socio curs competenta 2 amg 1

40
ELEMENTE DE SOCIOLOGIE A COLECTIVITĂŢILOR UMANE Sociologie - cuvântul latinesc "socius"= asociat/soţ, grecescul "logos"= teorie/ ştiinţă. Sociologia – “ştiinţa asocierii indivizilor în grupuri şi a acestora în macrogrupuri, încolectivităţi ce caracterizează toate formele de manifestare a vieţii sociale.” COLECTIVITĂŢILE UMANE 1. Forme de asociere Cele mai importante forme ale asociere menţionate însociologie sunt: mulţimea, colectivităţile statistice şi colectivităţile sociale. O mulţime - o reuniune de indivizi, un agregat, care se află în acelaşi loc şi în acelaşi timp, indiferent de rasa, nationalitate, profesie, sex dar nu auconexiuni unii cu alţii. - se formeaza un “suflet colectiv”, care acumuleaza „mediocritatea”, datorita anonimatului, a diseminarii responsabilitatii, a gradului inalt de sugestibilitate. Ex.: un public la cinema, pasagerii din staţiade autobuz, o adunare de oameni care cer niste drepturi (ei nu au o structura ierarhica in grup, nu au scopuri si obiective comune, stabilite clar dinainte). Colectivităţile statistice sau categoriile sociale - persoane clasificate împreună pe baza unei particularităţi comune ce le aparţine (vârstă, rezidenţă, instrucţie, venit, profesie). Această caracteristică nu este neapărat conştientizată ca bază a apartenenţei la respectiva colectivitate. Colectivitatea socială - un ansamblu de persoane reunite pentru a trăi şi/sau acţiona în vederea realizării unui scop comun, indiferent dacă acest scop a fost stabilit în mod voluntar de persoanele respective sau le-a fost impus. Criteriul conştiinţei apartenenţei şi scopurile comune sunt fundamentale pentru recunoaşterea unei colectivităţi sociale. Această conştiinţă este premisa constituirii unei structuri

Upload: cristinaghe20

Post on 03-Jan-2016

149 views

Category:

Documents


21 download

TRANSCRIPT

Page 1: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

  ELEMENTE DE SOCIOLOGIE A COLECTIVITĂŢILOR UMANESociologie - cuvântul latinesc "socius"= asociat/soţ, grecescul  "logos"= teorie/  ştiinţă. Sociologia – “ştiinţa asocierii indivizilor în grupuri şi a acestora în macrogrupuri, încolectivităţi ce caracterizează toate formele de manifestare a vieţii sociale.”COLECTIVITĂŢILE UMANE1. Forme de asociereCele  mai  importante  forme  ale  asociere  menţionate  însociologie sunt: mulţimea, colectivităţile statistice şi colectivităţile sociale.

O mulţime - o reuniune de indivizi, un agregat, care se află în acelaşi loc şi în acelaşi timp, indiferent de rasa, nationalitate, profesie, sex dar nu auconexiuni unii cu alţii.- se formeaza un “suflet colectiv”, care acumuleaza „mediocritatea”, datorita anonimatului, a diseminarii responsabilitatii, a gradului inalt de sugestibilitate.Ex.: un public la cinema, pasagerii din staţiade autobuz, o adunare de oameni care cer niste drepturi (ei nu au o structura ierarhica in grup, nu au scopuri si obiective comune, stabilite clar dinainte).

Colectivităţile  statistice sau  categoriile  sociale  - persoane clasificate împreună pe baza unei particularităţi comune ce le aparţine (vârstă,  rezidenţă,  instrucţie, venit,  profesie). Această caracteristică nu este neapărat conştientizată ca bază a apartenenţei la respectiva colectivitate.

Colectivitatea  socială -  un  ansamblu  de  persoane reunite pentru a trăi şi/sau acţiona în vederea realizării unui scop comun, indiferent dacă acest scop a fost stabilit în mod voluntar de persoanele respective sau le-a fost impus.Criteriul conştiinţei apartenenţei şi scopurile comune sunt fundamentale pentru recunoaşterea unei colectivităţi sociale. Această conştiinţă este premisa constituirii unei structuri instituţionale de sancţiuni  şi  recompense  care  reglementează  responsabilităţile membrilor colectivităţii, statusurile şi rolurile lor, generând astfel o formă  determinată  de  solidaritate  economică, politică,  morală, religioasă.

Colectivităţii  sociale i se suprapune noţiunea de "grup social", ca ansamblu de persoane caracterizat de o anumită structură şi cu o cultură specifică rezultată din relaţiile şi procesele psihosociale dezvoltate în cadrul său. Ca atare, grupul este ireductibil la simpla însumare sau juxtapunere a indivizilor (cum se intampla in cazul multimii). Grupurile sociale apar atât ca sisteme cât şi ca subsisteme ale vieţii sociale. Şi, deşi ele posedă viaţa proprie, nu au independenţă absolută faţă de constituenţii lor, influenţa fiind reciprocă (o persoana care face parte dintr-un grup este influentata de ceilalti membri ai grupului, dar si ceilalti membri ai grupului influenteaza persoana).

Page 2: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Noţiunea de "grup social" şi caracteristicile sale definitorii

- exemple de grupuri  sociale:  familia,  comunităţile etnice, profesionale, societăţile ştiinţifice, clasele sociale, naţiunea. Relaţiile interpersonale se pot stabili între două sau mai multe persoane. Multiplicarea relaţiilor interpersonale generează o noua  realitate  numită  "grup" şi  un  nou  tip  de  psihologie "psihologia de grup". 

Grupul uman - ansamblu de indivizi istoric constituit, între care există diferite tipuri de interacţiuni şi relaţii învederea exercitării unei acţiuni comune.

Grupul vine în întâmpinarea nevoii de socializare, care asigura dezvoltarea personalitatii umane. "Grupul nu este un fenomen pur aditiv, un agregat de persoaneaflate doar în relaţii de proximitate fizică" (p.105)2. J. Baechler – „Tratat de sociologie”, coordonator: R. Boudon ( p. 64).Caracteristicile grupului:- condiţionarea socială, existenţa în timp- existenţa unor relaţii în interiorul său, a unor interacţiuni ca o condiţie indispensabilă-  prezenţa unor scopuri comune, a unor idealuri- contactul sau concurenţa cu alte grupuri- existenţa stratificării, a diferenţierii după funcţii.Grupul  reprezintă  forma  fundamentală  a  coexistenţei umane.Constituirea grupurilor sociale are cel puţin trei cauze majore:- urmărirea unor scopuri – data de  procesul  economic  de producţie  şi  de  consum,  munca fiind  factorul  socio-genezei. Îndeosebi  clasele  sociale,  în  calitate  de  grupuri  umane,  provin nemijlocit din activitatea economică.- desfăşurarea unor activităţi specific-umane, precum cea juridică, culturală şi educativă, care solicităconlucrarea şi asocierea.- reproducerea biologică- sociabilitatea  -  însuşire esenţială a fiinţelor umane.Clasificarea grupurilor socialeSe poate realiza dupa mai multe criterii:1. Din punct de vedere  cantitativ sau după dimensiunea grupurilor:

- grupuri mari (precum naţiunea, clasele şi straturile sociale)- grupuri mici (gupa de studenţi).

2. Din  punct  de  vedere  calitativ/după  gradul interacţiunilor:- grupuri primare (familia)- grupuri secundare  (asociaţiiprofesionale).Din combinarea celor două criterii rezultă câteva trăsăturiale grupurilor enumerate:

grupurile mari cuprind multe persoane care se cunosc doar superficial, stabilesc relaţii mediate şi oficiale. Ca urmare, intervalorizarea e slabă. Rolul acestor grupuri mari şi îngeneral secundare, constă în trasarea liniilor directoare ale vieţiisociale.

Page 3: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Grupurile mici au număr mai restrâns de membri care stabilesc relaţii directe, existând între aceştia o bună intercunoaştere şi intervalorizare.

Într-o oarecare măsură grupurile mici se suprapun peste grupurile primare, caracterizate printr-o asociaţie intimă şi cooperare. Aceste  grupuri  îşi  manifestă  rolul  în  viaţa  cotidiană, sunt fundamentale în formarea naturii sociale şi a idealurilor individului. Alături de familie, mai pomenim aici grupurile de joc, de prieteni, comunitatea de bătrâni şi grupul de vecinătate (în mediul ruraltradiţional). In general membrii unor astfel de grupuri au relatii foarte stranse si profunde, datorita investitiei afective.

3. După forma lor de solidaritate:- grupuri teritoriale sau geografice (comunităţi urbane sau rurale);comunităţi de interese

sau contractuale (grupuri de muncă, politice, de educaţie...); grupuri etnice; asociaţii voluntare etc.

4. După modul de constituire:- sunt grupuri naturale, constituite spontan (grupul de prieteni) - artificiale (grupa studenţilor care studiază  limba engleză).5. Dupa de gradul de deschidere:- grupuri închise (anumite societăţi de iniţiaţi precum francmasonii)- grupuri deschise.6. Dupa apartenenţa individului la grup:- grupul de apartenenţă - lacare individul participă efectiv - grupul de referinţă - grupul căruia individul îi aparţine doar prin aspiraţii, grup de la

care  individul  împrumută  normele  şi  valorile,  având  funcţie comparativă.7. Dupa prezenţa sau absenţa  aspectelor oficiale în relaţiile dintre membrii grupului:- grupuri formale, guvernate de aspecte şi relaţii oficiale, reglementate prin norme

statuate în regulamente şi prin legi - organizaţii sau unităţi productive - grupuri informale, constituite fie ca subgrupuri în cadrul celor formale, fie înafara

cadrelor instituţionalizate. Ele apar spontan, pe baza unor afinităţi,  a  similitudinii  de comportament,  fiind  expresia  unor manifestări mai libere, mai puţin supuse constrângerii.Ca celulă socială reală, grupul este mediatorul între individ,personalitate şi societate.

Clasele sociale. Grupurile sociale mari

Grupul mare este o formatiune sociala bine definita, structurata pe temelia unor retele  de norme si valori, statusuri si roluri.

- se deosebeste de grupul mic prinurmatoarele trasaturi: - dimensiunile cantitative sporite atingand cifre de ordinul milioanelor- accentuarea elementelor formale

Structura si stratificarea sociala

Page 4: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Prin structura sociala - totalitatea grupurilor si a relatiilor intre grupurile umane care constituie o societate, un sistem de legaturi stabile responsabile intrinseci rezultate din interdepnendenta grupurilor. Relatiile pe care le desfasoara grupurile umane realizeaza bazele stratificarii sociale.Stratificarea sociala este o distributie a indivizilor ce compun societatea sau a pozitiilor sociale pe care indivizii le ocupa intr-un sistem ierarhizat.

Clasa sociala este o forma de stratificare in care apartenenta la diferite grupuri sociale si relatiile intre acestea sunt determinate in primul rand pe criterii economice.

Stratul social a fost definit ca fiind compus din persoane care ocupa pozitii similare pe anumite scale evaluative.

Statut si rol social

Statutul - desemneaza in vorbirea curenta nivelul de preatigiu, de bogatie, de putere.

- in sociologie desemneaza pozitia unei persoane intr-o retea de relatii sociale (de exemplu statutul de decan sau de director de scoala se refera la o pozitie in sistemul de invatamant, la fel ca si cel de elev si student; statutele de mama, bunica, fiica, nepoata indica pozitia persoanei in familie).

- dupa Ralph Linton: statutul – colectie de drepturi si de datorii generate de locul ocupat de individ in societate.

- pozitia intr-o retea poate avea doua dimensiuni:

1. dimensiunea orizontala – desemneaza interactiunile reale si posibile pe care individul le are cu alte persoane de la acelasi nivel social.

2. dimensiunea verticala – desemneaza contacte cu persoanele aflate pe o pozitie sociala superioara sau inferioara.

- Ralph Linton si Talcott Parsons in „The study of man” fac distinctia intre statusurile atribuite si cele dobandite, dupa cum urmeaza:

1. statusurile atribuite – cele legate de conditiile geografice, biologice: oamenii nu-si pot initial alege sexul, rasa, etnia, nationalitatea, clasa sociala

2. statutele dobandite – cele profesionale (medic, profesor, asistent medical), cele maritale (sot, sotie), statute in cadrul grupurilor informale (prieteni).

- sociologia face distinctia intre statusul actual si statusul latent: statusul actual – pus in evidenta de situatia concreta (de exemplu un asistent medical in halat alb, pe care il observam in viata sa profesionala), care insa poate avea si alte statute (de exemplu de mama in familia

Page 5: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

nucleara, de copil in familia de origine), care sunt latente si se pot evidentia in alte situatii sociale.

Fiecare om are mai multe statute sociale care alcatuiesc setul de statute ale persoanei: profesoara, mama, prietena, sotie, fiica, ortodox, femeie se pot aplica unei singure persoane. Dintre acestea unul dintre ele joaca rolul de statut cheie, in functie de ceea ce valorizeaza mai mult persoana: statutul de sot, statutul de mama, statutul profesional, etc.

Rolul – indica un model de comportare asociat unui status, punerea in act a drepturilor si datoriilor prevazute de statusuri intr-o societate.

- s-a facut distinctia intre rolul prescris - asteptarile pe care le au ceilalti de la individ si rolul jucat - comportamentele efective ale persoanei care detine un anumit status social.

Raportul rol-status

- este complex: in stransa legatura cu statusurile sociale, fiecarei persoane ii sunt proprii la un moment dat, mai multe roluri sociale, care pot fi congruente sau incongruente (se pot sprijini unele pe altele, sau dimpotriva pot intra in conflict). „Rolurile se pot afla in tensiune atunci cand eforturile de a indeplini prescriptiile intruchipate intr-un statut social provoaca anxietate, stres, tensiune”.

Exercitiu: Identificati care este conflictul de rol-status in situatia de mai jos:

- situatia dilematica in care un asistent medical care lucreaza pe salvare este trimis la un accident rutier, unde trebuie sa salveze un copil, fiecare secunda fiind importanta si primeste telefon de la rude ca mama sau copiulul sau au a avut un accident rutier pe un traseu apropiat si nimeni nu stie cat de grav este, insa i se cere sa se intereseze despre stare persoanei dragi lui.

Rolul se defineste numai in raport cu statutul, iar statutul impune un rol. Societatea prescrie anumite comportamente care sunt „potrivite” ((rolul)) anumitor pozitii sociale (statute), insa se atrage atentia asupra faptului ca rolurile variaza in societate in functie de evolutia statutelor. In acest sens, putem lua ca exemplu familia rurala unde statutul de femeie desemna anumite comportamente (acela de a gati, a se ingriji de copii si de casa), spre deosebire de familia urbana care trecea la cooperare intre soti (anumite „indatoriri” ale femeii fiind preluate si de tata – existenta concediului de paternitate, de exemplu).

Chiar daca interpretarea rolurilor, adecvarea lor la noile conditii sociale inseamna evolutia rolurilor, in grupurile mici, daca statutele sunt acceptate ca fiind conforme cu valorile recunoscute in acea societate, putem vorbi de o anumita coerenta a rolurilor.

Adecvarea rolurilor si statutelor este un element important in echilibrul nostru psihic, fiind in stransa legatura cu realizarea unei integrari armonioase in scoietate, invatarea rolurilor fiind un

Page 6: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

factor important in formarea personalitatii noastre constiente si asigurarea functionarii sociale.

Mobilitate sociala: dimensiunile pe verticala si orizontala

Mobilitatea culturala – fenomenul social prin care se realizeaza difuzarea bunurilor/valorilor culturale dintr-un perimetru cultural in altul.

Permitetrul cultural poate fi privit din doua perspective:

- perimetrul cultural – se refera la sfere culturale apartinand aceluiasi spatiu cultural, dar care sunt diferite in functie de clasa sociala (cei bogati vor avea un perimetru cultural diferit fata de cei saraci)

- perimetrul cultural – poate fi reprezentat de diferite spatii socio-culturale (de exemplu, perimetrul cultural al oamenilor din Transilvania, fata de cel al oamenilor din Moldova, sau perimetrul cultural al oamenilor din Romania spre deosebire de cel al oamenilor din India).

In functie de aceste doua perspective, putem vorbi de doua tipuri de mobilitate:

1. mobilitate pe orizontala – deplasarea valorilor culturale de la un spatiu socio-cultural la altul, deplasarea obligand la schimbarea mediului geografic

2. mobilitatea pe verticala – deplasarea valorilor/bunurilor culturale in interiorul aceluiasi spatiu cultural de la o clasa sociala la alta.

Cand vorbim de mobilitate culturala putem identifica mai multe modalitati de deplasare a valorilor culturale, in raport cu cantitatea acestora:

a. deplasarea unui element cultural dintr-un spatiu in altul

b. deplasarea unui ansamblu de elemente dintr-un spatiu cultural in altul: penetrare semnificativa a elementelor culturale de import

c. deplsarea sistemelor culturale in intregime, culturi care se deplaseaza cu o asemenea agresivitate incat se impun in detrimentul culturii de origine.

Deplasarea valorilor sau a bunurilor culturale in functie de profunzimea efectelor provocate:

a. deplasarea ca urmare a imitatiei, caz in care efectele sunt putine

b. deplasare sub forma unor imprumuturi, cu efecte de profunzime mijlocie

c. deplasare sub forma unor transplanturi, cu efectele cele mai profunde.

Tipuri de mobilitate culturala:

Page 7: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

1. Mobilitatea pe orizontala – deplasarea se produce in urmatoarele conditii:

a. migratia masiva a populatiei dintr-un spatiu in celalalt luand totodata elemente ale culturii de apartenenta (de exemplu situatii provocate de fenomene naturale – cutremure, seceta, inundatii naturale sau fenomene sociale)

b. deplasarea nesemnificativa de populatie dintr-un spatiu in celalalt, ce presupune asimilarea culturala de catre grupul primitor, asimilarea fiind mai facila in cazul in care culturile prezinta performante relativ apropiate. Atunci cand exista diferente mari de performante, grupul, desi inferior numeric, beneficiaza de asa-zisa „valoare de strain” .

c. deplasarea unui numar d eindivizi dintr-un spatiu cultural in altul sub forma de invazii (cand cei care invadeaza isi impun propriile elemente culturale)

d. deplasarea pasnica a populatiei dintr-un perimetru cultural in altul, iar efectele sunt conditionate de diferentele culturale dintre cele doua spatii, de regula, realizandu-se asimilarea minoritatii culturale.

2. Mobilitatea pe verticala – deplasarea valorilor/bunurilor culturale de la clasele superioare catre cele inferioare sau invers

- de exemplu, cazile de baie, gulerele albe, aparatele radio, televizoarele, telefoanele mobile (la telefonalele mobile aveau acces doar cei un anumit potential financiar, acum majoritatea oamenilor au telefoane mobile)

Contexte care favorizeaza deplasarea pe verticala:

a. cresterea nivelului de trai – tot mai multi oameni au acces la aceleasi bunuri si valori culturale indiferent de clasa sociala careia ii apartin

b. situatii de revolta sociala – cand clasa superioara este decimata, pozitiile fiind ocupate de indivizi din clase inferioare (revolutia din Rusia)

c. decaderea sociocuturala a indivizilor din calasa superioara, in asemenea masura incat acestia sunt nevoiti sa adopte modul de trai al celor din clasele inferioare (in urma falimentului sau a confiscarii bunurilor, un individ care a fost obisnuit cu un anumit nivel de trai, nu va mai avea acces financiar la acelasi tip de bunuri si va trebui sa se limiteze la ceea ce isi permite – de la masini scumpe la masini ieftine, sau deloc, nu mai poate frecventa acelasi mediu de afaceri, fiindca nu mai corespunde standardelor si exigentelor acestuia).

Mobilitatea culturala este stimulata de:

1. cererea sociala – cu cat cerea unuor bunuri/valori culturale este mai mare, cu atat mai repede se vor deplasa aceste bunuri/valori pe orizontala sau pe verticala (de exemplu telefonul mobil)

Page 8: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

2. gradul de accesibilitate – cu cat accesul la o valoare sau un bun este mai facil, cu atat se extinde la un numar cat mai mare de persoane (daca telefoanele mobile performante au patruns foarte usor in foarte multe medii culturale, atata pe orizontala cat si pe verticala, exista bunuri care nu se deplaseaza cu aceeasi usurinta, datorita costurilor, de exemplu avioanele private, iahturile de lux, raman apanajul unor clase privilegiate).

3. durata expunerii – cu cat durata expunerii populatiei la bunul sau valoarea culturala este mai mare, cu atat poate fi preluata de mai multi indivizi si cu atat nivelul de mobilitate este mai ridicat.

4. forme de sprijin – exista diverse forme de sprijin a anumitor bunuri/valori culturale, in special prin intermediul mass-media, a reclamelor de tot felul.

Integrarea sociala

Socializarea formeaza personalitatea omului, il pregateste si integreaza pentru viata in colectiv, il orienteaza in alegerea si infaptuirea unor actiuni necesare indeplinirii scopurilor asumate. Integrarea sociala se realizeaza prin apartenenta si participarea neimpusa a individului la un set de norme, valori si atitudini comune grupului. Integrarea sociala presupune acomodare, solutionarea conflictelor intre aspiratii si atitudini comportamentale, intre indivizi, grupe. Se poate realiza prin dominare, compromis, conciliere, conversiune. Dupa sociologul American Parsons caracteristicile de baza ale personalitatii umane s-au format in procesul socializarii in cadrul unor sisteme sociale obiective, in mod succesiv individul invatand fie apt pentru a indeplini diferite roluri.

Dupa S. Radulescu tipurile de integrare sociala sunt:

a) Integrare culturala (realizarea armonizarii valorilor cu comportamentul si interdependenta dintre valori, comportamente si institutii sociale).

b) Integrarea normativa (integrare intre norme si persoane). Opusul ei este starea de ,,anomie"*, de conflicte intre norme, de incompatibilitate intre norme si indivizi.

c) Integrare comunicationala (sistem de relatii definitorii pentru concordanta dintre conduite si norme)d) Integrarea functionala (vizeaza unitatea si echilibrul sistemului social, diviziunea si sincronizarea valorilor intr-un grup).

- integrarea sociala vizeaza mentinerea comportarii indivizilor in cadrul modelelor de norme, conduite premise si acceptate.

Page 9: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Grupuri sociale mici

Grupul social nu exista in afara unei structuri, a unui sistem de interactiuni, de norme, valori si reguli comportamentale.

Structura grupului social mic:

Structura interna a grupului social mic este reprezentata de structura integratoare a diferitelor substructuri:

1. substructura functionala – considerata de baza

- cuprinde regulamentele, dispozitiile, statutele formale, intervalul de competenta, autoritate si responsabilitate a fiecarui membru al grupului

- normele si valorile sunt stabilite in functie de oboectivele grupului si urmaresc integrarea acestuia in alte grupuri mai mari.

2. substructura statusurilor si a rolurilor – este necesara o buna delimitare a statusturilor si a rolurilor in grup, unele statutusuri acordandu-li-se mai multa putere

3. substructura preferentiala – se refera la relatiile interpresonale de ordin afectiv-preferential

- tipuri de relatii afective: -atractie, indiferenta, respingere

- grupurile cu un indice inalt de coeziune sociala se caracterizeaza prin relatii de atractie reciproca, incredere intre membri, spirit de echipa, spirit de ajutor reciproc liber consimtit si climat moral ridicat in realizarea sarcinilor.

4. substructura ierarhica – indeplineste fuunctia de conducere

- au fost identificate 3 tipuri de conducere:

1. autoritar

2. democratic

3. lassez-faire

Page 10: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

5. substructura comunicationala – considerand importanta informarea asupra obiectivelor grupului

- considera necesara existenta unui schimb viu de idei, dinamic, chiar daca uneori tensionat intre membrii competenti ai organizatiei

6. substructura cognitiva – care se refera la cunoasterea reciproca a indivizilor

- indivizii isi cunosc pozitia in grup

- indivizii sunt constienti de imaginile care circula despre ei in cadrul grupului.

7. substructura spatiala si marimea grupului – cel mai mic grup posibil este constituit dupa unii autori din 2 membri, iar dupa altii din 3, alcatuind diade, respectiv triade, fiiind posibile in cel de-al doilea caz, ca si in cadrul grupului format din mai mult de trei indivizi, diverse aliante intre membrii grupului.

Toate aceste substructuri ale grupului iterfereaza, constituind structura globala a grupului mic.

Functiile grupului:

Aebischer si Oberlé (Universitatea Paris X, 1998) au descris cateva functii pe care orice grup le indeplineste:

-        functia de integrare sociala a individului, a nevoilor si aspiratiilor sale – orice membru al grupului nazuieste sa se incadreze in viata de grup si sa se articuleze normelor pe care acesta le presupune. El suporta intai influentele normative si referentiale ale sistemului-grup, incepand cu grupul familial, continuand apoi cu cel educativ. In aceste medii el deprinde anumite valori, i se dezvolta potentele intelectuale, afective, morale, aici exerseaza roluri si posibilitati de a interactiona.

-        functia de diferentiere – se manifesta prin oportunitatea ce-o ofera grupul membrilor de a beneficia de „imaginea sa de marca”, dar si de a se afirma personal. Fiecare membru al grupului are tendinta de a se compara cu ceilalti, de a pretinde recunoastere. Strategia crearii unei stari de confruntare (chiar a conflictului) ofera posibilitatea unor minoritari din grup sa propuna noi norme si sa se afirme prin comparatie cu majoritarii.

-        functia de schimbare – grupul se prezinta ca un mijloc si loc al schimbarii. Lewin prezinta grupul ca un camp dinamic in care persoana, prin interactiune, dobandeste experiente, intervine asupra evenimentelor, isi reprezinta anticipat efectele actiunilor sale, isi proiecteaza viitorul. In grup, schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari.

Page 11: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Un grup minoritar, adesea lipsit de resurse, putere, legitimitate etc. poate angaja o si de dezvoltare individuala. miscare (istorica, culturala, ideologica) impunand un nou mod de a gandi si a actiona, antrenand o spargere a vechilor stereotipuri si o schimbare catre propriile convingeri.

-        functia de producere a ideilor – interactiunile dintre membri, conversatiile interioare stimuleaza emergenta ideilor noi, elaborarea unei anumite „gandiri sociale”. Grupul este contextul care stimuleaza cautarea solutiilor, produce conflict sociocognitiv, faciliteaza cunoasterea unor cadre de referinta alternative. Cu alte cuvinte, propune noi practici cognitive.

Grupul de muncaGrupul de munca reprezinta totalitatea persoanelor care au un sef comun si care

interactioneaza direct in procesul muncii si al unei activitati. Cooperarea si competitia

- sunt procese de grup studiate mai ales in relatie cu eficienta si productivitatea grupului. Cooperarea  se bazeaza pe coordonarea eforturilor individuale pentru atingerea unui scop comun. - accentuarea aspectului de cooperare in colectiv a generat termenul de colectivismColectivismul exprima colaborarea solidaritatea unitatea de interese implicand subordonarea intereselor de orin personal celor generale colectivul avand grija sa satisfaca in egala masura interesele tutor.

Competitia - sporeste eficienta productiva in grup. - presupune concentrarea eforturilor proprii in dorinta atingerii scopului, indivizii

implicati in competitie fiind preocupati in primul rand de obtinerea rezultatelor dorite si mai putin de comportamentul rivalilor.

- competitia este o sursa de anxietate frustrare si conflicte. Ponderata ca intensitate competitia reprezinta un mecanism de stimulare a conduitelor individuale si grupale, o forta care mobilizeaza dezvoltarea si mentinerea unui standard ridicat de activism eficienta si aspiratii de grup.

Conducerea - este chemata sa asigure organizarea eforturilor si directionarea lor spre telurile propuse. O functie de conducere se poate defini ptrin-un ansamblu de activitati desfasurate in

vederea atingerii aceluiasi obiectiv:- a prevedea (a studia si intocmi proiecte)- a decide si/sau realiza (a face alegeri si optiuni)- a da dispozitii si ordine- a coordona (a comunica si a face sinteze)- a controla (a compara obiectivele cu rezultatele obtinute)

Autoritatea poate fi:- instituţională (decurge din exercitarea unei anumite funcţii în cadrul unei ierarhii)

Page 12: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

- personală (se bazează pe calităţile aptitudinile şi modul de comportare ale conducătorului).

Pentru o conducere eficientă, autoritatea instituţională (care se refera la puterea data individului de pozitia/statutul pe care o/il ocupa in organizatie) trebuie să fie dublată de autoritatea personală a şefului respectiv, ceea ce-i oferă acestuia un ascendent moral asupra subalternilor, care se transformă într-o conducere competentă şi eficientă. autoritatea informală ţine de personalitatea şi caracterul şefului şi nu de poziţia pe care o ocupă; subordonaţii respectă autoritatea persoanei şi nu a poziţiei/funcţiei pe care oocupă aceasta; autoritatea informală nu este văzută ca un rău necesar, ci ca o nevoie naturală a subordonaţilor de a recunoaşte dreptul unui şef de a-i conduce; autoritate informală primesc şefii care se preocupă cel mai puţin de autoritatea formală, reuşind să treacă peste barierele formale şi să relaţioneze de la om la om; câştigarea autorităţii informale nu este stipulată în nici un regulament; autoritatea informală în organizaţii nu se reduce numai la activităţi profesionale.

Stilurile manageriale sunt influenţate de factori fizici, biologici, psihologici şi psihosociali. Stilul managerial este exprimat în felul în care se adoptă decizia, calea aleasă în îndeplinirea sarcinilor, motivarea oamenilor. În mod normal există trei stiluri ale leadership-ului: autoritar sau autocratic – cand deciziile sunt luate fara consultarea subalternilor participativ sau democratic – cand subalternii sunt consultati in luarea deciziilor delegativ sau permisiv – cand pozitia conducerii este una pasiva fata de subordonati.

Stilul managerial - modul relativ stabil şi specific al unui lider de a-şi exercita atribuţiile de organizare, coordonare şi control a activităţii interne, a celor de reprezentare a grupului în exterior, precum şi modalităţile caracteristice de raportare la diferite aspecte ale vieţii de grup.

Activitatea de conducere este legată mai mult de calitate şi performanţă în orice domeniu. Conducerea este "capacitatea de a atinge obiectivele prin acţiunea altor oameni schimbând modul de gândire al acestora şi mobilizându-i permanent în eforturile pe care le depun".

Exercitiu:Ganditi-va la statutul de asistenta sefa si identificati care stil de conducere este mai

eficient. Argumentati.Functiile grupurilor de muncaGrupul de munca indeplineste 2 categorii mari de functii:

A. Productive B. SocialeA. Functiile productive ale grupului de munca-se referea la modul in care acestea functionaeaza in cadrul mai larg al procesului de

productie de bunuri sau servicii-pentru realizarea   activitatii productive este nevoe de o serie de operatii precum:

diviziunea muncii, distribuirea rolurilor, distribuirea sarcinilor, conducerea activitatilor, controlul activitatilor realizate

Page 13: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

In activitatea colectiva exista 2 tipuri distincte de functii:1. Conducerea ierarhic autorizata caracterizata prin separarea stricta a nivelului de

conducere de nivelul de executie2.Conducerea demoratica se caracterizeaza prin faptul ca functiile de conducere sunt larg

difuzate in cadrul grupului de muncaB. Functiile sociale ale grupului de muncaExista 2 functii sociale:- social emotionala in care grupul reprezinta un suport reciproc; este un teren de

confruntare si verificare a propriilor sentimente si conceptii. In situatii de amenintare si frustrare aceasta functie conduce spre nevoia de asociere cu ceilalti membri ai grupului - generare si impunere de norme: in orice grup in mod spontan se cristalizeaza norme de comportament si se dezvolta presiuni spre conformitate

Concluzii privitoare la presiunea spre conformitate exercitata de grup:- cu cat mai atractiv este grupul pentru membrii sai cu atat este mai probabil ca fiecare membru al grupului sa-si modifice punctul de vedere si comportamentul in conformitate cu normele grupului- daca o persoana nu se conformeaza este probabil ca grupul o va respinge si cu cat grupul este mai atractiv pentru membrii sai cu atat mai ferm va fi respinsa persoana- respingerea este mai probabil sa se petreaca atunci cand ea are loc in legatura cu un fapt foarte important pentru intregul grup

Conditiile constituirii unor colective de munca active si responsabile1. Conditiile individualea) o anumita omogenitate profesionala si morala a membrilor colectivului este o conditie

necesara-diferentele de pregatire profestionala generealza dificultati in realizarea coliziunii grupului b) cel mai important aspect este gradul de interiorizare a obiectivelor generale c) importanta este si atitudinea in relatiile reciproce-stima respectul si sprijinul reciproc sunt foarte importante 2. Conditii organizatorice- un colectiv de munca omogen cu orientarea pozitiva fata de munca nu poate sa se cristalizeze decat in cadrul unei organizari  rationale a muncii 3. Conditii de participare- activitatea in colectiv presupune deprinderea de a stabili relatii de cooperare cu ceilalti, de formulare si sustinere a punctului propriu de vedere, de a comunica si a realiza un consens cu ceilalti- participarea inseamna implicarea subiectiva a individului prin atitudine, cunostinte, aspiratii si convingeri  pe care le are la activitatea grupului- participarea efectiva este dovada integrarii sociale si asigura implinirea nevoii de apartenenta- participarea exprima identificarea individului cu universul valorilor de grup.

Page 14: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Liderul formal si informal

Liderul/conducatorul - persoana cea mai influenta dintr-un colectiv.

- se caracterizeaza prin puterea pe care o exercita asupra grupului el fiind “polul” in jurul caruia se grupeaza membrii colectivului.

- termenul de lider este imprumutat din limba engleza. In sens larg, conceptul de lider cuprinde orice persoana care indeplineste oficial sau isi asuma spontan – in cadrul unui grup – functii de conducere. Conceptul de lider se atribuie in psihologia sociala atat sefului formal cat si celui informal.In orice colectiv se deosebesc doua tipuri de lideri care au capacitatea de a influenta alte persoane in scopul atingerii obiectivelor organizationale:

Lider formal – managerul, seful, conducatorul – care detine un post managerial cu functii, obligatii si drepturi;

Lider informal – liderul – care nu are dreptul sau obligatia de a conduce dar care are recunoasterea cu ajutorul careia capata influenta asupra actiunilor oamenilor din grupul sau.

Ambele tipuri de influenta pot asigura performanta organizationala mai ales daca exista situatii in care liderul formal isi exercita influenta si ca lider informal. Autoritatea cu care este investit un manager are un caracter legitim, institutional deoarece ea reprezinta latura formala a conducerii, insa abilitatea de a coordona comportamentul oamenilor este latura informala. Atunci cand ambele aspecte amintite mai sus se regasesc in aceasi persoana, aceasta poate fi considerata un lider autentic.

Liderul este persoana care propune obiective de atins si ii determina pe ceilalti sa si le asume si sa le realizeze. El este o persoana altruista care da dovada de un real echilibru emotional, spirit de incurajare, dinamism si vointa de a progresa.

Managerul se foloseste de autoritate ca drept oficial de conducere, liderul de prestigiul sau, de posibilitatea obtinuta prin recunoastere de a inflenta oamenii. Postul managerului permite persoanei sa devina lider in colectivul sau. Dar nu orice manager poate devieni lider.

Pozitia de lider nu este una predeterminata ea putand fi ocupata de indivizi diferiti in momente diferite ale vietii grupului. De asemenea, pozitia de lider nu este una cu o viata permanenta si asta pentru ca o persoana poate fi lider doar in anumite situatii. In acelasi timp, ea nu se asocieaza in mod obligatoriu cu o aumita pozitie ierarhica sau cu un statut social. Structurile informale sunt o sursa pentru potentialii lideri formali. Insa nu intodeauna un lider informal este si cel mai bun cadru de conducere formal. Exista numeroase exemple de lideri informali (cei care au influenta asupra membrilor grupului) de succes care odata ce au primit autoritatea formala au devenit sefi aroganti. Alti lideri informali au esuat ca lideri formali deoarece le-a fost teama de responsabilitatea oficiala.

Page 15: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Pentru a dezvolta latura de lider trebuie urmat un proces indelungat ce contine un exercitiu minutios gandit prin care se poate invata cum sa fi curajos si deschis catre cei din jur. Liderii sunt caracterizati de cele mai multe ori prin realismul de care dau dovada, curajul de a aborda si rezolva probleme noi in conditii de moralitate. Ei sunt promotorii schimbarii, au capacitatea de a face previziuni, sunt creatori, originali, dinamici, integrii si au capacitatea de prefectionare, de as-si asuma riscuri, au incredere in oameni si pot lucra in conditii complexe.

Liderii au o personalitate remarcabila, isi stapanesc emotiile, tin seama de persoanele implicate in actiunea demarata, asculta mai mult decat vorbesc, intretin o atmosfera pozitiva, sunt sinceri si fermi, au incredere in sine si in cei din jur etc. Faptul ca sunt persoane entuziaste, generoase, determinate care dau dovada de caldura umana ii face sa fie caracterizati ca fiind oameni carismatici pe care lumea ii urmeaza.

2. Familia ca si grup social primar. Interpretarea sociologica a familiei

Familia – „celula a societatii”

- „baza societatii”

- „mediu optim de formare a individului”

Familia - grup social in care membrii sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub raport economic si au grija de copii.

Familia este un grup social format casatoria a doua persoane de sex opus si copiii rezultati din aceasta legatura maritala. Casatoria incheiata intre 2 indivizi  adulti fiind recunoscuta si aprobata social.

In sociologie familia este considerata grupul social primar prin excelenta. Este grupul in care individul devine o fiinta sociala, acumuleaza si integreaza simboluri, reguli, norme de comportament, valori in relatie cu persoanele semnificative (parinti, bunici).

Familia se distinge de alte grupuri umane prin trasaturi care-i sunt absolut proprii. Se admite in general ca ea:

- este unicul grup social caracterizat prin determinari naturale si biologice.

- este singurul grup intemeiat esential pe afectiune

-constituie cea mai mica societate umana, unitatea elementara, cea mai naturala si necesara, anterioara oricarui alt grup

-impaca respectul fata de traditie cu deschidere spre viitor, transmite experientele mostenite si face planuri pentru viitor

T. Parsons a analizat familia din mediul industrial american si a ajuns la urmatoarele concluzii:

Page 16: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

- industrializarea a determinat angajarea in productie a ambilor soti

- antrenarea femeii in activitatea industriala a condus la deprecierea vietii de familie si la sporirea conflictelor intrafamiliale

- scaderea importantei familiei largite

Tipuri de familii

1. familia din etapa comunismului sexual – casatoriile se realizau intre grupuri, fiind dominata de promiscuitate, reguli care au dominat inainte de respectarea regulii interdictiei incestului. Termenul de comunism sexual se referea la casatoria tuturor barbatilor dintr-o comunitate cu toate femeile din acea comunitate si implicit practicarea relatiilor sexuale intre ei, fara a tine seama de niciun fel de oprelisti.

2. familia din etapa casatoriilor plurale (poligamice) – care presupunea fie casatoria unui barbat cu mai multe femei (poliginie), fie casatoria unei femei cu mai multi barbati (poliandria).

3. familia din etapa casatoriilor monogamice – a unui singur barbat cu o singura femeie.

Familiile contemporane – sunt desemnate de sociologi prin urmatoarele tipuri:

1. familia nucleara/conjugala – grupul familial obtinut prin unirea maritala a unui barbat cu o femeie;

- dupa o perioada de coabitare urmeaza nasterea copiilor, fiind considerati liant pentru grupul familial

- in prezent prin familie conjugala se desemneaza si alte situatii, precum grupul de coabitare in forma concubinajului sau familii fara copii, sau coabitari intre lesbiene si homosexuali.

2. familia de procreere – grupul familial in care indivizii joaca roulul adultului si au capacitatea de a procrea.

3. familia de origine – familia in care individul, desi se afla in ipostaza fizica optima de a procrea joaca doar rolul de copil.

4. familia extinsa – un numar de familii nucleare reunite datorita relatiilor parinte-copil.

Modalitati diferite de dobandire a partenerului marital:

1. casatoria prin rapire – specifica in comunitatile cu un numar mic de femei

2. casatoria prin cumparare – presupune stabilirea unui pret al miresei

3. casatoria prin aranjament – parintii cuplului aranjeaza casatoria

Page 17: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

4. casatoria prin consensul partilor

Modele alternative ale vietii de familie

Familia ca instituţie a evoluat permanent de la începuturile civilizaţiei umane, forma actuală, care ne este cunoscută, nu reprezintă decât un moment în acest proces evolutiv. Prin urmare trebuie să ne aşteptăm ca şi acest model să evolueze.- familia de tip deschis, in care ambii soti consimt de comun acord asupra relatiilor sexuale cu parteneri din afara casatorirei, nefiind considerat adulter, deocareece aceste relatii extraconjugale sunt liber consimte intre soti – foarte rare- familia de tip poligam - un tip de familie care nu poate fi consacrată legal în societatea modernă (fiind sanctionata penal) - casatoria de tip homosexual - casatoria intre doua persoane de acelasi sex, fie intre doua femei – lesbianism, fine intre doi barbati – homosexualitate; in unele societăţi ea a devenit chiar legală, si se cer drepturi de a infia copii, drepturi, de asemenea acordate in 14 tari din lume.  - coabitarea consensuală - cea mai răspândită dintre toate; presupune ca două persoane să trăiască în comun, ca o familie, în afara unei căsătorii formale; este însă de două tipuri: coabitare premaritală, atunci când cei doi trăiesc împreună o bucată de timp, înaintea căsătoriei, sau în vederea unei căsătorii ulterioare şi coabitare consensuală propriu-zisă, atunci când cei doi decid să trăiască permanent în acest mod. Numărul coabitărilor consensule a crescut aproape constant în ultimele decenii, un număr foarte mare de cupluri decizând, măcar pentru o perioadă de timp sătrăiască astfel.

Mutaţiile semnificative la nivelul unei instituţii precum cea a familiei nu se produc în câţiva ani, ci în multe, foarte multe decenii, uneori chiar secole.

3. Cultura organizationala:

Institutii si organizatii

Desi institutiile sint omniprezente in viata noastra de zi cu zi, pe strada sau la locul de munca, intr-o sala de spectacol sau intr-un grup de discutie ce tinde spre o decizie, ele nu pot fi cu usurinta, de fiecare data, precizate, masurate si evaluate.

Ele sint incorporate in relatiile sociale, dar, totodata, sint dincolo de ele, in afara lor, actionind ca "reguli ale jocului social'.

Institutiile sint constructe ale oamenilor, asimilate in procesul de socializare, modelate de procese istorice evolutive, fiind pe cit de exterioare persoanelor individuale, pe atit de prezente in interioritatea operatiilor lor mentale prin care se determina un anumit curs al actiunii sau conduitei.

Page 18: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

"Schimbarea institutionala, spune D.C. North, modeleaza calea prin care societatile evolueaza in timp si, ca atare, este cheia intelegerii schimbarii istorice”. (North, 1990)

Totodata, omul societatilor moderne este un "om organizational' (White, 1957), adica apartine si lucreaza in organizatii, isi determina cursurile propriilor actiuni prin mecanisme de organizare si conducere, se integreaza in, participa la si beneficiaza de functionarea diverselor organizatii economice, politice, culturale etc. Extensia interdependentelor sociale in vremurile moderne a coincis cu o explozie a organizatiilor, menirea acestora fiind aceea de a coordona activitati si resurse sociale in vederea realizarii eficiente a unor obiective.

Conceptele de institutie si organizatie sint fundamentale pentru analiza societatilor traditionale sau moderne, intrucit se refera la mecanismele si procesele structurarii vietii de zi cu zi a oamenilor.

Ele vizeaza seturi ordonate de comportamente individuale si fluxuri de interactiuni, baza normativa a ordonarii acestora sau abaterile de la norme si reguli care genereaza tulburari sociale, mecanismele de grupare a oamenilor pentru a atinge anumite obiective prin organizarea resurselor, proceselor si tranzactiilor din schimburile reciproce si variabilitatea in timpul si spatiul social al performantelor.

Institutiile

- structuri relativ stabile de statusuri si roluri, avind menirea de a conduce la satisfacerea anumitor nevoi ale oamenilor in societate sau la indeplinirea anumitor functii sociale.

Oricarei societati umane, traditionale sau moderne, ii este specifica o anumita struc tura sociala, adica un mod de distributie a statusurilor si rolurilor sociale, a modelelor recurente de comportare, activate in relatiile interumane.

Pe masura ce societatile devin mai mari, mai diversificate, mai diferentiate, o anume activitate sociala, care era indeplinita doar de o institutie, ajunge sa fie realizata de un set de institutii. De exemplu, familia din societatile agrare traditionale era de tip autarhic si indeplinea concomitent functii economice, reproductive si socializatoare. Treptat, astfel de functii au fost preluate de alte institutii specializate, de exemplu, in activitati economice (institutii corporatiste) sau de instruire (institutii scolare).

In acest context apare diferentierea institutionala, bazata pe specializare functionala, apare si sectorializarea institutionala, adica ordonarea institutiilor specializate in indeplinirea anumitor functii in diverse domenii ale vietii sociale. Un domeniu sau sector social oarecare - de exemplu, sectorul productiv - nu este asociat cu o singura institutie, ci cu un set de institutii corelate: institutii de producere a bunurilor si serviciilor, de organizare a muncii si relatiilor de munca, de introducere a inovatiilor ce trebuie sa fie corelat cu sectorul distributiei si al

Page 19: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

consumului, carora le corespund alte institutii, toate impreuna constituind in stitutiile economice ale societatii.

Pe linga institutiile economice sau cele specifice familiei, se mai disting institutiile politice, de cercetare stiintifica si tehnologica, medicale, culturale, educationale, religioase, de comunicare in masa, de protectie si control social etc.

Diversitatea actuala a institutiilor este produsul istoric al diferentierii lor ca urmare a multiplicarii nevoilor si functiilor sociale.

- institutiile difera de la o comunitate la alta si au consecinte diferentiate asupra per -formantelor comunitare. De exemplu, Max Weber (1970) a demonstrat cum spiritul sau etica protestanta a generat anumite institutii in perioada de geneza a capitalismului, care au avut consecinte specifice asupra dezvoltarii sociale si economice.

Institutiile sint normative si constringatoare social, definind si generind cadrul in care se stabilesc si se deruleaza interactiunile umane.

Din punct de vedere normativ, institutiile constau intr-un ansamblu coerent de reguli sau norme care definesc structura de baza a ordinii sociale, respectiv modelele recurente de comportare sau actiune si de relationare sociala. Regulile sint formale si informale.

- cele formale sint incluse in legi sau prevederi (statute, regulamente etc.) juridice.

- cele informale iau forma traditiilor, conventiilor, codurilor de conduita, ritualurilor etc, putind fi scrise sau nescrise, implicite sau explicite.

- regulile institutionale se afla in corespondenta cu anumite valori si se exprima interactional nu numai prin actiuni sau comportamente, ci si prin atitudini specifice.

Incalcarea regulilor este - sau se presupune a fi - urmata, mai devreme sau mai tirziu, de pedeapsa, tot asa cum respectarea normelor se asociaza cu recompense gradate. Este evident ca distribuirea pedepselor sau recompenselor depinde de gradul de monitorizare a regulilor, respectiv de forma controlului social instituit.

Prin socializare in traditia culturala a institutiilor se formeaza baza conformarii si supunerii.

Page 20: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Organizatiile

- sunt structuri de interactiuni ale oamenilor integrati intr-un grup ale carui activitati sunt centrate pe realizarea unor obiective comune specializate. Principalele semnificatii derivate de aici sint urmatoarele :

a. Organizatia este totdeauna specializata, in sensul ca are o misiune careia ii sintasociate anumite obiective. Spitalul sau universitatea, uzina sau editura, orchestrasimfonica sau notariatul, magazinul alimentar sau banca si multe altele sunt orga nizatii care desfasoara activitati specializate, adica focalizate pe anumite scopuri.Eficacitatea si eficienta serviciilor unei organizatii sunt cu atit mai mari cu citaceasta se concentreaza mai clar si cu distinctie pe realizarea unei anumite misiuni.

b. Totodata, diferentierea misiunilor si obiectivelor se asociaza cu specia-lizarea tehnica. Editura produce publicatii, universitatea ofera servicii de predare,invatare si cercetare (de producere, transmitere si evaluare a cunoasterii academice),banca ofera servicii financiare etc, intrucit comunitatea are nevoie de astfel deservicii si de produsele lor, oferite cu competenta, eficacitate si eficienta.

c. Organizatia este un grup de oameni intre care se deruleaza interactiuni orientatede obiective comune.

- este o structura de interactiuni reglementate de reguli formale si informale si generatoare de actiuni colective (agregate) centrate pe scopurile organizatiei.Organizatiile sint considerate sisteme deschise: orice este relationat cu orice altceva in grade

diferite de reciprocitate si tensiune.

Organizatia preia resurse (inputs), le prelucreaza (proceses) obtine rezultate (outputs) utilizabile altundeva in afara ei si, astfel, interactioneaza cu sisteme mai cuprinza toare, operand intr-un mediu dat.

Relatii intre institutii si organizatii

- ambele ofera cadre structurale pentru initierea si desfasurarea interactiunilor umane.

- in timp ce prin institutii se formuleaza regulile sau cadrul normativ al interactiunilor, organizatiile sint principalii actori colectivi care modeleaza strategii si promoveaza actiuni si interactiuni in contextul institutional dat.

- organizatii precum cele politice (partide, parlamente, consilii etc), economice (firme, uzine, ferme, asociatii sau cooperative agricole etc), culturale (teatre, cinematografe, atenee etc.) sau educationale (scoli, universitati) sint grupuri de oameni care desfasoara activitati specializate, pentru atingerea unor scopuri comune.

Page 21: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

- a analiza organizatiile inseamna a detecta modurile lor de conducere, de participare si control social, strategiile subiective de actiune si interactiune ale oamenilor, sursele motivationale ale acestora, generarea si rezolvarea conflictelor etc.

- organizatiile reproduc institutiile, dar le si schimba, prin efectele emergente aleatorii ale institutionalizarii pe care o faciliteaza. Aceasta cu atit mai mult cu cit organizatiile nu sint dependente doar de oportunitati si constringeri institutionale, ci si de alte oportunitati si constringeri ce tin de dezvoltarea tehnologica si stiintifica, de distributia avutiei sau a veniturilor, de orientarea preferintelor si intereselor politice etc. Conceptul de cultura

Conceptul de cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie. In componenta culturala putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente si limbaj comun, ritualuri si simboluri dar preponderent avem componente mai putin vizibile: perceptii si reprezentari despre ce e "valoare" in organizatie, mituri, standarde empirice despre ce inseamna a munci bine si a te comporta corect, despre "cum se fac lucrurile pe aici", etc.

Elemente de cultura organizationala

Cultura societala sta la baza formarii culturii organizationale. - cultura reprezinta un construct social alcatuit din viziunea (despre om societate si

natura) unei comunitati umane, norme si valori, procese, mecanisme produse in care o comunitate recunoaste (problematizeaza), interpreteaza si raspunde prin comportamente la cerintele sale de viata, ca urmare a unor procese de interactiune si negociere sociala.

Cultura organizationala se formeaza datorita interactiunilor repetate intre membrii organizatiei, a aducerii in comun a credintelor si valorilor indivizilor care o alcatuiesc desi exista factori modelatori puternici care o particularizeaza cum ar fi: stilul de conducere si implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de formalism, structura de organizare, politicile si know-how-ul si mai toate sistemele care ofera valoare si suport unui anumit tip de munca si unui anumit tip de comportament.

Unul din factorii cei mai importanti in construirea culturii organizationale se datoreaza particularitatilor interactiunilor dintre angajati, a leadership-ului si a calitatii comunicarii organizationale.Marcat de educatia primita, de aptitudini si idealuri, de mentalitati si comportamente, omul constituie factorul hotarâtor al succesului sau esecului unei organizatii. Ajuns în organizatie cu propriile sale idei despre el, despre altii, despre bunastare si fericire, despre sefi si subordonati fiecare angajat îsi propaga convingerile asimilând în acelasi timp obiceiurile, regulile, restrictiile existente în cadrul acesteia. Cuvântul cultura a fost utilizat în mod traditional în scopul descrierii unor trasaturi specifice natiunilor. El se refera la gama de

Page 22: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

atitudini, mentalitati, valori pe care cei mai multi dintre noi le considera ca specifice atunci când se afla într-un anumit spatiu geografic.

Cultura organizationala reprezinta un stil de viata, caracteristic unei organizatii. Ea însumeaza un set de valori, credinte, convingeri si aspiratii care sunt împartasite de toti membrii unei organizatii. Cultura organizationala este un amalgam de elemente si comportamente constiente sau înconstiente, de relatii si atitudini interumane conturate în decursul anilor, care influenteaza functionarea si performantele organizatiei. Ca si individul care se manifesta în societate punându-si în valoare personalitatea, fiind acceptat, respins sau ignorat, organizatia prin cultura ei se poate impune pe piata, poate exista, în limitele mediocritatii ori ale supravietuirii sau ajunge treptat la marginea interesului, fiind destinata izolarii si disparitiei.

Cultura organizationala include, urmatoarele componente:- actiuni comportamentale regulate care apar in interactiunea dintre oameni, cum ar fi ritualuri si ceremonii organizationale si limbaje frecvent folosite;- normele care sunt impartasite/acceptate de grupurile de lucru din toata organizatia, cum ar fi "un salariu bun pentru o zi de munca buna";- valorile dominante impuse intr-o organizatie, cum ar fi "calitatea produsului";- filosofia dupa care se ghideaza politica organizationala in privinta angajatilor si clientilor;- regulile pentru integrarea in organizatie pe care un nou venit trebuie sa le invete pentru a deveni un membru acceptat;- sentimentul sau climatul care transpare intr-o organizatie prin aspectul fizic si prin felul in care membrii acesteia interactioneaza cu "clientii" sau alte persoane din exterior.Nici una din aceste componente, luate individual, nu reprezinta cultura organizatiei. Luate impreuna, insa, ele reflecta si dau inteles conceptului de cultura organizationala. Functiile culturii organizationale Cultura organizationala îndeplineste mai multe functii în cadrul organizatiei, de modul în care ele sunt realizate depind într-o maniera semnificativ functionalitatea si performantele acesteia. Acestea sunt:1. Cultura organizationala contribuie la dezvoltarea relatiilor firmei cu stakeholderii acesteia (o persoana sau un grup care poate afecta activitatile, produsele sau serviciile unei coompanii).

Elementele culturii organizationale transmit mesaje semnificative atât formale, cât mai ales informale, cu privire la ceea ce este important pentru organizatia respectiva. Mesajele trimise în interiorul si exteriorul organizatiei sunt de natura sa sprijine sau nu declaratiile formale ale conducatorilor organizatiei. În functie de modul de descifrare, de maniera în care percep ca li se acorda atentia cuvenita si ca vor putea sa-si atinga propriile obiective prin colaborarea cu firma respectiva, stakeholderii vor fi interesati în consolidarea relatiilor cu organizatia.2. Cultura organizationala realizeaza interfata dintre cultura nationala si cea individuala

Membrii organizatiei învata pe masura ce desfasoara actiuni în comun sa-si modeleze propriiile sisteme de valori, atitudini si comportamente, conform unor standarde care sa fie acceptate si de catre ceilalti din jur.

Page 23: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Împreuna, ei învata si stabilesc un cadru general cu privire la ceea ce este sau nu acceptat în grupul din care ei fac parte. Ei trebuie sa-si armonizeze sistemele proprii cu cele ale celorlalti componenti ce-si aduc propria zestre culturala.

Prin cultura individuala întelegem sistemele de cunostinte, valori, simboluri, atitudini si comportamente care definesc personalitatea unui individ si care îi determina deciziile si actiunile în relatia cu ceilalti componenti ai colectivitatii în care traieste.

Membrii organizatiei adapteaza elementele culturii nationale la specificul activitatilor desfasurate, cultura organizationala aparând astfel la interfata dintre elementele culturale individuale si cele predominante la nivel national.3. Cultura organizationala modeleaza identitatea individuala si cea de grup

Prin valorile afisate, prin actiunile desfasurate, cultura organizationala plaseaza presiuni mari asupra unui nou venit în cadrul sau, determinând schimbari de anumita profunzime în modul de perceptie, gândire si actiune ale acestuia. Pentru a fi acceptat, individul îsi va . reproiecta anumite trasaturi ale personalitatii astfel încât sa se integreze cât mai bine în grupul în care doreste sa-si desfasoare activitatea.

Cultura organizationala la rândul ei sufera transformari sub influenta unor factori de natura interna sau externa. Ea preia aceste presiuni pe care le propaga ulterior în toata organizatia, astfel încât anumite transformari ce au aparut la nivelul unui anumit grup, a unei subculturi, încep sa-si faca simtita influenta si asupra celorlalte subculturi componente.4. Cultura organizationala este un determinant major al comportamentului membrilor unei organizatii

În firmele cu cultura organizationala puternica salariatii stiu ce se asteapta de la ei si care sunt tipurile de decizii si modalitatile de actiune acceptate. În consecinta ei vor avea o viteza rapida de actiune, focalizându-si actiunile pe realizare obiectivelor stabilite.În culturile slabe se pierde mult timp, în primul rând, cu stabilirea a ceea ce este asteptat de la componentii sai. Mai mult, nu exista niste modele decizionale sau comportamentale general acceptate si, ca atare, salariatii vor actiona cu multa prudenta pentru a nu-si crea probleme cu cei din jur.Asistam atât la o irosire de timp cât si la dorinta manifestata de majoritatea salariatilor de a nu-si asuma responsabilitati.5. Cultura organizationala asigura sentimentul de apartenenta la o colectivitate specifica

Salariatii firmei modeleaza si sunt modelati de cultura organizationala.Pe masura trecerii timpului ei îsi dezvolta o multitudine de legaturi profesionale si

personale, cu mediul în care îsi desfasoara activitatea. Treptat, ei ajung sa considere organizatia ca o a doua casa. Influentele culturale reciproce au fost însusite într-o asemenea masura încât nici nu mai sunt percepute. Componentii grupului si le-au însusit ca fiind modul normal de gândire si actiune în circumstantele respective.Atunci când sunt întrebati . Cu ce va ocupati ?., multi raspund . Sunt asistent medical la Spitalul X ! Practic, în mod involuntar, el releva faptul ca îsi desfasoara activitatea într-o organizatie (in exemplul dat spitalul) cu care se el se identifica automat.6. Cultura organizationala ofera protectie componentilor sai

Page 24: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

Cultura organizationala asigura un sentiment de stabilitate si siguranta pentru membrii sai. Cultura organizationala este aceea care are forta de a oferi siguranta psihologica componentilor sai, oferindu-le un cadru familiar în care sa-si manifeste personalitatea. Cultura organizationala preia presiunile exterioare pe care le prelucreaza în mod subtil si le transmite membrilor organizatiei. Acestia pot considera cultura organizationala ca fiind de multe ori, asemenea unui zid de aparare ce le ofera protectie, dar si posibilitati de actiona în conditii de confort si siguranta.

Sociologia culturii

In acceptiune sociologica prin cultura se intelege ansamblul modelelor de atitudine, gandire si actiune care caracterizeaza o populatie sau societate, inclusiv materializarea acestor modele in lucruri.

Cultura cuprinde componente ideale: norme, valori, credinte, simboluri, modele de actiune, precum si componente materiale: unelte, locuinte, imbracaminte, mijloace de transport, etc.

- prescrie cum trebuie sa se comporte un om cu membrii familiei, cu vecinii, cu necunoscutii, ce atitudine trebuie sa adopte la o inmormantare sau la celebrarea unei casatorii.

- ea reprezinta pentru membrii societatii ceva firesc, natural, de care nu isi dau seama decat cand vin in contact cu culturi deosebite.

- cultura se dobandeste prin convietuire sociala

Trasaturile mai importante ale culturii :. omul este cel care creaza cultura in raport cu cerintele sale. cultura este creata si transmisa de oameni. cultura este un mod de gandire, de a simti si de a trai. cultura se refera la un mod specific de a trai (pentru anumite grupuri). cultura se transmite prin invatare, esenta procesului cultural fiind selectivitatea. cultura reglementeaza viata individului de la nastere pana crapa. fiecare cultura are o organizare si un continut, o semnificatie a carei intelegere poate fi cunoscuta doar daca aceste elemente de structura si sens sunt pastrate impreuna.

Functiile culturii:

1. functia adaptativa

2. functia de achizitie si acumulare a informatiei

3. reproducere a comunitatii – transmiterea din generatie in generatie a patrimoniului cultural al comunitatii

4. functia de coeziune sociala – importanta pentru solidaritatea membrilor colectivitatii

Page 25: Socio Curs Competenta 2 Amg 1

5. functia identitara – ii fac pe membrii grupului sa-si recunoasca apartenenta la grupul social

6. functia de socializare – interiorizarea normelor si valorilor grupului

7. functia de distinctie sociala – realizeaza diferentierea indivizilor care apartin unor grupuri sociale, sau clase sociale, unor etnii, minoritati sau comunitati culturale.

Elementele principale ale culturii:

1. simboluri – semnele arbitrare utilizate la nivel social, pentru a desemna ceva (obiect, atitudine, actiune) – pot sa fie diferite de la un spatiu cultural la altul

2. ritul – secventa stereotipa de acte savarsite intr-un context religios sau magic (ceremonii, ritualuri specifice anumitor spatii culturale)

3. limbajul – care permite oamenilor sa comunice intre ei

4. normele – reguli sociale care specifica comportamentele de adoptat in anumite situatii

5. traditiile/cutumele – modalitati comportamentale obisnuite si practicate de multa vreme in grup

6. moravurile – idei, afirmatii puternice cu privire la ceea ce este corect si gresit si ceeaa ce este permis si interzis in anumite situatii.

7. legile – reguli stabilite sau intarite de un organism politic (Statul) care are puterea sau forta de a le aplica

8. valorile – idei abstracte despre ceea ce este corect, bine si dezirabil sa urmeze majoritatea membrilor unei comunitati.