Societatea greac era deopotriv apolinic (deci raional, cci Apollo este zeul luminii i al nelepciunii) i dionisiac (deci dedicat dansului, veseliei i aciunii instinctuale). Din aceast perspectiv, faptul c statuile i frontoanele templelor greceti erau pictate se nscria n limitele unei imagini corecte despre Grecia antic1. De altfel, i basorieliefurile erau pictate, chiar i acolo unde acestea nu erau vizibile, un posibil argument este acela c reproducerea trebuie s fie aidoma modelului, faptul c nu are cine s le vad nu era un argument suficient.Fig. 2.1., Doryphoros (Purttorul de suli), sau kanon (norma), considerat modelul pentru redarea corpului uman n arta greac

Al doilea element este cel legat de dimensiunea public a artei. Caracterul public al artei, n inima cetii i pentru membrii corpului civic, se explic i prin rolul moralizator al acesteia. Moralizator prin cunoatere (arta rmne o form de cunoatere) i prin valorile promovate, fenomenul artistic se subordoneaz cetii. tim c operele dramatice sunt premiate, tim c artitilor en vogue li se comandau opere artistice (fie acestea statui sau vase destinate nvingtorilor la olimpiade). Dar dimensiunea public este cea mai evident n cazul artei romane. Chiar dac exist piese artistice destinate spaiului domestic, familial, arta major este o art public: monumentele sunt destinate pentru a fi privite i a constitui un fundal pentru exprimarea mreiei senatului i, ceva mai trziu, a mpratului. Dar trebuiesc fcute cteva nuanri. n primul rnd, asemnrile dintre arta greac i cea roman sunt numeroase dar nu elimin diferenele dintre acestea. Arta greac rmne, n mod fundamental, o art sacr i o art destinat comunitii. Chiar i mai trziu, n perioad elenistic, apariia unui nou tip de monument destinat suveranului elenistic, heroon2-ul, nu modific esenial acest caracter mai degrab democratic3 al arhitecturii. Dac n primul caz comanditarul este corpu cetenesc, n epoca roman imperial singurul comanditar rmne mpratul. n al doilea rnd, faptul c evoluia artei romane a fost afectat de mult mai muli factori dect cea greac i, dac putem spune, mult mai strini de orizontul mediteranean. De-a lungul timpului, pe tradiiile italice i etrusce se vor grefa influene greceti, orientale i germanice. n sfrit, durata n timp i filiaia celor dou fenomene. Arta roman motenete elementele artei greceti i influeneaz arta medieval european pn trziu n epoca modern. Chiar dac vor exista reveniri spectaculoase la tradiiile

greceti4 (aa cum erau ele nchipuite n diferitele epoci), ele sunt mai degrab trecute prin filtrul lumii romane.

2.3. Arta greacnceputurile nceputurile

artei greceti se plaseaz cndva n secolele VIII-VII .Hr. Dup prbuirea lumii miceniene pe la 1200-1180 . Hr., a urmat o perioad n care arta s-a limita la cteva forme primare, ceramica i obiectele de metal. Despre arhitectura epocii denumit secolele ntunecate se tie prea puin. Opiniile par s convearg spre o lume profund rural, n care arta are destinaii clare. Ceea ce cunoatem sunt cteva exemple de modele din lut de locuine, interpretate adesea ca simulacre de spaii sacre i/sau de hambare, multe dintre acestea fiind foarte asemntoare, vizual, cu piese similare din neolitic. De altfel, aceast asemnare a dus la identificarea unor astfel de modele de lut drept simulacre de hambare: ntr-o lume n care totul se bazeaz pe producia de alimente a micii proprieti funciare sau pe producia suplimentar a oikos-ului aristorcratic, asigurarea belugului alimentar este vital, iar un an agricol bun este un semn al bunvoinei divine.Arta epocii arhaice

Situaia se schimb odat cu secolul al VIII-lea .Hr. Dup ncetarea ultimelor deplasri de populaie care au marcat deopotriv sfritul lumii miceniene i nceputul epocii fierului, spaiul grec s-a aflat ntr-o perioad de modificri profunde la nivelul culturii, aceasta fr ca structura etnic s se schimbe radical. Prbuirea civilizaiei palaiale miceniene a dus la apariia unei diaspore rspndite n bazinul estic al Mrii Mediteraneene, n centrele care aveau deja contacte comerciale cu centrele palaiale din Grecia continental. Cu siguran aceasta este situaia n Creta i n Cipru, foarte probabil avem mici colonii de2 Heroon-ul

este un monument funerar dedicat comemorrii i cultului suveranului elenistic i care a aprut sub influena orental mai ales n regatele elenistice orientale. Dup unele opinii (M. Grabar n primul rnd), acest tip de monument st la baza unui tip particular de monument din perioada cretin timpurie, anume capelele destinate cultului martirilor. 3 Cu sensul de dedicat participrii cetenilor la activitile publice, similar basilicii republicane romane. 4 Cazul cel mai clar este, credem noi, cel al lui Thorvaldsen.

Arhitectura epocii antice arta n spaiul public Proiectul pentru nvmntul Rural 13

negustori greci n cteva din centrele comerciale siro-palestiniene. Acestea acioneaz ca puncte de retransmitere a unor influene artistice spre spaiul grecesc, iar aceste influene se accentueaz odat cu trecerea timpului. Pe msur ce situaia din Grecia continental se stabilizeaz, iar mici centre de autoritate ncep s se structureze, fie ele i sub forma unor mici formaiuni politice care au adesea dimensiunea unor insule sau a unor vi secundare, crete i piaa de desfacere pentru obiecte de lux, de cele mai multe ori importate sau produse locale care imit originale orientale. Sub acest impuls oriental arta greac se regndete pe sine i capt noi valene. Dar ca orice nceput, primele forme de exprimare artistic sunt, din

perspectiva a ceea ce s-a numit arta clasic greac, relativ stngace i denot cutarea unei forme proprii de manifestare. Poate c la aceasta a contribuit i faptul c artistul este nc un simplu meteugar. Cele mai reprezentative elemente ale acestei perioade de tranziie sunt vasele ceramice corintiene arhaice i statuile reprezentnd tineri brbai i femei5 care arboreaz un zmbet ngheat i o poziie rigid a corpului, brbaii sunt reprezentai fcnd un pas nainte, n timp ce femeile sunt adesea reprezentate cu un obiect n mn. Odat cu secolul al VI-lea .Hr., arta greac intr n faza sa de evoluie spre maturitate. Apogeul reprezentrilor umane arhaice aparine, ns, nu figurilor statuare, ci reliefului (aa-numita stel al lui Aristokleiton). Dar, ceea ce par s descopere artitii greci n aceast perioad este o tehnic ce este capabil s redea dinamica corpului uman. Figurile umane sunt reprezentate ca acionnd, nu pur i simplu naintnd spre privitor (aa cum era cazul cu kouroi arhaici). Una dintre reprezentrile acestei perioade (hoplitodromosul) atest calea parcurs de artitii greci ai epocii.Fig. 2.2. Kore din Samos, sec. VI .Hr.; fig. 2.3. Stela lui Hegeso

din Atena, sec. V

.Hr.; fig. 2.4. Kore cu rodia, sec. VI .Hr. De notat este evoluia figurativ i tehnic a reprezentrii umane ntr-un secol5 Kouros

(sg.), kouroi (pl.), tnr, tineri; kor (sg.), korai (pl.), tnr, tinere.

Arhitectura epocii antice arta n spaiul public 14 Proiectul pentru nvmntul Rural Ordinele arhitecturale

Aceast perioad este i perioada n care se definesc dou din ordinele arhitecturale greceti, cel doric, mai sobru, i cel ionic. Elementele care difereniaz cele dou stiluri sunt elementele constructive ale faadei i elementele legate de planul cldirilor. Tot acum se definesc i o serie de elemente constructive care reprezint inovaii aduse de arhitecii greci. Cea mai semnificativ contribuie o reprezint, credem noi, elementele de corectare a perspectivei. Fusele coloanelor, de pild, au o curbur specific (sunt mai groase la mijloc) care anuleaz distorsiunea de perspectiv; ca urmare, ele nu mai par a fi mai subiri la mijloc (pentru un privitor aflat la distan), ci c avnd o grosime egal. La fel, liniile orizontale (treptele de acces i baza frontonului) au o curbur specific ce elimin distorsiunile de perspectiv. Perfeciunea vizual acoper ingeniozitatea care are a rol vizualizarea perfeciunii divine.Fig. 2.5. Templul doric din Delos, sediul Ligii delioattice

(reconstituire)

Epoca clasic Faza

clasic a artei greceti acoper perioada secolului al V-lea i

prima jumtate a secolului al IV-lea. Chiar dac grupul arhitectonic de pe Acropolea atenian i are originile n secolul al VI-lea, cea mai semnificativ parte a acestuia (oricum, din ceea ce ne-a rmas pn astzi) este databil n aceast perioad. Complexul este constituit dintr-o serie de temple i cldiri asociate. Templul principal, cel dedicat Athenei Parthenos, domin ansamblul arhitectural i incorporeaz o serie de inovaii care vor fi utilizate i la alte construcii din perioada elenistic (cum ar fi stoa lui Attalos).Fig. 2.7.

Basoreliefurile n

al doilea rnd, o serie de elemente de detaliu. O serie de

basoreliefuri se afl astfel plasate n interior (la punctul de contact dintre perete i arpanta acoperiului) nct nu pot fi vzute cu ochiul liber. Acestea, la fel ca i basoreliefurile frontonului, sunt pictate i au o serie de elemente din metal (zbalele cailor reprezentai erau din bronz). Mesajul acestor elemente este legat de ceea ce reprezenta templul n contiina greac: o imagine fidel a divinitii, locuina sa, mcar temporar, n lumea oamenilor. Prin urmare, aceast locuin trebuia s fie perfect i s foloseasc elemente aidoma naturii. De aici i pictura basoreliefurilor i a statuilor.Fig. 2.9. Friz a Parthenonului nfind Parthenonul Impactul

acestui templu este enorm, cci el a servit de model pentru o serie de alte temple din lumea greac (templul de la Paestum, de exemplu, dar i o serie de alte temple de la Delphi). El reprezint i un cumul de elemente care explic poziia artei greceti n cetate. n primul rnd, templul Athenei se afl la captul unei ci pe care se desfurau procesiunile ce aveau loc cu ocazia marilor srbtori religioase i domin de pe Acropole ntregul ora. El devine astfel spaiul dedicat zeilor i un pandant al agorei, spaiul adunrilor corpului cetenesc i al activitilor comerciale. n sfrit, elementele de detaliu ale statuii Athenei Parthenos. O copie diminutiv a acestei statui se afl n Muzeul Naional din Athena i ne permite s identificm elementele componente ale discursului imagistic. Ceea ce este de subliniat este tocmai echilibrul dintre elementele care echilibreaz valorile mariale cu cele legate de stpnirea nelepciunii.Arta i cetatea Arta

greac cunoate o serie de exemple liminale care marcheaz caracterul special al fenomenului cultural i subliniaz totodat dimensiunea public a acesteia. Dincolo de fenomene excepionale, cum ar fi colosul din Rhodos (parte mai degrab a unei mitologii a excelenei constructive), complexele arhitectonice (mai ales cel de la Delphi) atest efortul de a crea, de fiecare dat, discursuri care realizeaz o ordonare a spaiului conform unor reguli precise. Desigur, elementele centrale rmn calea procesional i templul propriu-zis, dar dac lum n considerare spaiul pe care l reprezint polisul, atunci devine evident c spaiul construit sacru reprezint un discurs unificator al cetii. J.-P. Vernant, discutnd despre efebia greac, a observat c teritoriul unei ceti este delimitat de dou elemente: sanctuarul central, aflat pe acropolea cetii, respectiv sanctuarele aflate n teritoriul rural sau chiar spre grania acestuia.Sanctuarele panelenice

Exist, ns, un exemplu de statuie gigantic care, dei disprut, a fost descris de Pausanias. Statuia chriselefantin (de aur i filde) a lui Zeus din Olimpia, realizat tot de Phidias, reprezint punctul central al lumii greceti fiindc era asociat olimpiadelor. Aceasta este, din acest punct de vedere, cellalt pol al spaiului spiritual grec. De aceea, ca i complexul de la Delphi, sanctuarele de la Olympia depesc, cumva, regimul artei greceti ca art a cetii. Arta greac este, aa cum credem c am demonstrat, o art a cetii i subliniaz individualismul politic al acesteia. Sanctuarele panhellenice (Delphi, Olympia, Delos etc.) sunt contraponderea i reprezint o declaraie a contiinei identitii proprii. Nu ntmpltor, perioada de glorie a acestor sanctuare (al cror nceputuri poate fi plasat n epoca arhaic sau chiar n perioada secolelor ntunecate) se plaseaz dup luptele cu perii, deci dup momentul n care lumea greac se vede confruntat cu o realitate (politic, cultural, economic aflat la antipodul a ceea ce polisul grec se consider a fi. Arta elenistic Ultima etap a dezvoltrii autonome a artei greceti este arta elenistic. Fr a intra n detalii care sunt prezentate altundeva, ceea ce considerm c este semnificativ n acest context sublinierea faptului c arta greac se afl sub un nou impuls, cel oriental. Dac sculptura devine mai dinamic, pictura devine un element mai prezent i mult mai folosit ca anex a arhitecturii, iar aceasta din urm devine modul predilect de subliniere a excelenei unor personaje care domin viaa politic. Aici se afl un foarte important punct de echilibru. Pn la apariia statelor elenistice, comanditarul i beneficiarul operelor arhitectonice este corpul cetenesc. Odat cu elenismul i cu reluarea ideii monarhice, comanditarul i beneficiarul sunt dou entiti politice diferite. Cldirile publice sunt comandate i susinute financiar de ceteni bogai sau de suverani (este cazul n Egipt, Rhodos, Seleucia, Macedonia), iar beneficiarul rmne corpul civic, de data aceasta ca simplu receptacol al acestei munificene care, declarativ civic, nu face dect s stabileasc i s vizualizeze noile ierarhii sociale i politice. Un fenomen similar este cel al apariiei locuinelor private de amploare, fapt care traduce, i el, modificarea tipului de desfurare a vieii publice n cetatea greac. Chiar dac istoria identific sfritul istoriei polisului grec odat cu nglobarea Macedoniei n Imperiul roman (a doua jumtate aArhitectura epocii antice arta n spaiul public Proiectul pentru nvmntul Rural 19

secolului al II-lea .Hr.) i sfritul elenismului odat cu transformarea Egiptului n provincie roman (dup btlia de la Actium, 31 . Hr.), polisul ca i instituie dispare mult mai repede, poate deja pe parcursul secolului al III-lea .Hr. Ordinul arhitectonic caracteristic acestei perioade este cel corintic. Elementul caracteristic al acestuia este capitelul ornamentat cu flori de acant i multiplicarea frizelor cu basoreliefuri. Exemplul poate clasic este templul din Pergam.

Fig. 2.12. Capitel corintic (Epidaur); fig. 2.13. Scen de pe friza templului Herei din Pergam

Arta roman, s-a spus adesea, reprezint din multe puncte de vedere o simpl continuare a artei greceti.Particularitile artei romane

Aceste argumente nu pot ascunde, ns, elementele foarte marcante care dau caracterul particular foarte marcat al artei romane. Cteva sunt, credem, sursele originalitii artei romane. n primul rnd, la nivel stilistic, aceast art pare a fi mult mai simpl. Departe, cel puin n primele sale secole, de rafinamentul tehnic al artei greceti, arta roman este mult mai puin interesat de materiale de foarte bun calitate sau de aplicarea unor tehnici foarte elaborate. Poate c n consonan cu simplitatea voit (bazat pe relaia foarte strns cu spaiul rural, relaie devenit principiu politic6), arta roman republican este mai simpl i mai aplicat. Cu cteva excepii notabile, pn n secolul I .Hr. exist puine piese care s ateste un interes special pentru art. n al doilea rnd, un caracter narativ mult mai accentuat. Arta i arhitectura roman povestesc ceea ce se ntmpl sau s-a ntmplat n cetate. Evenimentele politice sunt cele care domin imagistica roman ntr-un procent mult mai mare dect era cazul n lumea greac. n al treilea rnd, asimilarea influenelor strine rmne la nivelul tehnicilor de lucru. Aceasta este evident n cazul influenelor greceti i etrusce, ele transform o art cu puternice accente rurale i frust ntr-o art elegant dar la fel de legat de universul agricol. Aceast situaie va fi depit doar spre sfritul epocii republicane. Integrarea unor provincii din Grecia sau cu o puternic component cultural elen a contribuit la elenizarea culturii romane i modificarea gusturilor aristocraiei. O serie de exemple de art roman timpurie merit ns a fi menionate. Este cazul unor busturi cum este cel al lui Scipio Africanus i al lui Cato cel Btrn, dar i o serie de monumente conservate la Pompei.Fig. 2.17., 2.18., Dou basoreliefuri de pe Via Appia (sec. II .Hr.), cu scene de lupte de gladiatori6 Pentru

a da un singur exemplu, trebuie notat c statutul senatorial interzicea participarea la activiti comerciale

Arhitectura epocii antice arta n spaiul public 22 Proiectul pentru nvmntul Rural Fig. 2.19., 2.20., Dou exemple de art roman republican

trzie (statuile a doi senatori romani); de notat realismul chipurilor Fig. 2.21, Marius (sec. II .Hr., cu adugiri ulterioare)

Un alt element care difereniaz arta roman de cea greac este atenia mai mare acordat spaiului privat. Pornind de la o structur relativ simpl (i n orice caz adaptat climei mediteraneene), arhitectura civil roman este structurat pe dou spaii conexe, curtea interioar i camera de zi. La acestea se adaug alte camere cu funcionalitate divers. Cele mai cunoscute exemple de astfel de locuine sunt tot cele de la Pompei, unde cenua vulcanic a conservat i frescele de pe pereii acestora. Spre sfritul perioadei republicane, criza structural a societii romane duce la o inovaie arhitectonic interesant. La Ostia, dar i la Roma, cartierele srace sunt constituite din insule formate din locuine cu mai multe etaje, foarte similare cu blocurile secolelor XIX-XX. Caracterul precar al acestor construcii a i dus la limitarea prin lege a nlimii acestora.Fig. 2.22., Modelul unui domus (locuin privat) de perioad republican trzie Arhitectura epocii antice arta n spaiul public Proiectul pentru nvmntul Rural 23

Un alt element definitoriu al arhitecturii romane l constituie forumul. Un spaiu construit public care, asemeni agorei greceti, este spaiul destinat dezbaterilor politice. El este asociat templelor i activitilor comerciale (multe fora din lumea roman sunt, la un moment dat al evoluiei lor, obturate de mici gherete ale negustorilor).Fig. 2.23., Forum Romanum aa cum era pe vremea lui Iulius Caesar Fig. 2.24., Forum romanum n perioad imperial Thermele Dar poate

monumentul cel mai rspndit al arhitecturii romane este reprezentat de bile publice. Bile publice (terme) sunt prezente pe tot cuprinsul Imperiului roman, att n orae, ct i n castrele armatei romane. Ele sunt constituite dintr-un ir de camere cu funcii specializate (o camer pentru bi reci, alta pentru bi fierbini, una pentru exerciii fizice etc.), iar elementul constructiv cel mai interesant l constituie

sistemul de nclzire a camerelor, aflat sub podeaua ncperilor (sistem hypocaustum). Alturi de forum, termele reprezint marca civilizaiei romane, cci ele atest modul n care este perceput civilizaia urban.Fig. 2.25., Thermele lui Caracalla, cele mai bine pstrate therme din Roma perioadei imperial Arhitectura epocii antice arta n spaiul public 24 Proiectul pentru nvmntul Rural Fig. 2.26., Thermele lui Diocleian (reconstituire)

La nivelul templelor, lumea roman nu inoveaz, ci preia modelele greceti. Inovaia major aparine perioadei principatului (vezi infra) i sunt evidente n dou construcii pstrate pn astzi (Ara Pacis Augustae i Pantheonul). Este adevrat, ns, c prea puin din Roma republican mai supravieuiete astzi pentru a ne face o idee despre arhitectura epociiFig. 2.27., Templul circular din Forum boarium (trgul de vite), dedicat Vestei Fig. 2.28. Maison carree din Roma Arhitectura epocii antice arta n spaiul public Proiectul pentru nvmntul Rural 25

Test de autoevaluare 2.2Pornind de la textul de mai sus i de la informaiile din modulul dedicat istoriei antice (n special capitolul dedicat artei elenistice), identificai etapele istoriei romane i posibilele etape ale influenei greceti asupra artei romane. Folosii spaiul de mai jos pentru formularea rspunsului. Rspunsul poate fi consultat la pagina 33

2.5. Arta roman imperial i barbarizarea artei romaneFig. 2.29., Machet a Romei imperiale Noua structur

ARTA GREACAArta greaca reprezinta productia artistica a civilizatiei grecesti, cu toate ca este dificil sa se stabileasca cu precizie limitele cronologice ale acesteia. Artele care s-au dezvoltat in Grecia antica , cea minoica si cea miceniana reprezinta baza artei grecesti. Se plaseaza nasterea artei grecesti in jurul secolului IX I.C. , odata cu aparitia perioadei geometrice. S-a convenit ca dupa ce apogeul acestei arte a fost atins in secolul V , I.C. in perioada clasica, ultimele sale manifestari urmand sa se stinga in pragul bataliei de la Aetium , din anul 31, I.C. In realitate lucrurile sunt putin altfel deoarece si dupa batalia de la Aetium este observata influenta artei grecesti in produciile orientale si cele occidentale. Imensa expansiune a culturii grecesti poate explica importana acestei arii de influenta . Datorita actiunii de colonizare din secolele VIII si VII i.e.n. arta greaca se impune treptat de la cadrul restrans al Marii Egee in toata regiunea din jurul Marii Mediterane. La sfarsitul secolului IV datorita cuceririlor lui Alexnadru cel Mare lumea greaca este limitata la est de India iar la sud inglobeaza tot Egiptul si mai ales Imperiul Persan. Totusi la aceasta diversitate geografica se adauga profunde diviziuni politice. Este adevarat ca in fata dusmanului orasele grecesti se gasesc unite dar in razboaiele din secolul V , I. C. sau in cadrul participarii comune la Jocurile panelenic 10210c22k e ele nu au nici un sentiment de apartenenta la aceasi entitate. Cu toate acestea in aceasta diversitate rezida o identitate culturala comuna care face posibil sa se vorbeasca despre arta greaca. Originile artei grecesti au ramas invaluite in mister pana la inceputul secolului al XX-lea deoarece in Grecia nu au fost gasite urme ale epocii de piatra. Dar acum se stie ca nasterea artei grecesti isi afla originea in confruntarea mai multor civilizatii ce se aflau in bazinul oriental al Marii Meditaerane. Arta cicladica este cea mai veche martuire a artei grecesti. S-a desfasurat in epoca bronzului vechi. Cele mai frumoase manifestari ale Cicladelor, pe langa numeroasele obiecte din bronz si argint, le constituie idolii cicladici. Aceste statuete din marmura reprezentau personaje puternic stilizate. La realizarea lor s-a tinut seama riguros de pastrarea proportiilor, care le-a conferit un superb echilibru. Este inca imposibil sa cunoastem semnificatia lor exacta. Spre sfarsitul mileniului al II-lea I.C., se diminueaza producerea lor.

Arta minoica corespunde perioadei de dominaie a Cretei in jurul anului 1800 I.C. Se realizeaza construirea primei generaii de palate, printre care si cele din Cnossos si Malia. Palatele sunt puternic inspirate din modelele orientale. Aceste construcii au in alcatuire o curte rectangulara, in jurul careia se afla o serie de incaperi, de sali de ceremonii si de culoare pentru procesiuni. A doua serie de palate cretane este reconstruita in secolul VI I.C. pe aceleai locuri ale palatelor din prima generaie distruse brutal. Constructiile sunt similare primelor, peretii sunt acoperiti cu fresce magnifice in culori stralucitoare . Prin intermediul subiectelor religioase sau a motivelor floarle se exprima bucuria de a trai si spontaneitatea. Cermica pictata reia stilul naturalist si vesel delectand prin repezentari de elemente marine. Cretanii fabrica pe scara larga obiecte mici din metal, lemn sau fildes si creeaza niste piese de orfevrarie foarte frumoase. Arta miceniana rasare atunci cand civilizatia minoica mai straluceste inca, fiind construite la Micene, in secolul XVI I.C. doua morminte mari, probabil princiare. Opulenta lor uimeste in acel mediu sarac. S-a descoperit ca aceste morminte contin obiecte din metal preios cum ar fi : elemente de podoaba a capului, arme de ceremonie, cupe, vase, multe provenind din Europa. Creatiile autohtone sunt decoarte cu scene voit violente intr-un stil aproape brutal ce se obserpa si lal frumoasa masca a lui Agamemnon. Micenienii construiesc puternice citadele fortificate, ale caror aspect contrasteaza cu deschiderea ampla, spre natura, a palatului. Aceste construcii au inceput sa apara prin anul 1400 I.C. dupa nimicirea Cretei. Peretii sunt formati din blocuri enorme de piatra, pe care dupa legende doar ciclopii le-ar fi putut duce. Aceasa face ca arhitecturii sa i se atribuie si numele de ciclopica. Palatele din interiorul citadelelor au dimensiuni reduse. Principala sala a lor este construita dupa principiulmegaronului aflat la baza viitoarei arhitecturi grecesti . De asemenea la micenieni se gasesc cladiri funerare in forma de capatani de zahar aratand rodul unei maiestrii tehnice deosebite, ce impun prin amploarea lor. Fabricarea obiectelor mici este incurajata dupa forma literelor F Y T ( phi, psi, tau). Pierderea cunostintelor tehnice dobandite se face odata cu disparitia civilizatiei miceniene care cauzeaza de altfel si diminuarea productie artistice.

CIVILIZATIA GREACAGRECIA PERIOADA HOMERICA (secolul XII-secolul VIII i.e.n.) SCULPTURA in PERIOADA HOMERICA Idolii reprezentati in statuete de marmura datand din mileniul III i.e.n. si descoperite in Insulele Egee sunt dovezi ale unei evoluate creatii plastice. Sculptura "Cantaret din harpa" ilustreaza sinteza volumelor. CERAMICA in PERIOADA HOMERICA Secolele IX si VIII i.e.n. reprezinta epoca geometrica. Decoratiunile geometrice de pe vasele de la Dipylon prezinta motive variate: cercuri, semicercuri, linii frante, benzi de romburi si triunghiuri. Modelele zoomorfe si antropoforme, pasari sau animale, siluete umane, sunt reprezentate mai mult prin semne

geometice. Siluetele umane sunt ilustrate prin triunghiuri care se intalnesc in varfuri, unul avand baza in sus si celalalt cu baza in jos, completate cu doua linii verticale si un punct, semnificand picioarele, respectiv capul. PERIOADA ARHAICA ( secolele VII si VI i.e.n.) Aceasta perioada coincide cu marea colonizare greaca. Dorienii si ionienii devin stapani in Mediterana. In acest timp se remarca in arhitectura conceperea planurilor de temple si a stilurilor doric si ionic. Este perioada "Apolonilor arhaici" si "Korelor" in sculptura. In ceramica apar tipurile de pictura reprezentate prin figuri rosii pe fond negru si figuri negre pe fond rosu si de asemenea apare o variatate insemnata de forme. PERIOADA CLASICA ( secolul V i.e.n.) - secolul lui Pericle Secolul V i.e.n. este "secolul de aur" sau "secolul lui Pericle". In arhitectura apar ansamblurile Olimpia si Delhi. In sculptura se evidentiaza opere cum ar fi: statuia din bronz "Poseidon", grupul statuar "Tiranoctonii" si sculpturi aflate in frontoanele templelor de la Olompia, Delphi, Egina. Templul lui Zeus din Olimpia a fost proiectat de un rerenumit arhitect, Libon. Statuetele frontoanelor si reliefurile fatadei au fost sculptate din marmura de Paros. CLASICISMUL (a doua jumatate a secolului V i.e.n.) Acropolea Atenei trezeste admiratia tuturor. In anul 447 i.e.n., Fidias a fost insarcinat de Pericle sa coordoneze un mare numar de arhitecti, sculptori, mestesugari, in calitate de arhitect-sef. Intr-o perioda de 40 de ani s-au construit: Parthenonul (447-432i.e.n.), Propileele(437-432 i.e.n) si Erehteionul (430-418-410 i.e.n.). Propileele, constructie conceputa de Minesicles, marca delimitatarea lumii profane de lumea sacra. Parthenonul, dedicat zeitei Atena, este capodopera arhitecturii clasice. Personalitati ale sculpturii clasice: POLICLET a innoit sculptura, introducand contrapunctica si a creat tipul de frumusete ideala (Dorifonul, Diadumenul). MIRON (MYRON) a completat conceptia artistica a "secolului de aur" prin opera reprezentativa "Athena si Marsyas"grup statuar-care prezinta doua civilizatii, doua tipuri comportamentale, Athena reprezentanta grecilor si a spiritualitatii clasice-senina, echilibrata, cu o conduita elevata datorata controlului ratiunii asupra impulsurilor si Marsyas dominat de instincte, cu un temperament impulsiv. "Discobolul" este a doua opera reprezentativa a lui Miron si este simbolul victoriilor incompetitii sportive. Opera este o sinteza a ideii de miscare. Chipul este senin si pare ca nu participa la incordarea muschilor.

ARTA In arta rationalismul grecesc se concretizeaza in proportia si armonia trupului in acord cu ideea ca omul este masura tuturor lucrurilor.

De asemenea pentru greci arta este mimesis adica imitatie uneori corectata in sensul bun , a naturii. Artistul grec cauta perfectiunea artistica nu atat in inventarea de noi teme ( altfel reduse) ci : 1. in perfectiunea tehnica , 2. in adevarul anatomiei , 3. in simetrie si echilibru. Artele plastice nu sunt situate pe un plan superior ci pe planul mestesugului. Atat arta cat si mestesugul sunt denumite cu cuvantul techne . Arta nu a fost niciodata expresia vanitatii sau autoglorificarii unui suveran , nu a fost nici macar una a glorificarii zeului ci doar o arta a naturii adevarate si frumusetii umane. Nu s-a impus prin dimensiuni colosale nici macar atunci cand a fost dedicata divinitatii. Numai la periferia lumii grecesti unde influentele mentalitatii orientale sunt pregnante s-au nascut totusi opere gigantice , colosale- templul din Efes sau Mausoleul din Halicarnas. Ceea ce distinge arta Greciei in ansamblu contemporan al civilizatiilor este umanismul ei. Subiectul artei este omul Imaginea omului nu mai este investita cu sens simbolic sau magic ci doar cu frumusetea naturala a corpului si spiritului Este o arta care reproduce natura ameliorand-o insa conform principiilor ratiunii Este o arta a cetatii , comunitara si anonima Masura , simplitatea , sobrietatea , armonia , simetria -; sunt tot atatea virtuti ale artei grecesti clasice

SCULPTURA se dezvolta inca din clasicismul timpuriu ca o arta a formelor armonioase reprezentate de grupul statuar cunoscut sub numele de Auriga din Delphi, Idealul de frumusete grecesc intemeiat pe un studiu atent al proportiilor si pe redarea miscarii si armoniei interioare este ilustrat mai ales de triada clasica de sculptori -;POLICLET, MYRON si FIDIAS.

POLICLET a doua mare personalitate a artei din perioada clasica greceasca ( sec. V) , este mai ales preocupat de proportiile ideale ale corpului omenesc , problema pe care o ilustreaza in stabilirea raportul clasic de 1/7. Sculptura sa Doriforul sau Purtatorul de lance si Diadumenul ilustreaza acest canon. A echivalat frumusetea fizica cu cea a spiritului creand tipul ideal de frumusete umana bazat pe canonul matematic al proportiilor si pe armonia ansamblu - detalii . A introdus structura contrapunctica, genoflexiunea si suportul exterior ca punct de sprijin

MYRON completeaza, prin opera sa conceptia artistica si filosofica a veacului de aur ; este sculptorul care ilustreaza mai ales miscarea dar nu ca dinamism ci ca instantaneu . Opera cea mai cunoscuta este DISCOBOLUL -; imaginea atletului care sugereaza miscarea creand imaginea mentala a rotirii corpului in spatiu. FIDIAS -; cel care a supravegheat si conceput multe din constructiile Acropolei ateniene, este considerat cel mai important sculptor al Greciei antice .El a ilustrat in opera sa , in majoritate pierduta , conceptul de KALOCAGATIA -; frumos si bun concepute ca si

calitati morale oglindite in frumusetea fizica. (Zeus din Olimpia, Friza panateneelor din Atena). Multe din lucrarile lui Fidias aveau dimensiuni monumentale : Zeus din Olimpia -; 15 m , statuia Athenei Promachos din bronz reprezentand-o pe Atena cu casca pe cap , cu scut si lance , 15m .A realizat sculpturile Parthenonului , in ronde-bosse . STATUIA LUI ZEUS DIN OLYMPIA, casa jocurilor olimpice, a fost inlatata in 433 i.Hr, de catre Phidias din Atena. Statuia din lemn avea o inaltime de 12m si a fost acoperita cu fildes si aur. A fost construita la jumatatea secolului V i. Chr si a rezistat timp de 1000 ani. Statuia avea 12m inaltime cu soclul de 14 m. Zeus era asezat pe un tron cu spatar inalt, bogat decorat, iar pe cap aveao o corana din frunze de maslin. Tronul era din aur. Vesmantul era presarat cu flori de crin. Zeus avea in mana dreapta o statueta a zeitei Victoria iar in mana stanga un sceptru. Statuia lui Zeus a fost o statuie executata din lemn placat cu aur si fildes, ornamentata cu abanos, bronz si pietre pretioase. Ea a fost executata de FIDIAS. Parasita, dar uitata niciodata! Olimpia si-a legat numele de o minune antica si-l pastreaza legat de una noua, a jocurilor olimpice reanviate. Cu acelasi ceremonial ca acum peste 2500 de ani, la fiecare 4 ani, in olimpia se aprinde flacara ,care, strabatand continente, stajuieste olimpiadele erei noastre. Aceasta flacara, simbol al pacii, prieteniei si solidaritatii umane, este noua minune pe care Olimpia a daruit-o lumii. rasita, dar uitata niciodata! Olimpia si-a legat numele de o minune antica si-l pastreaza legat de una noua, a jocurilor olimpice reanviate. Cu acelasi ceremonial ca acum peste 2500 de ani, la fiecare 4 ani, in olimpia se aprinde flacara ,care, strabatand continente, stajuieste olimpiadele erei noastre. Aceasta flacara, simbol al pacii, prieteniei si solidaritatii umane, este noua minune pe care Olimpia a daruit-o lumii.

ParthenonulCel mai mare templu Parthenonul, a fost construit n onoarea zeitei patroane a orasului, Atena, n secolul V .e.n.. n ciuda deteriorarilor enorme, templul a rezistat n timp pna n zilele noastre. Parthenonul are ideea armonioasa pentru care Grecia este recunoscuta. Partenon reprezinta unul din pilonii complexului arhitectural de pe Acropole. In antichiate, Acropole puteau fi intalnite si la Micene, Tirint sau Corint, dar cel din Atena a fost si ramane acea citadela situata pe o inaltime muntoasa care a influentat multe din evenimentele politice, sociale si culturale ale lumii antice si nu numai. Situata in centrul unei actuale metropole, Atena, Acropole ("acro" - varf si "polis" -oras), este poate cel mai important dintre simbolurile Greciei de azi. Asezat pe o stanca la o inaltime de aproximativ 150 m deasupra nivelului marii si 80 de metri altitudine deasupra orasului, Acropole a fost realizat in timpul "secolului de aur" al lui Pericle (sec.V i.Hr.) de un stralucit colectiv de arhitecti si sculptori, al carui coordonator a fost celebrul Fidias (considerat astazi cel mai mare sculptor al Greciei). Cuprinzand lucrari monumentale, ansamblul arhitectonic din Acropole aduna in palatele si templele sale stilul doric cat si ionic. Cel mai important edificiu al Acropolei este Partenonul, templul inchinat zeitei Atena Partenos, monument construit in stil doric si care adapostea colosala statuie (aproximativ 15m) a zeitei Atena. Construit intr-o modalitate care si astazi pune arhitectii pe ganduri, Partenonul a strabatut veacurile avand diferite utilizari de la templu, vistierie, biserica crestina (secolul al VI-lea d.Hr.), pana la moschee, bazar sau depozit de armament. Modificat de cei care vremelnic i-au fost stapani, Partenonul a dat dovada trainiciei cu care a fost construit si, chiar daca astazi nu mai are stralucirea de odinioara, reprezinta o creatie de o impresionanta monumentalitate. Cele mai importante stricaciuni le-a suferit in urma unui atac al venetienilor in 1687 impotriva turcilor, care stapaneau orasul la acea data. Reliefurile clasice cele mai frumoase si sculpturile din fronton faceau parte din templul atenian Parthenos, mai bine cunoscut sub numele de Parthenon. Cele mai multe sculpturi apartin colectiei Elgin si se gasesc in British Museum din Londra, insa Parthenonul insusi supravietuieste ca o ruina nobila. Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis (citadela), in Atena. Toate aceste temple au fost inaltate in a doua jumatate a secolului al V-lea i.Hr culme a perioadei clasice - pentru a inlocui cladirile distruse din timpul razboaielor medice. Lucrariile de constructie au fost supravegheate de Phidias care a creat si colosala statuie a Atenei, de mult pierduta, dar care pe vremuri a fost plasata in interiorul Parthenonului. Arhitectii Parthenonului propriu-zis au fost Callicratis si Ictimus a mai proiectat inca un templu splendid care se mai gaseste, si azi, in localitatea Basse, in Arcadia.

Pe langa Parthenon, pe Acropolis se mai afla si mai micul templu al lui Atena Nike, Erecteum, cu cariatidele lui distinctive (stalpi sculptati sub forma de femei) si o mare poarta de intrare, numita Propylea.

ACROPOLIS, Atena Acropolis este o cetate fortificata ce domina Atena. Acropolis contine ctev dintre cele mai cunoscute cladiri construite n stilul arhitectural clasic. Aceste cladiri includ Parthenonul (un templu doric construit n onoarea zeitei Atena), Propylaea si Erechtheum. Acestea au fost construite n Epoca de Aur (secolul V .e.n.) sub ordinul faimosului democratic Pericles. Un alt monument foarte important al Acropolei este Erectheion, templul inchinat zeitei Atena si zeului marilor Poseidon. Edificiu construit in stil ionic, Erectheionul a fost construit pe ruinele templului inchinat miticului stramos al ionienilor - Erechteus. Fiind celebru prin coloanele sale, celebra "Loja a Cariatidelor", Erecthionul alaturi de Partenon reprezinta unul din pilonii complexului arhitectural de pe Acropole. Inlocuite cu copii fidele, "caritidele" originale (doar doua dintre ele) pot fi admirate in muzeul acropolei. Aici mai pot fi admirate, pe langa statui si fragmente de marmura ce apartineau templelor de odinioara, si cateva capodopere ale lui Fidias si ale elevilor sai, lucrari descoperite printre pietrele Partenonului si Erechteionului. De asemenea, muzeul pastreaza si reliefurile balustradei templului Atenei Nike (un alt lacas celebru al Acropolelor). Stand alaturi de locul unde s-a manifestat pentru prima data in lume democratia in viata sociala a unei cetati sau de stanca de pe care Sfantul Apostol Pavel le-a vorbit atenienilor, Acropolele vor reprezenta intotdeauna un izvor nesecat de cunoastere istorica, culturala,

stiintifica si nu, in ultimul rand, un punct de atractie turistica unde anual vin, ca intr-un pelerinaj, milioane de oameni din intreaga lume.

ROLUL ARTEI GRECESTI IN SITORIA UNIVERSALAGrecii au fost primul popor care a descoperit si apreciat frumusetea corpului omenesc. Fiind cu totul lipsiti de simtul inferioritatii si proclamnd cu curaj ca omul era alfa si omega si ultimul scop al creatiunii, n-au considerat niciodata corpul lor ca un lucru de care trebuia sa se rusineze si pe care trebuiau sa-1 dispretuiasca, pentru a cstiga ncuviintarea zeilor. Caci zeii nsisi puneau multa grija ca sa arate bine", si faceau tot felul de sporturi: curse, not, calarit. Clima a avut si ea rolul sau n aceasta privinta, permitnd grecilor sa faca exercitii n aer liber. La aceasta se mai adauga o vie curiozitate intelectuala. Ei au descoperit devreme ca un creier lucid si sanatos e n stare sa judece mai bine dect unul care salasueste ntr-un corp nchircit de viata sedentara. Fara nici o ndoiala, grecii inteligenti si recunosteau anumite ndatoriri fata de sclavii lor, ntocmai cum un fabricant constiincios si da seama de datoria ce o are fata de masinile sale. Sclavii trebuie tratati si ngrijiti cu bunatate, fie si numai pentru a scoate de la ei maximum de munca. Daca tii la automobilul tau si vrei sa-ti faca servicii ct mai bune, l vei alimenta regulat, nu-1 vei lasa sa stea n ploaie si zapada si-i vei face toate reparatiile necesare, ca sa nu ramna n pana pe drum. Cnd studiem nsa arta grecilor, nu trebuie sa pierdem din vedere ca era arta unei minoritati care traia din munca altora si care, prin urmare, avea prilejul sa-si dezvolte facultatile ntr-o masura pe care noi n-o putem atinge astazi. Acestea fiind spuse, am terminat cu mediul n care a nflorit arta grecilor. Sa vedem acum opera lor, care, pentru un mic numar de alesi, a atins maximum de perfectiune la care ne putem astepta n aceasta vale a plngerii. Arta are nevoie de reculegere si nu poti sa te reculegi cnd corabia n care te afli n lupta cu furtuna. Dar dupa ce a trecut furtuna, suferintele trecute pot sa-ti deschida ochii asupra unor noi forme de frumusete, pe care nici nu le banuiai nainte. Acesta e momentul cnd te poti descoperi un mare poet, un mare pictor, un mare compozitor. ntotdeauna, n momente ca acestea au produs natiunile cele mai nobile opere de arta. n cazul grecilor, nu stim de fapt nimic despre perioada care a urmat dupa asezarea lor n aceasta tara, deoarece tot ce au cladit sau au sculptat era facut din lemn. Clima nu era ca si cea din dar aproape niciodata, n tot cursul istoriei lor, n-au fost trti in conflicte de felul razboaielor religioase, care ntrec n cruzimea lor tot ce se poate nchipui.

Totusi, cnd sculptorii au ajuns sa aiba ndemnare n tehnica lor, nct sa poata oferi poporului chipurile vii" ale zeilor (va place expresia asta, nu-i asa : chipuri vii!) a nceput sa se simta nevoia de a da un adapost permanent acestor musafiri de seama; si asa au construit o mica locuinta, un fel de altar, care mai trziu a devenit un templu. Ct priveste trecerea de la lemn la piatra, aceasta s-a facut n chipul cel mai natural. Arhitectura este totdeauna influentata de materialele disponibile pe loc. Cnd arta greaca a fost descoperita din nou, dupa o mie de ani de uitare, statuile si pietrele templelor erau neatinse, dar pierdusera orice urma de pictura. Nu uitati ca aceste opere antice au fost scoase la lumina de oameni care pierdusera orice contact cu lumea ciudata pe care o descopereau, si care erau sinceri convinsi ca tot ceea ce au produs grecii si romanii era infinit superior fata de tot ceea ce ar putea sa produca ei vreodata. Nimeni n-ar fi ndraznit sa critice o statuie greceasca, tot asa cum Americanii nu s-ar fi gndit, pna acum de curnd, sa discute talentul unui virtuos consacrat de opinia europeana. Grecii, de altfel, n-aveau nici o pretentie la perfectiune. Erau niste meseriasi de treaba si cinstiti, si-si dadeau asa de putin seama ca sunt niste artisti fara pereche pe lume, nct nici macar nu-si dadeau osteneala sa-si semneze operele. Dar pedantii si profesorii din veacul al XVIII-lea si al XIX-lea, care dispretuiau din toata inima diletantismul Renasterii, au pus sculptura greaca pe un piedestal stiintific. Ei stiau mai bine dect grecii ce era bun. Am nceput capitolul aceste vorbind despre sculptura, ceea ce-i natural, deoarece arta greaca evoca pentru cei mai multi ideea de statui, si nu att de monumente arhitectonice, dat fiind ca n-avem niciodata prilejul sa vedem templele grecesti, dect daca ne-am duce n Grecia. Ct priveste vasele grecesti, sunt interesante, dar putin cam monotone, cu vesnica repetare a negrului si rosului. Monedele, aranjate cu grija n vitrinele muzeelor, n-au nimic atragator. Sculptura greaca nsa a cucerit Apusul. Artistii au sculptat la nceput n lemn, apoi au trecut la marmura. Despre viata marilor sculptori greci avem putine de spus. Nu stim aproape nimic despre ei. Se interesau mai mult de lucrul lor dect de ei nsisi. Nici macar nu semnau operele care ieseau din atelierul lor. Publicul avea fata de ei aceeasi atitudine pe care o aveam noi fata de oamenii care ne construiesc podurile de fier si tunelele: i admirau fara sa se preocupe de persoana lor.

admirau fara sa se preocupe de persoana lor.

Arta romanaFormarea artei romane. Formarea, dezvoltarea si ascensiunea artei romane ncep paralel cu dezvoltarea si consolidarea statului sclavagist roman. n secolul al III-lea .e.n. Roma era un oras modest cu monumente putine. n urma cuceririlor, Roma se mpodobeste cu obiectele de arta pe care generalii victoriosi le aduc n special din Grecia si din regatele elenistice. n secolele III I .e.n. ncep sa apara preocupari urbanistice iar numarul constructiilor ncepe sa creasca. La baza artei romane stau traditiile locale etrusce si influentele grecesti. De la 858s1816i etrusci, romanii au mostenit n special folosirea boltei si a arcadei n arhitectura , iar n sculptura preferinta pentru portret . Influenta culturii grecesti s-a exercitat n mod direct dupa cucerirea Greciei si a regatelor elenistice. Clasa dominanta romana a avut o mare pasiune pentru arta si cultura greaca. Operele de arta grecesti erau copiate sau imitate. Din arta greaca si elenistica romanii au adoptat ordinele arhitecturii, numeroase tipuri si planuri de constructii, pictura n fresca etc. Arta romana nu este nsa o arta eclectica, adica formata din mprumuturi. Toate elementele de arta etrusca sau greaca au fost contopite si prelucrate, iar operele de arta care apar dovedesc un stil original. Perioada de maturitate a artei romane, n care apar si monumentele cele mai reprezentative, se situeaza ntre sfrsitul secolului I .e.n. si sfrsitul secolului al II-lea e.n cnd Imperiul Roman a atins apogeul, att n ceea ce priveste ntinderea ct si prosperitatea sa economica. n aceasta perioada, Roma, dupa cum marturisea nsusi mparatul Augustus, s-a prefacut dintr-un oras de argila ntr-un oras de marmura. Toate ramurile artei au cunoscut o dezvoltare exceptionala. Arhitectura. Romanii, un popor prin excelenta practic, au facut din arhitectura principala arta a imperiului. Romanii au preluat de la etrusci bolta n semicerc, pe care nu o cunosteau nici grecii si care a fost adusa, fara ndoiala, din orient. Ea a fost folosita la nceput la portile

oraselor si apoi la canalele de scurgere. Bolta se va diversifica devenind bolta n leagan sau cupola, apoi multiplicndu-se n arcade, forma arhitecturala ce se va raspndi n tot imperiul. ncepnd cu secolul II .Hr. arhitectii romani au asimilat att formele etrusce ct si cele grecesti. Datorita contactului cu Grecia ei au nceput sa foloseasca coloanele, mpodobindu-le cu capiteluri dorice, ionice si mai ales corintice. Edificiile civile au nceput si ele sa mpodobeasca orasul. Pna atunci nu exista dect Circus Maximus, cladit pe vremea lui Tarquinus cel Batrn. Acum se construiesc circuri pentru curse formate dintr-o pista n jurul unei sire (spina) mpodobita cu basoreliefuri si statui, la capetele careia se ntorceau carele si din gradene pentru spectatori, de jur mprejurul pistei. n secolul II .Hr. au aparut si alte edificii cum ar fi basilica, o cladire ce era folosita fie ca sala de ntlnire, fie ca palat de justitie, si arcul de triumf, o arcada maiestuasa, naltata n onoarea unui general nvingator.Arcurile de triumf vor deveni n timpul imperiului duble sau chiar triple. Tot n timpul imperiului vor aparea noi cladiri: termele, bibliotecile si amfiteatrele. Termele erau cladiri enorme n care se gaseau, n afara de bai publice, sali de gimnastica, sali de masaj si chiar biblioteci. Amfiteatrul era un teatru nchis, n forma de elipsa, destinat jocurilor publice n special luptelor de gladiatori. Casa particulara, foarte simpla si austera la nceputul republicii (o singura camera, atrium), va deveni foarte vasta sub imperiu, cu camere specializate (biblioteca, sufragerie, dormitoare). Casa celor foarte bogati a devenit extrem de luxoasa uneori un adevarat palat cu parc, situata n marile orase sau la tara. Arhitectura romana este marcata de trasaturile specifice romane: grija pentru interesul general, caracter functional, soliditate, putere si maretie.

Sculptura. Cele mai nsemnate ramuri ale sculpturii romane au fost basorelieful si arta statuara. Scenele reprezentate n basoreliefuri sunt delimitate n timp si spatiu prin detalii de amanunt, peisaje, costume, gesturi precum si prin tipuri etnice. Evenimentele sunt localizate cu ajutorul costumelor si ale trasaturilor etnice ale personajelor. Mortii si ranitii au trasaturi deformate, luptatorii sunt redati n momente de maxima nclestare, prizonierii traiesc resemnarea nfrngerii. Anatomia corpurilor este redata cu multa abilitate. Basoreliefurile au teme mitologice sau alegorice, sau sunt reprezentari ale unor fapte istorice sau militare. n arta statuara, realismul roman a reusit sa nlocuiasca idealismul grec, fie ca era vorba de portete sau de statui de animale. Oamenii nu au proportile ideale pe care le ntlnim la greci ci sunt reprezentati asa cum arata n realitate, cu calitatile sau defectele lor. Pictura.

Pictura romana este foarte putin cunoscuta datorita faptului ca aceasta a disparut n contact cu aerul. Au rezistat doar picturile din morminte, precum si cele din cele trei orase acoperite de eruptia Vezuviului: Pompei, Herculaneum si Stabies. Pictura romana se baza pe cea greaca, prelund de la aceasta temele principale. Totusi, daca pictura elena era una bidimensionala ce folosea culori pure si contrastante, pictura romana este caracterizata prin folosirea culorilor impure (amestecarea acestora), degradeului si ncercarea de a reda ideea de tridimensionalitate, folosind perspectiva. Mozaicul. Inventie greceasca, mozaicul a capatat o utilizare deosebita n timpul imperiului roman. Ca si n pictura, artistii vor fi la nceput n special greci, ce vor ridica mozaicul la rang de mare arta, dndu-i o bogatie de forme si culori care strnesc admiratia. nceputurile au fost modeste (piatra alba sau neagra, desene geometrice), dar, cu timpul, s-a trecut la materiale mai scumpe (marmura, email), la toata gama de culori si s-au abordat toate subiectele posibile (scene mitologice, batalii, scene de familie). Ceramica. Ceramica romana a avut un rol preponderent utilitar: amfore, vase, lampi cu ulei, emailate sau nu, uneori fara decor. Se foloseau mai ales contrastele alb negru si rosu negru (de influenta greceasca). Sticlaria. A fost preluata din Orient si a aparut la Roma n secolul I .e.n. Era foarte folosita pentru a se confectiona obiecte de folosinta curenta, piese slefuite, gravate sau pictate.Sticla era de cele mai multe ori opaca, fiind folosita rar pentru geamuri, romanii reusind rar sa atinga n cuptorul de sticla temperaturi foarte ridicate, pentru a realiza sticla transparenta. Toreutica. Arta de a sculpta n lemn, metal sau fildes era foarte raspndita. Obiectele de aur sau de argint, fin sculptate (vase, cupe, candelabre) erau frecvent ntlnite n casele romanilor. Bibliografie: 1. Suter Constantin Istoria artelor plastice. 2. Ionescu Constantin Maretia si decaderea Romei antice.

Chiar i nainte de sosirea primilor greci n zon, Insulele Ciclade din Marea Egee produceau opere de art remarcabil de fin echilibrate i statuete albe, din marmur. Sculptura semiabstract din secolul XX este marcat de asemnarea cu cea antic. O influen de lung durat a avut civilizaia minoic din Creta. Frescele luminoase, decorative ale cretanilor, olritul i podoabele metalice au fost adoptate i imitate de populaii vorbitoare de limba greac, care s-au aezat pe pmntul grecesc, n aproximativ secolul XX .Hr. n zilele noastre, aceast civilizaie se numete micenian, dup un ora din nordul Greciei, Micene, unde au fost descoperite mti de aur care acopereau feele conductorilor sau regilor mori. Micenienii erau mai rzboinici dect cretanii i curnd au ajuns s-i dezvolte un stil propriu, cu reprezentri ale rzboiului i ale scenelor de vntoare, care erau desenate i imprimate pe cupe de aur sau pe sbii de bronz. Cldirile care au supravieuit sunt cavouri mari i mari citadele, cum ar fi cele din Micene i Tirint, compuse din blocuri masive de piatr care erau aezate laolalt.

[modificare] Umanizarea arteiDup destrmarea societii miceniene, care a avut loc n secolul al XII-lea .Hr., a urmat o lung er neagr de agitaie i de emigrri n mas. Acestea au dat natere unei societi diferite (de cetate-stat) i unui tip de art intens umanizat, pe care mare parte a oamenilor o asociaz grecilor. Trstura ei distinctiv se datoreaz mult religiei greceti, care reprezenta zeii i zeiele drept fiine umane superdotate. Ca urmare, era normal ca arta greac s se concentreze asupra figurii umane, fie c reprezenta un zeu umanizat, fie o fiin asemntoare zeilor. Dintre reprezentrile artistice practicate de greci, sculptura este cea mai bine reprezentat, mai ales din cauza faptului c picturile lor nu au supravieuit peste timp. Sculptura de mari dimensiuni i de mari ambiii (sculptura monumental) s-a dezvoltat doar trziu, n secolul VII .Hr., fiind, probabil, inspirat de contactele cu Egiptul. Prima perioad a sculpturii greceti, cunoscut ca perioada arhaic, a durat cam pn n anul 480 .Hr. Tipurile ei caracteristice au fost nudul unui tnr, n poziie vertical, i fecioara mbrcat, ambele sculpturi fiind reprezentate cu un zmbet larg (evident o convenie fix) pe fa, care, astzi, pare ciudat, "un zmbet arhaic".

[modificare] Animat i vientr-un timp surprinztor de scurt, aceste personaje au devenit realiste i veridice, ncetnd s devin obiecte, ca un stlp, cu intenia de a fi admirate doar din fa. Redarea convenional a corpului (kouros) a fost nlocuit cu una mai detaliat i de mare

acuratee n ce privete musculatura, n timp ce mbrcmintea purtat s-a sculptat cu tot mai mult miestrie. Perioada clasic, care a durat cam din anul 480 .Hr. pn n anul 323 .Hr., este, deseori, privit ca o culme a realizrilor artistice greceti. Inovaiile n sculptur au nceput s apar tot mai rapid, personajele n poziie vertical au fcut loc personajelor surprinse ntr-o varietate de poziii naturale, cum ar fi "Suliaul" (Doriphorus) i Apollo cu braul ntins din Templul lui Zeus din Olympia, ale cror forme par s fie dictate de originea lor, dintr-o lespede de marmur, n poziie vertical.

[modificare] InovaiiInovri similare s-au produs i n sculptura basoreliefurilor (sculpturi realizate astfel nct personajele ies dintr-un fundal, dar nu sunt separate de acesta) i n ansamblurile statuare din bronz. Multe capodopere ale sculpturii clasice au disprut de mult i sunt cunoscute azi doar dup nume. Printre acestea se afl i dou mari statui ale lui Zeus i Atena create de maestrul atenian Fidias. Cea mai mare parte a lucrrilor n marmur care au supravieuit nu au fost create pentru contemplarea individual, ci au fost gndite pentru a face parte din decorarea, de ansamblu, a unui templu (mai ales basoreliefurile care le nconjurau i sculpturile individuale plasate n interiorul unui fronton triunghiular, la fiecare capt al cldirii). Sculptura, pictura i arhitectura au fost astfel combinate nct s creeze temple somptuoase i locuri pline de culoare, mult mai colorate dect ne imaginm, deoarece statuile greceti, care, astzi, par a fi o art att de sobr, erau, de fapt, pictate complet i erau echipate cu tot felul de podoabe, ca, de exemplu, ochi aplicai, care, probabil, le confereau o aparen strlucitoare, uor exotic.

[modificare] ParthenonulReliefurile clasice cele mai frumoase i sculpturile din fronton fceau parte din templul atenian Parthenos, mai bine cunoscut sub numele de Parthenon. Cele mai multe sculpturi aparin coleciei Elgin i se gsesc n British Museum din Londra, ns Parthenonul nsui supravieuiete ca o ruin nobil. Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis (citadel), n Atena. Toate aceste temple au fost nlate n a doua jumtate a secolului V .Hr. (culme a perioadei clasice) pentru a nlocui cldirile distruse din timpul rzboaielor medice. Pe lng Parthenon, pe Acropolis se mai afl i mai micul templu al lui Atena Nike, Erecteum, cu cariatidele lui distinctive (stlpi sculptai sub form de femei) i o mare poart de intrare, numit Propylea.

Pericle, omul de stat atenian, a pus n aplicare acest program ambiios al construirii de cldiri. Lucrrile de construcie au fost supravegheate de Fidias, care a creat i colosala statuie a Atenei, de mult pierdut, dar care pe vremuri a fost plasat n interiorul Parthenonului. Arhitecii Parthenonului propriu-zis au fost Callicratis i Ictimus; se cunosc puine despre ei, n ciuda faptului c Ictimus a mai proiectat nc un templu splendid, care se mai gsete, i azi, n localitatea Basse din Arcadia.

[modificare] Un stil simpluElementele unui templu grecesc sunt remarcabil de simple. Cldiri, ca Parthenonul, constau dintr-o structur rectangular, nconjurat de coloane i mpodobit cu un acoperi nlat n pant. Diferenele de detalii de pe columne i ariile de deasupra lor defineau stilul arhitectural din care proveneau: simplitate, masivitate, pentru stilul doric, cu capitelurile mari i captul coloanei ca un sul, pentru stilul ionic, iar cel corintian avnd n captul coloanelor un capitel decorat cu frunze de acant sculptate. Marile realizri ale arhitecturii greceti nu s-au datorat doar cunotinelor tehnice, ci ele au rezultat dintr-un sim deosebit al proporiilor i o contientizare acut, vizual; un exemplu caracteristic era obiceiul grecesc de a decora coloanele astfel nct s fie uor bombate la mijloc, ceea ce compensa iluzia de concavitate (curbura spre interior) dat de o coloan perfect vertical, atunci cnd era privit de la distan.

[modificare] Arta greac a olritului

Pictura greceasc s-a pstrat pn n zilele noastre doar pe vase care erau fabricate n cantiti imense, cu scopul de a pstra vinul i uleiul pentru uz casnic sau pentru export. Scenele de pe vase reprezint una din sursele principale de informare despre felul de via grecesc. Acestea au aprut pentru prima dat (aproximativ 600 .Hr.) n stilul ilustrrii negre, prin care obiectele erau pictate cu siluete negre pe fundalul rou, natural, al vasului. Detaliile interne (de exemplu, ochii pe o fa complet neagr) trebuiau s fie scobite pn la materialul rou de baz. Cam din 530 .Hr., pictorii au nceput s lucreze n aa numita tehnic a ilustrrii n rou, adic tehnic opus celei dinainte, colornd n negru fundalul, lsnd personajele n culoarea natural a vasului i pictnd detaliile interne ale acestora. Ambele metode prezentau avantaje, dar niciuna nu se asemna cu

picturile realizate liber, pe fundalul alb al "lekythos", o urn elegant, relativ rar, care era cel mai adesea utilizat n scopuri funerare.

Arta greacVechea Grecie-Ellada aezet n bazinul oriental al Mrii Mediterane cunoate o dezvoltare economic deosebit. Datorit acestui fapt, arta greac atinge un nivel superior de dezvoltare nemaipomenit la celelalte popoare din antichitate. Civilizaia greac este o civilizaie deschis, diferit de celelalte civilizaii(egiptean, mesopotamina .a.) deoarece prin fenomenul de colorizare se realizeaz schimburi comerciale i cultural artistice. Prin colonizare, civilizaia greac sufer influene din alte zone geografice, dar la rndul ei este cunoscut n lume. Grecia este un stat organizat n orae-state, sau polisuri. ntre aceste orae existau conflicte majore pentru realizarea celor mai frumoase construcii sau sculpturi.

ntre secolele V-IV .Hr. polis-urile cunosc o form superioar de conducere, democratia sau conducerea conlectiv, prin care cetenii liberi ai cetii erau consultai n probleme importante ale acesteia. Arta greac precum i artistul grec devine astfel un artist-cetean care este legat de viaa cetii i exprim ndoiala i morala acesteia. n civilizaia greac, denumirea artistului este confundat cu cea a artizanului pentru c n greaca veche ignor aceast diferen. elenii consider c artistul(artizanul) este cel mai bun, cel mai iscusit, cel mai credincios. Primele sculpturi semnate darteaz de la sfritul perioadei arhaice dar, abia n sec. V .Hr. operele de art apar semnate n mod curent de personaliti artistice cum ar fi: Policlet, Fidias, Scopas i alii. Religia joac un rol important n arta greac. Grecii avnd o religie politeist, credeau c toi zeii lor triesc n Olimp. Zeii sunt umanizai, acetia avnd calitile i defectele oamenilor, dar pentru greci divinitatea ntruchipa perfeciunea, astfel acest lucru va fi reprezentat prin statuile de zei ce nfiau trupuri armonioase, tinere i frumoase. Fa de religia egiptean politeist, religia greac are un politeism antropromorf. Idealul perfeciunii umane a fost ridicat la rang nalt n cultura i arta greac, astfel grecii aveau un ideal uman "omul frumos i bun". Grecii puneau un deosebit accent pe snatatea fizic i moral a omului i prin aceasta considerau omul, centrul universului. Arta greac este prima art ce pune bazele unei concepii antropocentriste. Tot omul, devine surs de inspiraie pentru sculptur, arhitectur sau pictur. Cunoaterea exact a anatomiei umane i a trsturilor de caracter ale omului le regsim n operele de art pentru c, grecii i doreau s creeze n acelai timp frumosul i perfeciunea rednd realitatea. n arta greac, sunt eliminate toate realitile urte, cum ar fi: btrneea, boala, defectele etc. i sunt pstrate realitile frumoase ale omului cum ar fi: frumuseea, perfeciunea, binele etc.. Artistul grec n realizarea operei sale, urmrete att redarea obiectelor i fiinelor aa cum sunt, realist, cu toate trsturile particulare dar, n acelai timp se concentreaz pe calitile eseniale ale obiectelor i fiinelor. Realismul artei, ne ndeamn la cunoaterea i redarea omului aa cum este, iar idealizarea ne arat aa cum ar trebui s fie, tinznd spre perfeciune. Perfeciunea n arta greac ajunge la apogeu n perioada clasicismului, fiind o perioad n care idealismul este la el acas. Astfel templul este considerat un lca idealizat, demn pentru o fiin perfect cum este zeul. n sculptur, statuile de zei sau atlei sunt idealizate prin realizarea perfect a trupului ntr-o armonie a prilor. Statuia trebuia s exprime legtura dintre sntatea fizic, trupeasc i cea spiritual. n sculptura greac, aspectele generale tipice ale personajelor sunt puse n valoare, iar cele particulare sunt eleiminate. De aceea sculptura va fi reprezentat de personaje n floarea vrstei, cu trupuri armonioase, sntoase i nu de copii sau btrni penru c acetia erau imperfeci i nu erau compatibili cu idealul. Arta greac cuprinde 4 perioade de dezvoltare: - perioada homeric(sec. XII-VIII .Hr.) - perioada arhaic (sec. VII-VI .Hr.) - perioada clasic (sec. V-IV .Hr.) care cuprinde 2 perioade: - clasicismul dezvoltat (sec. V . Hr.) - clasicismul trziu (sec. IV .Hr.) - perioada elenistic (sec. III-I .Hr.)

Arhitectura Arhitectura greac urmrete realizarea unor construcii funcionale ce particip la organizarea oraelor- cetate. Ordinele de arhitectur. Pentru greci arhitectura exprim spiritul raionalist al artei i se adreseaz unor fiine raionale convingnd prin ordine, echilibru i armonie. Grecii au realizat construcii simple cu linii clare, simplitate ce se impune pentru c grecii au un sim accentuat al ordinii. Construciile dau impresia de durabil, calm, stabiltate i de echilibru. Pentru realizarea acestor edificii, grecii au folosit matematica, calculnd precis raporturi dintre verticale i orizontale, plin i gol, structur i decoraie. Ca i n sculptur, i n arhitectur exist o armonie matematic ntre ntreg i prile lui componente. Ordinele de arhitectur au fost inventate de greci pentru pentru a stabili numrul, mrimea i modul cum sunt dispuse coloanele n ansamblul cldirii(mai ales n construcia templelor). Ordinul exprim aezarea ntr-un raport armonios a platformei, coloanei, antablamentului i frontonului, raportndu-se n permanen la dimensiunile omului. Sunt trei ordine: doricul,ionicul, i corinticul. Aceste ordine au aprut n perioade diferite, n locuri diferite i au trsturi diferite. Ordinul doric a aprut n perioada arhaic i s-a dezvoltat n Peloponez i n sudul Italiei(Sicilia). Acesta exprim robusteete, prin forme puternice, profile i decoraii sobre. Ordinul ionic este al doilea ordin, n ordine cronologic aprut n perioada arhaic dezvoltndu-se n coloniile din Asia Mic i n insulele din Marea Egee. Fa de doric, ionicul este mai bogat decorat i are proporii mai elegante. Ordinul corintian apare la sfritul perioadei clasice, n Asia Mic, i este caracterizat ca fiind o expresie a bogiei decorative i a eleganei. El se aseamn n mare parte cu ionicul, doar capitelul este mai nalt i mai decorat. Doricul-platforma pe care este aezat templul are mai multe trepte nalte, iar coloana este aezat direct pe stilobat(ultima treapt a platformei), fr baz, are fusul tronconic, cu sau fr caneluri (enulee verticale), i capitel simplu format din echin i abac. Antablamentul este format din arhitrava continu, friza-cumetope(decorate cu bazoreliefuri sau colorate) i triglife-i cornia. Frontonul reprezint triunghiul format de cele dou pante ale acoperiuri i este decorat cu basoreliefuri sau statui adosate timpanului. Ionicul este caracteristic platformei format din mai multe trepte dar mai puin nalte fap de doric, coloana sprijinindu-se de stilobat cu ajutorul unei baze. Fusul coloanei este cilindric i mult mai zvelt i elegant avnd obligatoriu caneluri care sporesc senzaia de verticalitate. Capitelul este format din frunze de acand(1-2 iruri) i volute rsucite(inspirate dup coarnele de berbec. Antablamentul este format din arhitrav(cu profile aezate n retrageri succesive), friz continu(simpl sau decorat cu basoreliefuri) i corni. Frontonul nu se deosebete fundamental de cel doric. Corinticul are un singur element diferit fa de ionicul cu care se aseamn, capitelul ce este format din trei iruri suprapuse de frunze de acant i volute(obinute prin rsucirea frunzelor de la coluri sub forma volutelor).

Ordinul ionicOrdinul doricOrdinul corintic Programul constructiv n antichitate, grecii au realizat construcii tipice ce au fost adevrate exemple pentru civilizaia roman. Agora Agora sau piaa public este cel mai vechi complex civic din antichitate. Aceasta era numit i "zona urban central", fiind centrul spiritual, juridic, politic i comercial al comunitii. Agora ndeplinea mai multe funcii, astfel era considerat loc public pentru adunrile cetenilor, loc sacru pentru desfurarea ritualulilor de cult, loc de depozitare i schimb de mrfuri, dar i loc de recreere i plimbare. Aceast pia, avea diverse forme n funcie de configuraia terenului, dar obligatoriu avea temple portice(suit de coloane unite ntre ele prin antablamente sau arcade), casa sfatului, teatre, altare

Agora din Thessaloniki Templul Templul(sau casa zeului) reprezint cea mai important construcie din arhitectura greac. Pn n perioada arhaic, ritualurile se desfurau n jurul unui copac considerat sfnt, sau la intrarea unei grote, apoi a aprut ideea construirii unui loc special nchinat unui zeu. Fa de templul egiptean care era plin de mister i n care statuia zeului nu putea fi vzut de credincioi, templul grec este deschis acestora avnd statuia zeului la vedere, pentru a-i aduce ofrande. Templul grec nu are secrete, sanctuarul unde se pstreaz statuia zeului este o camer luminoas i uor de gsit. Fiind un loc public important pentru oraul-cetate, oamenii se adunau n faa sau n jurul acestuia pentru a participa la diverse ritualuri religioase sau adunri, din cetate cu diverse prilejuri. Pentru fiecare oracetate, exista cel puin un templu dedicat unui zeu. Templul putea fi n dou planuri:

dreptunghiular(perioada arhaic), dar cel mai adesea fiind construit n plan circular sau tholos(clasicismul trziu). Templul n plan dreptunghiular este alctuit dintr-o singur camer sau 3 camere, pronausul(sau vestibulul), naosul(cella), i opistodomul(sau camera tezaurului). Camera statuii zeului numit cella se desprinde dintre vechiul megaron micenian(sala central a palatului). n funcie de numrul i aezarea coloanelor, templele se deosebesc putnd fi: aptere(fr coloane pe laturile lungi, prostil(cu coloane n faa templului, amfiprostil(coloane n fa i n spatele templului) i periptere(nconjurate de jur mprejur de coloane.). Ca unitate de msur pentru dimensiunea general a templului, grecii au folosit dimensiunea omului necompndu-se cu templele egiptene impuntoare i misterioase. exemple de temple dorice: Templul zeiei Demeter i zeul PoseidonPaestum(Italia), Templul lui Zeus-Olimpia, Panthenonul-Arcropole Atena; exemmple de temple ionice: Templul zeiei Arthemis-Efes, Erechteion i Templul zeiei Nike Aptheros-Arcropole Atena.

Templul lui Apolo Parthenonul este un monument important aflat n Arcropole, Atena. Acesta este un templu doric nchinat zeiei Athena, protectoarea cetii, devenind reprezentativ prin arhitectura greac i fiind un simbol al ncrederii n zei i virtui morale. Acest templu este celebru datorit proporiilor lui perfecte dar i sculpturilor realizate de Fidias la metopele i frontoanele de la exterior i de la friza ionic la interior.

Parthenonul-Arcropole, Atena Temple circular:Tholosul din Delphi, Tholosul din Epidaur.

Teatrul, construit pentru prezentarea spectacolelor sau a serbrilor n cinstea diverilor zei. Este un loc public, n aer liber. Acesta este construit pe panta natural a unui deal, urmrind configuraia terenului i este format din: locul pentru spectatori(tribune sau gradene din piatr) i scri de circulaie, avanscena i scena(avnd altare de rugciune i spaii funcionale pentru desfurarea spectacolelor. Vizibilitatea i acustica erau foarte bune datorit pantei dar, pentru a se auzi mai bine se folosea un sistem de amplificare a sunetului cu ajutorul unor vase de arame, de form special, amplasate la baza gradenelor. Odeonul este o construcie de dimensiuni mici, n plan circular, folosit pentru desfurarea spectacolelor de teatru i a audiilor muzicale. Alte exemple pot fi:Teatrul lui Dionyso, Atena i Teatrul din Epidaur, Teatrul din Efes, Teatrul din Pergam i Teatrul din Milet. Odeonul este o construcie de dimensiuni mici, n plan circular, folosit pentru desfurarea spectacolelor de teatru i a audiilor muzicale. Alte exemple pot fi:Teatrul lui Dionyso, Atena i Teatrul din Epidaur, Teatrul din Efes, Teatrul din Pergam i Teatrul din Milet. Stadioanele Stadioanele sunt locuri publice ce folosesc la diverse activiti sportive, concursuri, olimpiade. Ele sunt amplasate n pant, avnd la nceput dorm dreptunghiular, iar apoi cu colurile rotunkite, ca n zilele noastre. Exemple pot fi: Stadionul de la Delphi sau Olimpia Sculptura n arta greac, i sculptura este reprezentativ avnd origini legate de obiceiul reprezentrii chipului uman, acesta nfind fie defunci pe stelele funerare, fie nvingtori n concursurile sau ntrecerile sportive ori, reprezentnd zeiti divinizate decornd templele.

StatuaraAceast categorie a sculpturii ne demonstreaz experiena acumulat de artiti de-a lungul vremii. Astfel, de remarcat este statuara de mari dimensiuni reprezentnd oameni sau zeiti cu o anatomie perfect. ncepnd cu secolul al VI-lea . Hr. pentru realizarea

statuilor se folosete piatra. O influen a artei egiptene n sculptura greac este prezena frontalismului, adic statuile sunt parc ncremenite i le lipsete expresivitatea chipurilor. Kouroi i Kore Aceaste statui sunt realizate n perioada arhaic i reprezint biei i fete nfiai nud cu o arhitectur a corpului bine proporionat i dezvoltat, dar cu o atitudine nc ncremenit n majoritatea cazurilor. Faa este uor expresiv prin schiarea unui surs, "sursul arhaic". Bieii sunt numii Kouroi iar fetele Korele. Fetele tinere sunt nfiate cu siluete zvelte, dar de data aceasta toate sunt mbrcate n veminte bogate. Fa de biei, reprezentarea fetelor se face n poziii i atitudini mult mai variate, punnd n eviden ideea de micare. Minile sunt reprezentate deprtate de corp, mimnd micarea braelor. Exist o grij pentru detalii, podoabe, bijuterii sau aranjarea prului. Pentru accentuarea detaliilor este folosit policromia(buze, ochi, pr, bijuterii). i statuile reprezentnd fete ca i cele ce reprezint bieii au acelai surs arhaic, dar expresiile chipurilor sunt mai variate, sugernd veselia, ironia etc.. Evoluia sculpturii atinge apogeul, n perioada clasic, stabilindu-se canoanele de frumusee i perfeciune. Astfel n aceast perioad, artistul are libertate necondiionat n faa regulilor rigide. De aceea apar mari personaliti artistice i mari coli de arte. Artistul pune n eviden diversificarea micriilor i ai expresiei feei. Trupurile tinere sunt atletice i viguroase, reprezentnd idealuri morale ale societii contientie de puterea ei.

Kore, Muzeul AcropoleAtena

Kouroi, Muzeul BritanicLondra

Kore, Muzeul AcropoleAtena

Arta grec, n general i sculptura n particular exprim emoia colectiv, civil i religioas a cetiilor greceti preamarind omul. Punctul culminant al interesului pentru om este atins de Sofocle ce spune c omul este "cea mai mare minune". Nu numai n sculptur ci i n pictur, n dramaturgie, se aduc omagii omului. Apoxiomenos, Lisip Lisip din Siciona este contemporan cu Praxiteles, Alexandru cel Mare i Scopas i Policlet. El are un stil mai sever i auster, prefernd personaje reprezentnd atlei. Lisip aduce noul n sculptur prin alungirea proporiilor i realizarea canonului de 8 capete i jumatate. Ca urmare, trupurile devin foarte zvelte, cu capete mici i picioare subiri, musculatur bine dezvoltat. Tot Lisip renun la vederea frontal, oblignd privitorul s admire sculptura din mai multe unghiuri.

Apoxiomenos de Lisip Una dintre operele sale este i Apoxiomenos. Acesta reprezentnd un atlet surprins ntr-un moment de relaxare dup alergare curndu-se de nisip. Lisippune n eviden oboseala atletului acumulat n timpul alergrii lor, prin ploapele ntredeschise, prul n dezordine i poziia relaxat a trupului. Sculptura monumental i reliefurile decorative Sculptura monumental i reliefurile decorative, fac parte din decoraiunile arhitecturale astfel, sculptura monumental se ntlnete pe frontoanele templelor iar reliefurile decorative le gsim pe frize, metope, socruri de statui, stele funerare i altare. Pentru realizarea acestora este necesar respectarea anumitor reguli. Prima regul important se numete legea cadrului i const n adaptarea compoziiei la forma i dimensiunile cadrului. A doua regul important pentru a realiza monumentul arhitectural trebuie s in seam de realizarea unitii compoziionale, n aa fel nct n ansamblu compoziia s fie echilibrat. Temele alese reprezint aspecte din legendele mitologice, n cazul templelor sau a altarelor, i din viaa defunctului n cazul stelelor funerare.

[modific] Frontonul templului zeiei ArthemisFrontonul templului zeiei Arthemis din Corfu este realizat n perioada arhaic. n aceast perioad, se punea o mare importan pe detaliu sacrificnd ansamblul, iar unitatea compoziional era greu de obinut. n alt ordine de idei, sculptorul acord o importan mai mare problemelor de micare personajele, fiind surprinse n poziii i atitudini mult mai diverse.

Decoraiile ParthenonuluiReprezentnd apogeul sculpturii clasice, decoraiunile Parthenonului se numr printre cele mai importante realizri ale sculptorului Fidias. Acesta decoreaz cele dou frontoane, metopele frizei dorice exterioare i friza interioar din naos-ul templului. Frontoanele ne povestesc despre dou episoade importante din viaa zeiei Athena cum ar fi naterea zeiei din capul lui Zeus realizat pe frontonul de est, i cearta dintre Athena i Poseidon pentru stpnirea Atticii, ntlnit pe

fontronul de vest. Statuile ce decoreaz timpanul templului sunt ncadrate foarte bine n triunghiurile frontoanelor, astfel n centru se gsesc statuile cele mai nalte, realiznd un as de simetrie, iar spre margini se ntlnesc personaje singulare sau n grup, care de lupt trase de cai, orientate n aa fel nct s se integreze perfect n unghiurile laterale. Aciunea personajelor legate ntre ele prin gesturi, poziii, atitudini i micri realizeaz unitatea ansamblului. Sculpturile lui Fidas sunt realizate astfel nct se observ trsturi dominante cum ar fi: firescul atitudinilor, corectitudinea micrilor i poziiilior, starea faldurilor vemintelor care nu mpiedic micarea personajelor, calmul, solemnitatea i gravitatea figurilor. Metopele arhitecturale sunt decorate n relief nalt(altorelief), i reprezint aspecte din luptele centaurilor cu lapiii, ale zeilor cu giganii sau ale grecilor cu amazoanelor. Metopele nfind luptele dintre centauri i lapii au fost cele mai bine pstrate pn n zilele noastre. Fiecare metop prezint cte dou personaje, Fidas nfindu-le realiznd o varietate de micri i atitudini avnd o bun corelare ntre aciunile personajelor i expresivitatea chipurilor lor. n interiorul cellei gsim o friz realizat n bazorelief reprezentnd Procesiunea Panntheneelor cu ocazia festivitiilor de srbtorire a ntemeierii cetii Atena. Astfel putem admira cum zeiei protectoare i se aduce n dar un vl imensnumit Peplos, esut special pentru ea de fecioarele ateniene numite ergastine. nconjurnd templul la partea superioar i fiind nalt de un metru, friza prezint peste 400 de figuri de oameni i 200 de animale. Procesiunea este cuprins n mai multe etape: cortegiul ergastinelor, purttorii de ofrande, cortegiul animalelor de sacrificiu, cabalcada cavalerilor atenieni i participarea tuturor zeilor din Olimp la srbtoare. Fidas, realizeaz un ritm al desfurrii aciunilor prin succesiunea scenelor, la nceput mai alert prin pregtirile pentru serbare i apoi mai lent i solemn(irul fecioarelor), pentru a urma un nou ritm alert prin agitaia dat de participarea zeilor la serbare. Trupurile de oameni i animale de pe friz sunt realizate n dimensiuni corecte cu o expresivitate a chipurilor n corelaie cu aciunea realizat, avnd o palet larg de gesturi, atitudini i micri naturale bine difereniate.

Parthenon Procesiunea PanatheneelorParthenon-Metop de sud Lupta fragment din purttorii de Ofrande. lapiilor cu centaurii Reliefurile decorative de Mausoleul din Halicarnas Un alt sculptor grec pe nume Scopas, realizeaz n secolul al IV-lea .Hr. reliefurile decorative de la Mausoleul din Halicarnas. Acestea nfieaz aspecte din lupta grecilor cu amazoanele. Sculptorul realizeaz sculpturile avnd o viziune schimbat fa de pn acum punnd accent pe dinamismul i expresivitatea chipurilor. El aeaz personajele n mai multe grupuri unitare, pe axe oblice i diagonale, pentru a sugera ncletarea luptelor i violena micrilor. Pe feele personajelor se citete tensiunea nfruntrilor i strilor emoionale, deasemenea atitudinile, gesturile acestora transmit pasiunea luptelor.

Templul lui ZeusTemplul lui Zeus, un simbol al cetilor elene, a fost construit n Olimpia, n perioada clasic, dup un plan n acord perfect cu peisajul din jur. Cele dou frontoane ale acestuia, sunt decorate n ronde-bosse iar metopele frizei dorice sunt decorate cu bazoreliefuri. Din punct de vedere compoziional i stilistic, sculpturile frontoanelor i metopelor formeaz un tot unitar. Realizarea acestora constituie un moment important pentru a defini trsturi ca: ncadrarea compoziiilor n triunghiul frontoanelor sau dreptunghiul metopelor cu respectarea legii cadrului, tratarea sculpturilor n planuri mari eliminnd detaliile i reliefnd volumele cu ajutorului jocului de umbr i lumin, exprimarea micrii prin gesturi i poziii variate sau jocul faldurilor, realizarea de chipuri sobre fr expresivitate. Frontoanele prezint aspecte din legendele mitologice, Cucerirea Peloponezului(Frontonul de est), Luptele centaurilor cu lapiii(Frontonul de vest) i Muncile lui Hercule

Ceramica i picturaUn alt domeniu important al artei greceti, este i seciunea ceramnic i pictur. Ceramnica fiind specific atei greceti, ea se regsete n viaa de zi cu zi. Grecii fiind foarte buni meteugari realizau obiecte de ceramnic n numr foarte mare, de bun calitate dar i ieftine determinnd nflorirea negoului. Ceramnica era folosit n gospodrie dar, oricare ar fi fost destinaia ei aceasta era ntotdeauna pictat. Datorit faptului c picturile monumentale realizate de greci nu s-au pstrat pn n prezent, ceramnica pictat constituie singura dovad a picturii greceti prezentnd asemnri de tehnic i tematic cu pictura. Atelierele de pictur i ceramnic erau foarte numeroase iar vasele erau decorate de pictori renumii. ntlnim diverse forme de vase cu destinaii multiple fiind folositoare n gospodrie(Phitos, Hidra, Crater, Riton, Cupe etc.). Compoziile pictate pe vase sunt realizate ntr-o unitate organic fcnd legtura ntre forma vaselor i decor. n perioadele de nceput ale ceramnicii, decorul pictat era realizat n registre suprapuse pe anumite zone sau ntreaga suprafa a vasului i reprezentau motive geometrice, florale, zoomorfe i antropomorfe, cu personaje inspirate din mitologie. Mai trziu, decorul pictat devine exclusiv figurativ, realizndu-se pe toat suprafaa vasului iar subiectele vor fi luate din legende sau din viaa de zi cu zi uneori fiind nsoite de texte explicative. n funcie de perioada n care sunt realizate vasele au anumite caracteristici astfel, n perioada arhaic acestea sunt pictate cu figuri negre pe fond rou sau invers, n perioada clasic ntlnim cele dou stiluri, sever i liber iar n perioada elenistic se practic stilul nflorat. Exemple pot fi:Vasele Dypilon, Vasul Franois, Amfora lui Exekias, Craterul de la Luvru, Craterul din Orvieto etc. . Pictura monumental nefiind cunoscut dect din descrieri i copiile romane mai ales cele de la Pompei i Herculanum sau prin intermediul ceramnicii pictate, era folosit pentru decorarea caselor i mai trziu a palatelor elenistice. Tehnica de lucru folosit este similar cu cea a frescei sau a encausticii aceasta nsemnnd realizarea picturilor cu pigmeni de culoare ce sunt amestecai cu cear, aceasta conferind culorilor caliti speciale cum ar fi transluciditatea i luminiozitatea. Exemple pot fi: Lupta lui Alexandru cel Mare cu Darius(mozaic, copie roman). Pe lng pictur ntlnim i mozaicul fiind preferat pentru strlucirea culorilor. Subiectele sunt inspirate din legende mitologice sau din viaa coditian iar compoziile sunt ample cu multe personaje, ncadrate n peisaje sau interioare

cu detalii realiste sugernd profunzimea prin plasarea personajelor n planuri diferite. Pictori renumii se pot considera: Polignot, Exekias, i Apelles

Vas Dypilon Vas Hidra

GreacA, Arta Parte a bogatei culturi elene a Antichitatii, arta greaca veche constituie unul dintre cele mai stralucite capitole ale artei universale, iar ca impact n civilizatia omenirii, ea a jucat cel mai mare rol, daca nu chiar rolul determinant n dezvoltarea artei europene ncepnd cu cea romana, continund cu cea bizantina si fiind cel mai autoritar ndreptar pentru artistii Renasterii. Ca ntindere n spatiu, aceasta arta cuprinde sudul Peninsulei Balcanice, coasta Asiei Mici, insulele egeene si ioniene, tarmul nord-vestic al Marii Negre precum si sudul Italiei, asa-zisa Grecie Mare. Ca ntindere n timp, mpreuna cu arta epocii elenistice, ea se deruleaza pe parcursul unui ntreg mileniu: de pe la anul 1100 . e. n., cnd succede lund locul artei miceniene, pna la lichidarea, n anul 31 e. n., n urma luptei de la Actium, a ultimei rezistente grecesti n fata cuceritorilor romani. O att de lunga evolutie a cunoscut si o periodizare pe baze stilistice, n care se disting o epoca geometrica (circa 1100-725), una orientalizanta (725-610), epoca arhaica (610-480), cea clasica (480-323) si, n sfrsit, cea elenistica. Arta greaca a Antichitatii a cunoscut realizari admirabile n toate domeniile, ncepnd cu arhitectura si sfrsind cu asa-zisele arte minore (decorative). n arhitectura, locul principal l-a detinut tot timpul templul locas al divinitatii - dezvoltat din megaronul micenian. ntr-o prima faza, el era prevazut cu un portic din 2-4-6 coloane. Ulterior, s-a ajuns nsa la tipul de peripter (cu coloane pe toate patru laturi). n interior, templul era compartimentat n pronaos, naos (cella) si un vestibul posterior (opisthodom). Din caramida si lemn, la nceput, templul a fost construit n epocile arhaica si clasica din piatra. Ca elemente structive si de decor ale marilor temple trebuie mentionate coloanele formate din fus prevazut cu caneluri, abaca si capitel (de ordin doric, ionic sau corintic); antablamentul format din arhitrava, metope ce alterneaza cu triglife, iar pe fatada principala si pe cea opusa ei - frontonul, acesta decorat, ca si metopele, ca si frizele, cu baso si altoreliefuri sau chiar cu scuplptura n ronde-bosse. Sarcina de element portant detinut de coloane era preluata uneori de atlanti sau de cariatide. Pot fi mentionate dintre templele celebre cele dorice al zeitei Hera si cel al lui Zeus, ambele de la Olimpia, al lui Apollo din Thermos, al lui Poseidon de la Cap Sunion si, cel mai renumit, Parthenonul de pe Acropola Atenei, opera a arhitectilor Ictinos si Calicrates. Sub patronajul lui Pericle si datorita geniului lui Fidias, Acropola

Atenei, a fost nfrumusetata si cu alte edificii marete cum sunt Erehteionul, templul zeitei Nike Apteros si Propileele, n aceste trei constructii fiind folosit ordinul ionic. Temple ce fac mndria arhitecturii grecesti au fost naltate si n Corfu (al Artemisei), la Corinth (al lui Apollo), n Samos (al Herei), la Egina (al Atenei), iar n sudul Italiei, la Phaestum si Siracuza. Templul nu era nsa singura constructie ce nfrumuseta cetatea-stat. Teatre, precum cel de la Epidaur, cu o acustica perfecta, gimnazii, palestre si etaleaza si astazi ruinele att n orasele metropolei ct si n colonii, corabierii greci debarcnd si stabilinduse si pe tarmul nostru pontic, la Histria, Tomis, Callatis. Alaturi de arhitectura si adesea n legatura indisolubila cu ea, un mare avnt a cunoscut n Grecia antica si sculptura, axata pe problematica umanului. Redarea corpului uman de preferinta nud - fie ca zeitate, ca semizeu, ca erou, ca nvingator n Olimpiade - a constituit preocuparea de baza a sculptorilor eleni. Primele sculpturi au fost realizate n pamnt ars, n plumb, bronz si piatra pentru ca, n fazele de apogeu, materialul dominant sa fie marmura. Pentru o lunga durata din epoca arhaica, au cunoscut o bogata cariera doua tipuri de statui: Kore si Kuros (femei si barbati) redate frontal ntr-o atitudine hieratica si cu un zmbet specific pe buze. Acelasi frontalism l acuza si unele statui de la nceputul epocii clasice cum este Conducatorul de cvadriga (de la Delfi), cum este grupul statuar Tiranoctonii, realizat de Antenor n sec. VI . e. n. sau Moscoforul (Purtatorul unui vitel n spate). Un loc important revine n perioada clasica plasticii monumentale menite sa mpodobeasca marile edificii, cel care avea sa se distinga n aceasta directie fiind Fidias, prin sculpturile ce decorau Parthenonul (frontoanele, metopele, friza Panateneelor). Lui Fidias i apartin si statui monumentale precum cele trei reprezentnd-o pe Atena (Promahos, Parthenos si Lemnia) sau ca acel Zeus din Olimpia, socotit a fi una din cele sapte minuni ale lumii, un adevarat colos realizat n tehnica hrizoelefantina (din marmura, fildes si aur). Solemnitate, claritate, armonie si echilibru, serenitate olimpiana, acestea sunt principalele caracteristici ale plasticii monumentale realizate de Fidias si de discipolii sai. Alaturi de Fidias, n perioada clasica se afirma si alti mari maestri ai sculpturii, ca Polyclet cu cele doua capodopere ale sale: Doriforul si Diadumenul si Miron, celebru prin statuia Discobolului si prin grupul Athena si Marsyas, simbol al dicotomiei civilizatie-barbarie. n sfrsit, n perioada trzie a clasicismului (sec. IV . e. n.) se afirma trei mari personalitati: Scopas, Lisip si Praxiteles n opera carora si fac deja aparitia trasaturi specifice sculpturii din epoca elenistica. O mentiune speciala merita plastica mica, de vitrina, unele statuete de Tanagra livrate n cantitati apreciabile pe tot ntinsul spatiului geografic controlat de vechii greci. Spre deosebire de sculptura care a supravietuit dezastrelor, fie n original, fie n copii romane, pictura care a cunoscut n Grecia antica o exceptionala nflorire nu s-a pastrat n ipostazele traditionale: murala, de panou sau n mozaic, ci doar pe vase. Au existat nsa artisti pe care izvoarele scrise i prezinta n termeni apologetici. Zeuxis, Parhasios, Polygnot si ndeosebi Apelles i-au ncntat pe contemporanii lor cu imagini de un mare rafinament. O vaga impresie despre talentul, forta expresiva si cuceririle n domeniul redarii perspectivei, a volumului, a miscarii n pictura greceasca ne dau si frescele de la Pompei, din epoca romana ca si unele mozaicuri cum este cel reprezentnd Batalia de la Issos dintre Alexandru si Darius, considerat a fi o replica dupa o compozitie atribuita lui Apelles. Pictura de pe vase ca si ceramica nsasi, cu acel bogat inventar de vase avnd cele mai diferite destinatii (cratere, amfore, hidrii, oenokhoe etc.) sunt suficient de bine cunoscute datorita numarului enorm de exemplare ce ne-au parvenit, contribuind astazi la avutia muzeelor. Dupa o lunga perioada de

dominatie a stilului geometric, n decoratia vaselor, ncepnd cu secolul al VIII-lea . e. n., triumfa stilul orientalizant n care domina motivele antropo si zoomorfe. Apogeul este atins si n ceramica pictata tot n perioada clasica n care scene mitologice foarte complicate sunt redate n culoare rosie pe fond negru. n completarea ceramicii, artele minore grecesti cunosc realizari de seama si n domeniul glipticii, al toreuticii, al orfevrariei. V.F. Sursa: Dicionar universal de art plastic