Care dintre noi n-a avut vreodată un moment de mare durere?Cine n-a simţit în vreun moment al vieţii dorinţa de a renunţa?

Cine încă nu s-a simţit singur, extrem de singur şi a avut senzaţia de a fi pierdut sensul speranţei?

Nici oamenii faimoşi, bogaţi, importanţi nu sunt scutiţi de a avea momentele lor de singurătate şi de adâncă amărăciune ...

La fel i s-a întâmplat unuia din recunoscuţii compozitori ai tuturor timpurilor, Ludwig Van Beethoven, născut in anul 1770, în Bonn, Germania, şi a murit in anul 1827, în Viena, Austria ...

Beethoven trăia una din aceste zile triste, fără strălucire şi fără lumină. Era foarte abătut din cauza morţii unui principe al Germaniei care fusese

ca un tată pentru el ...

Beethoven trăia una din aceste zile triste, fără strălucire şi fără lumină. Era foarte abătut din cauza morţii unui principe al Germaniei care fusese

ca un tată pentru el ...

Tânărul compozitor suferea de o mare lipsă de afectivitate. Tatăl său era alcoolic înrăit şi îl bătea. A murit pe stradă din această cauză ...

Tânărul compozitor suferea de o mare lipsă de afectivitate. Tatăl său era alcoolic înrăit şi îl bătea. A murit pe stradă din această cauză ...

Mama sa a murit foarte tânără. Fratele său de sânge nu l-a ajutat niciodată cu nimic şi la toate astea se adăuga agravarea bolii sale. Simptomele de

surzenie începeau să-l tulbure, gata să-l lase nervos şi iritat ...

Mama sa a murit foarte tânără. Fratele său de sânge nu l-a ajutat niciodată cu nimic şi la toate astea se adăuga agravarea bolii sale. Simptomele de

surzenie începeau să-l tulbure, gata să-l lase nervos şi iritat ...

Beethoven putea să audă doar folosind un fel de trombon ( palnie ) acustic în ureche. Lua cu sine totdeauna o hârtie şi un caiet pentru ca oamenii să-şi scrie ideile şi aşa să poată comunica, însă nu toţi aveau răbdare pentru asta, nici ca să-le citească de pe buze ...

Văzând că nimeni nu-l înţelegea şi nici nu-l ajuta, Beethoven se retrase în sine şi se izolase. De aceea dobândi faima de mizantrop. Din cauza tuturor acestor motive, compozitorul căzu într-o profundă depresiune. Ajunsese să scrie un testament, zicând că se va sinucide.

Dar cum niciun fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, sosi ajutorul spiritual, prin intermediul unei fete oarbe, care locuia în aceeaşi modestă pensiune, unde se mutase Beethoven, şi care îi spuse aproape strigând „Eu aş da totul ca să pot vedea o noapte cu clar de lună”.

Auzind-o, Beethoven se emoţionă până la lacrimi. La urma urmei, el putea vedea! El îşi putea pune măiestria în compoziţiile sale ...

Pofta de viaţă îi reveni şi atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanităţii: „Sonata Clar de lună”.

În tema sa, melodia imita paşii lenţi ai unor persoane, probabil ai săi sau ai altora, care duceau sicriul mortuar

al principelui, protectorul său ...

În tema sa, melodia imita paşii lenţi ai unor persoane, probabil ai săi sau ai altora, care duceau sicriul mortuar

al principelui, protectorul său ...

Privind la cerul argintat de clarul de lună şi amintindu-şi de tânăra oarbă, ca şi când s-ar întreba de cauza morţii unui mecena atât de iubit, el se lasă cufundat într‑un moment de

adâncă meditaţie transcendentală.

Unii specialişti în muzică spun că cele trei note, care se repetă insistent în tema primei părţi a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvântului

„why?” (de ce?) sau ale altui cuvânt sinonim, în germană ...

După ani de la depăşirea suferinţei, va veni incomparabila “Odă a bucuriei”, ultima parte din Simfonia a IX-a, care încununează misiunea acestui compozitor, deja cu totul surd.“Oda bucuriei” exprimă recunoştinţa sa adusă vieţii, pentru faptul de a nu se fi sinucis ...

Totul datorită acelei fete oarbe, care i-a inspirat dorinţa de a transpune în note muzicale o noapte cu lună ...

Cu sensibilitatea sa, Beethoven a descris, prin melodie, frumuseţea unei nopţi scăldate de clarul de lună [razele lunii], pentru cineva care nu putea vedea cu propriii săi ochi.

„Ludwig van Beethoven este unanim recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. El a lăsat posterităţii opere nemuritoare, printre care: nouă simfonii (a III-a Eroica, a IV-a a Destinului, a VI-a Pastorala, a IX-a cu finalul Oda bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene); cinci concerte pentru pian şi orchestră (remarcabile al IV-lea şi al V-lea Imperialul); un concert pentru vioară şi orchestră; Missa solemnis; 32 Sonate pentru pian (printre care a VIII-a Patetica, a XIV-a Clar de lună, a XXIII-a Appassionata); Sonate pentru vioară şi pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer); 16 cvartete pentru coarde; Opera Fidelio. Producţia muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradiţional ca o punte între Clasicism şi Romantism”.

Clar de lună este Sonata pentru pian nr. XIV în do diez minor, cunoscută şi cu numele de Sonata lunii. Beethoven a compus această sonată în 1801 şi a

dedicat-o Contesei Giulietta Guicciardi de care era îndrăgostit. În 1832, poetul Ludwig Rellstab a comparat melodia

acestei sonate cu lumina lunii reflectată pe un lac. De atunci piesa este cunoscută

ca “Sonata lunii”.Sonata are trei mişcări (părţi).