----

Demisia Guvernului Boc agenerat discuŃii aprinse despresoluŃia cea mai bună de guver -nare a României în acest mo -ment, despre urgenŃele naŃionaleşi europene şi despre „califi-carea” celor care ar fi cei maiîn măsură să conducă Ńara.

Una dintre variante ar fi ceaa guvernului de tehnocraŃi. Teh -nocraŃii ar fi nişte specialişti demare renume, cu calificări im -

portante şi dacă se poate cu studii în străinătate, cuexperienŃă îndelungată, etc., în măsură să „discute dela egal la egal” cu tehnocraŃii de la FMI şi BancaMondială, gata să găsească soluŃii la problemele cucare ne confruntăm şi să le aplice...

Noul guvern pare sărăsufle uşurat pentru cănu are nevoie de per-sonalităŃi. Programul eclar, execuŃia cere doardisciplină. Dar în ceeace priveşte cel puŃineconomia, nu este delocaşa. E uşor de argumen -tat faptul că politica ener -getică reprezintă cheiaoricărie politici economi -

ce locale, în contextul dat al economiei ro -mâneşti. Şi implicit, că funcŃia de ministru aleconomiei este de fapt un substitut pentru unminister al energiei.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Să nu-Ńi pese de ne -guri, ploi, arşiŃă, sărămâi acelaşi.”

Augustin Buzura

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 336 anul VIII vineri, 10 februarie 2012 1 RON

Bomba săptămânii rămâne, in -discutabil, demisia intempestivă apremierului României. Adept fa -natic al politicii de austeritate lavreme de criză, autor moral al slo -ganului „sărăcia salvează România”,Emil Boc şi-a agăŃat de grindăpuşca şi cureaua lată, a ieşit zâm -bitor pe uşa din spate a Guver -nului şi a plecat să facă ce ştiemai bine: să cioplească buşteni,să cosească otavă şi să dea cu

lopata în nămeŃi. PreocupaŃi însă excesiv de creştereaşi descreşterea micului Boc, riscăm să dăm uitării unuldin motivele care-l poate face să regrete cu adevăratîndepărtarea sa de la „felul” principal al festinului aus-terităŃii: punerea în aplicare a pactului fiscal croit îngrabă la Bruxelles şi semnat de 25 din cei 27 de mem-brii ai UE. Este uşor de imaginat plăcerea sadică pecare ar fi încercat-o ex-premierul României pus săaplice în practică exact ceea ce îi plăcea mai mult. Adicătăierile, de data asta după manualul german.

Ultimele analize ale BNR aratătendinŃe precum: economisiri alepopulaŃiei de 1,5 mld. euro; scă -derea consumului intern (la alimen -te); menŃinerea consumului dinimport (îmbrăcăminte, electronice);împrumuturi regulate prin care sta -tul Ńine băncile ocupate, iar băn-cile pun deoparte ceea ce nu daula stat, pentru a se capitaliza (deciau materie primă!).

Pactul fiscal – cirea}a de petortul austerit@]ii

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Mi-e frică de omul căruia nu-i place muzica”Tudor Vianu

S-a afirmat, nu o dată, că una dintre trăsă-turile importante ale secolului trecut a fost apa -riŃia (în 1917) a imperiului sovietic dar şi dis-pariŃia sa (în 1991). O „diagonală” pe un secol.Într-o măsură este exagerat. Imperiul sovietic,atunci când s-a constituit, l-a continuat pe cel Ńa -rist mai ales în ceea ce a privit politica ex ternă.În bună măsură, însă, şi internă. Iar, aproape 8 de -

cenii mai târziu, când s-a dezmembrat, a transmis multe din prerogativelesale imperiale, Rusiei. Respectiv, „nucleului forte” al imperiului de careaminteam. Rusia a continuat, prin forŃa sa economică, militară, socială,culturală, de pegră, etc., să se afirme în lume, de la un moment datchiar mai abitir, cu o mai multă hotărâre decât defunctul imperiu sovie -tic. A conservat numeroase, în calitate şi amploare, din influenŃele sale,şi nu doar în fostele republici sovietice, în zonele limitrofe, ci, deseori,mult, mult mai departe, chiar în Europa de Vest şi Vestul atlantic. continuare ^n pag. 4-5

Dan POPESCU

Prof.univ.dr. LiviuMIHĂESCU

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

Dan SUCIU

continuare ^n pag. 7

ARTI{TII CET~[II. GRAFICIENII

continuare ^n pag. 2

Centrala nucleară de la Cernavodă

Politica energetic@,cheia guvern@rii

Sfâr}itul unui imperiu... (I)

Johann Bobel - Peisaj din Sibiu

8 febuarie 1828. S-a născut Jules Verne, marele scriitor francez de literatură ştiinŃifico-fantastică (fantastică, totuşi, nu prea, deoarece

aproape tot ceea ce a scris, s-a realizat deja în secolul trecut)

Un guvern detehnocra]i?

Economii }i ra]ionalitate îneconomia României

Alexandra DRAGOE, student master. Facultatea de ŞtiinŃe Economice ULBS pag. 6

Palatul Victoriei - Sediul Guvernului României

Criza datoriilor suverane (II)

URSS, 1981 – 1991

Imagine din “Robur Cuceritorul”

Moscova. Vedere din “Arbat”

Jules Verne

continuare ^n pag. 5

prof. dr. EugenIORD~NESCU

GUVERNARE2 VINERI 10 FEBRUARIE 2012

urmare din pagina 1Sună bine, sau mai degrabă sună

chiar magic: câŃiva oameni bine cali -ficaŃi, care decid şi muncesc pentrunoi şi care ne scapă de „clasa poli -tică” şi de toate tarele pe care aceas -ta le are.

Sună, din păcate, prea bine ca să fie posibil!

În primul rând, conducerea demo-cratică a unei Ńări este încredinŃatăprin vot unui partid sau – uneori –unei alianŃe. DemocraŃia instituie Pu -terea unei Ńări nu pe bază de CV saucertificat de calificare, ci pe bază descrutin electoral. Ca să fie votate,partidele – organizaŃii transparentconstituite tocmai ca să ajungă săconducă, dacă destui electori le vo -tează -, propun un program elec-toral, care se transformă pentrucâştigător în program de guvernare.În funcŃie de doctrina pe care o re -prezintă şi mai ales o practică, par-tidele propun diferite programe, po -litici şi măsuri, care ar trebui să aibădrept urmare un viitor mai bun pen-tru cât mai mulŃi dintre noi. Ideea căar exista o soluŃie unică la oriceproblemă de nivel naŃional este gre -şită. Ca şi în viaŃa de toate zilele aunei persoane sau a unei familii,există diferite soluŃii, fiecare dintreele cu avantajele şi dezavantajele lor.Legătura unui partid cu doctrinapolitică pe care pretinde că o prac-tică este de natură generală, arătândoricui este interesat unul sau câtevaprincipii pe care odată ajuns la pu -tere partidul respectiv le va pune înpractică. Deşi impărŃirea pură în li -berali şi socialişti (social-democraŃi)nu mai e de mult de actualitate înEuropa, din punct de vedere al politi-

cilor publice generale putem prinsimplificare spune că un partid maidegrabă liberal va lua mai degrabămăsuri îndreptate spre dezvoltareacompetiŃiei şi dereglementare, în timpce un partid social-democrat va fimai degrabă orientat spre solidaritateşi redistribuŃie socială. La alegeri, ori -care ar fi ele, fiecare dintre noi ar pu-tea avea un indicator general despreviitor, presupunând că partidele din Ro-mânia ar avea cu adevărat apartenen-Ńă doctrinară.

Revenind la tehnocrati, trebuie re-marcat faptul ca aceştia NU depindde o doctrină politică, calitatea lorfiind aceia de specialişti, „tehnicieni”,într-un anume domeniu. Drept urma -re, ei sunt cei mai în măsură să facăanalize de tip diagnostic şi să ge -nereze posibile soluŃii pentru proble -mele depistate. Insă soluŃia „cea maibună” are legătură directă cu politi-ca şi rareori există o soluŃie purtehnică care să rezolve o problemăprecum cele cu care se confruntăeconomia unei Ńări, de exemplu.

Dacă ar fi să dau un exemplu deechipă de tehnicieni, m-aş referi de -sigur la echipa de la FMI care „con-duce” România de o bună bucată devreme: analizele tehnice arată căsunt necesare măsuri urgente, aratăşi ce rezultat e nevoie să aibă aces-te măsuri, însă nu arată calea deurmat. FMI arată că avem dezechili-bru bugetar major şi dezechilibrestructurale, dar nu spune cum să lerezolvăm. FMI nu a cerut reducereasalariilor şi pensiilor, ci reducereadezechilibrului. La fel în cazul TVA,sume suplimentare se puteau obŃineprin schimbarea impozitelor pe venit:decizia de a majora TVA şi de amenŃine cota unică este o deciziepolitică şi nu tehnocratică. Din punctde vedere politic, guvernanŃii au pre -ferat să nu redistribuie costul crizei,

luând impozite în procent mai marede la cei cu venituri mai mari şi cotechiar mai mici de la cei cu veniturimai mici. Desigur, opŃiunea poate filăudată sau criticată, depinde de cinevorbeşte, însă NU a fost o decizietehnică, ci una politică. FMI a fost şieste în continuare în poziŃia de aurmări doar rezultatul unor acŃiuni şinu de a prescrie acŃiunile, chestiunecare rămâne atributul guvernelornaŃionale. Mai mult, chiar unele din-tre cadrele generale impuse de cătreFMI s-au dovedit a fi eşecuri răsună-

toare, tocmai pentru că tehnica şipolitica nu s-au îmbinat, aşa cumeste chiar acum cazul Greciei, careriscă să iasă din criză...fără greci.

Pentru aplicarea unor decizii teh -nice, e nevoie de suport politic: toatăstructura legată de implementare tre -ce prin Parlament, şi în lipsa supor-tului politic, guvernul de tehnocraŃieste complet lipsit de putere. Iată dece, un guvern de tehnocraŃi nu arface decât să creeze iluzia luării dedecizii tehnice independente de po -

litic, în final deciziile urmând să fieeminamente politice şi cumva „mas-cate” de caracterul lor tehnic ar pu -tea părea că nu mai sunt în respon-sabilitatea Puterii.

În cazul noii echipe propuse pen-tru Guvernul României, este de re -mar cat că mulŃi dintre ei au fostconsilieri ai foştilor miniştrii saumembrii în aparatul tehnic, numitpolitic, al guvernului demisionar. Dinacest motiv, ei ar putea doar creaaparenŃa unui guvern de tehnocraŃi,însă poziŃiile lor anterioare şi însăşinumirea lor pe suportul politic alcoaliŃiei de guvernare, le demons -trează calitatea eminamente politică.În afara jocului de imagine, al pre-tenŃiei cumva electorale, că acum aufost numiŃi tineri şi tehnocraŃi, gu -ver nul propus este un guvern emina-mente politic.

Personal cred că nici nu ar fi dedorit şi nici nu ar fi fezabil ca Ro -mânia să fie condusă de cătretehnocraŃi, lipsa suportului politicfiind un element critic în guvernare.De aceea, cred că de discutat nueste caracterul tehnocratic sau political unui guvern, ci mai degrabă su -portul său politic.

În situaŃia actuală, de criză inter -nă şi neîncredere generalizată, dar şide criză globală, alternativa la unguvern susŃinut de o majoritate po -litică, indiferent care este ea, nu esteguvernul de tehnocraŃi, ci guvernulde uniune naŃională. Însă, deocam-dată, jocurile de imagine sunt maiimportante decât interesul românilor,iar indicatorii FMI „mănâncă” salari-ile, pensiile, bunăstarea pretinsă aromânilor.

PS Un ultim banc arată nivelul deumor şi neîncredere al românilor: inurma politiciilor de economie, multeguverne au redus consumurile pu -blice de energie electrică şi, drepturmare, ...au stins luminiŃa de la ca -pătul tunelului...

Un guvern de tehnocra]i?prof. dr. Eugen IORD~NESCU

Bucureşti, Palatul Cotroceni

3EVOLU[II INVOLU[IIVINERI 10 FEBRUARIE 2012

urmare din pagina 1În fond, „crema” politicienilor eu -

ro peni a ajuns, prin prevederile con-strângătoare ale noului Tratat, lavorba lui Boc: deficit structural decel mult 0,5 la sută, deficit bugetarplafonat la 3 la sută din PIB, controlla nivel european asupra bugetelornaŃionale, mecanisme automate desancŃionare a derapajelor bugetare.

Ceea ce i-a scăpat însă d-lui Bocşi altor artizani ai politicilor falimen -tare din România este faptul esenŃialcă statele care acum vorbesc dedeficite foarte strânse şi-au construitinfrastructura, în urmă cu câteva de -cenii, prin politici ale deficitelor mari,banii mergând spre lucrări publicede anvergură la care noi încă nici nuvisăm. România de azi, înghesuită întiparul financiar european, este con-damnată să nu mai poată recuperadistanŃa care o separă de acestestate fără investiŃii masive în infra-structură. Trebuie să existe şi pentruRomânia, şi pentru alte Ńări emer-gente, un mecanism care să le per-mită să avanseze.

Abia întors de la Bruxelles, men-torul d-lui Boc, preşedintele TraianBăsescu, ne aşeza într-o dilemă cuiz filozofic: „Suntem în faŃa unei op -Ńiuni fundamentale. Ce lăsăm copiilornoştri – o casă sau o datorie? Dacădecidem să lăsăm o datorie, mergemînainte ca până în 1989, dar astalăsăm, o datorie mare. Dacă decidemsă lăsăm o casă, mergem cu cei 24cărora, cel puŃin declarativ, ne-amalăturat prin semnătura mea”.

ComparaŃia este, ce-i drept, bineticluită şi savant meşteşugită, darsuferă profund pe două planuri. Înplan frontal, conŃine un mare neade-văr: în 1989 România nu mai aveanicio datorie externă. Dar această „per-formanŃă” se realizase dintr-o obse -sie a dictatorului Nicolae Ceauşescuşi cu preŃul unor mari suferinŃeomeneşti. Un asemenea model bazatdoar pe austeritate este de neimagi-nat azi pentru că nu se mai poateaplica în democraŃie. În plan struc-tural, afirmaŃia preşedintelui Băsescu

este contrazisă de realitatea că aus-teritatea pe care se bazează pactulnu mai reprezintă o garanŃie a suc-cesului. „Această disciplină strictă arputea fi utilă în vremuri bune – sus -Ńine publicaŃia britanică „The Econo -mist”. Însă mulŃi se tem că, într-operioadă extinsă de criză, astfel dereguli riscă să impună prea multăausteritate prea repede, înnegrindspectrul recesiunii şi îngreunând efor -tul de a echilibra bugete”. Aşa încât,la întrebarea retorică a lui TraianBăsescu – casa sau datoriile? – sin-gurul răspuns de bun simŃ ar fi: prinausteritate vom lăsa copiilor noştri ocasă dărăpănată, plină de datorii!„Casa” o vedem cu ochii noştri cumarată azi, iar „datoriile” sunt deja con-tractate pe încă o generaŃie. Citămdin „Eurostat”: „Furia cauzată de ero-darea nivelului de trai a explodat în

România în cele mai puternice vio-lenŃe din ultimii zece ani. Un împru-mut de urgenŃă de 20 de miliarde deeuro de la UE, FMI şi Banca Mon -dială, în 2009, a fost urmat de mă -suri severe de austeritate, printrecare scăderea salariilor bugetarilorcu 25 la sută şi majorarea cu 5 lasută a TVA. Politicile neadecvate aucontribuit la prelungirea recesiunii şisunt percepute ca fiind un efect alcorupŃiei Guvernului”.

Prin urmare, este evident că, pen-tru România, disciplinarea bugetar –financiară, necesară fără doar şi poate,nu ar trebui să presupună doarmăsuri administrative, coercitive şide sărăcire continuă a populaŃiei.Mai curând ar fi necesară o schim-bare radicală a modului de a se facepolitică în România şi căutarea altuimodel de dezvoltare a Ńării, diferit de

ceea ce s-a practicat în ultimeledouă decenii.

Vrem să avem deficit bugetar de3 la sută şi deficit structural de 0,5la sută din PIB, aşa cum ne cere aziEuropa? Foarte bine, dar prin sto-parea corupŃiei, a risipei şi furtuluidin banul public, iar nu prin pau-perizarea cronică a românilor! Mareaşi dureroasa contraperformanŃă a ex-premierului Emil Boc a fost că nu aînceput austeritatea de unde trebuie:• de la veniturile extravagante alealeşilor naŃiunii care dorm în Par -lament pe un salariu lunar de 250de milioane de lei, în vreme ce sa -lariul minim în România este de 7milioane; • de la sumele uriaşe „sifonate” încontul partidelor în fiecare campanieelectorală; • de la banii care se scurg fără urme

pentru aşa-zisa dezvoltare regionalăcare constă până la urmă în săli desport şi bazine de înot în sate des -populate sau în teleferice de lux prinstaŃiuni pe unde nu calcă nimeni; • de la miliardul de euro cu carecelebrii noştri asfaltatori zic că des -ză pezesc an de an drumurile patrieila un preŃ per suta de kilometri cât Nor-vegia, Finlanda şi Suedia la un loc; • de la sacul fără fund pe care îl re -prezintă companiile noastre naŃionalecare toate (ce curios!) sunt falimentare;• de la salariile şi pensiile incredi-bile ale unor categorii sociale favori -zate (de soartă şi de interese politice).

Fireşte că, dacă nu ai ochi pen-tru asemenea strâmbătăŃi şi sânge îninstalaŃie pentru a da de pământ cuele, vei împărŃi la infinit austeritatea pecap de sărac şi vei merge din victorieîn victorie până la prăbuşirea finală.

Evenimente marcante

Pactul fiscal – cirea}a de pe tortul austerit@]iiEmil DAVID

Bucureşti - Palatul Victoriei, sediul Guvernului României.

11 februarie 1945. Sfârşitul ConferinŃei de la Ialta, care a marcat atât de mult situaŃia României.

17 februarie 1673. Moartea marelui Molière, lasfârşitul unei reprezentaŃii cu “Bolnavul închipuit”.13 februarie 1912. Abdicarea ultimului împărat al Chinei.

urmare din pagina 1Împrejurări anume au făcut să pot

urmări mai îndeaproape practic „ultimuldeceniu de viaŃă” al fostului imperiusovietic. Lucram la Institutul Centralde Cercetări Economice din Bucureştişi cum nu eram deloc preferatpentru călătorii profesio nale în vest,ca urmare, mai ales, a unor pro -bleme de dosar de familie,fiind totuşiapreciat în calitate de cercetător, încâteva rânduri am fost trimis, în cir-cumstanŃele schimburilor uzuale decercetători, în fosta Uniune Sovietică.Respectiv la institute de cercetaresimilare de aici. Câte 8 – 9 zile, invi-taŃia constând într-o călătorie laMoscova, unde poposeai 3 – 4 zile,apoi într-o republică sovietică pentrurestul de timp. Mai era o ziînapoierea la Moscova şi în ziuaurmătoare înapoierea în Ńară. Aşa s-afăcut că între 1981 şi 1989 am fostde 6 ori în URSS, la Moscova, darşi de 2 ori la Tbilisi, capitala Gruziei,de 2 ori la Riga, capitala Letoniei, odată la Leningrad (astăzi St. Peter s -burg) şi Iurmala, la Alma – Ata şiChişinău - capitala atunci a Repu -blicii Sovietice Socialiste Moldova.Pe lângă institutele de cercetări eco-nomice pe care le vizitam şi undepurtam interesante discuŃii cu colegiide acolo – în probleme privind, depildă, conŃinutul şi exprimarea unorindicatori economici, de sinteză ma -croeconomică, privind balanŃele ma -teriale, balanŃa de energie primară şicea de energie electrică, privind pro-movarea progresului tehnic şi factoride stimulare, anumite coordonate şimutaŃii în planificare, la modă şifoarte interesante atunci în URSS,ş.a. – am putut vizita mai multefabrici, uzine, întreprinderi din elec-tronică şi electrotehnică, construcŃiade automobile, construcŃii de maşini,din industria alimentară, de utilaj ali-mentar, etc. Aş greşi mult dacă aşafirma că discuŃiile şi vizitele amin -tite – eu urmărind atent aici şi revis-tele de specialitate, dar şi presa îngeneral şi televiziunea, opiniile di -verse exprimate în cadrul în care măaflam, – nu au fost deosebit deinteresante şi chiar foarte utile. Ele,

întreaga mea documentare, mi-audezvelit un univers original, dar ununivers în schimbare îndeosebi odatăcu anul 1985 şi care avea să se fi -nalizeze în veritabila „demontare”, maibine zis descompunere, a URSS-uluiînspre sfârşitul anului 1991. În fapt,ar fi mai multe puncte terminus ast-fel: a) martie 1990, votarea, în re -publici, a unor structuri duble de pu -tere, naŃionale, locale, dar şi sovie -tice, cele din urmă cu o vizibilitatepolitică din ce în ce mai mică, pânăla dispariŃie; b) septembrie 1991, di -soluŃia Partidului Comunist al UniuniiSovietice, rămânând pe republici; c)decembrie 1991, crearea ComunităŃiiStatelor Independente de către pre -şedinŃii Rusiei (Boris ElŃin), Ucraineişi Bielorusiei, la care vor adera înzilele şi lunile următoare Armenia,Adzerbaidjanul, Moldova, Republiciledin Asia Centrală, pe urmă Georgia.Practic şi teoretic, dispariŃia URSS-ului. Mihail Gorbaciov, omul cu schim-barea, ales în martie 1985 secretargeneral al PCUS, iar, ulterior, în mar-tie 1990, preşedinte al URSS-ului, ră-mânând fără „obiectul muncii”. Îşi vaprezenta demisia în seara de Crăciuna anului 1991, punând astfel capătURSS-ului. Eu nu am fost nici o ziîn 1990 - 1991 în Rusia, conduceamla Bucureşti ziarul „Liberalul„ şi, apoi,la Sibiu şi Bucureşti, revista „Con -tinent”. Dar m-am aplecat cu multinteres asupra acestor evenimentecapitale, publicând mai multe studiişi articole referitor la cele petrecute.

Am fost, în schimb, cum spu -neam, cele 8 – 9 zile în URSS, în1981, în 1984, 1985, 1986, 1988 şioctombrie 1989, „văzând la lucru”,cum se spune, pe toŃi secretarii ge -nerali ai PCUS de după 1980. Res -pectiv, aparatcicul Leonid Brejnev spre„final de carieră” (fost şi prim secre -tar al PCUS din Republica Moldova),până în noiembrie 1982, mai apoi IuriAndropov, fost şef al KGB-ului, cunos -cut atât prin cultura sa dar şi prinduritatea sa, între 1982 şi 1984 cânddecedează în urma unei boli necruŃă-toare, pe urmă destul de mediocrulşi fost şef secŃie al PCUS din Mol -dova, Konstantin Cernenko, din fe -bruarie 1984, mult în vârstă şi dece-dat după doar un an, în sfârşit, din

martie 1985, cel care a declanşatschimbările, Mihail Gorbaciov, “omulprovidenŃial al secolului nostru”, cumscria Dan Amedeu Lăzărescu în primulnumăr al ziarului “Liberalul” din 5 ia -nuarie 1990,apreciere pe care, însă, euo voi mai nuanŃa. Dar să revin. În toncu mersul de acolo al timpului, ampu blicat chiar, în 1988, pe fond depolitici şi elemente novatoare, douăarticole de specialitate în prestigioa -sele publicaŃii profesionale „Ekonomi -ceskaia Gazeta” şi, respectiv, „Socia -listiceskaia Industria”, pe tema pri-matului unor elemente calitative, deeficienŃă, în creşterea economică,fiind invitat, în acelaşi an, să susŃino conferinŃă la Academia de ŞtiinŃea URSS-ului, pe o temă asemănă-toare, respectiv, indicatorii de calitatece trebuie integraŃi efectiv în calculîn dezvoltare; am luat 50 de votcăînaintea demersului, eu nefiind, to -tuşi, băutor, şi utilizându-mi cu în -drăz neală cunoştiinŃele de limbă rusădin şcoală (am studiat obligatoriu 10ani această interesantă limbă), amfăcut faŃă, fără translatorul oficial,

cam o oră şi jumătate cu conferinŃaşi cam tot atâta vreme cu întrebărişi răspunsuri. Ştiam peste 3.000 decuvinte, cu precădere în domeniu,ştiam bine gramatica şi am reuşit săaşez corect în frază cuvintele pe carele cunoşteam. A fost, pot să spun,foarte util. În sală se aflau, printremulŃi alŃii, unii din principalii refor-matori de atunci şi de mai târziu aieconomiei ruseşti. Cunoşteam, destulde îndeaproape, lucrările marilor cer -cetători econometri sovietici Novo -jilov şi Kantorovici, ştiam cărŃile acade -micianului Strumilin, mi-au plăcut cu pre-cădere insistenŃele sale, “derapajele”sale în di recŃia reînnoirii teoriei clasicea va lorii, afirmând că mijloacele de pro -ducŃie – şi nu doar forŃa de muncă– crează valoare, aşa că am avut ce dis -cuta. Dealtfel, am publicat şi în Ńară,cum se putea la vremea res pectivă,mai multe articole în acest sens.

Rememorând, mai în detaliu, toa -te acele zile pomenite, şi de imobi -lism, la început, dar şi de inovare, peurmă, revăzând în semnările mele deatunci, parcur gând ulterior alte cărŃi,studii, articole, voi încerca să redau,mai jos, impresiile pe care le-amdesprins şi le-am păstrat, pe care le-am dezvoltat, vădindu-se, astfel, curelativă claritate, declinul tumultos alunei lumi devenită anacronică şicare-şi căuta un alt orizont.

...În 1981, la primul meu voiaj înURSS, am sosit la Moscova. Aici,printre altele, am discutat mai în dea -proape cu venerabilul profesor Rumian-Ńev, di rectorul Institutului de CercetăriEco nomice şi provenind dintr-o vechefamilie nobiliară rusă, cercetător in -teligent pe care l-am întâlnit maiapoi de fiecare dată, apreciindu-l înmod deosebit. Apoi m-am întâlnit cucercetători şi economişti din Tbilisi.Peste tot am sesizat o atmosferă ofi-cială – dar nu neoficială - cvasi „în -gheŃată”. „ÎngheŃată” atât la propriu,în martie, pe acolo, nu prea aveacum să fie cald, cât şi la figurat. SesimŃea o stagnare, în care clientelis-mul structurilor de partid prima asu -pra competenŃei şi ideologiei, o ver-itabilă „feudalitate sovietică”, cum aunumit, mai pe urmă, analiştii timpullui Brejnev, eu venind, totuşi, dintr-oŃară în care mai mulŃi ani avuseserăloc unele deschideri importante. În1980, vârsta medie a membrilor

Biroului Politic al PCUS era de peste73 de ani, în general oameni pro-movaŃi de partid, de foarte tineri, înfuncŃii înalte. Erau funcŃii cu care seobişnuiseră şi la care nu prea segândeau, în vreun fel, să renunŃe.Aveau, fiecare, şi în Rusia şi în re -publici,micile sau mai marile lor curŃi„feudale”, influenŃe, interese. Nu ab -dicau, însă, de la „führer princip”. Sevădeau adepŃii, definitoriu, ai uneipolitici, în speŃă politici economice,profund conservatoare, marcaŃi adâncde refuzul sistematic de a aborda oriceproblemă care, în mod po tenŃial,putea fi generatoare de conflicte. Tră -iau şi se mişcau, după cum o afir-mau, în etapa unui „socialism dezvol -tat” – „anticameră a comunismului”, unsocialism confuz ideolo gic şi care nuavea cum să fie nici dinamic şi nicireformat deoarece era deja, pasă-mi-te, „dezvoltat”. Un fel de încremenireîn proiect: dorinŃa expresă a unui trai„liniştit” şi a unei „munci liniştite”,desigur, pentru privilegiaŃi. Se vedea,însă, din chiar analizele de rigoare,dintr-o serie de date statistice, darpe care diriguitorii le priveau cudetaşare şi răceală, că economia seafla în faŃa unui declin inexorabil şiîn sine şi faŃă de vest, precum şi înfaŃa unei pierderi de competitivitateesenŃială în raport cu Occidentul.

... Au fost detalii nu lipsite desens. La o casă de oaspeŃi din „Arbat”,cartier vechi, tradiŃional şi chiar luxosal Moscovei, unde fusesem cazat,am văzut ieşind din restaurantul cucircuit închis un, după cum mi s-aspus, înalt demnitar de partid beatmort, cărat aproape pe braŃe, în vă -zul lumii, cu multă grijă şi deosebitde protector, de securiştii săi, la ma -şina luxoasă de protocol de la intra -re. Aceasta în vreme ce translatoareamea strângea resturile de la masăspre a le duce copiilor săi şi cum -păra pe piaŃa oficială mere nu la kilo -gram, ci cu suta de grame... M-amsimŃit chiar foarte bine pe străzilemoscovite când am văzut cozi imen -se – câte 4-5 oameni în rând pe olungime de 35 – 40 de metrii – înfaŃa unor magazine unde se vindeaufie confecŃii, fie încălŃăminte din Ro -mânia. Mai erau şi alte produse (Înparanteză, o piaŃă pe care am pier-dut-o ignorant, nociv, tembel, aiurea).

continuare în pagina 5

IMPERII VINERI 10 FEBRUARIE 20124

c my b c my b

c my bc my b

URSS, 1981 – 1991Sfâr}itul unui imperiu... (I)

Dan POPESCU

Moscova - Kremlinul

Moscova - celebra, splendida biserică “Sf. Vasile Blajinul”

urmare din pagina 1Băncile au înclinaŃia să nu eli -

bereze lichiditatea spre mediul deafaceri sau populaŃie prin dobânzilemari practicate, în timp ce statul nuse poate abŃine de la cheltuielilepublice. Ar trebui măcar să se canal-izeze cheltuielile preponderent acolounde există factor de multiplicaresupraunitar în economie: retehnolo-gizare şi infrastructură. Cu infra -struc tura s-a mai mişcat, dar ar tre-bui mult mai mult talent. La capitolulretehnologizare cred că ar fi foartenecesar un program gen „Rabla” sau“Prima casa”, însă pentru IMM-uri.Schema ar fi simplă: statul garan-tează, banca creditează, întreprinză-torul vine cu ideea şi astfel vomavem producŃie. Se creează locuri demuncă şi se satisface cererea localădin producŃie internă. Acesta a fostde fapt modelul japonez în anii ’50-’60, doar că atunci, creditele nu eraugarantate explicit de stat.

În ciuda scăderii repetate a do -bânzii de referinŃă operate de BNR,cererea agregată nu a reuşit săcrească semnificativ. Interesant estecă statistica oficială arată în conti -nuare faptul că cetăŃenii României nuse abŃin de la a cumpăra îmbră -căminte de la suedezi (H&M), nu seabŃin de la electronice produse dechinezi şi de la telefoane mobile dinla toată lumea. Paradoxal, în schimb,scad vânzările de produse alimenta-re, ceea ce ar induce oarecum logicconcluzia că de acolo vin cele maimulte economii. Aşadar, creşterea de-pozitelor populaŃiei cu circa 1,5 mld

euro numai în anul 2011 nu ar fi unlucru rău. Aceste economii ar puteaproduce locuri de muncă pentru a pro -duce îmbrăcăminte, electronice etc.

Faptul că bancherii atrag bani dela populaŃie este un lucru bun înesenŃă, dar dacă BNR nu găseştepârghii pentru a-i forŃa pe bancherisă plaseze banii românilor înapoi îneconomie sub formă de credite,avem o problemă. De asemenea, ro -mânilor li s-a cerut să strângă cu -reaua şi chiar asta au făcut. Acumse văd de fapt efectele măsurilor“inteligente” luate de guvernanŃi: scă-derea salariilor a determinat scădereaconsumului, care la rândul său adeterminat scăderea producŃiei (PIB-ul), a crescut şomajul … RelaŃia dineconomie este ca într-un lanŃ trofic,atunci când dezechilibrezi un factoreste afectat tot ecosistemul şi du -rează destul de mult ca să seautoregleze.

Economia tinde să se autoregleze.Este important aşadar sensul auto -reglării, iar oamenii sunt cei care tre-buie să-i ofere o bună traiectorie.Aceasta este greu şi complicat derealizat dacă nu avem şi un bun spe-cialist la conducere. Ultimul re cen -sământ arată ca populaŃia Ro mânieia scăzut. Din păcate, mulŃi dintre ceimai buni oameni care odinioară erauchiar „sarea pământului” acasă, laserviciu sau în comunitate au emi-grat. Românii care au rămas cautămodele, exemple, figuri capabile săinspire seriozitate pentru a muncimai eficient în Ńara noastră, pentru aacoperi consumul din producŃia in -ternă, pentru a creşte bună sta rea şipentru a combate ineficienŃa.

IneficienŃa, problemă fundamenta -lă, a economiei României este deter-

minată cauzal de desincronizareaproducŃiei interne de consumul in -tern. În condiŃiile date, oamenii de -cid, raŃional, că e mai bine să îşirestrângă consumul, iar din puŃinulrămas să pună şi ceva deoparte. Şi

nu e doar din cauza crizei, ci şi pen-tru că memoria i-a învăŃat că istoriase repetă, iar după un şoc vine altulşi încă altul (salarii scăzute cu 25%,urmat de TVA majorat şamd). Iaromul ca orice organism viu învaŃă şi

se adaptează, iar logica îi determinăsă pună deoparte, pentru că nu seştie ce nouă taxă se va inventa, sauce alte probleme pot apărea. Iar astapresupune raŃionalitate şi utilizareaatentă a resurselor disponibile.

urmare din pagina 4Până la urmă şi în general, oameniinici nu prea ştiau „ce se dă”, vedeau„coadă”, se aşezau şi aşteptau răb-dători să ajungă în faŃă unde, aproa -pe ineluctabil, ce era de vânzare leera util. Am scris „ce se dă”, deoa -rece cu excepŃia potentaŃilor sistemu -lui, a nomenclaturii, pentru care totulera „special”, aveam de-a-face cu oevidentă „piaŃă a producătorilor” îndetrimentul „pieŃei consumatorilor”. OpiaŃă sovietică tributară modelului leni -nist de industrializare care promovama siv, exagerat, „producŃia naŃionalăa mijloacelor de producŃie pentru pro-ducŃia mijloacelor de producŃie”, lă -sând pe ultimul plan producŃia sovie -tică a bunurilor de consum, insistentşi consistent minorizată şi subevalua -tă. O piaŃă în care preŃurile strict pla -nificate, deseori mai departe de reali -tatea costurilor, aveau un rol reglatordestul de mic. Era un fel de prefaŃă aceea ce avea să fie la noi peste foartepuŃini ani, desigur în România inter-venind şi alte motive. La sovietici,lipsea logica eficienŃei, şi în detaliu şiîn ge neral. Să mai amintim de repre -siu nea asupra celor „împotriva”? Numai are rost...

Activist de partid cu vechi şi fi -dele state de serviciu, de o inteligenŃă,se spunea, banală, destul de incult şiignorant, birocrat până în măduva

oaselor, lui Leonid Ilici Brejnev şiapropiaŃilor săi - aparatul de partidde la un anumit nivel, nomenclaturasovie tică din Rusia şi republici, care,cu toŃii, o duceau foarte bine ei şifa miliile lor, trăind efectiv într-o lumeroză paralelă cu cea cenuşie a celormulŃi - le venea aproape imposibil săînŃeleagă rolul motor al competitivi -tăŃii economice, al libertăŃii de a în -treprinde, al refor melor, „reformele”fiind un cuvânt practic prohibit în vre-

mea respectivă. Când Brejnev, dece-dat „în post”, a fost schimbat cu IuriAndropov, mai mulŃi sovietici, sătuide un trai penibil într-o Ńară foartebogată - cu resurse imense şi unpo tenŃial industrial şi economic, darşi de cercetare uriaş, cu o forŃă demuncă de foarte bună calitate - darcu randamente econo mice slabe,sătui de ravagiile alco olismului şi aleunei mari corup Ńii, şi-au pus sper-anŃele în inteligenŃa sa. Miză eronată,

deoa rece nici An dropov şi nici celcare i-a urmat după decesul său pre-matur, mediocrul şi mult mai imo -bilistul Konstantin Cer nenko, nu augândit în sensul pozitiv. Ei făceau,de fapt, politica şi a lor dar neapărata bă trânului Birou Politic al PCUS,mul Ńumindu-se să exacerbeze calită -Ńile sistemului, rezu mându-se la repre-siuni şi acŃiunea, stimularea facto-rilor morali banali. Or, aceşti factorinu aveau nici cum să Ńină de foame

şi nici cum să acceadă spre reformecare să promoveze deschi derea caatare a sistemului, des chiderea sprebeneficii, care să promoveze maimultă libertate econo mică. Şi repre-siunea de un tip sau altul, şi apara -tul poliŃienesc şi cel birocratic, şi mili -tarizarea în proces continuu, războiuldin Afganistan etc, şi investiŃiile maimulte extensive, insuficient gândite şirelativ ine ficien te, costau doar bani,fără să aducă un profit economic şisocial necesar. Mai era ceva. Proli -ferau afa cerile subterane, de piaŃăneagră, du bioase, în Rusia şi în repu-blici, cu încrengături mergând pânăla cele mai înalte niveluri ale nomen-claturii, titularii dar şi fiii, părinŃii,ginerii, fra Ńii, cumnaŃii, verii lor. Demulte ori, auto rităŃile atât de drasticecu “strada”, în circumstanŃele dateînchideau ochii. Iar răul se tot ampli-fica. O situaŃie relativ asemănătoarecu una atât de cu noscută? “Originalul”,practic, al cărŃii “Însemnările unui ca-fe giu”, a lui Gheorghe Florescu?...Dar să revenim. Au fost anii în care,pentru nu puŃini, devenea clar căsistemul sovietic pierduse „sfidareaOccidentului”. Acel pariu „aruncat petavă” încă din vremurile lui Hrusciov.Doar forŃa militară, armata, înaltatehnologie mi litară în contrast cu oeconomie în declin şi corupŃia nuputeau câştiga, în vremuri prelungitede pace, o astfel de partidă. “Aşa nu maipoate merge”, spuneau mulŃi sovietici...

VINERI 10 FEBRUARIE 2012 5

c my b c my b

c my b

DEZVOLTARE IMPERII

c my b

URSS, 1981 – 1991Sfâr}itul unui imperiu... (I)

Economii }i ra]ionalitate în economia României

Dan POPESCU

Moscova - “PiaŃa Roşie”

Prof.univ.dr. Liviu MIHĂESCU

DATORII VINERI 10 FEBRUARIE 20126

Irlanda, care suferă nu din cau zasupraîndatorării publice cât a sal văriibăncilor falimentare, a ajuns să aratemacroeconomic la fel de precar caşi Grecia care şi-a distrus bu getul devenituri şi cheltuieli împrumutândfără limite în speranŃa că împrumu-turile pot continua la nesfârşit. Gre -cia a împrumutat bani care i-au per-mis un nivel de trai mai ridicat decâtşi-ar fi putut permite pe baza rezul-tatelor proprii. Grecii nu au creat ciau împrumutat un nivel de trai pânăla niveluri de odată şi jumătate câtPIB-ul propriu, dovadă a inconştien -Ńei politicienilor care au dus împru-muturile la extrem. Întrebarea estece i-a facut pe bancheri să acceptelanŃul nesfârşit al împrumuturilor? Egreu de crezut că băncile nu au fostconştiente de lipsa de sustenabilitatea datoriile greceşti care se acumulaupe zi ce trece. Primele de risc apli-cate împrumuturilor tocmai asta auarătat, că se Ńine cont de un risc.Dobânzile uriaşe au răsplătit risculbăncilor de a îm prumuta bani Gre -ciei. Băncile au urmărit să benefi-cieze de dobânzile uriaşe pe care şile-au asumat conştient, dar şi deaju torul public al me canismului euro-pean. De aici, şi lipsa totală de des -chidere în a ac cep ta o scădere acosturilor cu do bânda. Dacă se ac -ceptă acest lucru, înseamnă că tre-buie să se prevadă acelaşi scenariuşi pentru Portugalia, Irlanda sauSpa nia, şi atunci dezastrul financiar,

cu bănci decapitalizate şi reticente lacredit, este iminent. Panica financiarănu ar putea fi opri tă şi o nouă crizăar urma, politicienii greci şi europenifiind nevoiŃi să accepte şantajul băn-cilor. Băncile s-au supraexpus, audat împrumuturi suverane uriaşe toc-mai în ideea că statele sunt cei maibuni clienŃi, au mizat pe teama decriză a politicienilor. Un asemeneacomportament nu mai trebuie tole rat.Pentru a nu fi drastic penalizatemoral şi financiar - o im plicare vo -luntară a bancilor în redu cerea do -bânzilor pentru creditele sta telor esteobligatorie. Dacă vrem să tragemconcluzii din situaŃia Greciei, primaar fi că atâta vreme cât un statmembru al Uniunii Euro pene este încolaps, sunt şanse mari ca niciceilalŃi membri să nu se afle într-osituaŃie tocmai fericită. Există risculca, mai devreme sau mai târ ziu, săfie afectate şi alte state, în specialcele mai vulnerabile.

În ceea ce priveşte economia noas -tră avem tendinŃa de a fi mai opti-mişti. Odată ce am obŃinut un ratinginvestiŃional de la agenŃia de ratingFitch, el pare suficient, deşi de laBBB - la AAA sunt mulŃi paşi de par -curs. Tot acum câteva luni, o altăagenŃie, cum e Moodys a coborâtratingul Portugaliei la junk l, adică oŃară unde împrumuturile pot fi ono-rate greu iar investiŃiile sunt scumpe.În ceea ce priveşte România, dife -renŃa faŃă de Portugalia din punct devedere al riscului de faliment estefoarte mare. România are o datoriepublică în jurul a 35% din PIB,probabil cea mai mică din Europa,după statele baltice, în timp ce Por -tugalia, de 100% din PIB. Deficitulbugetar al României pare să intre peo tendinŃă descendentă şi chiar dacănu va fi 3% în 2012, el coboară dela nivelul anului 2009. În schimb, inPortugalia şansele de a-l vedea scă -zând sunt discutabile, spre 8 – 9 %din PIB.

Din această perspectivă, Portu -

galia e îngropată în datorii în timpce România este solvabilă. Asta însănu înseamnă că nivelul de trai, ser-viciile publice sau oportunităŃile suntmai mari şi mai bune în RomâniafaŃă de Portugalia. Cifrele mici aratăcă viitorul României depinde de unprezent în care sărăcia se întâlneştela tot pasul. Împrumuturile fără dis-cernămant nu pot duce la o creştere“sănătoasă” a nivelului de trai. Deşinivelul de trai poate creşte cu cevapentru pre zent, repercursiunile îm -

pru muturilor masive se vor simŃi înviitor. Acesta a fost stilul de guver -nare pentru sta te ca Grecia sau Por -tugalia, unde ni velul de trai este unulridicat în com paraŃie cu România,dar împrumu turile exagerate com -promit viito rul acestor Ńări.

SituaŃia din economia Românieis-ar putea îmbunătăŃi dacă s-ar di -minua “corupŃia instituŃionalizată”, şidacă s-ar pune accent pe creştereaproducŃiei care a scăzut în perma-nenŃă de aproape 2 decenii şi nu pe

economia speculativă. Astfel s-ar creanoi locuri de muncă, ar creşte cere -rea internă şi implicit consumul, ceeace ar favoriza creşterea economică.

Austeritatea, ieşirea din criză pespatele celor nevinovaŃi nu este o so-luŃie, sau cel puŃin nu este singurasoluŃie. Pentru a putea face faŃă da -toriilor suverane România trebuie săproducă, să creeze locuri de mun căşi condiŃii de trai decente pentru ce -tăŃenii săi.

Alexandra DRAGOE, stud. master., Facultatea de {tiin]e Economice, ULBS

Criza datoriilor suverane (II)Vedere din Lisabona, Portugalia.

Sibiu, PiaŃa Mare - iarna.

ENERGIEVINERI 10 FEBRUARIE 2012 7

urmare din pagina 1E drept, economia românească

mai are o bază industrială deŃinutăde stat, care trebuie rapid aşezată peprincipii economice solide - şi astaeste treaba Ministerului Economieichiar dacă va avea loc trasnferul demanagement spre structuri private.Dar toate acestea sunt mai puŃinimportante decât o politică energeti -că eficientă, corectă şi neîmpovără-toare pentru industria românească,atât cât a mai rămas ea. În ultimii 5ani, toate guvernele României au în -cercat să găsească această strategie.Nu au reuşit. Sau mai degrabă aureuşit de prea multe ori, strategiaschimbîndu-se radical. De la consitu-tirea de giganŃi (1 sau 2) energeticide stat, la trecerea în mâini privatea marilor surse de energie pentrueficientizarea investiŃională. Adică s-atrecut prin întregul spectru de opŃiu-ni. Strategia în curs, dacă termenulnu este prea pretenŃios, a fost scrisăde FMI, şi din această perspectivă sepoate spune că ministerul a trecutpe pilot automat. Indiferent cine estela conducere, ar trebui să o respectecu sfinŃentie. Dar nu este de loc aşa.Poate mai mult ca altădată, ceea cese cere acum de la minister este vi -ziune. Nu ne-o oferă decât în dozemici - câte o discuŃie despre o in -vestiŃie aici in hidro, o schiŃă con-fuză încă pentru nuclear şi o niciatât pentru gaze. Programul carepare să pună ministerul la treabă,adică programul cu Fondul, nu oferăacea viziune. Are implicaŃii pe termenlung care trebuie luate în seamă darîn acelaşi timp trebuie puse în dis-cuŃie. Şi de aceea, ministerul Eco -nomiei nu poate fi condus doar deun executant al programului cu Fon -dul. Ce spune FMI? Că liberalizareapieŃei este obligatorie. Adică trecereala preŃurile internaŃionale este o ches -

tiune de timp. 2013 pentru energieelectrică, şi probabil 2017 pentruconsumatorii casnici. Asta pentru căRomânia şi-a luat angajamentele 2013,2015 în momentul aderării la UE.Dar acest argument nu mai e demultvalid. Atunci, procesul de liberalizareal pieŃei era într-o altă etapă. PiaŃade energie încă suferă în ceea ceînseamnă eficientizarea ei, chiar dacăîn cazul României este şi o întârzierevenită din cauze interne. Dar princi-palul argument că acele Ńinte nu maisunt valabile Ńine de procesul deconvergenŃă. În 2007 aveam alte spe -ranŃe în ceea ce priveşte recuperareadecalajelor. Nu s-au împlinit. Românianu a recuperat decât prea puŃin dindecalajul istoric care o desparte deEuropa. De aceea, alinierea la pre Ńurieuropene este riscantă având învedere capacitatea politicii de venituride a se alinia şi ea la nivelurileeuropene. La prima vedere, este osituaŃie clasică de cerc vicios. Dacănu avem o politică de preŃuri corectela energie, cum vom putea ajunge lao politică de venituri corecte? Sin -gura problemă în acceptarea acestuiargument Ńine de definirea politicii depreŃuri corecte. Care este preŃul co -rect pentru energeie de vreme cepiaŃa funcŃionează parŃial? Acest argu-ment este şi mai puternic în ceea cepriveşte piaŃa gazelor. Dacă la ener -gie electrică tot mai sunt ceva repere- există o bursă, există surse alter-native, sunt intermediari cu rol dedistribuitori – la gaze nu avem nimicdin toate aceasta. Ce s-a negociat cuFMI este reaşezarea completă a stra -tegiei. Reprerele urmează să fie ne -gociate. Şi pentru o negociere bunăeste nevoie de mai mult decât de unexecutant. Ce trebuie respectat dincele convenite cu FMI sunt listările.Principalele companii energetice tre-buie să listeze pacehte de acŃiuni pebursă din cel puŃin două motive.Unul, pentru a face rost de bani care

să permită investiŃii de vreme ceaceastea sunt principalele metode deatragere de capital. Doi, pentru aasigura o transparenŃă sporită acti -vităŃilor acestor companii de multeori acuzate pe drept de practici in -corecte şi netransparente. De fapt,principalul motiv pentru care nu preaexistă multă încredere într-o politică

energetică de stat este tocmai cel alpracticilor incorecte şi netranspar-ente. De la managementul defectosal companiei Petrom în mâinile statu -lui, la contractele cu “băieŃii deştepŃi“pe care doar ministrul Ariton a reuşitcât de cât să le tempereze , toateaceste practici nu au făcut decât săaducă argumente pentru privatizare,

externealizare, vânzare sau orice alt -ceva decât implicarea statului în po -litica energetică. Şi tocmai de aşaceva este nevoie acum. O implicaretransparentă, surse alternative, politi-ci în favoarea economiei româneşti.Şi pentru aşa ceva este nevoie de unministru şi jumătate, nu doar de unexecutant.

Dan SUCIU

Politica energetic@, cheia guvern@riiCentrala nucleară de la Cernavodă

Palatul Culturi din Iaşi

Alături de pictorii şi sculptorii si -bieni, despre care s-au scris nenu -mărate pagini, s-au afirmat în de -cursul anilor o pleiadă de graficieniextrem de valoroşi, care prin limba-jul specific al graficii, au diversificatpaleta ofertelor artistice pentru ma -rele public consumator de artă.

Primele manifestări ale graficii si-biene sunt legate de istoria tiparului,a graficii de imprimare, respectiv agravurii. În 1529 se tipăreşte de că-tre Lucas Trapoldner, prima carte, ogramatică latină scrisă de Toma Gem -marius în condiŃiile adoptării reformeireligioase de către saşi sub forma

luteranismului.În 1853 apar şi cărŃi în limba ro -

mână, în scopul propagării noii doc-trine în rândurile populaŃiei române,dar fără rezultat. În 1544, tipografulFilip Moldoveanu scoate de sub tipar,prima carte în limba română, Ca -tehismul luteran, urmată de Tetraevan-gheliarul din 1546 şi de Evangheliarulslavo-român din 155I-I553, prima lu -crare bilingvă adresată românilor.

În secolul 17, sibienii dispuneaude 12 ateliere tipografice. Un primgravor în lemn Jakob Thilo, a reali -zat o serie de xilogravuri valoroasedupă care a trecut la gravură pe me -tal. S-a realizat, la Sibiu, o adevăratăşcoală de ilustraŃie de carte avândprotagonişti pe Johann Hermann,Paulus Schirmer, Marcus Pistorius şiTobias Teutsch.

În secolul 18, grafica cunoaşte odiversificare sub aspectul tematicilor

abordate şi a modalităŃilor de expre-sie. Se remarcă Abraham Kertesz, Şte-fan Junling, Bart Closius şi MartinHochmeister.

În această perioadă se remarcă oafirmare tot mai plenară a graficii deşevalet, (desen şi acuarelă) cu genurinoi: peisajul în diferite variante cupreponderenŃă „ veduta”, compoziŃiaalegorică cu subiecte mitologice, por -trete de tip emblemă ale unor per-sonalităŃi celebre. Au rămas în isto-ria graficii sibiene artişti gravori caAndreas Blasius, specializat în exe-cutarea de ex-librisuri şi vignete detitluri, tipărite la tipografia lui JohannBarth din Sibiu.

Artistul Samuel Schardi, între1746 - 1788, a realizat ex-librisuri şiportete ale unor concitadini sibieni,iar Johann Bauenfeind a realizat ocolecŃie de gravuri având ca imaginireprezentative din Sibiu şi compoziŃiialegorice şi cu teme religioase.

În secolul 18 s-a instaurat, da -torită unor condiŃii sociale prielnice,un climat de efervescenŃă culturalăcare a favorizat realizarea unor pre-miere sibiene. În 1612 apare primulcalendar din Ńară; În 1788 se des -chide prima librărie iar la iniŃiativa luiMartin Hochmeister, în 1790, primulghid al Sibiului.

Un artist deosebit de activ pentruperioada sfârşitului de secol 18 şiînceput de 19, a fost Franz Neu -hauser junior, având multiple preo -cupări în domeniul picturii de şe -valet, a celei murale şi al graficii.Contribuie, prin aportul său nemijlocit,la instalarea colecŃiei de pictură înPalatul Brukenthal. A avut procupăriconsiderabile pentru învăŃământulartistic. Este considerat primul şi celmai iscusit tipograf din Transilvania.

În 1819, este demn de reŃinut,

Institutul litografic din Viena reali zea -ză un album după renumita lucrare „Târgdin Transilvania” a lui Neuhauser. Artis-tul s-a specializat în tehnica litogra -fiei color, realizând reproduceri colordupă lucrări originale, transpuse dupăacuarele, tempera, guaşă, (vederi deoraşe şi monumente istorice).

Un artist care a făcut carieră înaceeaşi perioadă, Johann Bobel, (ar -tist amator) a realizat o suită deacuarele, valoroase ca documente, cumonumentele sibiene, precum şi unplan extrem de amănunŃit al Sibiului.

Cele 21 de acuarele au fost strânseîntr-un valoros album, cu texte ex -plicative anexate, care restituie pos-terităŃii imaginea unei cetăŃi bine for-tificate cu turnuri, bastioane impună-toare şi mai ales cu porŃi. Datorităstrădaniilor acestui artist, care dinco-lo de talentul său artistic necultivat,era încărcat de fior patriotic, astăzicunoaştem câteva din importanteleporŃi ale Sibiului, care au fost demo-

late în a doua jumătate secolului 19, dinraŃiuni care nu se cunosc nici astăzi.

Pe la 1850, un grup de artiştiveniŃi de pe alte meleaguri, legaŃi depreocupări artistice comune, TheodorGlatz,(venit de la Viena, 1818-1871)şi Karl Koller, au realizat primelefotografii la Sibiu.

După 1850, se simte o revigorarea vieŃii culturale şi artistice după operioadă de diminuare ale acesteia,datorată valului de mişcări revolu -Ńionare pe plan european, simŃindu-se palpabil, printr-o creştere al nu -mărului de creatori, prin diversifi-carea orizontului tematic şi a modali -tăŃilor de exprimare artistică, elemen -te extrem de favorabile.

În această perioadă, se înfiinŃazăun nou atelier de litografie de cătreRobert Krabs, venit de la Leipzig,desenator şi litograf, care realizeazăun număr impresionant de desene,acuarele, schiŃe şi imagini din Sibiuşi împrejurimi. (va urma)

ART~ ECONOMIE VINERI 10 FEBRUARIE 20128

c my b c my b

c my b c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~ARTI{TII CET~[II. GRAFICIENII.

18 februarie 1564. Moartea acestui geniu al lumii, italianul sculptor,pictor şi arhitect oficial al papalităŃii, Michelangelo Buonarroti.

Johann Bobel - Poarta Ocnei

Basilica San-Pietro, Vatican - Roma.

Michelangelo Buonarroti