st jir. o3?*’ loonameatiil unira braso? (număr de duminecă...
TRANSCRIPT
REDACŢIUNTi A.,igtliMiiMi ?i tipoinlftfcţev, piaţa marţ n.?. 30.
TELEFON N r.|2SS.Sorinorl netranoHt® nu ea
primesc. |Aaaaseripte nu se eetriwi*
I n s e r a t e ta p rtae j la Adir.lnltţraţinc«
8raş<w ţi la u rm ătoarei« BIPOUHI da A N U N Ţ U R I/I '
în Vlana ia M. D u io s U aohf., Wnx. An^ecteld St Emario Les*
_ aer, Hemrioh Sehaiak. Jir. O3?*’t tlik Nachf., /.n ton Oppelik.
a Budapesta la A. V Golber- gw. E ksteinB om at Iu liu Le- opoli (VII f ire săb e t-k o ru t
Prsţul (aserţiunilor: o se rie germond pe o co loană K ban i p iatra o publicare. Publicări s-ai dese după ta r ifă şi tavo. ia.;. — RECLAME pe pagina i a o serie 20 bani.
(N u m ă r de D u m in e c ă 4.)Telefon: Nr. 226.
8AZETA apare in tteo&rs «iMiuunte putri Aistro-tJuprPe un an 24 o ji\ , ne şase iu •
13 cor., pe t al lun i 6 em N-rlI ds Dumlnará 4 oor. j j » .?utri România şl uráliim.
Pe un an 40 tian e l, pe şas luni 20 ir ., pe tio i luni IC ir B-rlI ds Domin jo a 8 fr . 93 a n .
Se p renum ără la to a te o< sü lé po şta le i in tni.ru şi d> afară şi la d -a .i colectori.lOonameatiil unira Braso?
Administrerons*, P ia ţa maie tâ rg u l In u lu i N r. 30. etagio L Pe un an 2J coi», pe şaa? iun! 10 cor.. p3 tre i luni 5 0 0 ». Ou dusul acasă : Pe un an ■) cor., po şase un i 12 cor., v tre i lun i 8 0 0 — Dn oastrp la r 10 bani. — At&t abon m entele , oflt şi in se iţiun t au n t a se p lă 'i c a ie te .
STr. 17.~A nnl L X X III. Braşov, Sâmbătă 23 Ianuarie (5 Februarie! 1910.
C onstitu ţia m u n citor i lor . —Heinrich Freese aro o fabrică de persiene pentru fereşti şi de parchete pentru camere la Niederschonhausen şi o administrează deosebit decât alţii. Sunt 25 de ani, de când a înfiinţat un sistem do reprezentare a muncitorilor şi a încredinţat acestei reprezentaţii mare parto din drepturile sale administrative.
Cu prilejul serbărei a 25 de ani dela introducerea acestui sistem, Freese a arătat pricinile cari l-au călăuzit şi experienţa ee a făcut. Apoi a publicat darea de samă într o carte vrednică de luare aminte.
Ca şi Abbe în lena, Freese a ajuns la acest sistem, din pricini nobile, căci a văzut că purtarea sa faţă de lucrători numai Iberală nu era. De aceea a chemat pe lucrători şi !e*a cerut să aleagă oameni de încredere dintre ei. Acestei co- misiuni i-a dat drept să hotărască lungimea zilei de muncă, repaus^le, amenzile şi tot ce priveşte organizarea lăuntrică a fabricei. Comisia hotăreşte, iar patronul are şi ei drept să-şi dea părerea şi să
I voteze.De 25 de ani nil s-a întâmplat nici
o grevă şi deşi s-a introdus participarea la câştig, câştigul a mers crescând. întreprinderea înfloreşte mai mult decât altele de acest fel. In fabricile cu regimul vechiu, patronul poartă luptă pe două fronturi: cu lucrătorii şi cu concurenţii. In fabrica
' lui Freese, muncitorii sunt aliaţi cu dânsul. Totodată a fost cu putinţă să introducă întocmiri sociale, cum nu se întâlnesc aiurea. Este casă de ajutorarea văduvelor, pentru sărbători etc Şi lucrătorii, cu toate că dau partea lor la toate aceste case, au salare foarte buno
Iată cum închee Freese cartea s a : »Cred că am dovedit că se poate introduce regimul constituţional în fabrici, ba chiar cu folos, dacă se lucrează cu pricepere şi stăruinţă. Astfel de organizare nu se poate fără jertfe de timp şi bani, dar se plăteşte. Şi celelalte fabrici pierd mult prin greve ş* lockouturi. Deosebirea e că în acelea se fac jertfe pentru răsboiu, iar aci pentru pace.«
Tisza redivivus.Ce-i acu m şi ce Ta 11«
(I. S.) Ce va fi — asta e mai greu de ştiut, dar ce este acum, nu mai este o taină, ci se poate afla din oricare articol_ al oricărui ziar maghiar. Luăm din întâmplare, articolul ziarului „A“, în care se spun cam acestea :
Săptămâna viitoare contele Khuen Hédervâry va oferi spectacolul unui „Théâtre paré“, sau, cum se mai zice, va ţinea o adunare de constituire pentru noul partid al „reformei“. Bărbaţii kossuthişti şi 48-işti sunt nemulţumiţi şi se jăluesc, pentrucă ei n-au primit invitare la spectacol, numai 67 iştii.
Dar Tisza vine şi-i mângăe. Tisza a spus cu energia în Cazinul Naţional, că nici odată, în parlament sau în senat, el n-a făcut deosebire între 67-işti şi 48 işti, când a fo9t vorba de alcătuirea noului partid. El a mai zis, să nu se mai joace nimeni de a- cuma cu devize de 67 şi 48. In noul partid va avea loc oricine, fără să i*se cerceteze principiile politice, trecutul, nemoteniile, şi păcatele familiare. Se va cere un singur lucru de la toţi : să lucre din răsputeri pentru ca roatele frânte ale parlamentului să le poată pune din nou în mişcare.
Organizatorii vor avea grijă, ca în noua societate să nu se simtă râu nimenea, şi pe nime să nu-1 mustre morala şi patriotismul. In program va fi luat tot ce aprobă fiecare partid şi din program va fi scos tot ce ar putea jigni pe unul sau pe celalalt din partide. Cea mai nouă şi cea mai fără de seamăn invenţie a artei politice va fi programul acesta. Toate se vor găsi în el şi nimic.
Poftiţi domnilor, poftiţi. Intrare liberă. Mamelucii 48-işti, obişnuiţi cu ascultarea de guvern, sunt cei mai bine veniţi. Şi e ciudat, că tocmai „Az Ujsâg“, care altădată gâceşte de
minune gândurile lui Tisza, acum se formalizează, şi e cătrănită pe Tisza pentru noua „coaliţie“, care, vorba lui „Az Újság“, în ce priveşte morala politică şi publică — aşa cum o înţeleg« „Az U.“, fireşte — nu se va deosebi nici cât de puţin, de coaliţia lui Wekerle. Păcat de Tisza, zice a- celaş ziar, că s’a înhămat la un car cu astfel de oameoi.
întâiul sprijinitor al nouei inter- prinderi s’a şi ivit. „Commune-ul o- vreesc“ din Budapesta, în frunte cu democraţii lui Vászonyi, într’un minut l’au ales pe Andrássy de cetăţean de onoare ai oraşului, şi ia la cunoştinţă, cu sentimente binevoitoare, primirea guvernului. Iar dacă vor fi vecsaţi, o să voteze chiar încredere guvernului — s’a hotărât astăzi în „cagalul“ din Budapesta.
Ministrul preşedinte se leagă din greu, că îndată ce a isbutit să pună la cale noua alianţă, va pune ia portofoliul cultelor un catolic get-beget, care numai şi cu numele lui va cuceri pe toţi catolicii, risipind neîncrederea lor rece, manifestată pănă şi în senat, de mitropolitul de Kalocsa...
*
Va să zică ce-i acum?Iată ce-i:învierea unui partid risipit şi
frânt — întâiaşdată în urma corupţiei, trândăviei şi neghiobiei sale proprii, învierea unui politician căzut ruşinos — întâiaşdată în urma îngâmfării j sale şi în urma „liberalismului“ său mincinos. învierea unei elice întregi, sdrobite cu desăvârşire — întâiaşdată în urma laşităţii saieşiîn urma poftei sale de a face pe demagogul naţionalist. învierea feudalismului, care timp de un jumătate de veac ţinuse în robie politică ţeara asta, şi dusese pe râpă constituţionalismul, sprijinind totdeauna, pe sub mână, şi de frică, tendinţele subversive, revoluţionare ! j
Cea mai neagră reacţie, va zică !
Reacţia feudală şi reacţia clericală — gravaminele poporalilor să nu ne amăgiască; numirea lui Szekely la portofoliul cultelor a fost numai o „presiune“ diplomatică! — de-o potrivă ! ■-«
Cui îi mai trebue mărturii, să cetească numai scârboasele gudurări ale ziarului „independent“ Budapesti Hir- lap, la picioarele lui Tisza, „menit să ai vă el conducerea, iar nu altcineva !“
*Tisza, Tisza şi iar Tisza în toate
părţile ! Nu mai e nici o taină acum, ce planuri urmăreşte Hâdervâry. El are un singur plan: reactivarea partidului liberal, reactivarea feudalismului reprezentat şi servit de parvenita familie a Tiszaiştilor. Nu ne mai putem face iluzii asupra celor ce se petrec acum. Ştim foarte bine ce — este.
Şi nu e greu, după astea, să gâ- cim şi ceea-ce va — fi.
Cineva are să fie păcălit, tras pe sfoară.
Păcălită va fi întâiaşdată dinastia „Naţiunea“ se va pleca acnm şi va forma o nouă „coaliţie“, şi mai conciliantă şi mai darnică decât cealaltă. Şi dinastia va crede că „naţiunea“ s’a împăcat fiindcă s’ar fi pocăit şi ar fi revenit la sentimente mai bune. Dar „naţiunea“ nu s’a pocăit ! Naţiunea a văzut (dacă!?!) numai că deocamdată nu-i destul de tare şi va aştepta pănă se va mai întări! A- tunci din nou va isbucni răsboiul!
Păcăliţi vom fi şi noi. Liberalii desigur, nu vor învia pentru a întro duce votul universal. Lor le dă viaţă tocmai grija de a feri ţara de primejdiile votului universal.
Noroc că votul universal mai are prietini şi între partidele maghiare. Şi ce-ar fi, dacă odată ne-am apuca să fim şi noi — rebeli?
La Fondai Jubilar al „Gazetei să j Transilvaniei« a întrat delà Teodor
j Cerbeanu, Mező-Szt-György 2 cor.
FOILETONUL »GAZ. TRANS.cIMO'0 //M //W //J//J//M //J//A
La răspântii.— Pentru Mărioara. —
Mi-an spus-o-ncet, cu vocea trăgănată,Că ai să pleci de-acuma înainte,Cum ţi-a sosit frumos, ca din poveste Ai să urmezi chemării lui ferbinte.
II.Par-că te văd... sfioasă şi tăcută Te-apropii ’ncet cu fruntea ’nseninată Pecetluind, eterna legătură Cu sărutarea ta nevinovată.
III.In jurul tău sunt feţe zimbitofţre,
beată de atâta iericire,Iţi pleci frumoşii cehi şi-i cazi pe umăr Aceluia, ce-ţi este-acuma m ire!
IV.Să plâng ?... O nu ! In clipele solemne Ridic spre cer privirele senine :
>£’o faci mai fericită, maică sfântă De mii, de mii de ori, decât cu mine.«
V.(Adânc în suflet roade suferinţă,Tu inimă-ţi înneacă tânguirea, Altarului credinţei mele sfinte Să nu-i mai afle nimeni prăbuşirea!)
VI....Şi niciodată nu-ţi mai vină-n minte Povestea mea ţesută azi în jale,Să nu mai ştii, c’am fost şi eu pe lume Biet scrutător ai gândurilor tale !
VIITârziu... când, semnul inimii-mpăcate:Un fir cărunt ţi-a răsări ’n neştire Să spui nepoatei tale cu ochi limpezi, Că-un singur om murit-a de iubire!
Budapesta, Februarie 1910.Sebastian Bornemisa.
A. Vlahuţa.
Dreptate.Luni, 29 Decembrie... De vr-o trei
zile mă tot frământ cu mintea... Ca o fiară ’n cuşcă umblu de colo-colo: Aşi vrea să încep iar să scriu, şi nu ştiu cum som ai iau din loc. Ciudat, de când mi a spus doctorul că povestirea ticăloşiilor mele îl interesează ca un roman, de când ştiu că e cineva care se pleacă nerăbdător peste umărul meu şi aşteaptă, din picul înceti- nel al vorbelor, închegarea urâtei poveşti pe care-am trâit-o — par-că nu-mi mai găsesc nici firul amintirilor, nici rostul cuvintelor. Dar şi afurisita asta de boală m-a slăbit, — că mi-e sufletul împaingenit, de nu-mi mai pot lămuri nimic — toate gândurile rai-s în ceaţă. Şi m a cuprins o silă de lume, şi-o scârbă de mine, că — ştiu eu, dacâ m-or graţia, ce-aş face cu viaţa? De sinucis, nu m-aşi sinucide, Doamne fereşte — cu toate că asta ar fi cea mai cuminte treabă. Dar nu pot. Mi-e frică. Şi nici un tel de voinţă nu mai am. Câte umilinţi, câtă ruşine, câte bătăi am răbdat, au siârşit prin a ucide în mine sentimentul de orn !
Cea dintâi lovitură mare pe care am simţit-o eu a fost la Galaţi, acum nouă
ani, când m-a încolţit justiţia într o dara- veră foarte complicată. Eşisem din puşcărie pentru a patra-oara. Eram „practicant* într-o casă de comision din Ploieşti. Introdus în familia unui negustor, a cărui fată îmi făcea ochi dulci, mă dădusem drept fiul unui bogat moşier din Teleorman. Acte falşe, scrisori şi depeşi ticluite de mine îl înduplecă să-mi dea, împreună cu binecuvântarea lui de viitor socru, suma de cinci mii de lei, cu cari, chiar a doua zi dupi logodnă, am şi spălat putina. Eram de două săptămâni în Galaţi, unde, cu aceleaşi mijloace pusesem la cale o figură la fel, când, într-o dimineaţă, pân’ a nu mă scula din pat, îmi bate cineva la uşă ; deschid şi mă pomenesc în faţă cu trei domni: unul din ei era negustorul din Ploeşti — pe ceilalţi doi i-am gâcit numai decât. M-am îmbrăcat iute, sub grindina de ocări a păgubaşului, pe când cei doi poliţişti puneau stăpânire pe toate lucrurile mele. Eram al lor de-acum.
Am fost trimis ia Ploieşti, pe urmă adus la Galaţi, unde, pentr-un supliment de instrucţie, ra-au ţinut aproape două luni în arestul de acolo. Toate închisorile sunt şcoli de stricăciune. La Galaţi am văzut eu câte mai aveam de învăţat. Mâ împre- tinisem cu doi greci, decanii pungaşilor din port, cum î?i ziceau ei, şi toată ziua iâ-
Pagina 2 A % E T À T R A N S X L V A H 1 RS h N r. 17.—1910
RăzbOt ? Din Creta sosesc ştiri alarmante. Zilele acestea anume s’a convocat parlamentul grecesc, şi Creta vrea să trimită şi ea deputaţi in parlamentul grecesc. La acest pas al Cretei Turcia n-ar putea răspunde decât cu proclamarea războiului. Ştirile din urmă vorbesc de concentrări de armată.
Ziarul »Ieni Tanini« discutând aprecierile pesimiste relative la primejdia de război zice, că începutul războiului depinde de politica din Orient a marilor Puteri, cari trebuesc să reprime ardoarea războinică la Atena şi la Sofia şi să spri- jinească silinţele pacinice ale Turciei. Ziarul »Taswirzîriar« invită Puterile sau a recunoaşte drepturile Turciei prin fapte sau să lase Turciei voinţa de a-şi face dreptate ea însăşi.
Bulgaria de-asemenea face pregătiri de război. Sub cuvânt, că Turcia pedepseşte prea 8spru bandele din Macedonia, se pregăteşte să*şi ia satisfacţie.. Probabil însă Bulgaria este înţeleasă, pe ascuns, cu Grecia.
Neatârnarea neamului.(a. d.) Poporul nostru — ca urmare
firească a gradului celui mai din jos al deşteptării — pune mai multă greutate pe un trai tihnit, fără griji şi năcazuri, decât pe gândirile mai înalte despre elup- tarea neatârnării dela alţii, cari, numai şi numai prosperarea semenilor lor o făuresc ! El, în puţina lui precumpânire, nu judecă, că numai viaţa liberă, neatârnă- toare de alţii este urzitoarea traiului mai bun. — Şi, în convingerea, că această rea credinţă tot mai lăţite înrădăcinări prinde în sânul poporului nostru ceeace — fără a fi împotrivitori, — mai grabnic, ori mai târziu îl va duce în cea mai primejdioasă vâltoare, de unde numai prin peire se mai poate mântui (?) — ţinem de cea mai mare datorie a-o înfăţişa, în toată grozăvenia, înaintea tuturor acelora, cari deşi au esperiat-o, totuşi nu au avut tăria a o mărturisi, precum şi a acelora, cari nu se pot ridica până la acea înălţime, de unde cu uşurinţă se poate lămuri starea adevărată a lucrurilor.
Gândul de-a trăi mai uşor în lumea asta c-o înfăţişare atât de tăinuită, munceşte pe ori ce om cu judecată limpede, şi din acest motiv auzim zilnic tânguirile celor ce nu se mai pot împăca cu starea maşteră a vremii de faţă. Mulţi socotesc, că răul ar proveni din îndatoririle mari, pe cari le are unul fieştecarele dintre cetăţeni, faţă de puterea, în contra căreia nu este împotrivire : statul, şi cari îndatoriri se înmulţesc din ce merge, iar nădejdile într-un viitor mai asigurat, se risipesc ca destrămarea unui vis nelămurit.. Alţii, nu se sfiesc a întări, că împotrivirea neatârnării dela alţii ar învrăjbi pe stăpâ- nitorii, pe purtătorii frânelor în viaţa atâtor popoare, căci supunerea in toată forma, purtarea pacinică a celor ce sunt in- crosniaţi cu tot felul de împovărări — va aduce negreşit împărăţia traiului îndestu- Ut şi tihnit. (?/)
Câţi vor fi însă de aceia, dintre ne-
cărturarii noştri, cari printr-o lămurită i judecată, au tăria a mărturisi pe faţă, că | numai omul neferecat, lăsat în bună voia j sa, poate înainta, se poate ridica şi poate
prospera pe toate căile?!...jj Negreşit, foarte puţini ! * 0
Ţărănimea noastră, lăsată de capul I ei, lipsită de-o conducere potrivită, şi de-o f desluşire mai temeinică în toate împreju
rările noastre româneşti, — începe a orbeca buimăcită şi a-şi pierde ori-ce nădejde într-o viaţă mai bună. Simţământul, care apropie pe om de om, şi printr-asta închiagă mulţimea aceloraşi fel de oameni, din ce merge se râm peşte, se amorţeşte.. Ţăranii noştri îţi spun în faţă : »dacă domnii, cari au avere, putere şi învăţătură nu-şi bat capul cu d-astea ; apoi ce putem face noi, săracii, fără carte?!«...
Şi au tot dreptul.Numărul bărbaţilor cu simţiri şi ni-
zuinţe cu adevărat româneşti — încres- tăm cu durere — scade din zi In zi ; iar pretinşii conducători ai poporului nostru încep a interpreta greşit gândirea deşpre o atitudine mai tmpotrivitoare în vârtejul atâtor prăpăstii, cari stau să înghită — pe ’ntregul — nenorociţii drumeţi, dornici de un train mai liniştit în zorirea unor zile mai senine.,. Ei judecă : »îngrămădim avere, ne câştigăm reputaţie, cinste, vază, (omenie?), ajungem acolo, înspre culme, de unde pe ceilalţi, mulţimea, norodul, îl facem imposibil! Treburi naţionale, împotriviri, expuneri făţişe, ruinări neprecugetate de relaţii cu sărbătoriţii zilei, ba ce-i mai mult, îndemn celor puternici Ia prigoniri,., zicem ? — fleacuri !< Ba, de se întâmplă, ca vre-unul dintre cei tineri, — învăpăiaţi de sfântul foc al celui mai curat simţământ, al simţământului, care strânge şirurile răslăţite, apropie mulţimea celor de acelaşi graiu şi încălzeşte inimele frământate de aceleaşi bătăi, — să-şi ispăşească virtutea în întunerecul celulei ; tot cei îmbuibaţi şi cu reputaţie, le predică : »să-şi vadă de studiu mai bine, să nu se îmbulzească la martiraj, căci cu lucruri de acestea numai strică obştei !<
E drept: discrédité ză traiul tihnit şi — somnul ! — »Un lucru de acesta nesocotit — rezonează ei ne strică toată treaba şi isprava 1«
Poporul, vrednicul nosiru popor — aplaudează ! Şi nu e întrunire, nu e mişcare socială, nu e moment sărbătoresc, când la glasul »eroilor z'deh să nh-ţi gândeşti esclamaUa pleb: i, de p* vremea pră- buşirei imperiului roman: »/ uvan et cir- censesh — Căci poporul, vrednbm] nostru popor, în marba-i rătăcire, eîir reropt — aplaudează !...
Lucru firesc, că între astfel de relaţii şubrede, de-o groasă ironie, Idealul neamului nostru tot mai mult. şi mai mult se înnoroieşte! Tendenţa de-a ne apropia, intelectuali şi plugari, rămâne numai teii- denţă. Căci ţărănimea tot mai reţin şi mai nelămurit se gândeşte Ia vremea, ce o să vie. Străjerii de apăr; re ai satelor noastre : preoţi, învăţători, (să amintim şi notari?), în urma încbtorirllo mai rouă, cei mai mulţi : se iapă dă <k toată gloria trecutului! Pe lângă viitor?... » ici nu mai inzistăm ! — Să stăruim n-ai mult şi pe
plângă acest morb? — Credem, că i de | prisos 1I Rămâne familia.
Ar trebui, — între astfel de împrejurări — ca tot părintele de familie să fie un îuvăţător al fragezilor copilaşi: vii~ lorii cetăţeni de mâne. Ar trebui, ca flecare mamă, să-şi ia înalta însărcinare a vestitelor matroane romane de odinioară, cum a fost intre altele şi Cornelia, mama Grachilor, care în copilaşii săi a văzut cele mai scumpe comori din lume, despreţuind podoabele femeieşti de aur şi argint şi de alte lucruri scumpe, ca pe nişte lucruri deşerte, fără nici un preţ.
Şi până când aceasta era cea mai de frunte îndeletnicire a matroanelor romane, şi până când iubirea moşiei era una dintre datorinţele cele mai sfinte ale cetăţenilor romani: întinsu-li-s-a împărăţia dela o margine a lumii până la cealaltă, făcându-se o întindere necuprinsă, fără hotare şi fără margini !
Dar să ne întoarcem iară la vremea de acum. Oare când am şi putea vorbi, noi, despre neatârnarea neamului nostru pe toate terenele?! ..Umilirea lui Siegescu.
— Corespondenţă. —In ziua de Sâmbătă 16/29 Ianuarie
a. c. studenţii universitari români din Budapesta, neluând în consideraţie ameninţările pe faţă ai rectorului universităţii şi nici pe cele trimise pe sub mână de tovarăşii de principii ale numitului renegat, au pus la cale ei de ei şi fără nici un ajutor străin o demonstraţie reuşită, manifestare demnă a dispreţului general adresat în prima linie ştiinţei de dubioasă şi şubredă valoare, ridicate, acum* cu vol- nicie la catedra românească prin servicii josnice.
Iată chipul fidel »sine ira et studio«, al menţionatei demonstraţiuni:
Cu o oară înainte de începerea pre- legerei de instalare, cam la 100 de studenţi români aşteptau nerăbdători pe coridorul sălei sosirea lui Siegescu ca să-i dea pedeapsa meritată.
Patru şi jumătate a bătut şi Sie- g seu r u mai vine. Nerăbdarea a ajuns culmea, in fine iată-1 însoţit de decanul facultăţii de filosofie, iată-1 zâmbind cinic, cu pas greoi şi nesigur.
O sută şi. mai bine de guri româneşti îl întâmpină deodată cu un »huideo« »ho« formidabil. Şease pedeli şi o mulţime nesfârşită de studenţi unguri formează garda, menită a apăra trupul renegatului împotriva furiei elementare a studenţilor români. »Trădătorule, obrăzniciile, jos cu el, jos cu mârşavul« şi alte epitete de astă natură sburau spre urechile acestui »preot« nevrednic. Cu şiroaie do sudori pe frunte, decanul împodobit cu lanţul de aur al oficiului, încearcă a face linişte, ceea-ce îi şi succede după o îndelungată sforţare.
Decanul înainte de toate dă espresie bănuelei sale că între demonstranţi n-ar fi numai studenţi, ci şi străini. Răspunsul e un tunet de protestări. Decanul roagă
apoi pe studenţi să între în sală. Cu mari greutăţi i se împlineşte această dorinţă
Siegescu alături de decan se suie pe catedră. Şiruri dese de studenţi unguri, alături un număr şi mai mare de pedeli apără coada de topor împotriva ameninţărilor cari deveneau tot mai serioase, >Afar’ cu renegatul«, »jos cu obraznicul^ »jos cu neruşinatul«, »trădătorule« »mişe- lule« ; garda se vedea tot mai strâmtorată.
In fine cam după 20 de minute, ia insistenţa decanului, se face linişte pe o clipită, în care timp decanul face cunoscut actul denumirei şi invită pe Siegescu să-şi înceapă prelegerile. Siegescu îşi cască gura. Vorba i se îneacă în sgomotul oribil. In- zadar ameninţările ungurilor, zadarnică întrepunerea servitorilor, zadarnic cearcă servitorii ajutaţi de colegii unguri a prinde cu forţa pe unii dintre ai noştri. Sunt împinşi de ai noştri şi ghiontiţi. In fine Siegescu fără a-şi fi început prelegerea măcar şi decanul es din sală între hui- duelile cu cari au fost primiţi.
Intr-aceea studenţii unguri cari formau garda renegatului şi cari deja la începutul manifestaţiei întreceau numărul nostru, fiind chemaţi prin apeluri oficiah chiar al număroaselor lor societăţi, primesc încontinu ajutoare de bătăuşi armaţi cu boxere şi bastoane.
Ca să salveze »onoarea« renegatului ̂ei — cari o oară întreagă au suferit alături cu Siegescu împinsăturile şi huiduielile alor noştri, văzând în fine, că românii în mare parte s-au depărtat mulţumiţi şi ridicaţi în suflet, —- se aruncă asupra micilor grupuri rămase, cari nu aveau altă armă decât braţele şi mânia scormonită de obrăznicia renegatului. Mulţi dintre cei rămaşi âi noştri arată o laşitate condamnabilă, mulţi însă au un curaj maratonic primind răni »adverso in pectore« scăpând onoarea steagului şi a retragerei. S-au in tâmplat răniri p8 amândouă părţâle.
Astfel a decurs această memorabilă zi în viaţa studenţimii universitare române, care având în vedere lipsa de disciplină ce domneşte Intre ei, stricteţa draconică şi duşmănoasă a profesorilor pre- cum şi umilirea naţională pe cari dascălii unguri din I clasă gimnazială direct şi indirect caută să o .înrădăcineze în elevii români, precum şi numărul studenţimei române nc'asemnat faţă de unguri, — a dai o dovadă frumoasă de bărbăţie.
Siegescu, — după cum cetim în foile ungureşti — dă o declaraţie în care arată că Aiexici prietinul său de caracter politic, cu care a ajuns acum în conflict în urm ̂ iegei lui Darwin (»Kampf um Da- sein«) ar fi organisatorul demonstraţiei. Să fim scurţi la vorbă. Aiexici în faţa universitarilor români, fiind cunoscut prin linguşirea şi trecutul iui pângărit, nu are
ceam combinaţii, planuri măreţe pentru viitor. In vremea asta mereu eram chemat de judecătorul de instrucţie, care, după toate'ce- lelalte, mai dăduse, al dracului, şi de urmele unei vechi isprăvi c-un negustor de saci, cu nişte fracturi mincinoase, — în sfârşit lucruri, de cari spun drept că-mi uitasem cu desăvârşire, dar în care, pe lângă un ovreiu din Bucureşti, dispărut la timp, încurcasem destul de rău şi pe bietul tata; ia început curat fără ştirea iui — în urmă însă, ce să facă?... vrei nu vrei, bei Gli- gore aghiazmâ. Deci, iată că într-o Luni dimineaţa, m& chiamă iar la cabinetul judecătorului de instrucţie. De câteva zile aveam o nelinişte, o apăsare, o frică nelămurită — par-că simţeam apropierea unei mari nenorociri. Când am intrat, judecătorul cetea într-un dosar, şi poate-un ceas xn-a ţinut pironit lângă uşe fără să se uite la mine. In sfârşit vine un aprod, ti şopteşte câteva vorbe. Eu vedeam că se pregăteşte ceva, dar nu înţelegeam ce să fie. Mii de gânduri îmi fulgerau prin minte şi nu ştiam la care să mă opresc. Aveam Impresia că visez. Un vis groaznic. Judecătorul face-un semn — in faţa lui era o uşe ce da într e altă cameră. Aprodul o deschide şi apare... tata. Slab, îmbătrânit — nu-1 mai văzusem de doi ani — când dete cu ochii de mine, începu să tre- iu ure.
- - II cunoşti?, întrebă aspru judecătorul.
— - Cura să nu-1 cunosc, *'/ mele!
Şi bietul tata se strâmbă Sutr-o zgâlţâi re de plâns fără lacrimi.
— Da pe mine... mă mai cunoşti?In clipa aceia mie par-că odată mi s-a
ridicat o perdea de pe ochi. Şi-ara stat încremenit, sub groaza celor ce-aveau să se întâmple.
Tata s-a uitat lung la oi, apoi s rf- dicat din umeri şi-a zis c-o sfială da copil, care se teme să nu fie bătut:
— De... Poate... da nu-mi aduc aminte. Am trecut şi eu prin multe, domnule judecător, şi să vă fie milă, că-s un biet bătrân nenorocit... |
Judecătorul se sculă şi întorcându-şi tâmpla dreaptă spre lumină, zise liniştit:
— Vezi dumneata aici, lângă ochiu, un semn, o tăeturi?
— Da, văd, zice tata, plecându-se cu smerenie.
— Ştii de unde am eu semnul ăsta ?— De unde?— De la dumneata. Ţi-aduci aminte
cum m-ai bătut, odată, de mult, fără să-ţi fi fost cu ceva vinovat, şi cum m-ai căl
cat cu p5 -oarele. . Iată, aici e urma pintenul : d-tale... Vezi, d-ie major, cura se în-
<*• 1 ; urile pe lumea asta?A, scena aeeia grozavă o văd mereu
înaintea ochilor. Tat&-meu în genunchi, îrapreunâcdti-şi mâniie ca un copii vinovat care cere iertare, bâlbăînd vorbe fâră şir, pe când judecătorul ii spunea cu un aier de generoasă ocrot're: »Scoală-te, domnule maior, şi linişteşte-te, că vreau să-ţi vorbesc«. In fulgerarea unei clipe î! revăzui pe el în genunchi, şi pe tata bătând u-L Ce mare şi ce soleam era acum băiatul ioanei spăifttoresei i Şi ce de sus vorbea:
»A vrut Dumnezeu să ne mai întâlnim. Vedeţi că este o dr̂ tate pe lumea asta. Ce bine ar fi s i ştie ot omul că este o dreptn'ie, vi ou-se fapta îşi are răsplata ei... Cred - atuncia v-aţi găsit ceasornicul domnule uaior. Io orice caz fiul d-voastră ştia bine că eu nu eram vinovat. Nu-i aşa că dumneata erai sigur de nevinovăţia mea?... Erai sigur—, şi-ai tăcut. Pe când mă seuturau frigurile, de nu mai ştia biata maica ce ţoale să puie pe mine, pe când mă sbăteam între viaţă şi moarte, un singur gând ardea în sufletul meu : gândul că este un Dumnezeu deasupra noastră şi că, de-acolo de unde-i el, toate le vede, le judecă şi le răsplăteşte. Vremea a trecut de-atunci. Şi eu am
aşteptat mereu ziua aceasta. Am aşteptat-o, fără clipă de-ndoială, — mereu ana chemat-o, cu purerea credinţei care face minuni Şi iată c-a venit«.
El vorbea liniştit. Noi ascultam smeriţi cu ochii în jos, şi cuvintele lui ne pălmuiau.
Ne spuse că de-aci încolo cauza noastră nu-1 mai interesează, că el o trece altui judecător s-o cerceteze, ca să nu rămâi« în sufletul nostru cine ştie ce bănuială, — că de-acum nu mai are nimic în contra noastră: dreptatea iui s-a făcut pe deplin.
lata plângea. Ne-am despărţit fără să ne spunem o vorbă. Cine să ştie, câ despărţirea aceea era pentru vecii vecilorl
Pe când mă-ntorceam la ’nchisoare, cu sentinela după mine — o clipă m-am văzut copil, gătit ca o păpuşa cu părul buclat, mândru, eu ducându-mă Ia şcoală, călare pe »Puiuc sub paza soldatului, care se uita la mine, ca ia un fecior de împărat. Valuri.. valuri ale vieţii.
După cinci ani, la Vinerea Paştilor La Telega.... A şaptea osândă. Zeee ani de-aci încolo 1... Unde eşti doctore, care-ai pus vorba ta cinstită pentru cel mai mizerabil dintre oameni?
Nr. 17.—1910. Pagina 3.G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I .
niei o trecere. Respingem deci cu indignare acuza mincinoasă, că am fi intrat în luptă la glasul unui pângărit I
D. G.
Partidul cel nou. Tisza, N. Zichy şi Andrassy au întâlniri dese, discutând şi 'jttnuind cum s-ar putea înfiinţa noul partid, p̂entru salvarea parlamentarismului. In acest partid vor încăpea şi 48-iştii, de sub şefia lui Kossuth. Se va [căuta un program comun pentru noua »coaliţie« guvernamentală, având dreptul fiecare parte să-şi păstreze intacte principiile sale separate. Dacă succede iormarea partidului, N. Zichy primeşte portofoliul de culte.
Comitatul Budapestei a declarat rezistenţa naţională. Oraşul Budapesta, ca demonstraţie parcă, a ales tot atunci de cetăţean de onoare pe contele Andrassy.
Lucrări frumoase ş< progrespe valea Harăşnlui.
Mureşul, aceasta vale legendară, care atâta putere de viaţă a vărsat în poporul român, şi de care vale ne leagă atâta durere. şi suferinţă, şi pe care poporul român o câ tă aşa de dulce în doinele sale, de un timp încoace pare că amorţise, căci aproape nici o veste, care să învioreze inimile, nu ne-a mai adus. Intr adevăr că înainte de aceasta multe lucruri Irumoase se făceau pe această binecuvântată vale, căci cine n-a auzit de falnica biserică din Topliţa română, şi cine trecând prin fruntaşa comună, Deda n-a admirat pompoasele edificii, cum e admirabila biserică şi falnica şcodă, care In timpurile din urmă s-a zidit după cele inpi frumoase planuri?
Despre această comună ce poartă legendarul nume de: *Deda<., şi care după colonizarea Daciei forma un centru de apărare contra continuelor invaziuni de popotă barbare, pe care vasta Asie ni-lea trimis ca tot atâtea biciuri de loc; voesc in treacăt să vorbesc.
Această comună de pe malul drept al Mur&şului ne a trimis ştiri frumoase în trecut şi eram dedaţi să notificăm progrese culturale şi economice frumoase Înainte de anul 1907, căci aici se aranjau petreceri frumoase împreunate cu produc- ţiuni teatrale, j[cari aduceau bisericii venite frumoase, pe at"nci era în fruntea comunei vrednicul preot Leon Popescu, care cu trup cu suflet lucra pentru progresul poporului pe toate terenele, dar nemiloasa moarte îi răpi ia anul 1907 d n fruntea comunei şi Jâsă pe fii săi în cea mai neagră jale. Comuna însă a ales după moartea lui L:on un tânăr absolut al universităţii din Cernăuţi cu numele Ioan Vodă, originar din Topi'ţa română.
Cu introducerea părea că orizonul cultural al comunei s a posomorât şi furtuni groaznf e părea că ameninţă cu distrugere tot ce mai înainte se zidise pe acest teren. Dar Dumnezeu, al cărui ochiu vecinie veghiază, n-a lăsat sa se prăbuşească întreg fundamentul cultural, ci luminând mintea unor oameni păşiţi pe calea prăpastie', prin puternicul grai al părintelui Vodă pacea şi armonia s-a sălăşluit în comună, progresul cultural şi-a
jf'luat din ncu avântul, şi încă cu mult mai puternic ca mai înainte, şi acest tâ*
; nâr preot ne-a dat cea mai frumoasă dovadă despre frumoasele lui intenp'uni în ziua de 9 Ianuarie 1910 st n. încântau du-ne cu o petrecere aranjată in stilul cei mai elegant, după cum văzuse în călătoriile sale prin ţările sirăine.
Când am păşit pentru prima oară peste pragul salei de petrecere, nu-mi credeam ochilor ca într-o comună să văd la o petrecere atâta eleganţă, lux şi gust
; Sa decoraţiune. Durere numai, că acest [ tânăr preot n-a avut o^aziune până acum [ a-şi validita gustul fin şi nobleţă simţuri- : riior. Inteligenţa de elită din Reghin şi | jur, cunoscând vrednicia acestui preot şi r văzând într-ânsui pe omul modern, a luat I parte aproape toată petrecându-şi foarte | bine până la ziuă.Î Succesul atât material cât şi moral I a fost peste aşteptare. M-a pus însă în : mirare, că preoţii din tractul Reghinului
n-au luat parte ia potrecer© numai chiar ţjÎGf,"cu toate că a fost aproape petrecerea de ei. Ca ce a fost cauza, că n-au luat
A parte, eu nu-mi pot închipui; posibil invidia, căci kdepărtarea ca scuză aici n-are loc, până când harnicul preot ilie Iuga, din Arcalia (com. Bistriţa-Năsăud) a grăbit cu întreagă familia ia aceasta pesre-
r cere spre a contribui şi ei cu denariui său - la o petrecere, care urmăreşte un scop
atât de nobil: ea înfiinţarea bibliotecii poporale; laudă acestui preot; iar preoţilor din tract le-o scriem la catastif.
In sfârşit după câteva clipe frumoase ne-am depărtat plini de entusiasm şi cu dorul în suflet de a mai avea ocaziune cât maiîngrabă a vedea şi alte lucruri frumoase, săvârşite de tânărul preot Ioan Vodă, în care publicul din jur pune mare speranţă.
Participantul.
Ş T I R I .— 22 Iannarie v.
Spiritul de cruţare... Conziliul comunal al oraşului Bordeaux, din Franţa, a votat, în şedinţa sa dela 21 Decernvre trecut, o rezoluţie, care constitue o adevărată reformă socială şi asupra căreia se cuvine să ne fixăm un moment atenţiunea.
»Art. 1. Cu începere deia 1 Ianuarie 1910, oraşul Bordeaux va înzestra, la naşterea lui pe fie-care copil, născut la Bordeaux din părinţi francezi, cu un libret al cassei de econom1'! din care va lua în sarcina sa un prim vărsământ de un franc.
»Art. 2. Pentru a împedeca rambursarea iniţială, şi prin urmare anularea libretului, acesta va fi însoţit de clauza următoare :
»Soldul acestui libret, dar al oraşului »Bordeaux, nu va putea fi redus la mai »puţin de un franc, până la majoritatea »titularului«.
Prin această reformă nu s’a rezolvat, de sigur, chestiunea socială, dar s’a afirmat îndemnul puternic spre prevedere, făcând din economie, o chestiune de educa- ţiune socială.
Recomandăm această pildă frumoasă şi municipaiitâtelor noastre şi vom înregistra, cu o deosebită mulţumire, prima iniţiativă în care am vedea o contribuţiune puternică la rezolvarea problemelor sociale.
Şi nimic n’ar fi mai uşor, deoarece, după cum constatam deunăzi, românul este pătruns de spiritul de prevedere şi un îndemn din partea autoi ităţilor, cum este spre pildă, acei al consiliului comunal din Bordeaux, ar îndruma pe mulţi spre Cassa de Economie a statului.
(Bine înţeles, în felul acesta se poate vorbi în România, nu la noi).
Tablouri istorice In Blaj. in localul casinei din Blaj se găsesc expuse două tablouri, de o neîntrecută frumseţe. Unul reprezintă figura marelui bărbat, care s’a numit Augustiu Bunea. Par’câ-i vezi figura severă şi mândră, trecând majestos prin mijlocul pieţii spre catedrală, sau p'imbân- du-se liniştit pe dinaintea casei sale. Celălalt tablou, ca concepţie, e de o reuşită superbă: reprezintă crucea din dealul viilor, sfărâmată cu dinamită deodată cu »Piatra libertăţii«... Crucea, pe care era chipul lui Hristos, e sfărâmată în bucăţi, un preot priveşte cu pălăria în mână, cu capu ’n pământ, dus pe gânduri... In vale, Blajul pierdut în ceaţă.. Tabloul din urmă poartă titlul: »Din suferinţele noastre«. Amândouă sunt pictate de talentatul pictor, italian de origine, Zeiier. — (»L-a.«)
Deia perceptoratui orăşenesc primimurmătoarea pubiicaţiune: Toţi proprietarii de pământ, cari au dat în arândă pământuri începând deia 1910, sunt provocaţi a subşterne perceptorului orăşenesc pănă în 15 Februarie a. c. lista despre arândaşii lor. In lista aceasta are a se arăta: 1. Numele arândaşului. 2. Locuinţa arândaşului.3. Numărul jugărilor arândate, şi 4. Arâuda statorită pe un an.
Dn alt caz de generositate. Cetim în»Unirea« scrisoarea de mai la vale:
»Trimit, cu mandat postai, 50 coroane pentru ajungerea cât mai grabnică a scopului piu indicat mai su s; şi încă aşi avea ferbintea dorinţă, ca nu numai simplu monument de marmoră, ci un adevărat mausoleu impozant să se ridice deasupra scumpelor moaşte ale marelui Dr. Augustin Bunea!
O fac aceasta ca o mică recunoştinţă pentru memoria acelui, care mi-a fost prefect do ştudii la absolvarea cursurilor teologice în Seminarul din Blaj în anul 1888, şi mare binefăcător moral şi material.
Deie bunul Dumnezeu, ca toţi foştii : lui elevi, şi toţi cei-ce au simţit măreaţa ; iui povăţuire, să fie îndemnaţi a-şi face sfânta datorinţă întru memoria acestui providenţiai bărbat ai bisericii şi naţiunii noastre. — L upeni, 9 ianuarie n. 1910. Atanasiu P. Bologa, par. gr. cat.«
America pentru Europa in anul trecut, numai din pri'ejul sărbătorilor Crăciunului catolic, s’au trimis la Europa bani în valoare de 60 milioane dolari, pentru ea familiile celor emigraţi în America, rămase acasă, să poată petrece un Crăciun mai fericit. Toate vapoarele, cari au plecat să sosească pe sărbători în Europa, au adus cu ele sume însemoate de bani, ba unele au plecat mai de vreme decum trebuia să plece, numai ca să sosească cu cele trimise în Europa, ia bună vreme. Din suma de 60 milioane dolari, cât spun bancherii că s’ar fi trimis, şi care sumă încă poate fi cu mult mai mare, partea cea mai mare a banilor s’a dus în Anglia (8 milioane dolari), în Italia (2 milioane dolari), în Austria 700 mű dolari. Iar în Ungaria s’au adus 685 mii 464 dolari. Deci Ungaria stă la al 4-lea loc deja, ca ajutorată de emigraţii săi din America.
Anul 1910 s anul comatelor. Pe lângă a lui Hilley, care se apropie mereu, pe lângă cömeta A 1910 mai sunt încă trei péí'drüm. Una din acestea e Tempel'II, descoperită în 1873 şi care se mişcă în jurul Soarelui în 5 ani şi l/2. Va trece la periheliu in Februarie. A doua e cea descoperită de Arresfc ia 1851. Aceasta călătoreşte în jurul Soarelui în 6 ani jum. Va trece la periheliu în Septemvre: a treia este Tempel I, descoperită de Tempel cu 6 ani înainte de Tempel II Aceasta va trece prin punctul cel mai aproape de Soare în Noemvre. Iată dar, în 1910, cinci comete din cari patru perioaice şi una, 1910 A., care n’a fost şi nu va mai v°ni (zice-se) prin sistemul solar.
NscroiOQ. Béni t min 1. fJopp, revisor regesc în penziune, după lungi şi îndelungate suferinţe, fiind împărtăşit cu sfintele Taine, a încetat din viaţă la Zârneşti, Joi în 3 Februarie st. n. ia */< 10 înainte de amiazi, în anul al 54-lea al vieţii sale.
Pentru masa studenţilor români dinBraşov au intrat:
D-i Vasile N. Orghidan, comerciant, Bucureşti, în amintirea soréi sale Maria Gheorghiu cor. 20—.
Pe lista de colectă Nr. 220, (coltctant: luliu llincea, cl. II. com ): Vasile C. Osvadă, dir. de bancă 3 cor., Ştefan Boer, contabil 1 cor., Dr. George Dubleşiu, adv. 3 cor., Dr. Augustin Pintea, când. de adv. 1 cor., Nicolae Macrea, cassar 2 coroane, Valeriu Beşan, contabil 1 cor, Constantin Dima, contabil 1 cor., Daniil Muşa, comerciant 1 cor., Petru Nicoara, funcţ. la magistrat 1 cor.. Diana Sándor, proprietar 1 cor., Simeon Chirca, proprietar 1 cor., Dr. Strauss Arpad. advocat 2 cor.. Dima Nitiu, comerciant 1 cor., Alexandru Rimbaş, comerciant1 cor,, Dvorzsak József, chelner 1 cor., Augustin Dima, proprietar 2 cor., Victor Rimbaş, propr. de moară 2 cor., Avram P. Pâcurariu, protopres. (toţi din Hunedoara)2 cor. Suma totală 27 coroane.
Pe lista de colectă Nr. 189, (colectant: Traian Miilea, stud. ci. II. com.): Aureiiu Miilea, notar com. 5 cor., Ioan Cruţiu, comerciant 40 b,, Ioan Curnşia, preot 1 cor, Ioan Popa, învăţător 1 cor., Regina Klâr- eann, comerciantă 1 cor., lacob Dumitru, econom 50 ba* i, Peiru Comşia, econom 1 cor., Simion Voicu, econom 20 b., Niculae Bibu, 30 b., dto dto 30 b, Torna Sava, primar (jude com.) 30 b., ioan Iosof, econom 20 b., Vasiiie Chirtop, econom 25 b., Va- silie Precup, econom 20 b., Joau Bonea, paro h gr. or, 1 cor., Instit. de credit şi econ. »CordRna« 5 cor., Petru Soppu, econom, nr. 36, 40 bani, Comuna polhică 5 cor., Lucreţia Miilea sen. 1 cor., Aurelia Miilea 60 b., Traian Milieu, ştud. cl. II. com.1 cor., Lucreţia Miilea jun. 35 b. (Toţi din FofeJdea per Ujegyház). Total 26 coroane.
Primească generoşii donatori sincerii© noastre mulţămite. — Direcţiunea < coaielor medii gr. or. rom. din Braşov.
Uu scaun ps roate âs guma pentru bolnavi, pe care poate bolnavul atât să stea cu picioarele întinse cât şi şezând, şi poate fi scos cu ei ia preumblare, es e de vânzare cu un preţ de tot scăzut. Informaţii Ia administraţia ziarului nostru.
»Găiindarul Mioervsi« cunoscut ca cei mai frumos şi c-un cuprins valoros şi bogat, cu o mulţime de iiustraţiuni perfecte, a sosit la Librăria »Gazetei«. Preţui 1.25 fitri, plus 10 iiieri porto.
Un candidat de advocat român cupraxă bună află ocupaţiune cu 1 Martie a. c. îu cancelaria subsemnatului pe lângă condiţiuni favorablile. Dr. Dionisie Roman advocat Mediaş.
Avis! M. Radu, croitor Cluj, strada Jókai 2 îşi recomandă atelierul său de croitorie pentru domni.
Olăria noastră de azi.— Priviri generale. —
In viaţa economică a satelor noastre, în privinţa industriei, unu) din tipurile cele mai interesante — de aceia, se vede, şi trecute cu vederea — este »satul de olărie«, o aşezare în care ocupaţia de predilecţie a oamenilor, în afară de lucrul câmpului, este olăria.
Din moşi-strămoşi, ca o industrie casnică de întâiul rând, olăria cu caracter artistic, inerent acestui s stern patriarhal de exploatare industrială, servia producătorilor, nu numai pentru îndestularea nevoilor proprii, ci şi ca obiect de schimb, contra mălaiului sau altor produse caracteristice altui ţinut. Urme ale acestui fenomen se mai pot găsi şi azi: aşa, de pildă, olarii din »mahalaua olarilor« din Cur- tea-de-Argeş îşi desfac, nu arare ori, mai ales în anii de secetă, produsul artei lor in Viaşca, contra păpuşoiului, şi acest mijloc de schimb în natură mai dăinueşte şi în alte părţi. Drept constatare generală am putea zice, că, acolo unde este pământ bun de oale şi sărac pentru agricultură, oalele iau locul banilor în schi nbui pe la târgurile din apropierea locurilor mănoase în producte agricole. In trecut aceasta era regula, azi, când banul s-a înmulţit pe piaţă, este totuşi puterea obiceiului, care 8ocoate mai lesne: »dă-mi o strachină, că ţi oi da mălaiu cât încape ’n ea«, decât: »îţi dau cinci bani pe-» strachină«.
Este o industrie casnică, — dar olarii plătesc statului patentă de meseriaşi: opt iei pe a n ! De ce oare s-o fi considerând caracterul acestei mici industrii, pentru a se da loc ia nemulţămiri în sânul acestei clase de nevoiaşi?
Ocupaţi tot timpul respectiv cu lucrul câmpului, pe vreme rea lucrând la pădure sau alt undeva, chiar şi în fabrică, »oiarii«, al căror meşteşug poartă pecetea artistică a lucrului casnic, nu pot produce anual mai mult de 3 —5 cuptoare, cu ajutorul soţiilor.
Şi lucrul oiăriei, fără să se fi schimbat vre-o iotă din tehnica strămoşească, ba chiar în pericol de a degenera, din cauza secretului p » strat de taiăpânâşi în faţa feciorului, cum mărturise-c mulţi dintre dânşii, este aşa de greu, cum numai cei ce au văzut înşişi pot să*şi dea seamă. De la prepararea pământului —, săparea până se dă de vâna de humă, întinderea lui pe arie în aşteptarea binefăcătoarei plo*, călcarea cu picioarele, frământatul cu mânile până se face pastă, până ta cuptor, este o şcoală de muncă progresivă în greu- tatea primitivităţii sale. Pe când bărbatu), pe-o bănculiţâ în faţa »roţii olarului«, aplecat spre dreapta, cu piciorul stâng învârtind discul de jos, ochii aţântiţi ia modularea obiectului, face oaia de formă cât de măiestrită, femeia, supt o şură, învârteşte la râşniţa de piatră, de macină smalţul, iar vre-un băieţaş aşează oalele ia svântat.
Şi-aşa, cu hărnicie, dă »un cuptor« îotr-o lună, adecă 400-600 de oale de diferite mărimi.
Făcând socoteala câştigului în mediu rezultă următoarele:
La un cuptor de oale se cheltuieşte:12 oca smalţ, â 1 leu . . 1 2 .-5 „ humă albă, â 0.30 1 60
Zgură de aur................... 1.201 car lemne de brad . . 4.—1 oca aram ă................... 1.50V2 » humă roşie . . . - .30
20.50 20.60La desfacerea produselor se
cheltuieşte:Chiria carului . . . . 12.—Pentru ioc la târg . . 1.50
13.50 13.5034.80
Un car de oale (400—600) vânzân- du se cu 40 — 60 lei rezultă un profit de 6—26 lei la car. Deoarece într’un an de zile cei mai mulţi nu lucrează mai mult de trei cuptoare, rezultă un ven?t anual de 18—78 de lei sau, în mediu, 48 de iei, pentru o muncă de trei luni de zile. Dacă mai ©cădeţi cei 8 lei patenta, rămân 40 de lei după atâta muncă în murdărie şi îd poziţie neprielnică dezvoltării corporale..... Deaceia plâng olarii, pe drept, soarta lor!
*Care sunt cauzele aoestei stări de
lucruri ?Eie sunt în condiţiile de producere
ca şi în cele de desfacere.Prin păstrarea secretului meşteşugului,
calitatea oalelor s-a prostit, aşa că, in urma încheierii întâii convenţiuni comerciale cu Ausfcro-Ungaria în 1875, pe baz» celui mai nesocotit liberschimbism ai unor guvernanţi.. conservatori, n-au putut resista
Pagnia 4.O
G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 17 —1910
® ncurenţei vaselor de bucătărie din făl c i l e austriac©, care au acaparat piaţa oraşelor şi a târgurilor mai mari. Aşa s-a “ icşorafc numărul cumpărătorilor de oale de pământ, concurenţa între olari a-a ascuţit, traiul lor a devenit din ce în ce mai greu.
Azi, prin cumpărarea izolată a materiilor prime şi prin vânzarea cum dă Dumnezeu a produselor, situaţia lor s a înrăutăţit: cumpără scump şi vând ieftin. Nu e de tot rar cazul când olarii nu se aleg cu nici un ban de ia un car cu oale. Desfacerea produselor se face la vreun bâlciu sau târg de Duminecă. La bâlciu de nu găsesc vreun precupeţ mai puţin hrăpăreţ, trec cu carul la alt bâlciu, nesocotesc că zilele chiriei carului se înmulţesc şi că, între străini, banul se rostogoleşte în punga oârciumarului, şi-aşa se face că se-ntorc acasă chiar datori I La târg, Dumineca, ori vin cu câte oale încap îa- tr-un coş două, pleacă de cu noapte, stau până la amiazi, de vând cele 10—-35 oale mari câte cu 0.30—0.40 lei una la cumpărători, se mai aleg cu ceva, de nu, le dau precupeţului cum pot şi se întorc amărâţi acasă.
Plugari, când au câte-un petec de pă- mând, lucrători, când »le îngblaţă meşteşugul« — de prin Octomvrie până în Pa* resimi — aceşti oameni prezintă tipul des- rădâcinaţllor capitalismului. Deprinşi în raporturi patriarchaie cu semenii lor, fără grija socotelii cu cifra, aşa de complicată Sn comparaţie cu >dă-mi o strachină ş; iţi dau porumb pe ea«, ei n-au avut răgaz să şi schimbe mentalitatea lor de ţărani, iar, azi, prin consumaţia oalelor de pământ, ei nu le pot urca preţul, să se chivernisească şi ei, iar, dacă n-au perit cu totul, este muiţămită păstrării deprinderii de a întrebuinţa oale de pământ, mai ales la ţeară, dar şi la oraşe. Ni se pare că tot ei o pot servi mai ieftin, mai potrivit cu datina strămoşească, decât ori cari a*ţi şi pentruca nu-i cine ştie ce procops&ală mare. Dacă ar fi fost vre-un meşteşug mai uşor de deprins şi mai bănos, l-ar ii acaparat străinii din ţară, cum s-a întâmjr lat cu celelalte: aşa, l-au lăsat pe seama bietului român!... Ei se mulţămesc cu puţin — săraci se nasc, şi mor şi mai săraci!
Procesul sărăcirii acestor oameni, odinioară tihniţi în intimitatea lor patriarhală, este de dată recentă, căci oameni de vârsta de mijloc ştiu povesti cum locaşurile olarilor de trei decenii se înfăţişează din ce în ce mai triste. In curţile lor strâmtorate prin mulţimea lucrurilor dărăpănate, claie peste grămadă, doar’ cuptorul în ruină iţi mai aduce aminte de gloria de odinioară. Şi, cu dânşii, piere una din cele mai de laudă arte casnice, al cărei trecut artistic ne este tot atât de puţin cunoscut ca şt raporturile economice ale ţărănimii noastre de demult
*
Un singur mijloc ar putea întări această pătură de oameni năcăjiţi, de amintirea zilelor bune din trecut: »Obştii le pentru vânzarea produselor«. Dar pentru constituirea lor este nevoie de oameni cu tragere de inimă pentru ţărănime.
O uşurare ar fi : scutirea de patenta nedreaptă, căci nici o industrie casnică nu e supusă impositului, nici chiar altele mai bănoase. Şi meserie nu-i olăria ţăranilor noştri, si nici n-a fost vre-odată, cum mărturiseşte, între altele, neexisfcenţa vre-unei bresle de olărie în trecutul nostru. Faptul că ţăranii vând oale ia târg nu cons- titue criteriul de caracterizare a olarilor noştri drept meseriaşi.
*Şcolile de meserii deprind tinerii şi
în meseria olăriei. Aceştia vor fi meseriaşi, întru cât, întrebuinţând tehnica învăţată la şcoală, vor produce oale de lux şi se vor hrăni numai din această activitate. Că vor fl concuraţi de ţărani, se prea poate, căci lumea nu se prea uită la dife* renţa de calitate, spre a da preţ mai mare. Dar, dacă e lucru sigur că olăria, chiar prin introducerea părţii artistice, nu mai poate redobândi teren în concurenţa cu similarele din alt material, deci rămâne mai mult afară din cadrul de cerinţe ale orăşenilor, dacă nu e vorba de ornamente de lux şi alte asemenea lor, — de ce-am mai căuta să întoarcem cursul desvoitării, făurind prin concurenţa între olarul ţăran şi cel cu şcoală o piedecă în viaţa tâhnită a celui dintâiu ?... Pentrucă organisăm şcolile de meserii, prin imitaţie, la biuroul nostru din Ministeriu, dând mereu noi reglemente )
Azi, când, prin întemeiarea unei noi direcţii în Ministeriu, tinde a se da o câti mai mare desvoltare a învăţământului inia trai, precum şi o nouă direcţie pără-
ginitei noastre industrii easnice, ies ia iveală greşelile neînţelegerii noţiunii: industrie casnică«.(„Neamul Hom&neso“.) V. Madgearu.
Valoarea unui ban.(Fine.)
Odată acest lucru stabilit, mai e nevoie de ştiut că însuşirile bizare înglobate sub numele generic de »radioactivitate« nu sunt apanajul exclusiv ai radiuiui sau celorlalte corpuri asemuitoare, ca uraniu, toriu sau poloniu. Eie aparţin sub acelaş titlu, dacă nu Sn aceiaşi grad, tuturor corpurilor ; originalitatea radiuiui, uraniului, toriului sau poloniului, constă numai In faptul că radioactivitatea lor se manifestă cu o intensitate escepţ’onală.
Ilustrul savant Gusta v le Bon, ale cărui lucrări vor lăsa în istoria filosoflei ştienţiflee o urmă tot atât de strălucită şi fecundă ca şi acelea ale lui Newton sau Darwin, afirmă, de altfel sprijinindu-se pe experienţe nediscutabile, câ toate corpurile sunt mai mult sau mai puţin radioactive, cu alte cuvinte, în oarecari condl- ţiuni, sub influenţa luminei, contactului unei flăcări, unei descărcări electrice, u^ei reacţiuni ctaiariee, sau chiar spontan, orice corp se demateriaiisează ca şi radiul, re- zoivându-se ca şi ei într-un foc de artificii de atomi spulberaţi.
Este stabilit că radioactivitatea con- stitue o proprietate generală ş> esenţială materiei, variind numai în intensitate dela un corp Ia altui, după cum variază şi densitatea, căldura specifică, conductibilitatea sau activitatea chimică.
Această radioactivitate este manifestarea unei puteri necunoscute până acum: energia intra-atomică, care se găseşte faţă de atomi, sau mai bine z s faţă de elementele alcătuitoare ale atomilor, aceia ce energia cosmică este faţa de turma de aştri rătăcitori ce populează spaţiul nemărginit. Sub impulsiunea acestei puteri lăuntrice, ce se ascunde în cantităţi colosale în orice corp, fie el metal, vegetal sau carne vie, se împrăştie în toate părţile cu o iuţeală ameţitoare, o mitralie de părticele capabile de a electriza aerul sau gazele prin care ar frece, şi a străbate unele obstacole ce ar întâlni în calea lor.
Nici substanţa din care este alcătuit banul nu scapă prin urmare de sub tutela acestei legi universale şi iată deci, cum după o abatere atât de lungă, am ajuns pe un drum pieziş la dovedirea făgăduită.
După cum am văzut, iuţeala emisiunilor radioactive poate atinge câte-odată iuţeala luminei. Pentru a nu exagera însă nimic, să presupunem că iuţeala părticelelor împrăştiate de un bănuţ de aramă, a cărui greutate este d* un gram, ar fi numai de 100.< 00 de klm pe secundă.
Energia cinetică ce posedă un corp în mişcare, fiind egală cu jumătatea produsului massei sale prin pătratul vitezei, o socoteală elementară ne conduce la rezultatul că disociat iu nea totală a acestui gram de metal ce preţueşte un ban, ar reprezenta, în cazul când această disociar© s-ar face într-o secundă, fleacul de cinci sute zece miliarde de kilogrametri!
De altfel, iată socoteala lămurită pentru cei ce se îndeletnicesc cu acest sport.F“tDi r2= x x - 510 mii. tai,
Aceşti 510 miliarde kilogramometri, ce corespund la 6 miliarde 800 milioane de cai vapori, bine utilizaţi, ar putea trage un tren de marfă de 500 tone cu o iuţeală de 36 km. pe ceas, pe o lungime echivalentă aproape cu de 4 ori şi un sfert înconjurul pământului. Pentru a efectua acest transport cu o locomotivă obicinuită, ar fi nevoie cam de 2880 tone de cărbuni, care socotite â 30 de lei tona ar însemna o cheltuială totală de aproape 85010 de lei.
Acesta este costul energiei intra-ato- mice condensată sub înfăţişarea unui bănuţ. Vă închipuiţi averea colosală ce posedă chiar cel de pe urmă sărac care n-are d8cât cinci bani şi căru a nici prin gând nu-i trece de norocul ce-1 copleşeşte l Nenorocirea este că dematerializarea unui gram de aramă în ioc să se producă în- tr-o secundă, necesită poate milioane de veacuri.
♦Veni-va oare timpul când omul va
putea libera dacă nu totul cel puţin parte din formidab:iele rezerve de energie intra- atomică ce ascunde fiecare grăunte de materie în tainele ei ? De ce nu ? De când s-a născut Franklin, Volta şi Galvaoi, zâna »Electricitate« ne-a dăruit o mulţime de surprize cari ne îndreptăţesc a nădăjdui că nici această dorinţă nu va rămânea nesatisfăcută.
In ziua însă când această deslegare
va fi căpătată, lumea va fi cu totul transformată. După cum spune d-1 Gustave Le Bon, omul găsind ia îndemână un isvor nemărginit de energie, nu va mai avea ne* voie să şi-o agonisească printr-o muncă istovitoare. Săracul va deveui de-opotrivă cu bogatul şi atunci nici o chestiune socială nu va mai frământa omenirea.
Păcat numai că noi ne-am născut prea de timpuriu !
(„Natura“.) Căpitan Gh. Grigoratu.
Serată mrzicalâ-teatraiă in HermanO frumoasă serată muzicalâ-teatrală
şi cu un succes strălucit a aranjat reuniunea de lectură şi cântări »Armonia« din Herman, Duminecă în 10 (23) Ianuarie 1910.
Sala cea mare a Hermanului era ticsită de public număros. Aproape toate satele dimprejur au fost representate prin preoţi sau învăţători cu familiile lor. Din Braşov încă au luat parte vre-o 30 de persoane.
Serata s-a început(cu 2 colinde: »Trei păstori« şi »Astăzi proorociile« de Gh. Dima, esecutate de corul reuniunei, dirijat de tânărul învăţător Ionel Baboie.
Ga punct 2 a urmat un duet duplu »Doi ochi albaştri«, esecutat cu mult sentiment şi deosebită pricepere de d-şoarele O. lanovici şi Efr. Nan sopraniste, d-na preoteasă V. Grecean şi d-şoara Efr. Fă- tuleţ altiste, cari au fost răsplătite cu a- plauzs îndelungate. Urmează 2 cântări: »Pentru ochi ca murele« de 1. Crişan şi Nu-i dreptate« de Gh. Dima, esecutate de corul reuniunei. A urmat apoi dialogul comic »Nerodul şi negustorul« de A. Pan, care a stârnit râsul tuturora. Ca punct 5 se esecută de corul reuniunei »Răsunet dela Crişana« de 1. Vidu, în care solo de bariton a fost susţinut cu deplin succes de harnicul preot IJ. Grecean.
In genere toate cântările au fost ese- cutate cu un deosebit succes muiţămită tânărului învăţător de acolo Ionel Baboie, care prin zelul şi munca sa neobosită a dovedit, că şi puteri mai puţin probate pot forma un cor în stare să satisfacă aşteptărilor celor mai buni pricepători în' ale muzicei.
S’a representat la fine piesa poporală şi foarte instructivă »0 Sâmbătă norocoasă« de I. V. Diletanţii, feciori şi fete din popor, s’au achitat de roluriie lor spre deplină mulţumire. De remarcat a fost mai ales jocul tinerilor Gh. Nan (Uie), I Bă- trânu (Gheorghiţă), G. Vilican (Adam), Susana Pipu (Anuţa), Efr. Popovici (Sofia), M. Drăgan (Viorica) şi Ana Comaţi (O- priţ'r), secerând aplauze îndelungate.
După teatru s’a jucat »Bătuta« şi »Căluşern« de 8 feciori în costum naţional.
Ca la multe ocaziuni, astfel şi de as- tădată, neobositul preot D. Grecean păşind în mijlocul căluşerilor, se îndreptează că- tră poporul său prin o vorbire însufleţită, îl îndeamnă ia muncă, economie, ear în timp liber să mai cetească câte ceva, ţinând astfel şi el pas cu popoarele cari înaintează pe calea culturei. In fine mulţumeşte oaspeţilor, cari i-au onorat cil prezenţa lor. După o mică pauză se începu dansul care ţinu până în zori.
Servească spre laudă românilor hăr- măneni, că în fruntea lor păstoreşte un brav preot, care cu toată ocaziunea nu întârzie a le da sfatul său părintesc şi căruia este a se mulţumi reuşita deosebita a piesei teatrale.
I n oaspe.
Blhliograi ie,Biblioteca tineretului. »Asociaţiunea
pentru literatura română şi cultura poporului român« a îmbogăţit literatura pentru tineret cu o noua publicaţie, care de s'gur va aduce cele mai bune servicii educaţiei artistice a tinerelor generaţii. Sub titlul »Biblioteca Tinerimii«, îngrijită de secţia şcolară, a început să publice o serie de broşuri, cari cuprind o lectură potrivită şi aleasă pentru tineretul dela ţară şi dela oraşe. Pană acum au apărut patru numere şi anume: Nr. 1. »Puiul« de Ioc-n Al. Bra- tescu-Voineşfci. Nr. 2. »Vestitorii« e Mi- hail Sadoveanu. Nr. 3. »Meşterul orb« şi »Luminăricăi de C. Negruzzi. Nr. 4. »Darul lui Christos« şi »La fereastră« de loan Popovici Bănăţeanul. Fiecare broşură se vinde numai cu 6 bani (trei creiţari), aşa că o poate cumpăra şi cei mai sărac tânăr.
Literatura noastră pentru tinerime pănă acum e foarte săracă în opere de adevărată valoare. Afară de »Biblioteca Copiilor şi a Tinerimei« publicată de d-naA. O. Maior în editura revistei »Luceafărul« nu cunoaştem nici o publicaţie făcută cu pricepere şi cu îngrijire. De aceia credem că »Biblioteca Tineretului« tipărită
de secţia şcolară a Asociaţiunei îndeplineşte o lipsă arzătoare şi nădăjduim că toţi membri »Asociaţiunii« se vor grăbi să o răspândească mai ales între tinerimea dela sate. Cele patru broşuri apărute pănă acum sunt o garanţă că s-a făcut un început bun, care trebue sprijinit din răsputeri pentru a se putea continua în ace- v leaşi condiţii. i
Atragem în deosebi atenţiunea învăţătorilor şi preoţilor noştri asupra acestei publicaţii, care se poate comanda dela Biroul Asociaţiunei (Sibiiu Str. Şaguna Nr 6) şi dela Librăriile noastre.
A eşit de sub tipar broşura »Diagnoza«
studiu asupra situaţiunii politice a românilor din Ungaria de
Dr. Emil Babeş,Budapesta 1910 în editura autorului. Se poate comanda pe lângă trimiterea anti- cipativă (prin mandat postai) a preţului la adresa autorului (Budapesta IV gr. Károlyi utra 14). Broşura se afla şi la librăriile mai mari din provinţă. Preţul unui exemplar: (inciusivo postporto) pentru Au- stro Ungaria 3 cor., pentru România şi străinătate 4 lei.
Din biblioteca populară *Soc'c«, au apărut Nrii 75—76 conţinând: »Viaţa Omului«, traducere după Andrejew, de A. Zaborowsky si U. Soricu, şi Nrii 91—92, conţinând : *Zadig sau DesHnuh, traducere* de 1. Z., — ambele â 5 o bani.
Prin tipografia »Neamul Românesc« din Văienii de-munte, se poate comanda romanul »Dreptul Vietei«, de Irina G. LeCi?a, preţul 2 Lei.
Din »Biblioteca pentru toţi«, a apărut Nr. 506. conţinând, »Spovedania unui medic“, de Conan Doyle, trad. de Dauş. — Preţul 30 bani.
Noia Oarzinîmpăratul Leu-Paraleui şi vulpoiul Halarip, vizirul său.|j (Poveste vechie — în haine nouă.)i| Leul, marele împărat al tuturor do- I bitoacelor din ţeara sa, şi-a chemat la sfat | pe toţi sfetnicii, mai marii, şi întreg nea
mul dobitocesc, ca fiecare în persoană să-şi I spună bănatul şi duterea, — fiindcă era i tare drept şi bun împărat Leu-Paraieul. îşi i iubea poporul şi poporul pe împărat, adecă (poporul dobitocesc, căci făcea dreptate mare şi în grabă supuşilor săi.
Destul câ toţi erau în jurul tronului, animalele şi vizirii şi sietnicii şi întreg alaiul împărătesc, — dar când cu începerea desebiderei sfatului, Halarip, vizirul vestit, Măria sa Vulpoiul, nu-i nicăiri, — măcar el era prim*ministru, şi tare înţelept şi tare viclean şi al naibii de isteţ.
Împăratul se ridică dar de pe tronul său şi cu o voce leiască, binevoitoare, astfel începu:
— Scumpii mei supuşi! Iubitul meu popor 1 Îmi acapâră inima de bucurie, câud văd cu câtă credinţă v-aţi adunat în număr atât de mare înaintea feţii mele; — dar nu-mi pot ascunde o mare părere de rău, dragii mei, şi ai lui Dumnezeu, când văd, că omul meu, vreau să zic, animalul meu ce! mai iubit, d-1 Vulpoiu, vizirul şi vistierul meu nu e de faţă. — Oare ce e cauza de n-a venit Măria Sa?!!
D-1 Lupulus, sucindu-şi mustăţile şi periindu-şi cojocul cu coada, se ridică fudul şi răspunse tare îndârjit:
— înălţate, luminate, şi de totului puternice împărate, Măria sa Vulpoiul, de aia n-a îndrăznit să-şi aducă cinstitul nas la dietă, că are din cale-afară multe păcate, tremură de frica mâniei tale mai halal ca răcile de gerul Crăciunului, — şi ştie bine dânsul, că tot poporul din ţară, îi este înduşmânit ds moarte, — şi-o să deie jalbă contra lui, aşternându o la tronul tău cel luminat, strălucite şi drepte doamne împărate.
— Şi cari ar fl aceste păcate ale lui? — întrebă Leul, încreţind din frunte, scăpărând din sprâncene şi scrâşnind din împărăteştii săi dinţi, albi ca diocul, — cât toţi sfetnicii se traseră cu sfială un pas mai îndărăpt, iar Lupul cu doi paşi odată ; — bag’ seamă l a prins curajul pe dindărăt,.
—- O, mă rog, atâtea păcate are, îa- cât nu-i popă să-l deslege, apă să 1 spele şi împărat să-i ierte, dar eu voiu spune cum m*a fript pe mine, — şi-apoi toţi vor da jalbele pe rând. — Mai deunăzi unde nu vine la mine zâmbind, şi-mi zice:
— Cumetre, n-ai mânca tu niţică carne de porc gras, şoldan tînăr; — iacă
Nr. 17 1910. *££ A 2 KT A T R A N S I L V A N I E Pag. 5.
morarul Tănase, a tăiat un drăguţ de porc rotund, cât să-ţi baţi copiii dela e l :
— Ei, bine — îi ziseiu eu, ca om drept şi nevinovat, — păi că ăla-i al mo* rariului, şi el o să-l mânco....
— Ci taci, — »nu-i colacul pentru cine se pregăteşte, ci cui se nimereşte« —
pătrate, am ispitit trebşoara, şi tare uşor ne putem ospăta, — am deschis podul c&sii, iar tu te bagi frumuşel pe acea deschizătură..., eu rămân afară la pândă, — 8i nu ne surprindă cineva, şi ţi-oi face semn, când o fi I psă; tu lai carnea toată bioe, o arunci în spate, ca pe-o oaie, — şi ţine-te..., vii ia mine, — o aducem acasă, şi i gata ospăţul.«
Vezi bine, gerul mare, eu flămând pâuă dincolo, îmi lăsa gura apă, — şi haid’, mă vâr pe gaură în podul morarului. Sări una, iau slănina în spate, dau să ies cu ea pe gaură, — dar nu Sntraiu, — deci o chemai să-mi ajute! — Acu însă ia Vul- poiu de ai de unde! — A fost luat-o la tălpăşiţa, — ba cu dinadins a astupat gaura, şi-a deşteptat pe morari, cari veniră cu furcoaiele, — şi-acolo era să-mi las cojocul şi pielea popii, — norocul c-am căzut în tindă, şi d-acolo am sărit pe-o fereastră, — dar mai mult mort ca viu... Of!... oii... al naibii ospăţ!! 1
— Graţie căpşorului meu — îi taie jrwrba Borzu), nepotul Vulpoiului, — Inăl-
impârate, nu pot lăsa acuzele d-iui Lupoiu, asupra Unchiului meu, — pentrucă trebue luminate, i -lui şi-a căpătat împrumutul numai pentrucă a înşelat pe unchiul, şi-anume, vine odinioară la Vulpoiu şi zise:
— Măria ta, eu sum foarte hămisit de toarne, colo vine-un om cu-n car de peşti, — tu eşti mare maistor şi filosof, — cum am putea noi fermeca peştii ăia ia bucătăria noastră ?
— Cum? — zise unchiul — tare uşor, eu ţi-oi svâcli jos din car, fără să ştie omul, — tu-i adună pe departe, să nu te vadă, şi-apoi i-om împărţi frăţeşte. Zis şl făcut. Vulpoiul merse înaintea omului cu carul de pe t̂i, se culcă în mijlocul drumului, şi se prefăcu mort cum se cade. Omul îl luă de coadă pe Măria Sa, — îl svârli în car pe peşti, — bag’seamă ca să-i tragă pielea acasă, — şi-apoi fără nici o .bănuială, cea Joianâ, hois Mocană, pocneşte peste vaci, — cărui merge, Vulpoiul arun- d peştii pe drum, Lupoiul îi culege, iar dacă i-au aruncat pe toţi, sare şi el, — şi Hşdrl la împărţiaiă! Imparţială? — Vai şi amar! Lupul toţi peştii i-a mâncat singur, şi bietului unchiu, abia i-a iăsat oasele alea ca acele vecinului Ariciu.
— Ei bine ’nălţate împărate, apoi omenie este asta, — drept lucru este acesta? Eu nu cred, că d-i Lupoiu să nu fie [pedepsit, peste împrumutul căpătat cu camătă dela unchiul meu.
împăratul, înfuriat, chiar voia să-i dea tipului ocara şi desgraţiarea, — când iată
Iprin mulţime se îndeasă Pripiiicu-Căţelul- pe, văietându se şi plângând cu lacrimi.
— Vai, vai, vai, — începu Pripiiicu, sa, — înăitate împărate, în gr8u nă-
az ro-a vârât vizirul Vulpoiu, — am avut cârnaţ frumos, m-arn pus liniştit cu
oftă mare să gust, de-odată ca din pă- nânr, apare Măria sa Vulpoiul şi-mi
& „hoit« :— Cum ts încumeţi tu măi păcătos
le câne ce eşti, să mănânci carne, cândiii, că împăratul a poruncit sâ postim cu fii azi şi mâne, pentru sănătatea lui ?
— Că n-am ştiut!....— Ai să ştii, calicule. îmi zise, —
cârnaţul, — ii întabulă în burtă inain- mea, şi numai aţa din capăt mi o
Bă mie!— Na şi te spânzură, — îmi zise.— Păi dacă-i post, Măria ta de ce
hi mâncat ?— Măi! Eu sunt ministru şi vizir,
ir tu un câne prăpădit şi prost.Eu de dulce Tu de post,Eu cu minte Şi tu prost I
Abia termiuă cânele jalba, şi iată, ude nu vine un cocoş negru, în doliu ftnc, şi se plânge amar, că Măria sa vi-
Vulpoiu, prăpădeşte ţeara şi popoa- ile d-un capăt.
— Înălţate împărate!, începu cocoşul glas plângător şi jalnic, noi am trăit
fcfyf cu soţ>a mea şi cu treizeci de copii Inoştri în curtea unei mănăstiri, — când
-o bună dimineaţă, aduse cei rău pe stru-preşedinte Vulpoiul şi la noi, — spuze că strălucenia ta ai dat ordin înalt, ca toate dobitoacele şi gadinile
hbcI înainte să trăiască în iubire şi dra- Bte ca fraţii în ţeara lor şi a ta, ba mai
iause, că ei încă s-a călugărit, şi numai {
e p&gân, carne absolut nu mai mănâncă, şi deci putem merge cu Măria Sa ia preumblare pe câmp afară.
Atât ni-a mai lipsit. Noi am crezut cum nu, unui vizir şi favorit ai împăratu iui, — dar vai cât ce-am fost ia larg — Măria sa, mi-a omorât şi jumulit douăzeci de copii nevinovaţi, iar soţia mea, apărân- du şi copilaşii şi-a, pierdut capul în gâtul ticălosului Vulpoiu, şi era să mă mânce şi pe mine, de nu venea Cânele Marghiol in ajutor. Rog în coate şi genunchi, pe înălţatul împărat, să-mi răzbune copiii şi femeia, şi să mântue ţara de-un Halarip păcătos, înşelător, tiran, nemilos, mincinos şi ucigaş cum e Vulpoiul cu tot neamul său ! Of! o f !
Abia termină cocoşul jalba, şi-abis î;i sterse gloata dobitocească lacrimile d - jale, ce curgeau părău la auzul groasuici- lor tiranii, când iată Pantera se îndreaptă sclipind din ochi, şi sare peste mulţime până înaintea regelui.
— Înălţate Paraleu! Împăratul tuturor şi-al meu bun părinte! Eu nu pentru mine dau jalbă, — căci har Domnului, cu mine iute-ar sfecli-o afurisitul de bandit Vulpoiul, — dar acei Halarip tiran a nimicit pe-un pretin al meu, pe b etul şi onestul urechUt, cumătrui Epure, care din fire e tare fricos şi are aplicare spre pustnicie, deci s-a hotărât bietul că se va călugări, ca să aibă picea şi liniştea dorită. Vulpoiul, mirosind aceasta, a chemat Epurele ia curtea sa, zicând că 1 va pregăti şi învăţa în ştiinţele sufleteşti şi teologie înaltă. Dar abia a întrat in'untru, şi Vulpoiul râzând cu hohot, se aruncă asupra lui, începu a-i strânge de grumaz, de i-au eşit ochii ca alunele din cap, i-a tăiat coada, zicând, că călugării nu au, şi era gata să-l sugrume, de nu mă aruncam eu să-i scot din ghiareie iui, ş< din ştiinţele sufleteşti ale ticălosului şi nevrednicului ministru Vulpoiu. Deci împărate, — mântue poporul şi ţeara de astfel de sfetnici păcătoşi şi tirani, cari o nimicesc, şi-o duc perirei.
Leu-Paraleu împăratul, foarte supărat, a strigat cu glas tare :
— Intr-adevăr! Vulpoiul merită să fie pedepsit straşnic! Deci demând d-iui Ursus Grozavus sau camerierului meu Marcu, judele ţării, ca imediat să-mi aducă înainte pe ticălosul şi tiranul vizir, Vulpo- iui-Halarip.
Ursul deci plecă cătră cetatea Vulpoiului, unde bătu în poartă :
— Deschideţi în numele împăratului — zise ursul f
Vulpoiul s-a speriat, crezând că vin mai mulţi, dar observând pr n zăbrelele pirţii, că numai ursul iste singur, cu un zâmbet şiret, li deschise poarta :
— Bine-ai venit domnul meu f ~ cui am de-a mulţumi fericita întâmplare, că o persoană atât de distinsă să-mi cerceteze modesta mea locuinţă?
— Păi d-i meu... mi am luat permisiunea ca să te rog a mă îasoţi înaintea împăratului, unde e?ti acuzat cu o droaie de păcate, şi trebue sâ te aperi, căci de nu..., într-ad8vâr pe viaţa Măriei tale nu dau o pipă de duhan.
— Numai atâfca-i totul? — zise Vulpoiul, cu o linişte care-1 scoase din fire.—O, atunci putem porni şi mâne dimineaţă, mai ales că şi d-voaMrâ sunteţi ostenit de drumul lung, ba veţi fi şi cam flămânzi — poftiţi mai înăuntru, înainte spectabiie, înainte I pasă. — Nevastă fa ! grăbeşte cu cina, căd avem un oaspe strălucit, justiţia ţării, ilustrul donm Ursul.
Vulpoaica, şi aduse îndată cina pe masă, pui fripţi rumeni, dar de geaba au îmbiat pe oaspe, căci ei n-a primit, cu toate câ era sleit de foame... Vulpoiul naibii ştia năravul ursului, deci îi zise:
— Pofteşte d-I meu, aşa*i de minunată friptura aceasta, chiar ca mierea din faguri, cu aroma sa de floare, cu dulceaţa sa neasemănată,...
— Hm I... miere de stup ?... — mormăi ursul — aceast-ar fi ceva!...
— Poate-ţi place mierea destup? întrebă Vulpoiul pe Urs.
— Mă rog, e mâncarea mea cea mai favorită.
— Măcar eu ştiu Intr-o grădină dm apropiere, mai multă decât trebue.
— O ! dragă d-le! Foarte m-ai îndatora, de cumva m-ai duce să-mi stâmpăr foamea!
— Prea bucuroşi Pasă numai după mine — zise Vulpoiul, —- şi tunde-o prin gradină, până înaintea casei unui om, unde era un trunchiu de lemn mare, crepat ia un capăt, şi băgat un ic în el.
— lată D-i meu ! în crepfitura asta vârâţi mânile până-n coate acolo-i un stup greu şi bogat de miere, eu cu s&curea voiu omora albinele, ca sâ nu ţi iacă vr-o
supărare cu ghimpii lor, — zice Vulpoiul.— Ursul flămând după miere, îşi vâră mânile una după alta în crepătura silită. Vulpoiul dete cu săcurea în icul gros, care sări sbârnăind din lemn, şi lemnul se încheie peste labele bietului urs, care erupse intr-un urlet de durere cumplit.
— Ia seama dragă domnule, să nu mănânci prea multă miere, că ţi-o face rău stomachului, — zise vulpea râzând şi o luă cătră curtea sa.
La urletele desperate ale bietului urs, se deşteptară oamenii, servitorii, cari cu bâtă, sapă, îmblăcei, căzură asupra iui, şi-l bătură bietul, până nu mai ştia de-i urs sau ursoaie, — nici noi nu ştim ce-a fost, destui, câ scăpând schilav, cu mare primejdie a ajuns a patra zi, ca vai de el ia cartea împărătească, unde spuse ce-a păţit, şi dete împăratului o jalbă asupra Vulpoiului, cât o zi de grapă şi una de plug, iar împăratul, nu ştia să plângă ori sâ râdă, văzând namila de urs atât de comic şi prăpădit.
— Ei, ticălosul de ei — începu Paraleul ! La*’ că-1 învăţ eu, încă azi trimit după el un alt mandatar.
Leul trimise acum pe Miauş, motanul, crezând, că acesta e mai ager şi mai iute, mai isteţ şi uşurel, mai vrednic de asemenea slujbe decât ursul.
Dar ţi-ai găsit-o. Poate motanul a umblat mai bine? — Taman ca ursul.
— Avem timp şi mâne de mers. — zise Vulpolui cătră pisică, — pofteşte a lua cina cu noi împreună....
— Oho! Nu te grăbi Măria ta ! Crezi poate că şi eu voiu li ca ursul, mai stăi..., şi de altcum eu cu şoareci trâasc, şi nu cu miere de stup.
— Şi-ntradevăr îţi plac şoarecii.., bine că ştiu, cu de aceia vă pot servi cu carul.
— Unde sunt? — îotrebă pisica curioasă.
— In şură ia vecinul, atâţia sunt cât ba să mai vezi, pofteşte numai pe gaura asta treci dincolo, — auzi că de aici se aud ţiţăind.
înaintea găurii, de ceia parte, omul a pus o cursă, fi-ndcă Vulpoiul în toată seara fura pe gaura aceasta câte-o găină.
Motanul cum păşi, iu strâns de-un picior ca cu cleştele. începu a mieuna dureros, şi începu Vulpoiul a râde sănătos, şi-o tunse înapoi.
Ce s a întâmplat apoi, peste două zile, a povestit pisica împăratului Paraleul.
Şi noi vom cominua în Nrul viitor,— acum noapte bună dragi nepoţei şi Dv. | boeri mari, somn uşor.
mân, care a participat şi de astă-dată în- tr-un număr cum nu se poate mai mare.
Braşov, 13 Ianuarie v. 1910.Pentru corul bisericesc :
Dumitru N, Căpăţină^ Dumitru Noianu, preşedinte. caisar.
*
Comitetul »Reuniunei femeilor române din Braşov« a publicat în preajma sărbătorilor Naşterii Domnului un apel cătră publicul nostru românesc, cu scopul de a se ajutora cu îmbrăcăminte, elevele sărace dela şcoalele noastre elementare române. On. Public românesc a răspuns cu cea mai mare bunăvoinţă ia acest apel, trimiţându-na cu deosebită prevenire obolul său de binefacere.
Astfel rezultatul colectei a fost destul de satisfăcător, obţinându-se în total suma de 442 cor. 30 fii.
Destînaţiunea acestei sume s a făcu In următorul chip. S-au provăzut cu îmt brâcăminte şi cu încălţăminte 28 de eleve sărace dela şcoalele noastre elementare, dintre care 11 au aparţinut parochiei sfântului Nicolae, 15 parochiei de pe Tocile şi 2 parochiei din Dârste. — Afară de aceste eleve au mai primit încălţăminte şi îmbrăcăminte 5 eleve sărace ale internatului nostru.
Distribuirea acestor vestminte s-a făcut Duminecă în 10 Ianuarie în sala festivă a gimnaziului român, asistând corpul învăţâtoresc şi un mic public ales. Corurile le-au esecutat eleve'e Internatului Orfelinat.
Contribuirile s-au făcut după cum urmează:
»Reuniunea femeilor române« cu
Dare de seamă şi muiiăinitâ publică.
suma votată de adunarea generală 150 cor.Filiala băncei »Albina« 50 cor.D-na Elena A. Popovici 30 cor.D-nii şi d-nele: Ioan şi Elena Săbă-
deanu, Dr. Iulius Mureşianu c. şi r. medic colonel, Ioan Lenger, Dr. Eugen Meţian, Nicolae Dima şi Tassi Safrano câte 10 cor.
D-nele: ţBalaşa Blebea, Virgicia Vlaicu, Eugenia Dr. Vecerdea, Catinca Bâr- seanu, Zoe Damian, Catinca Puşcariu, Măria Burduioiu, Paraschiva Eremia, Elena A. Mureşianu, d-nii: Prot. militar Nicolae Fizeşianu şi George Chelariu câte 5 cor.
D-nele: Maria B. Baiul eseu, Sidonia’ Petroviciu, Dora Dr. Venter, Maria G. Savu Maria S. Savu, Maria Precup, Maria Median, Maria losil Maximiiian, D-nii: Tassi Boiu, Dr. Emil Dan, căp. Nicolae Chinto- ianu câte 4 cor.
D-nele: Leontina Dr. Bunea, Maria Gr. Popescu, Maria Cristan, Elisabeta Pop. Elena D. Căpăţină câte S cor.
D-nele: Maria de Pruncul, Maria La- zar Nastase, Catinca Dr. Străvciu, Ecate- rina Rădulescu, Sofia Enghiurliu, Miniţa Sibian, Elena Brenciu, Maria D. Lupan, Paraschiva Olteanu, Paraschiva Zavici,
Dr.
Din incidentul producţiunei muzicale- teatrale aranjată de »Corul bisericei române gr. cr. a Sf. Adormi« i din Braşovul; Elena Maximilian, Ana Marica. D-nii: vechiu« în ziua de Bobotează (6 Ianuarie J iosff Blaga, Ioan I. Maximilian, Ioan Dariu, st. v. 1910) în sala hotelului central Nr. 1, | câte 2 cor. au binevoit a contribui peste taxa de întrare următorii:
Prea stimata doamnă deanu 5
Eiena I. Să.,ă-cor.
rohOnorata familie losif Maximilian, pa-
4 cor.Prea stimaţii domni: Dumitru N. Că
păţină preş. 4 cor, Ladislaus Popa, major în armată 2 cor., Dr. Sâmpetrean advocat 2 cor., Petru Pa vel croitor militar şi ci vii 2 cor., D-l Alexandru Suru medic la aba- toriu 1 cor. 40 bani, Nicolae Arsu m -zugrav 2 cor., d na Dob’ a Oprea proprietară 1 cor., Ioan Voicu m. zidar 1 cor., Ioan Moidovan m.-zidar 1 cor., Ioan Sârbu, m.- zidar 1 cor., Constantin Spătarii! m.-zidar 1 cor., George Stinghe 1 cor., Vasile Ogea 1 cor., Lipofc Stein 1 cor., Vasile Ardelean 80 bani, Constantin Sibian m.-lemnar 60 bani, Vasiie ivan serg.-major 40 bani, Vasile Suhotean 40 bani şi Nicolae Balea m.- pantofar 40 bani.
La această producţiune s’au încassat 442 cor. 20 ban'.
Spesele au fost 216 coroane 60 bani.Rămâne un venit curat de 225 cor.
60 bani.Exprimam cea mai vie mulţumită
prea stimaţilor domni şi doamne din clasa inteligentă română care ne-a oferit binevoitorul sprijin prin confcribuiri, făcând ca prin aceasta produeţiunea să aibă un rezultat îmbucurător.
In special avem bucuria de a mul- ţămi harnicului nostru învăţător d-l Romul Ardelean, dirigentul corului, care a instruat gratuit şi a condus corul depunându-şi mult zel şi stăruinţă pentru ca produeţiunea sâ ! reuşiască cât mai bine.
Mulţumim bravului nostru popor ro-
D-nele: Eiena Navrea, Maria Olteanu, Elena D. Zamfir, Elena Orghidan, Reveica G. Bădiţoiu câte 1 cor.
i)-nele: Marina L. Negru 60 fii., Paraschiva G. A vrigeanu 50 fii., Paraschiva Şt. Mitoc 40 fii., Paraschiva Hârbea Munteanu 40 iii., Paraschiva Neamţu 49 fii., Marina Căpăţină 40 fii., Maria Preda 40 fii., Elena V. Pricu 20 fii.
Daruri în natură am primit dela d-na Luc a Bologa 2 iigarouri de lână împletite, dela doamna Derussi două costume pentru elevi săraci.
D-l Nicolae Balea a dăruit o păreche de ghete.
Dela firma Ascher 3 jachete de iarnă pentru elevele sărace din internat.
D-nii comercianţi: Fraţii Simay, Schütz Fii, Theiss şi Marton, Király Lajos şi VVerzar Antal au făcut generoase daruri în natură, trimiţindu-ne diferite stofe de lână, de barchent şi de creton, precum şi căptuşeli, şirete, nasturi, care s-au fo- bsifc pentru elevele sărace.
Tuturor acestor marinimoşi binefăcători mai sus însemnaţi le exprimăm în numele comitetului Reuniune! femeilor române, cea mai călduroasă şi desăvârşită mulţămită, asigurându-i, că prin ejutorul făcut au alinat suierinţele ace Mor eleve sărace, lipsite de cea mai necesară îmbrăcăminte în zilele de frig şi de iarnă a- prigă, încălzin iu-ie totodată şi inimile Jor de bucurie.
Braşov, 21 ianuarie 1910.Maria B. Baiulesm.
presidentâ.
G A Z E T A T R A N S I L V A N I E IPagina 6.
M U L T E Şl DE T O A TE .
Cuptoare îne&lzite cu electricitate.Întrebuinţările electricităţii la încăiz>t,
copt, fript şi fiert fac din zi în zi progrese tot mai mari. Aceasta, din cauză că curentul electric lucrează foarte curat 'nu lasă cenuşe şi nu face fum. Mâşinile de călcat, încălzite electric se răspândesc neînchipuit de repede, mai ales în America, unde In unele oraşe vine câte o maşină la 27 "de oameni.
La expoziţia de electricitate din Marsilia a fost expus un cuptor electric pentru copt pâine şi prăjituri, care a funcţionat minunat. El avea o înălţime de 1,92 m , o lăţime de 1,43 m. şi o lungime de 1,36 m. şi cuprindea 2 despărţituri. Sub fiecare din acestea se afla câte un mecanism de încălzit, .compus din sârme răsucite în spirală şi încălzite prin trecerea prin ele a unui curent electric de o tărie anumită.
Dala această căldură se Încălzeau ta blele cuptorului prin aerul dinăuntru. Des- părţitura de sus era pentru prăjituri, iar cea de jos, mai caldă, era pentru pâine Cuptorul a funcţionat timp de cinci luni fără întrerupere şi fără reparaţie. Pentru 100 kg. pâine se cheltuia 15 până la 16 kiio- vaţi-oră. Foarte preţios e faptul că acest cuptor trebuia să fie încălzit noaptea târziu când curentul electric nu mai era atât de cerut la luminat, şi fabricile electrice îi vindeau mai ef(in ca de obiceiu.
*Un ceas de artă.
Un ceasornicar anume C. Iulius Spâth din Steinmauern (Baden) după o muncă de 19 ani, a construit uu ceas artistic astronomic, cu calendar perpetuu U regulat după timpul mediu al Europei centrale. A* rată anii, lunile, anotimpurile, zilele, orele, minutele şi secundele. La începutul fiecărui an, un mecanism special regulează toate sărbătorile mobile ca Paştile şl celelalte. Pa un cadran, compus din cinci cercuri, se mişcă soarele şi luna apunând şi răsărind la oarele calculate, luna prezintă pe rând toate fazele; discuri Închise sar de ascund soarele sau luna cu totul sau în parte eând se întâmplă o eclipsă. In partea de jos a ceasului pe un glob, ce reprez ntâ bolta înstelată se mişcă planetele întocmai ca pe cer. La 21 al fiecărei luni se schimbă simbolul constelaţiei în care întră soarele. Zilele sunt datf prin primele 7 litere ale alfabetulului; la începutul fiecărui an un arătător indică litera Dominicală. Afară de asta pentru a indica zilele săp- tămânei apar imaginile zeilor antici Ap- pollo (p. Duminecă), Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venera şi Saturn, iar anotimpurile sunt arătate prin următoarele imagini: o fată ce presară fior, ;o tânără cu o seceră şi cu braţul plin de grâu, o femeie cu un co? cu struguri şi un bătrân cu un coş cu lemne.
Ceasul bate orele şi sferturile: ia sferturi bate un înger al dreptăţii cu paloşul într-un clopot şi )a ceie patru sfer turi apar imaginile: la primui sfert un copil, la al doilea uu tânăr, un bărbat şi în urmă un moşneag. In momentul când bate ceasul, apare imaginea îngerului morţii cu o coasă, de la un sfert la altul se vede îngerul pacei.
Ou cinci minute înainte de ora 12, strigă un cocoş cucurigul său, iar după 12, înaintea figurei Mântuitorului trec pe rând oei 12 apostoli. La orele 6 dun., 12 şi 6 seara un călugăr din poarta unei biserici trage clopotele. Această opera artistică e compusă din 2200 de părţi şi necesită o întoarcere la fiecare 14 zile: poate însă funcţiona perfect fără să i se atingă vre-uu mecanism până în anul 3899.
(»Natura«.)
POSTA REDACŢIEI.D-lui D?\ I. CI. 1.., Cluj. Porumbescu,
»A căzut o rază lină« e epuizată, iar pentru cele 2 piese din Lira Română vă rugăm a trimite 40 fii. plus 5 porto, căci rambursat nu se rentează. — Librăria.
Proprietar : D r. A urel Mureşianu.1Răni.
Redactor respons.: Io an S p u d erca .fir. s iiB ii i . c r e mVIII Kochgasse Nr. 29 — Viena
Con s u l t a ţ i u n icn c e le b rită ţile m edicale, cu sp ec ia liş tii de h
fa c u lta te a de m ed ic ină din Hiena.
Telefon nr. 17065.
Delà librăria „GAZ .TEI“ Braşovsa pet procura urmátórele cârti
(La c&rţile aici înşirate este a se mai adaoge pe láng* portul postai arătat, încă 25 bani pentru recomandaţie.)
Scriitori, cetitori şi critici de N. Ră-dulesou-Niger 50 b. plus 5 b. porto.
Lira Sionuiui sèu cântarea sărbătorilor de Aron Boca Velchereanu 50 b. plus 10 b. porto.
Bocete adecă Cântări la morţf, adunate de 1. Pop-Reteganul. Preţul HO bani. (~h b. p.)
Umbre ş i lu m in i poesii de Em. Pă- rdeanu, oor. 2*50 (porto 20 b.)
Cu vârful penei, scrieri satirico-Sumo- ristice de Antoniu Pop 1 Oor. plus 10 b. porto.
Asupra situaţiunei, articoJi şi foişdre de lóaö A. Lăpedat. Preţ. 40 b. pl. 10 o. porto)
Influinţa trancesă în Romáiba de A Xeaopol profesor la universitatea* din Iaşi. Cu 60 b. -\- 5 b. porto.
Teoria dram ei ou uu traotat introductiv despre frumos şi artă de prof. Dr. losif Blaga. Preţul eoróne 3.60 (plus 30 b. porto.)
„Despre cel dintâiu ajutor la râtă- mărî ale ochilor“ de Dr. Ioan Popp, medio coloneii.şi r. Acéstá broşură conţine pe 36 pagini sfaturile cele mai bune, cum së se procéda şi ce măsuri grabnice së se ia în caşurile de vătămări ale ochilor o căr- tioică, oare n’ar trebui së lipséscà din nici o familie.
A mai apărut tot din pó >a medicului oolouel Dr. Popp instructiva broşurş „Combaterea Malariei“ şi va apare în curând îu broşură şi tractatul forte" interesant şi folositor „Despre tutun“, o schiţă istorică-igieaică.
A m in t ir i d in G recia de Teodor Bule; preţul cer. 1.20 (plus 10 b. porto).
JM anual catechetic pentru primii an- şoolasticî, ca îndreptar pentru cateoheţl, învăţători şi părinţi, prelucrat de Ras'hu Haţm, profesor ia seminariul din Blaşiu. Preţul 80 b. (cu posta 90 b.)
Schiţe d in Ita lia de Teodor Bule preţui 2 oor. (-j- 20 b. porto).
O ral general pentru şcola română cu 6 clase şi cu un singur învăţător de Georgia Masyir. Preţul 80 b. (-f- 10 b. p.
Pontul de Crăciun. Ieóná familiară într’un act. Localizată din nemţeşte de Moşul. — Tipografia A. Mureşan Pag. 45 Preţul 40 bani,
„ Novele“ de V&siiie Ranta Buticescu. Broşura are 286 pagini şi conţine istoriore frumóse scrise, într’un limbagiu plăcut. Preţul ei e 1 cor. 60 bani plus 20 bani porto.
Poesii de Vâsle Banta Butioescu, Ediţiunea „Amicului Familiei“ Preţul 1 oor. 20 b. plus 10 b. porto. '
Versuri de dor, adunate di a poeţii român] de A. Preţul50bani (-f- 5 b. porto.)
Cartea Ilustrată pentsu copii şi copile de George Snnu. Acéstá broşură conţine poesii istorióre şi coora'e sore eseitarea gustului de cetit ia copii. Preţui 50 bani -j- 56 b. porto.)
„Pe pra g u l m o r m â n t u l u i de preotul G. Sitnu, conţine ver;-url fu.-.ebrsle pentru popor şi pentru inteligenţi. Pr. 50 bau! (-4- 6 b. porto'.
iuvenilia, prosă şi versuri, de Sexti. j Puacarm. Preţul cor. 1.60, pl. 20 b. porto!
Opiniunea publ că, eonferenţa ţinută a Athénéul român de 0. Dissescu la 27 Februarie 1885, preţul 50 b. plus porto 6 bani.
Nu më uita! Colecţiune de versur< pentru ocasiunl funebrall. Aranjată prin N. F. Neoruţiu. Ediţ. IV. Preţui 50 baul - f 5 b. p.) r i '
Pribeag, ediţia 1 ă de Ioan los f S e- opul Preţ. cor. 1. 60 b. pi . 10 b. por o.
Poesii de A'. A. Macedtnsk'. Preţ. 3 oor. pl, 20 b. porto.
„Ris şi plâns14, schiţe umoristice şi nuvele de Vasile Pop, preţul 1.50 eoróne plus 20 bani porto.
„Neamul românesc din Ardeal şi Ţor- nguréscà“ de iorga. Voi. 1. Cor.2’M) (plus 10 bani porto.
„Neamul românesc în Ardeal şi Ţara unguréscà“ de lorga. Vol. II. Preţul cor. 3’50, plus 20 ban! porto.
Din •»’Biblioteca Minervei< (cea nouă), au apărut pana acuma (preţul unui număr 10 bani) 9 numen ş. a. :
Nr. 1 : cuprinde .,Duduia Margaréta, de Sadoveanu.
Nr. 2: „Guvernatorul“ de Sandu-AldeaNr. 3: rNuvele“ o’e Andreiew, trai.
de Sandu-Aldea.
Nr. 4 : „Carmen“, povestire de Prosper Mér mée, trad. de R. Balfcag.
Nr. 5: „Proza L’terară“ de Emioesou.Nr 0: „Poezii Postume“ de Robeanu
cu o prefaţă de Iorg*.Nr. 7: „Scrisori din moara mea“, după
Daudet, de P&udelea.Nr. 8 : »Istoria vieţei mele“ de Vâroav.Nr. 9: „Spiru Călin“, de Slavici.„Multe de tóté'1 cu mic! ilustraţii şi
text explicativ, 6 foi format 8° mare cu învëlitôre drăgălaşe, Cor. —.80 bani. „Animale domestice'1 cuprindâud o serie de animale cu artă esecutate, format 4°, 8 foi cu table tari cor. 1.50. „Din grădina zo o lo g ic ă cu cele mai însemnate animale sëlbatioe, format 4°, 8 foi table tari 1 cor. 50 bani.
Săpă toru l de b a n i , comediă în trei acte, localisată de A. Porno Se recomandă mai ales pentru cei vréu së jóce teatrul Preţul 24 baoî (prin postă 28 b.)
A. B. G. pentru fete şi băeţî „Alfabetulu, „Abecedarul copiilor„M oşia*, tóté patru cu text esplicativ, construcţii, proverbe şi cuvinte in format, 4° cu câte 8 foi, cor. 140 bani.
„Cele (0 pisicuţe“, „Cele 6 le b e d e cuprind douë basme cu ilustraţii fórte drăgălaşe după gustul copiilor şi cu un text ce le deşlâptâ viu inte resul mai cu sémà Ia ce» mai mărişori. Formatul -.° cu 8 foi cor. 1*40
C Sandu-Aldea. „Pe drumul Bărăganului“. 1‘50 cor. 10 porto.
1. L. Coragiale. Teatru. „Opere co u- plete* Preţui 2 cor. 10 bani porto.
A. Vlăhuţa. „Clipe de iiDişte“. 1*50 eu*., 10 porto.
1. Statici. „Nuvele". 150 cor., 10 b. porto.
Sadoveanu. „fnsemnârde lui Neoulai Manca“. Preţul 2 cor. 10 porto.
JSeli Cornea. „frena“, dramă în 4 acte oe s’a reprezentat p*- s-ena teatrului nation -.1. Preţul oor. 150, 10 b. porto.
Vasile Alexandri. „Teatru“. V., preţul 1.50 cor Í0 pono.
N lorga : „Negoţul şi meşteşugurile in trecutul românesc“. Preţui c r. 2.50.
„Doamne aj st»-ne“. Schiţe din popor de Romulus Cioflec, à 2 coroane plus 10 bani poro.
Al. I. Odobeacu opere eomplet*. Vol. 1. Pagmi 860. Preţul Lei 1.6' .
Sandu Aldea „Cărticica plugarului“ —-50 dam plus 10 băut po-to.
„Două neamuri“ de Sandu Aldea cu oupriusu urmat r: Uu arândaş, Despărţire, La ţ*ră, as*, Tinereţe, Nepotul lui VH- hat s, Seri de iarnă, Livrftjbiţii O afacere. La oaste, A te înv deii, Singură, Seceta Pierzanie, Ogorul st ăm o şese Preţui 1 cor. 50 plus 20 bani porto
— Romanul „Robia »anului“ de Sofia Nădejde a apărut în o nouă ediţie şi se află la tipografia şi librăria A. Mureşianu în preţ d<- 2 Lei plus 30 bani porto.
„Dac'aşl ti o pă$nr că“ romanţă fru- môsà pentru vo;e si piano, cuvintele de I. Ioan ovi t.s, compus» de d-1 btefan C. Voi cu. op. 1. preţul 80 bani plus 5 bani porto,
„Geloşii“, comeue îutr’un act, după germană, de Moşul. B aşov. Tipografia A. Muren*rtu 1105. 0 piesa forte potrivită pentru diletanţii noştri delà sate si oraşe (pentru 3 domni şi 2 dame). Preţul 40 fieri (franco.
M. Sadoveanu. A iutntirile căprarului Gheorghiţă. Pagini 280. Preţul Lei 2.
„Opere complete“ de N. Nicoeanul, C. Stamati şi V. Cârlova ia olalta intro singură Broşură. Preţuri 1 cor. 50 plus porto 10 bani.
Din ooereie complete a lut Ioan Creau gâ a ai ăru ediţia a doua. Preţul 1 cor.0 fii plus 20 b. porto.
0. Gog a „Poes*eu din editura „Mi• nervn“ premiate de Academie şi costă numai 1 .'*or. plus 10 bani porto
Nestor Urechiă : „In Bucegi“ (Naraţiune) Format octav mare pagini 285 pro- ţul 1 cor. 50 plus 20 porto.
„Călăuza staţiunilor balneare“ de Aurel S cur tu. Preţul 1 cor. 60 fii. plus 20 bani porto.
A. C. Cuza. „Naţionalitatea în artă“ L50 cor. 10 porto.
„Popasuri rânătoreşti“ de Ion Bar eeanul pe 205 pagmi forn.atul octav mare preţul cor. 1.60 bani plus 20 bani porto
Ludovic Dauş : „Doamna Oltea« (Mama lui Ştefan cel mare) poem drama tic în versuri. Mu dea de d-1 D. G. Chiriak Piesa aceasta s’a jucat pentru prima oară pe scena Teatrului naţional din Bucureşti în seara do 19 Noemvrie 1904 la reprezentaţia de gală dată cu ocazia jubileului de 400 ani delà moartea lui Ştefan cel mare. Poemul e scris po 62 pagini. Costă 1 coroană plus 10 bani porto.
Nr. 17 - 1910
D. C. Moruzi : „Ruşii şi Românii“ c’o, prefaţă de N. Iorga. Preţul cor. 1.50.
Oin trecutul Silvaniei. Legendă de Vi» tor Russu 2 cor. plus 10 b. porto.
Cursul la bursa din Viaua.Diu 4 Februarie n. 1910.
Renta ung. de aur i'ya. Renta de íoróae ung. 4°/f[ a r i . că1 . ter. ung. în aur 3' 53/(Lupi. căii. fer. ung. îu argon. 4 Bonuri rurale croace-siavone oepr. ung. cu premii Renuri pentru reg. Tisei şi Segnedia Lumea de hârtie austr.Rfata de argiut austr. 42/t0 Renta de aur austr. 4°/0 Renta de cordne austr. 4%Boa iri rurale ungare 31/2°/0 . .Loauri din 1860 ...................Acţii Ue-aie Bânoei ung. de credit Acul de-aie Bânoei austr. de credit A ţ i de-aie Bânoei * itsro-uagN<ipoi'*en<lon .........................Măre» i nper»aie germ «ne . .Lond n vtsta
11410 . *240 . 82 45 . >*310
. 94-
. 216- 15625 94.95 9495
, 11735 9495
. 85.60171.50
1775-8 2.Ó0 670-
19 lt177.51 240.41
Cursus Pieţii Braşov.31 Ianuarie u 1910
B '.'»onote rom. (Jurnp 18.84 Vând. 8.5!Argint român 1*70 „ 189(1
ro turceso , îl 50 21 8j»!». főne.Albin- 6"/,i lot) 2 .!■'
Kuses- 253.50 , 255 -’«apoleondori. „ b; 06 65Albeai ii.iiO N ‘*40iârci gm u ne i n .— „ lî UI
m m r U a cerealelor dm piaţa Sraşo?Oir> 4 Februarie 19 0.
«sura Valuta*en I ' a l i t a t r » . înuratea Kor
i R L Grâul cel mai frumos. 24Grâu mijlociu 23 - iGrâu mai slab 22 -Grâu amestecat 20 -Bécará frumósá 17 -Secară mijlocia 16 -Orz frumos 10 -AOrz mijlociu 9 -XOvös frumos 8 -jfOvés mijlocia 7Cucuruz MűLiu (rnciu)
1211 "1
-Mazăre. 20 -Linte , . I 16 -Fasole . . . *
A Semânţa de in . 18 -R SSmenţu de câuepâ . 15
Cartofi. . 4 -Măzâriche. ~ -
1 kîlă Oarne de vită 1 12% Carne de porc 1 52n Carne de berbece. . - -
100 kil. Sélt de vită orosobt 40 _Séu de vită tooit te
Pentru reînprospetarea ci mai repede a forţelor dup
boala de frigurişi alte morburi, cari slăbesc pe ou „E mulşi un ea lui S c o t t “ aduc cele mai bune servicii.
Sumisiunea lui Scottare gnst plăcut, e uşor de mistuB şi o iau bucuros chiar si aceia, c nu pot suporta ori şi ce prepara Pentru aceea este
lEMULSIUNEA lui SCOTT
cu mulţ mai mare efect.In ceeace privei
curăţenia preparaţiei siguranţa, în efect, mulsiunea luiScott esl ceva ideal şi ea ejftj noscută pretutindeni cea mai bună. —
Veritabilă numai cu Hrbţul Unei Sticle 0:ilma-ea — pairul— naj6 j coroane 50 blca semn de gf-rautio
a procedúrái lai CSpătă în toa.fiS r c u . farmaciile.
ţ
Nr 17.—1910. GAZ E T A T R A N S I L V A N I E I , P a g i n a
B A N C A N A Ţ I O N A L A A R O M Â N I E IACTIV Bilanţ General încheiat la 31 Decembrie 1909 P A S IV
132.565.086 42 241 000
28174806.086 28
— — 3.701.485 4236.024.472 0826.756.817 87 62.781.289 95
— — îl 999 924 —— — 14.922.995 81
3 134 621 339.228
58— — 41
7.367.30"7.522.500 — 14.889.800 —
__ : • Í i 17.646.831 29— — 5.999.687 54— — 708 822 11— — 567.943 25— — 105.836.350 —
74.861.20236.283.730
3817 11L144.932 55
— — 528.382.998 19
Casa Monetă metalicăAur . 93 841.681.61Argint 677.231,67 Trate aur 38 046.223 10
Bilete de B a n c ă ....................Efecte predate Cassei spre încasare Portofoliul român şi străin Centrala
„ „ Sucurs. şi AgenţiiEfecte publice...................................
„ fond de reservă statutară .„ „ amortis. imobil, mobilier
Cupoane ............................................împrumuturi pe I Centrala . .efecte publice j Sucursale şi agenţii
împrumuturi pe efecte publice în Ct Sucursale şi Agenţii . . .
Imobile.............................................Mobilier şi maşini de imprimerie . Dobânzi datorate la împrumuturi peDepozite l i b e r e ..............................
tataeru J Compt curenteI n de valori
Şi maşini
Ct. Centrala
efecte publice
C apital............................................Fond de r e s e r v ă .........................
„ „ amortis. imobil, mobilierşi maşini . . . . .
Bilete emise de bancă . . . .Bonuri de c a s s ă .........................Reescontul semestrului viitor . .Depozite de re tras .........................Conturi curente.............................
4*
12.000 00028.187.792
4120.826 324.871.U0
759.548 318.923
105 836.350 52.288:408
528.382.998
24
06
59
30
19
DEBIT Profit si Perdere încheiat la 31 Decembrie 1909 CRED IT■Salariile personalului de adm in istra ţie .................... 569.681 05 Sold precedent ..................... 2.237.648 54
„ „ d e im prim erie......................... 41.016 1 Dobânzi şi beneficii diverse . 2.989.940 52Cheit.de adm., impozite că- (Centrala . 393 536 35| Trate şi remize şi diverse opera-treStat, dif. taxe şi îndemn. (Sucur. şi Ag. 108.382.36 j 501.918 71 ţiuni cu străinătatea . . . 2.116.783 23
Cbeltueli de im p rim erie .................... . . . . 3 843 — Venitul efectelor publice . . . 286.177 — 5.392.900 75Fondul amortisărei im obilelor.................... . 45.:'00 —
j „ „ mobilierului şi maşin. de imprim. 12.00: —
Luminat şi în că lţa t............................................ .... 30.57 6 45Drepturi de presentă . ................................... 24 760 —1 Material pentru fabricare.- biletelor frizat) . . . . 74 107 45
i Efecte în suferinţă. . . . .............................. 22.046 95 1.324.962 11Beneficiul net Lei 6,305,597 18 aporţinând:Fiad de rez. Partea rez. de 20°/0 {i* lei 3 585,597 18 1 117.1 i 9 tO
kSestul de lei 4,468.477 73 se va distribui :200/0 Minst. de Fin. Part. cuv. i tat. dm benef. . . 893 695 55 ] •?% Tantiemele consii. de administr. şi cenzori 3 2 7: 3 4 8J°/0 Cassei de penzii şi ajut. a funeţ. Băncii. 44 684 75
Dividende pe 1909. I. dividendă de 50 iei de acţiune1.200.000. „ „ Ii. „ „ 114 „ 2 736 000 3.936.000 — 6.304.293 20
Dividend integral 164 lei de acţiune . . . . 1 —
De reportat pentru anul viitor.............................. — — 1 303 9b__ 7.630.549 29 7.630.649 27
p. Guvernator, Anton Carp.
icliI>in
.actor delegat la serviciul coutabilità ţii, A. N. Ş efănescu.
^ ( K x i i x m x x x x x x M m m x i i x r x
Institut indigen. 0OO Banca de asiguraig g : „ T R A N S I L V A N I A “
; .1&Ş-
! !'OKJ
•fj»r:-.<
d i n S i b i i u~ . : î n t e m e i a t ă la a n u l 1868 —----
fii S ib iiu , s t r a d a C isn ă d îe i ni*. 5 (edificiile proprii asigurează în cele mai avantagioase condiţii:
mt* contra pericolului de incendiu şi esplosiuue, -ts*I i i fie ori-ce fel, mole, mărfuri, vite, itreţi şi alte profleeîe mim eic
mc~ asupra vieţii omuluiîn toate combinaţiile, capitale pentru caşul moi ţii şi cu termin fix, as gurări de copii, de studii, de zestre, rente pe vi ©«iţa
întreagă etc. etc.
A sig u ră r i p o p o ra le f ă r ă c e r c e t a r e m e d ica lă .
HiXXxy
X*Xxxnx»X■iX
x n xX
w m x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x k x x x x *
Atipurftri pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a capitalului.
firi asigurate contra incenlinlni: a Capital asigurat asupra neţii:95,816.419 c o r . V 9 ,8 8 8 .4 5 4 c o r o a n e »
Dela întemeiare institutul a solvit:pamtepă£.4eiBceuiii4,484.278-83c.,pt. capitale aslg. pe yieaja 4,028.113-12 c.
Oft»»te şi informaţiuul se pot primi dela : D irecţiunea în Sibiiu, strada Cisnădiei nr. 5 stagiul I., curtea I., şi prin agenturile principale din Arad, Braşov, Bistriţa, Cluj, şi Oradea-mare, precum şt deia gobagenţiidin t d t e comunele mai mari.
Antrsprise tU pompe funebreE . T u t s e t
B r a ş o v , s t r a d a P o r ţ i i Mr. 3 .v is -à -v is de B ă că n ia S té u a R o ş ie .
Recomanda Onor. public ia c&sutl de môrte, aşecţămentul set înmormântare b o g a t a s o r t a t în carï tôt© obiectele, atât sortele mai ds rend, cât şi cele mai fine, se p o t că*p â t a eu p r e ţu r i ie ft in e .
Oomisiune şi «Iepos« d e s t c r l u n de m e ta l ce se pot Închide herinetic, dm prima fabrică din Viena.
Fabricarea propria a tuturor s f e r tu r i l o r de le m n . de m eiiiA şi imitaţiuni de r^etal şi de le m n de ş t e j a r u .
Depou de cunun! pentru mtmu mente şi plantiCi eu preţurile cele mai moderate.
Representanţă de monumente de marmură, care funebre proprii CU 2 şi CU 4 cai, precum şi ud c a r f u n e b r u venet, pentru cc p is , precum şi cioclii.
Comand , u tit se r-secută p r o m p t ş l I e f t in , ia u tji'a i/B jjport^rî d e m o r ţ i iu \d re l ia a ta tc «i ft u p :/a* i i i î
La casuii de morte a se adresa laE. T u t s e k .
„Gazete Transilvaniei* cu numérul à 10 ftieri se vinde la zaraful Dumitru, Pop la tutungeria de pe parcul Rudlof şi la Eremias Nepoţii.
. -A
Pagina 8 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 1 7 ,-1 9 1 0 .
„ARIEŞANA“ ,institut de credit şi economii societate pe acţii în Turda
Domniii acţionari ai institutului de credit şi eoonomii „ARIEŞANA“ societate pe acţiuni, se invită conform §-ului 17 al statutelor societăţii la
a XXIV-a adunare generala ordinara,care se va ţinea în T u rd a la 25 F e b ru a r ie 1910 d. a . Iu 2 o a re , în localitatea institutului.
- A . g r e n . d . e l e a d . - v a j a . i i r i l v o r ± 1 :
1. Raportul direcţiunei despre resultatul anului de gestiune1909.
2. Raportul comitetului de supraveghiare3. Deciderea asupra conturilor anuale şi asupra împărţirii
profitului curat.4. Sorţirea alor 3 membrii din direcţiune, conform §. 32 din
statute (sorţirea I.)
5- Fixarea marcelor de presenţă pe anul curent.6. Alegerea comitetului de reviziune pe timp de 3 ani, conform §-ului 42 din statute.
7. Eventuale propuneri în cadrul statulelor.8. Alegerea alor 3 acţionari pentru verificarea procesului verbal al Adunării generale.
Domnii acţionari, cari în înţelesul §-lui 18 din statutele societăţii, doresc a participa la adunare în persoană ori prin plenipotenţiaţi, sunt rugaţi aş depune acţiile şi evenualele documente de plenipotenţă la cassa institutului, cel mult pănă în 24 Februarie 1910. — Acţiile se pot depum
şi la institutele „Albina“ Sibiiu, „Bihoreana“ Oradea-Mare şi „Patria“ Blaj.
TURDA, 27 Ianuarie 1910. DIRECŢIUNEA.
A C T I V E Cor. fii. P A S I V E Cor. fii.
Casa în n u m ă ra r .................... 25,896 40 Capital social....................................... 161,000*—Cambii de bancă , . . . , 251,770 29 Fond de rezervă.................................. 101,107*09Cambii cu acoperire hipotecară 109,321-— 361,091*29 Fond special de rezerv ă .................... 2,943*88împrumut hipotecar . . . . 517,653*17 Fond de p en z iu n i............................. 23,172*13Obligaţii caventate.................... 6193 — Depuneri spre fructificare . . . . 767,852*41E fe c te ....................................... 6413 — Dividende n erid ica te ......................... 735 —R e a li tă ţ i .................................. 127,871 36 împrumut pe casele institutului . . 44,557*88Depuneri proprii......................... 40,100* — Diverese conturi-creditoare . . . . 5,473*59Credite de Cont-curent . . . 26,797*35*— Debite de cont-curent......................... 2,210*60M o b ilia r .................................. 1.270*66 Interese anticipate pro 910 . . . . 10,480-79Diverse conturi debitoare . . 9,513 34 Profit curat............................................ 19,044*45Interese restante......................... 14,778*25
1.137,577*82 1 1.137,577*82
I1i1
P E O r i T S I I— . J
D E B I T Cor. fii.I n t e r e s e :
la depuneri spre fructificare. . 33,693*70„ fond de rezervă......... 3.979*72„ fond de penziune . . . . 896*46„ împrumut pe casele institut. 2,571 08„ reescompt................... 352*70 41,493 66
Spese : salare .............................. 6,330*04relut de cuartir......................... 1,503 32rem uneraţii.............................. 814* —maree de presenţă.......... 600*—imprimate, registre, diverse. . 2,071*68 11,319\4
Da r e : directă........................ 5,934*85iO°/0 dare la interese de dep. 3,369 37ecuivalent, competinţă de timbr 205*55 9 509*77 |
Profit curat . . . . . . . . . 1,9014 45 j81,366 92
C R E D I T Cor. fii.I n t e r e s e :
dela escompt.....................împrumut hipotacar . obligaţii caventate .e f e c t e ....................depuneri proprii
„ cont-curent Interese de întârziare Provisiune a porto Venitul realităţilor
21,124*81 39,006*63
214-42 288 78 417*78
1,195 51 8,536*15 70784 08
5,815*87 4,76697
81,366*92
Iu iiu C- V laduţu mp.director esecutiv.
Iacob T rif «>p-contabil
Turda, la 31 Decembre 1909A lexandru Gaia uip.
cassarD I E E C Ţ I T J 1 T E A :Iu liu Bardosy mp. Ioan M észár'S mp. Nicolae P. R aţiu mp. Dr- Iu liu Popeccu mp. Dr. Vaier Moleovan mp. Georgiu Popesou mp. Satuoilâ P oru lu i
preşedinte v.-preşedinte Pap Gergely m p.S-a examinăt şi aflat în consonanţă cu cărţile purtate în bună regulă.
Turda la 27 Ianuarie 1910.Simeon Pop mp lovian Mureşian mp. Iosif Costin mp. BSlőni István mp- Jelinek Henrich mp.
preşedinteIosif Liszai mp.
revizor export al »Solidarität
Tipografia A Mureşi^nn, Braşov.