USMF Nicolae Testemiteanu

Proiect la BIOSTATISTICA

Tema:Standartizarea

Profesor: Margine L.Realizat de Chiriac Ionel

CUPRINS

• Standartizarea• Metoda directa• Metoda indirecta• Metoda tangentiala

Regula de bază a statisticii – „compară comparabilul” presupunecompararea indicatorilor obţinuţi în totalităţi statistice omogene

Însăsunt frecvente cazurile cînd trebuie de comparat

indicatori, asupra mă-rimii cărora a influenţat neomogenitatea totalităţilor

studiate.

Exemplu:Se compară indicii mortalităţii generale în două raioane. Calculul

simplu arată că în raionul A nivelul mortalităţii generale este 10‰,iar în raionul B – 8,1‰. Însă, până a formula concluzia finală referitor la factorii care au influenţat diferenţa dintre indicatori, trebuie analizate totalităţile comparate. Se acordă

atenţie structurii pe vârste a populaţiei din raioanele corespunzătoare, din motivulcă structura populaţiei pe vârste incontestabil influenţează indicatorul mortalităţii

generale. Cu cât sunt mai multe persoane vârstnice, cu atât mai mare poate fi nivelul mortalităţii. În cazul nostru, în raionul A, ponderea persoanelor vărsta cărora a depăşit 60

de ani este de 30%, iar în raionul B – 16%. Prin urmare, în raioanelecomparate structura populaţiei pe vârste este diferită şi, în acest caz, indicatorii

mortalităţii generale (10‰şi 8,1‰) nu potfi comparaţi în formă brută.Pentru a compara indicatorii menţionaţi se va utiliza metoda de

standardizare.

În multe investigaţii socio-medicale, precum şi clinice, este exclusă posibilitatea de a opera cu colectivităţi omogene, producătoare de fenomene care se cer comparate. Mai frecvent aceasta se referă la compararea indicatorilor sănătăţii populaţei (natalitate, mortalitate

generală, morbiditate) în ţări, regiuni, raioane, oraşe cu structură diferită a populaţiei pe vârstă, sex; compararea activităţii instituţiilor medicosanitare cu structură diferită a

contingentelor de bolnavi.

• Standardizare – metodă de calcul a indicatorilor standardizaţi(ipotetici), care substituie valorile relative sau medii care sunt incomparabile din cauza neomogenităţii structurale a totalităţilorcomparate.

Cea mai frecvent utilizată este metoda directă de standardizare.În cazul utilizării acestei metode drept standard este structura populaţiei, care

se consideră că este identică în ambele totalităţi comparate.Esenţa metodei este în eliminarea factorilor ce influenţează mărimea indicatorilor obţinuţi

• Etapele metodei directe de standardizare:1. Calculul indicatorilor intensivi (rata) sau medii speciali (pentru fiecare grupă – pe sexe, vârstă, durata de spitalizare, termenul de internare etc.)şi generali pentru fiecare totalitate.2. Selectareaşi calculul standardului.3. Calculul “valorilor aşteptate” pentru fiecare grupă de standard4. Calculul indicatorilor standardizaţi5. Compararea totalităţilor după indicatorii intensivi sau medii generali şi indicatorii standardizaţi. Concluzii

• !!! Indicatorii standardizaţi sunt convenţionali (ipotetici) şi nu ofer ă informaţie despre m ărimea real ă a fenomenului studiat. Fără indicatorii intensivi sau valorile medii nu sunt valabili

• Avantajul acestor indicatori este faptul că permit de a elimina influenţa asupra mărimii indicatorilor intensivi sau valorilor medii a neomogenităţii structurale a totalităţilor comparate şi oferă răspuns la întrebarea „Care era să fie mărimea fenomenului studiat dacă totalităţilecomparate ar fi fost identice”.

Metoda indirectă de standardizare

• se utilizează în cazurile cândindicatorii necesari pentru comparare şi analiză lipsesc. Acestea sunt „reconstruiţi” în mod invers, spre exemplu în baza datelor despre mortalitate, morbiditate, letalitate, care trebuie redaţi cât mai obiectiv în corespundere cu informaţia cunoscută despre numărul şi structura populaţiei.

• Se aplica in studiile de cohorta retrospective• Se calculeaza in epidemiologia ocupationala• Stabileste daca nr de cazuri sau decese

observate in populatia studiata este mai mare decit in cea standart.

• Daca in Metoda directa avem nevoie de Indicii intensivi speciali si generali si cei standardizati pentru analiza si concluzii atunci ….

Elementele de calcul necesare

• Structura reala pe virste in populatiile comparate

• Modelul de mortalitate standart ales de investigator, respectiv mortalitatea standart specifica pe virste.

Str pe virste a populatiei

Mortalitatea specifica pe virste

Met directa Standart Reala

Met indirecta Reala Standart

Rata standardizata

• Unde -str reala pe virste• -mortalitatea specifica standart

Exemplu

• 2 populatii A si B-Rata bruta de mortalitate 10 si 20 decese la 1000 de loc

Mortalitatea standart si ratele standardizate in doua populatii A si B

Virsta (ani) Mortalitate std Mx

Str populatiei A pxA in promile

Str populatiei B pxb

0-15 10 0,3 3 0,10 1

16-55 5 0,6 3 0,50 2,5

>56 20 0,1 2 0,4 8

Total 1 8 1 11,5

Metoda tangenţială de standardizare

• se utilizează în cazurile cândîn totalităţile comparate lipsesc date privind bolnavii, decedaţii etc. Dreptstandard este luat un indicator cunoscut: exemplu – indicatorii mortalităţiigenerale, mortalităţii pe vărste, letalităţii etc. din literatura de specialitate,statistică oficială şi cu acesta sunt comparaţi indicatorii primari