; cenzorii, dar şi con sulii,a n tu l în tru ch ipea ză „pJ edilii şi cvestorii gestionau fondurile. Tezaurul era depus în templul

s câştiguri zeci/ pe cui#lui Saturn şi păzit de gărzilecvestorilor. în timpul Republicii,

şală, b ăn e t să strângă |istrângerea impoziteloro făceau publicanii, iar în perioadaI Imperiului statul se ocupa de perceperea impozitelor; veniturile

rele vau fire a v iolen tă şi 1 statului proveneau din impozitul pe venit, din impozitele indirecteza ra f, c a re se ocupa cui (taxe vamale, taxe pe pieţe şi porturi), venituri după dom eniităia t m âin ile şi i le-a ţinvf publice (locuri publice şi loturi din ager publicus - mine, locuri de

î pescuit, păduri -* închiriate unor particulari), venituri din provincii,| prăzile de război etc. In timpul lui Augustus au fost înfiin ţate noiI impozite indirecte (taxa pe moşteniri, taxa pe vânzarea de sclavi,

„ . . . ’ taxa pe vânzări pub lice) şi fiecare împărat şi-a legat num ele deSatira a lll-al, P- | | 1 . . ., p 15 |Înfiinţarea sau desfiin ţarea uno r taxe. Destinaţia cheltu ieli lor era:va avariţie»), pp. 233-23^ întreţinerea armatei, lucrările publice, iar în perioada imperială.



administrarea Imperiului (organizarea birourilor, Crenumărului funcţionari lor, înfiinţarea poştei imperiale), extiiwilterenurilorcultivabile, construirea unui catul carcs*lfacă fibrul undaniilo r publice gratuite sau la preţuri mici (vin, ulei, c- râu navigabil, construirea unui lanţ de porturi maritime în scopul atragerii a unui număr cât mai mare de oameni• învioreze comerţul, construcţiat âmpului lui Marte, a teatreloradminisrarea treburilor publice, Augustus a creat noifon luxoase, a bibliotecilor şi altor edificii publice «sigura locuri d precum: îngrij irea monumentelor publice, a drumurilor publicimuncă pentrusaraci. dar presupuneau şi nuiri cheltuieli ( aciarapelor, a albiei Tibrului, a distribuiriigrâului către populai trebuia să-i convingă pe romani că mijlocul cel mai simplii dc aîn general, lucrărilc publice erau gândite ca un m ij ij \ obţii* b ^ i nccesari cr« cotropirea ţinuturilor bogate ale pwîconsolidare a statului şi cao soluţie pentru creareade noi lo c * ! Conducători romani s-auconcura, nu numai in trecutul

_ « ,r, . , , • ‘.«lorios.ci si in creareade noi impozite. ( uliuula (12-41). după turnmuncă. Pe vremea cand Cato cel Bătrân devenise cen/or ,f- spune Suetomus I ranquillus, a crescut nu numai număru

manifesta ca un apărător „al vechilor şi severelor obktUimpozitelor (introducând un impozit pe van/ărt), ci şi ba/a destrămoşeşti, al bugetului statulu i” a poruncit „să fie scoase taft , ■ •. . ,v T •'*<8 impo/ture ,.l u «imp o/itc noi şinem aiu/it e. mai intui prinprin care veneaapa în casele şi grădinile particulare” (pentru a jp er ce p e. ,ar .„-„i.limdcă hencficml eraconsumabil., pnnRoma aprovizionarea cu apă se făcea gra tis, iar întreţinţi centurioni şi tribuni pnetonem ya uici un lucru yi ouconductelor apăsa asupra bugetului, fiind costisitoare)1 . iar toi ■ '«.ape dc a li mip^fc l’cntru alimentele c in se voamenii să-şi ia apa de la cişmele. Măsura aceasta cu i/ popuhţ >c 'irffl iff. HffltiTŢltti tin i precis stabilită. Pdeoarece economiile făcute erau nesemnificative, a m u l» L

dar afectaţi A 1

folosirea havuzurilor comune*v'M. i căţţigulpeo zi al hamalilor Caesar a făcut din lucrările publice un mijloc de manipulJ **** v to4n l j *

publică, donnd schimbarea stării de spmt a romanilor. Caesarji, . H mijlocitoarelelor. Nici căsătoriile nuerauscutite Ihotărât să-i ademenească pe romani printr-omul ţime de proMB«i m schimb, Vespasian >-a întrecut in imaginaţie slriUueite. avantajoase pentru toate păturile populai» iKroducm a unui impoOT irwht .mpozmdDesecarea mlaştinilor din partea de sud-esta Romei Infavoa» pubBc***.

Suetonius Tranquillus Caius.opcu9 pp. 86-87Plutarfj (2004),ap, cit Lp. 113-114 ibidem, pp. 335-336 ... M



Daniile publice, creşteau cheltuielile publice, dar ^ pentru monarhi şi principi, un motiv de apreciere a dărniciei jj bunătăţii sufleteşti, sincere sau mimate, şi un mij loc relativ simpj,de a da poporului ceea ce dorea să aibă - pâine şi veselie publi^

panis et circem.Caligula, de pildă, nu s-a limitat la darurile băneşti; fără

şi pună problema dezastrului financiar pe care îl genera, pe lâng bani el le-a dat oamenilor şi obiecte de vestimentaţie, după ciaflăm din scrierile istoricilor: „Dădu poporului de două ori câte isute de sesterţi de om şi tot de atâ tea ori câte un ospăţ foarte bo®senatului şi cavalerilor, chiar şi soţiilor şi copiilor acestora Ladoilea ospăţoferi bărbaţilor costume de ieşit în oraş, iar copiilor j|femeilor panglici de purpură. Şi, ca să mărească continuu veselia

publică, adăugă o zi a Satumalelor şi o numi ziua tinerimii”130.Daniile de tot felul aveau menirea de a întreţine imagind

unui principe darnic, dărn icia fiind as imilată bunătăţii. în fond cum]au constatat pe pielea lo r aproape toţi capii romani - monarhi;]consuli, senatori. împăraţi —preferinţele publicului în materie dej[conducători se schimbă mult prea repede atunci când un pretende®la putere promite că va da mai mult.

Armata reflecta puterea şi gloria Romei , aşa incsapărarea ţârii era o îndatorire a cetăţeni lor , romanii erau animaţi**credinţa că trebuie să ai un bun de apărat ca să fii un bunDacă în vremea monarhiei, armata era cenzitarâ, no£p|M|NH

■ ■ ■ ■ ■ ■ierarhia, după reformele lui Marius din 107 î.Hr. armata va

profesionalizat (între altele, toţi cetăţenii aveau acces la înrolare,soldaţii devin cetăţeni-mercenari, înrolarea se face pentru 16 ani,creşterea soldei şi prada de război motivează puternic oameniisăraci, trecerea la organizare pe legiuni). In timpul Imperiului,legiunile, pentru a se deosebi între ele, primeau o poreclă: legiuneaI Germanica, legiunea XXI Rapax, legiunea III Gallica, legiuneaVIII Augusta, legiunea XIII Gemina, legiunea VII Claudiana,

legiunea V Alauda. legiunea IV Gemina Martia Victrix, legiunea VMacedonica etc.

9. „Scriptores de re rustica”

Roma Antică, caracterizată printr-oputernică organizarerurală, printr-un regim al micilormoprieun liberi, care îşi cultivau

propriul pământ, a avut câţiva autojide texte economice, apologeţi . . . . ij . | i I I 32 I I II .ai vieţii laUi£â.gi <u„reîntoarceriita pământ *, numiţi _scnptores

de rerusaxa’’ - Cicero. Seneca,Horatius. Vergilus, Pliniu. Aceştiase distingeauca teoreticieniai vieţiirurale, dar din scrierile lor milipseau recentele morale şi sociale133.

.Sjripcores de re rustica’' încercau să impună o doctrinăeconomică işbixdatăr pe valorile morale tradiţionale, cu un subiect -micul producător - capabil să p conserve şi să fe cultive şi case săpractice agricultura- simbol al demnitari.

f 8

Susffinius rraraţuitfiB Caius.op1 # . 164>ea*<?îoefc £ n b at .a m ' ~

lft.Gormarct,ap «fc, p. hS-KT ||gM»f2 MG&Jtmrga/ Eem&JhWm



SCRIPTORESDE RE RUSTICA

IDEALUL: MICULPRODUCĂ TOR

AUTONOM

ACTIVITATEADEMNĂ :

AGRICULTURA

VALORI MORALE

A. Micul producător autonom

• - iw» mIdealul „vieţii la ţară” era micul producător autonom, j

fermierul trăind pe pământul său o viaţă austeră, riguroasă, sobră, l^evirtuoasă şi morală, păzind cu fidelitate obiceiurile de invazia j aii®®*luxului şi plăcerilor. Horatius surprinde această legătură extrem de

puternică a fermierului cu pământul: „Pe cel căruia-i place ogorul părintesc/ cu sapa să-l brăzdeze, să-i dai chiar rang regesc/ şi toî

CfRlSU*’

iWfpf

tofeada era respinsa o»nu-1 faci să taie, pe-o navă cipriană/a mării Mirtoene întindere I - n J , • - M'«S| 1 I . 1 I I | |UI 3 V * li urew ia u / m a m u l ţ i r

vicleană” . Recunoaşterea în munca agricolă a unei valori j ^ . semnificative a societăţii romane avea uneori accente eroice: inl , ^ . i q a . ,. ! °®enilorliberimumai dupiPlutarh povesteşte cum Cato cel Batran „in răgazurile dintrecampanii” revenea la moşie şi lucra în câmp „alături de robii Isăi”135, ca un semn al preţuirii muncii agricole.

■Şt*preferne a k

im m

134Horatius,op. cit., [I (Lui Mecena)], p- 71|j5 Plutarh,op cit., p. 105



uns

ucător autoi

riguroasă,urile dc imgătură extremia-i place

a n g regesc / şii r toene în

ă a unei v

B. Ag ricultura - s ingu ra act ivi tate demnă

„Scriptores de re rustica" profesau cu entuziasm reîntoarcereala lumea de altădată, entu ziasm unde realul şi artificialul erau greu deseparat. C icero " redă foarte c lar aceas tă concepţie: „Nihil melius,

nihil hom ine libero d ignius , quam agricultura” 136.In con cep ţia au torilor romani, agricultura era cea mai

onorabilă ocupaţie, p referabilă comerţului şi chiar războiului.Agricultura însemna atât cultivarea solului, cât şi creştereaanimalelor, micul proprietar autonom producea pentru familia luigrâu şi vin. dar creştea animale şi albine, cultiva grădini etc.Columella a lăsat un adevărat tratat de economie rurală, unde suntcuprinse nu numai aspectele ştiinţifice ale problemei, ci şi celelegate de ordinea socială agrară. Astfel, dacă micul proprietarautonom, p rin calităţile sale econom ice, m orale şi sociale, era pivotul bogăţiei, atunc i cu ltura mică şi mica proprietate eraufundam entele perenităţii aces tei prosperităţi. Se înţelege călatifundia era respinsă din structura economiei, fiind consideratădrept cauză a ruinei micii proprietăţi. De asem enea, economiarurală era o economie a micilor producători autonomi, deci a

l oamenilor liberi (num ai după decăderea micii proprietăţi la muncileagricole se foloseau sclavii).

■ Aşa. de pildă, am eliorarea solului cultivat, irigaţiile au fost£

teme preferate ale preocupărilor scriitorilor. Deşi, judecând întermeni economici, producţia unei grădini de zarzavat sau a uneiculturi viticole abia dacă acoperea cheltuielile cu plantarea, — — — l i i i L

m n

11181

Gonnard* op. cit.* p, 16



m m

întreţinereaşi irigarea, totuşi soluţiile găsite de Columella s-a6 itransmis peste secole drept cele mai eficiente. Columella a prop^ j

pentru pro tejarea grădin ilor de zarzavat o m eto dă„foarte

economică de îngrădire, cu gard de nuiele şi de răsaduri”, jar • 1 1 * 1.5,137„printr-o com paraţie între profit şi chel tu ie li” , s-a pronun ţat ca şi

A

Varro, în favoarea viţei de vie. Sau cum sp un e H oratiu s: „înainteasfintei viţe alt pom , V arus , nu săd i/ p e-a le Tibrulu i coaste '

1 1 *,, 138 prunc ioase de-a rodi

Creşterea animalelor era o o cup aţie de loc sim plă, după cum l

îi sfatuia pe romani Cato: „A hrăni vitele bine (...) era primul şi cel

mai profitabil lucru în administrarea unei moşii particulare; a hrăni

vitele binişor, al doilea; a hrăni vitele rău, al treilea!”. Păşunile1

îngrădite erau preferate culturii cerealelor, îngrădirea pe lângă

faptul că creştea ren ta dato rită rarităţii un or te ren uri de acest fel, |economisea munca şi permitea o exploatare eficientă a islazurilor.Prin urmare, îngrădirea terenurilor se dovedea avantajoasă în raport jcu cerealele atât din punctul de vedere al profitabilităţii, cât şi alsuperiorităţii. Se pare că agricu ltura era cân tată, dar pu ţin încurajatăîn Roma Antică; de altfel, sursele de cereale, după relatărileistoricilor citaţi de Adam Sm ith, se găseau în ţinu turi le cu cer ite de

0I I

si la *

romani 39

ni ** „>rot»®1' „ vir>ut

i t .nBle: M entru ■ P f l f averile

i i 5nrea mar^w c

>I l-a îmP'edicatf » astfel încât c

hopei nuera lipsită dContribuţia semnifica

gândirea economică se vainstituţia proprietăţii individulibertăţii convenţiilor. Sis temunui regimeconomic suplu, regima favorizat afirmareavor fiimiza ceva mai târziu

AIn concluzie, cele m ai

romane despre ordinea e conofost transmise de-a lungumoraliştilor greci (unde prim

individualistăa juriştilor latin

1,7 A. Smith, (1962), Avuţia naţiunilor, voi. I, Editura^Bucureşti, pp. 108-109

' '8 Horatius,op. cil., [XVIII (Lui Varus)], p. 105A. Smith.op. cit., p. 106

66

MM



C. Yalvrflt mo ra le

£* romani, ca şr La greci, binele, libertatea, modestia,.-umpmrea. onestitatea- virtutea, dar şi raţiunea sunt valori morale-jtiîarrrenraie. Intre toate, chibzuinţă pare să fie fost măsuraicmpcramenniiui dorit, pentru că .Xipsa ei face ca nici o bogăţieâ m pari prea mare. iar averile mici să fie risipite cu uşurinţă”140,rjesar. ie pildă — 1 aplicat cu stricteţe legile împotriva risipei”141,iar ornic nu L-a împiedicat să risipească avutul public făcândrumeni publice, astfel încât condamnarea publică a lăcomiei, adsEpEi- a hoţiei nu era lipsită de ipocrizie.

Contribuţia semnificativă a filosofilor Romei Antice în jăncBrea economică se va realiza prin intermediul dreptului, cuamtuna proprietăţii individuale, perpetue şi aproape absolută şi a-rrertâţii convenţiilor. Sistemul contractelor a permis organizarea

m u regim economic suplu, complex şi variat, iar puterea acestuiragiin1 favorizai afirmarea proprietăţii individuale. Toate acestea’<or furniza ceva mai târziu bazele regimului capitalist

In concluzie, cele mai importante idei ale gândirii greco-fDGane despre ordinea economică înfăţişează două tradiţii care au&st transmise de-a lungul timpului: tradiţia comunitară ao&yaiîpilnr greci (unde primează comunitatea şi statui) şi tradiţiandrvidualiszâ a juriştilorl|ăni (unde primează legeaşi drepturileadfttduhajL

I Seneca • !9Î l XS c r i e r i Bucureşti, p. 92 ■'*ustoprus Tranuuiilus C ai



CREŞTINISMUL Mcsajul

Creştinismul a reînnoit într-un mod neaşteptat lumea antică, printr-o ofertă fecută sensibilităţilor colective nemaiîntâlnită până atunci

ScânteiaK într-un fel creştinismul era aşteptat, dar era aşteptată

scânteia unică purtată de Isus şi discipolii săi:„ C h i a rdupă ce luăm în consideraţie, în mare, toate acesteanticipări şi pregătiri ale religiei creştine, rămâne totuşiacea scânteie ce a fost unică. Aceasta s-a datorat unuigrup de galileeni de condiţie umilă —în primul rând.Isus şi apoi Petru cu toţi ceilalţi discipoli"143.

Idea lul eticSusţinând valori morale comune, precum, bunătate,generozitate, iubire de oameni, integritate morală,creştinismul a avut în Isus un exemplu de înaltă ţinutămorală şi de bunătate: „Personalitatea lui Isus era probabil una excepţională. învăţăturile sale exemplul personal îi îndemnau pe adepţii săi cei mai devotaţi sătrăiască la înălţimea unui ideal etic de neclintit -

*„întoarce şi celălalt obraz”; „Iubeşte-jţi aproapele ca pctine însuţi"; „Nu face altuia ce ţie nu-ţi place’' -

proclamat iniţial cu toată emoţia generată de anticipareaunui iminent sfârşit al lumii” .

In fluen ţa

Claritatede către atinge se

vă căci \desigur speranţe

ascultăt

D evo ţiuapostolau proda fost istoria grupul întrece

Succesul

Co n t i

credin. .$ucetuturoexperşt ma

l4' William H. McNeill (2000), AscensiuneaOccid^ umane şi un eseu retrospectiv. Editura

144 idem



I

!um« 1 Până atunci

era a?tcptatâ

i săi:„ C h i a r

toate aceste Imâne totuşi Idatorat unui |

.

i m u l râ nd ,

^ CS U Claritatea şi sinceritatea comunicării învăţăturii creştinede către Isus, au făcut din credinţă un bun comun careatinge sensibilităţi colective: „Mesajul lui Isus, „Pocăiţi-vă căci împărăţia lui Dumnezeu e aproape”, a suscitatdesigur emoţii puternice printre adepţii săi şi a trezitsperanţele mesianice ale unui grup mai larg deascultători 145

Influenţa

bunătate, Ie morală, Ialtă ţinută 1

Isus era fexemplul

evotaţi saeclintit -ele ca pcplace”nticiparea

Devoţiunea şi devotamentul profund al lui Isus şi alapostolilor în predicarea învăţăturii creştine, faptele lorau produs o audienţă colosală: „Apariţia creştinismuluia fost unul dintre momentele cele mai importante dinistoria lumii. Enorma influenţă exercitată de Isus şi degrupul său de galileeni săraci de-a lungul secolelor

întrece orice imaginaţie” 146.

:cesul

cvwunilâl"

Continuarea predicării creştinismului de către discipoli, practicând o viaţă simplă, la limita subzistenţei aîntăritcredinţa în Uumnezeu şi în puterea acestei credinţe:„Succesul discipolilor în depăşirea aparentei distrugeri atuturor speranţelor lor pe cruce şi în reinterpretareaexperienţelor lora fost extraordinar prin sine însuşi, darşi mai mult prin uimitoarele consecinţe pe care le-a

WiWam H McNeilt.op. cit | PP 335-336ibidem* p* 335

rlffflliriWiTrWlllBlTflrn i■



avut, iar noile accente conferite de predicile $£ & 1

evangheliilor creştine nu au fost nici ele mai isemnificative”147.

Apostolii au excelat prin credibilitate, ceea ce le-a permnmediatizare a doctrinei creştine de succes: „Acţiunile, gândurile |sentimentele acestor câtorva oameni au influenţat profundddjmk. gândurile şi sentimentele altor sute de milioane. Ei au continuată

exercite această influenţă până astăzi şi vor continua să o facâ i îviitor, atât cât se poate prevedea, căci forţa vie a credinţei, spetaafBşi dragostei creştine, ca şi forţa la fel de mare a bigotismului ţ superstiţiei, nu au fost încă epuizate”148. Astfel, credinţa a deveiâ parte a sufletului oamenilor şi a acţiunii umane.

Sinteza între filosofia antică şi creştinism:Sfântul Augustin

In evoluţia gândirii economice Sfântul AuguşdHloc special nu numai pentru că „a trăit într-o epocă în ţş fâ ş i să faci deosebiri între filozofie şi teologie’’, ci şi p e n ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ Hambele unul dintre cei mai mari’ 149. Un exeg« al tradiţieicreştine**" recunoscând meritele indiscutabile aleAugustin în rafinarea predicăriiC uv ân tu lu i lui D u m n ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ H

147 William H. McN eill,op. cit., p. 338

149 J. Hersch, (1994),M i r a r e a filo zo fică. I s i o r i a ^ g ^ ^Humanitas, Bucureşti, p. 75



dicile Sf p,*Cele mai

p j 1 f ă p tu i

Puţin

Că Biserica apuseană nu greşea când îl numea” . . . . «%%I50 ___ ......i '

a nu numai

d o c t o ral Bisericii”, ci şi al harului ' . Opera Sfan ţului A ugustin.

I sinteză între filosofia antică şi creştinism , continuă să fie rep

Ie-a permis 0 1

e, gândurile şi

und acţiunile 1’ I

u continuat săă o facă şi în j

fei, speranţei

gotismuJui şi I

istoric semnificativ al doctrinelor creştine de-a lungul timpului

Deşi, scopul său pare să fie prin excelenţă de o rd in re ligio s,

concepţia sa filosofică a influenţat decisiv doctrinele econom ice

creştine medievale şi modeme, în mod deosebit prin: propunerea

unei noi grile de lectură a textelor sfinte şi a unui nou cit itor -convertitul la credinţă, adoptarea unei noi condu ite —pract icarea

mai nuanţată a persuasiunii şi abordarea mai prac tic ă a problemelor A

laice. Intr-adevăr, scrierile Sfanţului Augus tin sunt izvoare

n ţa a devenit I *ncontestabile ale modului de gândire creştin, astfel încât. „O ricineI cercetează istoria doctrinei creştine timpurii îl va descoperi acolo

I pe Augustin ca unul care a sintetizat sau inovat, sau care a realizat

şi una, şi alta. Aproape nici o temă doctrinară nu-i e ra străină"3'

Din multitudinea temelor abordate de Sfanţul Augustin reţin

atenţia teoria comunicării şi ideile cu conţinut economic: scopul şi

mijloacele economiei divine, despre bunan, despre timp, desprePreţşi bani. despre v io ri le morale ale comunităţii, despre legi şi

despre justiţia cormitativă, distributivă şi reparatoare. Criteriul

utilităţii individuale, sociale sau re ligioase consutuie deopotrivă unreper suficient de puternic economic şi moral pentru a înţelege mai

bine relaţia dintre binele comun şi binele comunităţii.

h deţine unf

e este greu

a fo st „m

1 tradiţiei

Sfântului

confirma

h £ £ $ £ Z Z ^ T r Z d U ia cre ştin ă . O isto rie § dezval& rii do aru m .liaroslav Pelikan, (2004), 00-600), Editura Poiirom. Iaşi p- 304Voi. 1, Naşterea tradiţie» un>

51 lbidem,p. 303 .111



■HF'

Idei despre economieIa Sfântul Augustin

strică celcaRâulcSie , .„„irului

■.i inter

Ispimzanduw A Dum«ezese d uînţelesul

$$$- eSte a

B vorb

, rfvil in douânumimraulşi altu l câ

fund bun nu poa

le celor b

început

obişnuiţi |căcineva a

Dumnezeu

atribuie atât ras]urmare, Dumnezeu nu poate

al celui de-al doilea. Cel c

s-a îndepărtat de la în văţătu

înţeleagă, reiese de aici că V

îndemnul de a face răul s tă

patimile (pasiunile) şi m

[ credinţa, predicând cum p

, posibilitate de a-i arăta

Omul creştin se confruntă cu tot ceea ce este lumesc, de t deschis în acest feaceea el are nevoie de suficiente repere morale care să-l menţină în Icondiţia dublă de bun creştin şi bun cetăţean. Sfântul Augustin j « ^u&us identifică obstacolele morale în calea afirmării depline a individului x Humamtas,Bucureşti,ţvirtuos, oferind explicaţii şi soluţii care să-i menţină libertatea ţ condiţie inseparabilă de credinţă.

72

I. VA LOR ILE MORALE

lbuknup.6\



* 9 *

c e s t e l u n ' C x •

a r e s ă - l m c n n n i

S t a n l u l A u g ® *

c p l i n e a i n d i ' * ^

isnt ină

\Râul. păcatul. viciuJ sunt opuse adevărurilor morale

fundamentale, pentru că ..dacă omul este o valoare în sine şi nuin măsură să acţioneze corect decât atunci când vrea, este

necesar ca el să aibă o voinţă liberă, faţă de care n-ar putea săacţioneze în mod corect ' , cu alte cuvinte libertatea de alegere a

individului este o valoare asociată libertăţii de credinţă.Răul este cel care strică ordinea divină. Sfântul Augustin,

rispunzându-i interlocutorului său Evodius („Spune-mi te rog, nu ţise pare că Dumnezeu este autorul răului?” 15 ], clarifică de laineeput înţelesul răului în vorbirea curentă: „Pentru că noi suntemobişnuiţi să numim răul în două moduri: unul, atunci când spunemcă cineva a făcut rău. şi altul, când spunem că a suportat un rău”Dumnezeu fiind bun nu poate fi autorul răului, dar fiind drept

atribuie atât răsplăţi le celor buni, cât şi pedepsele celor răi. Prinurmare. Dumnezeu nu poate fi autor al primului fel de rău, ci numaial celui de-a! doilea. Cel care face răul este un ignorant, unul cares-a îndepărtat de ia învăţătură, iar cum „nimeni nu învaţă fără săînţeleagă, reiese de aici că tot cel care învaţă face un lucru bun” 5S.indemnul de a face răul stă m Hfljipia rea, iar cauza râului se ailă în

patimile (pasiunile) >i. fn poftele neînfrânate ale individului;credinţa, predicând qpmpătarea şi tăria morală, reprezintă singura posibilitate de a-i an ta omului calea dreaptă. Sfanţul Augustin adeschis în acest fel ol dispută care 1 marcat întreg Evul Mediu şi ale

Stimul Augustm De libero arbiirto. Ediţie bilingvă. EdituraB Humanitas. Bucure I pu 179f Ibidem. p. 611 V£

m m m3HHH



era i»o<ie ra

cărei rezonanţe le percepem şi astăzi : găsirea celei mai bunesoluţii de compensare a pasiunilor sau de convertire a patimi|0r(pasiunilor) în interese. ml

i l a o ^ ’ ^ c e a c a i 'c n

nAinV LV' «Jieptat6' 56 «rttnvă cMode^’3 i ivicmrUe

___________ _____:___:____I___________m Â *«icustmPăcătui1 este „un rău ce constă dintr-o neglijenţă, fie îna ctăntul -i -june0 £ j^tanţâ, fac aiicr

?ste deopoia ^„„^nătâri1t* cu*1r cjmţg nev

H S a S primi porunca, fie în a o îndeplini, fie în a păstra preocuparea

pentru înţelepciune” 1' 6. Cauza păcatului o constituie libertatea de i «nneaZI rjl cp * mdecizie a fiecăruiaXXVI. Sfântul Augustin identifică două cauze Hsl Hisoretumd m iU tăn£ ** C3ft« Wjr

,a intr-un mod inţc

bl VV posibile ale păcatului - ignoranţa şi neputinţa: „Din ignoranţă se | o* - , _ ~ , r e «e laudă ele znaşte ruşinoasa eroare, iar din neputinţă chinul care doboară. Dar săaprobi pe cele false în locul celor adevărate, ca să rătăceşti

cultivam

caie o atrib

1: dreptsi ei înţelepciunii In iei*$.* 1 V>1

^ I -----r . . —r—~r t «r—^ P S f l,. r nwklitMÎdc 3 3Qun& b<i\ voia ta şi sa nu te poţi abţine de Ia faptele desfranate din cauza felul deidwmuuh 1

îndârjitei şi chinuitoarei dureri a cătuşelor carnale nu constituie pentrucelevremelniceşi îşi Îndreapnatura unui om bine întocmit, ci pedeapsa unui condamnat. însă,atunci când vorbim despre libertatea de voinţă în a acţiona corect,

în mod evident noi vorbim despre aceea cu care a fost ziditomul 157

cercetareaşi aflarea adevărului,ca să seOpreau"1 . Diviziuneaspecială mir

estereligios pune in valoareinflue nţa timpuluiin selecţiaacliviiă\i\oT orientareamodului degândite a ecorvSpre deosebire de alte comunităţi de vieţuitoare (cu care

oamenii au ceva comun), comunităţile umane au un liant în 1credinţă şi în acceptarea unor valorile morale sau virtuţi, precum| ^ C O N W N I C \ R V \ ^ > \ \

libertatea, dreptatea, înţelepciunea, chibzuinţă, voinţa buna, ,corectitudinea, cinstea, cumpătarea, tăria morală, curajul etc. şi. I ^reprimarea vici ilor. între toate, cumpătarea şi chibzuinţă ne 1dezvăluie unele principii ale capitalismului tradiţional - \economisirea. — 1 v-a

156 Sfântul Augustin,op.cil., p157 Ibidem, p. 325

.357

74



VW.de C n \erri^ %

Cuvântul la ordinea zilei era moderaţia: „acea care stăruied in tr -o voinţa de dreptate, se situează cea care ne indică o anumită calem a mijloc”158. Moderaţia este deopotrivă cumpătare şi înţelepciune.

a păstra n * . S ___ H*v&'Mnnră în nriv inta cum nătării lucrurile sunt mai clare, desnre

o constituie | , v j

n identific

utinţa: „Din igBJ

Dacă în privinţa cumpătării lucrurile sunt mai clare, despreînţelepciune Sfântul Augustin sim te nevoia să aducă anumite

precizări care. în ultim ă instanţă, fac diferenţa între sacru şi comun.Li se pare că acţionează într-un mod înţelept celor care „slujesc la

in u l cane d o b o ^ J p a s te , cât şi cei care, dispreţuind m ilităria. se trudesc din greu şi-şira te, ca sa rătâc^Bcultivă ogorul: drept care se laudă de zor cu această ocupaţie, pele desfrânate d d H care 0 atribuie şi ei înţelepciunii”, la fel „cei abili în a născoci totr ca rn ale nu w»■ '« m°dalităţi de a aduna bani”, cei care „nutresc dispreţ

pentru cele vrem elnice şi îşi îndreaptă întreaga lor atenţie sprecercetarea şi aflarea adevărului, ca să se cunoască pe ei înşişi şi pe

!Dumnezeu” 1 . Diviziunea specială între ceea ce este laic şi ceea ceeste religios pune în valoare influenţa moralei creştine de-a lungultimpului în selecţia activităţilor economice, poate chiar înorientarea modului de aândire a economiei.

CQ|junui condamnat,

inţă în a acţiona

cu care a fost

II. CU M li NIC ARE A Ş l LIMBA JUL

e vieţuitoare (co_J

m an e au un lia

ie sa u virtuţi, m

uin ţa, voinţa |

ora iâ , curajul I Preocuparea Sfântului Augustin de a găs i cele mai bunea si ch ibzuita metode de predicare a Cuvântului lui Dumnezeu, de a explicaulu i tr a d iţie i ,ntr-un limbaj simp lu, uşor inteligibil, sensul ascuns al Sfintelor

Scripturixxvn i-a prilejuit inovarea teoriilor curente ale comunicării.1 Deşi ş-ar părea că Sfanţul Augustin încearcă o decriptare a

|£H hhI jgjjggSfântul Augusiin,op. cit., p. 265

A P lbidem, p. 179 |.



♦Sfintelor Scripturi printr-un algoritm propriu, demersul sâuL™

valoare mare pentru că accentueazăcredibilitatea creştinism^a Bisericii. Soluţia oferită individului, aflat înfaţa alegeriisuperstiţie şi credinţă, este buna comunicare.De altfel, SgAugustin dedică un spaţiu suficient în opera sa teoriei comunicărteorie aşezată pe patru piloni: verbum (cuvânt), dicibile(ceeace*

* I poate spune), diction (exprimare), res (lucru). In centrul ie»* :comunicării se află conceptul de semn (signum). Privită fel perspectivă semiotică, lumea îi apare Sfanţului Augustin constituidin semne (signa) şi lucruri (res) semnificate de aceste(significabilia); un lucru dobândeşte funcţia de semn în măsura ijcare dobândeşte capacitatea de a semnifica. Sfanţul Augusta!formulează în„De dialectica" o definiţie a semnului:„Semnule«ceea ce se arată pe sine însuşi simţurilor şi, în afară de sine, rai 1indică spiritului şi altceva” , pe care, intr-un fel, oamendează c j„De doctrina christiana”. De astă dată. Sfanţul Augustin a siroţsnevoia săofere mai multe posibilităţi de identificarea s e m n e lo r ,

dar şi să pună învaloarediversitatea acestora. Astfel, „semnul csfcun lucrucare, în afara impresiei pe careo transmite simţurilorcheamă în minte altceva din sine: de exemplu, la vederea uneiurme, ne gândimcă a trecui \ leţuitoareaa cărei urmă este; sa&dacă auzim vocea unei fiinţe, recunoaştem siarca ei de spirit; i*când sună trompeta, soldaţii ştiu că li se cere sâ înainteze orisă*retragă,ori altă cerinţă de luptă '

Ce rol joacă

^teiului (verbal, precizări conceptualeu'rbire-comunicareoameni' sefolosesc d

cu ajutorul unui sunmai mult: ei schimbcomunică. Vorbireslăntul Augustin nu

. reprezentat pnn utecă vorbitorul (emaceeaşi ,lungime cuvântul nefiind n pentru că, emis ascultător"’64. înde limbajul în ca

cuvânt se articuledesemnat este ecare le citim nu cum numim lite

e | | | | vocabînsei

| S fa n ţ u l A u g j u sHjjpnanitas, BuI



Priu, (hm**. %

i în /aţa aleare. De ssa teoriei c), dicibile (c^). în centru!gnum). PtinaAugustin con

ficalc de

Ce roJ joacă vorbirea în comunicare? Diversitatea IffBbfţahti i verbal, sonor, gestuaJ) necesităîntr-adevâr unele ptciziti conceptuale. Dar, pentru a puneîn evidenţă relaţia\0riwt-comunicare, Sfântul Augustin detaliazămodalităţile în careomenii se folosesc de limbai: „A vorbi înseamnă a emite unsemncu ajutorai unui sunet articulat”162, dar oamenii vorbesc pentru multmm mult: ei schimbă opinii, primesc educaţie, învaţă etc..adică ei

comunică. Vorbirea ţi scrierea au un punct de legătură inceea ceSântul Augustin numeşte „sunet articulat*’, adică „ceeace poatefi^ ^ ^ A ------------------------- r ----------- — — .py m 1 1

semn in mw f reprezentat prin litere" în ideea bunei comunicări, se presupune-* - - ^ | ,----------------------------------------Sfântul A

ui: „Scmmi ară de tine, o amendeaziugustin aare a

„semnulite simlufvederea

mă este; Wk de spiriteze ori fi

—. . » »%d vorbitorul (emitentul) şi ascultătorul (receptorul) se află peaceeaşi .lungime de undă' folosind aceleaşi tipuri de coduri,cuvântul nefund nimic altceva decât „semnul unui anumit lucru,

pentru că, emis de un vorbitor, el poate fi înţeles de un■scuhâtor " '64 Intre cuvântul rostit şi cel scris există diferenţe ce ţindr limbajul in care vorbim şi limbajul despre care vorbim: „Orice

cuvânt se articulează"**, dar .Cuvântul scris este un semn al căruidesemnat este el însuşi un >cmn" “ in acelaşi sens, „literele pecare le citim nu sunt cuvinte, ci semne ale cuvintelor1' , dar „la felcum numim literă o pane minimă a rostiru articulate şi ne folosimde aceeaşi vocabulă spre . j* viml-v >edemnotată io sens-deşi

SHwmJ AapMimHwniiia. Bucure*» mim

«Scm. p 47 -^tMa», p jf tWateaa a, 5*AM*.

O* ămltmm, E4ţn a tt*. revin***, Editura m

■BH&

i



ne apare doar ca un semn pentru o parte a rostui*m ^cuvânt şi aspectul scris,deşi acest semn aicuvântuluiunui sunet articulat înso ţit de semnificaţie nu este pus îndecât ca sem n” 1*8. Puterea dc semnificare acuvântului fvts„e ste cev a prin care ne dăm seama de valoarea cuvântului"1'*Valoarea cuvântului se măsoarădupâ impresia produsa asupraauditorului. Cuvântulimpresionează receptorultic prin el instig,fie

prin ceea ce semnifică, fie prim ambele. Atunci catul impresionez p rin el în suşi, ascu ltătorului îi sunt solicitate simţul att/ului.regu lile ştiinţei gram aticale sau amândouă: prin simţul nu/uluiauditorul este impresionat de caracterul sunetelor (neplăcut„z gârie re” sau plăcut - „mângâiere”) şi se făiniliari/ea/A cusunetele (cunoscute - necunoscute), iar prin ştiinţA „auditivuleste impresionat atunci când. enunţându-i-se un cuvânt, pricepe ce parte a vorbirii es te sau dacă acesta conţine vreun alt element cate

se supune regulilor ştiinţelor cuvântării” l7°.Insă cuvântul impresionează auditorul prin ceea ce

semnifică, pentrucă, prin receptarea unuisemn prin intermediul cuvântului, „spiritul nu ia seama la nimic altceva dcc.u la luciulînsuşi, al cărui semn este aceia pe care l-a pi mm "

A

In situaţia în care ascultătorul este impresionat şi &cuvântu l însuşi şi de sem nificaţia sa. atunci

l6* Sfântul Augustin (2003), De dialectica. Fdi{(»» ll-a, neviHumanitas, Bucureşti, p. 5‘

169 Ibidem, p. 79170 Ibidem, p. 81171 Ibidem, p. 83

... iun u" . „ ■nrtul ^ m

m K g m

w«V'SiJP \\\ e u l o a t e a

g {Utevi!V, tr eb ui e

m \\\) nervii si miselStilului Augu

Vi,loa bunei eotmiimreceptorului, şi ann vede. dat nu înţdat nici nu înţelegevorbirii le \n evita'ăia vreun deleet cunoscute *| şt at&ul impune regulunbigiiitute implieo a doua induce î

t il ;i*uituţu şi echl| tace a

^'iliţtonale: pro xM,,H>iitaten etc. Ifie pragmaticii^imunieaţumul



t i r i i - t

uv ântui„

S M puvantuluj |

area c“* i «I î # | l

fie prine| itjJ

când im pre^lt a t e s im ţu l ^

n simţul a^ jn e t e l o r ( n e p ^

f a m i l i a r i z a i

tiinţă - „audin c u v â n t , p ricep

u n a l t e le m e m

ul prin ceean prin interniva decât la k{71

mpresionat ş|luntarea în s

realitatea denumită prin aceasta sunt evidenţiate în acelaşi timp”172.Consecinţa imediată asupra calităţii şi frumuseţii vorbirii, indiferentdacă se dezbate un subiect (ceea ce interesează dialectica) sau dacă

se ţine un discurs (ceea ce interesează retorica), va fi următoarea:„dialecticianul, dacă are intenţia de a plăcea, trebuie să sevopsească în culoarea retoricii, iar oratorul, dacă vrea să convingăde adevăr, trebuie să-şi întărească discursul cu (ceea ce am putea

• • • «•,,I•70numi) nervii şi oasele dialec ticii” .

Sfântul Augustin descoperă şi obstacolele care se pot ivi încalea bunei comunicări, dar pe care le atribuie în primul rândreceptorului, şi anume: obscuritatea [Ascultătorul / auditorul:1) vede, dar nu înţelege, 2) înţelege, dar nu vede, 3) nici nu vede,dar nici nu înţelege. Dar, „Toate aceste tipuri de obscuritate avorbirii le va evita acela care va vorbi cu o voce destul de limpede,fără vreun defect de pronunţie, şi care va utiliza cuvinte foarte

I *9 A

cunoscute” ] şi ambiguitatea (îşi are sursa în vorbirea curentă -uzul impune regula - şi în diversitatea limbilor; o primă formă deambiguitate implică îndoiala asupra unor cuvinte care se rostesc, iar o a doua induce îndoiala asupra cuvintelor scrise). Pentru depăşireaneclarităţii şi echivocului mesajelor.p a ise receptate,; Sântu l

Augustin face apel la principiile de bază ale comunicăriitradiţionale: proximitatea, transparenţa, claritatea, persuadarea,sonoritatea etc. în acelaşi timp, transmiterea mesajului trebuie săfie pragmatică,! adică mesajul să fie adaptat fiecărei situaţiicomunicationale.

revizuiţi.

Sfântul Augustin, op. cit., p. 83 Ibidem, p. 87

S Ibidem, p. 93



%

Buna comunicare are la Sfântul Augustin o determinarelegată de propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu,d a răre*flexibilitate suficientă pentru a servi drept reper sau drept m

pentru orice altă situaţie comunicaţională**Din perspeeiivcomunicării, Sfanţul Augustin are prioritateistorică j,

fundamentarea teoriei tradiţionale a comunicării, axată pe subliniată insistent de autor: buna comunicare trebuiesă respectedeopotrivă regulile comunicării, ale gramaticii, ale discursului şi,® particular, ale predicării,

III. ECONOMIA DIVINĂ: SCOP ŞI MIJLOACE

S fân tul A u gu stin id en tifică do uă tipu ri de economie cârc

coexistă şi se întrepătrund: una guvernată de ordinea divină,ce ala ltă su pu să legilo r tem pora re. O am enii aveau un model alad m in istrării ac tivităţilor lo r în ec on om ia d iv in ă" 1'. Economiaaştep tată se pres up un ea cura tă pe ntru că se clădea pe iubirea' deD um ne zeu [„N ici un păcăto s nu este iubit întrucâ t este păcătos şiorice om, întrucât este om, este iubit pentru Dumnezeu, iar

I 7ţ « # •D um ne zeu , pe ntru el îns uşi” J şi pe valori m orale solide. Aceastâec on om ie co res pu nd e ordinii***1fireşti a om ului gh idat de credinţă,

prin co inciden ţa scopulu i: bin ele, feric ir ea şi înţelepciunea.Pre figu rare a a cestui sco p are o p utern ică susţinere în voinţaoam enilor d e a do ri ceea ce ştiu că pot avea: „aşa cum, dealtfel, s-aco ns tatat c ă no i toţi vo im să fim fericiţi, tot astfel s-a co ns tatat că şido rim să fim în ţelep ţi, deo arec e fară înţelepc iune nim eni nu este

f

/ /

P j i

1ci f*1U f / m # * 1, M

W u f ■sat

, f A f ’ j M rfC0

E * * ” 1 ®

m^ 0 » . l tCeconom 1

a l a t #

•;|ţv«lUW• j iile mijloace de tra

ai corect: să iubim

m scopul către care

".diatâa acestei opţiuni p

m pecredinţă, ceea ce \

referinţelor, cele \vimeşt\

# fel de pnoniaie a \wie‘m araniametw. cre“W. acrul, cum spu

w dc \cdere ccon• i

Sfântul Augustin (2002), De Doctrina Christiana: introJucerm/n I biblică, Ediţie bilingvă, Editura Humanitas, Bucureşti, p. 79

80



Aagastm o determaului lui Dumnezeu, ^u r n adrept reper sau fa

mcalionalâmw, Ehcare prioritate

â com urneam, axatei rw pcomunicare trebuie sa n**,

gramaticii ale discurs»'

1111!

7*v<q

SCOPŞ I MIJLOACE

Q-iiâ tipuri de economie (

amenu aveau unmodel i a m ia d i v in ă . E co n os is

ă se clădea pe iubirea**' &

, cit întrucât nimeni nu este fericit decât în sfera binelui suprem~pb Speculând într-un fel pe tema înţelepciunii. Sfanţul Augustin

i^u ne e înţelepciunea rez ultată din c redin ţă de cea (a filosofilor)asumatăde „cei care nu vor să se dedice acestui răgaz de a cercetaşi de a contempla adevărul ci mai degrabă se zbat să-şi arate grijafală de semeni prin preocupări şi îndatoriri foarte obositoare,impiieandu-secu zel în activitatea de a orienta ori a administra înmod corect pe cele omeneşti, se consideră că şi ei sunt înţelepţi”177.Prin îndemnul de a pune mai presus credinţa decât preocupărilelumeşti, modelul economiei laice „se pierde” în economia divină:J)eci, pentru a cunoaşte şi a împlini această dragoste a fost făcută

pentru mântuirea noastră pr in interm ediul Providenţei divine toatăeconomia temporală, de care suntem datori a ne folosi, nu ca de odragoste şi de o desfătare, ca să zicem aşa, stabile, ci mai degrabă,trecătoare, ca pentru un drum sau pentru un vehicul sau pentru cineştie ce alte mijloace de transport sau altceva, dacă l-am puteadenumi mai corec t: să iub im mijloacele cu care suntem transportaţi

pentru scopul căt re ca re sunte m transportaţi”17. Consecinţaimediată a aceste i opţiuni presupunea cultivarea modului de viaţăfondat pe credinţă, ceea ce însemna şi ierarhizarea corespunzătoarea prefer inţelor, c ele lumeşti ocupând locuri consecutive celor sfinte,

fel de prio ritate a in teresulu i comun (public) faţă de cel privat,aces t ara nj am en t credin ţa este un bun indivizibil şi non-rival

aer ul, cum spune Sfanţul Augustin), ceea ce implică, dinde ve dere econ omic, o multitudine de utilizatori (de adepţi.

ca*

Sfanţul Augustin (2002), De Doarmă Ch risnam : introducere in exegeza biblica. Ediţie bilingvă. Editor» H şp g B ^ c u |e ş|i , p. UIlitif4otn 170

warn



de credincioşi): „Nici unul nu-i spune celuilalt: „pleacă o dataâeaici. ca să m ă înfrupt şi eu: ia-ţi mâinile, ca -să îmbrăţişez şi euToţi se simt legaţi de acesta, toţi se împărtăşesc de la acek

principiu , izvorul hranei sale nu se îm puţinează de nici o parte a sa.iar tu nu poţi bea din el nimic din ceea ce eu n-aş putea să beauFiindcă, d in com uniunea cu el, tu nu poţi să transformi nimic | pro prieta tea ta , ci, chia r dacă tu iei ceva din. pentru mine tot întreg

răm ân e"1 . P asajul redă o excelentă explicaţie economică a ceea cea însemnat creştinismul şi Biserica Catolică (Eclessia Universaliaicredinţă dreaptă pentru toţi. în term eni economici, credinţa are laSlantul Augustin aspectul unui bun public, pentru că ..aerul pe caretu-1 inspiri, nu-1 aştept eu să-l expiri tu. pentru ca astfel să potinspira şi eu; deoarece nimic din el nu devine proprietatea unuisingur, ori doar a unora, ci el este comun tuturor în acelaşi timp inîntregim e” . Spre deosebire de econom ia laică. în economia

divină Dumnezeu dă totul gratuit [..Dumnezeu însă nu datoreazănimănui nimic, fiindcă El le oferă tuturor pe toate in modgratuit"1 dar păcatele se pot răscumpăra. Dumnezeu dându-ifiecăruia după merit [..fiindcă nu este nimeni mai presus de legileCreatorului Atotpuiemic, nu i se îngăduie nici unui suflet să nu-şi jrestituie datoria. Căci el sau restituie ceea ce a primit, după ce s-a ifolosit cum trebuie de aceasta, sau restituie cu pierdere ceea ce n-a |voit să folosească aşa cum se cuvine" J. Pe de altă parte, omul

ISO

UI

Sfanţul Augustin (2004>, De liberoort:iraHumanitas. Bucureşti, p 205IdemIbidem, p . 313Sfanţul Augustin(2004-X De libero urbiarh; H umani tas. Bucureşti, p, 313

>, ediţie bilingvă. Editura

J ş f ' fer

. J g P P. i

P * vam l.l,eŞ j

€ # • fjCV asA dar P^ l i f t cu ace®P

f * * * . i a s c ă c u

4 I S Hoentru că „una esic „184

& ceeace are de făcut .întreaga acţiune um an

je ancriteriu al alegerilor obiect material [,.fie că duiacul de el, precum casa

asemenea, fie că mijloces prceummedicina sau ag ranSur efect este acţiune: l e ' ] face mereu co®meseriaş m aceste d“oului decât să pună înS tarea celor v n i o^uril^r, Sfântul Aug,uslucrunleplăsmuîle de a

IAx Augustin, ^20 02Mitică, Ediţie bÂVm&v&



âitufc Cjt4Câ ** } Ş|g«e îm

c fricia 1“ “ « " O * *7 ' -* - . » * ■ O

plicafie «onomij} ‘,lcâ (Ş % iaxonomici, credinţa a'»Pentru că „aerul pe pentru ca astfel g

lev/ne proprietate Ituror în aceiaşilina /aică, înSeu însănu r pe toate în

1 Dumnezeutai presus de lş

ui suflet si ®'imit, după cei \dere ceea cet i hă porte, or

hj, să.şi ierarhizeze preferinţele poate să-şi ordoneze şiafectele: „căci şi avarul, deşi îşi iubeşte averea, îşi cumpără totuşi

pâine: când face acest lucru, dă bani, pe care îi iubeşte mult şidoreşte să-i înmulţească, dar preţuieşte mai mult sănătatea trupului

„ x . a • „183său, care se întreţine cu acea pâineCreaţia dumnezeiască cuprinde şi ştiinţa, omul înzestrat cu

raţiune este credincios, nu superstiţios. Ştiinţa nu numai că nucontravine credinţei, dar are suficiente resurse pentru a diminuaignoranţa individului atât sub raport descriptiv, cât şi sub raportnormativ, pentru că „una este a relata evenimente petrecute şi alta aarăta ceea ce are de făcut”184.

A

întreaga acţiune umană este ghidată de criteriul utilităţii şide un criteriu al alegerilor intertemporale, omul care produce unobiect material [„fie că după lucrarea meseriaşului rămâne ceva®cut de el, precum casa sau scaunul, ori vreun vas, ori alteleasemenea, fie că mijlocesc în vreun fel lucrarea lui Dumnezeu,

precum medicina sau agricultura, ori navigaţia, fie cele al cărorsingur efect este acţiunea, precum dansul ori alergarea, oriluptele”185] face mereu conjecturi asupra viitorului, astfel că, „niciun meseriaş în aceste discipline nu face vreo mişcare în timpullucrului decât să pună în legătură amintirea acţiunilor trecute cuaşteptarea celor viitoare’*186. în aparenţă domina abundenţam

bunurilor; Sfântul Augustin constată „Cât de nenumărate suntlucrurile plăsmuite de arte A meşteşuguri | haine, încălţăminte, vase

'ling vă. E SfSntul Aug ustin ( 2002), DăD octrina CkH stkma. introducere in exegezaEdiţie E d n i M y g y u m g

S p J fM m



dei #

şi co ns trucţii de o ric e g en , pic tur i şi chia r multe creaţii pla sti^ STd 0 H -Dincolo de pragul moderaţiei, incluzând şi bunurile „care tW

. ___i oo . 1 1 folosul im ed iat şi m ăsura t al om ulu i” , evident că abundenţa f l l

ap aren tă (altfe l ec onom ia nu ar m ai fi av ut nici un rost). Prin urm^goana după acumulare de bunuri îl face pe om „să încalce

1SQ _

sta n ţa lor se m nific a ţie ” şi să se înde părteze în felul acesta dţ

D um ne zeu . In voca rea m oderaţie i ca m ăsură a comportamentului s-a |transmis peste ani, influenţând de-a lungul timpului gândireaeco no m ică, îndeose bi ce a dom inată de ideologii sociale.

S O f l i B

H, ţii p jjisf

■

IV. DESPRE BUNURI

şi foa

g r e a u afolos

sefoloseşte ră1 şi decelefoar

Tipur ile de bunuri la care face referire Sfântul Augustin OA

contea ză mai pu ţin în raport cu folosirea corectă a lor. Intre vbunurile lăsa te de Dum nezeu oam enilor [avertizându-1 peinterlocutorul său Evodius, Sfântul Augustin identifică sursa tuturor

bunurilor „Dar es te cazul să-ţi aminteşti că nu numai bunurile mari,

dar şi cele foarte mici nu pot să vină decât ce la Acela de la Care ne

vin toate bunurile, adică de la Dumnezeu”190], Sfântul Augustin

distinge bunuri ale trupului şi bunuri ale sufletului, celealetrupului fiind in ferioare bunurilor sufletu lui, dar nu ex cludş posibilitatea folosirii incorecte a unui bun superior. Ceea ceelem ent esenţial al păstrării calităţii bunului r e z u l t ă H K g fcelui ce fo lose şte bunul. Ierarhizarea bunurilor e s te ;făcută însă | gu

^ i i ra t

acestor bun

h nimeni,f

v. D

187 Stantul Augustin (1998),Confesiuni , Editura Humanitas, Buc(jgg§K«^H188 Idem,w Idem



după ordine de mărime (mici, mijlocii şi mari), iar gradele de

I comparaţie rămân subsidiare. Bunurile mari sunt „virtuţile, graţie1cărora se trăieşte în mod corect”, „trăsăturile frumoase ale oricărortrupuri însă, fară de care se poate trăi în mod corect reprezintă bunurile mici”, iar „facultăţile sufletului, cele fară de care nu se poate trăi în mod corect, reprezintă bunurile de mijloc”191.Dacă există garanţia, dată de „mărimea şi belşugul bunătăţii lui

192 • • •Dumnezeu’' , că sunt bune nu numai bunurile mari, ci şi celemijlocii şi foarte mici, nu acelaşi lucru se poate spune despre bunasau reaua folosire a bunurilor, cu excepţia virtuţilor: „De virtuţi nu

jse foloseşte rău nimeni; de celelalte bunuri, adică de cele de mijlocŞi de cele foarte mici se poate folosi fiecare nu numai bine, darchiar şi rău. Or, tocmai de aceea nu se foloseşte nimeni rău dedrtute. fiindcă sfera de acţiune a virtuţii constă în dreapta folosire acestor bunuri, de care ne-am putea folosi şi în sens contrar,ar nimeni, folosindu-se de ele bine, nu se foloseşte de ele rău”13.

V. DESPRETJMP

Sfântul Augusinformulează o teorie mai explicită decât"enecaxxx" a timpuluica resursă rară (teorie la modă astăzi),Vecizând deosebiriledintre timp şi eternitate.

Formulată subforma unor întrebări: Ce este timpul, dar

mpurile? Cine le-afăcut? Ce înseamnă timp lung? Poatefiăsurat timpul? C a ®sunt categoriile temporale? Utilizând

Sfântul Augustin (2004), De libero arbitrio, ediţie bilingvă, Editura Humanitas, Bucureşti, p. 229

2 Idem Idem



4r.

analogia, care po ate fi interpretata şi ca o pmbtema | J g

simplă (deoarece Dumnezeu a îMut cerul şi păuulntul, tot 111 ^

şi timpul). Sfântul Augustin îi atributelu tDunuhyou şi m,tltim pulu i: „Aşadar, de vrem e ce f u oşti FâeătOPUl tutuim l S || B j

dacă a m ai fo st t im p înain te ca tu să tac i ocrul şi pAtUiliitul. jhmuih

ce se m ai a firm ă că Tu Te abţinea i de la otice luc ian " t 'Ari |j

facuseşi chiar timpul însuşi, şi nu aveau cum §!se scutul J |p § j§

înainte ca T u săfi făcuttimpurile. Dar daca. înainte do a li Ik'tlt hi

cerul şi pământul, nu exista nici un timp. dcce no mai coivolriuihf

anume faceaiTu atunci?'*î94. Stantul Augustin insistă M l $ H gdeosebirii dintre eternitate şi efemeritate sau Dumnezeu o W§®|noi, oamenii suntem trecători: ..Aniităi nici nu se duo, l i p HUvin.anii noştri se duc şi vin, pentru ca toţi să vinii. Anii Ifli sinii *"l' J|acela şi timp. pentru că nu se clintesc, şi nici atunci 00 ii ti se psu nt ex cluşi de cei care vin. fiindcă nu sc scurg: iii noţftH înnft vot |

to ţi, când nu vor mai fi to ţi” 195.D efin irea t im pu lui se înscrie la Slantul Augustin plogică, dacă cineva l-ar întreba ce este timpul, u tu ^li si'i fâfipUfltw*totuşi „afirm cu încrederecă ştiu fiindcădacă timpul nu s-ainu ar exista timp trecut, iar dacă n-ar mai fi sâ vinfli u i ii i^ t) ai tîHtlexista timp viitor, care, dacă n-ar exista nici oi, n*ai mju e*isla tililp

p rezen t"196. în acest context. în re to rica specific aujstiiMim/mfi «ufttac ce ntuate ca teg or iile tem porale: ..în ce Ici efcistfl dtfuâcateg orii tem pora le - trecutul şi viitorul . dc vreme

11 S i l0 i j 4f i i p \ p i | a ţ

J in t l l i f

1 MIii VÎP1

ÎS

m 4i ii i ®

ce uu

m

i i iI

<** sfăntu| Augustin (1998),Confesiuni,195 Ibidem. p. 405

Edifuni Hm ut

196 Idem

86



S ,iiitorul

erulN J >

p i ® orice |Uc !§î

r.m * s â

a, înainte

e ce se m a i « C I

mai este, şi nici viitorul nu există încă? Insă, referindu-ne la prezent,dacă acesta ar fi mereu prezent şi nu s-ar scurge în trecut,deja n-ar mai exista ideea de timp, ci ar fi eternitate”197.

Timpul şi durata sunt cercetate de Sfântul Augustin din perspectiva categoriilo r „tim p lung” şi „timp scurt” aplicate însănumai trecutului şi viitorului: „de pildă, noi numim ‘lung’ timpulde mai mult de o sută de ani înainte de prezent; şi tot aşa, numimtimp iu n g ' viitorul, adică o perioadă de timp de o sută de ani după

Ugustin inşi n°i - In aceeaşi manieră, Sfanţul Augustin adaugă: „numim ‘scurt’~ 1 ^ 1 timpul trecut, aşa cum, de exemplu, spunem despre o perioadă desauD u m n e z e , , ,■ • , . „ . . .. . zece zile mai înain te, şi num im ‘scurt’ timpul viitor, când intervalul

c i n u s e d u c .care urmează este de zece z ile”. Speculând pe construcţiile verbului

a v i n a . A n i i tă i s t a r ,B„a fi”, Sfanţul Augustin se întreabă: „Dar cum poatef i lung sauscurt ceea ce nu există? Căci ceea ce s-a scurs deja nu mai este, iar

I viitorul nu este nici el”. Răspunsul este mai degrabă un îndemn de■ vorbire corectă, ca un prim pas spre a înţelege corect: „InI consecinţă, să nu mai spunem: 'este lung’; ci să spunem despre

IQAtrecut ‘a fost lung.'.: iar despre viitor: va j | ^ u g * . Prezentul esteînsă ireductibM, el este clipa, el nu are durată, prin urmare nici nu poate fi ‘lung*. Concluzia Sfanţului Augustin: timpul nu poate fi

| perceput, ci doar intervalele de timp care sunt comparate unele cualtele şi care sunt numite lungi sau scurte; timpul poate fi măsuratdoar atunci când trece.

nici atunci când sei

scurg; ai noştri ins

fanţul Augustin ia sW

mpui, n-ar şti s

dacă timpul nus*>1

Li fi săvinănifl^mici el,n*ar^e^.

specific augu^ii

;e fel ; e || | _ devte^

$ g j

kunaniiaS’

197

m SfanţulAugustin(1998),Coffesiuni, Editura Humanitas, Bucureşti,p.406Idem

87



R BlVI. DESPRE BANI

WSm

V

-f i >kf■allrU*

^n[fllr^

ntia jC**f

,ral _.ch..jgUSU

stil ev^gg t Notif

Sfanţul Augustin critică, pe aceeaşi linie cu filosofii a •înclinaţia omului spre acumularea de bogăţie, îndeosebi a boeăj monetare, dincolo de traiul moderat. Pasiunea pentru bani scana*autocontrolului individului devine un pericol real pent*

A __comunitate. Intr-un pasaj memorabil, Sfanţul Augustin pare madegrabă să le amintească oamenilor să nu se abată de la drumuldrept al credinţei prin excese, „Deoarece avariţia. care în greceşte,este numită filoarghirie, nu vizează numai argintul sau mai curând banii, de la care lasă impresia sonoră că şi-a tras numele - căci. lcei vechi monedele erau făcute din argint sau, şi mai frecvendintr-un aliaj de argint - dar, în toate lucrurile care sunt dorite Iamăsură, ea trebuie înţeleasă ca atare, în absolut orice situaţie, ori dcâte ori cineva îşi doreşte mai mult decât îi este suficien

Or, această avariţie este patima arzătoare, iar patima arzătoare est• * ,Vî99vomţa cea reaIn fond, nu banii trebuie condamnaţi, ci pasiunile

necontrolate, pentru că alături de alte bunuri, banii ocupă un lspecial în economie servind drept mijloc de<rehimhal lucrurilor.Indepărtându-se de concepţiile anticilor, Sfântul Augustin m®reţine un motiv pentru care banii suntnecesari'în comunitate ^

etalon al tuturor lucrurilor. Banii „în al Iincluse toate bunurile, prin al căror drepttuturor acestora şi prin care ni se pare că avemMBMB H ^^ ^ ^Bde a dărui”200 devin ei înşişi un semn al puteraM

se sc

199 Sfântul Augustin (2004), De libero arbitria Humanitas, Bucureşti, p. 319 |

200 Ibidem, p. 121

88



filosofii antiCj

sebi a bogăţieiu bani

VII.DESPRE l e g i ş i j u s t i ţ i e

realScăpatâ pentru

stin pare maide la drumul

e în greceşte,u mai curândeJe - căci, la

mai frecvent,nt dorite farăuaţie, ori dee suficient,

zătoare este

pasiunileupă un ltflucrurilor

După opinia Sfântului Augustin, comunităţile umanetrăiesc

subimperiul justiţiei comutative, distributive şi reparatoareşi arWbui să aibă un scop clar: buna cooperare socială, pentrucare esteesenţială căutarea mijloacelor bune de a lupta îm potriv a răulu i,îngeneral, şi a cauzelor lui (patimile oamenilor), în particular. SfântulAugustin, într-un limbaj extrem de simplu, clarifică esenţa legii:răul este rău nu pentru că este interzis de lege, ci este interzis delege tocmai pentru că este rău. Fără nici un dubiu, Sfântul Augustinidentifică în capacitatea legilor civile de a-şi exercita prerogativelemijlocul potrivit pentru o comunitate de a se echilibra. Totuşi, se

pot ivi câteva probleme, care tin de înţelesul dat de oameni calităţiilegii. Astfel, discuţia desprelegi ridică unele aspecte morale,sociale şi religioase:

!• Legile eterne sunt imuabile, în timp ce legile temporarese scmmbă în funcţie de timpuri şi locuri; cele două tipuri de legi,eşi contrare, pot coexista într-un spaţiu dat; Jjm.

2. Legile ^eterne şi temporare) au rolul dea ecgustin ni;'11Xeresul comun cu cel privat, lucru deloc simplu, după cummunitate - J c°nstată Sfântul Augustin. Făcând referire la legile temporare,

I SfanţulAugustin identifică unele aspecte moraleale legislaţiei(unelelegi acordă drepturi, altele le iau). într-un fel, se pare că

unic sun1m stăpâni*

|tincnii (Mun anumit popor cât se poate de echilibrat şi serios’căutând să supravegheze atent interesul comun („in cadrul căruiafiecareconsideră de mai mică importanţă lucrul particular decât cel

de a-şi prefigura scopurile, dar nu au şi



mhmm

certitudinea că vor conserva valorile morale care* * , c * 3 t l

afirmarea. Pentru că, aceiaşi oameni au dreptullegal j ," ’%j

m ag istraţii prin ca re să po ată să-şiadministreze propriii*» l201

adică interesele pu blice” , da r po t com iteşi erori atunci d

diverse cauze, pun interesul privat mai presus decât ce

t f v

candel

I m H | S^p(de pi ldă, cumpărarea cu bani aalegerilor , coruperea sistemuiite< '

. . Ielectoral etc.). Faptul că sunt legi temporareconstituie un avanei I ^

oamenii având posibil i tatea să leschimbe odată cu timpii 0 ' , * »» # f / foicore ctând as tfe l ev entu alele ca pca ne ale ned reptăţii, in schimb.| legea numită „Raţiunea Supremă” este eternă şi imuabilă, „ea esteac eea co nfo rm căre ia es te drep t ca toa te lucrurile să fie bine corânduite”, dar care „sch im bă toate ce lela lte legi temporare”202; / ji

§j| pectru coamenilor d

bunuri a ge preţuirea bunAltfel spus, intermediul

pământeşti”2divine, ci est

j§ lucruri in

bunuri carea

3. Legea să apere pop oru l, care nu poa te fî acuzat de nici unfel de patimă, deci de nicio cauză a răului, „având în vedere faptulcă cel care a dat-o, dacă a dat-o din porunca lui Dumnezeu, adică înconformitate cu ceea ce recomandă justiţia veşnică, a putut s-o

A t , 2Q3aducă în discuţie fiind cu totul lipsit de pa tim ă” ;

4. Legile pământeşti să fie în concordanţă şi complementare cu legile Providenţei Divine pentru a asigura pacea între oamenii simpli. Răspunzându-i lui Evodius, care sesiza imperfecţiunea

reparatoare a legilor pământeşti, Sfântul Augustin are încă un prilej de a remarca oportunitatea credinţei creştine: „Fiindcă{ie fi se parecă legea aceasta, care este propusă să guverneze cetăţilasă nepedepsite multe dintre cele care sunt pedepsitede Providenţa

201 Sfanţul A ugustin (200 4), De libero arbitrio, Edifie biliiţf§Humanitas, Bucureşti, p. 85*> . .Idem

20j Ibidem, p. 79

90



/

% $ „ sT ' NS§fe 11, „ pe bună dreptate

jo&f’r m

l t rebuie să f ie a şa. C ăc i ,pentru faptuleS* . z» m/04 »IVKV | xv

| M . se cuvine să fie d ez ap ro b at c ee a c e fa ce

iSI * sa fie corectă şi d re ap tă - pentruc ă , „ n u e s t e

/a{{,* • nt% s Legea săne *e ! ^ 4 / di tea caredă putere fie vreun ui călă to r sa u c .d ă untâlhar.re Ce' W lî fe el ucis de Către aCeS,a”’ dU pă CUm ” t0 t P n,1 ,r '°■ i$&ţ|j j(*ei* porunceşteunui soldat să-şi u cidă du şm an u l , iar da că e l

UnavanfeI , . ja()|inu! delaomor, suferă pede pse le cuv en i te d e la co m an d an tu l1 U f 3 » S

4 J J I * r ’ .

/lâ I e§ea pro prietăţi i care atr ib u ie „f iec ăru ia ce ea^ ’ ’,eac%l ce-iaparţine”, dar care interzice şi c o n fis că a tu n ci câ n d p e d e p se şte;

2 **2®^ / 6688^ ,nseamn^ ca eSea acea sta „c o n st râ n g e p rin te am ă, su c eşte> I şirăsuceşte sufletele celor ne fericiţi către ce ea ce e a d o reşte, p rin

de nici uni ^Pentru care a fost destinată ca să le guverneze”206. Atât teamadere faptull >mn^or a_Şi pierde bu nu rile, câ t şi ata şar ea lor de ace ste, adică in I ^ Ui n a Senerat reg ula so cie tăţii civ ile: leg ea nu p ed ep se şte

pututw f ^ rea ^ununlor, ci smulgerea lor de la posesor fară voia lui.^ ef spus, bunurile păm ân teşti su nt p ro teja te de a ceeaşi lege „p rin Remediul căreia sun t g uv ern ate p op oa rele şi ce tăţile

mentarej pământeşti 207. Prin urmare, proprietatea nu este contrară ordiniiamenii f divine, ci este conformă cu ea; oamenii nu au decât să se foloseascăţ iuncaj (Ic lucruri într-un mod corect [ştiind că, omul „se lasă robit de nişteprilejI bunuri care ar trebui să-i fie ele robite iui şi decide să fie bunuri

Cpâ fi I I f t e Şinecele prin in ţen g gd iu l^ cărora a r fi tre bu it să-şi

t e f i l j m t o a s c ă Şi să-şi realizeze binele său, întrucât el însuşi ar fi

De libero arbitrio,* Ediţie bilingvă, EdituraSântul Augustin (2<HW>HumanttâS» Bucureşti Pm t j l i p -'



Erniit

Tf rTwrînrlfi rrTwrl

7F«208-trebuit să reprezinte binele”^0]. Lucrurile nu pot ti condamnatelocul oamenilor, ceea ce înseamnă că aurul şi argintul nupotînvinuite din cauza avarilor, după cum, din cauza lacomilor nupoi|fi acuzate mâncărurile, din cauza beţivanilor nu poate fi blamaivinul, din cauza adulterinilor sau afemeiaţilor nu poate ti acuzaufrumuseţea feminină etc.;* <

7. L egea să fie perm isiv ă p en tru greşeli mici, cu scopul deInu co m ite greşeli mari .

T oată p led oa ria Sfân tulu i A ug us tin referitoare la *eg' *centrează pe ideea potrivit căreia, omul trăind îns o c i e t a t es ^su pu ne regu lilo r credinţei şi ale au torităţii.

C on clu zia Sfa nţului A ug us tin statu eaz ă legea (eternă saitem porară) c a norm ă fund am en tală a acţiunii umane; de aceeaj

„omul, chiar dacă a atins o anumită treaptă de spiritualitateş>•‘reînn oi t întru cuno aşterea lui D um nezeu , Cel după chipul C ărui'a fost făcut, este obligat totuşi să fie împlinitor de lege şi nU

judecător al e i”209.

VIII. INSTITU ŢIILE

A pariţia institu ţiilor umane este rezultatul cooperăriişi al conv enţiilor pe care le fac oam enii trăind în so ciet at âf l|aceea instituţiile „au o valoare semn ificativă pentru o Ş ll Hîntrucât ace ştia au hotărât între ei ca ele să aib ă”210. A p j$ j|| |

208 Sfântul Augustin (2004), De libero arbitrio , Ediţie bilingvii, jf Humanitas, Bucureşti, p. 123

209 Sfântul Augustin (1998),Confesiuni , Editura Humanilas. Bucuroşii, p.i210 Sfântul Augustin (2002), De Doctr ina Christiana: introdi

biblică, Ediţie bilingvă, Editura Humanilas, Bucureşti, p. I6f

92. .

c r it e r iu l u t i l i t ă ţ i i ,

umane: inu tile {„ cu d

î | l g H d

sl"" ... , dc ag j j g l a acţiunile oamen

faptuluiregivalori morale

Instituţ

acţiunilor o a mautoritate nu călăuze”214,

socială corelJk

In ac

providenţială p

o Doamne, br p Q

*3. întinde- l

^u Îs iiE ternu l Cu v

nu

i că sun; de com p

Sfântul A

IdtmEdi



" " I ' 1’1 1 CV, ,nul şi ilriW M

V'«u«, |a,v> , W! inutile f»mcaIsfântul Augustin deduce două tipuri deinstituţii;uWjeazâ slăbiciunile”2"] şi instituţii utile [„cele

c li niici, cu scopul de

„ ripmonii, ci cu oamenii înşişi” ]. In stitu ţiile utile1 1 - . c . v»»2!3. a* Hpcare societatea umană nu poate h guvernată ; suntcele „rara .

•„stitufiile de acest fel au o capacitate mai marede a coordonaacţiunile oamenilor în realizarea consensului, pentrucă, în afara

că sunt utile, sunt şi profitabile şi necesare: ele stabilesc

referitoare Iu legi stăind în societate se

i Ic ucu (eternă ssGr '

i umane; de acccspiri tu ali tate şi ^

pH ch ip u l» uis«de lege f; ""

oo perM * * *i i s i i i s ®//

e f l t r u ° am*

io 4 piiewŞ

ti nu âf i i i

regul i decomportament, ierarhii sociale, îndatoriri ale autorităţii, v alo ri m o r a l e e t c .

Instituţiile au un anumit rol, nu numai înordonarea alunilor oamenilor, ci şi în îndrumareacomunităţii de către autoritate nu „cu cicăleala unui v ăta f’, ci cu „buna-cr edinţă, a unei M u z e , cu alte cuvinte, instituţiile pot sărealizeze armonia

ială corelând binele comun cu binele comunităţii.A I

m acelaşi sens, instituţiile se înscriu înordinea Providenţială pentru că, aşa cum spune Sfântul Augustin,„Noi însă,

oamne, biataTa turmulită, iată ce suntem, ia-nesub ocrotirea d j i aripile. „Tale,pentru ca sub ele săne găsim salvarea.

Mi fii slava noastră;de dragul Iausă fim noi iubiţi, şi în noi să Eternul Cuvântul Tău”215.

introducere în exegeza3 1 ,S|5ntu] Augustin (2002 ), ^ ,ţ /^ ^ jtas Bucureşti, p 163

1 § H Edifie bilingvă-Ed.tura Hum



mO pera Sfan ţului Augustin, unde se reg ăsi

economice, constituie un element de continuitate al gândiri^

econom ie şi, to todată, un îndreptar al înţelegerii îndaton•i • i «k *

oam enilor trăin d în tr-o societate care se raportează la ni0r t

creştină. In acelaşi timp, nu putem să nu remarcăm puterea religiei încoagularea sensibilităţilor colective şi cât de imprevizibilioam enii atunci cân d, atacându-le, relig ia le este invadat sufletul*®1*.

E V U L M E D IU

Lumea antică a fost reînnoită de două fenomene importanteexpansiunea creştinismului şi invaziile barbare. Istoncnauco ns iderat ne fastă in fluenţa lor în p lan economic, pentru că eafor ţalum ea o cc iden tală să-şi schimbe modul de viaţă, printr-o nivelare in

jos, prin revenirea la o exis tenţă primitivă şi la o economie preponderent rurală şi închisă, înlocuind economia de schimburbană. In plus, „Com ponenta barbară a tradiţiei europene a maiintrodus şi alte contradicţii - violenţă vs. lege, limbi vemaculare vs.limba latină, naţiune vs. comunitatea creştină”216. Pe acest fondregresiv apărea o nouă civilizaţie, care a înflorit în secoleleal XlI-lea şi al XlII-lea în ţările latine, civilizaţie orientată sprecreştinism. Biserica medievală a fost mai mult o încercare deorganizare politică, economică, socială, culturală şi morală decât dereformă socială, tot ceea ce construia se inspira din modeleleanterioare, îndeosebi din cele antice. Biserica a reluat astfel

216 William H. McNeill (2000), Ascensiunea Occidentului. O istorie comunităţii umane şi un eseu retrospectiv, Editura ARC, Chişinău, p . 52



Sfgd e CoH |

3/

seafe

ichitâfii, al idealului unei comunităţi u m a n e fondate

peo morală universală morala creştină.Abia după zece secolele s-a reînnodat firul istorici gândirii

ca? ^Cre k f e c o n o m ' c e ' atunci ^ uPă oprirea sc h im bu rilo ri n t r a m e d i t e r a -

i neene. indusă de expansiunea Islamului, viata ec on om ică a& este ;

I/]Va(htsufl W renăscut: Pe ff ai* intern - loc alităţile au în flo rit,meşteşugurile s-au p H V dezvoltat , iar pe plan extern - cruc iade le şi iar m aro ac ele au

jg favorizat amestecul culturilo r diferi te : „V echil e fo rm e dcculturămor în acelaşi timp şi pe acelaşi pământ în care noul îşi găseşte

. r — -- hrană ca să înflorească”217uafenomenei m Po . r .

« 1 ‘onc* extrem de com plicat se con tureaz ă m ai clar ^ m ‘ Istonci! i onemăna,e cercetării econom iei, dintre c are le reţinem pe ce le ale

WîJJC,pentrudeskf scolasticilor, mercan tiliştilor, utopiştilor şi filoso filor morali ,a,printr-o nivel® :|

ia o

D/îOflita dcsdwjPrincipalele idei ale creştinismului, dominante în secolele

Scolasticii

europene amhi vemaculw11! a* XlV -lea, care au influenţat faptele şi gând irea

. a .J economică au fost următoarele218:Pe acest M . . . .1. alirmarea dem nităţii um anef c corolar al nemuririi

rt i *—i - sunetului, af irmaţie care atrage co ndamnarea or icăre i fo rm e detă iSPP

orientata r | subordonare econom ică ş| socî a l a , aviei antice;2 proclamarea legii muncii, considerată ea impusă în

Driijfrn» tuturor oamenilor, în vinuiea unui ordin» divin formulat înmc M decât 9

modeleK | ('jenexâ;l i ţ I r

'Ut a $ 0 ;

I iSâ

Il i

I



3. propagarea s e n t im e n t u lu ide în lrnţitc umilim, |

transcendentalpe paternitatea divina# istorie pe j(,Adam;

4. accepta rea in egalităţii cont practicate;

>r, cii NtnsniiOf

5. propovăduirea detaşării faţă dc bogăţie, cure, cu câteva| ^ i i |

ex ce pţii, nu av ea drep t scop co ndam narea proprietăţii, ci doar §jj

deturneze oamenii de la urmărirea în mod exclusiv u bunurile• t 219materiale .

Ideile economice

principale ale creştinismului

\

)

Afirmarea demnităţii şi respingerea formelor de

subordonare a oamenilor

I

Munca - lege impuşii oamenilor printr-un

ordin divin

înfrăţirea#umană

. ___ j ____

Inegalitate*) - sursA a virtufilor practice

Ddiişiucii de boglfţic, fArAn coruiumim

explicit proprietate*

V --- —

Sfan ta S crip tură aplicată vieţii ec onom ice u fo rm at dcNfc \

lungu l tim pulu i o gândire econ om ică me diev ală, orig inală Ş* puternică, dependentă de m orala religioasă şi ca o parte in tii l i i i M

S f

(3#r

1. oI ă i i

2, p

j râ măsur

li n

conjunct

4.

5.

cons6

muncă

7

Păţitur

B



9

e si i v

Pe A

or \Ca

î V iii1 8

J r'c'affi, f i X% iy

aliutea ursă a uţilor ctice

mice j 1 1

# # orinari(j iiîSo PaR

acesteiscolastici, cu scopul realizării unei construcţii intelectualeimitare,care să fie oglinda lumii. Economia medievală a fostlominată de un spirit practic, şi anume, reglarea vieţii individuale;j colective, în conformitate cu învăţămintele moralei creştine220.

[Toate aceste teorii sunt aşezate pe un principiu etic, etică dominatăle dogmă. Etica aceasta exprima, ca şi la antici, ideea imperativăie moderaţie dominată de voinţă, în ordinea voită de Dumnezeu:

1. omul trebuia să muncească pentru a trăi, dar fără să fie jreocupat de câştig;

2. profitul nelimitat era considerat dăunător, iar concurenţairă măsură era nefastă;

3. nimeni nu trebuia să abuzeze de avantajele oferite de bonjunctura economică;

4. interesele tuturor trebuiau echilibrate şi bine chibzuite;

5. producătorul nu trebuia să profite fără limită de nevoile;onsumatorului, şi reciproc;

6. toţi oamenii trebuiau să aibă puterea să trăiască din«^■ nuncă în bună înţelegere;

pnpriitt 7. nimeni nu trebuia să aibă posibilitatea realizării

profiturilor excesive;

8. exista atât un preţ just al tuturor lucrurilor, cât şi un

salariu just.

Î20R. Gonnard, op. ciţgâfafM



A p lica re a ac es to r pr inc ip i i a fost tăcută de o »■ 4 1 y|R I

au to ri (sc ri i to ri e cl ez ia şt i şi la ici , teolog i , scolastici , oamenDofeuII ju r i şt i ) p e n t r u o v a r ie ta te d e la p te eco n o m ice ale epocii medievau

ia r d in t re ce i ce au re fe r i r i l a a spec te economice î i reţin em 1^

S fan ţu l T h om a d ’A qu ino (1226 -1280) şi pe Nicolas (W a!|P§S |

( ? - 138 2) . Id ei le lor e co no m ice fragm entare sunt dominate de

p r in c ip iu c o n s id e ra t e se n ţia l, ce l al justiţie i comutative «iţ

d is tri b u tiv e , d o m in a tă de ju sti ţia divin ă. Justiţia comutativă ars c j

s u b s ta n ţă d u b lă: „ U n a e ste în a d a şi a pr im i reciproc, sau coastăd in v â n z a re şi c u m p ăra re , sau rec ipro c, sau constă din vânzaresic u m p ăra re , sau o rice fel de ase m en ea schimburi şi relaţii”"

Ju st i ţia dis tr ibu tivă se ob servă aco lo und e un conducător i

f i e c ă r u i a d u p ă meritul său: „P re cu m în o rdin ea unei famik

co nv en ab i l e , sau a une i m ul ţimiguvernate,se respectă fiecăaE

m e m b r u d r e p t u lsau; tot aşa în ordinea Universului, care apare| i

în lucruri le naturale cât ş i în lucruri levoluntare,îşi arată Dumnezei şd re p ta te a sa ’ . . Intre virtu ţile m orale însă, num ai cele care pnves i

ac ţiu n ile sun t co nf or m e justiţiei div ine: „A ceste virtuţi caresere fe ră Ia ac ţiu n i, d e e x em pl u d on aţii, sau la cheltuieli, ca justiţii

d ăru ire a , m ărin im ia , ca re n u ţin de pa rtea se nsitiv ă, ci de voinţăOr, n imic nu ne împied icăsă atribuim lui Dumnezeu asemenea

v irtu ţi. D es ig u r, n u c a a cţiun i civile , ci ea un ele convenabile iuiD u m n e z e u "2*'. A plic are a ju stiţiei com utative şi distributive Ia

o rdin ea ec o no m ică c ere a ega litatea presta ţiilor în schimburi, fiecare p a rte d ân d e c h iv a len tu l a ceea ce a p rim it şi p rim ind e c h i v a l e n t !

71 Thoma De Aquino (2000).Sumnui despre Dumnezeu*Ştiinţificii. Dumireşti, p. 344Idem



°o lasticicea|eOl)o

pe A r - 1%I

\ : sun,d° vstiţiei g # i

a t

g s i i fonsaă» Jimburi ?j ffJ

un

leea ce a dat. Concluzia lui Thoma D’Aquino, aproape previzibilă,(tatuează „că este permis ca dreptatea să aibă în vedere acţiunea, nu

nsă prin aceasta să contrazică ceea ce este esenţa luidumnezeu”224. Ideile economice fundamentale pe care le-audezvoltat scolasticii au avut drept subiecte: proprietatea privată,îunca şi salariul just, creditul şi dobânda, populaţia, statul şiuvemarea şi justiţia comutativă şi distributivă.

Ideleeconomice alescolasticilor

rdinea se respectai ului, careap

îşi arată Dur,

ai cele carep te virtuţi ai

eltuieli, ctji tivă,ci de'

mnezeu conveni

distfij|| chimbi !jn deci"’*

I. Proprietateap r i v a t

In concepţiascolasticilor, proprietatea privată era legitimiar nu absolută!Thoma d'Aquino dezvoltă problema proprietăţii,

respingând .teoriilecomunizatoare: proprietatea privată nu esterţfl.-

Thoma De Aquino, op. cit., p. 346

99



contrară dreptului natural, nu este impusă de dreptul natural ci est >conformă cu acesta. Bunurile pământeşti au fostc rea t e folosinţa speciei umane în ansamblul său, şi nu pentru un individsau altul, deşi... omul nu este fondatorul naturii, el doar utili/w,-ato at e o p e re le n at u ra le , p rin ar tă şi v irtute, în folosul sau""', în

g en er al, sc o la stic ii re sp in g p rin cip iul du pă care lumea se foloseşte

d e lu c ru r i u rm â n d u n a n u m e m o d d eapropriere: colectivsau privat,

p r in u rm a re s in g u ra s o lu ţie p re fe ra b ilă e ra aproprierea individualii,

p e n tru c ă s tim u la m ai b in e m u n ca . P ro p rie ta ru l avea nu numai

drepturi, ci şi obligaţii, deci această proprietate nu avea un caraeter

eg o ist. T h o m a d ’A q u in o rec om an dă ec on om ia şi generozitatea,

p ro p r ie ta ru lavândo r e sp o n sa b ili ta te în faţă oam en ilo r şi in faţa lui

D u m n e z e u . Totuşi, p ro p r ie ta tea privată antrena inegalitatea

co nd i ţi i lor, ce ea ce nu însem na şi condam narea bogăţiei» ei p e rm is iv ita te a îm b o g ăţir ii cu p ru d en ţă şimoderaţie, Concepţiilescolast ici lor despre proprietate sunt impregnate de ideea

solid ari tăţi i cre şt ine intr-o ordin e soc ială undefiecare îşiavea locul

său. cu d rep turi şi obligaţi i corespu nzătoare.

I I . D e s p r e m u n c a şi d i v iz i u n e a m u n c ii

Preceptele legii muncii constituie, după opinia analiştilor?

cele m ai im po rtante con tribuţi i la dez voltarea gâud iri i economice.

S p re d e o se b ir e d e a ntic i, c a re s oc ote au d c g r a d a n i i |9 H ^ ^ ^ H j j ^ ^ |

teori i le m ed ieva le susţin dub la înnobilare prin

rând. munca înnobi lează pentru că es te

ti#i i l i

1# -wU'•V, .( «I * a p 1 .

I K » * „ a l« l

\ . <

»

o r .....o 2

■ lS i l

H i p a ţi i

§ « f i „l l .. i l <>“ f

f ,i)( Inconsecinţă, lalpc finalitutoa fai ai binele ge jf df activită# l c p osesivN e p rim r a n

* * i )« m W e , A p 3 bo^\'\e '\ «

At de consum\xcunuvtc

vA |

- YlCCUWVA.

VvdHV\oţj

Thoma De Aquino.op cit .. p, 35



aturalcreateu un ar

„umn« u :in al doilea rând, munca are unscop nobil omul hi

m PCntrUn,ent/nerea * dezvoltarea i i J ocupaţie care-i permitea omului să-şi câştige cinstitexistenţa, spre jeosebire de antici care o reduceau doar la munca manuală.Cercetarea diversităţii ocupaţiilor îi conduce peautorii medievali la descoperirea avantajelor diviziunii muncii şi a principiului călăuzitor - muncile nu sunt egale nici în importanţă,nici în

A

demnitate. In consecinţă, diversele ocupaţii suntdispuse într-oierarhie bazată pe finalitatea muncii şi pe raportul maimult saumai

puţin direct cu binele general. Teoriile medievaleidentifică două tipuri de activităţi: posesive sau achizitive şi pecuniare.în ocupaţiile posesive se includeau, în ordine: muncile agricole,socotite de prim rang şi deosebit de onorante, muncile industriale şi

ideea I ce^e a(lministrative. Activităţile posesive aveau ca obiect producerea bogăţiei direct utilizabilă de oameni sub forma

murilor de consum destinate satisfacerii nevoilor de viaţă,cupaţiile pecuniare aveau drept scop procurarea bogăţiei

artificiale pccunia. Ele cuprindeau activităţile care se ocupau demanipularea banilor, de comerţ, de schimb,<de credit etc. Faţă de

activităţi s-a menţinut suspiciunea, prezentă şi la antici, de11 alunecare spre dorinţa de câştig şi de speculaţii, cu alte cuvinte,

■ | I spre î n ş e l ă t o r i e . Diferenţierea ocupaţiilor după natura lor, în

^ nevoi*or vitalw ale oamenilor şi1-| I cra conformă principiului moral al Evului11 Mediu | prin urmare erau permise.

său”225

sc foloseştiv sau privat

individuală,nu numaj

un caractererozitatea,în faţa lui

negalitateagăţiei, ci

Concepţiile

de jvea 1 1



III. I’ltflll j»»M

Ju stiţia com utativ ii ce rea ca m ărfurile să fie vândute |

va loare a exa ctă. estim ata fie d up ă clo n u l producătorului, iţe

ap rec ierea curen ta. Prin urm are , p rin preţ ju st se înţelege acel pn*|

care permitea producătorului sa trăiască acceptabil din produsulA

ac tivit ăţii sa le şi care îm pie dic ă je fu ire a consum atoru lui. In fond.se

caută o soluţie economică la fel de avantajoasă sau dezavantajoasă pentru to ţi producătorii , în u lt im ă in stanţă; nu era exclusainterv en ţia statului în fixarea preţulu i.

IV. S alar iu l ju s t

Problema remunerării este abordată tot din perspectivămorală. Scolasticii nu îşi propuneau să găsească o lege naturală, cisă proclame o lege etică, cea a salariului just. Potrivit acestei legi.muncitorul care furniza munca sa trebuia să primească o suină caicsări permită un trai decent, atât lui cât şi familiei sale. Ideile după

care condiţiile de muncă trebuiau să rămână „umane” erau inspiratede c on cepţiile potriv it cărora furn izorul de m uncă era o fiinţăumană şi nu o unealta sau un animal de povară.

V. Legi t imi ta tea împrumutului cu dobândă

Aceasta este una dintre cele mai importante probleme dinIvvuI Mediu. Scolasticii au criticat-o formal, pentru că împrumutul

cu dobândă îi permitea creditorului să recupereze o valoare maimare decât cea pe care a cedat-o, însă interzicerea împrumutului cu

p | l i m wn

m ml Deiii Iin fa fă e c o

lioncază c uK’io n c m .i0# 0i sile, aacţ

m cineva dă unui

Hoia sa, nuinjjf) GCim . „226 ^to r şi milostiv

VI. Schimbul şi m

î n t e o r i i l e

t i a f o s t î n

a is p ic iu n e . \ c em o r a l e e r a u \ o \ ee a a c e l u

H i c v a u c o

^ . vuir \ pctsp<xuv&

vr\\^ibort\e

Thoma. Oc



gtâmhs. mt j b h £ s ie

j> . i e S L2i ^ sMVJBH

4®

M l;i l

jobândâ era consacrată în cea mai mare parte a legislaţiei civile.Realitatea economică însă, cerea pe măsura dezvoltării activităţiieconomice capitaluri din ce în ce mai mari, astfel încât, chiarscolasticii au găsit explicaţii ingenioase care să justifice plata uneidobânzi pentru capitalul împrumutat: pierderile posibile, lipsacâştigului, riscul dispariţiei împrumutatului sau chiar milostenia.Thoma De Aquino, într-un pasaj celebru, subliniind raţiuneacomună, pune faţă în faţă economia divină şi economia lumească:

Dumnezeu acţionează cu milostivire, nu ca şi cum ar face-ocontra dreptăţii sale, ci acţionând ca ceva deasupra justiţiei. Aşacum. dacă cineva dă unuia căruia îi datorează 100 dinari, 200dinari, de bunăvoia sa, nu face ceva contra justiţiei, ci acţionează

■ îngăduito r şi milostiv”226.

VI. Schimbul şi moneda

în teoriile economice medievale, ca şi la antici, câştigulmercial a fost întotdeauna privit cu mai multă sau cu mai puţină

Hispiciune Această neîncredere avea atât raţiuni economice, cât şiaţiuni moraie şi politice. Din punct de vedere economic, unelecţium erau tolerate,d p nu §i acceptate, de exemplu, vânzarea şi«vânzarea aceluiaşi bun, fâră să| se aducă vreo modificare, iariţele erau co ns ide ra» benefice, de pildă, simplul fapt că bunurile

ti fost deplasate îînalt ioc, putea să crească utilitatea acestora, bin perspectivă mpraiă şi politică, în opinia scolasticilorhimburile comerciale puneau în pericol deprinderile bune, prin

jO

» Thpma £>c Aqu»noţi,<# p- 348

103

I

M

■iaMă



propagarea luxului, şi ameninţau soliditatea societâti'

pătrunderea ideilor şi obiceiurilor străine. înafara acestorid» teorii ostile schimburilor comerciale, înE v u lMediu auapărui

unele teorii considerate îndrăzneţe, dintre care teoria monetară a!"

Nicolas Oresm e2' . El dezvoltă o teorieu n d eexplici Mui

economic şi natura banilor, arată caracterul nefastal falsificări!

banilor şi a atitudinii îngăduitoare as u v e ra n i lo r O resm e a cercetaişi condamnat fraudele monetare, dar şi profitulrezultat din

falsificarea banilor, considerându-1 inferiord o b â n z i idin punct divedere moral. După părerea sa există trei modalităţi,una mai readecât celelalte, de câştig monetar: din schimbulco m er ci al (esicmurdară), din dobândă (este rea) şi din falsificare(es te nu aufoarte rea). Totodată, el a precizat termeniiîn care poatefuncţionaun sistem monetar bimetalist, arătând ca între aur şi argint c\ist;\ u"raport de schimb, p ebaza căruia se stabileşter a p o r t u ldeschtnw

legal.

VII. Populaţia

Evul Mediu a avut o teorie a populaţiei dominată de moral* religioasă. Scolasticii insistau asupra avantajelor unei populau numeroase. Totuşi, au existat dispute legate de restricţii* voluntare (celibatul, castitatea), dispute. eraui t i U n e f i i i u i c viv

teama că o populaţie în creştere jeste expusă riscului alimentar IR ansamblu despreuniversal populaţionistă.

V . .1

p FI t e

w â entra r

,â \

ii# *

.lei î divinen

I i i ®Potrivi

^ F W tn d u i

,3 !publici puteaAîisiômuu

m ’acudreţMuv

în condu/k

prin elovwnomke respec

ecÛ\ \u



E B

fl

l\ ( il

'iV n <,u.:., |

h M & m m | guvernam,V

^ # t a B d c p ro v id e n ţa ; p rim u

rc f^ktâi l i \ ă te c Ş l scop u lu i lor ş i ex

wx K t’!te ® â guvernare” şi ce l de-al •Mk «aţ0 Mk, mm ta „fiinţele inferioare su A y ffîVM ? , dai tiu din cau za „slăbici

\ / / .'i V41 ihrn. \K4f

* 4 (t f t t i & \ 5*5* V<A iVi\ l tkU i t ţi t t l i



MERCANT1UŞTU

Profundele schimbări din secolele al XV-lea şi al XVimarile descoperiri geografice, expansiunea comerţului. înfloriculturii, dezvoltarea ştiinţei au marcat începutul timp^umodeme.

Marile descoperiri maritime au extins orizontulcomercia lapariţia unui aflux de produse exotice şi o deplasare a centruluigravitaţie economică a lumii. In aceste noi condiţii s-a produs o

bulversare completă a averilor şi a ierarhiilor sociale, dar şi ostimulare a spiritului de aventură şi de câştig. Lumea rurală şiartizanală se vedea înlocuită de lumea comercianţilorşimanufacturierilor. Preponderenţa activităţilor comerciale trece de it porturile mediteraniene Ia cele din Oceanul Atlantic. Cantităţiimportante de metale preţioase provenind din Mexic şi dinPenisunt direcţionale către Spania, unde au produs osporireextraordinară a prosperităţii, dar şi o creştere vertiginoasă a

preţurilor din care a câştigat întregul continent.Din perspectivă intelectuală, s-au realizat importante

transformări politice şi morale. Statele modeme, centralizate Şiunificate, se ridicau pe ruinele feudalismului. Renaşterea ŞiReforma au provocat o zdruncinare a spiritelor care tindeau spreamoralizarea economiei şi spre abandonul progresiv al reguliimedievale de moderare a câştigului. Pentru primadauiinijitun#gândirii economice se face abstracţie de considerentele etice»morale ale economiei.

Toate aceste fapte au favorizat apariţii mercantilismului,care va domina în Europa de la mijloculsecoliluial XlV-lea pânl

* * 'î> 4 >

de-»S E . . \

1ii, «a» j j j jm

1Dobândimmete&&&iw l pntitadotwrikpil mÎ.MqW«c\cdeAc

A whwto, a\untoc\ <&c\di \e\xt8i şv

utbxiîa&seac\mpoţ\un

ŞX), ieţitţa me\a\d

i Ke«k\viAt«ţKO&y&ţ\eftw



^ v 1marcat <S

llW.,

u extinsşi o

ste noi

ori

mijlocul secolului al XVIII-lea. Principiul fundamental al^Mercantilismului,care stimula puterea şi bogăţia naţiunilor,^ usţinea drept element esenţial posesia unui stoc important de^Metale preţioase (aur şi/sau argint).

Caracteristicile generale ale mercantilismului, sintetizate de . . .^Btoricii gândirii economice de-a lungul timpului, au fost

^Hmătoarele:lerarhiil*

Ş1de% we luniea

1. Credinţa în superioritatea bogăţiei monetare, adică a ionedelor din metale preţioase sau metalele preţioase ca atare.

^^^Kchiziţionarea aurului şi argintului constituia, în acelaşi timp, calea îmbogăţire a statului şi scopul esenţial al activităţii economice;vitâţilorcote.B

2. Dobândirea metalelor preţioase trebuia să se afle în liâinile statului, suveranul, prin ordonanţă regală, trebuia să regleze

să dirijeze eforturile ţării în vederea atingerii scopului urmărit;

n Oceanu l

venind din Mexicşiunde au produs işi o creşterevertijcontinent.

a l ă , s - aua t e l emoderne ,

feudalism*a spintec

BjandonulB pentm

e ţ i e

3. Mijloacele de acţiune erau adecvate celor două situaţii Hasibile: conservarea, atunci când ţara avea metale preţioase, şi H^hiziţionarea, atunci când ţara nu dispunea de metale preţioase.

^Hentru a împiedica ieşirea şi pentru a încuraja intrare^urului şi ai intui ui în ser s mvers circ u funlor,

^Hlică reducegli importurilor şi creşterea exporturilor, altfel spus, o

alanţă conwcială excedentară. Prin urmare, mijloacele df acţiune puiau să asigure exploatarea minelor de metale preţioase, să piedice iearea metalelor şi să favorizeze intrarea lor,

4. Realizarea ţelului mercantilist presupunea organizarea ^Hdustriei şi k comerţului; reglementarea industriei, astfel încât să

-J^^B^tfepro<^se ieftine (măsuri populare, salarii legale man, regim i i f l l muncă obligatoriu, crearea de manufacturi regale, încurajarea

iim&ii i ■ 107



capitalismului etc.); reglementarea comerţului trebuia să ^importurile şi să favorizeze exporturile de mărfuri sau să favor;1

importurile şi să restrângă exporturile de materii prime; atât jindustrie, cât şi pentru comerţ se impunea cucerirea pieţelor cefemai avantajoase, prin colonizarea de noi ţări;

4. G en era li zarea politicii mercantiliste a agravat opoziţiadintre inte resele ţărilor afla te în plină expansiune economică.

Deşi au existat unele diferenţe iştre ţări. totuşi politicileeconomice inspirate de mercantilism is -a u caracterizat pn^

chrysohedonism. etatism şiorganizarea industriei şi a comerţului şimaritim şi colonial, invidii in te m a ţio n a le ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ţionism. Aceste trăsături se regăsesc înmercantiliste: meix^ntilism^.y^gglistmercantilismul industrialist (francez) şi(britanic şi olandez).

>08



r Metalist Comercial

1. Mercantilismul metalist

Mercantilismul metalist este forma iniţială şi primitivă aercantilismului, practicată în Spania şi în Italia. Faţă derosperitatea Spaniei în urma afluxului monetar din Peru şi Mexic,

b estima că este suficient pentru puterea public^ă conservc înră rezervele de a-ur, p argint şi să atragă altelj| Pentru aceasta se punea prohibirea exportului de metale preţioase şi favorizarea portului prin sistemul balanţei comerciale. Exportatorii spanioliau obligaţi să exporte mărfuri spaniole şi să repatritee sumele

«casate din vânzări, iar importatorii de produse străine erau■bligaţi sa ie plătească cu produse spaniole. Intre şecoleleli XVI-leJşi al XVII-lea s-a format o doctrină specific spaniolă,feinoscută ifc |at»nele de bullionism şi caracterizată de ddeeaapărării directe (prin procedee autoritare de reglementate) a



metalelor preţioase descoperite în minele din IndiileOcciden ta le229Efectele contradictorii şi neaşteptate ale politiciieconomicemercantiliste, în cadrul căruia comerţul se afla în mâinile străinilorau generat ruinarea industriei şi a agriculturii, sărăcie şi foametedepopuiare, crize agricole, accentuând, totodată, presiunea fiscaliReorientarea politicii economice s-a concretizat în procedee mairafinate, care să compenseze într-un fel starea unei economii carenu producea nimic, dar consuma. Astfel, s-a recurs lareglementarea cursului de schimb şi la fixarea preţului poliţelor.

Dintre autorii care au scris despre mijloacele de împiedicare a ieşirii aurului prin diferite procedee bullioniste şi despre prohibirea mărfurilor străine a reţinut atenţia posterităţii istoricul şi analistul politic iezuit - Mariana (1536-1623). Scrierile sale despre bani şi preţuri conţin idei economice liberale. Intre altele, Mariana

enunţă principiul după care regele nu avea niciun drept să modifice valoarea banilor fără consimţământul supuşilor. In opiniaautorului

moneda are o dublă valoare: naturală sau intrinsecă şi legală sauextrinsecă, iar într-un sistem monetar bine stabilit cele două valon trebuie să coincidă. Mariana analizează rolul banilor cainstrument

de schimb, prilej cu care susţinutecontemporanii săi. Propune un plan de reformă financiarăcare sâ revigoreze bugetul, asigurându-i resursele necesare. în principal, reforma se centra în primul rând pe reducerea cheltuielilorcasei

regale, verificarea averilor de funcţionari, restrângerea generozităţii regelui, impozitea s u p ® luxului şi consumului clasei bogate.

: > e.inteligenţa

industrie

anfea dintr-un I a ptininîâmp\â

ordine &sigura

*|g| trebuiaI;i | j | bullio

** i pencrito

ca



. i-^u •^ ^ ^ H nH octrin a monetara propusa de Mariana este, după aprecierile lui Gonnard, „în mod absolut sănătoasă, corectă, logică,

%t| ^Hoerentă. O expunere exactă şi ştiinţifică a problemei, remarcabilăCrw pentru epoca sa, cât şi pentru ţara sa”230.

a . . . .Intre economiştii italieni ai perioadei, Antonio Serra afirmă^^^^^^ redinţa în mercantilism susţinând cu tărie abundenţa monetară231.

. m opinia sa, căile atingerii acestui scop sunt: naturale (exploatarea^Rinelor de metale preţioase) şi accidentale (abundenţa produselort m iij (^ J l» roPrii care pot fi exportate, situaţia geografică favorabilă,jee jJ^^Bnploarea meşteşugurilor, aptitudinile rasei, importanţa circulaţie

^^^Rmerciale, inteligenţa şi prevederea guvernanţilor). Pentru Serra,^^^^^^Hszvoltarea industriei este o sursă mai sigură de îmbogăţire decât^^^^^^Kricultura, dintr-un simplu motiv economic: profitul industrial esteerale, intre # ^ V a1' puţin întâmplător şi mai extensibil decât profitul agric

Ir aceeaşi ordine de idei, circulaţia comercială apare ca o sursăde>tul de sigură de îmbogăţire, dar pentru a fi cu adevărat •ofitabilă trebuia, cucerită supremaţia maritimă. Serrqjjfeidamnă

ea mciifflffl

puşilor-u intnfl-^ procedeele bullioniste şi se pronunţă pentru abundenţa Ketalele Ce ; Ijeţioase şi Jpentru conservarea monedei la un preţ Ridicat

^»todată, crlj^ă fixarea cursului de schimb de autorităţii,

Hgumentândl că, de fapt, cursul de schimb este un efect al bmerţului,iar Intervenţia asupra sa este evident inutilă.

R- Gonnard,op. cit., p. 74*75 r ' Ibidem.d. 78*79



2. Mercantilismul industrialist

Mercantilismul francez sau industrialistcăuta - '

perfecţioneze sistemul acţionând indirect asupra stocului de metalei preţioase prin intermediul industriei. Statul trebuia să încurajezesistematic manufacturile, cu scopul dezvoltării vânzărilor înstrăinătate ale căror încasări în aur să crească stocul demetale

preţioase. Aceasta a fosţ poziţia susţinută de Laffemas, A. deMontchretien şi Jean Bodin într-o controversă cu M. deM ales tro i t,

însărcinat să facă.t)t anchetă asupra cauzelor creşterii preţurilor,în timp ce Malesffoiţsusţinea că preţurile înregistrau o creştere purnoîţiin§L^ă determinată de mutaţiile monetare, Bodin găsea dreptcauză a creşterii preţurilor, afluxul de metale preţioase dinspreAmerica/ JeaiJj Sodin (1530-1,596) punea astfel bazele teorieicantitative a monedei, potrivit căreia nivelul preţurilor depinde

esenţial de cantitatea de monedă în circulaţie. Forma desăvârşSţfmercantilismultii francez a fost realizată de Colbert atât în teone(Lettres şi Memoires),^ât şi în practică prin sistemul care îi poartanumele. Pe plan intern, a creat privilegii fiscale şi subvenţii pentrumanufacturile susceptibile de a alimenta exportul binecota t

(articole de lux, postav, oţel). Programul mercantilist era completatde intervenţia sistematică a statului în fixarea generală a preţurilor,şi a salariilor, reglementarea strictă ja calităţii produselor Ş>

dezvoltarea transporturilor. Pe pîaJjextern, susţinea un protecţionism riguros, edictul din166lft)rec!zând tarifele vamale corespunzătoare. Pentru import, drepturi»prohibitive erau stabiHy

pentru produsele fabricate înstrăinătatwcare concurau produsele

« 0

,Htrt,ntifem'ilco

M e rcan tilis

I ^ W . P e t

i n a v ig a

^ f e p lă ţ i e x

p e n t r* R a ţ i i l e

c o m

C, ^ a n a b

H a i e

In \\îu\ ^

Sj&fevoÂv



M m

âoisiijKeforcre^cîffl iSlîliOistp Bois®B i ete le p ^ f e ,

aasifdt e k

velul prefiri

I . în fimn ce materiile prime erau scutite de taxe pentru alaţivMwJ'f' »n MIH"lenta industria franceză. Pentru export, vânzarea mărfurilor

ationale era încurajată de primele acordate armatorilor şiCompaniilor de comerţ. De asemenea, exportul cerealelor era

«eras» pentru a evita foameteaşi pentru a permite menţinereatalanilorscăzute, ceea ce însemnaşi păstrarea şanselor în comerţulnemaţional.

3. Mercantilismul comercial

Mercantilismul britanic sau comercial,susţinut de Th. Mun,Child şi de W. Petty” , era orientat prioritarspre dezvoltarea

[unerţuluişi navigaţiei. în mod esenţial, seforţa asigurarea uneiUanţede plăţi externe pozitive al cărei sold erareglat în aur şi în

nunumai pentru importul şi exportul demărfuri, ci şi pentru în particular, trebuia°fr"8aîiile angajate cu străinătateaJ

0îBszvoltată flota comercială, astfel încât sâ poată asigurae 1 ^^Bansporturileplătibile în metale preţioase. Aceste principiiaufost^ în aplicare de C ramweii. lin Maa/jgatie dkî 145 I. ■

rezerva marineibritanice monopolul traficului Angliei cu t&tee X P ° lH > n‘inenteleextra-iuropene şi interdicţia aplicată navelor străinfde

«re»"1 importa în MareaBritaniemărfuri care nu proveneau din ţara lor

e»<origine.

si

mi

în liniigdeiale,Thomas Mun(1571-1641) este un autorpcantiiistm<xte| 8 argumentele sale fiind concentrate pe otcrv<^f^ndirectâ a statului şi pe aspecte care priveau numai

■



problemele comerciale. In opinia sa, realizarea unei balanţefavorabile presupunea creşterea producţiei industriale, 1

însă agricultura; exportul să cuprindă numaimater i i p^ fabundente; importul să se axeze numai pe acele produse neces» Iconsumului naţional; abţinerea de la lux; cucerirea transporta -maritime, a depozitelor şi a pescuitului în larg. Mun respinge şcondamnă prohibirea propriu-zisă şi susţine accesul liberi mărfurilor şi vapoarelor străine. In consecinţă: pentru imponaccesul era liber, dar nu era gratuit, ci doar fară interdicţii şi aschimbul unei taxe; pentru export se lasă o libertate totală.

Josias Child(1639-1690) autor mercantilist semnificativ a pornit în demersul său de la balanţa comercială, începând camodul de calculare (soldul balanţei comerciale este viciat de fraude şi arbitrar, deci evaluările vamale sunt false, ceea ce înseamnă câuneori excedcntul din export să fie o pierdere şi a celui din import, un câştig). Criteriul pentru realizarea unei balanţe comerciale

excedentare îl constituie, după opinia lui Child, binele englez, adicămarina comercială.

W'illiam Petty (1623-1687), considerat un autor de tranzit(precursor al lui D. Ricardo în teoria salariului şi a rentei şi iniţiatoral teoriei factorilorde producţie), s-a remarcat şidrept susţinător almarcantilismulu i . Astfel, bogăţia unei ţări, deşi rezultă dintr-ufl

proces complex de cooperare şispecializare a activităţiMcuprinde

şi metalele preţioase (banii sunt.după opinia Iui Pettimbbrifiănttâ: comunităţii politice, cei careînlesnesc acţiunile Bpnomice)-

£t lw

voto

pm d

i^^Kasv\\V\sl ă o tetmV

pteI V



sK ?***3anfLl

j nt un stat are nevoie de bani pe care trebuie să-ifu mod e viu cm ,

r. în alt fel decât recurgând la procedee bullioniste. Caleaprocure p re fe ra b i lăeste creşterea bogăţiei; la producerea bogăţiei, însă,cooperează munca şi pământul („Munca este tatăl şi principiul activ

îransP°rturi!c: ial bogăţiei, iar pământul este mama”234). Munca îşi creşte efectul185 resP% J multiplicator graţie diviziunii muncii, dar legea trebuie să intervină

ccesulliberJ pentru a împiedica creşterea salariilor (Petty credea că creştereaf 1!1! saar or u determina pe lucrători să înceteze prematur lucrul, de

interdicţii şial aceea salariul trebuia să fie atât cât să nu moară de foame); muncatotală. 1 poate fi prezentă şi trecută; munca trecută se materializează înist semnificat I stocul de capital. Pământul, în afara asigurării hranei şi a bunuriloră, începând I pentru schimb, produce renta (ceea ce produce pământul fărăviciat de M I intervenţia muncii); deşi, un „mister” pentru Petty, totuşi el

eî n s e a m n ă

ci recunoaşte în rentă remuneraţia proprietarului de pământ. într-oui din itfp-j logica mercantilistă, Petty abordează chestiunile ratei dobânzii şi borri^f comerţului: el respinge intervenţia statului în fixarea ratei

yiJ ^^ânzii, susţinând prohibirea ieşirii banilor; face apologiaI comerţului i(fASgiY?! avantajeleu>losale ide comerţului

J exter*or>întiecare creşterea bogăţiei generale, abundenţaaurului,or ^ argintului, a bijuteriilor); comerţul trebuie să fie|ber, cereei şi ’ extinderea«loniilor.

m a

eengl^

susf z u i P * !

La mercantilism pot fi adăugaţi şi cameraliştii gEjtanî^arT apărau o j doctrină industrial istă, protecţionistă,naţionalistăşi mţervenţioAtă, precum şi bancherul scoţian J. Law,autor al H une^ xp jp en ţe franceze (nefericite) cu bilete de bancă.

p. 136

115



In concluzie, mercantilismul reprezintău n am algam wteoria şi practica economică; afirmândc& e c o n o m ia polit ică este pentru stat ceea ce economia este pentruo fam il ie , m ercantile idefineau economia cao ramură a artei d e -a g uv ern a, având caobiectiv găsirea mijloacelor cele maieficiente de n îmbogăţi statulmercantilismul s-a impus cao d o c t r in ă ec o no m ică etatistâreglementatoare şi p r o t e c ţi o n i s t ă " .

UTOPIŞTII

f # a\ U

■ps deoţc p i »i t e * Ljeă*s>aa»vtLpteatism şi

Thomas Morussau More (1480-1535) înUtopia» |*ljfocomunteCartea de aur a lui Thomas Morus, pe căi de utilă, p( 01 ®

p lăcu tă , despre cea mai bună întocmire a statului şi despre noua insulă Utopia, apărutăîn 1516, încrimineazăluxul exagerat pe careîl identifică drept cauza principalăa sărăciei cu cure se confruntauclaselor inferioare.

„C om unism ul legendar”(sauUtopia)

al IuiM o r u s a rezultatdin in flu enţa f llosofiei lui Platon şi din evenimentele timpului său,„într-o epocă de transformări socialeprofunde,de abandon fl! I ^ ca>intereve ch ilo r trad iţii, de evoluţieindustrialăşi mercantilă, se nelini şt#J. libereraşi se spe ria de violenţaindividualistă şide lăcomia insensibilă a .. 'Wft sa \ncon tem poranilo r săi”236. ; ^

Aşa cum remarca ReneGonnard, în Utopia J'homas Mor# j to„face o analiză foarteserioasă şi foarte L *’ ii ca s&economice a Angliei din vremea sa,„invadaţi de extinderea păşunatului,depopulată de yeomen-iisăi«cuo agr/ politica economică a marilor seniori, caredupă

A. Smith (1962), Avuţia naţiunilor . voi. I. BdHUfâ ACtkh/nieiWBH236 R. Gonnard, o/?,cit., p. 123

ita virtuţilf i p rivate:n®ea soc

^ Etatism Vi

Miopia er



.%Pv.v

, ,, Irietari ecleziastici”237. CuUtopia, Thomas MorusI % seriateoriilor şl doctrinelor justiţiare, dar de astă dată din perspectiva responsabilităţilorsociale în proliferarea sărăciei.

Deşi tonul satiric alUtopiei poate crea iluzia glumei(Rafael Hythlodeus este o persoană citită, umblată şi sim patică,care povesteşte cu multă forţă de persuadare), Morus a abordat câtse poate de serios cele mai presante probleme economicegeneratoare de sărăcie, ale căror soluţii le-a identificat încomunism. Utopienii au văzut în comunism remediul sigur pentrusărăcie, prin: etatism şi egalitarism, organizarea producţiei şiconsumului în comun, repartiţia după nevoi, justiţie socială,

proslăvirea virtuţilor muncii manuale, agricultura, desfiinţarea[ proprietăţii private, respingerea comerţului şi a monedei,| omogenizarea socială (îmbrăcămintea-uniformă).

I. Etatism şi egalitarism

Utopia era dominată de etatism —producţia era în comun, lafel Şi munca. Interesul esenţial al locuitorilor era cel al obştii. De«tfel, timpul liber era petrecut împreună, fie lecturând (pentru ceialeşi anume să înveţe, „potrivit unei datini ţinute cu sfinţenie, înfiecare zi, dis-de-dimineata, se ci teşte dinţr-o cartdM yar pentru

poporul, „diryioate stările, se strâng în număr inarA bârbaţi şifemei, unii cl is ă asculte citirea din cărţi, alţii, altele, ■ ta re dupăînclinarea UjiMb- Socializarea utopienilor se continus|^ servirea

237 R. Gonnar<Hl93Q), H is ţo ire des doctrines dconomiques, Librairk Valois , p .

M i HH Cartea de aur a lui Thomas Morus, pe cât de utilă pe atât k t mă jjl| cea mai bună intocmire a statului ţ i despre nova insulă

--- Mondcro, Bucureşti, p. 74-75

1 .

BH



mesei împreună şi cu practicarea diferitelor jocuri (de pildă,virtuţilor cu viciile). Utopienii se îmbracă toţi la fel, au haine puţine, ceea ce înseamnă că au nevoie de puţină muncă pentru a le produce, iar, la urma urmei „nici n-au de ce să ţină atâtea haine, pentru că numărul acestora nu i-ar apăra mai bine de frig, nici nui-ar face să pară cu o iotă mai eleganţi”239.

II. Repartiţia bun urilo r

în Utopia repartiţia este tipic comunistă - după nevoi. Insă. pentru a avea ce să împartă, utopienii îşi aduc toate „roadelemuncii” mai întâi în hambare; produsele sunt sortate după felul lorIn magazii, iar „aici vine fiecare cap de familie să ceară lucrurile decare au nevoie el şi ai Iui şi capătă - fară bani sau fără a da altcevaca plată - tot ceea ce a cerut”240. Belşugul este un argument alonorării cererii, după cum şi onestitatea celui care cere, deci nuexistă teama că ar putea cere mai mult decât are nevoie. Sau cumretoric se întreabă Morus: „Şi, într-adevăr, de ce-ar dori cineva săaibă mai mult decât îi trebuie, de vreme ce e sigur că n-are să ducăniciodată lipsă de nimic?”241. Dacă un utopian călătoreşte prin ţarii se aplică principiul „Nici pâine fară muncă, nici muncă fară

pâine'7, pentru că în satul în care se opreşte „nu i se dă însă nimicde mâncare, dacă nu munceşte acolo înainte de masă, ca să capeteun prânz, şi după masă, ca să capete o cin ăja |^ H

239 Th. Morus, op. cir., p. 78-79 206 Ibidem, p. 81wt idem 242 Ibidem, p. 87

jr# *I

atun.j a

Jir , •ccs s4slefuiasca^ care,Lgunp0 " celelalteneamun‘ jegeie i-a pus.jfjjoprii lui soldîi resimţit munca

i r®munca în comaturalâ propice a jjgâria (prin rotaţişgreutatea muncii^cau costuri ‘âxau cu boi), sCre9wea vitelor,

®cedentul creaIV. Pros

Thomasasupra

®unci\. proslăvi



%

*

giNf %

III. Elogiul agriculturii

îndemnul exaltat spre muncile agricole are legătură cuHdiţia utopienilor, atunci când regele Utopus a venit de undeva

şi comunismul) şi a cucerit insula care a devenit Utopia, „se■ cepu să şlefuiască seminţia barbară şi sălbatică de acolo şi să facă

ea un popor care, prin învăţătura şi omenia lui, întrece acumBite celelalte neamuri”4 . Care a fost reţeta lui Utopus? Evident

m ca. regele i-a pus să amenajeze insula, punându-i să munceascăHpe proprii lui soldaţi, evitând astfel un conflict cu băştinaşii, care■ f i resimţit munca drept o ofensă adusă de Utopus. Utopia, creatăA n munca în comun a cuceritorilor şi învinşilor, avea înzestrareaHhirală propice agriculturii; în mod firesc, locuitorii practicau

pl aria (prin rotaţie, astfel încât să nu se plictisească de monotonia■greutatea muncii), mai creşteau păsări şi vite (puţini cai, pentru că■ plicau costuri mari de întreţinere; oricum muncile agricole se

eau cu boi), strângeau lemne etc. Din cultura solului şi dinşterea vitelor, utopienii produceau mult peste trebuinţeleiior.

cedentul creat era destinaţexportului, ........ ....

IV. ProslăvireJi'irtuţiior muncii manuale

Thomas Moruslconturează în Utopia, alături de propria

lipidune asupra munci®şi câteva dintre reflexele comuniste alencii: proslăvireamunciifizice, obligativitatea muncii, educaţia

fn muncă şi pentru mAcă etc.

Th. Morus,op cm. p. 63



1. Obligativitatea muncii fizice: în Utopia, munca agricolă(„e o îndeletnicire a tuturor - bărbaţi şi femeideopotrivă

- de care nimeni nu este scutit, şi anume plugăria”244)este obligatorie, dar unele activităţi sunt opţionale:„Pe lângă plugărie, caree o datorie a tuturor fărădeosebire, fiecare mai învaţă, la alegere, câteo altămeserie. îndeobşte, oamenii învaţă să ţeasălânasau inul, alţii se fac zidari sau faurari, ori dulgheri, căci nu există alte meserii la ei care să aibă unnumărde ostenitori vrednic de afi însemnat245. Elogiul făcut de Morus ocupaţiilor care au legătură cu natura nu include vânătoarea, pentru că „vânătoarea este cea mai josnică ramură a meseriei de casap”246, care poate să-l

sălbăticească pe utopian.2. Educaţia prin muncă şi pentru muncă: Deprinderea

plugăriei începea încă din copilărie, „în parte la şcoală, în parte pe ogoarele din vecinătatea oraşului, ca la joacă,o învaţă nu numai văzând cu ochii, dar şi lucrând, spre a-şi mlădia trupul”, dar „fiecare deprinde meseria pe care au avut-o părinţii lui, căci pe cei mai mulţi însăşi

firea lor îi împinge la aceasta”247.Atunci cândnuse . întâmpla aşa, copilul era dat spre înfiere unei familii care se ocupa cu meseria pe care şio doreael.

m m1 r m p VV a'.ic®8

vrem

; j§

%aot\t meep*■) «igKa \m

^ ±Jâţmxtâs^ ifti



Munca erasuprave ghe ată: Sifogranţii aveau „treaba decăpetenie şi aproape singuratreabă” să vegheze şi săcontroleze dacă fiecare pe rsoană munceşte sau trândăveşte, avândgrijă ca „fiecare să-şi vadă cuhărnicie de munca lui”248.

Timpul de muncă era limitat: Grijafaţă de fiecaremembru al comunităţii impunea limitareaduratei

timpului de muncă la şase ore, „şi anume treiceasuri înainte de am iază, după care iau prânzul,iar dupăamiaza se odihnesc vreme de două ceasuri, pentru caalte trei ceasuri, închinate muncii, să seîncheie cu

„249cina

Munca era sursa bunăstării tuturor: Munca reglementată (obligatorie, începând din copilărie, cu durată limitată etc.) asigura un trai îmbelşugat, ceea ce însemna „îndestularea nevoilor şi înlesnirea traiului”, asigurând

şi un prisos.Munca era criteriul recrutării celor apţi să se dedice studiului artelor şi ştiinţelor, fiind scutiţi de muncă. Dar dacă nu se confirmau atitudinile pentru studiu, „cei pe care poporul, după sfatul preoţilor, îi hărăzise, printr-un vo t secret al sifogranţilor” erau trimişi

înapoi printre muncitori,adidyiamunca tk jos.



V . . . cvS***r-ţ*f §1 •

e\etf^e

7. Raportuldintre muncă şi nevoi:Abundenţa

este condiţionată şi de raportul dintre numărul celoTm uncesc efec tiv şi numărul celor care din u, ^m otive su nt scutiţi de muncă. Utopia apare ca 0societa te întem eiată pe muncă, în care însă oricine^

să fie scutit de muncă dacă se încadrează într-una din f f j l p t !ca tegori ile scutibile („aproape toate femeile, Kalcătu iesc jum ătate din întreaga populaţie, iar acolo |

unde muncesc femeile, majoritatea bărbaţilor sforăie în !■- p ■locul lor. Apoi, droaia numeroasă şi leneşă de popi şi călugări! Mai puneţi la socoteală pe toţi bogătaşii, mai ales pe marii proprietari de pământuri, aşa-numiţii oameni de neam şi nobili; adăugaţi la aceştiaservitorimea lor, adică acea adunătură de pierde-varăîn livrea şi, în sfârşit, puneţi potopul de cerşetori voinici şizdraveni ce-şi ascund lenea tăcând pe bolnavii” ).

Concluzia lui Thomas Morus este totuşi năucitoare faţă de bunăstarea carecuprinsese Utopia: numărulcelor care muncesc este îngrijorător de mic,lăsând să se înţeleagă că totuşi munca nueste chiar atât de plăcută caun joc.

f l l § l repaste anulează o

VIU. Statu

Scopul gu^fflirea nevo

Tommasol l | comunis

sa „Capă



M I V 1i l i ,

vi. C ritiM proprietăţii private

a ^

ânturi, şsm:k

arşetor

m «A

rimia se fonda pe ideea colectivistă a comunizăriituturor jL ceea ce nu lăsa loc pentru proprietatea privată.

| Mnentele cuplează factori de natură economică, juridică,iw cu atractive elemente de justiţie socială: „acolounde

£ 0eşie dreptul de proprietate şi unde totul se măsoară în bani,f 0 i] nu va fi niciodată cârmuit nici pe calea dreptăţii şi nici peaceeaa îndestulării”252. Remediul faţă de o atare situaţie nu poate fi

atol decât unul radical: „înlăturarea cu totul a proprietăţii de unulsingur”253.

VII. Respingerea comerţului şi a monedei

Producţia, repartiţia şi consumul organizate pe bazecomuniste anulează orice posibilitate pentru comerţ.

VIII. Statul şi guvernareaScopul guvernării Utopiei este clar unul comunist —

împlinirea nevoilor obştii” - nu contează sacrificiile individuale.

Tommaso Campanella(1668-1639)este autorul uneiiB f f i comuniste. ..uncomumsmetic, clasic, literar”254, expuse

. 1,1 lucrareasa „Cetatea Soarelui.Şieea poetică a unei republici

filosofice”255,apărută în1602sau înţ630.

m mgsf'



VInspirat îndeosebi de Platon şi de Sfântul Augustin, Campa^j8

caută fundamentele doctrinei sale în observaţiile generale ale râului1care atinge societăţile umane, pornind îndeosebi de la opoziţia dirare$ bogaţi şi săraci şi de la constatarea că pasiunile egoiste alimentează } distincţia întreal meu şi al tău. Cartea Cetatea Soarelui este Jconcepută ca o discuţie (pe tema diverselor aspecte ale comunităţii,interlocutori fiind: economul unui hospiţiu (instituţia ospitalităţii iaromani), aparţinând Ordinului monahal al Ospitalierilor, şiu d *

corăbier genovez. Căutând să descopere „Lumea Nouă”, Campaneila *descoperă de fapt primele influenţe ale globalizării produse în urma ;imarilor descoperiri geografice şi care anunţau noi procese ieconomice, de pildă corăbierul împărtăşeşte impresii despre altefeluri de viaţă întâlnite, dar mai ales despre Civitas solis - CetateaSoarelui. Povestirea seamănă mai degrabă cu o decriptare a numelor,locurilor, acţiunilor, principiilor atribuite unei comunităţi pe careînsă nu îndrăzneşte să o numească direct comunism.

Societatea solariană are principii constitutive economice,sociale, etice, politice. între altele:

I. Organizarea este ierarhică şi autoritară

Cetatea Soarelui, pe care a descoperit-o genovezul încălătoria sa în jurul lumii, se înfăţişează ca o construcţie uriaşăcuprinzând şapte cercuri concentrice, a căror denumirecorespunde celor şapte planete din sistemul ptolemeic

(Soarele, Luna, Mercur,

Venus, Marte, Jupiter şi Saturn)256. Ineldt care definesc cetatea 8Uatribuite roluri precise activităţilor oricare dintre solarieni dacă respectă!diviziunea interioară a

g i p w

L şte o to \tvdmă \r . vOS**

Ltonrk wat comune

W t J ai\ t o a te mcs&a.

^

XI



C N ' N -

4XN>i j i Mi* v «3

erarhia şi autoritatea. „Principele suprem la ei este unn ’^ - l numesc în limba lor HOH; în a noastră, i-amMettfiacui. El este căpetenia în cele temporale şi spirituale;

£*r ridot P?

madive

jjlSli J A lu n e ae. 1 patmcă„el se ocupă de toate aceste lucrări laolaltă cu ceitrei

l C% t \ ! ^îtreforile publice şi procesele sunt supuse, în ultimă instanţă,hotămiisale”251. Metafizicul este ajutat de un triumvir, care are ca

111 (tistiti»;, % pasc/pa/ăatribuţie iubirea (de la iubirea de cuplu pânăla iubirea pom munca fiecăruia). Metafizicul are o autoritate absolută,

'OM,

'JprDfai, jrncipi, căci fără el nu se face nimic; toate treburile statului secare anunţau noi " ^ 61 *>atru ^ *nc°tro înclină Metafizicul, concură şi

«Halfi în consens unanim”258.

II. Bunurile sunt comune (inclusiv femeile)spre Civitassolis-l cu o decriptare amim* cnmmtăîi x s t j Bunuri*e ”*a ei toate sunt în comun, iar administrarea seu nei COlUUlUUtii ** fa » A» r S tr a ___ • , .„2 59 A

tre magistraţi ; in ceea ce priveşte repartiţia bunurilor, 'jiusni- aceasta se face după nevoi.BtfifWW’ «a»®*'

III. Reguli de stimulare a muncii:

Campanella schiţează câteva reguli de stimulare a muncii, între care:

£emnc:- iJkO rice îndeletnicire esteonorabili: „cine prestează oonoarea r fi ea, o face ca pe cea mainobilă"260.

TTt Morus, - • ,2 0 NMBW** Bucure?*. P113

amp*nclla (2000), Cetatea Soarelui .. IJdilar»

r Campanelte (2000X€'etatea Soarehtl. Editura



/ > <•v# .

2. Munca este distribuită tuturor, acesta fiind, în fond

de a decreta munca forţată.3. Durata muncii este de patru ore, astfel că oamenii au timp

pentru citit, povestit, scris, jocuri (cu excepţia acelora care-i ti*aşezaţi: şah, zaruri etc.).

4. Muncile grele (muncile agricole, armata, meseriile) cermult efort şi, în consecinţă, sunt muncile cele mai onorabile.

IV. Ostilitate faţă de bogăţie, proprietate şi individualism

Spre deosebire de antici şi de scolastici, care cultivaumoderaţia, Campanella cultivă egalitarismul atât în sărăcie, cât şi în bogăţie: „Comunitatea îi face pe oamenideopotrivă de bogaţi sausăraci: bogaţi pentru că au toate lucrurile, săraci pentru că nu posedănimic; totodată pentru că ei nu servesc lucrurilor, ci lucrurile le

servesc lor, fapt pentru care îi elogiază pe sfinţii bisericii, şi mai alesviaţa apostolilor”261. Cetatea Soarelui proiectează un soi de fjcomunism al sărăciei sub acoperirea preceptelor creştinismului.

AţnW5

a l®

«deCasU

OjnţWRae

V. Valorile m o ra le

în Cetatea Soarelui,oamenii cooperează într-o ordinesituaţională rezultată din combinareamai m ultor criterii: atunci

când li se alocă ceva (de pildă, dormitoarele), seaplică ordinea alfabetică; atuncicând li se pretind! ceva (spre exemplu, munca) seaplică diviziunea pesexe; atuncicândli se oferă onoruri(de pildă,funcţii publice) se foloseşte un critiriu politic, precum meritele în

INCITATUS, Bucureşti, pp. 36

126

(ş A ne fam \\

ţpfesc\nte ş\ da

te

H tefensA, virtu

ljj§|B yv

1n I

1 B | M Utop

■



K , un f'|

Hausa'M«ne

nile)

ile.

^iupoi

lucrurile le, şi mai alesun soi 4

smului.

Intr-o ori* L

riterii: a t^ laplică

orori t* r |m e r i ţi

viaţacomunităţii;atunci când activităţile cer o oarecare agilitate (de exemplu, servitul mesei),vârsta constituie criteriulalegerii etc. în mod firesc, Lumea Nouăva purta cu ea tot acest eclectism In identificarea valorilor moraleacceptabile, dar şi necesitatea

paznicilor fiecărei virtuţi în parte.Solarienii „au atâţia magistraţi câte nume de virtuţi avem noi; aşa, de pildă, unul

care se numeşte

Mărinimia, altul Vitejia, alţii: Castitatea, Generozitatea,Justiţia criminală şi civilă, Iscusinţa, Adevărul, Binefacerea,Recunoştinţa, Veselia, Deprinderea, Cumpătarea etc.”242.

VI. Justiţia

Cam pane 11a ne familiarizează cu legislaţiasolarienilor: „au legi puţine, scurte şi clare, scrise toate pe o tablă dearamă, atârnată de coloane la intrările templului; pe fiecare coloanăsevădînscrisequiddităţile lucrurilor intr-un stil metafizic şifoarteconcis, şi anume: ce esteDumnezeu, ce esteun înger, ce este lumea, steaua,omul,destinul, virtutea etc."~M. Judecarease face public,iar

judecătorii tuturor virtuţilor sunt aşezaţi „fiecare subcoloanape care stă scrisă definiţia virtuţii ai cărei judecător este; când Judecă,stă pe acel scaun zicând: Fiule, tu ai păcătuit împotriva acesteisfinte definiţii ...,'264. După acest discurs îi condamnă după lege la pedeapsa pentru care s-a făcut vinovat de malefacţie, abjecţie,îngâmfare, ingratitudine sau trândăvie etc. Raţiunea legilor, dupăopinia lui Campaneila, este extrem de interesantă din perspectiva

1 1 | | Morus,Utopia şi T. Campaneila(2000),CetateaSoarelui. Editura MCtTAŢUS,Bucureşti, p.125S m i49 I



V

Âr w jxr manipulării prin persuadare: „Condamnările sunt mmte ^ ,‘r* ventabfi»medicamente eficace, mirosind, de bună seamă, mai multsuavitate, decât a pedeapsă”265.

Constituirea justiţiei (valorile morale şi bunurileintangibil* judecătorii, faptele şi pedepsele etc.) vine oarecum în contradicţiecu viaţa idilică a cetăţii. Astfel, fiecare vinovat sau presupusvinovat este judecat de magistrul artei sale (al înţelepciunii, ai

iubirii, al puterii, al cercetaţilor, al călărimii, al cavalerilor de.),fiind pedepsiţi, după caz, cu exilul, cu vergile, cu admonestarea, cu privarea de la masa comună, cu interdicţia participării la slujbareligioasă şi a frecventării femeilor. însă pentru crimă se aplicălegea talionului (dinte pentru dinte, ochi pentru ochi), adică pedeapsa cu moartea. Judecata implică prezenţa părţilor judecătorul şi puterea, pârâtul, acuzatorul, martorii. Pedeapsa cu

moartea presupune o serie de moduri de executare, acuzatul având privilegiul alegerii felului de ispăşire (inclusiv sinuciderea şilapidarea). Cele mai grave deli cte sunt cele care privesc ordinea publică, pentru că ele aduc atingere republicii sau chiar potconstitui pericole majore ale ord inii de fapt. Campanella este destulde nesigur dacă pedepsele se aplică pentru că faptele incriminate sunt pericole reale pentru cetate sau pentru că sunt păcate în care aucăzut unii solarieni. în orice caz,Campanella amestecă pedepsele

cu iertarea păcatelor, ispăşirea pedepselo r cu clemenţa judecătorilor, dimensiunea păcatului cu pocăinţa, astfel că nu se înţelege foarte clar dacă regulile judecăţii sunt iacuie pentru a ii aplicate sau numai pentru intimidarea soJarieniJor,obligându-i la

1 iă ip/ ; #r tfP"V V *

c Jr a (r ef.. ySr m i

^ o pedeapsuad m friciide p

(a tâ A p 1 0

VHC<Hi«ixzar peatm braeVe

* cămaiea ce ttespmge

***’ ansioc^ie) ţfropneSa&ea îş•«ecaicţ w pa

Th. Morus, Utopia şi T. Campanella (2000),Cârmea INCITATUS, Bucureşti, p. 150

128



obedienţă şi spaimă. De altfel, soiarienii ar fi avut de ce să seteamă: „dacă un vinovat oarecare, înainte de a ft fost dat în vileag,se duce la magistrat, mărturisindu-şi singur vina şi cerând îndurare,el este iertat de pedeapsa ce i s-ar fi dat pentru vina nemărturisită şii se dă o altă pedeapsă, deoarece se consideră că n-a fost acuzat înmod public”266. Campanella are tot o soluţie forte şi contradictoriescopului republicii pentru controlarea afectelor solarienilor, deşicetatea se constituia prin libera voinţă a locuitorilor: pentrucalomnie se aplică legea talionului. Prin urmare, solarienilor li selăsau puţine şanse de a fi invidioşi, vicleni, de a-şi dori bunurilealtuia etc. In acelaşi sens, operează şi pedepsele pentru recidivişti,cum spune Campanella „sunt de ajuns doi sau trei martori numai, şiacuzatul primeşte o pedeapsă dublă” . Justiţia solarienilor sefonda pe inocularea fricii de pedeapsă, astfel încât să se temperezeactele de nesupunere faţă de lege.

Comunizarea - modalitatea creşterii iubirii pentru binele comun

In căutarea celei mai bune forme de guvernământ,Campanella le respinge pe cele cunoscute până atunci (republică,monarhie, aristocraţie) fiind adeptul vieţiiin comun. Soiarienii„spun că proprictag|| îşi are originea şi este favorizată de faptgl căavem, fiecare în parte, locuinţe, copii şi soţii proprii. Din asta senaşte amorul propriu, căci, întrucât tindem să ne înălţăm fiulla

766 Th. Morus,Utopia 1. Campanella (2000),Cetatea Soarelui, Editura INCITATUS, Bucureşti, p. 149

267 Idem



de

bogăţii şi demnităţi şi să-l lăsăm moştenitor al tuturor bunurilor

ajungem fiecare sau jefuitor al avutului obştesc, dacă datoritătrecerii pe care ne-o dau bogăţiile şi obârşia, ne lepădăm de teamă,sau avar, insidios şi ipocrit, dacă suntem cumva de origine obscură,lipsiţi de bogăţii şi fără relaţii. Dacă însă lăsăm de o parte iubireade sine, rămâne iubirea de comunitate” , mai mult, caracterulcomun al vieţii („Artele mecanice şi speculative sunt de asemeneacomune pentru bărbaţi şi femei, cu deosebirea că acelea careimplică mai multă osteneală şi un drum lung sunt rezervate bărbaţilor, aşa, de pildă, aratul, semănatul, culesul fructelor, muncala câmp şi poate culesul viilor”269. Femeile sunt destinate, deobicei, pentru mulsul oilor şi prepararea brânzei. Merg deasemenea şi în grădinile din preajma cetăţii ca să culeagăzarzavaturi şi totodată ca să le cultive. în general, artele care se pot

practica stând jos sau în picioare le privesc pe femei, ca, de pildă:ţesutul, cusutul, tunsul şi bărbieritul, prepararea leacurilorşiconfecţionarea oricărui fel de veşminte”270.

FILOSOFII MORALI

In secolele al XVI-lea şi al XVII-lea Economia nu era încă

o ştiinţă; cunoştinţele despre economie erau tratate alături de celeetice, juridice, politice. Dintre aceştia îi reţinem pe cei alecărorconcepţii au influenţat şi influenţează încădisputele legatede

y * ' L as

r Af Jf Poi#'

flobbe8■'••

r ti preocupăfoi#1, absolutăi

^pentru elsinggesi săi, el intră în ridabillnmod naturi l j i l esale faţă de seste dif er itade cea a i fedecât efectul ha^ care ar pute^ decâtsimpla ut^ nu-şi poate de

Th. Morus,Utopia şi T. Campanella (2000),CetateJ Soarelui, Editura INCITATUS, Bucureşti, p. 123 Ibidem, p. 128

^ ^ ^ ^ ■ c e

î» mod pre

prn°narhul —Jlta*legit'im al

de răzbI BS reunirea

Idem

130



f economiei şi de epistemologia economică: Niccolo

cili(XZW Thomas Hobbes, John Locke, Bernard de

t

ie,k rii k

Tbomas Hobbes (1588-1679), filosof englez, autor alwjgj JLeviathan”, apărută în 1651, scrisă, se pare, pentru a-1 flata

| pc Cromweii. Preocupările sale sunt canalizate pe cercetarea faqtului natural. După opinia sa, omul trebuie luat şi considerat

jrtr-o stare de absolută izolare; el netrăind şi nesubzistând decât prmel şi pentru el singur. Dacă acest om se află în război cusemenii săi, el intră în relaţii cu semenii săi, nu pentru că omul estesociabil în mod natural, ci pentru că el are nevoie să-şi exercite

e# I teutone sale faţă de alţi oameni. Pentru Hobbes starea naturalăB b j 80 diferită de cea a popoarelor sălbatice, iar societatea nu pare

B i ^ efectul hazardului. Condiţia socială este o simplă starem j care ar putea de asemenea să nu existe şi care nu are alt1 j SC0P decât simpla utilitate. Hobbes nu ia în considerare faptul că

'mul nu-şi poate dezvolta facultăţile fizice, intelectuale şi morale înI *&ra societăţii, ceea ce înseamnă că starea naturală a umanităţii

;a fe in sociabilitate.Dimpotrivă,Hobbes crede• o convenţie primitivă trebuie să itfe dea puterea unui singur

monarhul I care asigură dominaţiauţei puteri absolute,scoate omul din starea de hic şi de răzbel individtuU între toţi. Prin urmare, Hobbes

reunirea puterilor tuturor,depuse şi ordonate în puterea tnn|pme preferabilăatât războiului continuu între

- stării naliirale -primitive.un progres



ii. Interesul comun şi interesul privat

Interesul personal este mobilul esenţial al activităţilor umane; individul este singura realitate primă şi singura forţ simpla. Totuşi, Hobbes afirmă că interesele indivizilor sun divergente, ceea ce înseamnă că nici intre ei nu poate exis coeziune sau solidaritate spontană. Omul poate fi însă interesat

devină sociabil. Interesul public şi interesul privat sun

inseparabile cu atât mai mult cu cât interesul public este ma avantajos; monarhia ilustrează foarte bine această situaţie ^Jpesul privat este acelaşi cu interesul public: bogăţia, putere

rea unui monarh nu se pot aşeza decât pe bogăţie", dar „nic rege nu se poate socoti bogat glorios şi în siguranţă dacă supu

săi sunt săraci, expuşi dispreţului, prea slăbiţi sau în disput* * m m ^1 \ continue pentru a susţine un război împotriva duşmanilor .

Libertatea individuală

HobbegBitroduceo distincţie utilă pentru- înţelegerealegăturii diriK libertatea individului şi economie:omul liber*iDenaieagmişcare şi libertatea subiecţilor. Un om liber este acela

care^căutând lucruri pe care forţa şi inteligenţa sa îi permit să lem este împiedicat să facă ceea ce voia să facă"274,

p concepţia lui Hobbes acţiunile omului sunt acte voluntare, iar ffccaxz individ urmăreşte sa obţină ceea ce este cel mai bine pentru

l i ! !I

da



el. Hobbes nuanţează uşor discursul denunţând abuzul de Ş S• t < «•* • J

prin aplicarea termenilor de liber şi libertate şi altor lucruri decât

corpurile. Din faptul că libertatea desemnează absenţa opoziţiei sau a obstacolelor exterioare care să împiedice mişcarea omului rezultăcompatibilitatea libertăţii cu frica („uneori datoriile se plătesc deteama de a nu merge la închisoare: un asemenea act, fiind dat cânici un corp nu împiedică debitorul să păstreze banii, este un act alunui om dispunând de libertatea sa. în general, toate acţiunile pe

care oamenii le îndeplinesc într-un stat de teama legii sunt acţiunide la care ei au libertatea de a se abţine”275). Totodată, libertateaeste compatibilă cu necesitatea, pentru că „liberta tea oamenilor de asăvârşi ceea ce vor este însoţită de necesitatea de a face ceea ce

• 276 •• •Dumnezeu vrea, nici mai mult, nici mai puţin” . Oamenii atingastfel libertatea naturală sau, pur şi simplu, libertatea.

IV. Despre com petiţie, tranzac ţii şi bani

în mod clar, Hobbes are în vedere o economie cu o libertatede mişcare considerabilă, unde schimburile sunt voluntare şidescriu un schimb de drepturi de proprietate, indiferent dacă sereferă la schimburi trecute, prezente sau viitoare. Orice schimb,însă, este un contract, al cărui semn este cuvântul dat (promisiunea

A

sau înţelegerea). In raporturile de schimb concurenţele care au iocspontan operează câştigul (meritul) şi dreptul (Hobbes distingedouă situaţii ale meritului: primirea şi cedarea). în contractele de

H A

m . . j

M dinco1 « . schimb,

ian. argint (folos m proprie, caaoei (semn mo

Hobbesale banilo

1. Măsuraînăsuri,

toate \o

| ^ v j io

demIVltUîQ



i p i ;8'tflr I. %°r S I S l

°riiie ,1 % i folosi

eaact

^ e s te

$

banii. B l stoate acpuniileeii'g u sunt act»»o t o d a t ă , f ib e s t^

dreptul asupra scopurilor implică şidreptul asupra ^ lor ..Cel care transmite un drept, transmite,de asemenea.

ra în care depinde de el, ceea ce estenecesar pentrua-ltn masuiaI ^tfe l, cel care vinde un teren transferă în acelaşi timp şi

îarba şi tot ce se află pe acel pământ. La fel cel ce vinde o moară nuA

poate deturna cursul apei care o pune în mişcare. Insă şi cei care-itiau unui om dreptul de a guverna suveran sunt recunoscuţi că-i dauşi dreptul de a le percepe taxe pentru întreţinerea unei armate şi de

a numi magistraţii care să facă dreptatea”277. în acelaşi timp,suveranul stabileşte costurile de tranzacţionare a drepturilor dc

ea oamenilor dei I proprietate din contractele reciproce de schim b (vânzare,e a face ceea ar cumpărare, schim b, împrumuturi, chirii). Evaluarea acestora se face6. Oamenii arşJ aur- argint (folosite ca măsură comună pentru mai multe state, cu

WBRBSB8IM8 I va oare proprie, care nu poate fi modificată unilateral) sau înmonedă (semn monetar cu valoare atribuită printr-un act ai puterii

suverane). Hobbes dezvoltă câteva argumente ale principalelorfuncţii ale banilor într-o economie:

e cuo liberivolunW f

erent (&că'' mr ine

>rice p pproiBiSf

care 1 1KS

1. Măsură a valorii tuturor celorlalte bunuri: „cu ajutorulacestei măsuri, toate bunurile mobile şi imobile potsă însoţească

*•>2,78un omiufoate Jocurile pe care le frecventează

2. Mijloc de schimb atâtin interior, cât şi în raporturile internaţionale:..aurul şi argintul suntrecunoscute detoata lumea calucruri«de mare valoare şi, de aceea, constituieo măsură comoda avalorii tuturor bunurilor In relaţiile internaţionale”,iar „moneda



este o măsură suficienta a \ajstatului'070.

3. Mijloc de circularcircuit hrănind toate părţile1

II

«irigaţia sanguină a statului"*

Moned

V. Despre propri

V I . J u s t i t i ăcomutativâ ş i — — — _ t r _ _ _ _ ™



subiecţii

tului, ,,65

roducând

ne de apoate să

dezvoltăfeh după

iritmeticăconţine| (adică,legale)-

Totul se desfăşoară potrivit valorii juste, mai precis a valorii pe care contractanţii acceptă să o furnizeze. Justiţia comutativă pare să fie puternic legată de acţiunile economice, ea este Justiţia contractantului, a executorului convenţiilor în actele de vânzare şi cumpărare, în actele de donaţie şi de închiriere, în darea şi luarea cu împrumut, în schimburi, trocuri şi alte acţiuni contractuale” . Justiţia distributivă este arbitrară, pentru că presupune definirea a ceea ce este drept, astfel încât arbitrul să distribuie fiecăruia ce-i aparţine, adică să realizeze justa distribuire sau echitatea.

V II. Repartiţia

■PProblema repartiţiei priveşte deopotrivă repartiţia

resurselor,a muncii, a terenurilor, a privilegiilor, a drepturilor de a

face saude a nu face ceva.1. Repartiţia resurselor este pusă în legătură cu necesitatea

asigurării vieţii oamenilor şi a perpetuării lor. Anglia,spune Hobbes,are două mame care să o hrănească: pământul şimarea. Dacă resurselede care dispune statul la un moment dat suntinsuficiente pentrua hrăni populaţia, atunci se poate procuranecesarul dincomerţul exterior (schimbând surplusul indigen de

bunuri pe bunurile doritesau produsele manufacturate pe produsealimentare) sau printr-un războidrept.

2. Repartiţia pământului este în mod clar legată de producerea hranei şi priveşte atribuirea drepturilor de proprietate,acţiune aparţinând puterii suverane.



k'

3. Delimitarea domeniului public de cel privat.

4. Repartiţia drepturilor de a face comerţexterior.

VIII. Despre stat:

Comunitatea este pentru Hobbes o reuniune de indiviziacţionân d sub mobilul pasiunilor, care concentrează dorinţa de bunăstare . Această propensie a indivizilor spre a-şi împlini dorinţade bunăstare îi face să se concureze între ei. Starea naturală secaracterizează prin războiul tuturor contra tuturor, având fiecare

A |#dreptul la orice. Insă această stare nu este de durată; oamenu subimboldul fricii sunt împinşi să-şi constituie o societate. Teama îi face pe oam en i să dorească sociabilitatea şi să caute siguranţa însocietate. Societatea fondată pe frică şi pe o regulă morală rezultată

2g2\din contracte defineşte statul (republica, civitas, Leviathanul ).Statul este opus stării naturale prin organizarea sa (politică şi

privată) , ad ică prin faptul că „un număr oarecare de oameni sunt• ,283reuniţi prin grija faţă de acelaşi interes sau acelaşi gen de afaceri”şi prin regulile pe care se fondează. Funcţia principală a statului estede inhibare a pornirilor agresive: el trebuie să oprească izvorul pas iunilor individuale, să asigure respectarea contractelor, săsupravegheze proprietatea privată, să împiedice societatea să cadă înstarea de anarhie. In acelaşi timp, statul trebuie, în mod egal şi într-olargă măsură, să respecte libertatea individuală (în special în

producţie, repartiţie şi consum). La Hobbes, statul are un rol

„ l a i e a a c

® i I ca<* i p

2S2 In Vechiul Testament , Leviathan era un monstru fabulos, simbol al colosa lu lu i .

2*y Th. Hobbes,op. cit., p. 233

r / ţ i * »

/ T ^ ae \a Vnv

K 0 asemenc e a m a i p u t e

sene de scdoWea tratat

3ciisoarcdespre tolerantă” j) care au ex

»aitott precum oussea K m despie drepxrevoluţia şi o apr

diatei libertăţi, derivaXi'AV«nâmWcombate pe^ adevărate şi mai pi! naiuia\ă ca despr

in natură, XtaXâ

v %ta\ stvioa tva\\XT"■afera socieXăpi, 1111 mXt-o socieX

a



i

Căf Jf

touomie subsidiar,individuleste motorul progresului economic,ivitul arc dreptsurse definanţarea acţiunilor sale biruri, impozite, j u ' şi amenzi, pentru a căror încasare şi cheltuire se ţine o■ntabilitate. Destinaţia principală a veniturilor statului o constituie■reţinereaadministraţiei,armatei, aînvăţământului public, a justiţiei,

Htvum şia altor afaceri publice. Hobbes credecă statul are de faptE i avantaj dacaseabţinede la implicarea în economie,fărăca acest

Htu sai limite/e puterea. Statul poate nu numai să se servească de^K'asta putere, ba chiar nu există niciun drept împotriva lui; elHhuiesăscorganizeze deo asemenea manieră, încât să constituie o

ICrnă irezistibilă, cea mai puternică din câte au existat - Leviathan.________ B John Locke (1632-1704), filosof şi eseist englez, a rămas^^^^H^^Hcbru printr-o serie de scrieri („Eseu asupra intelectului

jt; Oltenesc", „Al doilea tratat despre cârmuire” şi celebra saI J risoarc despre toleranţă”, „Consideraţii despre valoarea şi

âv* «'‘•T %

k l £ t I MiU*.. Blfcl nînda banilor”) care au exercitat o puternică influenţă asupracops#*3 ^ f

unrr autori precum Rous.scau, jVlomesquieu şi alpi.n& S l f I I A scris despre dreptul natural; spre deosebire de Hobbes,SRî 1 sila! inc revoluţia şi o apreciază ca fiind conformă principiilor

.u.iivi libertăţi, derivată din dreptul natural. în tratatele asupra

i

H I i I£lfCmării îl combate pe Hobbes şi stabileşte principiile unei bazeadevărate şi mai juste ale acesteia. Autorul vorbeşte despre

snlea naturală ca desua' acea stare primitivă în care oamenii trăiesc^Hri în natură, tratând apoi despre contractul social şi dreptul

S U B 1 1. Starea nalurllă o vede nu numai acolo unde omul trăieşteîn ifara .societăţii, ci o identifică şi în situaţia în care omul estestabilit într-o societate liberă, enunţând principiul: „starea naturii se

n i



aj Oc/> tt

% * (/>*



n' Wm 01

x| g g |

Kafl$1B

p i 3 iMag 9PMP&4HWHi|

RHIUc j , P t j j Sk

^ ^ ^ ^ ^ ■ m e i a / ă pe ° Serie de Val°n morale ^1,bertate’ egalitate,^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ B a b i l i t a t e , toleranţă ş.a.), dar şi materiale (pământ, aur, argint,

care nu incompatibilitate.F « t k %,

hH I

® i i i , i^ Parte 6k li e i | l l s J

“ pentm L l

de >1P%ia Iena tea de, „ # ■

05Hktfl

Valorile compatibile pe care se fondează statui,

după Locke

«re”as. LodtJesenţial în kulddT |

iunu lor; el «mm

c \ ^ r \Morale: Materiale:

libertate, egalitate, pământ, aur, argint,I sociabilitate, toleranţă,... imobile,...

v _ _ _ _ _ _ _ _ _ J L _ _ _ _ _ J

dSl

i i iknţa ggIepolitfe ‘1

pn iP l• că i P P 11 ^ .â k n

i f c i

î i i ^

AIn opera lui John Locke se întâlnesc şi unele idei economice

■ p e au rezonanţă şi astăzi, dintre care reţinem:

1. Concepţia despre bogăţie

Opiniile economice ale lui Locke sunt puternic influenţate,Cum era şi firesc, de mercantilism; bogăţia unui stat constă în

Hun denţa banilor (în comparaţie cu popoarele vecine); banii sunt oJjfarla preferabilă tuturor celorlalte, deoarece cu ea se poate obţineBice ; prosperitateajunei ţări se măsoară într-o balanţă comercială■ cedentară; statul nu se poate îmbogăţi decât printr-un conferţIficn iat şi reglat înlscopul creşterii bogăţiei monetare sau prin noi

287Bceriri

&.Gonnard ,op. cit\ p. 143

141



II. Despre valoare

wm, Ă9 Ur

Sub influenţa lui Petty, Locke consideră valoareaW/MÎUk din natură şi din muncă, dar numai munca face posibilăvalorii iniţiale, iar forţa unei ţări depinde mult maimult (k pfşuWM

Asa decât de pământul său. In timp ce, „Natura şi pământulm fw&ffî numai materiile ca atare, aproape lipsite de valoare'"numai J4UMM îi datorăm cea mai mare parte din roadele folositoare ale păntktuM căci. dacă paiele, tărâţele şi pâinea unui acru de pământ m \w d t-v>grâu au o valoare mai mare decât rodul unui acru de pămâfd k fet & bun care zace irosit, aceasta este rezultatulmuncii’'2**, Locke faceelogiu muncii, îndeosebi muncii agricole, pentru că ..Muma e^e^ care dă cea mai mare valoare pământului, iar fără ea acesta aprMf# că n-ar avea nicio valoare”289. După opinia lui IxtcUe, pe fcwb* comun oferit de natură, tot munca (dar şihărnicia.) se află koriginea dreptului de proprietate, dar nuîntâmplător: „deşi Iu&itttte

• * t / A l t naturii sunt date în comun, omul(fiind stăpân sieşi şiproprietar# propriei persoane, ca şi al acţiunilor munciisale; are in el trrWV marele fundament al proprietăţii”290.

Valoarea pământului este dată de calităţiletâmwhih':k munca depusă pentru a-1 c ul ti va y |y 2yî|gj& (creşterea 'a rezervelor de bunuri, generalizareaschimbului pe bam au făcui11 pământul să fie mai puţin şi scapete 1 valoaremai mare).

*

, ..

" i*JIw

t<«fa fe 5§®

28 8 j ( 1999) , Al doilea tratai despre cârmuire. Stmoare despre /fimEditura Nemira, Bucureşti, p. 139

289 Ibidem, p . 78 ^ibidem, p- 79

w ta spe

sfcfe - ^g | | wW

j**

d



De asemenea, acceptă teorile lui Petty despre salariul minim^Kpespre dobândă. Totodată, acceptă ideea unei rate maxime a

fcdobânzii, cu condiţia ca aceasta să nu fie o sancţiune asupradolpnzii curente.

III. Banii

Banii reprezintă una dintre cele mai importante convenţii şiinffcnţii ale oamenilor: „Aurul, argintul şi diamantele sunt lucruricărora imaginaţia sau acordul le-au dat o anumită valoare, mai mare

^ H k t aceea a folosului real sau a sprijinului pe care-1 dau vieţii”2l.^ D|rinţa de bogăţie, dar şi abundenţa, i-a determinat pe oameni să^Hdifice valoarea intrinsecă a lucrurilor; valoarea intrinsecă a banilor depinde numai de utilitatea lor. Locke subliniază capacitatea

^Hbcială a banilor în facilitarea cooperării dintre oameni şi asgînmulţirii posesiunilor: „Căci, eu întreb: ce valoare ar acorda un om|uiiui pământ excelent, de zece sau o sută de mii de acri, gata cultivat

şi bine înzestrat cu cirezi de .yite. în mijlocul ţinuturilor din interiorulIgmericii, dacă nu ar avea speranţa de a face comerţcu alte părţi ale

lSfnii, astfel încât să-i aducă bani de pe urma vânzăriiHfcduselor?”292. Misterul utilităţii deosebite a banilor se explică, şi

K- ‘H p uşurinţa cu car£ aceştia îndeplinesc funcţii diferite fară niciun

|xel de obstacol. Intr-adevăr, banii (aur) sunt un echivalent generalcomod, „o bucăţică inică de metal galben, ce poate fi păstrată fară aI irosi sau deteriora, valorează cât o bucată mare de came sau cât o

I j i Locke (1999), op. ci t. , p. 80I Ibidem, p. 81



V Jr j.w

f J - iW1 / - W

Im 1 A *«'293 1 . 1 “ fv f . * f iU întreaga p.mmadu tic grau . lo tmm sunt atat un mijloc de schimb ^ 'j Iu fel de comod, durţi un mijloc deeconomisireţi tezaurizare $

id M ei m

m

VI. Despre proprietate

Intr-un Ici, inventarea banilor i-a titeut pe oameni să înveţe cumsă Idea valoare acelor bunurilor perisabile şicumsă le transforme în f .lucruri durabile. .

» 1 ■

îLocke precizeazăcondiţia esenţialăa societăţilor politice:W?r ^ ^ p0 \fixarea regulilor expliciteale dreptului de proprietate, prin care "

oamenilor să li se garante/e vieţile, libertăţile şi averile: astfel, ©entoam enii ar avea unmotiv temeinicsă părăsească starea naturală şi să prefere statul. Implicaţiiledefinirii dreptului de proprietate ^^accstocuprind, potrivit concepţieilui Locke, şi câteva aspecte care interesează şi aranjamentul economic al statelor, între care:

1. Proprietatea este în acelaşi timp scopul guvernării şi motivul pentru care indivizii intră în societate;

2. Conservarea proprietăţii înseamnă stabilitate în timp alegilor despre proprietate, pentru că, subliniază Locke, „sub orice formă dc stat s-ar afla, puterea conducătoare ar trebui săcârmuiască prin legi declarate şi recunoscute şi nu prin dictate

• •• . < « . . . „294 . a . . . . - - - - - - - - - - - - - -

p rov izorii şi hotărâri incerte

3. Pluralismul proprietăţii rezultă din principiul conservării

şi din scopurile guvernanţilor şi guvernaţilor. Cerinţa esenţială a

acestui principiu „reclamă în mod necesar ca oamenii să aibă

de y K

l i l l l l l ca1 |

skhMman.

Ww tkâe, Brekcxitoa

- cic c\ii i\Xe d

4 g « u

294 J, Lockc, op cit, p. 74 Ibidcm, p, 139

144

i



C£-Iam ArMBte

vmtl

WVW tSC p

o acelaşi®?®

^K rieta te ; fară de care, trebuie presupus că, intrând In societate, ei■ g le rd e chiar scopul pentru care au intrat ;

4. Garantarea proprietăţii individului dă siguranţă şiBEed ere în guvernare; „întrucât posedă proprietăţi, oamenii din^H eta te au un asemenea drept la bunurile care sunt ale lor prin

^H ple comunităţii, încât nimeni nu are dreptul de a le lua averea sau^ H ) parte a proprietăţii fară consimţământul lor; fară acest drept, ei

liiUBu niciun fel de proprietate”296;• • -5. Inalienabilitatea dreptului de proprietate presupune că

^ H p ip e le sau senatul „deşi pot avea puterea de a întocmi legiIf^g tr u reglementarea proprietăţii între supuşi, nu pot avea puterea

lua ei înşişi toată proprietatea supuşilor sau numai o parte a eiconsimţământul acestora. Căci aceasta ar însemna de fapt să nusupuşilor niciun fel de proprietate”29 . Despre dobânzile asupra

pftântului, susţine că ele sunt un semn al bogăţiei naţionali

fer*

im;

p f & t î i

odit |i $j

rtei

.0f $ w *

f Qtlnai dacă sunt mari.

în concluzie. Evul Mediu a fost pământul.fi

ntîfÂ

I

Uzat moştenirea culturală a anticilor, dar care aprodus, pentru| tinfc şi aceeaşi realitate,; concepţiiopuse: creştinism, mercantilism,^Uralism, comunism. Toateaceste idei şi teorii sevor regăsi îngHicipalele curente degândire economică din perioada modernă,

alte cuvinte, ideileaurămas,numai stăpâniis-au schimbai.

Ii. Locke, op,cit., pIdemibidem, p. 141

■



HHBHhCUPRINS

Stăpânii ideilor economice în Antichitate

De la „Cetatea ideală” la „Economie”I Ideile economice din Roma antică

I Creştinismul..................................

I Sinteza între filosofia antică şi creştinism: Sfanţul Augustin

I Scolasticii.........^

11

1245

.6 8

.70

.95

stapanii ideilor economice i

Documents