Buna ziua, onorată comisie!Numele meu este..... și astazi voi prezenta în fața dumneavoastră proiectul de diplomă

initulat ACȚIUNILE JANDARMERIEI ROMÂNE ÎN CONTEXTUL CEDĂRILOR TERITORIALE DIN ANUL 1940. În acest sens, se poate afirma cu tărie că Jandarmeria Română a cunoscut, ca instituţie specializată a statului cu statut militar, un proces amplu de transformare şi perfecţionare, sub toate aspectele organizatorice, conceptuale şi acţionate în strânsă interdependenţă cu realităţile social politice şi economice româneşti. În abordarea temei am pornit de la următoarele premise ştiinţifice: motivele care au determinat ca, în anul 1940, poporul şi statul naţional român să fie împins de forţe externe pe marginea prăpastiei, sociale economice şi teritoriale; ce forţe interne au reuşit să evite iminentul dezastrul şi ce metode şi mijloace au identificat şi întrebuinţat; valorificarea în plan conceptual a învăţămintelor extrase din experienţa tragică a trecutului nu prea îndepărtat.

Lucrarea a fost făcută având ca fundament principal fondurile arhivistice studiate, argumentele în favoarea concluziilor rezultate având la bază date cu caracter de noutate

Observând evoluția cadrului juridic al organizării şi funcţionării jandarmeriei române în perioada interbelică, se remarcă prezența a trei dintre cele mai reprezentative legi pe baza cărora a funcționat jandarmeria. Acestea au fost „Legea nr. 912 din 23 martie 1929, pentru organizarea Jandarmeriei Rurale” , „Legea din 3 iunie 1939 pentru organizarea Jandarmeriei” și „Legea nr. 912 pentru organizarea Jandarmeriei Rurale” completată cu „Regulamentul legei şi statutului Jandarmeriei rurale” din 2 martie 1930.

De departe, cea mai importantă s-a dovedit a fi legea din 1929 prin care se prevedea a fi angajaţi aproximativ 26.000 de subofiţeri, însă sibilitățile bugetare din cursul anilor ulteriori au permis angajarea a numai 10.000 de rofiţeri jandarmi. Următoare acesteia, noua lege stabilea faptul că poziţia şi înaintările în grad ale ofiţerilor jandarmi erau prevăzute de dispoziţiunile din legile şi regulamentele militare, iar ofiţerii jandarmi erau egali celorlalți ofiţeri ai armatei.

Astfel, Jandarmeria avea un rol important în sistemul naţional de apărare atât în timp de pace, dar mai ales la mobilizare şi în timp de război.

Trecerea la următorul subiect abordat în lucrare este făcută prin analiza acțiunilor jandarmeriei române în cooperare cu alte structuri de ordine și siguranță națională pentru contracarearea și combaterea mișcărilor iredentiste din România. Astfel, se poate observa un complex de atacuri convergente externe şi interne, în direcţia fundamentelor existenţei şi dezvoltării moderne a statului şi naţiunii.

De aceea, în continuare, am analiza principalii factori de destabilizare ai epocii, definindu-le scopurile, obiectivele şi mijloacele folosite. De asemenea, am încercat să pun în lumină ripostele autorităţilor române legitime, ale structurilor de siguranţă naţională şi ordine publică. Așadar, în intervalul martie 1939 - septembrie 1940, jandarmeria s-a implicat direct în combaterea celor trei focare de destabilizare: iredentist, comunist şi legionar. Combaterea activităţilor iredentiste a minoritarilor maghiari din cadrul instituţiilor sociale ale statului român de pe teritoriul Transilvaniei, a reprezentat un alt plan acţionar în care şi-au desfăşurat activitatea structurile de jandarmi. Totodată, Serviciul de Informaţii Ungar intensificase propaganda pentru trecerea în Ungaria a cetăţenilor maghiari tineri dar şi a celor care activau în armată, pentru

obţinerea a cât mai multor secrete cu caracter militar. În structura acestui nucleu activau preoţi, funcţionari, maghiari din apropierea frontierei care erau cazaţi în proprietăţile localnicilor din zonă. Aceştia erau foarte greu de supravegheat, deoarece aveau şi abuzau, în acelaşi timp, de o largă libertate de mişcare.

Ca urmare, în perioada ianuaric-august 1940, organele Siguranței Române şi ale Jandarmeriei, au identificat în Transilvania organizaţii precum „organizația teroristă din Bocicoiul Mare (Maramureş)"; „organizaţia teroristă Oraşul Nou”; „organizaţia teroristă din comuna l alea lui Mihai” sau „organizaţia teroristă din comuna Adried”. Se desprinde ca o concluzie generală, că statul român s-a dovedit incapabil să pună la dispoziţia forţelor de ordine, o legislaţie severă, care să descurajeze acţiunile iredentiste maghiare, deoarece foarte mulţi dintre cei reţinuţi erau eliberaţi în scurt timp, profitând de permisivitatea legislaţiei româneşti.

Se pot remarca, în acest sens, unele erori de comandă ale conducerii Jandarmeriei Române în perioada analizată, determinate de faptul că aceasta nu s-a implicat în mod corespunzător în influenţarea deciziilor guvernanţilor vremii, pentru rezolvarea disfuncţionalităţilor cu care se confruntau, dintre care aș dori să amintesc oprirea accesului ţăranilor din localităţile de frontieră pentru aprovizionarea populaţiei maghiare din Ungaria, care se afla într-o evidentă lipsă de materii prime; interzicerea eliberării de paşapoarte conducătorilor iredentişti maghiari care se deplasau la Budapesta şi transmiteau informaţii organelor centrale, revenind România, cu instrucţiuni clare, privind modul de acţiune al minorităţii maghiare sau neevacuarea minorităţii maghiare din localităţile limitrofe frontierelor cu Ungaria, precum şi a funcţionarilor din judeţele cu populaţie minoritar maghiară, care desfăşurau activităţi iredentiste;

Cel de-al treilea subiect abordat în ansamblul acestui proiect de diplomă se remarcă prin prezentarea măsurilor adoptate și acțiuni întreprinse de către jandarmeria română pentru contracararea și combaterea acţiunilor destabilizatoare germane în România.

Analizând pe scurt situația politico - economică existentă la începutul anului 1939, se desprinde concluzia că România intrase de mult în atenția diplomaţiei şi serviciilor specializate germane. Strategia de subordonare economică şi politică s-a bazat, ca şi în cazul altor ţări, pe destrămarea sistemului de alianţe, stimularea pretenţiilor revizioniste ale vecinilor României, presiuni economice, desfăşurarea unei propagande abile, în care au fost antrenate şi forţe politice interne, etc.

În vederea manipulării societății românești, un prim factor destabilizator a fost lupta pentru petrolul românesc şi pentru poziţia geostrategică a unei ţări bogate în resurse naturale, urmat de un alt factor, respectiv oficiile de spionaj naziste, care s-au infiltrat total în România, mult mai periculoase pentru ordinea internă din țara noastră fiind au fost serviciile speciale ale partidului nazist şi ale poliţiei sale politice. Referitor la acţiunile desfăşurate de către jandarmi pentru combaterea acţiunilor destabilizatoare germane, se observă iarăşi insuficienţa cadrului legal pentru contracararea activităţilor ostile la adresa siguranţei statului,

Analizând măsurile adoptate şi acţiunile întreprinse de către jandarmeria română pentru menţinerea şi restabilirea ordinii publice în cadrilater. Astfel, se poate afirma că ținutul românesc dintre Dunăre şi Mare, figura între obiectivele revizioniste ale statului bulgar. Relaţiile româno-bulgare în perioada interbelică au fost reci, lipsite de consistenţă politică şi economică din cauza

reticenţei guvernelor de la Sofia, care vedeau în România un duşman care îi impusese un anumit statut teritorial.

Ocuparea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de către sovietici a dat speranţă elementelor iredentiste bulgare de stânga că, problema Cadrilaterului va fi soluţionată cu sprijinul U.R.S.S., în timp ce la Sofia au avut loc o serie de manifestaţii, în cadrul cărora participanţii au strigat „cerem Dobrogea”, „cerem ieşire la Marea Egee”. În decursul anului 1940 s-au produs mai multe atacuri ale comitagiilor și, cu toate acestea, structurile de jandarmi nu au deţinut iniţiativa, nu au organizat o „vânătoare” a comitagiilor, doar au răspuns atacurilor acestora şi în unele situaţii, au prevenit acţiuni ostile.

Acţiunile unităţilor de jandarmi pentru evacuarea Cadrilaterului au fost reprezentate , în primul rând, de Acordul privind evacuarea şi transferarea Cadrilaterului. Structurile Jandarmeriei trebuiau să-şi evacueze, alături de grăniceri, materialele, prin punctele Turtucaia, Silistra, Bazargic, Balcic „după cum le convine mai mult”. Conform Studiului Corpului 2 armată, pentru evacuare s-au stabilit linii succesive pe etape zilnice, care urmau a fi ocupate la următoarele date: 21 septembrie 1940 pentru zona 1; 24 septembrie 1940 pentru zona II; 28 septembrie 1940 pentru zona III. Nu s-au consemnat disfuncţionalităti în acţiunile jandarmilor, structurile de jandarmi rămânând în aceleaşi raioane de dislocare şi cu aceleaşi misiuni. Concomitent, s-au adoptat măsuri care au dus la evitarea supraaglomerării localităţilor şi comunicaţiilor, astfel fiind evacuate spaţiile dintre linia întâi şi linia a doua, linia a doua şi linia a treia, linia a treia şi frontieră. Evacuarea structurilor jandarmeriei din Cadrilater a fost, în ansamblu, o reuşită în privinţa organizării şi execuţiei acţiunilor, cu toate că au fost şi unele disfuncţionalităţi şi lipsuri sesizate la unele unităţi militare

În privința acţiunilor unităţilor de jandarmi pentru evacuarea teritoriului cedat Ungariei, jandarmeria a asigurat transportul bunurilor de valoare şi a unor documente de arhivă sau mutarea unor întreprinderi industriale, instituţii de învăţământ şi de cultură din teritoriul cedat . Totodată, unităţile şi subunităţile de jandarmi au mai executat misiuni de: „poliţia circulaţiei” şi de „menţinere a ordinii în folosul trupelor”. Totuși, modul de acţiune al Jandarmeriei s-a dovedit, în anumite situaţii, incoerent în concepţie, manifestându-se o anumită lipsă de disciplină şi unitate în comandă, precum și o lipsă de fermitate în intervenţii.

Participarea jandarmeriei române la acțiunile desfăşurate pentru evacuarea teritoriilor cedate în vara anului 1940 nu s-a dovedit a fi eficientă, statele agresoare şi revizioniste din Europa impunând României cedarea unor importante teritorii, cu populaţie majoritar românească.

Ultima parte a acestei lucrări este reprezentată de descrierea acţiunilor unităților de jandarmi pentru evacuarea Basarabiei şi nordului Bucovinei. Astfel,la 28 iunie 1940, armatele au primit misiunea de a începe evacuarea Basarabiei şi părţii de nord a Bucovinei şi a organiza rezistenţa pe Prut. Dar jandarmii au trăit situaţii dramatice în urma incidentelor provocate de militarii sovietici şi populaţia ostilă. Evacuarea unităţilor din Basarabia şi nordul Bucovinei s-a desfăşurat în absenţa unor măsuri anterioare de pregătire, acestea primind doar nişte simple ordine de pregătire pentru luptă sau misiune.

Concluzionând, se poate spune că Jandarmeria a avut capacitatea de a gestiona o problematica deosebit de complexă, al cărei spectru a evoluat de la prezervarea ordinii şi siguranţei publice la asigurare asecurităţii naţionale. Totuși, principalul ,,examen” al capacităţii Jandarmeriei de a gestiona situaţii complexe l-a constituit evacuarea teritoriilor cedate în vara şi toamna anulu 1940.

Așadar, pentru a nu mai repeta greşelile trecutului, controlul democratic asupra instituţiilor securităţii naţionale în general şi a celor de ordine publicăîn special, trebuie să se realizeze, în special, cu respectarea principiului transparenţei