stabilitate noi

of 34 /34
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - Finanţe Asigurări Bănci şi Burse de Valori - Supravegherea prudenţială şi rolul acesteia în gestionarea riscului sistemic Master: Bănci şi Politici Monetare An I Studenţ i: Gr.4: Tancu Alina-Stephany Purcărescu Constantin Voicu Marius Luis

Author: alina-tancu

Post on 03-Jul-2015

337 views

Category:

Documents


2 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - Finane Asigurri Bnci i Burse de Valori -

Supravegherea prudenial i rolul acesteia n gestionarea riscului sistemic

Master: Bnci i Politici Monetare An I Studeni: Gr.4: Alina-Stephany cu Constantin Luis Tancu Purcres Voicu Marius

Bucureti, 2011 CUPRINS

Introducere........................................................................................ ......................pg Capitolul I Supravegherea prudenial..........................................................pg 1.1 Modele si instrumente ale supravegherii prudeniale.........pg 1.2 Importana supravegherii prudeniale..................................pg Capitolul II Conceptul de risc sistemic............................................................pg 2.1 Gestionarea riscului sistemic.................................................. pg 2.2 Efecte ale manifestrii riscului sistemic................................. pg 2.3 Cauzele manifestrii riscului sistemic....................................pg Capitolul III Instrumente de analiz macroprudenial............................. pg 3.1 Testul de rezisten bancar................................................... pg 3.2 Testul de contaminare interbancar...................................... pg Concluzii............................................................................................. ....................pg Bibliografie......................................................................................... ....................pg

2

Introducere

n ultimele dou decenii, studiul bncilor i activitii bancare a constituit, pentru cercettori, unul dintre cele mai fascinante domenii de exploatare. Acestui sector i-au fost dedicate numeroase lucrri cu caracter fundamental sau aplicativ. Bncile opereaz ntr-un mediu n continu schimbare, ele fiind expuse unor riscuri din ce n ce mai complexe care devin o ameninare pentru abordrile tradiionale ale managementului bancar. n aceast perioad de criz financiar, indicatorii de eficien i de profitabilitate ce caracterizeaz sistemul bancar au fost afectai, astfel prudena bancar a devenit o preocupare permanent a instituiilor ce compun sistemul bancar. Aplicnd principiul prudenialitii la nivelul ntregului sistem bancar se evideniaz o form de verificare a activitii bancare i anume, supravegherea bancar. Aceast form de supraveghere a aprut ca o necesitate a generalizrii unor principii care s asigure o modalitate de urmrire a eficienei activitii bancare desfurate de fiecare instituie de credit component a sistemului, dar i a sistemului n ansamblul su, cu scopul de a menine stabilitatea financiar. n domeniul bancar, supravegherea prudenial presupune observarea permanent a fiecrei componente a sistemului i a efectelor activitii acesteia asupra sistemului. Evoluia necorespunztoare a unei instituii de credit poate produce consecine care pot fi uneori dezastruoase asupra altor instituii din sistem, ceea ce poate duce la periclitarea sistemului, chiar pn la pragul colapsului. 3

De aceea, societatea i statul nu pot rmne indiferente la asemenea riscuri, fapt pentru care, n fiecare ar, a fost creat o instituie public nsrcinat cu funcia de supraveghetor al sistemului bancar. Cadrul metodologic de monitorizare i gestionare a riscului sistemic a evoluat att la nivel macro-prudenial ct si la nivel micro-prudenial, progresul nregistrat referindu-se att la dezvoltarea instrumentarului folosit ct si la procesul de standardizare i cooperare la nivel internaional. n Romnia, instituia care se ocup cu prevenirea riscului sistemic prin promovarea unei supravegheri bancare eficiente este Banca Naional a Romniei. Problemele fundamentale ce stau n atenia sectorului bancar privesc att dezvoltarea i creterea eficienei acestuia ct i restructurarea i soluionarea portofoliului de credite neperformante, care continu s nregistreze niveluri ridicate. Aceasta presupune din partea BNR o abordare strategic a problemelor sistemului bancar care s-a concretizat, pn n prezent, n consolidarea sistemului printr-o politic prudent de autorizare de noi bnci i instituirea unui regim sever de supraveghere sau retragerea autorizaiilor de funcionare unor bnci aflate n incapacitate de plat. Obiectivul major al BNR contribuie la realizarea stabilitii ntregului sistem financiar. S-au dezvoltat numeroase metode i procese pentru realizarea unei supravegheri i a unei evaluri continue a bncilor, avnd drept scop prevenirea apariiei crizelor bancare. Lucrarea de fa, "Supravegherea prudenial i rolul acesteia n gestionarea riscului sistemic ", prezint o analiz a supravegherii prudeniale, a conceptului de risc sistemic i a principalelor instrumente de gestionare a acestuia. Supravegherea prudenial reprezint unul dintre obiectivele majore ale unei bnci centrale, prin intermediul creia se promoveaz o monitorizare bancar eficient, care s contribuie la realizarea stabilitii ntregului sistem financiar. De aceea, n prezent se acord o atenie particular mbuntirii calitii supravegherii i monitorizrii bancare. n primul capitol, am sintetizat cele mai importante consideraii din literatura de specialitate privind supravegherea prudenial, prezentnd modelele, instrumentele, dar i importana acesteia. n cel de-al doilea capitol, am adus n discuie conceptul de risc sistemic, punnd accent pe gestionarea riscului sistemic, efectele manifestrii i cauzele care determin manifestarea unui astfel de risc.

4

n ultimul capitol, am analizat principalele instrumente de cuantificare i gestionare a riscului sistemic, fcnd referire la instrumentele de analiz macro-prudenial. Scopul acestei lucrri este de a face o prezentare succint a modului n care supravegherea prudenial este esenial n gestionarea riscului sistemic, analiznd instrumentele utilizate de ctre bncile centrale n activitatea de monitorizare i supraveghere prudenial, pentru asigurarea stabilitii sistemelor financiare i, totodat, pentru evidenierea principalelor dificulti cu care se confrunt autoritile centrale n procesul de implementare a unor astfel de instrumente.

Capitolul I Supravegherea prudenial

n timp ce reglementarea bancar se definete prin ansamblul de legi i norme aplicabile bncilor n activitatea lor, cea de supraveghere se refer la activitatea de monitorizare a situaiei financiare a instituiilor bancare i la verificarea modului cum sunt respectate i aplicate reglementrile bancare. n mod tradiional, sistemul bancar a fost supus unui grad nalt de reglementare i supraveghere. Dei n numeroase ri se observ o tendin de dereglementare a sistemului bancar, activitatea bancar continu s rmn, pe plan mondial, una din activitile economice cele mai normate. Supravegherea bancar este activitatea pe care o desfoar autoritatea de supraveghere bancar asupra tuturor entitilor componente ale sistemului bancar romnesc care const n urmrirea modului n care aceste respect reglementrile prin care sunt decise cerinele prudeniale care s asigure att aplicarea unei politici i practici bancare prudente n interesul bncii respective i a clienilor acesteia, ct i credibilitatea i viabilitatea ntregului sistem. Supravegherea bancar const n monitorizarea strii financiare a fiecrei instituii de credit i la nivel agregat, i verificarea modului n care sunt aplicate i respectate reglementrile bancare.

5

Supravegherea prudenial bancar const n ansamblul proceselor prin care una sau mai multe autoriti naionale asigur sigurana i stabilitatea sistemului bancar. Termenul este utilizat att n sens restrns, ct i n sens larg. O supraveghere prudenial de calitate reprezint o condiie necesar, dar nu i suficient pentru a avea un sistem bancar sntos. Alte condiii includ asigurarea unui cadru macroeconomic stabil, a unui sistem juridic funcional, a unui sistem contabil care s permit reflectarea situaiei patrimoniale corecte a companiilor, a unui sistem echitabil de impozitare a profiturilor bncilor, a unui sistem financiar nebancar bine dezvoltat. Practica a artat c, dei crize bancare au aprut i n economii puternic dezvoltate, ele au fost mai frecvente n economii n tranziie sau n curs de dezvoltare, la care o parte dintre condiiile de mai sus nu erau ndeplinite. Avnd n vedere c supravegherea prudenial a unei bnci se desfaoar pe ntregul interval cuprins ntre acordarea autorizaiei de funcionare a acesteia i retragerea autorizaiei, raportul juridic dintre banca central, n calitatea sa de autoritate de supraveghere i o banc comercial exist i se manifest, n mod difereniat n raport cu aspectele specifice momentului analizat, pe tot parcursul supravegherii. Supravegherea prudenial a activitii bncilor-persoane juridice romne i a sucursalelor bncilor strine este realizat de BNR pe baza raportrilor de pruden bancar transmise de acestea ctre Banca Central, precum i prin inspecii la sediul bncilor. Supravegherea pe baza raportrilor bncilor s-a axat , conform normelor i reglementrilor de pruden bancar internaionale, pe urmrirea urmtoarelor obiective: - primirea n termen de la bnci a raportrilor privind indicatorii de pruden bancar (raportul de solvabilitate, mprumuturile mari acordate clienilor, poziia valutar zilnic, clasificarea creditelor i constituirea provizioanelor specifice de risc); - analiza n dinamic i evaluarea performanelor financiare ale fiecrei bnci, determinarea evoluiilor i a tendinelor n cadrul sistemului bancar; - semnalarea cazurilor de nencadrare a indicatorilor de pruden bancar n nivelul prevzut de reglementrile n materie, n vederea lurii msurilor pentru prevenirea deteriorrii situaiei financiare a bncilor i aplicarea sanciunilor prevzute de lege n cazurile de nclcare repetat a acestor norme.

6

n cadrul Bncii Naionale a fost iniiat proiectul de raportare statistic n baza cruia bncile vor transmite raportri prin utilizarea reelei de telecomunicaii interbancare. Acest sistem de raportare prezint o serie avantaje att pentru emitentul, ct i pentru beneficiarul de informaii, cum ar fi : eficiena (prin scurtarea timpului de transmitere i de prelucrare a datelor); creterea gradului de securitate (prin cunoaterea persoanelor care au acces la informaii); standardizarea i uniformizarea raportrii statistice.

1.1 Modele i instrumente ale supravegherii prudenialeExist mai multe modele de supraveghere prudenial: modelul instituional sau sectorial, modelul integrat sau unificat, modelul n funcie de obiective, modelul combinat i modelul funcional.

Modelul instituional ( sectorial )n urm cu cteva decenii, specialitii apreciau c supravegherea prudenial trebuie plasat sub "umbrela" Bncii Centrale. O asemenea abordare era esenial pentru elaborarea i implementarea politicii monetare, respectiv pentru asigurarea stabilitii moenatare, precondiie a stabilitii financiare. Multe ri au decis s externalizeze aceast funcie a Bncii Centrale, ctre o entitate independent i chiar implementarea acesteia la nivelul unei Agenii de Supraveghere Unificat. rile dezvoltate, cu un sistem financiar matur, au fost primele care au trecut de la supravegherea sectorial la cea integrat i ulterior alte ri, dintre cele emergente, au pus sub "umbrela" unei singure agenii. Acest model urmrete segmentarea clasic a sistemului financiar n 3 piee (piaa bancar, piaa de capital, piaa de asigurri), i vizeaz o categorie specific de instituii financiare, indiferent de activitatea pe care o desfoar. Exist deci, cte o autoritate de supraveghere pentru fiecare din aceste segmente ale pieei financiare. Supravegherea instituional este eficient n cazul intermediarilor financiari, deoarece nu creeaz duplicri ale controalelor prudeniale i determin costuri sczute. n situaia n care exist intermediari aparinnd unor sectoare diferite, dar crora li se permite s desfoare aceleai activiti, modelul poate conduce la distorsiuni de reglementare datorit faptului c este posibil s se aplice reguli prudeniale diferite fa de acelai tip de operaiuni. Distorsiunile respective pot genera arbitraje

7

de reglementare, cu consecine destabilizatoare asupra sistemului financiar. O variant recent a acestui model este supravegherea prudenial consolidat, consecin a modificrilor care au avut loc n ultimul timp n structura sistemului financiar, n diluarea segmentelor specifice acestei piee financiare. Aceast consolidare presupune o mai bun cooperare ntre autoritile de supraveghere, fie prin adoptarea unor memorandumuri de cooperare, fie prin crearea unor consilii ale supraveghetorilor financiari, care au menirea coordonrii activitilor ce nu sunt specifice unui singur segment al sistemului financiar. n prezent, n multe ri, Banca Central are n responsabilitate supravegherea prudenial a instituiilor de credit. n cazul acestui model, exist mai multe argumente pro i contra: Argumente pro: - sinergia informaiei relev importana informaiei colectat de Banca Central, esenial n elaborarea i implementarea politicii monetare - riscul sistemic se sprijin pe relaia de cauzalitate dintre controalele prudeniale exercitate asupra instituiilor de credit i evaluarea riscului la nivelul ntegului sistem financiar; - independena i expertiza reflect calitatea Bncii Centrale i aportul acesteia la realizarea stabilitii financiare, independena ei de interferen a politicului fiind esenial. Argumente contra: - conflictul de interese se creeaz premizele unei presiuni inflaioniste, care poate afecta obiectivul fundamental de stabilitate a preurilor; - hazardul moral Banca Central poate salva bncile care se confrunt cu probleme acute de lichiditate (prin manevrarea ratei dobnzii) pentru a acoperi posibilele nereguli din activitatea de supraveghere; -conglomeratele financiare pe plan internaional, asistm la crearea de mari grupuri financiare, unde se integreaz activiti din domeniul bancar cu cel de la asigurri sau alte domenii.

8

Modelul integrat ( unificat )Trendul actual de creare a unei structuri integrate a nceput n urm cu 20 de ani, n rile scandinave, pentru ca apoi sa se creeze asemenea agenii intregrate i n rile din Europa sau alte regiuni geografice. Modelul supravegherii integrate (supraveghere unic) implic c o singur agenie, de regul diferit de Banca Central, supravegheaz piaa financiar n ansamblul ei. Acest model i are geneza n procesul de erodare continu a barierelor tradiionale ntre activitile financiare i n apariia conglomeratelor financiare. Ca i n cazul modelului instituional, acest model prezint att argumente pro, ct i argumente contra: Argumente pro: - ofer o imagine concret a riscurilor specifice sectorului financiar; - este o structur mai transparent, nlturnduse astfel suprapunerea pe linia supravegherii; - genereaz reduceri de costuri ntruct permite dezvoltarea serviciilor comune de analiz a riscurilor; - se realizeaz o mai bun cooperare ntre autoritile cu responsabiliti specifice acestui domeniu. Argumente contra: - o structur centralizat nu asigur o dispersie a riscului, fcnd supravegherea mai vulnerabil fa de deficienele manageriale existente ntr-o singur agenie; - elimin avantajele poteniale care decurg de pe urma competiiei ntre ageniile de supraveghere specializate;

- omogenizarea excesiv a practicilor de supraveghere poate duce la scderea calitii de ansamblu a acesteia, n condiiile n care profilul de risc i natura activitii difer de la un segment la altul al sectorului financiar; - o autoritate unic de supraveghere poate spori riscul moral dac publicul va percepe c sectorul financiar se afl sub controlul unei simple entiti.

Modelul n funcie de obiectiveModelul n funcie de obiective are o utilizare mai restrns comparativ cu primele 2 modele. Fiecare autoritare de supraveghere are 9

drept atribuii exercitate n funcie de un anumit obiectiv indiferent de instituia financiar sau indiferent de activitatea pe care o desfoar. Altfel spus, avem o autoritate care este responsabil cu supravegherea mai multor sau a tuturor tipurilor de instituii financiare i o alt autoritate responsabil cu supravegherea regurilor de conducere a afacerilor. Avantajele acestui model sunt: - nltur conflictul de interese dintre necesitatea asigurrii confideniale n situaia unei crize a unei instituii financiare, pe de-o parte, i necesitatea asigurrii transparenei informaiei ctre clieni, pe de alt parte; conflictul este evitat pentru c aceste atribuii revin unor autoriti de supraveghere distincte; - asigur o mai clar distincie ntre sarcinile autoritilor de supraveghere, sporind astfel gradul de rspundere i de transparen n faa clienilor; - asigur o egalitate competitiv ntruct aceleai reguli prudeniale i de transparen se aplic tuturor instituiilor; - faciliteaz coordonarea dintre diferitele autoriti n cazul supravegherii conglomeratelor financiare multi-naional, prin reducerea numrului de agenii implicate.

Modelul combinatn multe ri, att modelul supravegherii instituionale, ct i modelul supravegherii integrate, au fost implementate n forma lor pur. n practic, modelele de supraveghere cunosc o mare diversitate combinndu-se elementele de la fiecare dintre ele. Acest tip de supraveghere se realizeaz fie de ctre agenii independent de Banca Central, fie este implicat i Banca Central.

Modelul funcionalAcest model este utilizat destul de puin n practica financiar. Fiecare autoritate este responsabil cu supravegherea unei singure activiti, indiferent de tipul instituiei financiare care desfoar aceast activitate.

Instrumente ale supravegherii bancare1. Sistemul de rating bancar

10

Prin utilizarea lui se urmrete identificarea ntr-o faz incipient a acelor instituii de credit, care se confrunt cu dificulti financiare i operaionale. Pe fundamente similare au fost construite sistemele de rating i n alte ri, inclusiv n Romnia. Acesta se bazeaz pe evaluarea mai multor componente care reflect performanele unei bnci, potrivit reglementrilor n vigoare n fiecare ar. Fiecare instituie de credit primete cte un rating (pe o scal de la 1 la 5) pentru fiecare component, i un rating compus i un scor ce reprezint punctajul total aferent indicatorilor ce definesc elementele sistemului. Importana acestui instrument de supraveghere este c permite la evaluarea instituiilor de credit n mod sistematic, att n timpul inspeciilor la faa locului (on-side), ct i ntre aceste verificri periodice (off-side). Acest instrument contribuie la identificarea instituiilor financiare i a activitilor lor, care se confrunt cu dificulti (sau acestea se pot ivi n viitor) i la ierarhizarea evalurii instituiilor de credit n funcie de prioriti pentru o alocare optim a resurselor autoritilor de supraveghere. Instituiile de credit care au primit un rating de credit sczut, vor fi mult mai atent supravegheate sau se poate ajunge la ridicarea licenei de funcionare (pentru a nu genera o nencredere n instituiile financiare). 2. Testul de rezisten bancar Testul de rezisten bancar presupune utilizarea unor serii de tehnici statistice care permit evaluarea vulnerabilitilor caracteristice riscului sistemic i aprecierea capacitilor instituiilor de credit de a absorbi ocurile n condiiile unor evenimente excepionale. Acesta combin datele macroeconomice (creterea economic, evoluia ratei dobnzilor, deficitul bugetar, evoluia ratei de schimb) cu informaii microprudeniale ntr-o abordare sistemic, care msoar impactul ocurilor asupra stabilitii financiare. Iniial, n modelele statistice erau incluse doar componente ale riscului de pia, ulterior fiind inclus i riscul de credit. Rolul acestor teste este de a identifica expunerile posibile care pot genera efecte endemice la nivelul sistemului bancar. 3. Sistemele de avertizare timpurie

11

Crizele bancare din ultimele decenii au generat nevoia unor sisteme de avertizare timpurie, care s prevad n timp util vulnerabilitile indicatorilor macroeconomici. Ele au fost proiectate ca insturmente de anticipare a iminenei crizelor bancare. Unele dintre aceste sisteme sunt utilizate pentru estimarea degradrii ratingului unei instituii de credit, indicnd deteriorarea situaiei financiare n intervalul cuprins ntre 2 inspecii on-side consecutive. Mai exist sistemele de predicie a falimentului, care identific corelaiile dintre anumite rate financiare i ipoteza unui posibil faliment. Al treilea tip de sisteme este cel ce evalueaz pierderile poteniale la nivel agregat i urmresc estimarea solvabilitilor viitoare a bncilor pentru determinarea pierderilor poteniale viitoare. Aceste modele, a cror utilizare a cunoscut o deosebit amploare n ultimele decenii, efectueaz analize cantitative riguroase. 4. Sistemele de raportare a creditului Se utilizeaz n practica bancar i cunosc 2 forme: a. Sistemul public de raportare aflat sub umbrela Autoritii de Supraveghere; b. Biroul de Credit, sub umbrela unei entiti private. 5. Schemele de garantare a depozitelor Riscul ca deponenii s nregistreze pierderi cumulat cu riscul de contagiune, care ar putea declana o criz bancar, au determinat Autoritatea de Supraveghere s dezvolte scheme de asigurare, respectiv de protecie a deponenilor.

1.2 Importana supravegherii prudenialeProcesul de globalizare a generat n ultimii ani o cretere a interdependenelor economice, inclusiv la nivelul sistemelor bancare. O consecin direct a acestui fenomen este aceea c impactul negativ al crizelor bancare din anumite ri tinde s afecteze i alte economii. Din 12

acest motiv, eforturile la nivel naional ale autoritilor de supraveghere au fost suplimentate n ultimii ani ntr-o msur din ce n ce mai mare, de eforturi pentru asigurarea stabilitii financiare la nivel global. Cea mai important realizare din ultimii ani n acest domeniu a constituit-o elaborarea, sub egida Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancar, a celui de-al doilea acord privind cerinele de capital, pe scurt Basel II. Dei aplicarea Basel II este facultativ, un mare numar de ri l-a introdus deja n legislaia naional. Este i cazul Uniunii Europene, i implicit al Romniei, care aplic acest acord ncepand cu 1 ianuarie 2007 (2008 pentru bncile din Romnia). Supravegherea are o dimensiune naional i una internaional. Dimensiunea naional este dat de rolul major al sistemului bancar n alocarea resurselor n economie, iar dimensiunea internaional. Dimensiunea internaional este dat de interdependenele crescnde care caracterizeaz economia mondial. n contextul globalizrii pieei financiare, vulnerabilitile aprute la nivelul unui sistem bancar, pot contamina alte sisteme bancare i se ajunge la o criz financiar mondial. Rolul supravegherii este acela de prevenire a riscului sistemic cu respectarea autonomiei fiecrei bnci i a desfurrii activitii bancare pe baze concureniale. ntr-o prim etap, n mod tradiional, supravegherea a fost o prioritate specifice. Astzi, supravegherea este orientat tot mai mult spre analiza profilului de risc a instituiilor de credit, a mijloacelor i instrumentelor de administrare eficient a riscurilor. direcionat pe verificarea conformitii cu legile i reglementrile ce gurverneaz instituiile de credit i activitile lor

Supravegherea reprezint unul din mecanismele-cheie ale meninerii stabilitii financiare din 3 considerente: a. permite evaluarea la nivelul individual i agregat a robusteei instituiilor, pieelor i infrastructurii sistemelor bancare; 13

b. permite identificarea principalelor surse de risc i vulnerabilitile care pot afecta stabilitatea financiar; c. permite evaluarea capacitii sistemelor bancare de a face fa crizelor, n eventualitatea n care riscurile s-ar putea concretiza. Dei n prezent sistemul bancar se caracterizeaz prin stabilitate, provocrile pentru activitatea de supraveghere ramn importante. Se impun ritmuri de cretere deosebit de rapide pentru activitatea bancar, iar aceast cretere trebuie realizat fr a compromite sntatea sectorului. n plus, tendinele care se manifest n activitatea bancar n ultimii ani (inovaia, automatizarea, internaionalizarea) ascund pericole care trebuie cunoscute i nelese de ctre supraveghetori. Pentru a putea face acestor provocri sunt necesare n continuare perfecionri n activitatea de supraveghere. Principiile unei supravegheri eficiente sunt: responsabilitate i obiective clar definite pentru fiecare autoritate implicat n activitatea bancar; - independena operaional i resursee adecvate; - cadrul legal adecvat care s includ prevederi clare privind autorizarea intrrii pe piaa bancar, autorizarea funcionrii i reglementarea ieirii de pe piaa bancar.

Capitolul II Conceptul de risc sistemic

Pentru a defini noiunea de risc sistemic trebuie s clarificm mai nti conceptul de proces sistemic. Procesul sistemic este acela in cadrul cruia apariia unor informaii negative despre o instituie financiar (sau 14

chiar falimentul acesteia) declaneaz o serie de efecte adverse altor instituii financiare. Un proces sistemic este considerat puternic dac cel puin o entitate afectat de ocul iniial va intra n faliment, dei era solvabil nainte. n orice alt caz, procesul sistemic este considerat slab. Numim criz sistemic, un proces sistemic puternic care implic un numr suficient de entiti care afecteaz buna funcionare a sectorului financiar. Buna funcionare a sistemului financiar se refer la eficiena cu care sunt alocate economiile deponenilor ctre sectorul real. Riscul sistemic este probabilitatea ca sistemul de pli i decontri s nu mai funcioneze ca urmare a unor factori perturbatori, cum ar fi nendeplinirea obligaiilor de plat de ctre un participant care poate sa provoace dificulti altora, declannd o reacie n lan i apariia unei crize financiare. Creterea deosebit de puternic a volumului de decontri, extinderea acestora pe plan mondial, globalizarea i plile electronice cu decontare rapid fac ca partenerii s se cunoasc din ce in ce mai puin i s se expun la decontri care depesc cu mult fondurile lor proprii i posibilitile de a obine lichiditate imediat de valori mari. Combinarea riscului dintre partenerii nonbancari cu riscurile dintre intermediari (bnci), poate amplifica foarte mult aspectele negative. De cele mai multe ori, datorita lipsei de informatie asupra actiunii celorlati participanti si a informatiei privind disponibilitatea bncilor de a mai acorda credite, apare fenomenul "domino", adica n lan. La aceasta se mai poate adauga si influenta altor factori ca lipsa de lichiditate, retragerea unilaterala din tranzactii angajate, vanzari rapide si soldari care declanseaza riscul sistemic. In principiu, spectrul riscului sistemic se intinde de la nivel individual, respectiv afectarea unei singure entitati de catre o dificultate financiara la nivelul unei altei institutii de credit, pana la cel general, respectiv cel al sectorului de activitate. De asemenea, impactul riscului sistemic se poate identifica la nivel national, regional sau chiar international. Daca toti managerii isi jefuiesc firmele avem o problema de risc sistemic. Atunci cand traditiile economice dintr-o tara impun ca fiecare sa ia cat poate toate firmele vor fi afectate, iar acest risc nu poate fi eliminat prin diversificarea portofoliului. Exista o inclinatie naturala de a privi procesele sistemice puternice, si mai ales a crizelor bancare, ca fiind evenimente rare. Totusi, crizele bancare au devenit, in ultima perioada, din ce in ce mai obisnuite, in special in tarile aflate in tranzitie. In perioada 1986-2003, peste doua treimi din tarile membre FMI au cunoscut probleme bancare semnificative.

15

In multe regiuni, aproape toate economiile au trecut cel putin o data prin experienta indezirabila a socurilor bancare. Bilantul recent, atat de costisitor, al esecurilor sistemelor bancare, este cheia prevenirii recurentelor. Crizele bancare sunt in mod tipic complexe si diferite unele de altele prin specificul factorilor determinanti, al modului de manifestare si al efectelor cauzate. Deoarece mecanismele cauzale nu sunt intru totul intelese, putem apela la clasificarea dupa simptomele caracteristice depistate, respectiv sindromul crizei. In acest sens, este important de distins intre elementele epidemice (contagioase) de la nivel macro cu cele de la nivel micro, si intre acestea si sindromul esecurilor endemice, asociat in special imixtiunilor guvernamentale si generalizarea lipsei de eficienta in functionarea intregului sistem bancar. Riscul in sistemele de plati cu decontare neta. Majoritatea platilor interbancare se desfasoara in sistemul de compensare multilaterala cu decontare neta, care s-a dovedit a fi cel mai eficient. Ca urmare acestei concentrari de plati pe un anumit sistem si riscul, inerent oricarui sistem, are o valoare mai mare si poate deveni un risc sistemic. Riscul apare datorita lipsei de lichiditate a unuia din participanti la sfarsitul zilei de decontare si se poate rasfrange asupra celorlalti participanti care nu pot sa-si primeasca fondurile pentru clientii lor. Uneori, bancile afectate sunt intr-o pozitie si mai dificila, intrucat acestea au avansat fondurile clientilor, bazandu-se pe sumele care trebuia sa le incaseze la compensare. In sistemul de compensare, bancile nu cunosc soldurile debitoare nete (sumele de plata) decat la sfarsitul zilei, deci este o incertitudine in ce priveste marimea acestuia si trebuie sa-si rezerve o lichiditate confortabila. Daca lichiditatea este prea mare inseamna un management mai putin performant, intrucat resursele raman neplasate si invers, daca sumele sunt insuficiente se apeleza pe piata la credite over night care se obtin cu costuri ridicate si deci ineficiente. Grija pentru evitarea riscului impune totusi mentinerea unei rezerve de siguranta in limite considerate acceptabile, adica sa nu influenteze semnificativ veniturile bancii.Pentru prevenirea riscului specific, BNR a stabilit unele reglementari privind: (a) incheierea unor conventii de creditare intre bancile participante la compensare pentru acoperirea eventualului deficit de lichiditate; (b) constituirea de garantii la banca centrala sub forma de titluri; (c) stabilirea unor plafoane de creditare de catre banca centrala ca imprumutator de ultima instanta. Pana in 1990, masurile care se luau pentru evitarea riscului sistemic erau de natura selectiva, adica bancile cu deficite cronice si cu probleme in acoperirea imediata a acestora erau excluse din sistemul de compensare. Raportul Lamfalussy din 1990 stabileste pentru tarile din 16

Uniunea Europeana o serie de masuri, in primul rand pentru platile care se adreseaza tranzactiilor externe, menite sa intareasca capacitatea institutiilor de compensare si sa reduca riscul sistemic, dintre care mentionam: - asigurarea unei baze legale bine fundamentate pentru furnizorul de servicii de compensare in vederea executarii pozitiilor nete; - intelegerea clara de catre fiecare participant a impactului schemei de decontare asupra expunerilor la riscul de credit si riscul de lichiditate (platile forward care prin natura lor implica o diferenta intre cursul stabilit inaintea decontarii si cursul din momentul decontarii); - stabilirea unor limite de expunere maxima (plafoane debitoare) a fiecarui participant; - asigurarea de catre sistemele de compensare a finalizarii zilnice a decontarilor (disponibilitatea unor resurse de credit si lichiditati la care sa se poata apela in cazul in care participantul cu pozitia netdebitoare se gaseste in imposibilitatea de a-si acoperi aceasta datorie); - divizarea responsabilitatii privind managementul riscului intre casa de compensatii si participanti. Deosebit de aceste masuri, unele tari au mai introdus obligativitatea impartirii pierderilor intre participanti, solicitarea de garantii, supravegherea si aletele care au ca scop stabilitatea sistemului de compensare cu decontare neta. Tarile dezvoltate practica sisteme de decontare bruta cu credit pe parcursul zilei, cu exceptia Elvetiei care nu asigura asemenea credite. In unele tari ca Germania, Japonia, Franta si SUA sistemele de decontare bruta coexista cu sitemele de transfer de mare valore pe baza neta. In alte tari, sistemele de plati cu decontare bruta in timp real sunt unicele sisteme. Uneori aceste sisteme se folosesc si pentru decontarea platilor de retail (detaliu). Evenimentele care au avut loc in domeniul bancar in deceniul trecut au readus in prim plan rolul bancii centrale de supraveghere si responsabilitate asuupra bunei functionari a sistemelor de plati. Majoritatea bancilor centrale europene si-au modificat reglementarile care, in noile conditii prevad: preocuparea pentru stabilitatea sistemului financiar si monetar, implicarea directa a bancii centrale in supravegherea sistemelor de plati, private si de stat, solutionarea prin acte de autoritate unilaterala a problemelor circulatiei banesti, restrangerea refinantarii, functionarea unei piete libere a fondurilor si impunerea unor mecanisme de control a riscurilor.

17

Banca centrala poarta in ultima instanta responsabilitatea pentru lichiditatea activelor financiare, pentru platile in moneda nationala si prevenirea riscului de a se folosi alta moneda, pentru asigurarea unor circuite sigure si stabile. In acest sens, Banca Reglementelor Internationale a emis in 1990 Recomandari privind sistemele de compensare multilaterala pe baza neta a platilor in strainatate, cunoscute si sub numele deStandardele Lamfalussy, care responsabilizeaza integral banca centrala pentru promovarea criteriilor minime de performanta. De asemenea, Institutul Monetar European a emis in 1992 documentul Trasaturi comune minime pentru sisteme nationale de plati cunoscute sub numele de Standardele Padoa-Schioppa prin care se prevede: accesul la conturile centralizate ale bancii centrale, standarde pentru decontarea pe baze nete a sumelor mari, imbunatatirea cadrului legal, perfectionari tehnice, corelarea orelor de functionare a sistemelor de comunicatii. Comitetul pentru sistememle de plati si decontari de la Basel a emis in anul 2001 conceptul de sistem de plati de importanta sistemica pentru a departaja de alte sisteme de plati de importanta mai mica, in sensul ca orice sistem care nu asigura o protectie suficienta impotriva riscurilor si poate provoca perturbatii sistemice in sfera financiara trebuie supus unei supravegheri din partea bancii centrale in sensul prevenirii riscului sistemic. Sistemele de plati de importanta sistemica fac obiectul unor reglementari la nivel international obligatorii penru bancile centrale care adera la conventiile privind platile internationale pentru a preveni ca eventuale riscuri dintr-o tara sa se transmita catre alte tari sau chiar zone geografice. La baza riscului sistemic se afla o serie de cauze ,care pot fi sintetizate astfel: - gradul sporit de indatorare al firmelor, ca urmare a comportamentului irational al managerilor, ceea ce conduce la o incetare generalizata a platilor,(in anumite perioade de supraindatorare este necesara interventia guvernului pentru solutionarea problemelor); - hazardul moral, prin care o parte din riscurile agentilor economici sunt reistribuite in societate; - gradul sporit de contagiune, datorat complexitatii retelei comerciale si a sistemului de plati; - reducerea rapida a lichiditatii pe piata financiara, cauzata de pierderea increderii in sistemul bancar si retragerea sau falimentul unor dealer;

18

- corelarea necorespunzatoare, intre obligatiile pe termen scurt si activele cu maturitate indepartata, manifestata la nivelul bancilor(retragerile massive de fonduri de catre deponenti antreneaza crize de proportii).

2.1 Gestionarea riscului sistemicBancile centrale precum si alte autoritati comptetente au devenit mai interesate in intelegerea mecanismului prin care se acumuleaza vulnerabiliattile la nivelul sisitemului bancar. In acelas timp aceastea au facut eforturi considerabile pe linaia perfectionartii tehnicilor cae ajuta la prevenirea crizelor. Astfel cadrul metodologic de monitorizare si cel de gestionare a riscului sistemic au evoluat atat in ceea ce priveste instrumentarul folosit cat si ceea ce priveste procesul de standardizare si cooperare la nivel intrnational. Scopul analizei macroprundetiale este de a limita riscul sistemic astfel incat efectele sale nocive sa fie minime. Supravegherea macroprundetiala utilizeaza tehnici standard d emonitorizare a riscului sistemic in combinatie cu doua instrumente de analza respectiv: tstul de rezistenta si testul de contaminare interbancara. Procesul de analiza macro-prundentiala presupune monitorizarea la nivel agregat a vulnebilitatilor pietei bancare inclusiv prin studierea legaturilor marco-finianciare, precum si furnizarea de solutii de prevwnire a crizelor bancare sau de rezolvare a acestora atunci cand apar. Analiza marco-economica mai cuprinde si problematica baalantei d eplati, susstenabilitatea deficitului bugetar si alte aspecte macroeconomice. Realizarea obiectivului analizei marco-prudentiale este condititonata de existenta unor date valide privind performanta individuala a bancilor (informarti micro-prundentiale), indicatori de stabilitate finainciara precum si contextul macroeconimic general. Atunci cand mediul macroconomic este instabil aceasta stare se regaseste si intr-o stare de instabiloitate a mediului bancar. Analiza dinamica a variabillelor macroeconomice ofera o imagine asupra probabiliattii aparitiei unor dezechilobre majore care pot interveni asupra stabiliatii finainciare. Principalele elemente sunt: cursul de schimb, cresterea econoimica si rata dobanzii precum si preturile activelor si echilibrul extern. Cadrul de analiza macroprundetiala este completat de instrumente de evaluare a riscului sistemic precum testele de rezistenta bancar si cele 19

de contaminare interbancara. Acestea au meritul de intrgra date si informatii aferente elementelor analizei macroprundetiale pentru a studia aparitia fenomenului de criza bancara. Politica de gestionare a unei crize bancare trebuie sa cuprinsda proceduri clar definite si testate periodic prin simulari pentru a spori eficacitatea. Pe de alta parte exeperienta a numeroase tari confruntate cu probleme sisitemice la nivelul sectorului bancar arata ca strategia de gestionare a crizei trebuie sa fie flexibila. Unele crize sunt determinate de o acumulare persisitenta de jocuri reduse si nu de evenimente subite de amploare; in aceste cazuri analiza macroprudentiala bazata prin date raportate prin date si informatii de piata permite indentificarea vulnerabilitatilor inca din faza timpurie. Pentru a reactiona in mod adecvat in fata unei crize autoritatile trebuie sa fie prgatite sa adopte masuri corespunzatoare intr-un timp scurt.

2.2 Efecte ale manifestrii riscului sistemicFolosind un rationament general, se poate spune ca efectele manifestarii generalizate a riscului sistemic pot afecta toate categoriile de persoane implicate in activitatea bancara. Deponentii si clientii creditori sunt afectati prin pierderea totala sau partiala a sumelor avanste bancii, actionarii prin reducerea sau pierderea totala a valorii participatiunilor investite in capitalul bancii, managerii prin pierderea locului de munca, autoritatea de supraveghere prin reducerea reputatiei si, nu in ultimul rand, clientii debitori care isi vad blocate surse de finantare pentru dezvoltarea afacerilor. Distorsiunile create de insolvabilitatea bancilor pot avea efecte grave asupra intregii economii. Efectele pot fi sintetizate dupa cum urmeaza: 1. Dezintermediere bancar Cunoasterea de catre public a insolvabilitatii chiar a unei singure banci poate determina o scadere a increderii in intregul sistem bancar care poate conduce la retragerea depozitelor de catre clienti (proces numit bank run). Aceste retrageri conduc la un proces de demonetizare si fuga a capitalurilor. Repercusiunile asupra economiei constituie un obstacol pentru cresterea economica si succesul politicilor macroeconomice. 2. Alocare ineficient a resurselor

20

Concentrarea creditelor catre debitorii mari nu poate fi doar o cauza a crizelor bancare, ci si un efect al acestora. O banca va tinde sa refinanteze si sa reinnoiasca creditele catre debitorii cu probleme pentru a nu agrava starea financiara a acestora prin stoparea creditarii lor. Astfel, resursele bancii pot tinde sa fie alocate in credite pentru clienti ineficienti in detrimentul acelor clienti care ar putea desfasura activitati productive (fenomen numit "crowding- out").

3. Creterea ratelor de dobnd Instabilitatea in sistemul bancar este perceputa de clienti ca o crestere a riscului care trebuie remunerata prin cresterea ratelor de dobanda.Pe de alta parte, bancile ajunse in stare de insolvabilitate vor incerca sa atraga la dobanzi mai ridicate noi depozite pentru a-si mentine lichiditatea, dobanzi care se vor repercuta intr-o crestere a dobanzilor la creditele acordate (cele noi). Astfel, ratele de dobanda ridicate pot influenta negativ economia reala (prin nivelul investitiilor), nivelul preturilor si cresterea economica. 4. Distorsiuni fiscale i monetare O practica adesea intalnita la nivel international este aceea ca guvernele sa absoarba pierderile bancilor de stat si chiar private prin nationalizare sau siatemul subventiilor (directe sau indirecte) care se vor reflecta in deficitul bugetar. Astfel de costuri fiscale au inregistrat valori de peste 50% din PIB in unele tari in anumite perioade (de exemplu, Indonezia in 1997 si Argentina in 1980), iar cei care pierd de fapt sunt contribuabilii la bugetul de stat. 5. Ineficacitatea politicilor macroeconomice In cazul existentei insolvabilitatii bancilor deciziiile monetare adoptate de banca centrala pot deveni ineficace. De exemplu, o politica de liberalizare a ratelor de dobanda indreptata in scopul incurajarii concurentei in sistemul bancar cu efecte benefice asupra creditelor acordate economiei poate deveni inadecvata in contextul existentei insolvabilitatii bancare. In acest caz, dereglementarea conduce la un efect advers neasteptat: cresterea ratelor de dobanda din economie. Un alt exemplu este legat de cresterea de catre banca centrala a ratei rezervei minime obligatorii, masura indreptata in scopul absorbtiei de lichiditate din sistem. Dar, in cazul insolvabilitatii bancare, aceasta masura conduce la o reactie de mentinere a marjei de dobanda din partea acestor banci si 21

a profiturilor transferand costurile aferente cresterii rezervei minime obligatorii in crsteri ale dobanzilor la creditele acordate. Pornind de la consideratiile anterioare, efectele nocive ale producerii crizelor bancare se manifesta asupra PIB, determinand pierderi asociate. Un studiu efectuat in anul 2001 arata ca pierderile din PIB sunt in medie 4.6% atunci cand crizele bancare nu sunt insotite de crize valutare si depasesc 22% atunci cand acestea se petrec impreuna. Totusi, sensul cauzalitatii este dificil de identificat in situatiile de acest gen. Unul dintre aspecte se refera la faptul ca manifestarea crizelor valutare poate determina atat direct, cat si indirect pierderile din PIB.

2.3 Cauzele manifestrii riscului sistemicn ultimele decenii, natura riscului sistemic a cptat noi valene datorit, n special, proceselor de liberalizare, integrare i globalizare a pietelor financiare. n aceste situaii, riscul este transferat foarte uor i rapid, prin intermediul instituiilor de credit n mai multe piee financiare i asupra unui grup diversificat de investitori. Pe de o parte, aceast modalitate de segregare a riscului, cu efect de diminuare a riscului de concentrare i, implicit, de reducere a probabilitii unei entiti de a se confrunta cu dificulti financiare, constituie beneficii sistemice. ns, pe de alt parte, aceste beneficii sunt contracarate de vulnerabilitatea mai mare la ocurile unui sistem extins, prin expunerea agregat la pieele financiare, ceea ce implic influene simultane din piee, generate n perioade de recesiune economic. a) Fenomenul de globalizare i integrare a pieelor de financiare Pe lng efectele pozitive, evidente ale fenomenului de globalizare, n literatura de specialitate exist numeroase opinii legate de implicaiile negative ale acestuia asupra stabilitii financiare la nivel global. Maurice Obstfeld si J.Taylor consider c procesul de globalizare financiar caracterizeaz n special rile industrializate1.

1

Globalization and Capital Markets Obstfeld, M., Taylor,A.M., 2002, Cambridge

22

Prin urmare cea mai mare parte a capitalului strin nu are ca finalitate dezvoltarea rilor emergente, ceea ce genereaz efecte asimetrice. Astfel, rile n curs de dezvoltare care nu sunt suficient de integrate financiar cu alte state i nu dein un aparat de supraveghere performant, din cauza unei probabiliti ridicate de gestionare inadecvat a influxurilor de capital, se supun unor riscuri a cror materializare poate avea efecte dezastruoase pentru economie. Joseph Stiglitz (2002) este extrem de critic la adresa globalizrii financiare condidernd c deschiderea granielor pentru influxurile de capital strin n astfel de ri poate duce la un colaps economic. Astfel, ca urmare a existenei interdependenelor i a sincronizrilor la nivel global, pieele financiare devin mai vulnerabile la ocuri i volatilitate ridicat n perioade de turbulene.

b) Utilizarea instrumentelor financiare derivate n urma dezvoltrilor tehnologice i a inovaiei financiare, au luat natere instrumente exotice cu un grad ridicat de risc. Un astfel de exemplu l constituie procesul de securitizare. Securitizarea a generat o scdere a calitii portofoliilor, acestea din urma devenind tot mai riscante, chiar toxice. J.Taylor denumete problema determinat de utilizarea pe scar larg a acestor instrumente Queen of Spade Problem2 i consider c aspecte ce in de inovaia financiar au avut o contribuie major la generarea unui grad ridicat de risc ce ulterior s-a materializat sub forma unei crize financiare i economice globale.

Capitolul III Instrumente de analiz macro-prudenial3.1 Testul de rezisten bancar instrument de evaluare a riscului sistemic Conceptul de test de rezistenta bancara se refera la o serie de tehnici statistice care permit evaluarea vulnerabilitatilor enedemice siThe Financial Crisis and the Policy Responses : An Empirical Analysis of What Went Wrong Taylor , J.B., 2008, Ottawa2

23

aprecierea capacitatii sistemului bancar de a absorbi socurile evenimentelor exceptionale. Testul de rezistenta bancara combina date macroeconomice cu informatii microprudentiale intr-o abordare sistemica care masoara impactul socurilor asupra stabilitatii financiare. Natura sistemica a stress-testului pune in evidenta starea sectorului si este important ca acesta sa se deruleze la nivel individual. Cele mai bune practici recomanda ca stress-testul sa fie relaizat pentru fiecare institutie in parte. Informatiile privind activul total permite masurarea severitatii menifestarii riscului sistemic, in timp ce probabilitatea asociata scenariului denumita si probabilitatea de aparitie a endemiei bancare. Elementul-cheie al definirii scenariului testului de rezistenta este clarificarea conceptului de eveniment exceptional, dar plauzibil. Pentru asigurarea consistentei scenariului se pot utiliza modele macroeconomice, care aplicate pentru situatii exceptionale, genereaza valori coerente pentru socurile incluse in analiza. Practicile initiale ale testului de rezistenta includ componente ale riscului de piata, respectiv riscul de curs de schimb, riscul de rata a dobanzii si riscul modificarii pretului unor active, precum si cursul actiunilor si al proprietatilor imobiliare. Ulterior, a fost inclus si riscul de credit ca urmare a Directivei Capital Adequacy Directive II. Aspectele sistemic incurajate de cadrul Acordului Basel II, au condus la dezvoltarea functionalitatilor tehniclior de stress-test la nivelul evaluarii riscului sistemic pe baza efectului de endemie. Rolul principal al testului de rezistenta este de a accelera efecte de endemie la nivelul sectorului bancar. Tehnicile de stress-test nu au functie predictiva. Rezultatele stress-testului trebuie interpretate ca stari in care ar putea ajunge sistemul financiar in conditii extreme si nu ca preziviuni cu o sansa mare de materializare. 3.2 Testul de contaminare interbancar Testul de contaminare interbancara analizeaza riscul asociat expunerilor intre banci folosind metoda simularilor. Institutiilor de credit aflate in dificultate ar putea fi nevoite sa nu-si plateasca datoriile interbancare cauzand astfel insolvabilitatea altor banci. Metoda presupune investigarea situatiilor de contaminare ce rezulta din falimentul individual al unor institutii de credit. Astfel sunt analizate legaturile financiare interbancare si rolul acestora in propagarea socurilor la nivelul sistemului bancar.

24

Testul de contaminare interbancara este un instrument care izoleaza sursele riscului sistemic, respectiv legaturile interbancare si ignora problemele endemice activate de socurile macro-economice. Unul dintre cele mai importante avantaje ale unui asemenea model de gestionare a riscului sistemic rezulta din posibilitatea identificarii cu o probabilitate foarte buna a traseului prin care se propaga un proces sistemic puternic printre entitatile sectorului bancar. Prin faptul ca se poate determina care va fi urmatoarea institutie asupra careia se va indrepta socul sistemic, se acorda mai mult timp autoritaiilor de supraveghere in vederea adoptarii masurilor pentru evitarea falimentului bancii.

25