"Sa fie azi pace inlauntru.

Ai incredere ca esti acolo unde e locul tau, unde e nevoie de tine. Nuuita de posibilitatile  infinite care se nasc din credinta in tine si inceilalti.Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da incountinuare altora dragostea pe care o primesti.Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti.Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pina in maduva oaselor sidaruieste sufletului tau cintec, muzica, dans, rugaciune si libertateade a iubi.Asta exista pentru noi toti."

http://carminatoader22.hi5.com

raluca bruneta: http://princess-ana-marya.hi5.com

Tratamentul naturist al nevrozelor

Nevrozele sint tulburari provocate, in special, de stres. Tensiunea permanenta slabeste sistemul nervos si ne tine la granita unor descarcari nervoase. Acumularea si mentinerea de durata a emotiilor negative poate suprasolicita sistemul nervos incit acesta cedeaza. De aceea, sintem nevoiti sa ne adaptam noilor conditii de viata cu ajutorul reorganizarii psihicului. Majoritatea terapeutilor spun ca putem sa ne tratam si singuri de nevroze. "Cea mai buna metoda este munca vazuta ca placere si nu ca mijloc de supravietuire, increderea in vindecare si folosirea unor ceaiuri medicinale care sa ajute sistemul nervos. Astfel, furtuna emotionala negativa se poate transforma intr-o forta creatoare. Pentru aceasta este nevoie de multa vointa, precum si de sustinerea rudelor si a celor apropiati", ne-a spus terapeutul prahovean Fanica Voinea Ene. Pentru tratamentul naturist al nevrozelor, acesta foloseste un "ceai de baza", din frunze si fructe de paducel (4 parti), frunze si fructe de afin (3p), frunze de urzica (2p), papadie (1p), scoarta de salcie (1p), flori de sulfina (1p) si talpa gistei (1p), la care adauga tincturi specifice pentru fiecare forma de nevroza. Tratamentul dureaza timp de 6 luni, in trei reprize. Nevroza astenica Se caracterizeaza prin astenie, cefalee, tulburari de somn, oboseala la trezire, imposibilitate de concentrare, nehotarire, lipsa de energie, atentie deficitara, priviri in gol, vise chinuitoare, iritabilitate, furnicaturi in membre, nevralgii. In ceaiul de baza se pune tinctura 10 la suta (10 g plante la 100 ml alcool), cite 1-2 lingurite la cana, din talpa gistei, radacina de angelica, radacina de ghintura si fructe de coriandru, in parti egale. Se ia de 2-3 ori/zi, cu 30 minute inaintea meselor principale, timp de 6-7 saptamini, cu 1-2 saptamini de pauza inainte de a trece la urmatoarea repriza. Nevroza anxioasa Se manifesta prin neliniste, spaima, insomnii, frica de moarte, sufocari, palpitatii, transpiratii, ameteli, tremuraturi cu racirea extremitatilor, crampe abdominale, senzatie de oprire a inimii, fotofobie, ipohondrie. In ceaiul de baza se pune tinctura 10 la suta, 1-2 lingurite la cana, din talpa gistei, flori si frunze de paducel, radacina de valeriana, conuri de hamei si flori de levantica, in parti egale. Remediul se ia dupa acelasi program ca la nevroza astenica. Nevroza viscerovegetativa Mai este denumita si nevroza cardiaca, datorita rezonantelor sale cardiace accentuate. Se manifesta prin insomnii, tahicardie, respiratie superficiala intretaiata de oftat, dispnee, bradipnee, dureri precordiale, balonari abdominale, constipatie. In ceaiul de baza se pune tinctura 10 la suta, cite 10-30 de picaturi, din aceleasi plante ca la nevroza anxioasa, la care se adauga fructe de chimion si ruscuta de primavara, in parti egale cu celelalte ingrediente. • • • In toate cele trei situatii, tratamentul se completeaza cu ulei de levantica (10-30 de picaturi in putina apa calda, de 2-3 ori/zi, cu jumatate de ora inainte de masa), macerat de orz verde cu miere, drojdie de bere, macerat de aloe, otet de mere, bors de tarite si oua de prepelita, in cure de 1-2 saptamini pe luna.

TRTulburarile metabolismului fosfo-calcic (spasmofilia, hipocalcemia si tetania)

SANATATE | 10 Septembrie 2008 - 09:54 | Numar vizualizari: 3088 tipareste | trimite unui prieten | trimite prin Yahoo!Smasmofilia este dezechilibrul in metabolismul fosfo-calcic (scaderea calciului si a magneziului si cresterea fosforului din sange), caracterizat prin: contracturi involuntare ale tuturor muschilor, tulburari respiratorii, palpitatii, senzatia de prabusire, invinetirea la fata (cianoza), neliniste sau anxietate.

Boala poate sa apara la copiii mici, rahitici (mai ales primavera) si la adultii care prezinta aceleasi dezechilibre intre minerale. Anxietatea si stresul pot determina, de asemenea, crizele de spasmofilie, iar starile de nervozitate refulate le pot exacerba.

Exercitiile de respiratie sau respirarea intr-o punga de plastic (ce asigura imbogatirea sangelui cu gaz carbonic si diminuarea contractiilor musculare involuntare) sunt metode utile de diminuare a efectelor bolii in timpul crizelor sau in momentele imediat premergatoare acestora.

Tratamentul alopat presupune administrarea de preparate pe baza de calciu, precum si evitarea sau combaterea traumelor psihice.

Hipocalcemia reprezinta scaderea concentratiei calciului din sange mult sub valoarea de 9-11 mg/100 ml, apreciata drept normala, ca urmare a hipofunctiei glandelor paratiroide, care regleaza metabolismul sau in organism. Valorile sunt, in general, mai crescute la barbati decat la femei si au tendinta de scadere usoara odata cu varsta sau cu unele stari patologice sau fiziologice (hemoragii, sarcina, alaptare, menopauza).

Manifestarile hipocalcemiei sunt variate, pe masura diversitatii rolurilor jucate in organism de acest oligoelement. Bolnavul prezinta tulburari digestive (balonari, colici abdominale, dificultati de deglutitie), neuro-psihice (senzatie de amortire a mainilor si furnicaturi, contractii musculare spontane, crampe, convulsii, senzatie nemotivata de lipsa de aer, crize de transpiratie inexplicabile, dureri de cap intense, stari melancolice, tulburari de concentrare etc.) si sexuale (scaderea libidoului si a potentei), care-i afecteaza calitatea vietii.

In formele severe, caracteristice sunt lipotimia (lesinul este prezent in cca 63 % din cazuri) si tetania (uneori, contracturile prinzand si musculatura aparatului respirator), simptome ce pot pune in pericol chiar viata bolnavului.

Tetania este o hiperexcitabilitate neuromusculara, manifestata prin contracturi spastice, dureroase ale muschilor membrelor si ai fetei, asociate sau nu cu manifestari hiperestezice (furnicaturi, amorteli) si cu spasme generalizate sau viscerale, localizate la nivelul cailor respiratorii superioare (esofag, laringe) sau ale tubului digestiv (stomac, intestin), care pot determina crize psihice nespecifice cu caracter anxios depresiv.

Daca nu este congenitala, tetania poate fi consecinta unei insuficiente a glandelor paratiroidiene sau a unei tulburari a metabolismului fosfo-calcic, manifestat prin scaderea concentratiei de calciu din sange (hipocalcemie) si din urina (hipocalciurie), concomitent cu cresterea continutului de fosfor sanguin (hiperfosfatemie).

Boala, care afecteaza predilect femeile ce alapteaza, precum si persoanele supuse unor intoxicatii cu nicotina sau cafeina, cu unele medicamente (morfina) sau diversi poluanti (fosfor, plumb) se manifesta prin demineralizari osoase (decalcifierea smaltului dentar, unghii friabile), tulburari trofice ale formatiunilor ectodermice (piele uscata, hiperpigmentatie, par subtire si decolorat) si afectarea grava a vederii (cataracta).

cura cu argila timp de 3luni, se face cura cu grau incoltit 4-5 linguri pe zi, minim 3 luni.Se consuma zilnic o salata de cruditati din: radacina de telina, morcov, putin mar, putina zeama de lamaie, o legatura de patrunjel la care se adauga doua linguri de orez fiert. Salata nu se consuma cu paine.Se recomanda urmatoarele vitamine si saruri minerale: Mg, Ca, vitamina B.Se vor consuma: grau, tarate, bors, ovaz, orz, porumb, cartofi, sfecla, spanac, polen, varza, laptuca, usturoi, argila, migdala dulce, piersica. Se va elimina carnea din alimentatie si se va tine regim naturist. Seara se va bea chefir. Se renunta la macris, spanac, stevie, din cauza acidului oxalic.In Formula AS, august 1997, se da reteta: 5 lamai cu coaja se taie bucati si se amesteca cu 5 linguri de miere poliflora, iar compozitia se toarna peste 5-6 oua de tara intregi, cu coaja, bine spalate. Se lasa la macerat 7-14 zile, pana cand coaja oului devine moale. Ca vas pentru macerat, se va folosi un borcan legat cu tifon la gura. Dupa cele 7-14 zile, se scot usor ouale afara, iar compozitia se va folosi zilnic, dimineata si seara, inainte de masa, cate 1-2 linguri, pana se termina continutul. Dupa scoaterea oualor, borcanul se tine in frigider. Se repeta

timp de 1 an, din 3 in 3 luni (4 retete). Nu se consuma cafea, tigari, se mananca mult lapte, oua, branza, si se bea apa minerala cu Ca, Mg si Fe. Primele semne apar dupa 1 luna, dar faceti cura intreaga.

Spasmofilia este o manifestare a unei furii interioare intense si refulate. Cel afectat are multe ganduri negative pe care este incapabil sa le exprime si le inabuse in sine insusi.

Spasmofilia apare în situaţii de stres puternic, oboseală, stil de viaţă dezordonat, ceartă, conflicte în familie şi apare cu precădere în copilărie şi în tinereţe.

Cum se manifestăApar amorţeli, furnicături, tresăltarea muşchilor. Un exemplu foare cunoscut de toţi este atunci cand spunem: „mi se zbate ochiul“. Dar spasmele apar la orice nivel al corpului: buze (tresaltă muşchii la nivelul buzelor), tub digestiv (fiind una din cauzele constipaţiei sau diareei), în perioada premenstruală când în organism au loc modificări care favorizează crizele - laringe şi esofag (senzaţia de sufocare şi de nod în gât), spaţiile închise pot duce la dificultăţi de respiraţie. Persoanele care au crize de spasmofilie, au probleme cu somnul: insomnie, somn agitat şi neodihnitor, coşmaruri frecvente. Criza de spasmofilie variază ca durată şi intensitate.

Ce putem face- un regim de viaţă sănătos şi organizat- consumarea de fructe şi legume- plajă, soarele ajută la fixarea vitaminei D în oase- educarea minţii prin autosugestie. Deseori bolnavii trăiesc cu o teamă permanentă că vor avea o criză şi sunt într-o permanentă alertă: „dacă mi se întâmplă acum“. De multe ori, însăşi această teamă, poate declanşa criza. Această teamă nemotivată sau imaginată poate duce chiar la atacuri de panică.- în timpul unei crize este recomandat să se respire într-un spaţiu foarte mic şi închis: într-o pungă, într-un recipient sau chiar în căuşul palmei, dacă nu avem altceva la îndemână.

Spasmofilia nu este o boala in sine, ci o stare caracterizata prin hiperexcitabilitate neuro-musculara. Cu alte cuvinte, la persoanele care se confrunta cu aceasta problema (majoritatea femei), muschii si nervii sunt in permanenta gata sa reactioneze. Explicatia: sistemul lor neurovegetativ (implicat in toate functiile importante ale organismului) produce prea multe influxuri nervoase. In aceasta situatie, in intregul sistem muscular sunt propulsate in permanenta adevarate descarcari electrice. Desi manifestarile sunt neplacute, uneori chiar spectaculoase, sunt lipsite de gravitate.

Simptomele, desi intense si neplacute, sunt inofensive Simptomele de care se plang cel mai frecvent femeile care sufera de spasmofilie sunt tremuraturi, furnicaturi in varful degetelor, in brate, gambe sau fata, senzatie de nod in gat (din cauza contractiei muschilor faringelui), amorteala la nivelul buzei superioare sau a limbii, tresariri involuntare ale pleoapelor, crampe la stomac, dureri intestinale. Poate aparea si senzatia de stransoare la nivelul pieptului, simptom ce nu are de-a face cu vreo problema cardiaca, dar si manifestari psiho-emotionale: iritabilitate, anxietate, scaderea libidoului, stari depresive.

Unele femei fac adevarate crize de spasmofilie, care le lasa stoarse de vlaga. Specialistii afirma ca aceste crize, uneori cu manifestari impresionante pentru cei din jur, sunt consecinta unui exces de descarcari electrice, declansate de stres, furie, teama, emotie puternica, ingrijorare excesiva. In timpul crizei de spasmofilie apar, in afara de simptomele fizice descrise mai sus, manifestari precum: contractii musculare violente si incontrolabile, palpitatii, bufeuri de caldura, respiratie accelerata, transpiratii abundente, apatie, senzatie de

sfarseala, slabiciune a membrelor. Aceste crize, mai mult sau mai putin intense, dispar de la sine, dar sunt cu adevarat epuizante si deseori infricosatoare pentru persoana in cauza.

 

De unde vine problema? In ce priveste cauzele spasmofiliei, parerile specialistilor sunt impartite. Unii sustin ca vinovatul numarul 1 este stresul: problemele profesionale, responsabilitatile mari, ritmul de viata extrem de alert, neintelegerile din familie, grijile pentru traiul de zi cu zi explica de ce tot mai multe femei sufera de spasmofilie. Si este un lucru bine stiut ca nu suntem egali in fata stresului, ca fiecare reactioneaza in felul sau. Unele persoane traverseaza mai usor situatiile stresante pe cand altele, dimpotriva, sunt coplesite. In acelasi timp, insa, exista medici care afirma ca aceasta tulburare este cauzata de lipsa de magneziu, care poate da nastere unei hipersensibilitati la stres (magneziul fiind un mineral care joaca un rol esential in reglarea activitatii sistemului nervos).

Fie ca e vorba de o cauza sau alta, specialistii sunt de acord privind ideea ca sistemul neurovegetativ (adica muschii si nervii) este centrul acestor simptome neplacute. Desi crizele de spasmofilie sunt adeseori benigne si dispar de la sine, femeile care se confrunta frecvent cu asemenea simptome sau constata ca manifestarile le afecteaza negativ viata cotidiana trebuie sa se adreseze medicului, pentru ca este posibil ca in spatele acestor manifestari sa se ascunda o afectiune serioasa: o tulburare in activitatea tiroidei, hipertensiune, tulburari de ritm cardiac, depresie…

 

Un diagnostic dificil de stabilit Pentru a pune diagnosticul de spasmofilie medicul va sta de vorba indelung cu pacientul. La prima consultatie, acesta va efectua un examen clinic minutios, in cursul caruia va verifica reflexele persoanei, apoi va cauta un simptom particular, semnul lui Chvostek, care consta in contractarea buzei superioare in momentul in care obrazul este lovit usor cu ciocanelul de reflexe. Totusi, acest semn, multa vreme considerat a fi singurul tipic spasmofiliei, poate exista si la persoanele care nu au nimic.

Concluzia este ca diagnosticul de spasmofilie nu este usor de pus, pentru ca nici o analiza sau investigatie nu-i permite medicului sa afirme cu siguranta ca este vorba de acest sindrom. Nici dozarea sanguina a magneziului nu este concludenta, deoarece in sange nu circula decat 1% din cantitatea totala de magneziu din organism. Asadar, oricine poate suferi de spasmofilie, dar poate avea un nivel normal de magneziu in sange. Medicul ar putea recomanda efectuarea unei electrocardiograme, pentru a verifica daca nu exista vreo tulburare cardiaca.

 

Sfaturi pentru a depasi criza de spasmofilie

In momentul in care simtiti ca incep sa apara primele semne (furnicaturi, senzatie de sufocare), asezati-va pe scaun si respirati lent (umflandu-va cu aer abdomenul, nu toracele). Daca starea de rau nu dispare, respirati lent, timp de cateva secunde, intr-o punga de plastic sau de hartie. Scopul este de a inspira un pic de gaz carbonic, care va atenua consecintele hiperventilatiei (respiratiei prea rapide) induse de criza de spasmofilie. Purtati intotdeauna la dvs. un comprimat de magneziu, pe care sa-l puteti lua in asemenea momente.

 

Informatii utile Ce ne spun expertii

Primul pas in tratament: un nou regim de viata

Un stil de viata echilibratNu exista un tratament unic pentru spasmofilie. Pentru a combate aceasta tulburare trebuie asociate mai multe solutii. De exemplu, un stil de viata echilibrat, evitarea tutunului si a alcoolului, practicarea regulata de exercitii fizice, suficienta odihna, combaterea stresului. De la caz la caz, medicul poate prescrie un supliment cu magneziu sau il poate indruma pe pacient catre un psihoterapeut.

Cura cu magneziuDe obicei, in suplimentele nutritive, magneziul e asociat cu vitamina B6, care ii sporeste actiunea. Necesarul de magneziu este mai mare la femei in perioada premenstruala, in timpul sarcinii si a perioadelor de stres intens. Alimente bogate in magneziu sunt semintele de dovleac, spanacul, ciocolata, migdalele, avocado, bananele, murele, alunele, orezul, usturoiul, fasolea alba.

Gestionarea stresuluiStresul face parte din viata de zi cu zi, dar nu este intotdeauna „nociv". Insa, atunci cand sta la originea acelor crize de spasmofilie care „iti inmoaie picioarele", este nevoie sa se ia masuri pentru combaterea lui. Cele mai multe dintre femeile care sufera de spasmofilie sunt persoane care tin totul in ele, care nu-si exprima sentimentele, temerile, ingrijorarile, care sufera in tacere. Or, atunci cand tacem, corpul vorbeste pentru noi. Daca nu reusiti sa va eliberati singura de stres apelati la ajutorul unui psihoterapeut.

AcupuncturaAceasta metoda alternativa de tratament poate da rezultate bune, fie singura, fie in completarea unei cure cu magneziu. Se recomanda de obicei sa se apeleze la acupunctura in perioadele in care simptomele se manifesta mai mult, caci permite evitarea crizelor.

Infuzii de plantePassiflora, valeriana, teiul si levantica sunt plante cu efecte sedative. O infuzie bauta seara inainte de culcare poate fi de mare ajutor. Si sunatoarea este recomandata in cazul in care isi fac simtite prezenta simptomele depresiei.

 

CalmanteIn cazul in care semnele anxietatii se inmultesc, medicul poate prescrie un tratament cu anxiolitice pentru o perioada scurta de timp, de exemplu atunci cand este nevoie sa se depaseasca o situatie dificila sau extrem de stresanta.

Pentru ca nu voi putea sa raspund fiecarui pacient ,voi posta schema de tratamet data de dl Florin, pe care am urmato cu succes.Tin sa mentionez ca acest tratamet nu este universal valabil si ca depinde de starea de boala/sanatate a fiecaruia dintre voi..Tratamentul consta in: Regimul alimentar va cuprinde zilnic: salate de sfecla rosie,morcovi,telina,mere,miere pliflora,grau incoltit,4-5 prune uscate,tarate de grau, si bisaptamanal ficat sau rinichi de vita la gratar. Medicamente,infuzii,tincturi; Dimeneata:Vitamina B1 si B6 (tonic nervos) cate o pastila pe zi,calciu lactic in lunile septembrie-aprilie inclusiv.Vitamania a +d 2 (cate o pastila), cat se ia si calciu.In cazul problemelor cu inima se ia aspacardin 1/2

pastila.Infuzie de ciubotica cucului,cresonul izvoarelor,macris marunt,coada calului,coada soricelului, sunatore,talpa gastii si urzica in parti egale.Se foloseste o lingurita amestec de plante la o cana cu apa fiarat 30 sec.se bea o cana cu ingitituri mici. La pranz:1/2 aspirina si o tableta mica de glucoza (daca aveti hipoglicemie),o lingurita de tinctura de:radacina de valeriana,talpa gastii,leurda,sunatoare si paducel.Vitamina E 15 zile da si 15 zile nu maxim 3 luni pe an. Seara:1 pastila Extraveral sau Meprobamat (la nevoie),fier si vitamna C (cand nu se ia calciu) daca sunt probleme de respiratie.fierul se dozeaza in functie de nevoi.Se bea infuzie de ;talpa gastii,cresonul izvoarelr,roinita,paduce (cu totul),macese, suntoare si conuri de ha,ei in parti egale.se foloste o lingurita amesctec l ao cana cu apa fiarta un minut,se strecoara si se bea 1/2 cana cu 0 ora inainte de culcare. Multa sanatate,

Fobia sociala Introducere factori de risc Tratament

Tratament

Tratamentul fobiei sociale se bazeaza pe psihoterapia de tip comportamental-  cognitiv si doar secundar pe medicamente.

Plecand de la premisa ca disfunctia biologica incriminata in fobia sociala este la nivelul serotoninei, atentia cercetatorilor s-a indreptat asupra acelor medicamente care ii regleaza metabolismul. Dintre toti inhibitorii recaptarii de serotonina (SSRI) numai paroxetina (Seroxat, Paxil, Arketis) si-a dovedit eficacitatea. Efectele ei benefice de ameliorare a anxietatii in situatii sociale sunt evidente doar pe durata tratamentului si se adreseaza mai curand pacientilor care se tem ca simptomele anxietatii vor fi remarcate de cei din jur si ii vor pune in situatii delicate. Paroxetina nu modifica tendinta de autoapreciere negativa a propriei persoane si nici deficitul de abilitati sociale (nedezvoltate sau pierdute in timp din cauza neexersarii lor). Sa nu uitam ca in spatele fiecarei persoane cu fobie sociala exista o lunga istorie de evitare a contactelor sociale si a unui mod particular de apreciere a propriei prestatii (« daca nu am un comportament perfect ma fac de ras »). Paroxetina are totusi sens in asociere cu terapia comportamental-cognitiva in contextul in care studiile arata ca medicamentele aduc un beneficiu rapid, in timp ce efectul psihoterapiei este mai lent dar contribuie la prevenirea recaderilor.

Psihoterapia comportamental-cognitiva presupune o abordare integrata a tuturor elementelor care constituie tabloul fobiei sociale cu scopul de a produce o schimbare durabila de comportament (partea comportamentala) si de mod de a gandi (partea cognitiva) despre sine si relatiile sociale. Psihoterapia poate fi individuala sau de grup iar frecventa sedintelor este saptamanala.

Partea comportamentala presupune o evaluare initiala a abilitatilor sociale ale clientului, urmata de insusirea si/sau exersarea lor in situatiile sociale care-i starnesc teama. Abilitatile sociale de baza implica 3 aspecte principale :

    - expresivitatea (continutul si claritatea mesajului, voce, ton, fluenta in exprimare, contact vizual, mimica, gesturi etc.),    - receptivitatea ( capacitatea de a asculta atent, de a percepe emotiile celorlalti, de a sesiza corect momentul in care se poate interveni in conversatie)    - capacitatea de conversa (in sensul de a initia, mentine, incheia conversatia)

Abilitatile sociale se insusesc/exerseaza mai intai in sedintele de terapie individuala sau de grup, iar intre sedinte, in situatiile sociale cu care se confrunta clientul in saptamana ce urmeaza. Clientul are ca tema autoevaluarea reactiilor sale, a nivelului de anxietate si a felului in care gandeste in situatiile prin care trece singur, urmand sa discute cu terapeutul dificultatile intampinate.

Partea cognitiva vizeaza, pentru inceput, recunoasterea de catre client a gandurilor disfunctionale care apar la anticiparea si confruntarea cu situatiile temute (« o sa ma fac de ras », « o sa creada ca sunt un prost », « nu voi reusi sa fac fata » etc.). Aceste ganduri stau la originea nivelului mare al anxietatii, a tendintei de evitare si a consolidarii imaginii de sine proaste. Ceea ce isi imagineaza clientul ca gandesc cei din jur despre el este daca nu fals, cel putin exagerat. In terapie, clientul este invatat cum sa-si verifice convingerile disfunctionale in diverse situatii si sa descopere singur ca sunt exagerate. In timp, in fata unor argumente solide si verificate, aprecierea propriei prestatii devine mult mai adecvata, anxietatea scade iar imaginea de sine se imbunatateste. Aceste reusite dau curaj iar situatiile sociale incep sa nu mai fie evitate. Acesta este punctul de plecare al castigarii/recastigarii unei vieti sociale convenabile.

Pentru ca fobia sociala presupune in multe cazuri o predispozitie genetica si biologica iar stress-ul poate creste oricand in viata fiecaruia dintre noi, exista riscul real al unei recaderi. Terapia comportamental-cognitiva ia in considerare acest risc si are o strategie de prevenire a recaderilor. La finalul terapiei se recapituleaza principiile ei generale si se face bilantul tuturor demersurilor care au ajutat clientul sa-si schimbe modul de reactie si de gandire. Tot materialul scris rezultat din terapie ramane clientului care-l poate revedea oricand se confrunta din nou cu aceeasi problema. Singur, de data aceasta, poate aplica ceea ce a invatat ca il ajuta si poate depasi momentele delicate independent de prezenta terapeutului.

Adesea confundata cu timiditatea in relatiile sociale sau definita ca emotivitate exagerata in situatii in care importanta este performanta (examene, vorbitul in public, etc.), fobia sociala a fost acceptata ca un "dat" si foarte multa vreme a fost privita ca o trasatura de personalitate. Afirmatii ca "sunt timid din fire" sau "sunt foarte emotiv" atesta acest lucru.

Simptomatologia fobiei sociale a fost incadrata intr-un diagnostic abia prin anii `70, gasidu-si locul nu printre tulburarile de personalitate ci printre cele anxioase. In scurt timp i s-au descris raspandirea, cauzele, subtipurile, evolutia si tratamentul. Acest lucru a transformat-o dintr-un dat intr-o problema rezolvabila.

Foarte multi oameni simt cum le bate inima mai repede sau le transpira mainile in anumite situatii sociale pe care le infrunta cu teama sau cu un anume grad de tensiune interioara. Nu este neobisnuit sa fii anxios atunci cand mergi la prima intalnire cu cineva, cand trebuie sa vorbesti in public, cand mergi la o petrecere unde este multa lume necunoscuta sau cand iei masa cu seful. Ceea ce este diferit la fobia sociala, cunoscuta si sub denumirea de anxietate sociala, este teama foarte puternica si persistenta de a fi judecat de alti oameni sau de a te purta intr-un fel nepotrivit, ridicol si in consecinta umilitor in situatiile respective. Gandul ca ai putea fi in centrul atentiei sau ca ai putea atrage privirile tuturor printr-un comportament nepotrivit devine de nesuportat.

Expunerea la astfel de situatii duce la manifestari anxioase care pot atinge cotele unui atac de panica. Poti sa rosesti, sa ai palpitatii, respiratia sa devina dificila, sa-ti tremure mainile, sa transpiri abundent sa ai ameteli si greata. In momentul aparitiei acestor simptome, teama cea mai mare e ca ceilalti le vor sesiza si vei sfarsi prin a te face de ras.

O persoana care sufera de fobie sociala indura cu stoicism anxietatea si nu este atat de preocupata de starea de rau pe care o traieste, cat de faptul ca ea ar putea fi remarcata.

Anxietatea apare inainte de confruntarea cu situatia temuta, persista pe toata durata ei si inca destul timp dupa incheierea acesteia. Analiza retrospectiva a propriilor reactii in situatia tocmai incheiata este un lucru de la care persoana nu se poate abtine iar concluziile asupra prestatiei sale sociale sunt intotdeauna negative. Acest lucru conduce la o conduita de evitare a situatiilor problema. Evitarea se instaleaza insidios iar urmarile ei afecteaza toate aspectele vietii cotidiene : 40% dintre pacienti nu se casatoresc niciodata, nu au prieteni sau au foarte putini, pot abandona studiile in ciuda unor

rezultate incurajatoare, refuza avansarile profesionale, etc. Acest lucru se intampla cand vorbim de subtipul generalizat al fobiei sociale , in care anxietatea si evitarea apar in aproape toate situatiile sociale. Cel de-al doilea subtip descris se numeste anxietate de performanta si el poate afecta cariera unui muzician, profesor, actor sau a altor profesionisti a caror activitate ii situeaza in centrul atentiei unei audiente

Fobiile specifice si fobia sociala

Fobiile se intalnesc sub mai multe forme. O fobie specifica reprezinta teama de un anumit obiect sau

situatie. Fobia sociala este teama de a fi victima unei situatii penibile intr-o conjunctura sociala. Iar

agorafobia, care insoteste adesea tulburarea de panica, este teama de a fi in oricare situatie

favorizanta a unui atac de panica sau din care este dificil de iesit daca atacul a avut loc.

FOBIILE SPECIFICE

--"Imi este teribil de teama de zbor si nu mai pot merge cu avionul. Senzatia e ingrozitoare cand usa

avionului se inchide si ma simt prins in capcana. Inima imi bate cu putere si transpir intens. Daca

cineva incepe sa vorbeasca cu mine devin foarte rigid si preocupat. Cand avionul incepe sa se inalte  

imi confirma din nou senzatia ca nu mai pot scapa. Ma imaginez cum imi pierd controlul, ma

inspaimant, imi vine sa ma urc pe pereti, dar niciodata nu trec la actiune. Nu mi-e teama de prabusirea

avionului sau turbulente. Este pur si simplu senzatia ca sunt inchis. De fiecare data cand m-am gandit

la schimbarea serviciului m-am intrebat obligatoriu: "O sa fiu nevoit sa zbor cu avionul?" Acum merg in

deplasari doar daca pot apela la masina sau tren. Prietenii insista ca nici dintr-un tren de mare viteza

nu pot cobori, deci de ce nu am probleme si in calatoria cu trenul? Le raspund ca pur si simplu este o

teama irationala. "

Fobia nu este doar teama excesiva ; este o teama irationala.

Poti sa schiezi pe unul din cei mai inalti munti cu usurinta si sa simti panica daca ajungi mai sus de

etajul 10 al unei cladiri.

          Multe persoane au fobii specifice, temeri intense si irationale legate de anumite obiecte sau

situatii--caini, spatii inchise, inaltimi, lifturi, tuneluri, calatoria cu masina pe autostrada, apa, zborul cu

avionul, rani care implica sangerarea sunt unele din cele mai intalnite fobii.

Adultii afectati de fobii sunt constienti ca temerile lor sunt irationale, insa de cele mai multe ori

confruntarea sau chiar simplul gand al confruntarii cu obiectul sau situatia temuta da nastere unui

atac de panica sau unei anxietati severe. Fobiile specifice afecteaza una din 10 persoane. Nu se poate

spune cu exactitate care e cauza lor, acestea intalnindu-se la mai multi membri ai aceleiasi familii si

fiind mai frecvente la femei. Fobiile au de obicei debutul in adolescenta sau la maturitate. Acestea

debuteaza  brusc si sunt de mai mare durata decat cele din copilarie; numai circa 20% din fobiile

adultilor dispar de la sine. In cazul in care exista la copii fobii specifice-- de exemplu, teama de

animale--aceste fobii dispar cu timpul, desi exista posibilitatea de a se prelungi si la varsta adulta. Nu

se stie de ce persista in cazul unor oameni, insa dispar in cazul altora.

          Daca obiectul fobiei este usor de evitat, persoanele fobice pot sa nu resimta nevoia de a urma un

tratament. Cu toatea acestea, uneori pot lua decizii importante in plan personal sau profesional pentru

a evita o situatie fobogena. Atunci cand fobiile perturba viata unei persoane, tratamentul poate fi util.

Un tratament eficient implica psihoterapie. Trei patrimi din pacienti au beneficii semnificative

multumita acestui tip de tratament. In prezent nu exista dovada certa a eficientei unui tratament

medicamentos in cazul fobiilor specifice, insa, uneori pot fi prescrise anumite medicamente pentru a

ajuta la reducerea intensitatii simptomelor anxietatii inainte ca persoana sa se confrunte cu o situatie

fobogena.

FOBIA SOCIALA

--"Nu eram in stare sa merg la intalniri sau petreceri. O perioada nu am putut merge nici la cursuri. In

al doilea an la liceu am fost nevoit sa ma intorc acasa pentru un semestru."

--"Teama mea aparea in orice tip de situatie sociala. Eram anxioasa chiar inainte de a iesi din casa si

starea se amplifica pe masura ce ma apropiam de clasa, de locul unei petreceri sau ceva asemanator.

Simteam stomacul dureros--aproape ca atunci cand am gripa. Inima imi batea cu putere, palmele imi

transpira si aveam senzatia ca sunt detasata de propria persoana si de ceilalti."

--"Cand intru intr-o camera plina de oameni ma inrosesc si am impresia ca privirile tuturor sunt asupra

mea. Sunt prea stanjenita sa stau izolata intr-un colt, insa nu gasesc nimic sa spun cuiva. Ma simt

neindemanatica si abia astept sa plec."

          Fobia sociala este teama intensa de a fi umilit in situatii sociale, mai ales de a fi expus celorlalti

intr-o situatie penibila. Deseori se intalneste la membrii aceleiasi familii si poate fi insotita de depresie

sau alcoolism. Fobia sociala debuteaza la inceputul adolescentei sau chiar mai devreme.

          Atunci cand suferi de fobie sociala ai tendinta de a crede despre ceilalti ca sunt foarte abili in

public si ca tu nu esti. Micile greseli pe care le faci iti apar mult  exagerate. A te imbujora poate fi un

motiv de stanjenire si simti ca toate privirile sunt fixate asupra ta. Te poti teme de prezenta unor

persoane necunoscute. Sau teama poate fi mai specifica, cum ar fi a te simti anxios la sustinerea unui

discurs, cand trebuie sa i te adresezi sefului sau unei alte persoane cu autoritate, sau la intalniri. Cea

mai cunoscuta fobie sociala este teama de a vorbi in public. Uneori fobia sociala implica o teama

generala de situatii sociale cum sunt petrecerile. In cazuri mai rare se poate manifesta prin teama de a

merge la o toaleta publica, a manca in public, a vorbi la telefon sau a scrie in prezenta altor persoane.

          Cu toate ca deseori aceasta tulburare este considerata sinonima cu timiditatea, acestea sunt

diferite. Persoanele timide se pot simti foarte stanjenite in prezenta altora, insa nu resimt anxietate

extrema la anticiparea confruntarii cu o situatie sociala si nu evita cu obstinatie circumstantele care ii

fac mai constienti de sine. Dimpotriva, cei cu fobie sociala nu sunt in mod obligatoriu si timizi. Acestia

se pot simti in general in largul lor alaturi de ceilalti, insa un anumit tip de imprejurare le poate

provoca  anxietate intensa. Fobia sociala perturba desfasurarea normala a vietii, afectand cariera si

relatiile sociale. De exemplu, un angajat poate refuza o promovare din cauza ca nu poate sustine

prezentari publice. Teama majora de un eveniment social poate debuta cu cateva saptamani inainte si

simptomele ajung sa fie destul de dizabilitante.

          Persoanele care sufera de fobie sociala sunt constiente ca trairile lor au o baza irationala. Cu

toate acestea, ei resimt o mare anxietate inainte de confruntarea cu o situatie de care se tem si pot

ajunge sa faca orice ca sa o evite. Chiar daca reusesc sa se confrunte cu obiectul fobiei lor, acestia se

simt foarte anxiosi inainte de confruntare si extrem de tensionati pe parcurs. Dupa aceasta trairile

neplacute pot persista daca se preocupa de cum ar putea fi judecati sau ce au observat si gandit

ceilalti.

          In cazul a aproximativ 80% din cei afectati de fobie sociala simptomele sunt inlaturate cu

ajutorul tratamentului care consta in psihoterapie sau medicatie, ori o combinare a celor doua.

Terapia cognitiva-comportamentalaTerapia cognitiv-comportamentala este una dintre cele mai de succes metode pentru tratarea fobiei sociale ce se bazeaza pe urmatoarea presupunere: frica de interactiune, relationare sau socializare este creata de ganduri negative si interpretarea gresita a realitatii. In acest tip de tratament, se lucreaza cu un specialist pentru identificarea gandurilor adverse si a emotiilor care declanseaza frica sociala. Apoi se urmareste negativismul si se analizeaza tiparele de gandire irationala, specialistul va ajuta sa fie indepartate perceptiile false pentru a face loc ideilor realiste. Se invata inlocuirea afirmatiilot precum: "Sunt o persoana plictisitoare fara niciun interes pe care sa il impartasesc", cu declaratii mai

pragmatice: "Am avut o viata interesanta si voi apela la experienta mea daca raman fara idei."

Adesea, tratamentul se suplimenteaza cu terapia de expunere, care este destinata sa forteze pacientii pentru confruntarea gandurilor negative si exersarea tehnicilor sociale in conditii controlate. In speranta inducerii unui sentiment de anxietate prin simularea situatiilor inconfortabile, terapeutii incearca sa neutralizeze pacientii si sa ii invete sa se descurce cu abilitatile necesare in situatii intenste, dezactivand reactiile nervoase.

Terapia suplimentara cu medicamenteExista cateva tipuri de medicamente folosite in terapia fobiei sociale, fiind eficiente in combinatie cu psihoterapia. Au fost aprobate antidepresive pentru tratarea tulburarilor de anxietate sociala care contin sertraline, paroxetine si venlafaxine. Folosite pentru a alina depresia si nervozitatea asociate cu frica de interactiune sau vorbit in public, aceste medicamente nu creeaza dependenta. Pentru un rezultat vizibil poate dura 4 pana la 6 saptamani, astfel nu este indicat sa fie folosite in tratamentele pentru atacurile de anxietate sociala.

Daca antidepresivele nu sunt eficiente, doctoral poate prescrie propranolol. Creat pentru prevenirea hipertensiunii, poate fi luat in doze mici pentru reducerea tremuratului, rosirea si alte efecte care apar in cazul fobiei sociale. Blocarea receptorilor pentru adrenalina, aceste medicamente usureaza palpitatiile si transpiratia excesiva.

Unii oameni care se lupta cu fobia sociala beneficiaza de efectul benzodiazepanului, un tranchilizant usor ce reduce anxietatea, insomnia si tensiunea musculara cauzata de frica de interactiune. Aceste medicamente contra anxietatii care incetinesc sistemul nervos, pot aparea efecte secundare precum ameteala, moleseala si dependenta.

Este important de tinut minte faptul ca medicamentele pot ajuta pacientul sa treaca peste anumite simptome, dar nu trebuie sa se bazeze pe ele pe termen lung. Schimbarea permanenta a comportamentului si a modului de gandire necesita consiliere, exercitiu si rabdare.

Din fericire, acest disconfort fizic localizat in ceafa nu sugereaza neaparat o problema de sanatate grava. Nu in toate cazurile, insa.

Diagnostic de discopatie cervicala?

Daca medicul specialist ti-a dat diagnosticul de discopatie cervicala, atunci trebuie sa iei problema in serios.

"Daca este o forma de discopatie usoara, se poate corecta prin pozitionare, dar daca este ceva mai grav - nu. La copii se poate corecta, pentru ca au o forma de inceput. In mod normal, discopatia apare la o anumita varsta, mai ales dupa varsta a doua. Apare dupa ani intregi de stat intr-o pozitie deficitara, cu capul aplecat si umerii lasati", explica Aurelia Popa, kinetoterapeut la Centrul Medical Romar.

Discopatia cervicala este o deteriorare a discului intervertebral de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Coloana vertebrala este formata din vertebre pozitionate una deasupra celeilalte. Intre aceste vertebre se afla discurile intervertebrale.

Pentru recuperarea mobilitatii si intarirea coloanei vertebrale, kinetoterapeutul Aurelia Popa iti recomanda o serie de exercitii, care iti lucreaza muschii, articulatiile si ligamentele. Recomandabil ar fi sa faci aceste exercitii o data sau de doua ori pe zi, fiecare sedinta cu o durata de 20 de minute, timp de 10 zile.

La primele trei exercitii se lucreaza musculatura gatului. Majoritatea exercitiilor se efectueaza pe scaun. Acestea se pot efectua si din picioare, dar este indicat sa le faci asezat, pentru ca in momentul in care lucrezi coloana stand, aceasta se arcuieste foarte usor in zona lombara.

1. Stand pe scaun, cu picioarele usor departate, spatele drept, inclina capul in fata si in spate. Se efectueaza cinci exercitii, se face o mica pauza, si alte cinci exercitii. Se sta cu picioarele departate pentru a avea mai multa stabilitate.

2. Aceeasi pozitie, inclina capul inspre dreapta si stanga, alternativ. Efectueaza cinci exercitii - pauza - inca

alte cinci exercitii.

3. In aceeasi pozitie, pe scaun, efectueaza rasuciri de cap dreapta - stanga. Dupa zece exercitii fa o mica pauza si apoi alte zece exercitii.

4. Mentinand pozitia pe scaun, ridica umerii si trage-i in spate. Prin aceasta miscare se activeaza musculatura cervicala si spatele. Numarul exercitiilor ramane acelasi: zece, pauza, inca zece.

5. Aceeasi pozitie. Se face o extensie de brate, avand coatele indoite la nivelul umerilor, palmele in fata, indreptate in jos. Dupa aceea, intinde bratele, avand palmele privind in sus, se face extensie. Numarul recomandat este de zece exercitii, pauza, alte zece exercitii.

6. Aceeasi pozitie. Se face extensie de brate pe diagonala. Acelasi numar: zece, pauza, zece.

7. Stai pe scaun in aceeasi pozitie cu mainile impreunate la nivelul cefei. Trage coatele in spate si mentine pozitia sase secunde, dupa care relaxezi.

8. Aceeasi pozitie pe scaun, apuci cu mainile un baston de capete (daca nu ai un baston, poti folosi si un prosop) si faci extensii. Se ridica bastonul, se trage in spate de 2 ori si se revine in pozitia initiala.

9. Aceeasi pozitie, tine bastonul de capete deasupra capului, indoaie coatele, aducand bastonul la ceafa. Exercitiu la spalier Cu spatele la spalier, tine bara cu mainile la nivelul bazinului. Se face un pas in fata cu piciorul stang, omoplatii se apropie si se revine in pozitia initiala. Aceeasi miscare si cu piciorul drept. Fa zece exercitii, dupa care o mica pauza si inca alte zece exercitii.

Anxin (Plantextrakt) este un produsul fitoterapic care conţine Extract de Hypericum perforatum-herba  (Sunătoare), Extract de Passiflora incarnata- herba (Floarea pasiunii) şi Extract de Camellia sinensis –folium (Ceai verde).

Produsul Anxin îmbunătăţeşte capacitatea de relaxare şi de management al stresului cotidian. Cele 3 extracte vegetale acţionează sinergic pentru reducerea simptomelor cauzate de stări anxioase, de agitaţie, nervozitate, oboseală, iritabilitate.

Anxin reduce stresul şi anxietatea într-o manieră blândă, printr-un mecanism similar celui fiziologic, de unde şi lipsa reacţiilor adverse specifice antidepresivelor. Este un produs care nu alterează funcţiile cognitive, chiar după un tratament de lungă durată.Poate îmbunătăţi calitatea somnului în insomniile cauzate de stări anxioase.

La adulţi şi copii peste 14 ani Anxin se administrează câte o capsulă de 2 ori pe zi, înainte de masă. A doua administrare din zi se poate face seara, înainte de culcare, pentru cei care suferă de insomnie de origine nervoasă.

Se recomandă cure de min. 4 –6 săptămâni.

Acest produs poate avea efect fotosensibilizant datorită extractului de Hypericum perforatum (Sunătoare). Se recomandă evitarea expunerii prelungite la razele solare sau la raze ultraviolete. Hypericum perforatum poate creşte nivelul enzimelor de metabolizare al unor medicamente, scăzând nivelul seric al acestora. 

Atenţionare în cazul tratamentelor cu: contraceptive hormonale, anticoagulante, digoxină, teofilină, antidepresive serotoninergice, antivirale ( de tipul: inhibitori de HIV-1 protează, inhibitori nucleozidici de revers transferază), imunosupresoare, antiepileptice.Poate da reacţii alergice în cazul persoanelor sensibile la una dintre componente.Nu se administrează în sarcină şi alăptare.

Acest articol a fost citit de 100 ori.

Distonia neurovegetativă apare ca urmare a unor disfuncţionalităţi ale sistemului nervos vegetativ. Acest sistem nervos vegetativ autonom (al vieţii de realţie) controlează toate funcţiile importante ale organismului (circulaţie, digestie, respiraţie) prin intermediul mediatorilor chimici.  Hipotalamusul este responsabil de controlul acestui sistem nervos vegetativ prin care se reglează activitatea principalelor organe.

Distonia neurovegetativă este un diagnostic care cuprinde o paletă foarte largă de manifestări clinice datorate unor disfuncţii ale sistemului nervos vegetativ. În cazul acestor manifestări există doar alterări funcţionale la nivelul diverselor aparate şi sisteme fără să fie modificate analizele de laborator şi investigaţiile paraclinice (electrocardiogramă, ecografie, radiografie).

Contextul apariţiei acestor manifestări sunt oboseala excesivă, stresul psihoemoţional, tulburările afective şi apar de obicei la sexul feminin. De multe ori este un diagnostic prin excludere după ce se infirmă cauze organice care ar fi putut declanşa simptomatologia.

Manifestările sunt foarte variate cele mai frecvente find cele care caracterizează aparatul cardio- vascular: palpitaţii, variaţii ale tensiunii arteriale, dureri precordiale sub formă de înţepături. Greţurile, vărsăturile, inapetenţa, durerile abdominale pot fi de asemenea o manifestare a bolii. Simptomul de “nod în gât” este de asemenea caracteristic distoniei neurovegetative.

Alte simptome care pot apare sunt: tremurături ale extremităţilor, transpiraţii, cefalee, ameţeală, stări de teamă, insomnie, senzaţii de leşin, furnicături şi înţepături la nivelul membrelor, feţei, buzelor. De asemenea bolnavii pot descrie grade variate de durere cu diverse localizări.

Este important ca în distonia neurovegetativă tratamentul să se facă pentru început cu produse fitoterapice.Corphyt soluţie este un tonic cardiac  care conţine Extract din fructe de Păducel (Crataegus monogyna fructus), Extract din flori de Păducel (Crataegus monogyna flores), Extract din mlădiţe de Păducel- Crataegus oxyacantha MG= D1 şi Extract din mlădiţe de Măslin- Olea europaea MG= D1. Corphyt reglează ritmul cardiac, normalizează tensiunea arterială şi are un efect sedativ uşor reducând intensitatea manifestărilor psiho-somatice caracteristice distoniei neurovegetative.

Pentru pacienţii la care predomină simptomele de ordin psihic vom administra produsul fitoterapic Anxin. Este un anxiolitic natural care ameliorează componentele psihologice ale anxietăţii (frică, încordare, dificultăţi de concentrare) şi cele somatice (palpitaţii, tremurături, tahicardie, transpiraţii). Are capacitatea de a induce o relaxare pe plan psihic şi implicit pe întregul organism. Pentru Anxin este specifică lipsa reacţiilor adverse specifice antidepresivelor.

Dacă în cadrul distoniei neurovegetative apar şi tuburările de somn indicat este produsul sub formă de drajeuri Sediphyt. Sediphyt favorizează reechilibrarea organismului în insomnii, stări de agitaţie psihică cu hiperexcitabilitate, stări de deezechilibru ale sistemului nervos vegetativ.

Aceste produse fitoterapice le putem administra după următoarea schemă timp de 2-3 săptămâni, cu repetare ulterioară:1.dimineaţa Corphyt soluţie 2 ml, înainte de masă2.prânz 1 capsulă Anxin3.seara  1- 2 drajeuri Sediphyt.

Dr. Simona Bărnuţiu

Definita din punct de vedere medical, spasmofilia este o hiperexcitabilitate neuromusculara esentiala. Avand in vedere cei peste 400 de muschi care alcatuiesc corpul uman, ne putem imagina

raspandirea acestei maladii in organism: de la simplele crampe in stomac, la senzatia de prabusire, de la dureri dorsale, la palpitatii. Oligoelementele, plantele medicinale dau un raspuns terapeutic armonios.

La baza tratamentului stau doua elemente:

1. magneziul, care combate in mod eficient hiperexcitabilitatea cu actiune sensibila asupra oboselii de dimineata

2. litiul, care intervine asupra angoasei, in tulburarile somatice, cele ale somnului.

Alte oligoelemente cum ar fi manganul, zincul, potasiul, sunt prescrise ca o completare pentru actiunea asupra simptomelor caracteristice spasmofiliei. Magneziu-cobalt, este indicat pentru tratarea colitelor somatice, a migrenelor, a spasmelor digestive. Numeroase plante medicinale sunt un arsenal terapeutic major.

Ceaiul de melisa amelioreaza anxietatea, insomnia; macesul are efecte pozitive asupra tulburarilor de ritm cardiac; valeriana reechilibreaza sistemul nervos; uleiul din flori de portocal amar combate hiperexcitabilitatea legata de stres. Acest tratament completat cu practicarea unui sport, da un rezultat bun.

Dieta

cura de sucuri, cruditati, timp de 2 luni, intr-un regim de refacere, timp de 5-7 zile pe luna. Se consuma complexul vitaminic din graul incoltit, sau 6 linguri de tarate de grau pe zi. Se consuma suc de orz verde, 3x50 ml. pe zi. Se consuma 2x1 lingura de pulbere de coada calului. Se face cura cu polen.

Ceaiurile din urmatoarele plante, sub forma de infuzie:

20 gr. valeriana, 20 gr. coada calului, 20 gr. schinel, 10 gr. talpa gastii, 20 gr. coada soricelului, 20 gr. urzica, 20 gr. tataneasa. Se prepara astfel: 1 lingurita cu varf din amestecul de plante la 250 ml. de apa clocotita, se infuzeaza 2 minute. Se beau 3 cani pe zi pe nemancate, neindulcit.

SEROTONINĂ, DOPAMINĂ ŞI NORADRENALINĂ -tratarea depresiei...

Autor: Mr. NICK Data: 05-01-2009, ora 22:38

RUGAMINTE: Cititi cu atentie tot, va puteti schimba total perspectiva asupra depresiei, tulburarii obsesiv-compulsive, insomniei primare etc...

SEROTONINA (5HT) --- este cel mai important neurotransmitator; face parte din categoria aminelor biogene, fiind o indolamina; formeaza calea indolaminergica (transmisia serotoninergica).

In creier, serotonina, activeaza 7 receptori:

- 5HT 1; - 5HT 2; - 5HT 3; - 5HT 4; - 5HT 5; - 5HT 6; - 5HT 7 si variantele lor:

- 5HT 1A; - 5HT 1B; - 5HT 1C; - 5HT 1D; - 5HT 1E; - 5HT 1F; - 5HT 2A; - 5HT 2B; - 5HT 2C.

Receptorii 5HT 1 au actiune antidepresiva, anxiolitica, antipanica, antifobica, antibulimica, antiobsesionala, anticompulsiva, iar receptorii 5HT 2 au actiune antipsihotica asupra simptomelor negative.

SEROTONINA se mai numeste conform nomenclatorului IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry - Uniunea Internationala de Chimie Pura si Aplicata; organizatie non-guvernamentala, fondata in 1919, forumul cel mai inalt recunoscut la nivel mondial ca unica autoritate ce elaboreaza standarde pentru nomenclatura substantelor anorganice sau organice.), si: 5-hidroxitriptamina (5-HT) sau 3-(2-aminoethyl)-1H-indol-5-ol.

BIOSINTEZA SEROTONINEI

Este biosintetizata in neuronii serotonergici din sistemul nervos central (SNC) si in tractul gastrointestinal, de catre celulele enterochromaffine.

L-triptofan este hidroxilat in 5-HTP (5-hidroxitriptofan) via triptofan hidroxilaza. 5-HTP este decarboxilat in 5-hidroxitriptamina (5-HT - serotonina) via aromatic-L-aminoacid-decarboxilaza. 5-HT este mai departe transformata in celulele pinealocite din epifiza (glanda pineala), in melatonina, la lasarea intunericului via enzimei 5-hidroxiindol-O-metiltransferaza. Melatonina, denumita stiintific de nomenclatorul IUPAC si N-acetyl-5-methoxytryptamina, este supranumita si "hormonul somnului", disfunctia acestui neurohormon fiind principala cauza a insomniei de adormire.

Principalii metaboliti ai serotoninei sunt: - acidul 5-hidroxiindolacetic (5-HIIA), melatonina (5-metoxitriptamina) si derivati N-metilati si N-formilati.

INACTIVARE si DEGRADARE

Serotonina este inactivata prin recaptare via SERT (serotonin transporter), proteina care se "leaga" de serotonina transportand-o din spatiul sinaptic in neuronii presinaptici. Acest transport o inactiveaza si o recicleaza pentru reutilizare. Degradarea enzimatica este realizata de monoaminooxidaza A (MAO-A).

FUNCTIILE SEROTONINEI

5HT este foarte importanta pentru actiunea sa: - antidepresiva, - anxiolitica, - antipanica,

- antibulimica, - antifobica, - antiobsesionala, - anticompulsiva, cat si pentru perceptia durerii, controlul agresivitatii, apetitului, emotiilor, inducerea calmului, somnului, trezirii, si nu in ultimul rand, este foarte importanta pentru functia cognitiva inalta.

DOPAMINA (DA) ---- este un neurotransmitator (neuroregulator) care face parte din categoria aminelor biogene, fiind o catecolamina; formeaza alaturi de norepinefrina - NE (noradrenalina (NA)) si epinefrina (adrenalina), calea catecolaminergica.

In creier, dopamina, activeaza 5 receptori:

- D 1; - D 2; - D 3; - D 4; - D 5 si variantele lor:

- D 2A; - D 2S; - D 2L; - D 3 (D 2B); - D 3S; - D 3L; - D 4 (D 2C); - D 4.0...D 4.10).

Aceasta se mai numeste si: - 3,4-dihydroxyphenetylalanina; - 3-hydroxytyramina; - Oxytyramina, insa IUPAC i-a dat numele de 4-(2-aminoethyl)benzene-1,2-diol.

BIOSINTEZA DOPAMINEI

Dopamina este biosintetizata in organismul uman de catre tesutul nervos si medulosuprarenala.

L-fenilalanina (phenylalanina) este hidroxilata in L-tirozina (tyrosine) via fenilalanin-hidroxilaza. L-tirozina este hidroxilata in L-DOPA (3,4-dihydroxy-L-phenylalanine) via tirozin-hidroxilaza. In final L-DOPA se transforma prin decarboxilare in DOPAMINA via aromatic-L-aminoacid-decarboxilaza (denumita frecvent si dopa decarboxilaza). In unii neuroni, dopamina, este mai departe transformata in norepinefrina - NE (noradrenalina - NA) prin hidroxilare via dopamin beta-hidroxilaza. Norepinefrina - NE, este transformata prin metilare (methylation) via phenyletanolamina N-metiltransferaza (PNMT), in epinefrina, adica ADRENALINA.

Principalii metaboliti ai dopaminei sunt:

- 3,4-dyhidroxyphenyl-acetic acid (DOPAC) (DA - via MAO - DOPAC) -----> - 3-Methoxytyramina (3-MT) (DOPAC via COMT - MAO - 3MT) -----> - Homovanilic acid (HVA) (DOPAC - 3MT via COMT - MAO -----> HVA).

NOREPINEFRINA - NE sau NORADRENALINA - NA are un rol foarte important in tratarea depresiei si a ADHD

(attention-deficit/hyperactivity disorder).

INACTIVARE si DEGRADARE

Dopamina este inactivata prin recaptare via dopamine transporter, denumit si DAT (dopamine active transporter), proteina membranara care se "leaga" de dopamina transportand-o din spatiul sinaptic in neuronii presinaptici. Apoi este degradata enzimativ de catre COMT (catechol-O-metiltransferaza) si monoaminooxidaza A si B (MAO - A si MAO - B). Dopamina care nu este degradata, este reimpachetata pentru reutilizare.

FUNCTIILE DOPAMINEI

DA are multe functii si roluri, printre care si:

- reglare umorala (functie antidepresiva, timostabilizare comportamentala, motivare si recompensa etc.); - functie cognitiva (rol foarte important in memorizare, atentie, concentrare si invatare); - functie neuroendocrina (inhibarea productiei de prolactina (PRL), din acest motiv, dopamina, mai este supranumita in literatura de specialitate si Prolactin-inhibiting factor (PIT), prolactin-inhibiting hormone (PIB) sau prolactostatin etc.

ANTIDEPRESIVELE chimice din clasa SSRI, SNRI, SNDRI, au ca mecanism de functionare inhibarea recaptarii serotoninei, dopaminei si a noradrenalinei prin inhibarea proteinei DAT, SERT si NET (NET reprezinta norepinephrine transporter), permitand astfel "scaldarea" sinaptica indelungata cu acesti neurotransmitatori.

Din pacate, reactiile adverse sunt pe masura gravitatii inhibarii acestui proces biologic foarte important:

SNC: nervozitate, insomnie, letargie, fatigabilitate, euforie, halucinatii, ideatie suicidara, anxietate etc.; CV: hipotensiune posturala, aritmie, vasodilatatie etc.; GI: xerostomie, dispepsie, constipatie, anorexie, flatulenta etc.; GU: poliurie, amenoree, dismenoree, impotenta, anorgasmie, ejaculare anormala etc.; Dermatologice: diaforeza, rash, alergie etc.; Sistemice: astenie, febra etc. etc. etc.

Unele reactii adverse precum sedare, xerostomie si constipatie apar datorita functiei anticolinergice moderat-puternice ale SSRI, SNRI, SNDRI si TCA`s.

ATENTIE: Am deschis acest subiect pentru a va oferii o privire de ansamblu despre serotonina, dopamina si noradrenalina, principalii neuroregulatori implicati in patologia depresiei, tulburarii obsesiv-compulsive, insomniei primare si de adormire etc...

Vazand atat de multe cazuri de oameni suferinzi si doleantele lor cu privire la gravitatea reactiilor adverse, care ii determina sa intrerupa tratamentul, m-am gandit sa contactez reprezentantul unei firmei pentru a-l convinge sa importe cateva suplimente alimentare din SUA care contin precursorii 5HT, DA si NA + L-theanina, Benfotiamina si acid alfa-lipoic (acestea 3 din urma, iau cu succes locul benzodiazepinelor datorita efectului natural anxiolitic, destresant oxidativ si mai ales revigorant nervos).

Din fericire, Vitaking Romania a importat masiv Sulforaphane - supliment alimentar obtinut din broccoli, destinat persoanelor depistate pozitiv cu Helicobacter Pylori datorita cererilor foarte mari venite si din partea altor persoane de pe forum (Jackie, Lilic, Arena, Obikka etc.) Din pacate, produsele destinate pentru depresie, ADHD, TOC si insomnie, au fost importate in cantitati foarte mici (raportate la numarul de oameni bolnavi) - (decat 28 de flacoane de 5-HTP, DL-phenylalanina, L-theanina, Acid alfa-lipoic si Benfotiamina), din cauza faptului ca cei de la Vitaking nu au putut aduce mai mult doar pentru ca asa doream eu (daca faceam din timp o "campanie" poate importam cantitati suficiente).

- SW ULTRA 5-HTP 100MG 60 CAPSULES extras din Griffonia Simplicifolia (precursor pt serotonina) (http://www.swansonvitamins.com/SWU154/ItemDetail?n=4294967190+75 link-ul pt prezentarea produsului din SUA)

Suplimentarea cu 5-HTP contracareaza efectele unui nivel redus de serotonina in creier. De fapt 5-HTP se transforma in serotonina dar fara efectele secundare nedorite ale medicamentelor de sinteza cum ar fi PROZAC. 5-HTP este o alternativa naturala, testata clinic a acestui medicament foarte la moda.

Simptomele unui deficit de serotonina pot fi una sau mai multe din urmatoarele:

Depresie – Insomnie Anxietate – Comportament Obsesiv Migrene – Foame persistenta Agresivitate – Ne-sociabilitate

In mai multe studii clinice recente, 5-HTP s-a dovedit egal sau chiar superior medicamentelor de sinteza utilizate pentru tratamentul depresiei nervoase. Intr-un studiu efectuat in Norvegia s-a demonstrat ca 5-HTP imbunatateste considerabil somnul. Doua studii efectuate in Spania si in Italia au demonstrat ca 5-HTP este eficace contra migrenelor pe fond depresiv.

Efectele suplimentarii cu 5-HTP:

Imbunatateste starea psihica in general Induce stare de calm, relaxare, incredere si siguranta de sine Imbunatateste calitatea somnului de vegehe si profund Reduce sau elimina migrenele cauzate de starea de stres sau starea depresiva Trateaza tulburare obsesiv-compulsiva Amelioreaza tulburarile de comportament si ADHD etc.

Mod de administrare: 1 cps de 100 mg o data pe zi in primele 7 zile dupa care se creste doza la 2 cps pe zi (se iau inainte de masa cu 30 de minute).

SWANSON DL-PHENYLALANINE 500MG 100 CAPS (precursor pt dopamina, noradrenalina si adrenalina) (http://www.swansonvitamins.com/SW873/ItemDetail?n=4294967190%201024)

Mod de administrare: 1 cps de doua ori pe zi (dimineata si seara), luata pe stomacul gol cu 15 minute dupa 5HTP (practic se administreaza 5HTP pe stomacul gol, dupa 15 minute DL-phenylalanina si dupa alte 15 minute se poate manca).

SW ULTRA L-THEANINE 100MG 60 CAPS (http://www.swansonvitamins.com/SWU110/ItemDetail?n=4294967190+322)

L-Theanina: creste activitatea neurotransmitatorului GABA (gama amino butiric) care produce relaxare si reduce anxietatea, hipotenslv, induce starea de bine si incredere (stimuleaza productia neurotransmitatorului dopamina), previne cancerul de ficat, prostata, ovare, plamani, esofag, san, piele, adjuvant in chimioterapia cu Doxorubicina, creste capacitatea de memorare;

Mod de administrare: 1 cps luata inainte de masa seara la culcare!

SW ULTRA BENFOTIAMINE 80 MG 120 CAPS (http://www.swansonvitamins.com/SWU271/ItemDetail?n=4294967190+114)

Benfotiamina este forma liposolubila a vitaminei B1 (tiamina, care in mod normal este hidrosolubila). Revigoreaza sistemul nervos si participa la functionarea optima a cailor catecolaminergice si indolaminergice!

Mod de administrare: 2 cps pe zi (dimineata si seara) la 1 h dupa masa!

SW ULTRA ALPHA LIPOIC ACID 600MG 60 CAPS (http://www.swansonvitamins.com/SWU167/ItemDetail?n=4294967190+95)

Acidul alfa-lipoic are un puternic efect destresant oxidativ. Este foarte benefic pentru sistemul nervos, impreuna cu Benfotiamina si L-theanina suplinesc benzodiazepinele (Xanax (alprazolnam), Rivotril (clonazepam) etc...

Mod de administrare: 2 cps pe zi (dimineata si seara) luate impreuna cu benfotiamina la 1 h dupa masa!

SPER ca ati avut rabdare sa cititi tot ce am scris, daca ati facut-o, a fost spre binele dvs.

ATENTIE: Aceste produsele nu se iau in combinatie cu antidepresive chimice (trebuie oprita administrarea gradat pt a minimiza sindromul de discontinuitate specific antidepresivelor sau sindromul de sevraj specific benzodiazepinelor! NU SUNTETI obligati sa cumparati aceste produse, sunt doar o sugestie, o alternativa naturala pentru o revitalizare psihica, o refacere a depozitului de neurotransmitatori si a transmisiei influxului informational de la nivelul cailor catecolaminergice si indolaminergice!

P.S. Nu am nici o legatura cu Vitaking, sunt doar o persoana care stie cum este sa ai stari depresive si mai ales sa ai reactii adverse (de la Remeron)...am invatat din greseli si sper sa va invat si pe dvs. Nu sunt impotriva antidepresivelor chimice, v-am prezentat doar o alternativa naturala fara nici o reactie adversa (daca sunt luate conform recomandarilor)!

In speranta ca v-am facut un bine,

Nick!

Autor: Mr. NICK Data: 07-01-2009, ora 16:10

Am primit rsp. celor de la Vitaking Romania cu privire la cat costa exact suplimentele dsp care v-am vb ma sus si cantitatea exacta din fiecare.

SWU154-SW ULTRA 5-HTP 100MG 60 CAPSULES 67.35 Ron (8 flacoane) SW873- SWANSON DL-PHENYLALANINE 500MG 100 CAPS 42 Ron (5 flacoane) SWU110-SW ULTRA L-THEANINE 100MG 60 CAPS 77.85 Ron (8 flacoane) SWU271 - SW ULTRA BENFOTIAMINE 80 MG 120 CAPS 82.5 Ron (4 flacoane) SWU167-SW ULTRA ALPHA LIPOIC ACID 600MG 60 CAPS -58.50 Ron (3 flacoane).

Dupa cum puteti vedea, nu sunt foarte multe flacoane, nu costa foarte mult tinand cont de faptul ca un flacon contine si 120 de cps, iar concentratiile sunt "generoase"!

Pt. cine doreste sa comande, o poate face sunand la numarul 0266 218818 sau puteti trimite un e-mail la office@vitaking.ro. Persoana de contact este d-na Kata Markon care s-a purtat fantastic si a importat aceste produse cu toate ca nu avea nici o obligatie fata de nimeni de pe acest forum, a dorit doar sa faca un bine, dand curs unei rugaminti de-ale mele!

Numai Bine!

Autor: stevens Data: 10-01-2009, ora 20:00

Buna Nick ! Cred ca s-a inteles de la inceput ce vroiai sa spui nu stiu daca mai era nevoie sa editezi primul mesaj ! Ideea este ca acestia sant aminoacizi precursori ai neurotransmitatorilor, vitamine si lipide implicate in procesul de producere si transmisie neuronala ! Sunt in general substante naturale extrase din vegetale dar se pot obtine si sintetic si cu putine sau fara efecte secundare, cu o exceptie notabila - cazurile de eozinofilie din S.U.A. de acum ctiva ani, cand japonezii au folosit bacterii modificate genetic pt obtinerea tryptofanului ! Mai ramane de stabilit care sant cele mai bune suplimente in ce priveste provenienta, puritatea si concentratia ! Probabil ca astea de care tu spui sant foarte bune !

Acum fiindca recomanzi aminoacizi si suplimente am si eu curaj sa ma las sfatuit de tine ! :)

Numai bine si sanatate cat mai naturala !

Autor: Mr. NICK Data: 10-01-2009, ora 20:26

Daca vrei un produs 100% natural si pe deasupra homeopat, pentru depresie, insomnie si alte tulburari psihice, iti recomand DEPREX. Ingredientele sunt atent selectionate si fabricate! Este un produs homeopat produs de concernul american VAXA; contine un blend de plante, vitamine, minerale, aminoacizi etc., perfect pt sanatatea psihica!

http://www.vaxa.com/630.cfm

Lista ingredientelor:

Avena Sativa 30C, 200C; Kali Phosphoricum 3C, 6C, 12C, 30C; Cimicifuga Racemosa, Humulus Lupulus, Ignatia Amara, Kali Bromatum, Natrum Muriaticum 6C, 12C, 30C; Hypothalamus 9C; Lithium Carbonicum 6X, 12X; Lithium Bromatum 12X. In a base of: DL-Phenylalanine, St. Johns Wort, Scutellaria Lateriflora, Verbena Officinalis, L-Glutamic Acid, L-Glutamine, GABA, Sodium Bicarbonate, Potassium Bicarbonate, L-Alanine, L-Aspartic Acid, Calcium Pantothenate, 5-HTP, Pantothenic Acid, L-Threonine, L-Lysine HCL, L-Tyrosine, and Folic Acid.

Costa aproape 28,95 $, dar NU este disponibil in Romania, trebuie comandat si importat (din fericire, Romania este pe lista tarilor admise pentru import)...

Numai Bine si multa sanatate ;)

Autor: Mr. NICK Data: 20-01-2009, ora 12:05

Cu multa placere Mladen!

Insomnia este provocata indirect de serotonina. Somnul este o "activitate fiziologica" provocata de melatonina, denumita si hormonul intunericului si al somnului. La lasarea intunericului (tocmai de aceea este foarte important sa nu lasi lumina aprinsa in camera dupa ora 20), celulele pinealocite din glanda pineala (epifiza), transforma serotonina(5-hidroxitriptamina) in melatonina cu ajutorul enzimei 5-hydroxyindol-o-metiltransferaza. Odata secretata, melatonina este

eliminata in fluxul sanguin si isi incepe activitatea prin inducerea unei relaxari profunde; incepi sa casti foarte mult, simti o oboseala musculara, ochii parca devin mai grei, activitatea electrica a creierului are un voltaj mai scazut predominand undele alfa etc... si adormi, dupa care treci prin toate fazele somnului!

Tratamentul cu 5-htp este magnific pentru insomnie si poate fi luat mult timp(de la minim 3 luni, pana la 6-8 cu pauza o luna), insa recomandarea mea este sa il combini cu L-theanina pentru a mari sa spun asa efectele de relaxare si calitatea somnului, asta pentru ca la trezire sa ai senzatia de fresh, nu de oboseala! Ti-ar ajunge o cantitate de 200 de mg de 5htp, luata impreuna cu 100 de mg de L-theanina (1 flacon de 5-htp si unul de l-theanina).

Mai exista si alta varianta, si anume sa iei Bio-melatonina, dar nu elimini cauza ci doar efectul. Bio-melatonina poate fi luata in maxim 6 mg pe seara, cu 30 de minute inainte de culcare (1-2 cps, pt ca o capsula contine 3 mg de methoxytriptamina).

Daca mai ai alte nelamuriri, ma poti intreba fara nici un fel de problema! Numai Bine si multa sanatate!

Autor: Mr. NICK Data: 20-01-2009, ora 17:27

Mladen, conform unui studiu, 5htp-ul intr-o concentratie de 50 de mg, creste destul de mult nivelul de serotonina la subiectii sanatosi, conferindu-le acestora, un somn mult mai bun, calm, energie psihica, atitudine pozitiva si optimism etc.. La subiectii bolnavi (depinde de ce!) 5htp-ul este eficient in doze de 200 de mg (depresie usoara), aproximativ 400 de mg pt TOC - OCD, peste 500 de mg in cazul unor depresii endogene foarte grave, fobii sau alte tulburari psihice in care este implicata serotonina si metabolitii acesteia (in principal melatonina). Dozele se impart in 3 si se incepe, evident, cu o cantitate mica (minim 100 mg). In functie de raspunsul organismului se creste sau se scade. In nici un caz prima doza nu trebuie sa depaseasca 100 de mg sau maxim maximorum 200! 5-htp-ul mareste cantitatea de serotonina, marire dependenta de cantitatea ingerata si de procesul de decarboxilare realizat in SNC. 5-htp-ul nu are efecte secundare, decat la inceputul tratamentului. Exista posibilitatea ca in primele zile, persoana sa aiba unele stari de greata sau voma datorita stimularii zonei chemoreceptoare din bulb, unde este centrul vomei! 5-htp-ul nu este la fel de bun ca un SSRi, este cu cel putin 200% mai eficient si fara efecte secundare daca este administrat fara un alt antidepresiv, cu atat mai mult daca este chimic! Ai dreptate! SSRI-urile provoaca impotenta, anorgasmie etc... 5-htp-ul nu provoaca dependenta, nu are cum!

Eu daca as fii in locul tau nici nu m-as mai gandi, as lua clar 5-htp si L-theanina, dar decizia iti apartine. Documenteaza-te, consulta-te cu familia si ia decizia cea mai buna pentru ca este in joc echilibrul tau psihoafectiv!

In speranta ca te-am putut ajuta,

NICK :)

Autor: Mr. NICK Data: 21-01-2009, ora 14:53

pana la lansarea site-ului http://www.vitamineswanson.ro/

Autor: Mr. NICK Data: 21-01-2009, ora 19:21

Da, iei 100 de mg de 5-htp seara cu 30 de minute inainte de cina, iar L-theanina o iei la 1 h dupa masa (asta in prima saptamana), dupa care in a doua saptamana incepi sa iei ori 100 mg dimineata si seara, ori 200 de mg seara (depinde de cum rsp, pentru ca exista posibilitatea a dupa 1-2 h de la 5-htp sa ai o stare de liniste profunda care pe timpul zilei sa te deconecteze oarecum de la activitatile cotidiene si nu ar fi tocmai indicat, dar daca tu consideri ca nu te deranjeaza este okay. L-theanina iei 200 de mg in cazul in care doresti sau ai difultati in a mentine starea de somn.

NU au nici un efect secundar, decat o usoara stare de greata in primele zile, atat! In nici un caz impotenta sau alte astfel de simptome care afecteaza aparatul reproducator masculin, stai linistit si gandeste-te ca totul va fi bine si asa va fi. Vizualizeaza-te sanatos si zambaret si asa vei deveni si mai ales spune in fiecare zi cateva zeci de minute in gand: vreau sa fiu sanatos, vreau sa fiu viguros si echilibrat psihic, sunt sanatos, viguros si echilibrat psihic...puterea subconstientului care preia de la constient aceste afirmatii, este foarte mare!

Despresia este o suferinta a sufletului...apare atunci cand omul urmeaza un drum gresit in viata, aluat decizii gresite sau a afacut prea multe greseli fata de semenii sau de el insasi sau univers/divinitate.Prin meditatie, liniste, trebuie sa incerci sa-ti amintesti/vizualizezi care sunt aceste greseli.Crezi sau nu in ingerii pazitori, ei te pot asculta si indruma daca le ceri ajutorul..insa trebuie sa schimbi frecventa pe care gandesti/starea sufleteasca, sa elimini sentimentele de ura/nvidie/egoism si sa le inlocuiesti cu iubire , iubire pur si simplu pentru tot ce te inconjoara, oameni, plante,animale,etc...doar oamenii care au scanteie divina in suflet pot iubi

SEROTONINA

Serotonina este un neurotransmitator important in creierul uman. Nivelurile reduse ale serotoninei in creier pot conduce la astenia de primavara. Serotonina este un aminoacid care nu se gaseste in alimente sau suplimente nutritionale, ci se sintetizeaza in organism pornind de la un aminoacid esential: triptofan. Consumind alimente care contin cantitati adecvate de triptofan, optimizam productia de serotonina. Cum cei care sufera de AP nu prea au pofta de mincare, este important ca ei sa consume alimente bogate in triptofan. Carnea si produsele animale, desi contin triptofan, impiedica accesul acestuia spre creier. Acest fapt se datoreaza unor alti aminoacizi competitori care impiedica sinteza serotoninei in creier. Cele mai bogate surse alimentare de triptofan sint cele vegetariene: brinza tofu - cea mai bogata sursa, nucile, semintele de dovleac, soia boabe, semintele de susan, migdalele etc.

-EMOCALM, 60 capsule (Armonia emoţiilor) DACIA PLANT

-Comprimate 100% naturale cu efecte antidepresive, calmante, anxiolitice

-EMOCALM - Armonia emoţiilor:- Camil Petrescu spunea că “viaţa nu trebuie irosită în frământări mărunte”.

-S-a constatat că de obicei ne trăim viaţa sub impulsul emoţiilor pe care le lăsăm adesea să ne subjuge.

-Pentru a ne simţi bine trebuie să fim calmi, să ne ţinem emoţiile sub control, mai ales pe cele negative, sub acţiunea cărora se secretă în corp substanţe care produc o serie de efecte nocive (îngustarea şi depunerea de grăsimi pe peretele vaselor de sânge, dereglări ale funcţiei stomacului, colecistului etc).

-Pentru realizarea acestui produs, specialiştii Dacia Plant au selecţionat cu atenţie plante de leac care ne ajută să ne reechilibrăm emoţional, să ne trăim viaţa sănătoşi şi fericiţi.

-COMPOZIŢIE:-SUNĂTOARE (hypericum perforatum):- Plantă românească tradiţională. Sunătoarea este una dintre plantele cele mai folosite plante pe plan mondial, datorită acţiunii sale anxiolitice si antidepresive excepţionale. Conţine numeroase principii active valoroase, dintre care hypericina este cel mai important. Sunătoarea mai conţine şi taninuri, proantocianide, quercitina, bioflavonide, vitaminele C şi A , săruri minerale. Alături de efectele psihostabilizante, sunătoarea mai este cunoscută şi pentru efecte hepatoprotectoare, antiinflamatorii, astringente, etc.

-VALERIANĂ (valeriana officinalis):- Este bogată în acizi valerianici, care sunt fitocampionii acţiunii sedative şi hipnotice şi de inducere a somnului. Planta are de asemenea acţiuni antispastice şi miorelaxante la nivelul muschilor netezi de la nivelul tubului digestiv, a vaselor de sânge, al tractului reno-urinar etc.

-ROINIŢĂ (Melissa officinalis):- Plantă miraculoasă pentru secolul nostru, roiniţa este extrem de valoroasă datorită acţiuni sale de reglare psiho-emotională şi de stimulare a memoriei. Planta conţine principii active valoroase: flavonoide, triterpene, uleiui volatile (dintre care cel rosmarinic îi conferă calităţile reglatoare mentale). Alte efecte benefice ale roiniţei sunt: sedativ, tranchilizant, analgezic, antiinflamator, antispastic, carminativ.

-LEVĂNŢICĂ (lavandula officinalis):- Este o plantă deosebit de parfumată, plăcută, renumită pentru acţiunea sa sedativă, relaxantă, datorată uleiului volatil.

-ULEI VOLATIL DE PORTOCAL:- Uleiurile volatile sunt cele mai preţioase componente active ale plantelor datorită actiunii intense şi rapide. Uleiul volatil de portocal are efecte calmante şi relaxante, foarte potrivite pentru calmarea emoţiilor.

-ARE CALITĂŢI: -antidepresiv, anxiolitic, armonizator al stărilor psihoemoţionale-psihostabilizant, antistress, sedativ, usor hypnotic, inductor al stării de somn, antispastic şi miorelaxant la nivelul muşchilor netezi ai tubului digestiv, a vaselor de sânge, al tractului reno-urinar, stimulent al memoriei.

-RECOMANDAT CA ADJUVANT ÎN: -distonii neuro-vegetative, insomnie, depresie, anxietate, atacuri de panică.

-Adjuvant în hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tahicardie, sindrom hyperkinetic, gastro-duodenite, diskinezii digestive, biliare, urinare.

-ADMINISTRARE:- PENTRU ADULŢI ŞI COPII PESTE 14 ANI: 1 COMPRIMAT DE 3 ORI PE ZI ÎNAINTE DE MESE (în situaţii solicitante, adulţii pot lua şi de 3 ori pe zi câte 2 comprimate, pe perioade scurte, de 2-3 săptămâni)- PENTRU COPII ÎNTRE 10 ŞI 14 ANI: 1/2COMPRIMAT DE 3 ORI PE ZI, ÎNAINTE DE MESE PENTRU COPII SUB 10 ANI: este recomandat dupa vârstă şi greutate, cu avizul medicului.

-Comprimatele se iau cu puţină apă sau se pot suge (gustul este plăcut datorită conţinutului de lactoză şi uleiuri volatile).

-CONTRAINDICAŢII: -Intoleranţă la lactoză. -Preparatul nu prezintă contraindicaţii - poate fi folosit în dozele recomandate chiar şi de către şoferi (nu scade reflexele) şi gravide.

Sfatul Medicului

Top of Form

In tot site-ul

Unde caut?

Close

In tot site-ul

Articole

Dictionar Termeni

Medici

Spitale

Farmacii

Analize Medicale

Parteneri

Medicamente

Clinici/Firme medicale

Bottom of Form

Login | Inscrie-te acum!Aboneaza-te la newsletter-ul nostru

Acasa

Consulta medicul

Sanatate A-Z

searchSphinx medic, farm 0

Submit

Servicii medicale

Medici

Farmacii

Spitale

Produse medicale

Firme medicale

Dictionare medicale

Dictionar medicamente

Dictionar termeni medicali

Dictionar plante medicinale

Dictionar semne si simptome

Clinici

Analize

Teste

Teste medicale

Trackere

Comunitate

Prima pagina

Boli ale sangelui

Informatii esentiale despre sindromul Sjogren

citeste despre..

Informatii esentiale despre sindromul Sjogren

Mai multe sanse pentru suferinzii de boli hematologice, dupa inaugurarea Registrului Donatorilor

Mai multe sanse pentru suferinzii de boli hematologice, dupa inaugurarea Registrului Donatorilor

Articole Boli ale sangelui

afectiuni

Anemiile

Tulburari de coagulare

Cadouri, genti, portofele dama.Genti dama si portofele cadou.

10 EUR

Informatii esentiale despre sindromul Sjogren

verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

Informatii complete despre cele mai frecvente afectiuni.

consulta medicul online

Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.

comunitate

ESTE UN INCEPUT DE POLIARTRITA? Postat pe 01, decembrie, 2009 16:25:10

Am aceasta problema de aproximativ 2 ani,insa in timp s-a agravat.imi apar pe corp(in...

Klebsiella Postat pe 01, decembrie, 2009 14:44:04

Se poate scapa deifinitiv de ea dupa tratament antibiotic cu nolicin (dat in baza...

O fi oare anevrism cerebral? Postat pe 01, decembrie, 2009 14:29:02

Buna ziua,mai am putin si implinesc 25 de ani.cam de prin 2005 am cateva probleme,cum se...

Boli venerice Postat pe 01, decembrie, 2009 13:39:45

Buna,am o intrebare, am niste bubite mici de ceva vreme,in varful pelvisului sunt de culoare...

Histerectomie totala Postat pe 01, decembrie, 2009 09:44:13

Pe langa multe afectiuni intervenite in starea mea de sanatate , ca si cum nu era destul ,...

Histerectomie totala Postat pe 01, decembrie, 2009 09:35:00

Am intrat la menopauza in urma unei interventii de histerectomie totala, si in urma acesteia...

E. coli in primul trimetru de sarcina Postat pe 30, noiembrie, 2009 22:20:15

Buna.sunt insarcinata in saptamana 6 si am fost diagnosticata cu infectie urinara...

Hrana bebelusului de 4 luni Postat pe 30, noiembrie, 2009 22:04:38

Cat laptic artificial este normal sa bea un bebe la 4 luni,cantareste 6,200kg si daca este...

Hepatita c Postat pe 30, noiembrie, 2009 21:40:41

Buna ,imi poate spune si mie cineva ce inseamna tratamentul cu interferon?tb stat in spital...

Am o mare problema Postat pe 30, noiembrie, 2009 14:38:53

Buna ziua!sunt noua pe acest forum si as dori sa-mi dati un sfat in legatura cu o problema...

Vezi toate posturile

Generalitati

Sindromul Sjogren este o afectiune a sistemului imun ce afecteaza intregul organism si care este caracterizata prin infiltrarea limfocitara cronica a organelor cu secretie exocrina. In cadrul acestei boli celulele imune ataca si ajung in final sa distruga in mod special glandele exocrine (cum ar fi cele implicate in secretia de saliva, de lacrimi).

Datorita acestei particularitati, cel mai adesea pacientul prezinta, din punct de vedere clinic, xerostomie si xeroftalmie, mucoasele bucale si conjunctivale fiind primele afectate. In general, aceste simptome descriu asa numitele “sindroame sicca”. Ca urmare a agresiunii autoimune se poate ca in structura glandelor sa apara tesut fibros, cicatricial, care sa modifice nu doar arhitectura si morfologia glandei, dar mai ales functionarea sa.

Sindromul Sjogren nu apare izolat, ci adesea este insotit (sau insoteste) si alte afectiuni de natura autoimuna. Specialistii recunosc existenta a doua tipuri de sindroame Sjogren: tipul primar si secundar. Sindromul Sjogren primar apare in absenta unor alte afectiuni de natura autoimuna sau reumatica, in timp ce tipul secundar are un tablou complex, si poate insoti boli precum sclerodermia,

lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoida.

Datorita faptului ca simptomele se pot suprapune si chiar coexista cu manifestarile din respectivele boli, diagnosticarea sindromului Sjogren poate fi facuta in astfel de situatii destul de greu. In fata unui pacient care se prezinta la medic acuzand simptome sicca pentru o perioada de minim 3 luni, trebuie exclusa o reactie secundara a vreunui tratament medicamentos sau radioterapic. Pe langa radioterapie, cele mai frecvente medicamente care se pot complica cu aparitia unor astfel de simptome sunt antihistaminicele si antidepresivele.

Desi sindromul poate sa apara la orice varsta si la ambele sexe, si in cazul acestuia, precum si in cazul majoritatii afectiunilor de aceasta natura (autoimuna), pacientii sunt in principal femei trecute de varsta de 40 de ani. Rata de afectare a femeilor, comparativ cu a barbatilor este de 9:1. Chiar daca boala pare a fi mai rar diagnosticata, specialistii estimeaza ca de fapt ea afecteaza un procent variabil din populatie, acesta fiind intre 0.1 - 4%.

Diagnosticarea sindromului respecta pasii clasici, anume discutia cu pacientul in vederea stabilirii momentului debutului simptomelor, caracteristicile acestora, evolutia lor sau antecedentele medicale (atat personale cat si heredo - colaterale). Anamneza va fi ulterior completata cu efectuarea unor teste speciale care pot stabili diagnosticul de certitudine, in cazul in care se suspicioneaza un astfel de sindrom autoimun.

Diagnosticul se poate confirma prin recoltarea de produse biologice precum saliva, lacrimi si sange. Morbiditatile asociate acestui sindrom sunt datorate faptului ca, in timp, pe masura ce boala evolueaza, se pierde din functia glandelor exocrine, care devin infiltrate cu limfocite. Sindromul Sjogren in sine nu este mortal, insa prin asocierea cu alte afectiuni autoimune poate ridica probleme de supravietuire.

Cele mai periculoase afectiuni coexistente, care pot modifica speranta de viata a pacientului sunt poliartrita reumatoida si ciroza biliara primitiva. Desi nu exista un tratament curativ pentru o astfel de afectiune, medicul impreuna cu pacientul pot gasi o schema terapeutica ce va tine simptomele sub control si nu va permite sindromului sa scada din calitatea vietii pacientului.

Cuprins

Generalitati

Cauze

Simptomatologie

Investigatii paraclinice

Tratament

Medicamente cu risc

Terapii adjuvante

Complicatii

Prognostic

CauzeSus

Cauza exacta de aparitie a acestui sindrom nu este deocamdata complet cunoscuta, insa specialistii sunt de parere ca de fapt etiologia este plurifactoriala si include atat elemente genetice, cat si factori de mediu. De asemenea, ereditatea poate fi un important factor in aparitia acestui sindrom, deoarece s-a observat faptul ca se poate transmite de la o generatie la alta.

Datorita faptului ca rata de afectare a femeilor este atat de inalta (9:1, comparativ cu barbatii), de-a lungul timpului au fost emise si teorii conform carora aparitia sindromului este influentata de factorii hormonali estrogenici. Legatura dintre cele doua ramane insa neclara si insuficient studiata pentru a se putea afirma cu certitudine ca exista o legatura.

Printre alti factori care pot fi asociati aparitiei sindromului Sjogren pot fi inclusi si factorii virali. Virusurile sunt candidati de seama in etiologia sindromului, multi dintre pacientii diagnosticati cu Sjogren fiind infectati cu virusurile HIV, HTLV- 1 sau cu virusul hepatitei C. Specialistii sunt de parere ca agresiunea virala initiala este cea care determina activarea anormala a sistemului imun.

Ca urmare, local va aparea o supraproductie de citokine, chemochine precum si alte molecule ce vor intretine inflamatia. In final se va distruge arhitectura glandulara. Preparatele tisulare recoltate din glandele salivare ale pacientilor cu sindrom Sjogren au evidentiat faptul ca doar 40% din morfologie se va pastra, restul glandei fiind profund alterata. Infiltratul inflamator corelat cu leziunile tisulare vor duce in final la distructia glandulara si la diminuarea semnificativa a secretiilor.

Manifestarile extraglandulare ale sindromului Sjogren se datoreaza in principal existentei autoanticorpilor circulanti, a complexelor imune si a infiltrarii limfocitare extensive si apar la aproximativ o treime dintre pacienti.

SimptomatologieSus

Tabloul clinic al sindromului Sjogren este dominat de existenta simptomelor sicca, reprezentate in principal prin uscaciunea mucoasei bucale (xerostomie) si a mucoasei conjunctivale (xeroftalmie). Pentru a fi sugestive in cadrul sindromului, durata simptomelor trebuie sa fie mai lunga de 3 luni si acestea trebuie sa apara in afara administrarii unei medicatii ce poate da astfel de reactii adverse. Adesea pacientii descriu si o senzatie intens pruriginoasa sau chiar de arsura la nivel ocular. Vorbirea este foarte mult afectata deoarece secretia salivara este atat de diminuata.

Xeroftalmia care caracterizeaza sindromul Sjogren are urmatoarele caracteristici: - Se insoteste de inflamatia si inrosirea conjunctivei;- Clipitul este ingreunat, la fel si miscarea globului ocular;- Apare senzatia de nisip in ochi, care afecteaza semnificativ acuitatea vizuala;- Este acompaniata de fotofobie (pacientul nu suporta sau este foarte deranjat de lumina); - Poate fi acompaniata de blefarita (inflamarea pleoapelor); - Apare senzatia de oboseala a ochilor, pacientul nu se poate uita intr-un anumit punct mai mult timp (de exemplu in ecranul calculatorului, la televizor, nu poate citi o carte); - La trezirea matinala poate exista senzatia de pleoape lipide (deoarece lacrimile isi pierd din fluiditate, iar ce se secreta pe timpul noptii lipeste pleoapele intre ele);

- Existenta unui material vascos care se pot acumula in unghiul intern al ochiului. Simptomele se agraveaza de-a lungul zilei, pe masura ce se evapora chiar si stratul minim de secretie de la trezire.

Xerostomia din cadrul sindromului poate fi insotita de: - Dificultatea la masticatie, la deglutitie (acestea sunt ameliorate in cazul in care pacientul ingera si o cantitate crescuta de lichide); - Alterarea gustului (poate fi modificat dar poate sa si dispara complet);- Aparitia unor fisuri pe limba sau la nivelul buzelor (datorita uscaciunii permanente);- Lipirea efectiva a limbii de palatul dur;- Dificultati la vorbire, raguseala;- Dezvoltarea unor probleme stomatologice, in principal carii dentare si gingivita; - Dificultati in mentinerea protezelor dentare la locul lor;- Dezvoltarea unor episoade frecvente de candidoza bucala si cheilita angulara, ceea ce va determina aparitia unor dureri intense.

Incidenta si gravitatea acestor simptome creste o data cu varsta, mai mult de o treime din pacienti fiind grav afectati. S-a observat totusi ca astfel de simptome pot sa apara si in afara sindromului, parand a fi corelate cu inaintarea in varsta (caracterizata printr-o atrofie marcata a glandelor si o scadere a secretiilor, in general). Simptomele sicca sunt mult mai accentuate in cazul femeilor care folosesc si terapie de substitutie hormonala. Desi xerostomia si xeroftalmia sunt printre cele mai frecvent descrise simptome ale sindromului Sjogren, ele nu sunt unice.

Pacientii pot acuza si: - Dispareunie (durere la contactul sexual), vaginita, prurit genital (in cazul femeilor);- Uscarea mucoasei nazale, insotita de disconfort pronuntat si chiar de sangerare; - Parotidita (adesea bilaterala).

Sindromul Sjogren se poate acompania si de simptome importante extraglandulare, ca urmare a distructiei sistemice realizate de catre autoanticorpi.

Astfel, cele mai frecvente simptome cu localizare extraglandulara sunt: - Manifestari tegumentare: apare prurit generalizat, eruptie cutanata fotosensibila, piele excesiv de uscata, transpiratie diminuata, vasculita cutanata (sub forma unei purpure palpabile) si fenomene Raynaud (la aproximativ 20% dintre pacienti);- Manifestari pulmonare: poate sa apara xerotrahee (uscaciunea traheei), tuse uscata, neproductiva, dispnee (in cazul in care sindromul se complica si cu boala pulmonara interstitiala), sinuzita, bronsita recurenta sau chiar pneumonie si pneumonita (de natura infectioasa sau nonifectioasa);- Manifestari gastrointestinale: disfagie, esofagita, boala de reflux gastroesofagian, diaree si dureri abdominale. Mai rar, pacientii pot suferi si pancreatita acuta sau cronica si uneori apare o malabsorbtie cauzata de secretia pancreatica insuficienta;- Manifestari cardiace: pericardita si hipertensiunea pulmonara sunt cele mai frecvente complicatii cardiace ale sindromului;- Manifestari renale: pot sa apara calculi renali, acidoza tubulara renala secundara nefritei interstitiale (cea mai frecventa complicatie renala); - Manifestari neurologice: se pare ca afectarea neurologica apare la un procent de pana la 40% din pacienti, iar cele mai frecvente manifestari includ mielopatie, neuropatia optica, convulsii, disfunctie

cognitiva siencefalopatie;- Alte manifestari generale includ: astenie generalizata, dureri articulare, tumefactie articulara (uneori), mialgii, dureri dentare.

De retinut! Femeile cu sindrom Sjogren au un risc mult mai crescut de avort spontan sau de sarcini incheiate tragic prin moartea fatului, precum si risc de tromboza venoasa profunda (ce se poate complica ulterior cu trombembolism pulmonar - o urgenta medicala). Aceste complicatii se datoreaza existentei in circulatie a anticorpilor antifosfolipidici (anticorpii anticardiolipina).

Sindromul Sjogren poate sa apara si pe fondul unor afectiuni autoimune, cum ar fi lupus eritematos sitemic, poliartrita reumatoida sau sclerodermie. In aceste situatii este vorba de forma secundara a sindromului. Indiferent daca este vorba de forma primara sau secundara, simptomele sicca sunt similare. Totusi, diagnosticarea sindromului Sjogren in cadrul unor alte afectiuni se poate realiza destul de greu, deoarece patologia autoimuna este foarte intricata, iar simptomele acestor boli sunt de multe ori similare. In cazul in care in evolutia unei boli apar simptome noi, pacientul trebuie sa le comunice medicului, deoarece riscul de aparitie a unor afectiuni conexe sau al unor complicatii este foarte crescut.

Evolutia sindromului Sjogren variaza foarte multe, in functie de particularitatile fiecarui pacient, in functie de amploarea raspunsului imun, starea generala de sanatate si in functie de raspunsul la tratament. In unele cazuri evolutia este agravanta, in timp ce la aproximativ 12% dintre pacienti simptomele se remit spontan. In majoritatea cazurilor, insa, sindromul are caracter si evolutie cronica, pacientii acuzand simptomele sicca toata viata.

Desi pot sa apara, complicatiile majore asociate acestei afectiuni sunt mai rare, insa in evolutie pot fi afectate si alte organe si sisteme. Cel mai frecvent este vorba de o implicare plurisistemica, incluzand aparatul respirator, renal, cardiac. Un procent relativ redus din cadrul pacientilor cu sindrom Sjogren au risc de aparitie a cancerelor limfatice, cum ar fi limfomul non - Hodgkin.

Deoarece exista foarte multe afectiuni similare sindromului Sjogren, diagnosticul diferential este foarte importat in acest caaz. Simptomele trebuie descrise medicului cu cat mai mare exactitate, astfel incat sa se poata formula un diagnostic de suspiciune corect. In cazul in care prezentati simptome sugestive pentru sindrom Sjogren, cel mai indicat ar fi sa va adresati unui medic specialist. In functie de predominanta simptomelor, se poate ocupa de cazul dumneavoastra un reumatolog, oftalmolog, stomatolog sau un medic internist. Uneori gravitatea situatiei impune realizarea unei echipe mixte, astfel incat sa fie tratate toate aspectele bolii.

Investigatii paracliniceSus

Dupa efectuarea anamnezei si stabilirea principalelor simptome, medicul va efectua un examen fizic in urma caruia poate realiza bilantul clinic al pacientului. Este foarte important de stabilit, in cadrul anamnezei, daca pacientul se afla sub tratament cu vreun compus care poate determina ca reactie secundara xerostomie sau xeroftalmie. Cele mai frecvente medicamente cu astfel de efecte sunt cele apartinand clasei antihistaminicelor si antidepresivelor, anticolinergicelor, diureticelor, betablocantelor.

De retinut! Simptomele sicca pot sa apara si in cazul unor infectii virale, deshidratarii, hipervitaminozei A, anxietatii si depresiei, desfasurarii activitatii intr- un mediu plin cu iritanti, dupa radioterapie, in boala Alzheimer, in limfoame, sarcoidoza, amiloidoza, sau natural, pe masura ce organismul imbatraneste iar pacientul inainteaza in varsta.

Datele obtinute in urma efectuarii examenului fizic pot fi foarte sugestive pentru sindromul Sjogren si includ: - Examen oftalmologic: se pot descoperi vase conjunctivale dilatate, blefarita, cornee opacificata, existenta unor filamente keratozice sau muco- vascoase; - Examinarea cavitatii bucale: carii dentare (adesea cu localizari mai putin obisnuite - cum ar fi linia gingivala sau suprafata incisivilor), boala parodontala, candidoza orala, limba fisurata, eritematoasa, cheilita angulara. Se poate observa marirea in volum a glandelor parotide, a glandelor submandibulare;- Examinarea articulatiilor: poate evidentia simptome sugestive pentru artrita (poate sa apara atat in cadrul sindromul Sjogren primar cat si secundar). Artrita este simetrica, poliartriculara, are intensitate moderata si este, in mod tipic, noneroziva;- Examinarea pulmonara poate evidentia existenta ralurilor bilaterale bazale (in cazul in care pacientul are boala interstitiala);- Examinarea tegumentelor: poate obiectiva afectarea vasculitica (prin aparitia purpurei palpabile, localizata in special la nivelul extremitatilor inferioare).

Deoarece anamneza si examenul clinic nu furnizeaza intotdeauna informatiile de care medicii au nevoie in stabilirea diagnosticului, urmatorul pas in investigarea pacientului este reprezentat de efectuarea testelor paraclinice. Ele pot demonstra existenta unei stari inflamatorii generalizate, sau pot fi foarte specifice si pot evidentia reducerea secretiilor (in special cea lacrimala si salivara).

Inflamatia se poate investiga prin determinarea VSH (volumul de sedimentare al hematiilor), care este crescut, prin determinarea fibrinogenului (de asemenea crescut), prin determinarea PCR (proteinei C reactive). In ciuda faptului ca apar pozitive, aceste valori nu sunt specifice sindromului Sjogren, ele fiind crescute si in cazul altor afectiuni autoimune.

Hemograma completa nu arata nimic particular in cazul acestui sindrom. Daca apar date anormale, in special privind leucocitele, pacientul ar trebui investigat mai amanuntit deoarece exista riscul de aparitie a unor complicatii maligne limforeticulare. In diagnosticarea sindromului Sjogren, ca si in cazul altor boli autoimune, de importanta esentiala este determinarea autoanticorpilor.

Astfel, cel mai frecvent se vor descoperi:- Factor reumatoid prezent (este important atat in diagnosticare cat si in stabilirea unui prognostic - daca un factor reumatoid anterior pozitiv se negativeaza in timp, este un indiciu pentru aparitia unui limfom);- Anticorpii specifici sindromului Sjogren sunt anticorpii anti - antigen B (SSB/La) si anticorpii antiantigenului A (SSA/Ro). SSA/Ro apar pozitivi la peste 75% dintre pacientii cu sindrom Sjogren primar. Acest fapt semnifica in acelasi timp ca anticorpii sunt sensibili, insa ca absenta lor nu exclude diagnosticul. Anticorpii anti SSB/La sunt pozitivi la peste jumatate dintre pacientii cu sindrom primar si la 15% dintre cei cu sindrom secundar;- Anticorpii antifosfolipidici sunt prezenti la unii pacienti si sunt insotiti si de manifestari clinice mai

grave (avort spontan, accidente trombotice). In vederea diagnosticarii cu exactitate a sindromului Sjogren, pacientului ii vor fi efectuate cateva teste foarte specifice. Acestea vor determina fluxul secretiei lacrimale, vor investiga functia glandelor salivare si vor consta chiar in recoltarea de material bioptic pentru stabilirea gradului de afectare histologica.

Testul Schirmer masoara debitul secretiei lacrimale. Exista doua variante ale acestui test, Schirmer I si Schirmer II. Testul Schirmer I utilizeaza o banda subtire de hartie de filtru care va fi plasata la nivelul pleoapei inferioare pentru cateva minute. Ulterior, dupa 5 minute, medicul va masura exact, in mm, cat din hartie este imbibata cu lacrimi. Testul Schirmer II presupune stimularea secretiei lacrimale prin introducerea intranazala a unui betisor cu vata.

Secretia va fi apoi masurata similar, prin masurarea mm udati. De cele mai multe ori se foloseste una din aceste metode, insa daca rezultatele sunt neclare se pot utiliza combinat. In mod normal, la un adult tanar sanatos vor fi udati aproximativ 15 mm. Deoarece se considera ca hipolacrimatia poate sa apara o data cu imbatranirea, la 33% din populatia varstnica imnuierea va fi mai redusa (10 mm in 5 minute). Pacientii cu sindrom Sjogren vor avea un rezultat net inferior, de doar 5 mm (sau mai putin) la 5 minute.

Teste de sialometrie sunt folosite, similar testului Schirmer, pentru determinarea gradului de reducere a fluxului salivar si pentru obiectivarea xerostomiei. Sialochimia presupune recoltarea de mostre din saliva si investigarea continutului acestora. In cazul pacientilor cu sindrom Sjogren saliva poate fi mai bogata in sodiu, clor, lactoferina si imunoglobulina A. Scintigrafia salivara este o metoda mai laborioasa care masoara disfunctia glandulara, dar care nu este insa foarte specifica sindromului Sjogren.

Testul cu roz Bengal este utilizat pentru investigarea unor posibile leziuni corneene ce pot sa apara ca urmare directa a xenoftalmiei. Testul presupune picurarea de solutie coloranta in sacul conjunctival (o picatura in fiecare ochi). Substanta se va distribui apoi uniform si se va fixa in zonele cu leziuni. Urmeaza clatirea ochiului cu ser fiziologic si investigarea atenta la lampa cu fanta, pentru a se detecta unde s-a fixat colorantul. Daca leziunile sunt importante, substanta poate fi vizibila si cu ochiul liber.

Zona colorata este si zona afectata, desigur. Roz bengal este o substanta cu proprietati speciale care se fixeaza pe zonele cu protectie mucoasa foarte redusa, sau cu leziuni epiteliale. Datorita complexitatii testului, acesta este cel mai bine realizat de catre un oftalmolog. In prezent, cea mai eficienta metoda pentru diagnosticarea sindroului Sjogren este biopsierea glandelor salivare. Se prefera biopsierea glandelor mici.

Se va efectua o incizie foarte fina la nivelul buzei inferioare de unde se va extrage un fragment tisular foarte redus, care apoi va fi analizat la microscop. Pentru ca analiza sa poata fi efectuata, in fragmentul trimis laboratorului trebuie sa fie minim 4 lobuli glandulari. Un aspect sugestiv pentru sindromul Sjogren include existenta unor agregate de minim 50 de limfocite, cu minim 1 agregat limfocitar la fiecare 4 mm 2 examinati, inlocuirea acinilor normali cu limfocite, precum si alte modificari.

TratamentSus

Sindromul Sjogren nu are un tratament curativ, insa are tratamente simptomatice si paleative, care pot ameliora semnificativ calitatea vietii pacientului. Tratamentul este complex si include atat o parte de specialitate, ce presupune administrarea unor medicamente, precum si o parte pe care pacientul o poate efectua la domiciliu.

Tratamentul initial Prin administrarea unui tratament corect, simptomele pot fi tinute sub control. Acestea, chiar daca sunt adesea foarte deranjante, nu sunt dizabilitante, iar pacientii pot lua masuri care sa le reduca impactul asupra starii generale.

Cele mai recomandate masuri ce pot fi luate la domiciliu includ: - Utilizarea lacrimilor artificiale, astfel incat ochii sa nu fie privati de secretia fiziologica;- Utilizarea salivei artificiale care sa impiedice aparitia senzatiei de gura uscata si a complicatiilor acesteia; - Consumul unor dropsuri care pot stimula secretia salivara (in principal a celor cu aroma de lamaie);- Evitarea expunerii la fum (inclusiv/ mai ales fum de tigara), la vant puternic sau la alti iritanti, astfel incat sa fie redus gradul de lezare a ochilor;- Prevenirea instalarii starii de oboseala prin efectuarea de pauze, exercitii de relaxare;- Prevenirea aparitiei unor probleme de natura stomatologica prin perierea dintilor conform recomandarilor specialistilor (dupa fiecare masa) si prin utilizarea atei dentare;- Ameliorarea problemelor respiratorii si manifestarilor tegumentare, prin mentinerea unei umiditati corespunzatoare in aerul din incapere si prin aplicarea repetata a unor creme hidratante;- Ameliorarea simptomelor gastrointestinale, mai ales daca este vorba de boala de reflux, prin administrarea de antiacide sau protectoare gastrice; - Controlul durerilor de intensitate moderata prin administrarea de analgezice de tipul paracetamolului sau celor din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene (cum ar fi ibuprofen);- Utilizarea de lubrifianti vaginali.

Tratamentul ulterior Evolutia sindromului Sjogren variaza semnificativ de la individ la individ. In cele mai multe cazuri pacientii se confrunta cu simptomele bolii timp indelungat, chiar toata viata. Xerostomia si xeroftalmia sunt printre cele mai deranjante simptome. De aceea, si recomandarile specialistilor se adreseaza ameliorarii, in principal a acestora.

Printre cele mai practice sfaturi se numara: - Aplicarea repetata a lacrimilor artificiale sau a salivei artificiale, ori de cate ori pacientul simte nevoia;- Prevenirea aparitiei unor leziuni corneene, prin evitarea expunerii la vant, fum (inclusiv fum de tigara), substante chimice industriale, sau la alti iritanti din mediu;- Prevenirea unor probleme stomatologice (in principal a cariilor dentare), printr- un periaj zilnic corect, dupa fiecare masa si prin utilizarea zilnica a atei dentare;- Prevenirea instalarii oboselii, prin odihna si relaxare;- Ameliorarea problemelor cutanate si respiratorii, prin utilizarea unui umidificator care sa confere aerului din incapere anumite proprietati ce pot impiedica agravarea simptomelor. Se pot utiliza cu succes si creme special concepute si adresate acestei grupe de pacienti, creme cu proprietati hidratante; - Ameliorarea tulburarilor gastrice, prin administrarea de antiacide si protectoare gastrice. Cele mai

recomandate sunt inhibitoarele de pompa de protoni (IPP- uri de genul omeprazol, lansoprazol) si blocantii H2 (precum ranitidina, famotidina); - Asigurarea unei lubrefieri vaginale adecvate la fiecare contact sexual prin aplicare de geluri si creme speciale;- Controlul durerii prin administrarea de analgezice obisnuite (de tipul acetaminofenului sau antiinflamatoarelor nesteroidiene);In cazul in care simptomele nu se amelioreaza prin aplicarea acestor sfaturi practice, sau chiar se agraveaza, cel mai probabil medicul va recomanda un tratament medicamentos mai agresiv, care sa fie mult mai eficient in combaterea acestor probleme. In cadrul tratamentului specific se pot administra urmatoarele medicamente: astfel, pentru controlul xeroftalmiei se pot prescrie: - Lacrimi artificiale. Preparatele disponibile pot inlocui stratul natural protector de lacrimi. In functie de substantele care sunt incluse in compozitia fiecarui preparat, ele se pot mentine mai mult sau mai putin la suprafata ochiului. Majoritatea includ metilceluloza sau dextran. In timpul utilizarii pacientii pot descrie un disconfort local, ceea ce trebuie interpretata ca reactie alergica la excipienti; - Cevimelim (sub forma de capsule) sau pilocarpina (tablete). Cevimelin este o substanta cu proprietati parasimpatomimetice si un antagonist al receptorilor muscarinici care se utilizeaza de multi ani cu succes in tratamentul sindromului Sjogren. Ea poate stimula secretia glandelor salivare si lacrimale, ameliorand astfel semnificativ simptomele. Administrarea sa este insa restransa datorita efectelor secundare care pot sa apara, anume greata, varsaturi, diaree, diaforeza, eruptii tegumentare, cefalee, tulburarea acuitatii vizuale. Desi cevimelinul este utilizat in special pentru combaterea xerostomiei, studii recente il indica si pentru ameliorarea xeroftalmiei. Pilocarpina este utilizata tot pentru a stimula secretia glandelor exocrine, fiind recomandata cand terapia locala nu aduce imbunatatiri semnificative sau cand este necesara terapia sistemica. Pilocarpina, desi eficienta pentru sindromul Sjogren, poate interfera cu alte medicamente, si poate creste riscul de aparitie a anomaliilor de conducere atrioventriculara daca pacientul este in tratament cu beta blocante. Pilocarpina este contraindicata pacientilor cu astm necontrolat terapeutic, cu irita acuta sau cu glaucom, deoarece poate precipita simptomele si poate agrava evolutia; - Daca xeroftalmia nu este ameliorata prin administrarea de lacrimi artificiale se pot utiliza picaturi continand ciclosporina oftalmologica.- Antibiotice cu aplicare topica sunt recomandate in special daca apar semne de infectie: roseata conjunctivala, edem, blefarita, secretie purulenta.

Pentru tratamentul medicamentos al xerostomiei se pot administra: - Saliva artificiala: acest produs contine metilceluloza, sorbitol si saruri care pot lubrefia si umezi cavitatea bucala. Se recomanda aplicarea sprayului direct in gura. Produsul poate fi administrat fara precautii speciale, neinteractionand cu alte tratamente locale sau sistemice. Pacientii trebuie sa fie atenti insa sa nu pulverizeze spray-ul in ochi;- Medicamente antifungice care pot combate cu succes candidoza bucala ce poate complica uneori sindromul;- Produse de uz stomatologic care sa contina fluor astfel incat sa fie asigurata o protectie optima impotriva cariilor dentare si altor complicatii. Se pot folosi paste de dinti speciale sau apa de gura imbogatita cu fluor;- Stimulante ale secretiei salivare, cum ar fi pilocarpina sau cevimelinul, care si- au demonstrat deja eficienta in ameliorarea xerostomiei.

De retinut !

Este foarte important ca pacientii cu xerostomie si/sau xeroftalmie sa evite administrarea unor tratamente pe baza de antihistaminice, care pot agrava foarte mult simptomele.

In cadrul tratamentului destinat ameliorarii uscaciunii vaginale, medicul poate recomanda utilizarea unor creme speciale pe baza de estrogeni in cazul in care lubrefiantele uzuale nu sunt utile si dispareunia persista. Astfel de creme sunt destinate in special femeilor aflate la menopauza, insa utilizarea lor poate fi largita. Este foarte important ca pacienta sa fie atenta si sa observe daca apar secretii vaginale modificate sau prurit genital, semne ale unei eventuale candidoze vaginale.

Tratamentul artralgiilor se poate face prin administrarea de antiiflamatoare nesteroidiene. Daca actiunea lor nu este suficienta, si durerile persista, medicul poate recomanda un tratament sistemic al artritei, pe baza de hidroxiclorochina. In cazul in care artrita apare in cadrul poliartritei reumatoide ce se asociaza sindromului Sjogren, tratamentul trebuie sa fie mult mai specific.

Este foarte important de precizat faptul ca administrarea unui tratament medicamentos specific este realizata doar dupa o atenta examinare a fiecarui pacient in parte. Reactiile adverse ale terapiei sistemice impun o astfel de prudenta. Aprecierea afectarii oculare trebuie facuta de catre un oftalmolog. Instituirea tratamentului se va face apoi prin corelarea simptomelor cu datele obtinute la examenul fizic.

Evolutia sindromului Sjogren variaza foarte mult si ea nu poate fi prevazuta nici macar de catre specialisti. Exista foarte multe variabile de care trebuie sa se tina cont, fiecare organism avand un raspuns diferit la tratament. Sindromul Sjogren ramane insa o afectiune cu caracter cronic, in ciuda tratamentului, pacientul confruntandu-se cu simptomele toata viata.

Tratamentul sindromului nu este unul curativ, intru-cat nu se cunoaste cu precizie cauza, deci nu se poate sti impotriva carui agent trebuie directionat un astfel de tratament. Medicii incerca insa sa controleze simptomele, astfel incat viata pacientilor sa isi reia cursul normal iar sindromul sa nu interfere foarte mult cu activitatile zilinice.

Efortul terapeutic este insa unul complex si combinat. In realizarea unei scheme terapeutice eficiente sunt implicati medici din diverse specialitati: reumatologi, oftalmologi, gastroenterologi, stomatologi. Pacientii sunt sfatuiti sa respecte recomandarile facute de catre medici si sa discute cu acestia ori de cate ori apar agravari ale simptomelor sau chiar simptome noi. In cazul in care tratamentul nu mai este eficient inseamna ca afectiunea a evoluat si schema terapeutica trebuie regandita.

Pe masura ce apar complicatii tratamentul va fi mai complex, iar medicamentele vor avea o actiune mai intensa (insa si efecte secundare mai importante). Daca situatia o impune, se poate ajunge chiar si la diverse interventii chirugicale. Acestea sunt de cele mai multe ori minore, fiind efectuate asupra glandelor salivare sau asupra canalelor lacrimale (in cazul in care apar obstructii care interfera cu drenarea secretiilor).

Artralgiile, precum si alte manifestari care apar in cadrul sindroamelor insotitoare pot ridica anumite probleme terapeutice. Abordarea lor este adesea mai agresiva si include administrarea unui tratament ce poate include: - Corticosteroizi, de tipul prednisonului, administrati in special pentru ameliorarea durerilor articulare si mialgiilor. Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor este insa grefata de numeroase reactii adverse, printre care aparitia osteoporozei, a glaucomului si a

diabetului, cresterea riscului de aparitie a infectiilor (prin reducerea capacitatii organismului de a se apara). Din acest motiv terapia cu corticosteroizi trebuie rezervata doar anumitor situatii, atent sectionate si trebuie realizata doar pe termen scurt.

- Agenti modificatori ai bolii sunt recomandati in tratamentul artritei asociate sindromului Sjogren, daca aceasta nu raspunde la antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Din aceasta grupa face parte hidroxiclorochina, un antimalaric eficient in astfel de situatii. Medicamentele din aceasta clasa sunt insa mult mai numeroase si ele pot fi administrate combinat, astfel incat sa isi potenteze sau sa isi completeze efectele terapeutice.

- Agenti alchilanti sunt recomandati daca sindromul Sjogren se complica cu probleme organice majore, cum ar fi aparitia bolii interstitiale pulmonare. Se pot administra in aceasta situatie ciclofosfamida, agent alchilant cu proprietati imunosupresoare. Dozele trebuie ajustate permanet, iar starea de sanatate si efectul tratamentului asupra organismului trebuie investigate si ele periodic. Astfel de medicamente pot creste semnificativ riscul de hemoragii sau de infectii si au un dovedit efect mielosupresor.

- Substante imunomodulatoare care pot regla activitatea unor factori imuni implicati in stimularea si intretinerea procesului inflamator sistemic. Se poate administra ciclosporina, substanta recomandata in special pentru ameliorarea xeroftalmiei. Desi substanta nu prezinta interactiuni cu alte medicamente, ea nu trebuie administrata femeilor insarcinate deoarece riscul asupra fatului inca nu s-a stabilit cu precizie, iar pericolul de inducere a unor leziuni si malformatii congenitale poate fi prezent. Ciclosporina nu trebuie administrata pacientilor cu infectii oculare si nici celor cu keratita herpetica.

In anumite cazuri pacientilor cu sindrom Sjogren le este recomandat un tratament antitrombotic pe termen lung, mai ales daca se documenteaza existenta anticorpilor antifosfolipidici.

De retinut !In prezent sunt in desfasurare numeroase studi clinice care si- au propus sa investigheze posibile scheme de tratament utile in sindromul Sjogren, specialistii fiind optimisti in gasirea unor noi si noi substante cu actiune terapeutica. Se pare ca interferonul alfa poate stimula productia salivara, insa deocamdata nu s-a stabilit siguranta sa in administrare pentru sindromul Sjogren.

Trebuie stablit raportul risc beneficiu in acest caz si ulterior se va putea stabili daca o astfel de substanta este eficienta sau nu. O serie de substante care pot modula functia sistemului imun, utilizate deja in alte afectiuni de tesut conjunctiv, sunt incluse in studii, pentru a se determina daca ele pot fi utilizate si in sindromul Sjogren. Printre acestea se numara infliximab, adalinumab.

Tratamentul la domiciliu Sindromul Sjogren este o afectiune ce nu poate fi tratata prin masuri luate la domiciliu, insa pacientii isi pot ameliora simptomele daca respecta anumite recomandari medicale. In continuare sunt prezentate cateva sfaturi practice pe care specialistii le indica pacientilor, acestea putand imbunatati calitatea vietii si reduce modul in care simptomele influenteaza activitatile zilnice. Pe langa acestea, este foarte important ca pacientii sa se odihneasca din plin, sa nu efectueze activitati fizice epuizante si sa adopte o dieta echilibrata, astfel incat organismul sa nu fie privat de elemente minerale, nutrienti si vitamine esentiale.

Pentru evitarea agravarii simptomelor oculare, pacientii pot: - Sa aplice lacrimile artificiale de mai multe ori pe zi, ori de cate ori este nevoie. Exista foarte multe formule de lacrimi artificiale, unele mai eficiente decat altele, si cu siguranta se va gasi una care sa fie utila fiecarui pacient in parte. Sunt recomandate formulele care sa contina cei mai putin excipienti, astfel incat sa nu existe un risc de aparitie a unui disconfort ocular care sa impuna oprirea aplicarii. Exista lacrimi artificiale disponibile in doze de unica folosinta, astfel incat sa se evite contaminarea bacteriana si aparitia unor infectii;- Sa utilizeze unguentelor oftalmice nocturne - acestea se aplica seara la culcare, au o consistenta mai crescuta si protejeaza ochii chiar si in timpul somnului. Exista riscul ca dupa primele aplicari unguentele sa reduca din acuitatea vizuala a pacientului, insa acest efect dispare pe masura ce ochiul se obisnuieste;- Sa evite medicamentele cu actiune antihistaminica, anticolinergica, a antidepresivelor si diureticelor, deoarece ele favorizeaza deshidratrea generala a organismului, fapt ce se va repercuta negativ asupra simptomelor sicca din cadrul sindromului;- Sa se protejeze de iritantii din mediu: frig, umiditate redusa, curent, praf;- Sa evite fumul de tigara si locatiile in care se fumeaza;- Sa evite sa foloseasca produse cosmetice, farduri, rimel;- Sa foloseasca ochelari de soare cat mai mari pentru a se proteja de soare, de vant si de praf. Pentru evitarea agravarii xerostomiei, pacientii sunt sfatuiti: - Sa consume cat mai multe lichide in cursul zilei, astfel incat sa evite aparitia deshidratarii. Pe timpul noptii este util daca isi pun un pahar cu apa aproape (langa pat). Trebuie precizat insa ca prin consumul unor cantitati mai crescute de lichide apare si nicturia, pacientul trezindu-se mai frecvent in timpul noptii pentru a se duce la toaleta. Licihidele pot fi sorbite si in inghituri mici, dar mai frecvente, sau pacientii pot consuma cuburi de gheata, inghetata sau acadele care sa stimuleze secretia salivara. Sunt recomandate acadele si bomboanele fara zahar (zaharul poate favoriza aparitia cariilor dentare si a candidozei bucale);- Sa utilizeze spray-urilor cu saliva artificiala care formeaza un strat hidratant si protector la nivelul cavitatii bucale; - Sa evite medicamentele care pot agrava senzatia de xerostomie; - Sa isi perieze dintii dupa fiecare masa (sau cel putin dimineata si seara) pentru a evita aparitia cariilor dentare (acestea fiind o adevarata problema in cazul pacientilor cu sindrom Sjogren). De asemenea, se recomanda ca pacientii sa utilizeze si ata dentara si apa de gura (eventual imbogatita cu fluor, pentru o protectie anticarii suplimentara);- Sa se prezinte cu regularitate la controale stomatologice, pentru ca medicul sa poata observa evolutia problemelor dentare si sa poata trata prompt complicatiile;- Sa isi administreze conform recomandarilor medicului un tratament corespunzator impotriva candidozei bucale (daca aceasta a aparut). Pentru evitarea agravarii manifestarilor tegumentare, se recomanda: - Utilizarea cremelor si unguentelor hidratante. Acestea se pot aplica de mai multe ori pe zi, nu doar dimineata, ori de cate ori pacientul isi simte tegumetul uscat;

- Evitarea bailor lungi, care favorizeaza deshidratarea pielii. Sunt recomandate mai mult dusurile, si se prefera utilizarea unor sapunuri sau geluri de dus hidratante. Dupa dus se pot aplica creme si uleiuri care sa mentina starea de hidratare. Nu este recomandat stersul energic cu prosopul, ci mai degraba uscarea prin tamponare usoara;

- Evitarea expunerii la soare puternic, mai ales in absenta aplicarii unei creme cu factor de protectie solar (minim 30, desi majoritatea specialistilor recomanda chiar 50). Pielea pacientilor cu sindrom Sjogren este foarte sensibila la radiatiile solare. Pacientii sunt sfatuiti sa evite soarele intre orele 10 dimineata si 16. In cazul in care este necesara o iesire din casa in acest interval, pielea trebuie protejata prin creme speciale, prin haine cu maneca lunga (dar care sa fie confectionate din materiale naturale), pantaloni lungi, prin palarii cu boruri largi si ochelari de soare.

Pentru evitarea agravarii simptomelor respiratorii, pacientii pot sa: - Utilizeze un umidificator de aer (atat acasa cat si la serviciu) pentru a creste confortul general si a li se usura respiratia;- Sa utilizeze ori de cate ori este necesar un spray nazal care sa contina apa si saruri ce pot ameliora congestia nazala aparuta prin deshidratare;

Pentru evitarea agravarii simptomelor genitale, femeile pot sa: - Utilizeze creme si geluri lubrefiante disponibile in farmacii. Dispareunia datorata insuficientei lubrefieri este foarte frecventa in cadrul sindromului Sjogren, insa poate fi combatuta. Exista numeroase metode pentru realizarea lubrefierii, printre care: - Supozitoare vaginale care pot fi introduse anterior actului sexual;- Geluri pe baza de uleiuri si vaselina, care sunt recomandate femeilor aflate in perioada de perimenopauza sau menopauza; - Geluri apoase continand celuloza si glicerina - acestia sunt cei mai recomandati lubrefianti deoarece nu contin substante ce pot interfera cu procesele locale si nici nu modifica mediul intravaginal. Astfel, riscul de aparitie a unor infectii secundare folosirii lubrefiantilor este mai redus in acest caz;- Lubrefianti organici;- Lubrefianti pe baza de silicon.

Utilizarea lubrefiantilor vaginali poate reduce disconfortul aparut in cursul actului sexual. Ei sunt recomandati exclusiv pentru acest rol, deoarece nu pot sa mentina lubrefierea si umiditatea vaginului mai mult timp. Pentru evitarea agravarii simptomelor digestive, se recomanda:- Administrarea de preparate antiacide. Se pot administra preparate eliberate fara prescriptie medicala, cum ar fi preparatele pe baza de bicarbonat de sodiu, sau medicamente cu mecanism de actiune mai complex, precum inhibitorii pompei de protoni: omeprazol, lansoprazol. Acestea pot ameliora semnificativ pirozisul, eructatiile si senzatia de disconfort gastric care poate sa apara; - Ridicarea pernei sau a capului patului cu aproximativ 15 cm, astfel incat sa nu fie favorizat refluxul gastro - esofagian in timpul noptii;- Respectarea unui regim dietetic echilibrat si a unui program regulat al meselor zilnice;- Consultarea unui medic in cazul in care simptomele gastrice persista sau se agraveaza;

Pentru evitarea aparitiei starii de oboseala se recomanda: - Intreruperea activitatii ori de cate ori apare senzatia de oboseala. Este foarte important ca activitatile fizice sa fie alternate cu momente de relaxare. In plus, pacientii pot incerca un stil de viata cu mai mult sport, care le poate creste si rezistenta fizica, in timp;- Limitarea administrarii medicamentelor care pot induce senzatia de somnolenta. Printre astfel de medicamente se numara cele recomandate in tratamentul starilor anxioase, al durerilor, si al racelilor obisnuite. Nu este recomandata sistarea acestor tratamente decat daca si medicul curant considera ca este necesar;

- Respectarea meselor, in special a micului dejun. Printr- o dieta echilibrata si mese regulate organismul poate fi aprovizionat cu substante energetice, ceea ce ii stimuleaza functionarea corecta de-a lungul intregii zile;- Reducerea aportului de cafeina, nicotina si alcool, deoarece acestea spoliaza organismul de substante energetice si ii pot induce o stare de oboseala permanenta;- Reducerea orelor petrecute in fata televizorului sau a computerului. Este mult mai sanatos daca timpul respectiv este petrecut afara, in aer liber, impreuna cu prietenii si familia, deoarece poate influenta benefic intregul organism, precum si starea de spirit;- Respectarea somnului de noapte. Este foarte important ca pacientii sa aibe un somn de noapte cat mai linistit, iar cele 8 ore necesare pentru refacere sa fie respectate. Oboseala de peste zi poate fi ameliorata daca noaptea pacientul se odihneste corespunzator.

Oboseala ce poate insoti majoritatea simptomelor sugestive sindromului Sjogren poate sa aiba insa numeroase cauze. Este foarte important ca, in cazul in care ea se mentine chiar si dupa adaptarea stilului de viata si respectarea orarului de odihna, pacientul sa se adreseze medicului si sa ii prezinte aceasta problema.

Oboseala poate fi un semn ce apare in numeroase boli cronice consumptive, care spoliaza organismul de rezervele sale energetice si care il fac incapabil sa raspunda in parametri optim sarcinilor zilnice. Sindromul Sjogren poate creste riscul pacientilor de a se confrunta cu probleme endocrine, in special ale tioridei (hipo sau hipertiroidism) si poate de asemenea, creste riscul aparitiei starilor depresive. In prezent exista numeroase optiuni terapeutice eficiente pentru tratarea acestor afectiuni coexistente, insa pacientii trebuie sa se prezinte la medic pentru ca ele sa fie diagnosticate.

Recomandari pentru sporirea confortului zilnic si pentru ameliorarea durerii si inflamatiei: - Specialistii recomanda inotul ca un sport foarte bun pentru ameliorarea starii articulatiilor, in special in piscine cu apa calduta. Dupa o zi in care au inotat, pacientii trebuie sa se odihneasca adecvat;- Se poate administra acetaminofen in vederea inlaturarii durerii asociate artritei sau se pot folosi unguente pe baza de ibuprofen;Acetaminofenul, compus analgetic cu structura diferita de antiinflmatoarele nesteroidiene nu este eficient si in combaterea inflamatiei, insa are reactii adverse gastrice mult mai reduse comparativ cu AINS clasice. In functie de componenta dominanta ce trebuie ameliorata (durere sau inflamatie) pacientii pot opta, dupa sfatuirea cu medicul, pentru un compus sau altul.

Medicamente cu riscSus

Exista o serie de medicamente ce pot interfera semnificativ cu evolutia sindromului Sjogren si pe care pacientii diagnosticati cu aceasta boala trebuie sa le evite. Acestea sunt in general substante care pot determina deshidratarea si care reduc secretiile exocrine. In cazul in care astfel de medicamente sunt incluse in tratamentul de fond al pacientului, administrate pentru probleme particulare si specifice, cel mai adesea ele trebuie inlocuite, o data ce diagnosticul de sindrom Sjogren a fost stabilit. In clasa medicamentelor ce trebuie evitate sunt incluse: - Antihistaminice; - Anticolinergice; - Antispastice;- Antihipertensive;

- Diuretice; - Antidepresive; - Decongestionante; - Medicatie cardiaca (beta blocante);- Antiparkinsoniene; - Medicamente impotriva bolii Alzheimer;- Tratamente pentru probleme ale vezicii urinare.

Terapii adjuvanteSus

Terapiile traditionale si cele naturiste nu s-au dovedit utile in tratamentul eficient al sindromului Sjogren. In cazul in care pacientii doresc sa recurga la astfel de optiuni, cel mai recomandat este sa se sfatuiasca in primul rand cu medicul care se ocupa de caz. Unele tratamente nu fac rau, dar nici bine, in timp ce altele pot avea chiar consecinte grave si sunt relativ periculoase si trebuie evitate.

In cadrul terapiilor traditionale este inclusa si acupunctura. Unele studii sugereaza ca aceasta are anumite beneficii, in special in amelioarea simptomelor sicca (xerostomie si xeroftalmie). Se pare ca si produsele bogate in acizi grasi omega 3 pot influenta benefic evolutia acestor simptome, deoarece acesti compusi au proprietati antiinflamatorii recunoscute.

De retinut ! Inaintea instituirii oricarui tratament naturist sau alternativ, medicul trebuie consultat. Modul in care astfel de produse influenteaza organismul este complex si anumite afectiuni nu raspund favorabil la astfel de metode terapeutice. In plus, excipientii adaugati in numeroase creme, tablete sau plantele din care sunt facute ceaiuri si suplimente nutritive pot fi foarte suspecte. Ambalajul produsului trebuie prezentat medicului pentru ca acesta sa poata aprecia daca exista ceva in continutul lui ce este periculos.

Aceasta recomandare este adresata in special femeilor insarcinate, deoarece fatul este foarte sensibil la orice agent extern si malformatiile pot avea numeroase cauze, unele chiar asa zis “naturale”. In cazul in care produsul dorit este vizat si de catre medic, este important ca pacientul sa nu exagereze si sa il administreze doar conform recomandarilor producatorului si in doza sugerata.

ComplicatiiSus

Cele mai frecvente complicatii ce pot insoti evolutia sindromului Sjogren includ: - Infectii ale glandelor parotide - de cele mai multe ori agentii bacterieni incriminati sunt Stafilococul, Streptococul sau Pneumococul. Semne sugestive pentru o astfel de complicatie sunt agravarea simptomelor, durere localizata, eritem si tumefactie parotidiana;- Aparitia altor afectiuni de natura autoimuna, cum ar fi lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida;- Dezvoltarea unor tumori ale glandelor parotide; - Aparitia pseudolimfoamelor si a limfoamelor non - Hodgkin (incidenta lor este de aproximativ 5%), iar perioada medie care trece de la diagnosticarea sindromului si aparitia limfomului este de 7.5 ani;- Aparitia sindromului antifosfolipidic, manifestat clinic prin devoltarea de episoade trombotice recurente.

PrognosticSus

Prognosticul pacientilor diagnosticati cu sindrom Sjogren este in general favorabil. In cazul in care apar complicatii ca urmare a evolutiei, prognosticul este similar cu al altor pacienti care sufera de afectiunea respectiva (de exemplu lupus eritematos, limfoame) si variaza in functie de gravitatea complicatiei si de raspunsul terapeutic.

Majoritatea pacientilor cu sindrom Sjogren trebuie sa se prezinte periodic la consult. De cele mai multe ori vizitele la medic trebuie efectuate la 3 luni, iar in cazul in care boala se stabilizeaza sub tratament, controalele pot fi efectuate la 6 luni. Daca apar insa complicatii si medicul considera necesar, pacientii pot fi chemati lunar la control.

Discutii din comunitate

Despre hemofilie Sunt insarcinata in 4 luni si jumatate,siam aflat ca va fii baiat.in familia mea,nepotul bunicii mele are hemofilie a.as...

Anemie?? Hematocrit -41,0 % (18 - 44 ani)!!ce se intimpla???????? hemoglobina -12,9 g/dl (18 - 44 ani)???

Anemie sau hipertiroidism Salut, si eu am o problema asemanatoare cu a ta, mie imi zvacneste testicolul stang, tot de o luna si nu s-a mai oprit, am...

Anemia la copii Buna ziua!ma numesc iuliana si am o fetita de 2ani3luni care de la varsta de 7luni i sa descoperit anemia hipocroma...

Citeste si

NEWSPfizer HCP CorporationBolile cardiovasculare sunt în prezent principala cauzã de morbiditate ºimortalitate pe glob putând fi considerate inamicul public numãrul 1 în þãriledezvoltate. Datele statistice au arãtat cã în anul 2000 principalele cauze demoarte în lumea "civilizatã" au fost bolile cardiovasculare, urmate de moarteaviolentã ºi neoplazii. Calculele efectuate de OMS apreciazã pentru viitorschimbarea acestei ordini. Astfel, pentru anul 2020 este estimatã creºtereafrecvenþei patologiei generate de boala coronarianã ischemicã ca urmare acreºterii mediei de vârstã a populaþiei, dar ºi creºterea semnificativã atulburãrilor anxioase ºi depresive majore care vor ocupa locul 2 dupã bolilecardiovasculare ca factor de dizabilitate ºi mortalitate. Din punct de vederemedical putem sã ne confruntãm cu douã probleme: apariþia patologieianxioase acompaniatã de simptome somatice sau tulburãri organice care potgenera tulburãri anxioase secundare.Problema care se ridicã este în ce masurã bolile cardiovasculare ºitulburãrile anxioase ºi depresive coexistã sau sunt separate, sau maiprecis în ce masurã patologia somaticã ºi cea psihicã se angreneazã întruncerc vicios care trebuie interferat terapeutic în timp util.Anxietatea trebuie consideratã iniþial un simptom nu un diagnostic.Anxietatea este fie o reacþie la diversele experiente ale vieþii, fie o manifestarea tulburãrilor psihiatrice sau a bolilor organice cardiovasculare, respiratorii,endocrine, etc. Asocierile frecvente dintre anxietate ºi bolile organice punprobleme serioase ºi dificile de diagnostic diferenþial ºi pozitiv al fiecareicategorii de afecþiuni în parte.Tulburãrile de anxietate generalizate definite pe baza criteriilor DSM-IV(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders-4th edition) auincidenþã ºi prevalenþã ridicate. Ele sunt o importantã problemã individualã cuimpact social care le transformã într-o problemã de importanþã publicã. Înpopulaþia generalã prevalenþa tulburãrilor anxioase estimatã de-a lungul vieþii

este de cca 46% cu o predominenþã a sexului feminin. Tulburãrile anxioase seasociazã frecvent cu depresia ºi de multe ori o preced, fapt dovedit în prezentatât de observaþii clinice cât ºi de studii epidemiologice. Asocierea acestoraare un impact negativ asupra evoluþiei clinice a pacienþilor. Raportul întreanxietate, simptome depresive ºi simptome somatice este complex, eleintricându-se frecvent ºi nu de puþine ori potentându-se reciproc. Anxietateaare un impact negativ semnificativ asupra evoluþiei afecþiunilor somatice cucare se poate asocia, agravând în special prognosticul bolilor cardiovasculare,a diabetului sau a neoplaziilor.În ciuda prevalenþei ridicate a tulburãrilor anxioase, acestea continuãdin pacate sã nu fie recunoscute ºi tratate de medicii din asistenþaprimarã sau de cardiologii la care se adreseazã iniþial pacienþii.Anxietatea acutã este o stare caracterizatã de senzaþie subiectivã de teamã ºineliniºte la care se asociazã în procente variabile tulburãri somatice.Manifestarile psiho-somatice cardiovasculare sunt aproape o regulã în starileanxioase sub forma cenestopatiilor cardiace care pun reale probleme dediagnostic diferenþial ºi terapie, influenþeazã calitatea vieþii devenind uneorifactor de risc de mortalitate. Acestea se intercaleazã între psihiatrie ºicardiologie ca o paletã eterogenã de tulburãri funcþionale cunoscute subdiverse nume: eretism cardiac, distonie neurocirculatorie, nevrozã cardiacã,sindrom hiperkinetic. Manifestarile cenestopate reprezintã aproximativ 50%din motivele de prezentare la medic în ambulatorul de cardiologie deoarecedeºi nu pun în pericol viaþa pacientului genereazã un grad mare de disconfortcare tinde sã devinã cronic. Ele sunt reprezentate de percepþia bãtãilorcardiace sub formã de palpitaþii, constientizarea existenþei inimii,precordialgii, înþepãturi, apãsãri, parestezii pe braþul stâng sau la nivelulmâinilor, dispnee de efort sau de repaus, fatigabilitate excesivã, scãdereacapacitãþii de efort etc.Palpitaþiile sunt un bun exemplu al asemãnãrii existente între simptomelevegetative determinate de anxietate ºi cele care apar bolilor somatice. În cazultulburãrilor de anxietate, în urma stres-ului emoþional, sistemul nervosvegetativ produce descãrcãri de catecolamine, cu apariþia palpitaþiilor.Durerea toracicã este un simptom ce caracterizeazã atât bolile organice, câtºi cele funcþionale. Peste jumãtate dintre pacienþii cu durere precordialã carese prezintã la medicul cardiolog sunt "non cardiaci". Durerea precordialã esteun simptom relativ frecvent la pacienþii anxioºi. Raspunsul farmacologic lamedicaþia anxioliticã este extrem de eficient, 52-66%, dintre pacienþiprezentând cuparea durerii la administrarea drogurilor active vs. 1% laplacebo.Dispneea, simptom cardinal al bolilor cardiace ºi respiratorii este frecventã lapacienþii cu anxietate. Acest simptom poate sa aparã brusc, fãrã nici o legãturãcu un efort fizic ºi în prezenþa unei frecvenþe normale a respiraþiei, gazelesangvine fiind evident normale. Pacientul anxios acuzã adesea o obosealãcronicã, mai ales dupã ce se trezeºte dimineaþa. Aceastã obosealã seînrãutãþeºte în timpul nopþii ºi este disproporþionatã faþã de activitatea fizicãdesfaºuratã.Tulburãrile de panicã sunt afecþiuni cu caracter cronic ºi ciclic, caracterizateprin perioade de fricã intensã, teroare, neaºteptate ºi neprovocate. Ele pot fiinvalidante generând scãderea capacitãþii de muncã, imposibilitatea de alucra, consum excesiv de alcool. Se caracterizeazã prin crize recurente deanxietate plus minim patru dintre urmãtoarele simptome: palpitaþii,tahicardie, opresiune toracicã, dispnee, parestezii în membre, transpiraþii,sincope, greaþã, dureri abdominale, senzaþie de moarte iminentã. Între crizeexistã anxietate în aºteptarea unui nou atac.Atacul de panicã în boli somaticeMenþionãm despre dualitatea psihic-organic ºi despre influenþa reciprocã.O diversitate de condiþii medicale generale pot cauza simptome anxioase deintensitãþi diferite, inclusiv tulburãrile cardiovasculare (prolaps de valvãmitralã, infarctul de miocard, insuficienþa coronarianã cronicã, aritmii)condiþii endocrine (hipotirodia, hipertiroidia) condiþii respiratorii, etc.Anxietatea ºi depresia în boli somatice cardiovascularePoate fi întalnita în toate bolile menþionate anterior în care poate apare ºiatacul de panicã. Anxietatea se asociazã crizelor hipertensive, poatedetermina false citiri ale tensiunii arteriale ºi poate reprezenta una dincauzele rezistenþei false la tratament hipotensor. La internare în unitãþile deterapie intensivã coronarianã peste 60% din pacienþi dezvoltã tulburãrianxioase. Dupã un infarct miocardic peste 90% din bolnavi devin anxioºi.Aproximativ 40% dintre pacienþi nu iºi reiau activitatea profesionalã dupãaccidentul coronarian, dintre aceºtia 80% din motive psihice.Au apãrut o serie de teorii în ceea ce priveºte mecanismele neurobiologicecare leagã aceste afecþiuni. La ambele grupuri sunt afectate: echilibruladrenergic cu depletia de norepinefrina in locus ceruleus, funcþiileneuroendocrine cum ar fi rãspunsul cortizolului ºi al ACTH la CRF,

rãspunsul TSH la TRH. Scade neurotransmisia GABA-ergicã cu creºtereatransmisiei glutamatergice schimbând balanþa între neurotransmiþãtoriiexcitatori ºi cei inhibitori rezultând o dezinhibiþie a activitãþii hipocampice.Un model experimental de inducere a depresiei prin administrarea derezerpinã la animale de laborator a arãtat creºterea densitãþii receptorilor -adrenergici în cortexul cerebral. Rezerpina favorizeazã stimularea sintezeide cAMP mediatã de noradrenalina. Experimental, alprazolam-ul® (XANAX ), în administrare cronicã, nu diminua numai densitatea receptorilorci atenueazã ºi up-reglarea corticalã - adrenergicã indusã derezerpinã.Cercul vicios patologie somaticã - patologie psihicãTulburãrile anxioase ºi bolile cardiovasculare, fiind strâns corelate,necesitã o abordare interdisciplinarã, mai precis o colaborare strânsã întrecardiolog ºi psihiatru. Comparativ cu populaþia generalã, indivizii caresuferã de tulburãri anxioase au un risc crescut de moarte subitã, riscamplificat de coexistenþa bolilor cardiovasculare. Deasemenea pacienþiicu boli cardiace au tulburãri anxioase mult mai frecvent decât este estimat.> Anxietatea ca factor de risc pentru bolile cardiovasculare -anxietatea se asociazã frecvent cu boala coronarianã, iar depresia estefactor de risc independent pentru evenimente coronariene. Risculcardiovascular se dubleazã practic la pacienþii cu anxietate ºi depresie.> Ischemia miocardicã ca rãspuns la stresul mental - analiza unorgrupuri de pacienþi cu boalã coronarianã documentatã ºi test de efortpozitiv pentru ischemie a relevat faptul cã stresul psihologic acutinduce ischemie miocardicã la jumãtate dintre aceºtia, fapt obiectivatprin metode izotopice.> Efectul prognostic al anxietãþii ºi depresiei la pacienþii coronarieni- faptul ca tonusul simpatic crescut se coreleazã cu prognosticulrezervat al pacienþilor cu fobii anxioase sau depresie la pacienþiicoronarieni reiese ºi din Normative Aging Study realizat de Kawachi ºicolaboratorii. În studiu au fost înrolaþi 581 bãrbaþi cu vârste cuprinseîntre 47 si 56 de ani fãrã cardiopatie ischemicã manifestã sau diabet lacare s-a determinat variabilitatea ritmului cardiac care reflectã balanþamodulãrii adrenergice asupra activitãþii cardiace. S-a observat totuºicã anxietatea se asociazã cu alterarea controlului cardiac autonom,variabilitate redusã a ritmului cardiac ºi/sau creºterea tonusuluisimpatic ceea ce predispune la creºterea riscului de moarte subitã.> Insuficienþa cardiacã ºi tulburãrile anxioase - pacienþii cu ICasociazã în mod frecvent anxietate ºi tulburãri depresive. Studii peanimale de laborator aratã cã stresul psihologic ºi anxietatea genereazãactivarea excesivã a sistemului nervos simpatic care de asemenea esteactivat în insuficienþa cardiacã iniþial ca mecanism compensator pentruca ulterior sa fie marker al progresivitãþii ºi ireversibilitãþiisindromului. Anxietatea ºi depresia sunt factori de risc independenþipentru declinul funcþional din insuficienþa cardiacã. Acestea contribuieºi la scãderea aderenþei la terapie.Mecanismele anxietãþii ºi atacului de panicã ºi managementulterapeuticMecanismele anxietãþii ºi atacului de panicã au la bazã insuficienþa frenãriiprin -2 receptori adrenergici în nucleul locus coeruleus, secundarãinsuficienþei neurotransmitatorului inhibitor GABA care are receptori înstructurile limbice, hipocamp, cortexul frontal.Mecanismele patologice sunt þinta terapiei tulburãrilor psihosomatice.În prezent agenþii farmacologici principali pentu tratarea anxietãþii suntbenzodiazepinele. Aceste droguri acþioneazã prin legarea de receptorispecifici din sistemul nervos central care au o densitate mai mare înstructurile limbice ºi cortex. Efectul interacþiunii benzodiazepinelor cureceptorii specifici are ca rezultat augmentarea proprietãþilor inhibitoriineuronale ale GABA. Receptorul benzodiazepinic face parte din structuramolecularã complexã a receptorului GABA , o proteina oligomericãconstituitã din cel puþin patru subunitãþi care alcãtuiesc un canal central.Se ºtie cã GABA creºte permeabilitatea acestui canal pentru ionii de clor.Legarea benzodiazepinelor de receptorul lor specific faciliteazãneurotransmisia GABA-ergicã amplificând transportul ionilor de clor prinmembrana neuronalã. Creºterea permeabilitãþii celulare pentru clor determinãscãderea excitabilitãþii neuronale prin hiperpolarizarea membranelorneuronale.Se presupune cã hiperpolarizarea membranei neuronale este responsabilã descãderea activitãþii unor arii hipocampice determinând scãderea anxietãþii.® Alprazolam (XANAX ) este o benzodiazepinã cu mecanism particular ºicomplex de acþiune, cu proprietãþi farmacocinetice importante, cu eficienþãdoveditã ºi efecte secundare mici ocupând un loc central în terapiasuferinþelor psiho-somatice ºi somato-psihice cardiovasculare.

El se leagã cu afinitate crescutã de receptorul benzodiazepinic GABA . A

® Alprazolam-ul (XANAX ) faciliteazã legarea GABA ºi creºterea influxuluiionului de clor.Receptorul benzodiazepinic GABA este alcãtuit din mai multe subunitãþi din A

care si sunt capabile sã lege benzodiazepinele. Aceste subunitãþi pot fidivizate în mai multe izoforme(, ). 1-6 1-3

Activarea subunitatii mediaza sedarea, amnezia anterograda, ºi efectele 1

hipnotice ale benzodiazepinelor în timp ce subunitatea activatã induce efect 2

anxiolitic.S-au observat diferenþe de acþiune ale diferitelor benzodiazepine întratamentul anxietãþii la pacienþi cu afecþiuni cardiovasculare.® Alprazolam (XANAX ), spre deosebire de alte benzodiazepine, suprimãeficient activitatea adrenergicã aducând un beneficiu suplimentar lapacienþii cu anxietate ºi boli cardiovasculare.® S-a observat cã alprazolam (XANAX ) controleazã pe lângã tulburãrile deanxietate generalizatã ºi atacul de panicã spre deosebire de diazepam care nu îlamelioreazã. Asocierea clonidinã, diazepam influenþeazã atacul de panicãaducând dovezi în favoarea importanþei modulãrii sinapselor noradrenergice.® Faptul cã alprazolam (XANAX ) în monoterapie este superior ca efect, înabsenþa reacþiilor adverse induse de asocierea menþionatã, subliniazãimportanþa proprietãþilor sale de agonist. 2

® Alprazolam (XANAX ) este singura benzodiazepinã cu acþiune asuprareceptorilor alfa2 din locus coeruleus , explicând astfel eficienþaparticularã în atacul de panicã ºi asupra simptomatologiei vegetative.Studii clinice au demonstrat cã dizepamul, ca ºi celelalte benzodiazepine,nu acþioneazã pe receptorii alfa 2.® Activitatea farmacologicã a 0,5 mg de alprazolam (XANAX ) estecomparabilã cu 5 mg de diazepam dar fãrã reacþiile adverse ºidependenþa induse de acesta datoritã mecanismului diferit de acþiune lanivel central.® Proprietãþile anxiolitice ale alprazolam (XANAX ) au fost demonstrate de unnumãr suficient de studii.® Dupã administrare oralã, alprazolam (XANAX ) este uºor absorbit intrândrapid în acþiune. Atinge un vârf de concentraþie plasmaticã la circa 1-2 ore dupãadministrare. Nivelele plasmatice sunt proporþionale cu doza administratã.Timpul de înjumãtãþire plasmaticã la subiecþii sãnãtoºi este de 11,2 ore (înmedie: 6,3-26,9 ore). Excreþia drogului ºi a metaboliþilor sãi este predominanturinarã, aproximativ 20% eliminându-se renal nemodificat. S-a urmãrit® administrarea de alprazolam (XANAX ) versus placebo în studii clinicerealizate dublu orb la pacienþi diagnosticaþi cu anxietate sau anxietate asociatãcu simptome depresive. Rezultatele au fost semnificativ mai bune dupã 4® sãptãmâni de administrare de alprazolam (XANAX ). Dovezi pentru® eficacitatea alprazolam-ului (XANAX ) în tratamentul tulburãrilor de panicãderivã din studii pe termen scurt (pânã la 10 sãptãmâni), placebo controlate,lapacienþi diagnosticaþi pe baza criteriilor DSM-III-R cu tulburãri de panicã. Nuau fost raportate cazuri care sã necesite creºterea dozelor datoritã instalãriitoleranþei.® Alprazolam-ul (XANAX ) se aflã pe lista primelor 10 medicamentefrecvent prescrise în SUA. Utilitatea sa este demonstratã atât la pacienþiicu cenestopatii cardiace, cât ºi la pacienþii cu anxietate ºi diferitecomorbiditãþi. La aceºtia din urmã cuparea terapeuticã specificã aanxietãþii scade riscul unor noi evenimente cardiovasculare, scadenecesarul ºi cantitatea drogurilor convenþionale ºi amelioreazaprognosticul bolilor .®

> Alprazolam-ul (XANAX ) reduce anxietatea ºi în acest fel reduceagitaþia, iritabilitatea, tensiunea emoþionalã, tulburarile de somn prinintensificarea efectelor inhibitoare ale GABA.> Prin activarea receptorilor adrenergici reduce simptomele 2

somatice cum ar fi palpitaþiile, tahicardia sau dispneea .> Prin deprimarea receptorilor -adrenergici corticali reduce depresiaexprimatã prin apatie, melancolie, pesimism, senzaþie de apãsare,lipsa de energie.> Intrã rapid în acþiune determinând un efect anxiolitic eficient ceea cedeterminã o complianþã excelentã la tratament.> Lipsa efectelor toxice cardiovasculare ºi posibilitatea administrãrii însiguranþã la persoane vârstnice îl face anxioliticul de primã intenþie laaceastã categorie de pacienþi .

Concluzii:Prof. Dr. Marius Vintilã, Clinica de Medicinã Internã ºi Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenþã "Sf.Pantelimon";

Dr.Monica Bãluþã, asistent universitar, Clinica de Medicinã Internã ºi Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenþã "Sf.Pantelimon".®

> XANAX - reduce reacþia de stres dupã infarctul acut de miocard(pacienþii cu infarct de miocard ºi anxietate asociatã prezintã o creºterede 2-5 ori a riscului de reinfarctizare, ischemie recurentã sau deces)®

> Spre deosebire de alte BZD, XANAX scade eliberarea de catecolamine> Eficienþã doveditã®

4 XANAX - efect rapid ºi duratã de acþiune prelungitã

CARDIOVASCULARÃANXIETATEA SI PATOLOGIA> Profil de siguranþã favorabil4 interferenþe minime cu medicaþia de uz cardiologic4 absenþa metabolitilor activi cu probabilitate minimã de acumulare®

4 XANAX are efecte cardioprotectoare> Influenþe minime asupra funcþiilor psihomotorii (sedare)