I. Citeşte următorul text:

TABLOUL IVDupă trei zile. Apele au cuprins totul, multe case au fost luate la vale. Casa învăţătoarei se mai ţine, dar acoperişul a fost dus de

furtună. Încăperile se văd, ca într-un acvariu transparent. Tot ce poate pluti – cut ii, sticle, vadra de apă etc. – pluteşte, pentru că şi aici cotele sunt foarte ridicate, până aproape de saltele, şi apoi cresc. În unele locuri se observă mici vârtejuri. Irina, în patul ei, cu copilul înfăşat, atentă să nu se ude, asta ar mai lipsi. Pe patul celălalt – coşciugul. După ridicarea cortinei – o pauză mai lungă, pentru aprecierea dezastrului. În acest timp Irina strănută de vreo câteva ori. După fiecare strănut zice „noroc".

IRINA: Situaţia nu e disperată. Nu e nici pe departe... aşa de disperată... cum s-ar crede... cum ar lăsa să se înţeleagă aparenţele... anumite aparenţe... (Către pruncul înfăşat pe pat) Dragul mamei... nu ţipa... să nu intrăm în panică... n-ai de ce te teme... (Ţipete) De ce să plângi? De ce să plângi tu şi să nu plâng eu?... n-ai muncit, nu ţi-a curs sudoarea ca să-ţi pară rău... Noi ne-am zbătut... pentru casa asta care nu mai e, adică e, dar... (arată în sus)... uite cerul şi nu pe fereastră. Oricum, datoria mea de mamă e să-ţi fac cunoştinţă... cu lucruşoarele noastre... şi ale tale de-acuma... care, ia uite-le cum înoată!... (Vâră mâna în apă, mai pescuieşte un papuc, ceva. Cu mândrie) Iată casa părintească. N-o vei uita toată viaţa, pentru că e casa în care te-ai născut... E solidă. Foarte solidă... din moment ce-a suportat zguduielile facerii... că habar n-ai tu ce fac copiii... Greu al naibii... Oricum, bine că avem un colţişor al nostru, unde să ne retragem. În pătucul tău e cald şi bine... Ca şi în pătucul bunicului. Acela care doarme... e tata-mare, aşa se zice... vezi?... (arată spre coşciug)... el are o casă mai mică... ne-a lăsat-o nouă pe-asta mare... el şi-a făcut o căsuţă mică-mică-mică, şi liniştită... că... vrea să se retragă la... ţară.... (Marin Sorescu, Matca)

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text: 1. Numeşte câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: datoria şi mândrie. 2 puncte 2. Explică rolul punctelor de suspensie. 2 puncte 3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/expresie care să conţină verbul a avea. 2 puncte 4. Transcrie două mărci ale adresării directe. 4 puncte 5. Numeşte o trăsătură de caracter a Irinei, după cum reiese din următoarea secvenţă: Situaţia nu e disperată. Nu e nici pe departe ... aşa de disperată ... cum s-ar crede... 4 puncte 6. Selectează din text, două enunţuri-secvenţe de text care conţin o descriere a cadrului întâmplării. 4 puncte 7. Prezintă rolul indicaţiilor scenice din fragmentul dat. 4 puncte 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului dramatic. 4 puncte 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte (şase-zece rânduri) următoarea secvenţă din replica Irinei: Acela care doarme... e tata-mare, aşa se zice ... vezi? .. (arată spre coşciug) ... el are o casă mai mică ... ne-a lăsat-o nouă pe-asta mare ... el şi-a făcut o căsuţă mică-mică-mică, şi liniştită ... că ... vrea să se retragă la ... ţară.... 4 puncte

II. Citeşte următorul text:

TABLOUL I

(Uşa se deschide, apare pictorul, purtând în braţe un tablou mare, înrămat. Merge şi-l agaţă undeva pe perete. Se uită la el, îl ia şi-l pune în altă parte.) PICTORUL (Privind tabloul ): Ar mai trebui o rază. ŢEPEŞ (către Papuc, dojană): Vezi? Ce spuneam şi eu? Ar trebui o rază. (Merge şi bagă nasul în tablou, zgâindu-se.) Cine-i arătarea asta? PICTORUL (cu plecăciune). Măria Ta. (Plecăciune către tablou.) Şi Măria Voastră. ŢEPEŞ (îl îmbrăţişează): Meştere. Cum ai ajuns aici? PICTORUL (zâmbind): Arta pătrunde uşor până şi la puşcărie. ŢEPEŞ: Atunci oi fi eu vreun artist? PICTORUL: În felul dumneavoastră, da! Poate chiar un geniu. (Luându-l de mână şi ducându-l spre tablou). Ştiţi ce se degajă de aici? Din toată această fizionomie halucinantă? Geniul...ŢEPEŞ (cercetând placid tabloul): Cine e? Noul domn? Te-ai dat şi cu ăsta? Cine e? PICTORUL: Care? ŢEPEŞ: Individul. PICTORUL (surprins): Poate glumiţi ... (supărat). Păi nu mi-aţi pozat, Măria Voastră pe tron ... ŢEPEŞ: Care tron? PICTORUL: Mi-aţi îngăduit să fiu mereu în preajmă, ca să vă surprind ... ŢEPEŞ: Asupra faptului?

PICTORUL: ... Trăsăturile ... Am fost şi pe câmpul de luptă. V-am privit în suflet. Apoi v-am privit în ambianţa groaznică şi tare ... că acolo mi-am pierdut o mână pictându-vă, când m-am ţinut după dumneavoastră cu şevaletul şi-am pătruns în tabăra turcească... (Mândru.) E cea mai bună operă a mea. Dicţionarul ... începusem să întocmesc un dictionar, o pasiune auxiliară a mea ... mi l-au luat oamenii lui Radu. La o perch iziţie. S-a pierdut... (Marin Sorescu, A treia ţeapă)

1. Numeşte câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: pasiune şi perchiziţie. 2 puncte 2. Explică rolul parantezelor în secvenţa: ,,(Plecăciune către tablou)". 2 puncte 3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/expresie care să conțină substantivul mână. 2 puncte 4. Transcrie două cuvinte care aparţin limbajului neologic. 4 puncte 5. Precizează tema discuției dintre cele două personaje din fragmentul citat. 4 puncte 6. Selectează, din text, două cuvinte/grupuri de cuvinte care să aparţină registrului stilistic colocvial. 4 puncte 7. Prezintă rolul indicațiilor scenice din fragmentul dat. 4 puncte 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului dramatic. 4 puncte 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte (şase-zece rânduri), replica Pictorului: Arta pătrunde uşor până şi la puşcărie.

4 puncte

III. Citeşte următorul text:

TABLOUL I

Paracliserul, undeva lângă uşă, se uită fix la uşă. Ca şi când ar aştepta să vină cineva. Nu mai vine nimeni la catedrală, e limpede. Omul dă din cap, priveşte la pereţi, clatină iar capul, merge spre altar şi se întoarce cu o lumânare. O pune jos, mai aduce una, apoi alta, câteva braţe. PARACLISERUL (În mijlocul catedralei, cu o lumânare aprinsă în mână): Parcă ar arde o albină... Flacăra o ia în sus, fumul o ia în lături. Se depune pe pereţi: semn că flacăra şi-a găsit adevăratul ei drum. În sus. (Privind în jur) Pietrele acestea sunt îngrozitor de noi! Îngrozitor de neafumate. Rânjesc ca nişte dinţi de drac. (Trist) Aici, nicio lumină n-a ajuns în cer ... (Încet, cu durere şi oarecare vină în glas) Treaba mea e să aprind lumânările şi... atât. Am grijă de sfeşnice şi cădelniţe. Le pun oamenilor făclia în mână, şi atât. Mă retrag într-un colţ şi mă uit cum se roagă. (Încearcă să-i vadă cum se roagă) (Certându-se) Cine ai vrea să se roage? (Schimbând lumânarea în mâna cealaltă, ca şi când l-ar durea.) Aici nu mai intră nimeni. (Râzând) Numai eu am dat buzna. (Grav) Adică, m-am pomenit aici. M-am pomenit cu lumânarea în mână şi cântând:„Veşnica pomenire!" (Chinuindu-şi memoria) De când mă ştiu, nu-mi amintesc să fi văzut pe altcineva intrând. (În taină) E o catedrală uitată. Oamenii atât s-au istovit clădind-o, încât, cum i-au pus moţul săgeţii în vârf, cum au uitat-o. Începuseră s-o uite de mult, de secole, iar în clipa aceea uitarea s-a produs, totală, instantaneu.

(Marin Sorescu, Paracliserul)

1. Numeşte câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: bucurie şi apărare. 2 puncte 2. Explică rolul semnului exclamării în secvenţa: Ce bucurie! 2 puncte 3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/expresie care să conțină verbul a aduce. 2 puncte 4. Transcrie două cuvinte folosite cu sensul conotativ. 4 puncte 5. Precizează tema discutiei dintre cele două personaje din fragmentul citat. 4 puncte 6. Selectează, din text, două cuvinte/grupuri de cuvinte care să reprezinte mărci ale adresării directe. 4 puncte 7. Prezintă rolul indicatiilor scenice din fragmentul dat. 4 puncte 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului dramatic. 4 puncte 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte (şase-zece rânduri), următoarea replică: E o catedrală uitată. Oamenii atât s-au istovit clădind-o, încât, cum i-au pus moţul săgeţii în vârf, cum au uitat-o. Începuseră s-o uite de mult, de secole, iar în clipa aceea uitarea s-a produs, totală, instantaneu. 4 puncte

IV. Scrie un text de tip argumentativ de 150-300 de cuvinte (15-30 de rânduri) despre tăcere, pornind de la următoarea afirmaţie a lui Traian Demetrescu: Sunt tăceri care spun mai mult decât vorbele.

În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie: - să respecţi structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; - să ai conţinutul adecvat argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei/a propriei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; - să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi de punctuaţie) şi

limitele de spaţiu indicate.