Memoriu

1) I a săvârșit următoarele infracțiuni în concurs real:a) infracțiunea de vătămare corporală gravă -art. 182(2)b) infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal – 189(1)c) infracțiunea de supunere la muncă forțată sau obligatorie – 191

a) Infracțiunea de vătămare corporală gravă :

În secțiunea ,,Lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății”, mobilul și scopul nu au relevanță în ceea ce privește existența infracțiunii. Astfel, faptul că I a lovit-o pe S pentru că o bănuia de adulter nu este o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

La prima vedere, aplicarea de lovituri cu pumnii și cu picioarele în zona abdomenului ar fi încadrată ca infracțiunea de ,,Lovirea sau alte violențe” într-o formă agravantă, asupra membrilor familiei(soția) prevăzută la art. 180(11)2 , în speță neprevăzându-se urmarea imediată și presupunând că I i-a cauzat lui S numai suferințe fizice.

S-a urmărit producerea de suferințe fizice soției sale și nu uciderea acesteia prin modul în care a fost comisă fapta: obiectul loviturii (pumnii și picioarele) nu sunt de natură să provoace decesul victimei în contextul în care loviturile să fi fost aplicate în zona abdomenului, iar numărul și intensitatea loviturilor nu sunt relevate în speță, ca atare, nu sunt concludente. Prin urmare, nu se poate vorbi la o tentativă de omor.

În urma aprofundării speței, se mai menționează că lui S i s-a declanșat o hemoragie ce a condus la pierderea sarcinii de 4 săptămâni. Având în vedere că I i-a aplicat loviturile lui S în zona abdomenului, legătura de cauzalitate între fapta comisă de I asupra soției sale și urmarea suferită de aceasta, respectiv hemoragia și pierderea sarcinii este una justificată. Mai mult, Decizia penală nr.947/2009 Curte de Apel București, consemnează faptul că loviturile repetate în abdomen asupra unei femei însărcinate pot provoca avort.

Încadrarea juridică corectă a faptei este de vătămare corporală gravă, 182(2) CP, prin punerea în primejdie a vieții persoanei datorată hemoragiei, în urma căreia ar fi murit dacă nu ar fi fost transportată de urgență și salvată. Dacă ne-am afla sub imperiul NCP, încadrarea juridică a faptei lui I ar fi de Vătămare corporală prevăzută la art. 194(1) lit. e), la care se reține și circumstanța agravantă prevăzută de art. 199 referitoare la violența în familie, majorându-se cu o pătrime față de pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de vătămare corporală.

Nu se poate reține vătămarea corporală gravă prin avort, pentru că inculpatul nu putea să prevadă că este însărcinată, din moment ce nici chiar victima însăși nu știa. Circumstanțele legate de faptă sunt reținute numai în măsura în care au fost cunoscute sau prevăzute.

b) Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma simplă /art. 189 alin 1 Cod penal, în formă continuă.

1

Infracțiunea s-a realizat, atât prin amenințări cu violență dacă părăsește locuința și merge la serviciu, prin obligare directă să nu părăsească locuința când inculpatul I era acasă, cât și prin determinarea lui F să o împiedice prin orice mijloace să părăsească locuința. Determinarea , cu intenție, a lui F, să săvârșească din culpă o lipsire de libertate este practic o instigare , care este absorbită în infracțiunea continuă săvârșită ca autor. Natura continuă a infracțiunii este dată de starea de captivitate a victimei care persistă de la executarea hotărârii infracționale a lui I, se succedă cu menținerea stării de lipsire de libertate executată de F, până la părăsirea locuinței de către acesta din urmă.

Nu se poate reține lipsirea de libertate agravată prevăzută de art. 189 alin 2, săvârșită de două persoane împreună, pentru că rezultă că frații nu au exercitat niciodată împreună lipsirea de libertate, ci pe rând, respectiv F numai când I lipsea de acasă. Săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună presupune exercitarea concomitentă și conjugată a actelor materiale, or în cazul de față, cei doi nu au exercitat concomitent acțiunile împotriva victimei.

c) Infracțiunea de supunere la muncă forțată sau obligatorie, art. 191

Infracțiunea de obligare la muncă forțată, prevăzută de art. 191 Cod penal, se realizează prin constrângerea victimei de către inculpat de a găti, împotriva voinței ei, preparate culinare complicate. Rezultă că S a realizat preparatele culinare împotriva voinței ei chiar din faptul că voința ei era de a merge la serviciu în acele perioade. Supunerea unei persoane la prestarea unei munci împotriva voinței sale înseamnă determinarea persoanei prin constrângere să presteze o muncă pe care, de bunăvoie nu ar presta-o. Nu interesează natura muncii la care a fost supusă persoana.

Conform art. 325 coroborat cu art. 326 NCC, soții sunt obligați să contribuie la cheltuielile și sarcinile căsătoriei, incluzându-se și munca în gospodărie, dar exercitarea acestei obligații nu trebuie realizată prin constrângerea fizică sau morală a soțului.

În concluzie, I a săvârșit infracțiunea de supunere la muncă forțată, obligându-și soția să gătească preparate culinare.

2) Dat fiind faptul că I a fost condamnat la un an și 6 luni cu suspendare pentru amenințare și abuz de încredere, de la data de 12.01.2009 începe un termen de încercare stabilit prin art. 82 CP, termen ce este compus din cuantumul pedepsei aplicate (1 an și 6 luni), la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, rezultând un total de 3 ani și 6 luni.

Acest termen de încercare s-ar împlini la data de 12.07.2012, dar, la data de 12.02.2012, I săvârșește alte 3 infracțiuni exemplificate la punctul 1.

Conform art. 83(1) CP: ,,Dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune .”

2

Astfel, revocarea măsurii de suspendare condiționată a executării pedepsei va fi obligatorie în speță, respectându-se reglementările articolului.

Se va reține starea de recidivă prevăzută în art. 37 lit. a) CP, întrucât I a săvârșit infracțiunile intenționate(atât amenințarea, cât și abuzul de încredere sunt infracțiuni comise cu intenție) după o condamnare definitivă, iar primul termen al recidivei fiind constituit dintr-o pedeapsă rezultantă de cel puțin 6 luni ca urmare a concursului de infracțiuni.

Pentru stabilirea pedepsei rezultante finale există două opinii:

Opinia I:Se stabilesc pedepsele pentru fiecare din cele trei infracțiuni reținute în sarcină, și la fiecare din acestea se adaugă pedeapsa de 1 an și 6 luni.(se stabilește întâi fiecare pedeapsă ca urmare a stării de recidivă).

Apoi, în baza art. 33 lit. a)- 34 lit. b) Cod penal, pedepsele astfel stabilite se contopesc potrivit regulilor concursului, și se poate adăuga un spor de pedeapsă. Această opinie are la bază concepția codului penal 1969 potrivit căreia întâi se stabilesc pedepsele ca urmare a stării de recidivă, și abia în final se contopesc pedepsele concurente.

Acest algoritm de calcul se aplică pentru recidiva propriu-zisă, conform art. 39(1) CP, dar, dat fiind faptul că suntem în situația de revocare a suspendării executării pedepsei, s-a conturat și o a doua opinie.

Opinia a II-a: Se stabilesc pedepsele pentru fiecare infracțiune ulterioară .Cele trei pedepse se contopesc potrivit regulilor concursului de infracțiuni, pentru că sunt infracțiuni concurente, și se stabilește o singură pedeapsă rezultantă, eventual cu aplicarea unui spor de până la 5 ani, dar care să nu depășească totalul pedepselor contopite. La pedeapsa rezultantă, se adaugă pedeapsa revocată, în întregime, fără a se adăuga sporul pentru recidivă, conform art. 83(4) CP.

Deși practica este neunitară, s-a aplicat cu precădere această opinie, lucru confirmat de I.C.C.J., Secția penală, prin Decizia nr. 6825 din 16 decembrie 2004, unde s-a decis contopirea pedepselor aflate în concurs și cumularea cu pedeapsa infracțiunii care a determinat suspendarea executării pedepsei respective.

Coroborând art.96(4), (5) cu art. 43(2) din Noul Cod Penal cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se întărește practica celei de-a doua opinie, potrivit căreia ,,pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul neexecutat din aceasta.” Astfel, în speță se va aplica modul de calcul ce reiese din opinia a doua.

3) Se reține infracțiunea de viol în formă simplă prevăzută de art. 197 alin 1 Cod penal, cu reținerea stării de minoritate a inculpatului (art. 99-109 Cod penal). Având 15 ani, F răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.

3

Din speță reiese că minorul a înțeles acțiunile sale, anume, a îndeplinit cele cerute de frate, a fost capabil să asocieze apropierea de geam cu o posibilă sinucidere, și-a dat seama de gravitatea stării femeii în momentul declanșării hemoragiei și posibilitatea ca el să fie acuzat de pricinuirea stării. Astfel, putem conchide că F a avut discernământ în situația dată.

Deoarece, în speță, terminologia folosită este de ,,i s-a declanșat o hemoragie” ,,în urma raportului sexual” , în loc să se precizeze ,,din cauza”, introduce posibilitatea ca actul sexual forțat să nu fi fost cauza hemoragiei (F nu a folosit violență excesivă în comiterea violului) și, astfel, putem presupune că hemoragia a fost cauzată de loviturile puternice în abdomen, aplicate de I lui S, chiar dacă urmarea nu s-a produs imediat. Astfel, îi este exclusă culpabilitatea lui F pentru cauzarea hemoragiei și a avortului.

Totuși, dacă, în baza unei expertize medico-legale s-ar demonstra legătura de cauzalitate între fapta lui F(violul) și hemoragia suferită de S, F ar răspunde penal pentru 197 alin (2) lit. c, fiind vorba de un viol în această formă agravantă, care a pus în primejdie viața victimei fără ca inculpatul F să fi urmărit sau acceptat această consecință produsă din culpă.

Nu se reține infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin 2 lit b), b ind 1) Cod penal, pentru că:- victima nu se afla în paza legală a lui F, în sensul dispozițiilor alin 2 lit b). Circumstanța agravantă se referă la existența unui raport special între făptuitor și victimă, raport în temeiul căruia acesta avea obligația legală de a o supraveghea/păzi. Infracțiunea este mai gravă deoarece, pe de o parte, făptuitorul își încalcă în plus și îndatoririle legale de pază, iar pe de altă parte profită de ascendentul său de autoritate asupra victimei, aceasta fiind conștientă că depinde de dispozițiile date de făptuitor și cedând mai ușor. În speță nu aceasta a fost situația, inculpatul F neavând atribuții legale de pază a victimei S.- victima nu era membru de familie cu inculpatul în sensul art. 149 ind. 1 CP,

Nu se reține infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, pentru că inculpatul F s-a aflat în eroare de fapt combinată cu starea de necesitate cu privire la motivul pentru care nu lasă victima să părăsească locuința, crezând cu bună-credință că o împiedică să se sinucidă. Pentru același motiv nu se reține nici infracțiunea de lovire sau alte violențe prin aplicarea de palme și tragerea de păr. Tragerea de păr reprezintă acțiunea imediată la care a recurs F pentru a împiedica sinuciderea iminentă, în viziunea lui, iar aplicarea de ,,câteva palme” este asimilată stării de necesitate, pentru că F a acționat astfel, considerând că este singura metoda de a o determina pe S să încerce încă o dată să se sinucidă.

F se afla în eroare de fapt, având reprezentarea greșită că victima avea intenția să se sinucidă și a acționat în baza stării de necesitate (sinuciderea era iminentă în viziunea lui, a acționat pentru prezervarea vieții unei persoane, modalitatea aleasă a fost singura la îndemână pentru a opri sinuciderea, pagubele produse fiind incomensurabil mai mici decât moartea unei persoane.) În concluzie, este înlăturat caracterul penal al faptelor în baza prevederilor art. 45 și art. 51 CP.

De asemenea, nu se va reține nici infracțiunea de incest prevăzută la art. 203 CP, deoarece cumnatul nu este rudă în linie directă, nici fratele sau sora acesteia.

4