Rezolvare speţă nr. 1 Civil

A.Con ț inut

Prin cererea înregistrată la data de 02.06.2004, reclamanta A.B a solicitat ca în

contradictoriu cu pârâtul C.D., să se dispună anularea contractului intitulat de vânzare -

cumpărare încheiat la data de 01.11.1999 în fața notarului public V.R.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 01.11.1999, s-a încheiat

contractul intitulat de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu destinație de locuință situat în

municipiul Bacău, str.I.H.R, între A.B și A.E. în calitate de vânzători, și C.D în calitate de

cumpărător.

Reclamanta pretinde că pârâtul C.D i-a promis atât înainte de încheierea contractului cât

și după momentul semnării lui la notariat, că o să-i asigure întreținerea (hrană ,medicamente,

îmbrăcăminte etc.).

Reclamanta a mai arătat că pârâtul chiar a asigurat întreținerea începând cu anul 1998 și

după încheierea contractului până în luna mai 2003, însă, ulterior acestui moment, a refuzat să

își îndeplinească obligațiile asumate. Comportamentul pârâtului C.D și asigurările acestuia date

anterior încheierii contractului i-au creat convingerea că contractul ce urma a fi încheiat cu

privire la imobilul proprietatea sa este un contract de întreținere, cu atât mai mult cât prețul

stipulat a fost modic, respectiv 100.000.000 lei, față de valoarea imobilului.

Prin întâmpinare, pârâtul C.D a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de

faptul că acțiunea în anularea unui contract trebuie introdusă în termen de 3 ani, termen care

începe să curgă de la data cunoașterii cauzei de nulitate, însă, cel mai târziu de la împlinirea a

18 luni de la data încheierii actului. În privința pretențiilor reclamantei, pârâtul C.D a arătat că

acestea sunt neîntemeiate, că nu a fost niciodată în discuție să asigure întreținerea reclamantei,

singurele ajutoare în bani și alimente acordate acesteia neavând un caracter constant, nefiind

rezultatul unei obligații, ci numai expresia relațiilor de prietenie care există între pârți.

Odată cu întâmpinarea, pârâtul C.D a depus la dosar cerere reconvențională prin care a

solicitat obligarea reclamantei să-i predea o parte reprezentând ½ din imobil.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul – reclamant a arătat că prin contractul de

vânzare cumpărare s-a instituit un drept de uzufruct asupra imobilului în favoarea vânzătorilor

A.B și A.E (soți). Având în vedere că la data de 12.04.2003 a survenit decesul lui A.E și față de

dispoziția art. 557 C.civ., uzufructul continuă numai pentru ½ din imobil, cealaltă parte a

imobilului trebuind să intre în folosința nudului proprietar.

A mai susținut că imobilul este ușor de partajat, fiind construit pe doua nivele ( P+ 1),

fiecare nivel având dependințe proprii și că lasă la libera voință a reclamantei - pârâte partea de

imobil pe care să o predea.

În cauză au fost ascultați martori, ale căror declarații conțin afirmațiile următoare:

- între soții A.B și A.E., pe de-o parte, și pârâtul- reclamant C.D., pe de altă parte, au

existat relații de prietenie, iar în perioada în care s-a încheiat contractul devenit litigios, C.D

făcea vizite soților A.B și A.E, fără ca aceste vizite să aibă un caracter regulat;

- reclamanta – pârâtă A.B le-a spus că va vinde imobilul și că pârâtul - reclamant o va

ajuta cu medicamente și sume de bani;

- că martorii nu au asistat la vreo discuție între A.B și C.D cu privire la contractul ce urma

să se încheie în legătură cu imobilul proprietatea soților A.B și A.E., și că nu cunosc dacă pârâtul

– reclamant a prestat vreodată întreținere pentru reclamanta A.B și soțul acesteia, A.E.

Cerin ț e:

Realizaţi una dim următoarele teme :

1. Identificaţi și analizaţi problematica de drept civil (drept substanţial) a speţei, sub

forma unei „opinii legale” (fără identificarea clientului beneficiar al consultaţiei).

2. Prezentaţi apărările pe care le-ar susţine fiecare parte litigantă,sub formă de

concluzii scrise.

3. Redactaţi considerentele și dispozitivul soluţiei pe care apreciaţi că instanţa o va

pronuţa.

B. Rezolvare lucrare profesională nr. 1

Cerința 3. Redactați considerentele și dispozitivul soluției pe care apreciați că instanța o

va pronuța.

JUDECĂTORIA

Asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei X la data de 02.06.2004, în dosarul

nr. Y, reclamanta A.B. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.D., solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea contractului intitulat de vânzare-cumpărare

încheiat la data de 01.11.1999 în fața notarului public V.R.

În motivarea acțiunii, reclamanta-pârâtă a arătat că la data de 01.11.1999 s-a încheiat

contractul intitulat de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu destinația de locuință situat în

municipiul Bacău, str. I.H.R., între A.B. și A.E. în calitate de vânzători, și C.D. în calitate de

cumpărător.

Reclamanta A.B. a susținut că pârâtul C.D. i-a promis atât înainte de încheierea

contractului cât și după momentul semnării lui la notariat, că o să-i asigure întreținerea (hrană,

medicamente, îmbrăcăminte, etc.).

Reclamanta a mai arătat că pârâtul chiar a asigurat întreținerea începând cu anul 1998 și

după încheierea contractului până în luna mai 2003, însă ulterior acestui moment, a refuzat să

își îndeplinească obligațiile asumate.

Reclamanta a mai precizat că, comportamentul pârâtului C.D. și asigurările acestuia date

anterior încheierii contractului i-au creat convingerea că contractul ce urma a fi încheiat cu

privire la imobilul proprietatea sa este un contract de întreținere, cu atât mai mult cât prețul

stipulat a fost modic, respectiv 100.000.000 lei, față de valoarea imobilului.

Pârâtul C.D. legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția

prescripției dreptului la acțiune, față de faptul că acțiunea în anularea unui contract trebuie

introdusă în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data cunoașterii cauzei de

nulitate, însă, cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.

În privința pretențiilor reclamantei, pârâtul C.D. a arătat că acestea sunt neîntemeiate,

că nu au fost niciodată în discuție să asigure întreținerea reclamantei, singurele ajutoare în bani

și alimente acordate acesteia neavând un caracter constant, nefiind rezultatul unei obligații, ci

numai expresia relațiilor de prietenie care există între părți.

Odată cu întâmpinarea, pârâtul C.D. a depus la dosar cerere reconvențională prin care a

solicitat obligarea reclamantei să-i predea o parte reprezentând ½ din imobil.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a arătat că prin contractul de

vânzare-cumpărare s-a instituit un drept de uzufruct asupra imobilului în favoarea vânzătorilor

A.B. și A.E. (soți.)

Pârâtul reclamant C.D. mai arată că, la data de 12.04.2003 a survenit decesul lui A.E. și

că uzufructul continuă numai pentru ½ din imobil, și că cealaltă parte a imobilului trebuie să

intre în folosința nudului proprietar.

Acesta a mai susținut că imobilul este ușor de partajat, fiind construit pe două nivele (P

+ 1), fiecare nivel având dependințe proprii și că nu lasă la libera voință a reclamantei-pârâte

partea de imobil pe care să o predea.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și cu martori, declarațiile

martotilor fiind consemnate în procesele verbale separat atașate la dosarul cauzei.

Considerentele hotărârii:

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data 01.11.1999, s-a încheiat contractul intitulat de vânzare-cumpărare asupra

imobilului, autentificat sub nr. X/ 01.11.1999, având ca obiect imobilul cu destinația de locuință

situat în municipiul Bacău, str. I.H.R., între reclamanta A.B. și A.E, în prezent decedat, în calitate

de vânzători și pârâtul C.D. în calitate de cumpărător, pentru un preț de 100.000 lei.

Prin cererea introductivă reclamanta A.B. a solicitat anularea contractului intitulat de

vânzare-cumpărare, încheiat la data de 01.11.1999 în fața notarului public V.R., iar pârâtul a

invocat prin întâmpinare excepția prescripției dreptului la acțiune.

Instanța va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune pe considerentul că, potrivit

art. 2 din Decretul nr. 167/1958, nulitatea unui act juridic poate fi invocat oricând fie pe cale de

acțiune fie pe cale de excepție.

Din motivarea acțiunii rezultă că reclamanta ar fi avut consimțământul viciat la data

semnării contractului de vânzare cumpărare, invocând pe acest temei nulitatea.

Pe fondul cauzei, instanța reține că părțile au încheiat la data de 01.11.1999 un contract

intitulat de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu destinația de locuință situat în municipiul

Bacău, str. I.H.R.

Reclamanta a arătat în acțiunea sa că datorită comportamentului pârâtului C.D. și

asigurările date anterior încheierii contractului aceasta avea convingerea că contractul ce urma

a fi încheiat cu privire la imobilul proprietatea sa este un contract de întreținere, cu atât mai

mult cât prețul stipulat a fost modic, respectiv 100.000 lei, față de valoarea imobilului.

În cauză au fost audiați mai mulți martori, care au declarat că nu au asistat niciodată la o

discuție între părți privitoare la contractul ce urma să se încheie și că în realitate nu cunosc dacă

pârâtul-reclamant a prestat vreodată întreținere pentru reclamanta A.B. și soțul acesteia.

Prin depozițiile acestor martori, instanța apreciază că nu s-a putut face dovada că ar fi

existat o înțelegere între părți, ca în urma vânzării imobilului, pârâtul să le acorde întreținere

reclamantei A.B. și soțului său, care între timp a decedat.

Relevant în conturarea adevărului înțelegerii părților, este și punctul de vedere al

pârâtului, expus sub forma întâmpinarii care arată că este adevărat că a ajutat-o pe reclamanta

A.B. cu anumite sume de bani, alimente dar acest sprijin nu a fost rezultatul unei obligații, ci

numai expresia relațiilor de prietenie care exista între părți.

Instanța reține că nu pot fi primite apărările reclamantei legate de eroarea invocată.

Deoarece, atâta timp cât reclamantei A.B. i s-a prezentat contractul la notar pe care l-a citit și

semnat, exprimându-și acordul de voință, în mod liber și conștient, nu se poate trage concluzia

că reclamanta nu a cunoscut conținutul contractului.

Promisiunea pârâtului că îi va asigura întreținere (hrană, medicamente, îmbrăcăminte)

nu are relevanță juridică în cauză pentru că nu a fost reținută în conținutul contractului ca o

clauză contractuală pentru viitor.

Reclamanta-pârâtă a avut posibilitatea, în momentul în care a luat la cunoștință de

conținutul contractului să solicite notarului, cu acordul pârâtului C.D., să treacă și clauza de

întreținere în contractul de vânzare-cumpărare, dar nu a făcut nimic în acest sens deși avea

capacitatea de a discerne.

În temeiul art. 1208 din Noul Cod civil, instanța reține că în cauză, este vorba despre

existența unei erori nescuzabile, caz în care contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra

căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențele rezonabile.

Față de probele administrate în cauză, rezultă cu claritate conținutul real al înțelegerii

părților, care se suprapune conținutului actului juridic autentificat la notariat.

Astfel, pentru că contractul încheiat de părți nu a avut prevăzută o clauză privind

obligația de întreținere a vânzătorilor, și pentru că reclamanta nu a probat existența erorii, viciu

de consimțământ la încheierea contractului, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169

din vechiul Cod civil, rămas neabrogat, instanța urmează să respingă acțiunea reclamantei A.B.

ca nefondată.

Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul C.D. instanța reține că, prin

contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.11.1999 s-a instituit un drept de

uzufruct asupra imobilului în favoarea vânzătorilor A.B și A.E. (soți) și că la data de 12.04.2003 a

survenit decesul lui A.E..

Pârâtul a invocat în drept prev. art. 557 C.civ, solicitând instanței să-i predea o parte

reprezentând ½ din imobil. Acesta a susținut că având în vedere că unul dintre uzufructuari a

decedat, uzufructul continuă numai pentru ½ din imobil, astfel se justifică ca el, în calitate de

nud proprietar, să intre în folosința celeilalte părți a imobilului.

Instanța urmează să respingă cererea reconvențională formulată de pârâtul C.D., ca

nefondată, pe motiv că clauza de uzufruct viager, instituită în favoarea mai multor persoane,

încetează în momentul decesului ultimului uzufructuar, dacă în contract nu este stipulat altfel.

Dispozitivul hotărârii

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepția invocată de către pârâtul-reclamant cu privire la prescripția dreptului

la acțiune al reclamantei-pârâte.

Respinge acțiunea reclamantei A.B. ca nefondată.

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant ca nefondată.

Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, data de xx/yy/2004.

Președinte Grefier