solutii la controlul anaf

7/25/2019 Solutii La Controlul Anaf

http://slidepdf.com/reader/full/solutii-la-controlul-anaf 1/29

Horaţiu Sasu - Tips & tricks care îţi salvează afacerea în relaţia cu ANAF

http://www.afacericuprofit.net/

1

Tips & tricks

care îţi salvează afacerea

în relaţia cu ANAF

Motto: „Oare…ce s-ar întâmpla dacă legile economice şi fiscale ar fi concepute doarde către antreprenori (creatori de locuri de munca şi de plusvaloare) şi nu de către bugetari(care acum fac legile, se bucură din plin de beneficiile lor şi râd de prima categorie) cum seîntâmplă de 25 de ani.

Oare ce s-ar întâmpla dacă în momentul angajarii unui bugetar la o instituţ ie, evident,bugetară, ar fi instruit ca salariul lui este plătit în excusivitate de către sectorul privat şi ca atareeste obligat să aibă un comportament cuviincios şi nu ireverenţios cum se întâmplă de multe, prea multe ori acum. Dar cine să-l instruiasca pe acest proaspăt bugetar, unul cu vechi state indomeniu? Hai ca asta-i chiar bună!”

Anonim de pe net (mesaj şters la scurt timp după postare...)

Horaţiu Sasu are dublă specializare - jurist şi

economist – iar în prezent activează ca şi consultant

în afaceri şi trainer.

Are experienţă de 16 ani în consilierea societăţilor

române şi mixte (româno-germane, româno-belgiene,

româno-austriece etc.), precum şi a societăţilor publice,

în domeniile:

* Creşterea performanţei companiei/salariaţilor

* Externalizarea activităţilor şi/sau utilizarea colaboratorilor (PFA,convenţii civile, asocieri)

* Măsuri de creştere a numărului de clienţi şi a profitului companiei

* Finanţări cu dobândă zero şi consultanţă din partea finanţatorului

* Instruirea personalizată a salariaţilor pentru creşterea performanţei şi profitului

* Administrarea documentelor de HR. Evitarea litigiilor de muncă

* Consultanţă împreună cu echipa - înainte, în timpul şi dupăcontrolul ANAF şi ITM.

http://www.afacericuprofit.net







2

Ce vei găsi în acest ebook...

Situaţii din practică

1. Confruntare, colaborare sau „armistiţiu”?

2. Cunoaşte-ţi drepturile!

3. Aplicaţie: frauda fiscală nu există „că aşa spun eu,

inspectoru' ”, ci trebuie dovedită!

4. Duşul rece: şi noi, contribuabilii, mai greşim.

Atunci…?

5. Şi dacă ANAF susţine morţiş că am greşit? Iată

două întrebări care încurcă organul de control fiscal

6. Facturile incomplete. Vestea cea bună: sunt

deductibile!!!

Acest ebook este un material gratuit. El poate fi transmis liber, parţial sautotal , spre a fi de ajutor oricui vrea să afle o parte din ceea ce e de făcut înfaţa controalelor ANAF. În caz de reproducere parţială, aceasta se va facecu indicarea autorului Horaţiu Sasu.

Trimite oricui are nevoie de aceste informaţii !





3

Situaţii din practică

Un client de-al meu mă sună supărat că, laun control fiscal, din 3500 de foi de delegaţie,inspectorii au considerat că 7-8 auneregularităţi, iar pentru acest fapt areconsiderat toate cele 3500 de delegaţii cafiind venituri salariale, rezultând impozite şicontribuţii calculate retroactiv de circa 200.000de lei, cu accesorii de încă 100.000 de lei.

Toate acestea motivate doar prin 7-8 delegaţii pe care organul fiscal le-aconsiderat în neregulă, fără altă motivare în fapt şi în drept!

Un alt client mi-a povestit că la showroom-ul său din Cluj a venit DAF(Direcţia Antifraudă Fiscală, cea care a închis restaurante pentru câteva zeci debani găsiţi în plus sau în minus) şi i-a cerut documentele de provenienţă a mărfii.Contribuabilul i le-a pus pe masă, la care reprezentanţii DAF au spus că ei nuconsideră că sunt documente de provenienţă, deşi contribuabilul le-a arătat punctcu punct, pentru fiecare reper de marfă, că actele erau în regulă. DAF a dispussechestrarea mărfii, inclusiv a mărfii care fusese achitată de cumpărători (deciinclusiv a mărfii care NU mai era în proprietatea clientului meu!), adusă înshowroom ca să fie predată clienţilor care erau deja acolo ca să ridice marfa!

Când contribuabilul le-a atras atenţia, reprezentanţii DAF au spus că „n-aveţi decâtsă contestaţi”…

Bun, cei doi au avut soluţii de a-şi continua afacerea – primul avea bani încont, a plătit, iar acum se judecă, al doilea a cerut partenerilor reînnoirea stocului.

Unul din cei căruia i s-a închis un magazin pentru 2 lei în plus, în casă, adeschis alt magazin 50 de metri mai încolo.

Tu ai soluţii pentrucontinuarea afacerii?

Cei de mai sus – ca şi mulţi alţii - au găsit argumente în lupta cu ANAF (şiDAF face parte tot din ANAF). Alţii nu au găsit. Spre exemplu, o mare companie derecrutare şi selecţie la nivel european şi-a declarat în insolvenţă subsidiara dinRomânia, preferând să facă astfel după un control ANAF în care i s -au imputat 4

milioane de euro de pe diurnele din străinătate!





4

Ca să găseşti şi TU argumente…

Ca să ştii exact ce ai de făcut şi când greşeşti şi când aidreptate…

Ca să curmi eficient abuzurile care te pot falimenta…

… te rog să citeşti atent ceea ce urmează.

Să discutăm acum câteva aspecte mai sensibile.

1. Confruntare, colaborare sau „armistiţiu”?

Personal sunt pentru colaborare şi îndrumare. Şi mă îndoiesc căvreun antreprenor, contabil/economist sau consilier juridic ori avocat şi-ar dori

altceva decât colaborare şi bună-credinţă. Aşadar, colaborare din partea

contribuabilului, dar nu în defavoarea sa.

Îndrumare din partea organului de control şi excluderea interpretărilorabuzive ale legii. Mai greşeşte şi contribuabilul. Dacă e din eroare sau chiar dinneglijenţă, se impune aplicarea prezumţiei de nevinovăţie. Dacă e cu rea-credinţăşi cu scopul de fraudă pentru care organele de control au strâns dovezi(dincolo de simpla lor presupunere şi analogie cu cazuri similare), atunci săplătească! Dar numai pe bază de dovezi!

Confruntarea apare când fie una fie cealaltă dintre părţi începe cuexagerări: fie contribuabilul insistă că factura de la firma fantomă, declaratăinactivă de secole, este factură „adevărată”, fie organul de control „scoate” abuzivşi fără bază legală, de la cheltuieli, facturi peste facturi, ca să recalculeze impozitulpe profit, să refuze rambursarea TVA şi să mai primească şi penalităţi şi dobânzide întârziere, iar din 2016 – şi penalităţi de nedeclarare, care duc sancţiunile la60% pe an din valoarea „scoasă” de inspectori.

Părţile – contribuabil şi organ de control – sunt cele care aleg:confruntare, colaborare sau „armistiţiu”?





5

2. Cunoaşte-ţi drepturile!

Este imperativ ca tu şi organul fiscal să vă cunoaşteţi drepturile şi limitele.Care drepturi, care limite?

De unde să ţi le cunoşti?

din lege

Dar...

Cum să faci să cunoşti toate legile fiscale, pentru a ieşi cubine din control?

Întrebarea asta o primesc foarte frecvent.

Nu poţi.

Ca manager, nu asta e sarcina ta. Ca şi economist sau contabil, adeseasubtilităţile juridice îţi scapă. E normal.

Ca şi avocat sau consilier juridic, este vitală colaborarea cu un economist sau

contabil, care să îţi explice DE CE a luat aceste decizii care urmează să fiecontestate la instanţă (şi unde a greşit sub aspect contabil sau fiscal – dacă agreşit).

Vestea bună e că nici inspectorul fiscal nu e stăpân petoate domeniile pe care le presupune inspecţia. Profită şi fii cu un pas înaintea lui – eu şi alţii te învăţăm asta!

Îţi voi da în acest ebook câteva sfaturi ca să ai permanent contact cu legeaaplicată în favoarea TA şi cu decizia corectă.

De unde îţi mai poţi afla drepturile?

din păţaniile altora

Ai prieteni, cunoştinţe, rude care au afaceri şi i-a întrebat ANAF desănătate? Nu-i aşa că ar fi indicat să asculţi cu mare atenţie când spun prin ce autrecut?

Contabilul tău sau echipa ta de contabili şi consultanţi fiscali a trecut prin

controale? Ba bine că nu!





6

Cum au trecut, cu ce se laudă? E o altă sursă de informaţii foarte valoroasă. Ai un prieten avocat sau jurist priceput în contracararea efectelor

controalelor fiscale? Ţi-a povestit vreunul de vreo speţă rezolvată la nivel europeanşi care te apără pe tine?

Ţi-a spus cum eşti apărat de percheziţia la domiciliu?

Îţi povesteşte cât de uşor e să scapi de acuzaţia de fraudă fiscală, chiar dacăeşti într-un lanţ comercial în care a apărut şi o firmă fantomă? Te linişteşte spunându-ţi că poţi recupera TVA chiar dacă ai primit o factură

de la o astfel de firmă?

Consultantul fiscal pe care îlchemi se uită prin x metri cubi de hârtiisau ştie să citească şi contracte şi să îţispună că trebuie îndreptată de urgenţăo clauză contractuală prin care aistabilit când se facturează marfa sauserviciul (clauză nulă) şi să îţi spunăcum să o înlocuieşti cu cea echivalentă,care e perfect valabilă?

Unii dintre cei de mai sus nu ştiu, alţii ştiu dar nu spun. Ciudat? Nu!Pentru că din astfel de informaţii se câştigă milioane de euro anual. De cesă se facă publice?

Ei bine, eu vreau să fac publice – dar numai pentru publicul care vrea- aceste repere care îţi salvează afacerea. Le fac publice în primul rândprin acest ebook şi în alte materiale gratuite, iar apoi, numai între noidiscutăm informaţii care nu sunt pentru oricine... în câteva zile.

În sfârşit, de unde mai poţi să afli cum să îţi aperi drepturile?

Din deciziile favorabile ale instanţelor

E o sursă excepţională, care te scapă de 80% dinemoţii, dar nu o cunosc nici 10% dintre cei implicaţi(antreprenori, manageri, contabili, avocaţi/jurişti).

Şi aici ne referim la deciziile instanţelor române şi acelor europene.

Instanţele române apără mai puţin, dar apără. Spre exemplu, într-o cauzăpuţin cunoscută încă (e vorba de cauza Nidera) ANAF a fost obligată săramburseze companiei respective TVA de 11 milioane de lei. În altă cauză ANAF a





7

fost obligată de instanţe la plata de dobânzi fiscale aferente taxei auto încasa tenelegal şi nerestituite (ştii cum restituie ANAF taxa – sau ai aflat: pe tranşe întinse în timp… nu-i nimic, sunt şi instanţe care obligă ANAF la plata de dobânzi pânăcând achită efectiv taxa!).

Că veni vorba de taxa auto… Ea face legătura cu deciziile Curţii de Justiţie

a Uniunii Europene, care a anulat de două ori taxa. A anulat-o o dată ca taxă deprimă înmatriculare, Guvernul i-a schimbat numele, iar Curtea Europeană a maianulat-o o dată. (Nu confunda CJUE cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului – CEDO, care are şi ea câteva decizii care apără de abuzuri în viaţa de afaceri.Asemănarea este că atât deciziile CJUE cât şi cele CEDO sunt obligatoriu deaplicat în toate statele europene, imediat ce au fost emise).

Vreau să îţi vorbesc despre multe decizii ale Curţii de Justiţie aUniunii Europene în favoarea ta ca şi contribuabil. Dacă deja ţi le-a spusavocatul, juristul, consultantul fiscal – e excelent!

Spre exemplu: există (şi vom discuta fie în următoarele materiale

gratuite fie într-un curs online „cu uşile închise”)decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene carepermit recuperarea TVA chiar dacă ai fost angrenat într-un mecanism fraudulos, atunci când Finanţele nuau dovedit că ai fost de rea-credinţă, vinovat, cândFinanţele nu sunt în stare să dovedească faptul căai acţionat cu intenţia de a prejudicia statul…

vom discuta şi de decizii în care s-a arătat că în lipsa

altor documente justificative decât factura, totuşi,deducerea TVA este posibilă

în ciuda limitărilor aduse de Codul fiscal român (şi nu numai) care încearcăsă îngrădească plata serviciilor de consultanţă, mai ales a celor pe bază deabonament lunar, CJUE a decis că acestea sunt perfect valabile, fărăhârţogăraia pe care o cere legea! (o decizie pe care, ciudat, nu o cunosc toţiavocaţii, deşi sunt primii interesaţi de ea)

vom arăta că factura, chiar dacă nu conţine toate elementele prevăzute delege, este valabilă şi obligă fiscul să recunoască cheltuielile deductibile – şiasta pentru că aşa spune Curtea Europeană de Justiţie, împotriva Codului

fiscal, împotriva practicii ANAF şi chiar împotriva deciziilor anterioare aleÎnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, care trebuie să se adaptezedeciziilor europene mult mai favorabile contribuabilului!

Pentru avocaţi, jurişti şi contabili: susţin că a cunoaşte deciziile care îlapără pe contribuabil sunt o trambulină în carieră. Te distanţează deturmă. Abia 1-2 avocaţi dintr-un oraş mai mare ştiu ce au de făcut cuadevărat într-un litigiu fiscal. Acolo e miza mare, acolo sunt clienţii careaşteaptă soluţii şi plătesc zdravăn pentru ele. Cine le dă aceste soluţii?





8

Iar pentru antreprenori… A avea alături, la îndemână în caz de nevoie, specialiştii care cunosc

legile fiscale şi cele privind contractele +A profita de practica altora (şi de rezultatele pozitive şi de greşeli) +A-ţi cunoaşte drepturile, aşa cum le afli din ceea ce îţi ofer (în ebook, în

alte materiale gratuite şi la cursul online „cu uşile închise”), de la

persoanele de specialitate şi din ceea ce găseşti pe orice sursă care teajută este CHEIA SALVĂRII AFACERII TALE.Cuvinte mari? Deloc. Ai văzut cum a închis DAF-ul pentru trei luni

restaureante şi cofetării pentru că a găsit câţiva lei în plus sau în minus încasă; ca să ştii ce să facii dacă ţi se întâmplă şi ţie citeşte cele din acestebook şi din alte materiale şi urmează ce spun în curs. Şi vei vedea că nusunt cuvinte mari: vorbim efectiv de CHEIA SALVĂRII AFACERII TALE.

Permite-mi câteva sfaturi pe care le dau managerilor. Citite decontabili, economişti, avocaţi, jurişti, ele dau un reper foarte clar despre:

* ce au de făcut sub aspect profesional ca să fie utili la control (adicăexact unde îl doare mai tare pe manager sau antreprenor)* ce aşteaptă de la ei antreprenorul/managerul.Pentru antreprenori, cum am spus, sunt o parte din cheia succesului.

2.1. Alege-ţi un contabil care să ştie şi fiscalitate

Fiscalitatea şi contabilitatea sunt două linii paralele pentru mulţi contabili:90% doar introduc datele din facturi, 7-8% adoptă nişte scheme mai mult sau maipuţin clasice de optimizare fiscală şi numai 2-3% ştiu şi să te ajute să rămâi, legal,

cu mai puţini bani în buzunar. Ştii diferenţa dintre un matematician, un contabil şi un fiscalist, nu? Când îi întrebi cât fac 1+1, matematicianul spune „doi”, contabilul spune „probabil 2”, iarfiscalistul se uită la tine şi te întreabă: „cât vrei să facă?”.

Tu ce fel de contabil ai, cât ştie cât fac 1+1?

Afli dacă îi pui câteva întrebări de genul: cum pottransmite clienţilor mei neplătitori de TVA marfă fără TVA,

în mod legal, chiar dacă eu sunt plătitor de TVA? Cumfolosesc concomitent (tot legal, desigur) o firmă plătitoarede impozit pe profit şi o microîntreprindere pentru a reduceimpozitele? Cum utilizez marca societăţii mele pentru aavea impozite reduse? Şi, dacă tot vorbim de impozit peprofit, cum trec urgent de la microîntreprindere la societateplătitoare de impozit pe profit sau invers?

Să îţi dau un exemplu, cu primul contabil pe care l-am avut la firmă: la unmoment dat, am achiziţionat de la o persoană fizică nişte cursuri, manuale,

produse pe CD etc. Nu sume mari. La care contabilul: „Da, dar cei care le-auvândut trebuie să facă dovada că le deţineau în mod legal”. I-am reamintit că





9

avem prezumţia de bună-credinţă şi de nevinovăţie, deci NU eu trebuie să facdovada că NU sunt infractor, şi i-am dat şi textele legale, arătându-i cum le putemfolosi la un control fiscal. După toată munca se uită senin la mine şi î mi spune: „Horaţiu, dacă vine vreun control, le voi spune că eu te-am atenţionat că trebuiesă faci dovada”.

I-am cerut în acel minut actele firmei şi m-am dus la alt contabil, caremătură pe jos cu ANAF din trei judeţe, ori de câte ori ANAF face abuzuri. Iaracest al doilea contabil înţelege şi când îi vorbesc de condiţiile evaziunii fiscale(căci multe ameninţări cu evaziunea fiscală nu pot fi puse în practică de ANAF totdin cauză că trebuie SĂ DOVEDEASCĂ efectuarea faptelor cu ştiinţă sau cuintenţie), şi cum poate fi folosit un contract ca să optimizezi fiscal cheltuielile sauveniturile, şi când îi dau metode de optimizare fiscală prin reducerea locurilor demuncă şi externalizare.

Numai contabilii şi economiştii din rândul celor 2-3% menţionaţi maisus te vor ajuta să îţi reduci impozitele cu mii sau zeci de mii de eurolunar.

Trimite acest material oricui are nevoie – e pentru mediul de afaceriromân!

2.2. Alege-ţi echipa care să îţi dea soluţia pentru impozitereduse

Nu e bine să laşi contabilul singur, chiar dacă e bun. El sau ea nu poate să

ştie toate chichiţele jonglării între contacte de muncă şi convenţii civile, nu poatesă vadă întotdeauna cum să folosească un contract în aşa fel încât să aducămaximum de beneficii fiscale şi multe altele. E nevoie de o echipă din care să nulipsească un jurist bun, un consultant care să vadă totul global, un om de resurseumane (cu atât mai bine dacă juristul sau consultantul sunt competenţi şi în HR!)şi… tu.

Da, tu. TU eşti cel care iei decizia. Şi nu trebuie să lipseşti din echipa… ta.





10

Juristul şi contabilul se înţeleg cum săutilizeze legea ca să îţi lase mai mulţi bani înbuzunar.

Contabilul şi omul de la resurse umane se înţeleg pe contribuţii, ţin în frâu bugetul de salarii sau

bugetul de cheltuieli cu colaboratori externi (vomajunge imediat şi acolo). Juristul şi consultantul se înţeleg ce au de făcut în eventualitatea unui litigiu fiscal sau de muncă şi propunsoluţii luând în considerare corelarea juridic-managerial ca să îţi aducă eficienţăprin aspecte pe care tu nu ai cum să le ştii.

Fără ei plăteşti la maxim.Cei care plătesc impozite la minim au lângă ei o echipă

interdisciplinară, calificată. Şi îşi ascultă echipa!

2.3. Găseşte soluţii pentru activitate flexibilă şi ieftină...fiscal

Unii se vor întreba: „Cum să plătesc atâţi salariaţi, şi contabil şi juristşi consultant în resurse umane…? Mai ales că NU am nevoie de ei tottimpul!”

Dacă nu ai nevoie de ei tot timpul, iar salariatul trebuie să lucreze tot timpulpentru a fi eficient, înseamnă că nu ai nevoie de ei ca şi salariaţi. Îi poţi folosi pebază de contracte de prestări-servicii, pe bază de convenţii civile, pe contracte cuPFA, SRL, cabinet(e) de contabilitate; poţi să colaborezi cu oameni din HR carelucrează la rezultat, nu la timpul cât stau la lucru, cu consultanţi plătiţi la proiect…

Îi aduci când ai nevoie, îi plăteşti aşadar la rezultat sau la proiect şi NU

plăteşti contribuţii. Adică scapi de vreo 30% din impozitele şi taxele cu salariile.





11

Bonus: au dispărut problemele cu ITM-ul şi ameninţarea cu amenzi de mii sau zecide mii de lei.

Ca să faci asta ai nevoie de întreaga echipă de care vorbeam. Sistemul delucru cu colaboratorii a fost implementat la o societate publică (!) şi soluţiile autrecut cu bine de patru controale ANAF, patru audituri şi două controale de laCurtea de Conturi. Deci funcţionează tot ce e LEGAL.

Reducerea taxelor aferente salariaţilor e LEGALĂ, dacă în loc desalariaţi foloseşti colaboratori. Şi mai ales dacă aceşti colaboratori teajută, la rândul lor, să reduci impozitele.


2.4. Învaţă să jonglezi cu prevederile legale

Aceasta cere experienţă, dar nu e foarte greu. Mai interesant e că înveţi totde la echipa menţionată mai sus, dacă ai mintea şi urechile deschise. Spreexemplu, în ce condiţii diurna din delegaţie (aspect de resurse umane) poate fireconsiderată ca venit salarial, cu cheltuielile aferente (aspect de contabilitate),cum demontezi abuzul Finanţelor în acest sens (aspect de consultant), ce faci înlitigiu (aspect de jurist) şi - eventual – cum deschizi dosar penal inspectorului fiscalpentru abuz (aspect de jurist şi consultant fiscal)?

Un exemplu: ce alegi între contract de comodat şi respectiv de închiriere, casă „dea bine” sub aspect fiscal? Îmbinarea contractelor cu fiscalitatea cere din nou

concursul unei părţi a membrilor echipei. Foarte important e ca TU să reţii soluţia şi argumentele pe care ţi le dau ei. Astfel, ştii data viitoare (când mai apareproblema) cum să te orientezi prin trei-patru domenii pentru o decizie cu impozite

minime.

În fine, poţi să te gândeşti că ai vrea să eficientizezi munca salariaţilor. Aiciconsultantul HR îi întreabă pe salariaţi aspectele de îmbunătăţit, corelarea acestora

cu situaţia companiei, propunând soluţii deopotrivă manageriale, juridice şi





12

„rentabile” fiscal, propune Regulamentul intern, fişe de post etc. etc. modificate, juristul le verifică şi tot aşa.

2.5. Reţine că nimeni nu te obligă să plăteşti impozite lamaxim... decât dacă vrei!

Aici reproduc o decizie a Curţii Supreme aStatelor Unite ale Americii: "fiecare cetăţean aredreptul să îşi aranjeze în aşa fel lucrurile încât săîşi minimalizeze obligaţiile fiscale. Nimeni nutrebuie să îşi planifice veniturile şi cheltuielile înfuncţie de exigenţele maxime ale Ministerului deFinanţe. Niciun cetăţean nu are datoria patrioticăde a plăti maximum de taxe".

(cauza Helvering vs. Gregory)

Decizia - care a făcut "carieră" pemapamond - arată un singur lucru: antreprenoruldecis să rămână cu mai mult în buzunar dupămunca sa are căi perfect legale să o facă şi NU

VA FI CONDAMNAT DE NIMENI, câtă vreme " se mişcă" în interiorul normelorlegale.

Deci, ce alegi: firmă cu fiscalitate redusă sau firmă cu fiscalitate împovărătoare?

Bănuiesc că firmă cu fiscalitate redusă sau chiar zero.

Cum să o aperi de suspiciunile ANAF, care te vede infractor pentrusimplul motiv că plăteşti impozite mai puţine, chiar dacă e legal ceea cefaci? Discutăm în cele ce urmează şi, mai pe larg, în materialele gratuitepe care ţi le voi pune la dispoziţie şi la curs.

Şi apropo de suspiciunile ANAF, care te vede din start infractor, începem cuce îi doare pe mulţi antreprenori (atenţie, contabili, economişti, jurişti,, avocaţi,consultanţi: dacă înţelegi ce îi doare pe antreprenori şi le dai soluţii, înţelegi cumva evolua cariera ta? Purtată ca vântul de reclama din gură în gură!).

Aşadar începem cu:

- faptul uluitor că până la proba contrară eşti considerat contribuabil debună-credinţă (ţi-a spus asta ANAF, nu?)- faptul că eşti nevinovat până când o instanţă va considera în mod definitiv

(şi numai dacă e cazul), că de fapt eşti vinovat.

Alături de cunoaşterea drepturilor (despre care vei avea niştesurprize la curs…), faptul că ai de partea ta apărare prin lege şi că Fiscultrebuie să dovedească faptul că eşti vinovat – iar NU tu să dovedeşti căeşti nevinovat – schimbă total datele problemei în timpul controlului.

Următoarele două teme sunt dedicate relaxării tale…





13

2.6. Buna credinţă şi prezumţia de nevinovăţie: ştii să lefoloseşti în favoarea ta?

Buna credinţă...Ce e buna credinţă? În mare, e convingerea că faci ceva aşa cum trebuie –

legal, conceptual, cum vrei tu.

În Codul de procedură fiscală principiul e enunţat sub formă de„trebuie”:„Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate

pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii”.

Trebuie, normal că trebuie… Mai puţini ştiu că buna credinţă e tot „bună”atunci când faci ceva greşit, dar crezi din eroare că e bine cum faci. Aici e buba:când faci ceva greşit cu bună-credinţă, majoritatea inspectorilor te suspectează derea-credinţă.

Numai că… dimpotrivă, în cazul contribuabililor buna credinţă este

prezumată, presupusă prin lege, dar nu prin legile fiscale, ci prin Codul civil , pecare nu îl cunosc nici antreprenorii, nici contabilii şi nici ANAF, dar îl ştiu avocaţii şi juriştii. Ia uite ce frumos:

Art. 14 Noul Cod civil

Buna-credinţă (1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi

exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă,

în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri. (2) Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.

Dacă buna-credinţă a ta se presupune prin lege, e clar că, cineinvocă reaua-credinţă trebuie să o şi dovedească. Nu eu trebuie să mădezvinovăţesc, de parcă activitatea antreprenorială e derulată exclusiv deinfractori, ci organul fiscal trebuie să îmi dovedească faptul că am greşit,unde am greşit şi, mai ales, faptul că am greşit cu rea-credinţă, iar nu dinneglijenţă.

Şi adesea la controlul fiscal nu există diferenţa între neglijenţă şi

rea-credinţă. Ceea ce e grav. Trebuie să intervină instanţele de judecatăca să arate că simpla neglijenţă, mai ales când totul se poate rectifica, nu înseamnă să îl spulberi pe contribuabil de pe faţa pământului. Iată unexemplu în care a intervenit chiar instanţa supremă:

“Faptul că reclamanta (contribuabilul – nota autorului) a înregistrat greşitsuma de (…) lei în contul 771 în loc de contul 671 nu poate atrage obligareaacesteia la plata acestei sume ce reprezintă o cheltuială deductibilă. În raport deaceste considerente se reţine că reclamanta nu datorează suma menţionată înultimele acte de control financiar” (Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de

contencios administrativ, Decizia nr. 119 din 18 ianuarie 2000).Codul de procedură fiscală, unde găseşti multe soluţii la controlul





14

A.N.A.F., soluţii pe care le putem discuta numai „cu uşile închise” (când va fi gataproiectul la care lucrez) vine cu o completare şi mai favorabilă contribuabilului. Oscriu cu litere mari de tot:

Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia deimpunere pe bază de probe sau constatări proprii.

Nici nu am avut ce să las nesubliniat în textul de mai sus. Citeşte de câtevaori şi pune accentul de fiecare dată pe alt cuvânt – vei avea surpriza să vezi că aitot atâtea precizări câte citiri.

Mai vine şi Codul fiscal şi spune că, atunci când se consideră că o tranzacţie „nu are substrat economic” (mai exact când s-au dat facturi numai ca să se scadăcheltuielile), „organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunereemisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacţii sau, după caz, caurmare a reîncadrării formei unei tranzacţii, prin indicarea elementelor relevante în

legătură cu scopul şi conţinutul tranzacţiei ce face obiectul neluării înconsiderare/reîncadrării” (art. 11 alin. (1) Cod fiscal, partea finală).

Potrivit tuturor celor de mai sus, fiscul trebuie să găsească dovezi din caresă reiasă că situaţia e alta decât spune contribuabilul – spre exemplu: că un contract NU există; că un contract ascunde intenţia de fraudă fiscală (=evaziune fiscalăilegală), iar nu de optimizare fiscală (= evaziune fiscală legală) că maşina a fost folosită de agentul de vânzări şi în scop personal (sau, în anumite perioade, numai în scop personal).

Arată că îţi cunoşti drepturile. Dacă arăţi asta de la început, dai un semnal că nu e uşor să fii sancţionat.


Strâns legată de buna-credinţă este prezumţia denevinovăţie. Toţi contribuabilii beneficiază de ea.Faptul că la 300 de controale s-a descoperit oschemă de fraudă identică, iar la tine., al 301-leacontrol, din documente „pare” că s-a întâmplatacelaşi lucru, aceasta nu permite inspectoruluifiscal să te considere infractor. Nu are decât sădovedească faptul că a 301-a schemă e totinfracţiune. Dar trebuie să pornească de la zero, ca şicând nu ştie de celelalte 300 de cazuri.

Altfel cade în păcat...





15

Consecinţa prezumţiei de nevinovăţie e scurtă şi clară: nuexistă probe? Nu există evaziune!

… şi din nou sarcina probei faptei ilicite revine organului fiscal.

Într-un caz, concluziile controlului financiar au stabilit că doi administratoride societate au păcătuit grav:

* nu au înregistrat producţia realizată la preţ prestabilit,* nu au condus şi determinat evidenţa contabilă pe baza contabilităţii de

gestiune,* nu au determinat antecalculaţia în baza căreia s-au constituit preţurile

prestabilite,* nu au întocmit rapoarte de producţie zilnic, consumul de materii prime fiind

stabilite la sfârşitul lunii pe baza inventarierii

S-a considerat de către organele fiscale că, prin această activitate, cei doiadministratori au diminuat în mod voit baza de impozitare prin stabilirea unor

preţuri de vânzare pentru plata externă mai mici decât preţul de producţie.Organul de control fiscal, procedând la efectuarea obligaţiei fiscale datoratebugetului de stat au stabilit că, urmare a vânzărilor la extern, efectuate sub preţulde producţie, societatea administrată de inculpaţi s-a sustras de la plataimpozitului de profit în sumă de 52.583.570 lei şi a unei taxe pe valoare adăugatăde 24.753.818 lei.

Grav, nu?Dacă tu ai fi făcut aşa ceva, la ce te aşteptai în dosarul penal de evaziune?

Ei bine, cei doi administratori au fost achitaţi! De ce? Simplu: Această infracţiune se comite cu intenţie, fiind exclusă

săvârşirea acesteia din culpă (adică din neglijenţă). Iar intenţia de fraudă sedovedeşte, nu se presupune! Dimpotrivă, ceea ce se presupune estenevinovăţia, buna-credinţă. Câtă vreme organele fiscale şi organele deurmărire penală NU dovedesc că s-a acţionat cu rea-credinţă şi cu vinovăţie, NUPOŢI FI CONDAMNAT. Ia uite ce spune instanţa în cazul de mai sus:

Revenea urmăririi penale sarcina ca în virtutea rolului ei activ să

administreze probe din care să rezulte * că inculpaţii, în calitate de administratori ai S.C. (…), cu intenţie, au vând utla export produse finite sub preţul de producţie, diminuând astfel baza deimpozitare şi în consecinţă diminuarea veniturilor deţinute şi a celorlalte obligaţiicătre stat,

* să demonstreze către ce firmă străină din Turcia au fost exportate aceste produse,

* cu ce preţ s-au cumpărat aceste produse* ce s-a întâmplat cu banii obţinuţi (au fost repatriaţi sau nu, au fost

repatriaţi parţial şi în ce procent, ce s-a întâmplat cu sumele nerepatriate etc.





16

În cauză – spune instanţa care i-a achitat pe cei doi administratori - nuexistă o expertiză contabilă care să stabilească în mod cert dacă masa impozabilăa fost diminuată şi cu ce sumă anume.

Actul de control efectuat în cauză de Finanţe nu poate constitui un mijloceficient de probă – a arătat în acelaşi caz instanţa - el conţinând serioaseneajunsuri. Astfel, în stabilirea prejudiciului nu se foloseşte un sistem unitar

de apreciere şi analiză folosindu-se unităţi de analiză distincte, bazate pe oaprecieze aproximativă care conduc în cele din urmă la un prejudiciuestimativ, nu la un prejudiciu cert .

De asemenea, nu se arată ce dispoziţii legale au fost încălcate încontabilitatea unităţii, atât cu prilejul stabilirii preţului de producţie, al preţului devânzare la export, cât şi cu prilejul întocmirii şi evidenţierii veniturilor şicheltuielilor în contabilitatea firmei.

Expertizele contabile efectuate în cursul cercetării judecătoreşti auarătat în schimb că inculpaţii nu au produs niciun prejudiciu, nu s-au sustras de la plata obligaţiilor către stat şi nu au diminuat masaimpozabilă sau taxabilă a societăţii.

Aşa fiind instanţa i-a achitat pe cei în cauză, constatând că organele deurmărire penală nu au putut proba că existenţa faptei şi a intenţiei inculpaţilor însăvârşirea infracţiunii, astfel că în mod legal instanţele inferioare au dispusachitarea inculpaţilor în virtutea principiului „e totuna a fi cu a nu putea proba” .

Mult mai multe cazuri vom discuta numai între noi, peste puţin timp…


3. Aplicaţie: frauda fiscală nu există „că aşa spuneu, inspectoru' ”, ci trebuie dovedită!

Subiect „exploziv ”: lupta cu ANAFca să dovedeşti că nu eşti infractor şi să îţi aperi agoniseala.

Partea bună e că există multe elementecare mai temperează zelul organelor decontrol, mai ales când cazul ajunge lainstanţe.

Problema are ca punct centralgreutatea sau chiar imposibilitatea probăriiDE CĂTRE ORGANUL FISCAL a evaziuniifiscal e, ca şi încadrarea abuzivă ca evaziunea unor fapte pe care instanţele le

reîncadrează conform realităţii.





17

E bine să ştii că există evaziune fiscală (evasio = a scăpa – de aici vine „evadare”) dedouă feluri:

a) legală (numită „optimizare fiscală”) b) ilegală (numită şi „fraudă fiscală”).

Un “inventar” de fraude… pe bune

Cele mai des întâlnite fapte de evaziune fiscală ilegală sunt: nedeclararea integrală a unor venituri supuse impozitelor şi taxelor elaborarea unor declaraţii false subevaluarea bazei impozabile, în special la produsele de import aplicarea unor impozite şi taxe mai mici decât cele prevăzute în legislaţia

fiscală dobândirea şi comercializarea unor produse fără documente de provenienţă

efectuarea de operaţiuni comerciale fictive elaborarea unor evidenţe incomplete, duble, privind impozitele şi taxeledatorate

înscrierea în evidenţele financiar-contabile a unor cheltuieli care nu suntaferente veniturilor

practicarea unor preţuri de livrare ori a unor cote de adaos comercial cu nivelmai ridicat decât al celor afişate, declarate sau înregistrate în contabilitate

distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevăruluiprivind livrările de mărfuri, preţurile folosite, comisioanele încasate sauplăţile

întocmirea unor declaraţii vamale false la importul sau exportul de mărfuri diminuarea veniturilor înscrise în contul de venituri, prin menţionarea greşită

a acestora în alte conturi necuprinderea unor operaţiuni ce intră în sfera TVA în baza de calcul a taxei

(spre exemplu venitul din închirieri) sau necuprinderea în TVA a tuturorfacturilor

neevidenţierea şi nevirarea TVA aferentă avansurilor încasate de la clienţi neaplicarea cotei zero prevăzută pentru operaţiunile de export (pentru TVA)

în cazul exporturilor derulate prin intermediari care efectuează operaţiuni deexport în nume propriu

sustragerea de la plata aferentă importurilor de bunuri, prin prezentarea învamă a unor acte fictive de donaţii, de la partenerii externi, în loc de acte decumpărare, precum şi neincluderea în decont a TVA avansată la plată învamă

înfiinţarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive nejustificarea cu documente legale a înregistrărilor compensaţiuni între conturi contabilizări de cheltuieli şi facturi fictive.

(sursa: Nicolae Hoanţă, Evaziunea fiscală, în Impozite şi taxe, EditorTribuna Economică, nr. 5/1996, pag. 75)





18

Infracţiunile de evaziune fiscală se împletesc (se află în concurs) şicu alte infracţiuni, dintre care des invocată este următoarea, prevăzută laart. 43 din Legea contabilităţii:

Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiuneacu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă

denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi aelementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituieinfracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii.

Bun, dar aici trebuie să fim atenţi! Extrem de atenţi, căci aici e greşeala în care cădem

singuri, ANAF ne colectează cu plasa de pescuit, ca pe peştiicare se aruncă singuri în plasă… şi apoi se plâng că au fostprinşi.

Atunci când găseşti o portiţă între două legi, care îţipermite să reduci impozitele, faci evaziune fiscală legală.

Atunci când chiar statul român dă posibilitatea de evaziune (scăparea detaxe), iar tu profiţi de ea, faci evaziune legală. Bunăoară, statul dă posibilitateaPFA-urilor să fie impozitate la normă. Mai exact, pentru anumite activităţi – IT,vinderea florilor etc. – PFA poate să plătească impozite şi contribuţii la 9.600 de leivenit anual, chiar dacă realizează 100.000 de lei venit). Dacă titularul PFA-uluiprofită de aceasta, face evaziune LEGALĂ.

Şi, mai clar, atunci când NU SE DOVEDEŞTE că ai făcut evaziune fiscalăILEGALĂ, înseamnă că totul e LEGAL.

De ce? Pentru că evaziunea ILEGALĂ trebuie dovedită. Temeinic! Spreexemplu, multe din infracţiunile de evaziune fiscală au ca şi condiţie absolutăreua-credinţă DOVEDITĂ de Fisc, intenţia de fraudă DOVEDITĂ de Fisc,scopul fraudulos DOVEDIT de Fisc.

Or, ce am aflat noi tocmai despre reaua-credinţă? Că trebuie DOVEDITĂ. De cine?

De onor organele de control… Şi ce se întâmplă dacă nu e dovedită? NU EXISTĂ INFRACŢIUNE DE EVAZIUNE FISCALĂ!

Să vedem un exemplu. Mai multe discutăm în viitoarele materiale gratuite,iar „crema” e numai pentru cine trebuie, păstrată la curs...

[Să lămurim ceva: în trecut am încercat să dau soluţii publice – eu şi alţii -atât la „Firma cu impozite zero” (primul şi deocamdată singurul curs online deacest tip din România) cât şi la „17 Alternative legale şi profitabile la

contractul de muncă” editat împreună cu Rentrop&Straton, devenit best seller





19

timp de patru ani, dar care, alături de alte scrieri ale consultanţilor în legătură cuoptimizarea fiscală… a dat idei Guvernului. Nu mai vreau aşa ceva. Dau soluţiiadecvate doar în cerc restrâns].

Aşadar să vedem un exemplu.

Să presupunem că nu înregistrez o factură de venituri. Automat scadeimpozitul pe venit/profit.

Este infracţiune de evaziune fiscală, adică este fraudă fiscală?Ca să fie fraudă fiscală trebuie ca această omisiune de înregistrare să se fi

produs cu intenţie, cu intenţia de a frauda statul.

Eu, contribuabil, sunt apărat de prezumţia de bună-credinţă şi denevinovăţie. Deci organul de control trebuie să DOVEDEASCĂ:

faptul că NU e vorba de o neglijenţă (care e eventual contravenţie lavreuna din legile privind contabilitatea),

că NU e vorba de neştiinţă (a uitat agentul de vânzări să îmi aducăfactura),

că NU e vorba de forţă majoră (am avut un accident de maşină pecând mergeam spre sediu şi am pierdut factura, iar după ce am statspitalizat două săptămâni îmi uitasem complet de ea).

DACĂ NU DOVEDEŞTE, încă odată: NU ESTE FRAUDĂ FISCALĂ!!! Este oneglijenţă, o omisiune, ce vreţi voi, care a dus la „evasio”, la scădereaimpozitelor, DAR NU E FRAUDĂ!!!

Or, mulţi inspectori care vin în control consideră omisiunea, neglijenţa,scăparea, ca fiind FRAUDĂ! Încalcă prezumţia de nevinovăţie cu nonşalanţă!!! Şiatunci să nu îi reclami pentru abuz în serviciu, purtare abuzivă şi alte fapte dinCodul penal?

Cel mai grav exemplu îl aflăm din presa economică, mai exact dinsăptămânalul „Capital”, care ne spune ce se întâmplă la controalele plătitorilor deTVA: „Practic, este verificat lanţul de tranzacţii, iar, dacă unul dintre furnizori a devenit, între timp, inactiv sau şi -a pierdut codul de TVA, consideră că celelaltefirme „ştiau sau ar fi trebuit să ştie că, prin achiziţia lor, participă la o operaţiune

implicată într -o fraudă privind TVA“, potrivit justificării din procesele verbale.Consecinţa este că inspectorii decid că societatea nu mai poate beneficia dedreptul de deducere a taxei şi îi blochează conturile, bunurile şi stocurile.





20

Situaţia este cel puţin bizară, mai ales că firmele cărora li se impută TVA aufăcut verificările cerute de Codul fiscal, adică au ataşat facturilor documentele careatestă că, la data tranzacţiei, furnizorul avea cod valabil de TVA şi nu era înRegistrul contribuabililor inactivi. Abordarea inspectorilor poate fi considerată chiarabsurdă, din moment ce alte metode de verificare nu numai că nu sunt prevăzutede legislaţie, dar nici nu pot fi întreprinse decât de Fisc. În fond, codul de TVA esteacordat firmelor de către Fisc, iar situaţia fiscală completă - declaraţiile, plăţile,balanţa etc. - nu pot fi puse la dispoziţia niciunui terţ, ci, exclusiv, a Fiscului” (conform Capital, ediţia 16-20 martie).

Încă din 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezavuat acest procedeual ANAF, dar şi al instanţelor care preiau fără discernământ afirmaţiileNEMOTIVATE şi NEFONDATE ale ANAF despre firmele „fantomă”.

Este bine să ştii că eşti apărat şi de instanţele române şi de ce le europene,aşa încât despre încă alte aspecte de acest gen vom discuta poate şi în altemateriale.

Vrei să ieşi cu succes din controlul ANAF, fără dobânzi, penalităţi

de 70% pe an, amenzi şi dosar penal?Vrei să eviţi poprirea sau sechestrul care pot ruina afacerea tasau a celor pe care îi consiliezi?

În curând vom discuta soluţii numai între noi, cu cine doreşte…






21

4. Duşul rece: şi noi, contribuabilii, mai greşim.Atunci… ?

„Restul e tăcere”. Bine a zis Shakespeare - se potriveşte mănuşă cândgreşim sub aspect contabil sau fiscal!

Există greşeli datorate neglijenţei sau omisiunii şi există greşeli care au labază intenţia clară de fraudă. Dacă greşeala se datorează neglijenţei proprii, nupoţi folosi ca argument neglijenţa proprie în raport cu organele fiscale. Să luămcazul unui taximetrist care are de plătit un impozit forfetar (la normă, cum amarătat). Să presupunem că, dacă în ianuarie taximetristul a optat pentruimpozitarea la normă, iar în aprilie devine salariat la o societate de transport şi

omite să încunoştiinţeze organele fiscale despre faptul că nu mai exercităactivitatea respectivă. Primeşte acasă după 2-3 ani deciziile de impunere, pentruactivitatea pe care nu o prestase, merge la Finanţe cu jalba-n proţap cum sespune, funcţionarii de acolo nu pot să facă nimic retroactiv, iar fostul taximetrist îşiangajează avocat şi cheamă Finanţele în judecată. Cazul e chiar real, iar instanţatot nu a reuşit să îl scutească pe taximetrist de la plată. Iată ce a constatatinstanţa:

„Administraţia financiară locală l -a informat pe reclamant, beneficiar al uneiautorizaţii de funcţionare ca taximetrist, că poate să întrerupă sau să suspende

această activitate în măsura în care formulează o cerere în acest sens şi depuneautorizaţia.

Reclamantul nu s-a conformat unor asemenea cerinţe, iar susţinerea că în perioada aprilie-noiembrie a fost angajat ca salariat, nu constituie prin ea însăşiun motiv de scutire la plata impozitului, de vreme ce a continuat să beneficieze deautorizaţia de funcţionare ca taximetrist, activitate pe care, de altfel, putea să odesfăşoare şi după program” (Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi decontencios administrativ, decizia nr. 440/R/CONT din 8 octombrie 2004).





22

Nedrept, nu? Mai ales că a fost oomisiune. Numai că legea e lege şi pentruuituci.

Bun, până acum a fost partea mai simplă apoveştii. Grav şi foarte grav este că ANAF şi-afăcut o „colecţie” de metode frauduloase, grupate pe „tematici”. Adeseori contribuabilii au impresia că“redescoperă roata”, “inventând” metodefrauduloase a căror depistare a devenit rutină pentru organele de control fiscal.

Aşa cum subliniază Codul fiscal, la deducerea cheltuielilor se au în vederenumai cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor înregistrate şi numaicheltuielile necesare pentru afacere. Aceasta înseamnă că va fi exclusă de lacalculul profitului impozabil orice cheltuială care NU s-a efectuat pentru realizarea

veniturilor obţinute (cheltuieli pentru interes personal, pentru plăcere, pentruacoperirea unor neglijenţe etc.).

Bunăoară, dacă luăm aspectul supradimensionării costurilor de producţie saua cheltuielilor activităţii desfăşurate, în scopul diminuării profitului sau venituluiimpozabil, fraudele descoperite se referă la:

înregistrarea în evidenţele financiar-contabile a unor cheltuieli care nusunt aferente veniturilor realizate;

menţinerea pe sold a unor cheltuieli sau diferenţe de preţ mai micidecât cele corespunzătoare mărfurilor şi produselor nevândute, existente în stoc;

supraevaluarea cheltuielilor aferente veniturilor şi a celor care suntdeductibile, cuprinderea pe costuri a unor cheltuieli ce nu privesc activitateasocietăţii, ci a altor societăţi ale aceluiaşi patron unde acesta are interese, înscopul de a micşora profitul impozabil al societăţilor plătitoare de impozit pe profit;

înregistrare pe cheltuieli a unor amenzi şi penalităţi pentru care nu seadmite deducerea fiscală;

includerea pe costuri sau cheltuieli a unor drepturi salariale fictive; înregistrarea prin actele contabile sau alte documente legale a unor

cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale.(sursa: Nicolae Hoanţă, Evaziunea fiscală, Editor Tribuna Economică,

Bucureşti, 1997, pag. 364-365)

Practica instanţelor este şi ea clară: înregistrarea în contabilitateacte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute în realitate,cu consecinţa diminuării venitului net şi, implicit, a obligaţiei fiscale cătrestat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziunefiscală1.

Dintr-un raport al fostei Gărzi Financiare, precursoarea DirecţieiAntifraudă Fiscală, reţinem o serie de forme de manifestare a evaziunii fiscale

1 Nicolae Hoanţă, Evaziunea fiscală, Editor Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, pag. 364-365.





23

ilegale următoarele practici de creştere artificială a cheltuielilor: - utilizarea facturilor false, aparţinând unor firme „fantomă", pentru

justificarea provenienţei unor mărfuri sau pentru a motiva cheltuieli nereale menitesă reducă nivelul impozitelor şi taxelor datorate bugetului; atenţie însă: CurteaEuropeană de Justiţie a spus limpede că, pentru a fi fraudă, trebuiedovedit că respectivul contribuabil a ştiut că ia parte la un mecanism

fraudulos!- prezentarea unor documente care susţin efectuarea de plăţi în numerar cusume de ordinul miliardelor de lei vechi, operaţiuni al căror scop este de a justificaformal finalizarea unor tranzacţii; mai nou, plăţile în numerar au fost retrânse şi mai mult decât în trecut. Nu ştim dacă s-a redus evaziunea, dar în modcert au crescut încasările băncilor, pentru că legiuitorul „nu a reuşit” să plafoneze comisioanele acestora aşa cum a plafonat, bunăoară,comisioanele la credite;

- efectuarea unor plăţi externe cu precădere către zone recunoscuteca „paradisuri fiscale", pentru diverse operaţiuni ce nu pot fi cuantificate sauidentificate în mod fizic, precum servicii de consultanţă, management, know-howsau plăţi externe reprezentând avansuri pentru achiziţionarea unor mărfuri,tranzacţii nematerializate prin realizarea efectivă a importurilor şi operaţiunilor deexport care nu sunt urmate de repatrierea valutei.

Problema este că uneori până şi pentru aspecte minore se alunecă în ani de închisoare pentru evaziune fiscală. Iată un exemplu care cel puţin pe mine m-anedumerit.

Într-o spe ţă Tribunalul a reţinut că inculpaţii au inchiriat un imobil către osocietate comercială, dar în contract se specifică faptul că toate t axele sunt

suportate de chiriaş.

Curtea de Apel (instanţă superioară) a dispus condamnarea proprietarilorspaţiului la câte 2 ani închisoare pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascundereaobiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricăror alteoperaţiuni în acest scop.

Inculpaţii aveau – zice instanţa - obligaţia de a-şi declaraveniturile obţinute din închiriere şi de a plăti impozitul aferent acestor

venituri. În mod evident, prevederea că taxele aferente contractuluirămân în sarcina chiriaşului, se referă la contractul de închiriere şi nula obligaţiile fiscale faţă de stat, constând în plata impozitelor peveniturile obţinute din închiriere2.

Doi ani închisoare pentru câteva sute de lei înregistraţi greşit! La fel de nedrept ca în speţa cu taximetristul, dar de data aceasta mult mai

grav.

2 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, decizia nr. 229 din 15 martie 2001.





24

Atenţie la omisiuni! De aceea am subliniat rolul echipei care,chiar dacă nu stă permanent lângă tine, te ajută să iei punctualdeciziile corecte:

* înainte de control (şi tot timpul eşti înainte de un alt control),* în timpul controlului şi* după ce au plecat inspectorii, lăsându-ţi documentele de

„măsuri”.

5. Şi dacă ANAF susţine morţiş că am greşit? Iatădouă întrebări care încurcă organul de control fiscal

Practica arată că în faţa organului fiscal contribuabilul uită – sau nu ştie – să

pună două întrebări care adesea „blochează” eventuale abuzuri : 1. „Unde scrie?” Întrebarea e legitimă

pentru contribuabil. Organul fiscal trebuie sărăspundă ca la orice solicitare, în virtutearolului său de îndrumare. Cu alte cuvinte,organul fiscal este obligat să arate temeiullegal pe care îşi fundamentează o decizienefavorabilă contribuabilului. În faţa uneiatitudini ferme organul fiscal sau de inspecţiefiscală devine mai rezervat în a da pe viitorsoluţii fanteziste.

Un caz interesant ajuns în faţa instanţelor pentru că ANAF NU a vrut sărăspundă la întrebarea „unde scrie?” a limpezit un aspect de mare interes încorelaţia dintre contractul de vânzare-cumpărare de imobile văzut sub aspectulformalităţilor de înscriere în cartea funciară şi aceleaşi contract, văzut sub aspectfiscal. Neefectuarea operaţiunilor de înscriere în cartea funciară NUafectează valabilitatea vânzării-cumpărării ca şi contract civil şi nicideducerea TVA: „Achiziţionarea construcţiilor, clădirilor, nu este impusă delegislaţia română obligativităţii actului autentic, aşa cum sunt impuse terenurile.

Ca urmare (…) convenţia părţilor este suficientă şi are putere de lege între părţi.Emiterea facturii nr. 6126201/30 martie 2003 este legală şi producătoare de efecte juridice, inclusiv pe plan fiscal , iar neînscrierea dreptului de proprietate înCartea funciară, invocată de organele fiscale, nu condiţionează valabilitateavânzării – cumpărării. De aceea, trimiterea făcută de intimată la prevederile Legiinr. 7/1996 este lipsită de relevanţă, legea fiscală nelegând valabilitatea operaţiuniide întabularea dreptului de proprietate. (…) În sfera de aplicare a taxei pe valoareadăugată se cuprind livrările de bunuri, care înseamnă transferul de dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute de proprietar către beneficiar” 3.

Atât.

3 Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2041 din 17 aprilie 2007.





25

Unde scrie că, pentru a deduce TVA, clădirea trebuie neapărat înscrisă încartea funciară?

Exemple sunt o grămadă şi le vom mai discuta împreună în multe ocazii.

Să trecem la a doua întrebare…

2. „N-am respectat legea - dar care e consecinţa?” Întrebare legitimă:multe norme legale nu prevăd sancţiuni pentru nerespectare. Dar, din nou, puţinicontribuabili sesizează aceasta. Prin faptul că atenţionăm asupra acestui aspect nu îndemnăm la nerespectarea legii, dar dacă organul fiscal dispune o sancţiuneneprevăzută de lege... poate e bine să îi arătăm că ne ştim drepturile. Se găsescnorme suficiente care nu prevăd o sancţiune, iar cazurile de mai jos arată cumtrebuie condusă argumentaţia pentru a vă apăra drepturile… acolo unde e posibil.

Acolo unde legea nu prevede sancţiuni, evident că nu se pot aplica!

Să vedem încă un exemplu: în caz de pierdere, sustragere sau distrugere aunor documente contabile – arată Legea contabilităţii nr. 82/1991 - se vor lua(adică e obligatoriu…) măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum30 de zile de la constatare.

Bun.Se pune întrebarea dacă această obligaţie subzistă şi la societăţile lichidate.

Evident, şi în cazul acestora este valabilă obligaţia păstrării documentelor întermenul prevăzut de lege. Procedural, însă, punctul 42 din Ordinul MinistruluiEconomiei şi Finanţelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile,punct care vizează reconstituirea documentelor la iniţiativa organului deconducere, nu mai poate fi pus în aplicare deoarece nu mai există organe de

conducere pentru societatea lichidată. Este foarte adevărat că un alt act normativ – Legea arhivelor nr. 16/1996 –

dispune că în cazul încetării, în condiţiile legii, a activităţii unei persoane fiziceautorizate sau a activităţii unui profesionist care îşi desfăşoară activitatea în bazaunei legi speciale, care sunt creatori de documente, sau în cazul în care aceştiasolicită, în mod expres, preluarea arhivei deja create, documentele care alcătuiescarhiva se pot prelua de către persoana fizică asociată, de către profesionistulasociat sau de către organizaţia profesională din care aceştia fac parte, dar:

a) acest aspect este facultativ („se POT prelua”) şi nicidecum obligatoriu;

b) preluarea se face numai la solicitarea expresă a persoanei fiziceasociată, profesionistului asociat organizaţiei profesionale din careaceştia fac parte;

c) nu este foarte limpede că expresiile „persoana fizică asociată” sau „profesionistul asociat” se referă la asociaţii fostei societăţi şi

d) nu există nimeni căruia să îi aplicăm o sancţiune, pentru că

societatea NU mai are organ de administrare .





26

Nu mai vorbim că, dacă ne cunoaştem drepturile cu privire la inviolabilitateadomiciliului scăpăm de percheziţie inclusiv în cabinet – e o poveste lungă, pe careo vom dezvolta la curs, în cadru restrâns, deoarece soluţiile nu sunt pentru toţi!

Cu aceste întrebări „scapi” în 80% din cazuri. Exemplele de succes ale celor

care au scăpat, ca şi metoda aplicării cu succes a întrebărilor le vom detalia în cercrestrâns, numai între noi, în câteva zile.

Urmăreşte mesajele mail!

… şi, dacă vrei, t rimite acest material free oricui are nevoie – e pentru mediul de afaceri român!

Atenţie!

Lipsa de sancţiune apare adesea când vine vorba despre obligaţiile organuluifiscal, ca mai jos.Astfel, organul fiscal poate să solicite prezenţa ta ca şi contribuabil la sediul

său ca să dai informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei tale fiscale reale.Odată cu această solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica şidocumentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte. Solicitarea se face în scris şi cuprinde în mod obligatoriu o serie de elemente, printre care baza legalăa solicitării şi scopul solicitării.

Ca de multe ori când vine vorba despre obligaţiile organelor fiscale, nu avemnicio sancţiune pentru nerespectare.

Dar ce facem noi, care ne cunoaştem drepturile, în cazul în care solicitareaNU cuprinde elementele de mai sus? Ce se întâmplă dacă toate sunt indicate vag?Eu consider că, contribuabilul care îşi cunoaşte drepturile NU trebuie să dea cursunei astfel de solicitări neconforme cu legea; rămâne ca instanţele să se pronunţepe situaţii de acest gen, dar m-aş mira să se pronunţe altfel decât am arătat.





27

6. Facturile incomplete. Vestea cea bună: suntdeductibile!!!

Prin 2007, Înalta Curte a făcut ravagii printre contribuabili, statuând -obligatoriu pentru instanţe şi implicit pentru ANAF şi contribuabili - că:

taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce şi nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă documentele

justificative nu conţin sau nu furnizează TOATEinformaţiile prevăzute de dispoziţiile legale învigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată.

(Decizia nr. V/2007)

Numai că recent, sub presiune europeană, aceeaşi Curte a admis că dreptulde deducere a TVA trebuie respectat chiar dacă documentele justificative nu îndeplinesc toate condiţiile de formă. Deductibilitatea TVA nu poate ficondiţionată de existenţa altor documente justificative, cu excepţia facturii fiscale.

În cauza de care discutăm, societatea Nidera România a obţinut nu numai dreptulde a i se acorda deducerea unei sume de aproximativ 11 milioane de lei (!!)reprezentând TVA, drept pe care ANAF l-a contestat ca urmare a unor vicii deformă a documentelor justificative şi a facturilor fiscale, aşa cum face de obicei. Pescurt, litigiul a avut ca obiect anularea unei decizii de impunere prin care organelefiscale au negat dreptul de deducere a TVA, invocând faptul că:

avizele de însoţire a mărfii şi celelalte documente justificative nu conţin toateelementele formale şi

facturile fiscale tipizate nu ar fi completate cu toate informaţiile prevăzute

de respectivul formular de factură, deşi aceste informaţii nu se regăsescprintre elementele prevăzute de Codul fiscal (art. 155 din vechiul Cod fiscal,art. 390 alin. (20) din Noul Cod fiscal).

Ţi se pare cunoscut?

Ei bine, de acum înainte decizia Nidera (încă puţin analizată de cei care seluptă cu Fiscul) face dreptate, în sensul că se dă prevalenţă formei asuprafondului, situaţiei REALE asupra HÂRTIILOR . Nu chiar în orice condiţii, dardecizia aduce echilibrul între contribuabil şi organele fiscale.





28

Ţine această decizie la loc de cinste, pentru că te va scuti de multeneajunsuri, indiferent dacă eşti manager, economist/contabil, avocat/consilier juridic, consultant fiscal, consultant în afaceri!

Trebuie să îi mulţumim, alături de o ţară întreagă, Dlui av. dr. DanDascălu, liderul echipei de litigii fiscale şi coordonatorul echipei de avocaţi

implicată în acest dosar, care desluşeşte importanţa uriaşă a deciziei pentrucontribuabili într-un comunicat preluat pe multe publicaţii juridice şi de fiscalitate: „ Această decizie este foarte importantă pentru toţi contribuabilii din România,consfinţind dre ptul acestora de a deduce TVA, chiar şi în situaţia în carefacturile fiscale nu îndeplinesc toate condiţiile de formă , arătând încă o dată prevalenţa fondului în faţa formei în dreptul fiscal. Soluţia instanţei supreme estecu atât mai notabilă cu cât aceasta înlătură de la aplicare Decizia nr. V din2007 care, deşi adoptată după data aderării României la UE, interpretează formaCodului fiscal în vigoare la 1 ianuarie 2004 şi prevederile H.G. nr. 831/1997(abrogată la 1 ianuarie 2007), fiind invocată de organele fiscale şi chiar deinstanţele de judecată, pentru a nega dreptul de deducere a TVA în situaţia în carecontribuabilul nu prezintă, pe lângă factura fiscală, şi alte documente justificative(avize de însoţire a mărfii). Prin această soluţie se confirmă faptul că un recurs îninteresul legii soluţionat în asemenea circumstanţe nu poate fi opus dreptuluieuropean.”

O precizare pentru cei mai puţin familiarizaţi cu lupta în instanţă: dacădeciziile instanţelor române nu sunt lege (nu sunt nici precedent judiciar, ca îndreptul anglo-saxon), în schimb deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene(CJUE) SUNT lege şi se aplică din „secunda 2”, cum se spune. Am mai spus-o: aşase face că taxa de primă înmatriculare, considerată în regulă de către instanţele

române, a fost anulată de CJUE. Apoi i-a spus „taxă de poluare” şi din nouinstanţele române au considerat-o valabilă şi din nou CJUE a spus… nu, iar deciziileCurţii Europene s-au aplicat automat, din acea secundă, astfel încât instanţeleromâne au trebuit să o cotească cu 180 de grade!

Hotărârile CJUE se aplică necondiţionat pe teritoriul statelor UE, aşa încât încurs vom veni, în sprijinul celor ce ne citesc şi ne ascultă, cu extrase din hotărâricare readuc echilibrul între contribuabil şi ANAF. Pe baza acestor hotărâri puteţi luadeciziile corecte înainte de controlul ANAF, în timpul acestuia şi mai ales după,atunci când sunteţi nevoiţi să vă căutaţi dreptatea la instanţe. Iar instanţele

române sunt foarte receptive când prezinţi o hotărâre a Curţii Europenecare aduce principii favorabile cazului tău!

Apropo de CJUE: s-a discutat despre principiul prevalenţei fondului asupraformei. Este mult de discutat, foarte mult în favoarea contribuabilului. În acestmaterial ne oprim aici cu discutarea temei, dar vom avea timp să discutăm mai pelarg concepţiile europene care te apără de ABUZURI.

Deocamdată t rimite acest material oricui are nevoie – s-ar putea să îi salvezi afacerea!



29

Cum restabileşte echilibrul Curtea de Justiţie a Uniunii Europene?

C.J.U.E. a adus două precizări de mare interes în materia documentelor justificative. Sub un prim aspect, în Cauza C-85/95 – Reisdorf, în care s-a pus

problema lipsei documentului în original,Curtea a statuat că „nu este necesaroriginalul facturii, fiind suficientă şicopia acesteia. Art. 18 (1) (a) şi art. 22 (3)din Directiva a VI-a permite statelormembre să considere documente justificative nu numai factura în original, ciorice alt document care ţine loc defactură şi îndeplineşte condiţiile încauză.“

Pe cale de consecinţă, norma comunitară dă posibilitatea persoanelorimpozabile sa prezinte şi alte mijloace de proba decât factura în original, dând astfel prevalenţă fondului asupra formei (echivalentul principiului prevalenteieconomicului asupra juridicului statuat de art. 11 din Codul fiscal). În concluzie,aplicând principiul de drept „cine poate mai mult poate şi mai puţin“, dacăacceptăm ca document justificativ un alt mijloc de probă decât factura în original,cu atât mai mult poate fi acceptata o copie a facturii (care poate fi verificatapentru conformitate prin eforturi rezonabile de către Fisc) 4.

A doua precizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene o vom discuta pelarg, numai pentru iniţiaţi - ţi-am spus de ce - la un curs pe care îl proiectez.

Să reţinem

Există multe speţe în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a venit cuprecizări care restabilesc echilibrul. Care curmă abuzurile organelor fiscale dinEuropa, implicit şi din România. O parte o vom discuta probabil numai între noi, înspatele uşilor (drepturilor de acces online) închise publicului…

În loc de concluzie

Să nu rupem echilibrul: nu întotdeauna contribuabilii au dreptate.Dar cele 80% din cazurile în care câştigă arată că se fac multe abuzuri decătre ANAF. Ajută şi instanţele, dar eu îţi ofer 95% şanse - nu 80% - princele ce vom mai discuta. Urmăreşte mesajele mail…

… Pentru sănătatea afacerii tale!

Jur. Ec. Horaţiu Sasu, Consultant în afaceri

4 A. Opre, Deductibilitatea TVA... bumerangul afacerilor de succes! , articol publicat pehttp://www.fiscalitatea.manager.ro.

solutii la controlul anaf

Documents