sorin iftimi - casa costin catargi din iasi.pdf

8/16/2019 Sorin Iftimi - Casa Costin Catargi din Iasi.pdf

1/18

1 Lista Monumentelor Istorice. 24B 0120, Casa „Costin Catargi” (Sediu al Facul-

tãþii de Istorie), Bd. Carol I, nr. 24. Vezi ºi N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al loca-litãþilor ºi monumentelor medievale din Moldova, Bucureºti, 1974, p. 415. Casa, clãditã în stil clasic, cu etaj, este datatã, nu ºtim pe ce bazã, ante 1824. A devenit casã Mavrocor-dat iar mai târziu cãmin de studente, numit „Olga Bancic” (date DMI) Adresa indicatãeste Calea 23 August, nr. 24. La nota 40, de la p. 502-503 sunt adunate câteva menþiunidocumentare despre alte case ieºene ale familiei Catargi, de la sfârºitul sec. al XVIII-lea –

începutul sec. al XIX-lea.

„Casa Costin Catargi” din Iaºi.Proprietari ºi locatari

Sorin Iftimi

Printre vechile case boiereºti din fosta capitalã a Moldovei pãstratepânã astãzi, întâlnim ºi „Casa Catargi” de pe Copou, vizavi de Palatul Univer-sitãþii. Aceasta gãzduieºte o parte a sãlilor Facultãþii de Istorie („Corpul H”).Clãdirea figureazã sub acest nume pe lista monumentelor istorice1. Actualadestinaþie este foarte potrivitã atât pentru punerea în valoare cât ºi pentru asi-gurarea unei bune conservãri a monumentului.

Este o clãdire la care întâlnim principalele elemente de arhitecturã spe-cifice primei jumãtãþi a veacului al XIX-lea: bolta trãsurilor, scara interioarã

ºi salonul de dans, chiar dacã acesta din urmã nu are formã ovalã ºi nici nueste subliniatã existenþa sa printr-un decroº în faþada clãdirii. Un semn devechime îl reprezintã parterul, tratat ca un demisol destinat funcþiilor gospo-dãreºti ºi nu celei de locuit. Pânã la recenta restaurare, mai pãstra tavaneleboltite (tehnicã moºtenitã din secolul anterior), înlocuite acum cu planºee. Dis-pariþia unor asemenea detalii constructive au scãzut valoarea de monument aclãdirii, care nu este invocatã decât rareori ºi în treacãt în studiile arhitecþilor.

Ceea ce poate spori interesul pentru acest imobil este valoarea sa memo-rialã, datã de personalitãþile ºi instituþiile gãzduite aici de-a lungul vremi.

Acest aspect a fost insuficient valorificat ºi de aceea el constituie subiectulcercetãrii de faþã. Deschiderea istoriograficã din ultimii ani, permite reeva-luarea unor personaje istorice rãmase într-un con de umbrã prin caracterulexclusiv negativ ce li s-a atribuit, din perspectiva istoriei tradiþionaliste.

Clãdirea ce face obiectul acestei investigaþii este legatã de numele luiCostin Catargiu, unul din boierii conservatori, cunoscut prin atitudinea saantiunionistã, manifestatã în preajma anului 1859. Cu toate cã a rãmas în


2/18

2 DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 14. O refe-

rire pasagerã la aceastã clãdire întâlnim la Rudolf Suþu: „Pe partea dreaptã (a strãziiCarol I), unde este astãzi Cãminul studentelor, a locuit cândva familia Bãlãnescu, apoiInstitutul de d-re Daudin ºi Consulatul Austro-ungar. Casele acestea au fost proprietatealui Neculai Drossu, date de zestre fiicei sale Eugenia Bonnardel, fostã în prima cãsãto-rie soþia lui Emil Mavrocordat” ( Iaºii de odinioarã , vol. II, Iaºi, 1928, p. 174).

3 Cu titlu de inventar, enumerãm câteva asemenea titluri: Gh. Ghibãnescu, Douã anaforale, în „Arhiva Genealogicã”, 1912, p. 177-182 (despre familiile Racoviþã ºi Catargi);

conºtiinþa ieºenilor sub numele de „Casa Catargi”, cel care a construit-o paresã nu fie Costin Catargi. Fiul sãu arãta, într-un act cã stãpânea imobilul „dupãcum însuºi pãrintele meu l-a posedat, prin actul din 1 iunie 1841”, fãrã sã îiatribuie tatãlui sãu edificarea acestuia, cum ar fi fost de aºteptat, dacã aºa stã-teau lucrurile2. ªtim astfel cã imobilul este mai vechi decât anul 1841, fãrã aputea determina mai exact data construirii sale.

I. PROPRIETARII CLÃDIRII

Costin Catargi (1841-1876)Privitor la familia Catargi din Moldova sunt relativ puþine studii; aces-

tea oferã relativ puþine informaþii care pot folosi în mod direct cercetãrii defaþã3. Chiar Costin Catargiu, cel care ne intereseazã în mod special aici, esterelativ puþin cunoscut, chiar dacã a jucat la vremea sa un rol politic destul de

Casa Costin Catargi (colecþia autorului)


3/18

Idem, Buzeºtii, Balica, Catargeºtii, în „Arhiva”, Iaºi, I, 1912, p. 106-108; Idem, Sureteºi izvoade, vol. IX (Catargieºtii), cu un arbore genealogic; Gh. Bezviconi, BoieriiCatargi, în revista „Din trecutul nostru”, Chiºinãu, III, 1935, nr. 36-39, p. 107-126.Numele familiei a fost explicat fie pornind de la „catarg”, desemnând un strãmoº cu ocu-paþii marinãreºti, fie de la „carâr”, arãtând un crescãtor de asemenea animale sau pecineva care mânã catârii (Iorgu Iordan), am întâlnit însã termenul de „catargiu” într-un

text de secol XVIII care vorbea despre vârstele omului; „catargiu” era denumit un tânãrde 17-18 ani, un „adolescent”, cum am spune astãzi. Credem cã aceasta este etimologiacorectã.

4 C. Gane, Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, vol. II, Chiºinãu, 1991, p. 525.5 În privinþa proprietãþilor funciare, se aratã cã acesta avea moºii în sudul Moldo-

vei, în þinuturile Putna ºi Tecuci (Constantin C. Giurescu, Viaþa ºi opera lui Cuza vodã ,ediþia a II-a, Chiºinãu, 1992, p. 144, nota 1). Epitropia Generalã a Spitalelor SfântuluiSpiridon Iaºi (1824-1948). Inventar arhivistic, Bucureºti, 1971, p. 36, nr. 17; vezi ºi Secre-tariatul de Stat al Moldovei (1832-1862). Inventar arhivistic, Bucureºti, 1966, p. 132, nr. 711.

6 Marea Arhondologie a boierilor Moldovei (1835-1856), întocmitã de Mihai-

Rãzvan Ungureanu, Iaºi, 1997, p. 58.7 Secretariatul de Stat al Moldovei (1832-1862). Inventar arhivistic, p. 72, nr. 347.8 Ibidem, p. 282, nr. 1633.9 Ibidem, p. 260, nr. 1524.10 Costin Carargiu, „dupã izvod postelnic”, „pentru slujba de logofãt la Departa-

mentul Justiþiei: logofãt”, nr. 3283 din 20 mai 1848 ( Marea arhondologie a boierilor Moldovei (1836-1856), p. 58).

însemnat. Încercãm, în cele ce urmeazã, sã schiþãm un mic medalion docu-mentar, care sã contureze profilul acestui personaj.

Sora lui Costin Catagi, Ana, a fost cãsãtoritã cu Grigore Al. Ghica, vii-torul domn, cei doi fiind deci cumnaþi un numãr de ani4.

La 1827, medelnicerul Costin Catargi este menþionat ca proprietar almoºiei Ionãºeºti, de la þinutul Tecuciului, unde instalase, pe la 1840, o moarãcu ºase pietre, pentru care angajase un mecanic prusac5. Este amintit ca pos-

telnic, fiind înãlþat la rangul de logofãt la 20 mai 1835 „pentru slujba de logo-fãt de la Departamentul Justiþiei”6. La 1836, în raportul Sfatului Administra-tiv cu privire la „boierii care au cãzut în anumite vini” ºi care nu puteau fialeºi deputaþi, este menþionat ºi postelnicul Costin Catargiu7. În anul 1847,postelnicul este trecut ca „vechiul antreprenor al Vãmilor”8. La 1848 fãceaparte dintr-o Companie de boieri (între care ºi Vasile Alecsandri) ce primeauprivilegiul de a construi în Moldova o cale feratã (cu aburi sau cai), dupãcapitalul de care vor dispune9.

Costin Catargiu era cunoscut pentru orientarea sa filorusã. Un portretsubiectiv al acestuia ne-a lãsat Nicolae Suþu, pe care acesta l-a înlocuit în dregã-toria de postelnic10 (ministru de externe), în domnia lui Mihail Sturdza, la 1848,


4/18

11 Memoriile Principelui Nicolae Suþu marele logofãt al Moldovei (1798-1871),ed. Georgeta Penelea Filitti, Bucureºti, 1997, p. 148-149. La începutul domniei lui Cuza,Costin Catargi a devenit ºi vicepreºedinte al Comisiei Centrale de la Focºani, fiind carac-terizat succint de acelaºi: „Lipsit de culturã, zero la lucru” (p. 335).

12 Anastasie Iordache. Pincipii Ghica. O familie domnitoare din istoria României,Bucureºti, 1991, p. 189.

13 George Balº era cel mai mare dintre fiii marelui logofãt Constantin Balº („Câr-nul”). La 1813, se arãta cã marele agã Gheorghe Balº s-a cãsãtorit mai întâi cu Ruxan-dra, fata vistierului Grigoraº Sturdza, de la care a avut o fatã ºi un fecior; despãrþindu-se

de aceasta, s-a cãsãtorit a doua oarã cu Anica, fiica banului Costandin Filipescu, chiar înanul arãtat (Cf. Maria Dogaru, Un armorial românesc din 1813. Spiþa de neam a fami-liei Balº, Bucureºti, 1981, p. 92; vezi ºi Octav-George Lecca, Familiile boiereºti române,ediþia a II-a (cu adnotãri de Mateiu Caragiale), editatã de Alexandru Condeescu, Bucureºti,1999, p. 86); Vasile Panopol, Pe uliþele Iaºului, Bucureºti, 2000, p. 135). Bunicul luiGeorge Balº a fost marele logofãt Lupu Balº, cãsãtorit cu Anna Catargi, ctitorii bisericiide la Leþcanii (Cf. S. Iftimi, O formã fãrã fond? Biserica Rotundã din Leþcani (Iaºi), în

prin intervenþia consulului Rusiei la Iaºi, Besack: „Costin, mai neliniºtit, maifrãmântat decât tatãl sãu, încercând sã se strecoare prin toate mijloacele ima-ginabile, fusese totdeauna printre gãlãgioºi ºi în mod special îºi dãduse aerulde rãzvrãtitor care sã parã important fãrã ca prin aceasta vreun partid sã-lrecunoascã de ºef sau mãcar partizan. Costin era una din acele fiinþe care-ºiirosesc viaþa ºi însuºirile naturale ca sã bage intrigi, ca sã fie unealta partide-lor ºi maºinaþiunilor oculte dar a cãrei colaborare este cu ostentaþie respinsã.Spirit ascuþit dar certãreþ, plin de subtilitãþile înºelãtoare, caracter irascibil,

învãpãiat, nul în serviciu în ciuda inteligenþei, compromiþând dreptatea pânãla a o stâlci ºi treburile pânã la a le anihila. Cu aceste însuºiri Costin ºi-a atinsþelul intrigilor sale, dar nu s-a mulþumit cu atât ºi deºi ocupa un post de încre-dere pe lângã domnitor, a continuat sã slujeascã pe Besack, în înþelegere cuNicolae Canta care fãcea ce voia, cum am spus, din mitropolit. O asemeneacomportare nu numai cã provoca lui vodã indignare, dar îl ºi neliniºtea seriosfãrã a mai socoti gravele încurcãturi rezultate de aici pentru slujbã. În sfârºit,

lucrurile ajunseserã la un asemenea grad de tensiune încât domnul a simþit cãnu mai avea de ce sã-l cruþe”11.În domnia lui Grigore Al. Ghica, la 1851, Costin Catargiu este arãtat

ca „ºeful unei coterii de indivizi ostili” domnitorului; el ceruse un paºaportpentru Constantinopol, unde urma sã se ducã pentru a încrimina activitateadomnitorului ºi a guvernului sãu, ce se dovediserã a simpatiza cu foºtii revo-luþionari de la 184812.

Soþia lui Costin Catargiu era Smaranda, fiica lui George Balº13. Sorasa, Natalia, a fost mãritatã cu boierul Keºco, înrudindu-se astfel cu familia


5/18

„Monumentul – Tradiþie ºi viitor”, II, Iaºi, 2001, p. 73-78). Fraþii Smarandei erauAlexandru, cãsãtorit cu Smaranda Sturdza, ºi Panaite Balº (1817-1889), fost ministru definanþe al Moldovei, având ca soþie pe Ruxandra, fiica lui Mihai Cantacuzino. Aceºtiadin urmã sunt ctitorii bisericii de pe moºia Iveºti-Vaslui, unde au fost ºi înmormântaþi.Panaite Balº ºi Costin Catargiu au fost cumnaþi (M.C.).

14 C. Gane, op. cit., p. 526, 531. Edouard Grenier (1829-1900), a fost anteriorsecretarul lui Heinrich Haine, cãruia i-a ºi tradus în francezã numeroase scrieri; a fostapoi secretar la ambasada Franþei din Berlin ºi Berna, înainte de 1851.

15 Ion Mitican, Romantica poveste a Palatului Roznovanu, Iaºi, 2002, p. 41-45.16

Dupã moartea bãtrânului soþ, în august 1854, ea s-a întors la Iaºi, unde urma sã-lnascã pe Milan Obrenovici. Pe la 1860, copilul a fost înfiat de vãrul sãu, Mihail Obre-novici, principele Serbiei, urmând la tron dupã asasinarea protectorului sãu, deºi eraminor (va fi tutelat de o regenþã pânã în 1872).

17 Constantin Ostap, Maria Catargi Obrenovici, în „Magazin istoric”, 1995, nr. 11,p. 72-73; Constantin Ostap ºi Ion Mitican, Iaºii între adevãr ºi legendã , vol. I, Iaºi, 2000,p. 145-151. Autorul îºi ia majoritatea datelor din recenta lucrare a lui Ion Dejan, Realitãþi

domnitoare sârbã, Obrenovici. Costin ºi Sma-randa Catargi au avut ºapte copii: Maria, Sofia,Olga, Elena, Alexandru, George ºi Lascãr(„Lãscãruº”). Ei sunt cei care au crescut înaceastã casã, legându-ºi de ea primele amin-tiri. Despre fiicele lui Costin Catargi au rãmasinformaþii interesante (1855) în memoriilelui Eduard Grenier, fostul secretar al prinþu-lui Grigore Al. Ghica; la acestea face refe-rinþã C. Gane, fãrã a intra în detalii, ºi nicinoi nu am putut ajunge pânã la sursã14.

Maria, fiica mai mare a lui CostinCatargi, s-a mãritat, cu Efrem Obrenovici,fratele lui Miloº, întemeietorul dinastiei sârbeObrenovici15. Ea este mama viitorului rege al

Serbiei, Milan Obrenovici16

. S-a scris cã fra-tele ei, colonelul Gheorghe Catargi, aghio-tant al domnitorului, a fost cel care a prezentat-o lui Alexandru Ioan Cuza. Înscurt timp ea a devenit favorita principelui domnitor, dãrundu-i acestuia doi fii,Alexandru ºi Dimitrie. S-a spus chiar cã intenþiona sã ia locul doamnei ElenaCuza, urmãrind o cãsãtorie legitimã cu domnitorul. A fost suspectatã cã arlucra pentru serviciile secrete ruseºti. Un portret al ei, pictat pe pânzã (1860),pe a cãrei ramã se pot vedea stemele familiilor Obrenovici ºi Catargi, se aflã

în patrimoniul Muzeului Unirii din Iaºi17.

Smaranda, soþia lui Costin Catargi,

nãscutã Balº (DJAN Iaºi, Stampe ºifotografii, nr. 1714)


6/18

istorice sârbo-române în epoca modernã (1859-1878), Serbia, Novi-Sad, 1989. Dupã1873, Maria Obrenovici, aflatã la vârsta maturitãþii, a devenit doamnã de onoare a împã-rãtesei Augusta, soþia împãratului Wilhelm I. Autorii aratã cã Maria Catargi-Obreno-vitsch s-a nãscut în Iaºi, la 3 august 1832 ºi a decedat dupã 4 iulie 1876, în Germania, laWürzburg. Rãmãºiþele sale pãmânteºti au fost aduse la Iaºi, pentru a fi înmormântate încimitirul bisericii Sf. Spiridon, unde se spune cã erau înhumate ºi alte rude ale familieiCatargi. În 1908 osemintele sale au fost reînhumate la cimitirul Eternitatea, în cavoul

familiei Catargi, la ceremonie luând parte ºi sora defunctei, doamna Olga Mavrogheni.18 O fotografie a sa, din anul 1880, la Rudolf Suþu, Iaºii de odinioarã , 1928, p. 56.19 Precizãrile aparþin domnului profesor Mihai Cojocaru de la Facultatea de Isto-

rie a Universitãþii din Iaºi, cãruia îi mulþumesc pentru amabilitatea de a parcurge cu aten-þie acest text ºi pentru folositoarele precizãri de detaliu pe care ni le-a fãcut (le vom nota

în text cu M.C.).20 Un personaj omonim, din ramura basarabeanã a familiei, a fost Olga (Nico-

laevna) Catargi (n. 15 martie 1850), cãsãtoritã la 1874 cu vãrul sãu Ivan Egorovici Catargi.Ea era foarte apreciatã de regina Elisabeta, care-i trimitea volume ºi fotografii cu auto-grafe. La Bucureºti ºi la Sinaia, o invita mereu la Palat. Ea a fost patroana spitalului de

copii din Chiºinãu. Reºedinþa sa era la Chiºinãu, în frumosul palat Catargi (Gh. Bezviconi, Boierii Catargi, în revista „Din trecutul nostru”, Chiºinãu, III, 1935, nr. 36-39, p. 119).În afarã de Olga Catargi, a mai fost doamnã de onoare a reginei Elisabeta ºi Maria

Greceanu, care locuia chiar vizavi de casa Catargi. Rudolf Suþu aminteºte ºi pe ElizaAslan, care locuise în apropiere, ºi ea fostã doamnã de onoare a reginei Maria ( Iaºii deodinioarã , p. 123, 124).

21 Octav-George Lecca, Familiile boiereºti române, p. 640-641.

Despre Sofia Catargi ºtim cã a fostmãritatã cu un Alexandru ªt. Catargi, dintr-oaltã ramurã a familiei18. Acesta a fost primulPreºedinte al Curþii de Apel (fostul DivanDomnesc) sub Cuza vodã. Caimacamul ªtefanCatargi ºi Costin Catargi erau cumnaþi19.

O altã fiicã, Olga Catargi, se pare cãa fost mare maestrã a palatului regal20. A devenita doua soþie a lui Petre Mavrogheni (1819-1887),cunoscut om politic, fost candidat al tronAcesta a luat parte la detronarea lui Cuza, în1866. Între 1871 ºi 1875 a ocupat, alternativ,fotoliul de ministru de Finanþe ºi de Externe.A fost ministru plenipotenþial la Constanti-nopol, Roma (1881) ºi Viena21.

Elena Catargi s-a cãsãtorit cu GrigoreVentura.

Sofia, fiica lui Costin Catargi

(dupã Rudolf Suþu, Iaºii de odinioarã, vol. II, p. 56)


7/18

22 Octav-George Lecca, Familiile boiereºti române, p. 217. Alexandru Catargi a

fost cumnat ºi ginere al lui Petre Mavrogheni; Costin Catargi a fost cumnat ºi cuscru cuMavrogheni (M.C.).23 Cf. R. Rosetti, Din corespondenþa secretã a principelui Milan al Serbiei cu

colonelul Gheorghe Catargiu, Bucureºti, 1935, 49 p.24 Rudolf Suþu, op. cit ., p. 56 (foto gen. Catargi, 1880), p. 87 (foto Maria

Mavroyeni, cãsãtoritã gen. Catargi, apoi Ghica ºi în final Dahon).25 DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 18-19.

Alexandru Catargi a fost senator ºiministru plenipotenþial la Petersburg etc22. Ela avut ca soþie pe Elena Mano.

George (Gheorghe) Catargi, a fost aghio-tant al lui Alexandru I. Cuza, dupã cum amamintit mai sus. Generalul Catargi, a fostmulþi ani aghiotant al regelui Milan al Ser-biei, nepotul sãu23. El a fost cãsãtorit, scurtãvreme, cu mult mai tânãra Maria Mavroyeni,una din frumuseþile Iaºilor, brunetã, impunã-toare atât prin înãlþime cât ºi prin eleganþã24.

Lãscãruº Catargi, mezinul familiei, s-a însurat cu Elena Ghica, fiica beizadelei C.Ghica (M.C.). Trebuie precizat cã mezinulfamiliei este diferit de cunoscutul om politic

Lascãr Catargi, cel care a dat numele strãziipe care se aflã astãzi Institutul de Istorie din Iaºi.În testamentul sãu, redactat la 7 aprilie

1872, Costin Catargiu, dupã ce împãrþisetrei sferturi din avere celor ºapte copii ai sãi,arãta cã îºi rezervã pentru sine, pe timpulvieþii, doar „casele din Iaºi, de pe StradaMare, cu toate depandansurile lor, dupã îngrã-ditura din faþã, cu toate mobilele, argintã-riile, trãsurile, caii ºi orice fel de lucruri din-lãuntru lor, care la un loc se ridicã la sumade 5.000 galbeni”25. Casa avea sã revinã mezi-nului Lascãr, cu datoria filialã, ca „pe tottimpul vieþii preaiubitei mele soþii, Sma-randa Catargi, nãscutã Balº („Balche”), sãlocuiascã în aceste case”, servindu-se ea de

Generalul Gheorghe Catargi (dupãRudolf Suþu, Iaºii de odinioarã,

vol. II, p. 56)

Lãscãruº Catargi


8/18

26 Ibidem. Costin Catargi mai arãta în testamentul sãu cã bãtrâna sa soþie, Sma-randa, alãturi de care trãise în bunã înþelegere vreme de 40 de ani, nu mai putea pretindela nimic din proprietãþile familiei, deoarece „ºi-a primit averea ei de la mine în 1858,când s-a vândut moºia Dãnuþeni, din Basarabia”. În final, testatorul mai cerea ca „trupulmeu sã se înmormânteze la biserica Trei Ierarhi din Iaºi, unde sunt ºi oasele pãrinþilor ºirudelor mele”.

27 DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 14. Actula fost legalizat la Tribunalul Ilfov, secþia III, la 28 iulie 1876.

28

Pentru aceastã, familie vezi Gh. Ghibãnescu, Arborele genealogic al înaintaºi-lor familiei Castano, Iaºi, f. a., 7 p. + 1 tab.; Profesorul Victor Castan, la Rudolf Suþu,op. cit ., p. 263-66 (cu o foto).

29 Costandin Sion, Arhondologia Moldovei, ediþia a II-a, 1973, p. 76-77. Suma de22.000 de galbeni este mult prea mare pentru o moºie (M.C.), dar aºa apare în lucrarea citatã.

30 N. Drossu a fost director al Vorniciei de aprozi, cu rangul de ºetrar (1836), apoilocþiitor de vornic de aprozi, cu rangul de cãminar (1841) ( Marea Arhondologie a boierilor

toate mobilele, argintãriile ºi celelalte lucruri, fiul având obligaþia sã o ajutela toate cele trebuincioase unui trai fãrã griji26.

Nicolae Drossu (1876-1886)Lascãr Costin Catargi, moºtenitorul

de drept, fiind stabilit cu domiciliul la Bucu-reºti, a vândut casele din strada Carol nr. 35,

la 26 iulie 1876, lui N. Drossu, cu 5000 degalbeni austrieci27. Cumpãrãtorul trebuia sãrespecte contractul de închiriere a casei, cãtreN. Rosetti-Bãlãnescu, care avea sã expire ladata de 27 octombrie 1877 (dupã Sf. Dumitru),pânã atunci având sã perceapã doar chiriacuvenitã. În act sunt arãtaþi ºi vecinii propri-etãþii: de o parte se învecineazã cu casa Sto-ianovici, iar de alta cu I. Prãjescu, în partea din

spate având pe „dl. Castano cu megieºii sãi”28.Potrivit paharnicului Costandin Sion29,

N. Drossu era nepotul lui Constantin Drossu,negustor bogasier, bulgar de origine, cãsãtorit

în Târgu Frumos, înainte de 1821. Tatãl sãu, Constantin, a primit rangul deserdar de la caimacamul Vogoride. Despre Neculai se aratã cã „l-au dat (înslujbã) la vornicul Lascar Paºcanu (Cantacuzino, n. ns.) ºi fiind norocit auieºit om de frunte, au fãcut stare bunã, s-au fãcut agã la Mihai vodã Sturza, ºi-au cumpãrat moºie de veci, Iþãºtii, din þinutul Tutova, de la cneazul AlexandruCantacuzin, cu 22 000 de galbeni”30. Rudolf Suþu dedica ºi el un medalion

Nicolae Drossu (dupã Rudolf Suþu, Iaºii de odinioarã, vol. II, p. 342)


9/18

Moldovei (1835-1856), p. 109). La 1842 era antreprenorul cãsãpiilor din Tg. Frumos

( Isprãvnicia þinutului Iaºi. Inventar arhivistic, Bucureºti, 1984, p. 622, nr. 3973). În1845 este devine ban, iar în 1846 spãtar, îndeplinind funcþia de locþiitor al ispravniculuiþinutului Iaºi; în 1849 este amintit ca ºef de secþie la Vistierie, fiind înãlþat la rangul deagã ( Marea Arhondologie…, p. 109).

31 Rudolf Suþu, op. cit., p. 341-343 (cu o fotografie a personajului). Se aratã cãacesta a stãpânit mai multe case: „aceea în care a locuit pânã la moarte, cu soþia ºi copiiisãi, din strada Lãpuºneanu, astãzi proprietatea Bãncii Uniunea; imobilul de alãturi,actuala proprietate a d-ei Elena Pastia; acel construit de Drossu ºi aflãtor peste drum deCreditul Urban, unde a fost odinioarã Conservatorul de Muzicã ºi care a trecut prin atâ-tea mâini, pânã a ajuns astãzi proprietatea d-nei Gros; imobilul Kiser, în care se aflã ins-

talatã Poºta, cu tot locul pânã în strada Banu, unde s-au construit actualmente cãminulLiceului Naþional ºi unde pe vremuri a fost grãdina ºi teatrul de varã al cofetãriei Pas-sini; vechiul imobil Beer din str. Carol (pe locul caselor lui P. Mavrogheni? M.C.) ºicãminul studentelor , peste drum de Universitate, unde a fost Consulatul Austro-ungar”(p. 341); mai avea ºi o vie la Copou, lângã aceea fostã a lui Pandele Zamfirescu, undeiniþia tot felul de petreceri frumoase (p. 342).

32 Ibidem, p. 341. Generalul Scheletti a locuit, dupã 1903, la parterul casei Gatov-schi-Xenopol din strada V. Conta nr. 9, cunoscutã ca „Villa Riria” (vezi articolul nostru

în volumul de faþã).33 În afara Eugeniei, copiii familiei Drossu mai erau Neculai (Nunuþã) Drossu,

colonel în rezervã, foarte apreciat la Palat, Constantin Drossu, stabilit la Paris, unde aveaun mare magazin de biciclete, precum ºi Alice Drossu, decedatã la vârsta de 16 ani ( Ibi-dem, p. 341). Pentru fiul cel mai mare, care avea aptitudini cãtre ºtiinþele fizico-chimice,instalase într-o aripã a caselor de pe strada Lãpuºneanu un laborator înzestrat cu cele maibune ºi scumpe aparate. Deoarece ambii bãieþi erau pasionaþi de echitaþie, tatãl lor le-apus la dispoziþie, întotdeauna, cai frumoºi pentru acest sport.

34 Ibidem, p. 343.

acestui personaj, arãtând cã a început modest ca grãmãtic al familiei Canta-cuzino Paºcanu. A agonisit ceva bani, care i-au permis sã se ocupe de aren-dãºie; fiind om muncitor ºi cinstit, a ajuns la o bunã situaþie materialã, carei-a permis sã achiziþioneze mai multe moºii, precum ºi imobile din capitalaMoldovei31. A fost un om bun ºi prietenos cu toatã lumea, care nu-ºi fãcea untitlu de mândrie din averea acumulatã. Casa sa, atât de primitoare ºi de des-chisã întregii societãþi ieºene, cei mari ºi cei mici au petrecut multe momente

plãcute. A fost în repetate rânduri deputat ºi senator; deºi avea simpatii pen-tru conservatori, nu a fost înregimentat în nici un partid.

Nicolae Drossu era cãsãtorit cu Hortensia Scheletti (sora generaluluiScheletti)32, cu care a avut patru copii33. Când au crescut, bãieþii familiei aufost trimiºi sã studieze la Paris, la colegiul St. Barbe, iar apoi în Iaºi, la Ins-titutele Unite. Pentru fiice, a angajat însã o guvernantã acasã, d-ra Schnler„care avea o asemãnare uimitoare cu marea noastrã reginã Elisabeta”34.


10/18

35

DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, passim„Lotul 3”, venit în partea Eugeniei Drossu, mai cuprindea moºia Iveºti de la Vaslui, eva-luatã la 620.000 lei noi, casele „foste Mavroyeni” (Beer, dupã M.C.), din Iaºi, preþãluitela 85.000 lei noi ºi o vie de la Copou, în valoare de 72.000 lei noi. Casa pãrinteascã, locuitãde familia Drossu, evaluatã la 150 000 lei noi, precum ºi casa „fostã Istrati” (socrul luiN. Drosu), de pe strada Lãpuºneanu (aflatã astãzi în faþa Muzeului Unirii), au cãzut înpartea fratelui mai mare, ce atinsese majoratul, Nicolae N. Drossu. Un frate mai mic,Constantin N. Drossu, moºtenea ºi el un rând de case cu trei etaje, în strada Lãpuºneanu,evaluate la 170 000 lei noi, precum ºi casa „numitã Passini”, în valoare de 40 000 lei noi.

36 DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 15.37

Ibidem, f. 20-21.38 Rudolf Suþu, Dintr-un vechi album ieºan, în op. cit., vol II, p. 383. Este vorbade albumul lui George von Bencik, vice-consulul austriac la Iaºi, intitulat „Cunoaºte-tepe tine însuþi” ( Ibidem, p. 424-425). Acest personaj frecventa ºi salonul doamnei OrtansaDrossu, de pe strada Lãpuºneanu, fiind semnalat chiar la un „bal costumat”. Avea ºi ocolecþie de fotografii ale unor doamne ºi domniºoare din Iaºi, piese pe care le expunea

în camera sa de la Consulat (aflat pe atunci într-o clãdire de pe Uliþa Albã, astãzi Elena

Dupã decesul lui Neculai Drossu, soþia s-a recãsãtorit cu generalulD. Racoviþã. Având în vedere noua situaþie familialã, la 9 octombrie 1886,averea rãmasã de la defunct s-a împãrþit în cinci „loturi” egale, între fostasoþie ºi copii. La aceastã operaþiune succesoralã interesele fiecãruia dintrecopii minori au fost reprezentate de cãtre un tutore. La tragerea la sorþi, casadin Copou, evaluatã al 72.000 lei noi, a cãzut în partea uneia dintre fiice,Eugenia N. Drossu, ale cãrei interese au fost reprezentate de Jean Duca35.

Eugenia Drossu-Mavrocordat-Bonnardel (1890-1914)Fiica cea mai micã a lui N. Drossu ºi al Hortensiei Scheletti, a devenit,

deci, noua proprietarã a casei din strada Carol nr. 3536. Ea a intrat în dreptu-rile de moºtenitoare prin sentinþa de partaj emisã de Tribunalul Iaºi, subnr. 619/189037. Niºte însemnãri fãcute de ea la 21 decembrie 1886, în albu-mul consulului austriac la Iaºi, putem sã-i cunoaºtem mai bine câteva trãsã-turi de caracter. Domniºoara Eugenia notase cã la un bãrbat apreciazã mândria

ºi bunele maniere, iar la o femeie rãbdarea ºi gingãºia. Ocupaþiile preferateerau scrisul, patinajul ºi echitaþia. Marea dorinþã era aceea de a fi indepen-dentã. Principala trãsãturã de caracter: indiferenþa (numai în aparenþã). Feri-cirea era echivalatã, prea filosofic pentru acea vârstã, cu „putinþa de a uita”.I-ar fi plãcut foarte mult sã poatã ghici gândurile persoanelor care o intere-sau. Ar ierta mai uºor mânia ºi gelozia, însã nu ar accepta egoismul, oameniiinteresaþi ºi falsitatea. Între temerile personale era trecutã aceea de a dansacotilionul cu un om prost, iar ca devizã optase pentru „Totul trece!”38.


11/18


12/18

42 Rudolf Suþu, op. cit., p. 341. Jean Marie Bonnardel se nãscuse la Lyon (Rhane),la 27 mai 1848, fiind fiul lui François Bonnardel ºi al Mariei Claudine Marcelini. Locuia,

la acea datã în Paris, 24 Bd. Malesherbes (vezi Ibidem, f. 10), DJAN Iaºi, Universitatea„Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 15-17 v. Contractul de cãsãtorie între dl. Bon-nardel ºi d-na Mavrocordat prevedea principiul separaþiei de bunuri a soþilor, potrivitCodului Civil Francez (art. 1536), soþia fiind, în fapt singura proprietarã a imobilului dinIaºi: „Viitoarea soþie va avea întreaga administraþie a bunurilor sale mobile ºi imobile,cu drept de a dispune de averea sa mobilã ºi de a o înstrãina dupã cum va crede de cuvi-inþã”. Acelaºi contract de cãsãtorie aratã cã Emilia Mavrocordat mai deþine o casã în Iaºi,tot pe strada Carol, închiriatã Comandamentului Militar al Garnizoanei, cu 7650 defranci pe an. Ea mai avea ºi moºia Obadiana, din districtul Vlaºca, lângã Bucureºti, culocuinþe, dependinþe, grajduri, casã pentru arendaºi ºi pãzitori, moarã cu vapori (aburi!),

casã pentru ºcoalã ºi imobile oficiale (Primãrie, Poºtã, Telegraf, Subprefecturã, cazãrmiºi alte dependinþe). Moºia avea circa 1300 hectare, cu pãmânt arabil, pãdure de tãiatlemne ºi fânaþuri. La acestea se mai adãugau drepturi de moºtenire la moºia mamei sale,vãduva Drossu, care avea o moºie de 1300 ha cu un castel, la Drãguºani, judeþulSuceava.

43 DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 16.44 Ibidem, f. 22-23. Formal, soþul, Jean Marie Bonnardel îºi autoriza soþia sã efec-

tueze aceastã tranzacþie. Erau indicate aceleaºi vecinãtãþi: imobilul Prãjescu, în spate cu„Castano ºi megieºii”, iar de cealaltã parte cu imobilele Stoianovici-Boerescu. Proprie-tara locuind în strãinãtate, vânzarea s-a fãcut prin procurã, mandatat cu aceasta fiind avo-

catul S. Goldental, de pe lângã Curtea de Apel din Iaºi ( Ibidem, f. 20-21).45 Israel Blachman este menþionat ulterior (1929-1932), în calitate de comerciant, în actele Camerei de Comerþ ºi Industrie de la DJAN Iaºi (Iancu Brauºtein, Întreprinzã-tori evrei din Moldova, vol. I, Iaºi, 2003, p. 198, 214, 348; nr. 9023, 9829, 14 253).

46 DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 22-23. Actulde vânzare, singurul document original din acest dosar, poartã data de 10 iulie 1914 (vezif. 3-4). Pentru a putea acoperi suma cerutã, noul proprietar contractase un împrumut de

mare armator, ofiþer al Legiunii de Onoare, în iulie 189642. La acest an se amin-teºte faptul cã imobilul era închiriat Consulatului Austro-ungar din Iaºi, careplãtea o sumã anualã de 6000 galbeni43.

În 1914, Eugenie Bonnardel (rentierã, domiciliatã la Paris, 44 Aveunedes Champs Elysees) a vândut casele din Iaºi, desp. III, str. Carol nr. 35,„ocupate acum de Consulatul Austro-ungar, compuse din casa principalã,casa ocupatã de Cancelarie, casele ce servesc ca atenanse, grajd, ºurã etc., cugrãdina ºi tot locul lor, dupã îngrãditura de astãzi”, cu 100 000 lei44.

Israil Blechman (1914-1919)Acesta era, din 1914, proprietarul caselor din strada Carol 3545. El achi-

tase pe loc suma de 50 000 lei noi, restul sumei trebuind sã o plãteascã ulte-rior, potrivit înþelegerii46. Dupã doar cinci ani, acesta se hotãrãºte sã renunþe


13/18

30 000 lei de la doamna Sophie L. Weisengrün, punând sub ipotecã imobilul abia cum-pãrat ( Ibidem, f. 6).

47 Ibidem, f. 12-13. La evaluarea noului preþ trebuie avutã în vedere ºi inflaþia dintimpul primului rãzboi mondial.

48 „Anuarul Universitãþii Mihãilene”, Iaºi, 1930-1935, p. 615, la rubrica rezervatãchestiunilor administrative (la p. 616-615 se dã chiar o listã a studentelor gãzduite aici);1935-1936, p. 335-341; 1936-1937, p. 265-266 º. a. Unele informaþii se referã la clãdi-rea mai nouã, din spate, având destinaþia de cãmin pentru studente, la corpul alãturat,construit pentru cantina studentelor. Cazãri se mai fãceau ºi într-o altã clãdire veche, demai mici dimensiuni, denumitã „casa Miclescu”.

49 DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, anexe, pehârtie de calc.

la clãdire în favoarea Universitãþii ieºene. În iulie 1919 el vindea clãdireaprincipalã cu toate anexele (din strada Carol nr. 35) „ce a fost ocupat de Con-sulatul Austro-ungar”, Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii Publice, pentrutrebuinþele Universitãþii, cu preþul de 290 000 lei47. Vecinãtãþile proprietãþiisunt arãtate astfel: imobilele „foste Stoianovici-Boierescu” (pe latura din deal),

în spate „Castano ºi megieºii”, iar în partea din vale imobilul Prãjescu. Tot înaceastã parte se afla ºi o spaþioasã grãdinã, amintitã ºi de Eugenia Bonnardel.

Universitatea Alexandru Ioan Cuza (1919-2004)Dupã achiziþie, casa Catargia fost amenajatã pentru a servi drept

Cãmin de studente, primind chiar numele de „Regina Maria”. Numeroasedate privitoare la activitatea desfãºuratã aici pot fi extrase din rapoartelepublicate în Anuarul Universitãþii48.

Un plan detaliat al complexului de clãdiri de pe str. Carol nr. 35, întoc-mit dupã ce acestea au intrat în proprietatea Universitãþii, ne permite sã

facem câteva observaþii49

. La stradã se afla micul pavilion (5X5m) destinatportarului, astãzi dispãrut. Pe aceeaºi laturã, mai în spate, se afla un alt corpde clãdire, alungit, denumite „atenanse” (fãrã sã le cunoaºtem destinaþiaexactã); în spatele lor, de la deal, e arãtatã proprietatea Stoianovici.

Corpul principal avea, în partea din vale, spre spaþioasa grãdinã, unbalcon prelung de lemn (în care se putea urca ºi din exterior, pe o scarã meta-licã), ce oferea probabil o frumoasã priveliºte (belvedere) asupra oraºului,

într-o vreme în care blocurile de beton nu închideau încã perspectiva. Pri-mind destinaþia de cãmin studenþesc, imobilul a cunoscut unele modificãricare sã serveascã noul sãu rost.


14/18

50 Octav-George Lecca, Familiile boiereºti române, p. 500-501. El a avut doi fii:unul purtând acelaºi nume ca ºi tatãl sãu, Nicolae Rosetti-Bãlãnescu (n. 1865), fost depu-tat de Neamþ, cãsãtorit cu Elisa Cornescu, fiul lor numindu-se, la rândul sãu, Nicolae;

celãlalt fiu era Petre Rosetti-Roznovanu, fost magistrat, cãsãtorit cu Zoe Cornescu.51 Gen. Radu Rosetti, Familia Rosetti, vol. I, Bucureºti, 1938, p. 167. NicolaeRosetti-Bãlãnescu, finul de botez al marelui vistiernic Nicolae Rosetti-Roznovanu (al cãruiprenume îl poartã), s-a mai cãsãtorit apoi de douã ori. Mai întâi în 1867, cu Alexandrina,fiica lui Scarlat Bãrcãnescul, la Hoiseºti (Iaºi), cu care a avut doi fii; aceasta fusese mãri-tatã anterior cu Gheorghe Catargi, fratele primei sale soþii (deci fiul lui Costin Catargi).Cea de-a treia cãsãtorie a sa a fost cu Catinca Bogdan.

II. CHIRIAªII CLÃDIRII

Rosetti-BãlãnescuAm vãzut cã la 1876, când Lascãr C. Catargi vindea imobilul din

Copou lui N. Drossu, în el locuia, cu chirie, un reprezentant al acestei fami-lii, din ramura care îºi luase numele dupã moºia Bãlãneºti de la þinutul Neam-þului. Este vorba de Nicolae Rosetti-Bãlãnescu (1827-1884)50. El a fost pri-mul soþ al Olgãi (1855-1865), fiica lui Costin Catargi, cu care nu a avut însãcopii51.

Nicolae Rosetti-Bãlãnescu era fiul marelui logofãt Petre Rosetti-Bãlã-nescu, cel amintit de vornicul Al. Beldiman în „Tragodia Moldovei”, scrisãcu ocazia zaverei greceºti de la 1821. Pe tim-pul primei cãsãtorii a fost ispravnic al jude-þului Suceava, pânã în 1856, când obþine ºirangul de agã . Este cunoscut ca unul dintre

întemeietorii Comitetului Unirii. În 1857 ºi1850 a fost deputat în Divan, iar în 1859 afuncþionat pârcãlab de Galaþi ºi prefect al

judeþului Covurlui, fiind ºi secretar al Adu-nãrii ad-hoc. Deºi era cunoscut ca partizanal lui Mihail Sturdza, vechiul domn, l-a votatpe Al. I. Cuza. În ultimii ani ai cãsniciei cuOlga Catargi, a fost ministru de externe(1863-1865) în guvernele Kogãlniceanu,N. Kretzulescu ºi C. Bozianu, luând parte latoate actele de seamã ale epocii. În 1863 apropus secularizarea averilor mãnãstireºti,iar în 1864 l-a însoþit pe Cuza la Constantinopol. Se ºtie cã în 1865 aveacorespondenþã cu Franþa ºi Suedia, privitoare la cãrþi ºi documente despre

Nicolae Rosetti-Bãlãnescu


15/18

52 Ibidem, p. 168. D. Petrino îi dedica, la 1876, poemul sãu La gura sobei.53 Rudolf Suþu, op. cit ., p. 174, 241.54 Ibidem, p. 167.55 Costandin Sion, op. cit., 1973, p. 78.56

Dimachi nota cã „Agenþia Austriacã a stat în casele din Elena Doamna, întreanii 1825-1827, când a ars târgul; apoi s-a mutat acolo Pompieria, pânã la 1842, ºi dinnou Agenþia, fiind casele reparate de Mihail Sturdza, ºi sta pânã în 1858, când se mutã

în casele din uliþa Podul Verde, azi Carol I, unde este instalat Cãminul studentelor ReginaMaria” (în „Ecoul Moldovei”, 1894). Vezi ºi Gh. Ghibãnescu, Biserica Talpalari, Iaºi,1934, p. 10 ºi Anexa Y.

57 Vasile Panopol, op. cit ., 2000, p. 135.

istoria Moldovei aflate în biblioteca din Stockholm. Rudolf Suþu aratã cã ela fost unul dintre fondatorii Jockey-Clubului din Iaºi. A încetat din viaþã la11 mai 1884, la Paris, unde a fost ºi înmormântat. Un contemporan îl portre-tiza ca pe un „om superior, deºtept, cult, capabil, dar vicios ºi cinic; era foarterisipitor”52.

Institutul de domniºoare Daudin (1880)Rudolf Suþu, în cartea sa Iaºii de odinioarã , aminteºte unul dintre pri-

mele ºcoli particulare de domniºoare din capitala Moldovei a fost Pensionul Daudin de Perièr , condus de soþia fostului director al închisorilor, arãtând cãaceastã instituþie de învãþãmânt ocupa, pe la 1880, clãdirea în care era, în vre-mea sa, cãminul studentelor de la Universitate53. Autorul mai semnaleazã ºiun alt sediu pe care îl avusese acest pension, pe strada Românã (LascãrCatargi), pe partea stângã, mai sus de Spitalul de Urgenþã de astãzi, înveci-nat cu locuinþa bãtrânului Pangratti, tatãl fostului rector la Universitãþii din

Bucureºti, E. Pangratti54

. Paharnicul Costandin Sion ne-a lãsat ºi el o referire,plinã de antipatie, la adresa acestui „Doden, franþuz cu naþia ºi cu religia”,adus în Moldova la 1856 de þiitoarea lui Grigore Alexandru Ghica, cu care se

înrudea, ºi rânduit mare inspector al „închisorilor de tâlhari”55. N. Gane, vii-torul primar al Iaºilor, a fost, la începutul carierei sale, secretar în serviciullui „Despérieres”.

Consulatul Austro-ungar (a. 1896-1914)Gheorghe Dimachi, în articolul sãu despre bresle ºi bisericile din Iaºi,

arãta cã la 1858 Agenþia Austriacã ºi-a stabilit sediul în casa Catargi, de laCopou56. În lucrarea dedicatã Iaºilor de Vasile Panopol, publicatã abia acumcâþiva ani, întâlnim aceeaºi informaþie57. Alte informaþii, relevate în paginileanterioare, pun sub semnul întrebãrii, dacã nu neapãrat stabilirea Consulatului


16/18

58 Th. Codrescu, Uricariul, vol. X, p. 257-261 ( Dania caselor pentru Consulatulaustriac din Iaºi).

59 Rudolf Suþu, op. cit., p. 425.60 Fire simpaticã ºi melancolicã, Pietºca era o persoanã foarte cultã, de o modes-

tie excesivã; este descris ca un bun pianist, remarcat ca atare în saloanele ieºene. Acestaa fost gãsit într-o dimineaþã mort în iatacul sãu, cu un glonte în inimã, pe care ºi-l trã-sese singur probabil, într-un moment de adâncã întristare. Niciodatã nu s-a aflat motivulacestei sinucideri. A fost înmormântat la Iaºi, fiind condus pe ultimul drum de un mare

numãr de orãºeni, care l-au simpatizat ( Ibidem, p. 426-27).61 DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 15-17 v.62 Rudolf Suþu, op. cit., p. 418. Acesta adãuga cã, dupã moartea lui Pogacar, a

rãmas o mare avere soþiei sale, deºi cei doi trãiserã separate mai mulþi ani.63 Ibidem, p. 418. Autorul aminteºte o asemenea piesã, „La bouquet”, comedie

franþuzeascã, în care Vodianer a jucat alãturi de Eugen Donici, fost consilier la Curteade Casaþie, Dimitrie Bogonos ºi doamna Maria E. Ghica-Budeºti, nãscutã Cantacuzino.

Austriac în aceastã clãdire la 1858, în anul premergãtor Unirii, cel puþin con-tinuitatea rezidãrii instituþiei respective la aceastã adresã.

Încã din 1814 Consulatul austriac îºi fixase reºedinþa în casele slugeru-lui Vasile Anastasiu, din mahalaua Cacainei, luate cu bezmen de la EpitropiaSf. Spiridon. Se ºtia cã acea casã fusese veºnicã danie cãtre biserica Talpa-lari58. Pe la 1880-90, când reprezentant era vice-consulul George von Bencik,Consulatul Austro-ungar de la Iaºi îºi avea sediul în aceeaºi clãdire, arãtatã cafiind pe Uliþa Albã (str. Elena Doamna), închiriatã de la biserica Talpalari,unde se avea sã se instaleze mai târziu Serviciul Sanitar59. În acelaºi timp seafla la Iaºi ºi consulul austriac Pietºca60. Dupã cei doi, s-au perindat pe la Iaºimai mulþi consuli ºi vice-consuli austro-ungari, care au fost însã prezenþe efemere.

Abia în legãturã cu transferul de proprietate din anul 1896 am întâlnito referire concretã despre faptul cã Agenþia Austriacã funcþiona, cu chirie, laadresa din Copou61. Unul dintre consulii ce au rezidat la aceastã adresã a fostPogacar . Acesta s-a ºi cãsãtorit cu o ieºeancã, Eufrosina Irimescu fiica avo-

catului Creditului Urban, Gheorghe Irimescu. Rudolf Suþu nota cã Pogacarera amator de tenis ºi adeseori invita în grãdina Consulatului, „unde acumeste Cãminul Studentelor din strada Carol”, pe diverºi ieºeni, pentru partidedemonstrative. Autorul adãuga cã trecãtorii „se opreau ºi admirau îndelung

jocul atât de elegant de tenis de la Consulat”62.A urmat Vodianer von Maglog, considerat „unul din cei mai de vazã

consuli pe care i-a avut Iaºul vreodatã”, mare iubitor de recepþii, serate ºi tea-tru. Se ºtie cã în saloanele Consulatului Austro-ungar (deci în aceastã clãdire)se juca adesea teatru de societate, printre actorii de ocazie aflându-se însuºiconsulul, care avea un real talent, fiind ºi un bun vorbitor al limbii franceze63.


17/18

64 DJAN Iaºi, Primãria Iaºi, Dosar 301/35. Autorizaþia, din 25 aprlie 1897 aratã cãarhitectul Jacque Marcovici pentru a construi, în Desp. III, str. Carol, zona I, „în ogradacaselor doamnei Eugénie Mavrocordat”, o clãdire (un atenans) cu un singur nivel, com-pusã din ºase odãi, din zidãrie masivã, pe temelie de piatrã, ºi acoperitã cu tablã de fier,conform planului.

Vodianer a devenit ulterior ambasador al þãrii sale la Budapesta, posedând ºiun mãreþ castel în apropierea oraºului.

Consulatul austriac a mai ocupat, pentru activitatea sa, încãperile clãdiriialãturate, cunoscutã sub numele de Cãminul „Olga Bancic”. Pentru aceastãclãdire anexã se pãstreazã un dosar special în arhivele ieºene64. Imobilul estelocalizat la aceeaºi adresã cu edificiul principal, pe strada Carol nr. 35 (29),fiind arãtate, la 18 aprilie 1897, ca proprietate a doamnei Eugénie Mavrocordat.Planurile pe ozalit al imobilului, purtând aceastã datã, au semnãtura arhitec-

tului Jacque Marcovici. Cele ºase camere, dispuse în linie, sunt însemnate astfel:

Camerã de la Consulatul austriac, în care erau expuse pozele doamnelor ºi domniºoarelordin Iaºi; colecþia consulului Bencik (dupã Rudolf Suþu, Iaºii de odinioarã, vol. II, p. 425)


18/18

65 Ibidem, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, anexe, pe hârtiede calc.

Vice-Consul, Passant, Worte. Z., Kassa, Expedition, Diener . Prima încãperedinspre stradã este indicatã, deci, ca birou al diplomatului austriac, iar cele-lalte þineau de funcþionarea Consulatului. Dupã intrarea în proprietatea Uni-versitãþii, clãdirea este arãtatã ca gãzduind Administraþia cãminului. Pe pla-nul la care am mai fãcut referire, este semnalatã o sufragerie, iar în capãt eraspãlãtoria; în spatele acestui pavilion este indicatã vecinãtatea cu proprieta-tea ing. Þimþu65.

Clãdirea a fost semnificativ afectatã de marele cutremur din 10 noiem-brie 1940. Comisia de anchetã, constituitã cu acest prilej, constata: „dizloca-rea glafurilor în interior la clãdirea veche, în camerele 4 ºi 6, a zidului exte-rior; la douã camere din clãdirea veche s-au crãpat blocurile de zidãrie, dedeasupra uºilor; s-a dispus proptirea lor cu popi, pentru susþinere, pânã la pri-mãvarã; necesitã în primãvarã boiandruci la toate uºile ºi ferestrele, precum ºireparaþii radicale la întreþinere”. Primãria soma ºi ea Direcþiunea Cãminului,la 20 decembrie, impulsionatã de plângerea vecinului, ing. Vasile Carp (str.

Gh. Asachi, 15), ca în primãvara anului 1941 sã ia mãsuri pentru repararea„zidului calcan de pe hotarul proprietãþii ing. V. Carp, de la care au începutsã cadã cãrãmizi”. În ciuda acestei fragilitãþi, clãdirea este în fiinþã ºi astãzi.

sorin iftimi - casa costin catargi din iasi.pdf

Documents