slujba cuviosului paisie · 2016. 3. 11. · 6 de la Înţelepciunea lui solomon, citire: (iv,...

Slujba CuVIOSuluI PaISIE

DE LA NEAMŢ(15/28 noiembrie)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

Dupăobişnuitulpsalm,secîntă:Fericit bărbatul...,stareaîntîi.

La Doamne,strigat-am...,sepunstihirilepe8,glasulal5-lea:

Podobie: Preacuvioase Părinte,...

Preacuvioase părinte, de Dumnezeu purtătorule Paisie, tu, din părinţi binecinstitori născîndu-te şi dumnezeieştile scripturi lesne învăţîndu-ne, şi din deasa cugetare la acelea cu înţelegere aprinzîndu-ţi-se înăuntrul inimii dorinţa fier-binte spre viaţa călugărească, ai lăsat dragostea maicii tale şi bogăţia, lumea şi toată sla-va deşartă şi, alergînd cu stă-ruinţă în străinătate, ai îm-brăţişat cu smerenie jugul lui Hristos, Celui Ce, ca un Prunc curat, în ieslea sărăcăcioasă a fost culcat; pe Acela roagă-L, pe Acela milostiveşte-L, prea-cuvioase, să dăruiască bise-ricii un cuget, pace şi mare milă. (de 2 ori)

Preacuvioase părinte, de Dumnezeu înţelepţite Paisie, ca o stea nerătăcită şi prea-luminoasă, alergînd la Sfîntul Munte Athos, acolo ai răsărit frumos, strălucind prin fapte bune şi, adunînd ceată de mo-nahi, şi chip făcîndu-te lor cu nevoinţele, i-ai povăţuit spre aflarea lui Hristos, Celui Ce

S-a smerit şi a avut trup din F ecioară; pe Care roagă-L, preacuvioase, să dăruiască Bi-sericii un cuget, pace şi mare milă. (de 2 ori)

Înţelepte Paisie, după ce ai urmat cu adevărat lui Hris-tos după Evanghelie, te-ai în-vrednicit şi vieţuirii îngereşti prin curăţie, prin priveghere şi prin înfrînare şi, luminînd pe toţi prin învăţăturile tale cele pline de darul dumneze-iesc, i-ai făcut părtaşi strălu-cirii lui Hristos, Celui Ce S-a smerit şi a luat chip de rob pentru milostivire. Pe Acela roagă-L, pe Acela îmblînzeş-te-L, preacuvioase, să dăru-iască bisericii un cuget, pace şi mare milă. (de 2 ori)

Preacuvioase părinte, de Dumnezeu cugetătorule Pai-sie, umplîndu-te de darul Sfîntului Duh, de putere şi de înţelepciune, şi urmînd sfin-ţilor povăţuitori celor de de-mult, care au povăţuit noroa-de, lui Moise şi lui David, şi celor după aceştia, te-ai ară-tat povăţuitor celor ce voiau să se mîntuiască prin viaţa călugărească, arătîndu-le lor calea pe care să călătorească fără poticnire către Hristos,

l a V E C E R N I E

4

Împăratul tuturor, pe Care roagă-L, preacuvioase, să dă-ruiască bisericii un cuget, pace şi mare milă. (de 2 ori)

Slavă..., glasul al 5-lea:

Preacuvioase părinte, de Dumnezeu alesule Paisie, după ce ai lăsat tu lumea şi te-ai înstrăinat pentru Hris-tos, atunci fericita maica ta, nedumerindu-se unde te-ai dus, a început a te căuta, şi cu postiri, şi cu lacrimi a ruga pe Hristos Dumnezeu ca să i te descopere. Şi, iată, a văzut cerurile deschise şi pe îngerul lui Dumnezeu pogo-rîndu-se către dînsa şi ca ful-gerul strălucind şi zicîndu-i: „O, femeie, să ştii că fiul tău, cu darul lui Dumnezeu spo-rind, va fi monah iscusit şi multe suflete au să se mîntu-iască printr-însul şi pe mulţi va lumina, şi va povăţui către calea mîntuirii, şi lui Dum-nezeu îi va aduce.” Pentru aceasta, strigăm ţie: „Nu ne uita pe noi, fiii tăi, părinte! Ci, după proorocia îngerului, izbăvind sufletele noastre de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi, luminează inimile noastre spre lucrarea fapte-lor bune. Ca umblînd pe calea mîntuirii, să ne învrednicim cereştilor locaşuri!” Şi aşa,

la arătarea lui Hristos încon-jurat fiind de noi, cu bucurie să strigi către Dînsul: „Iată eu şi pruncii care mi i-ai dat, Dumnezeule!” Şi noi iarăşi să strigăm: „Acesta este, Doam-ne, povăţuitorul mîntuirii noastre şi doritul părinte pe care l-ai dat nouă doctor sufletelor noastre! Cu care, împreună, învredniceşte-ne şi pe noi, Stăpîne Hristoase Dumnezeule, să locuim în lo-caşurile Tale cereşti pururea luminătoare şi veşnice, ca să Te mărim pe Tine, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfîntul Tău Duh, în veci.”

Şi acum..., a Născătoarei:

În Marea Roşie, chipul mi-resei celei neispitite de nun-tă s-a scris oarecînd, acolo Moise - despărţitor al apei, iar aici, slujitor al minunii; atunci adîncul l-a trecut pe-destru neudat, Israil, iar acum pe Hristos L-a născut fără sămînţă Fecioara. Ma-rea, după trecerea lui Israil, a rămas neumblată, iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuel, a rămas nestri-cată. Cela Ce eşti şi mai îna-inte ai fost şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluieş-te-ne pe noi.

5

V O H O D: Lumină lină...P R O C H I M E N U L zilei

P a R E M I I l EDe la Înţelepciunea lui Solomon,

citire:(V, 16-24; VI, 1-3)

Drepţii în veci vor fi vii şi de la Domnul plata lor, şi pur-tarea de grijă pentru dînşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceas-ta, vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mîna Domnului, căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui şi va în-trarma făptura spre izbînda vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în ziua dreptăţii şi-Şi va pune Lui coif judecata cea nefăţar-nică. Lua-va pavăza nebirui-tă sfinţenie şi va ascuţi cum-plită mînie întru sabie, şi va da război împreună cu dînsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nime-ritoare săgeţile fulgerilor şi, ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi, şi, din mîna cea aruncătoare de pietre pline, se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării şi rîurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va îm-potriva lor duhul puterii şi ca un vifor va vîntura pe ei, şi va pustii tot pămîntul fărăde-legii, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi

dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-văţaţi-vă, judecătorilor mar-ginilor pămîntului. Ascultaţi, cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpînirea şi pu-terea de la cel Preaînalt.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sînt în mîna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele munca. Pă-rutu-s-a întru ochii celor ne-pricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mer-gerea de la noi sfărîmare, iar ei sînt în pace. Că înaintea feţei oamenilor, de vor lua şi muncă, nădejdea lor este pli-nă de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumne-zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a aflat Lui-şi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale, vor străluci şi ca scînteile prin paie vor fugi, judeca-vor limbi şi vor stăpîni popoare, şi va împărăţi întru dînşii Dom-nul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dînsul vor înţelege adevă-rul şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dînsul, că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

6

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 3-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfîr-şească, întru odihnă va fi, că bătrîneţile sînt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sînt înţelepciu-nea oamenilor şi vîrsta bătrî-neţilor viaţă nespurcată. Plă-cut lui Dumnezeu făcîndu-se, L-a iubit; şi, vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înţelepciunea să înşele sufletul lui. Că rîvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrînarea poftei schim-bă gîndul cel fără de răuta-te. Sfîrşindu-se peste puţin, au plinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui, pentru aceea, S-a grăbit a-l scoate pe dînsul din mij-locul răutăţii. Şi popoarele văzînd şi necunoscînd, nici punînd în gînd una ca aceas-ta, că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare în-tru aleşii Lui.

L A L I T I EStihira hramului şi stihirile cuviosului, glasul al 2-lea:

Părinte Paisie, întărindu-ţi mintea cu dumnezeiasca cunoştinţă, lucrurile dintru această viaţă le-ai defăimat,

nimic grijindu-te de cele pă-mînteşti şi dragostea maicii tale, şi a rudeniilor o ai tre-cut cu vederea, petrecerea cu cei de sus dorind şi, cu ape-le dumnezeiescului Duh adă-pat fiind, ne hrăneşti pe noi, fiii tăi, prin scrierile tale; iar acum noianul cel nestătător al acestei vieţi de acum ară-tat trecîndu-l, la limanul cel cu bună linişte ai ajuns şi, ca un fenix, suindu-te la cereas-ca înălţime, pururea te rogi lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce cu dragoste săvîrşesc sfîntă pomenirea ta.

Părinte Paisie, învăţîndu-ne, ai zis: „Rîvnă dumnezeiască şi credinţă neîndoită să avem către cărţile părinteşti şi că-tre învăţăturile cele ce întru ele se află întru toată unirea fără de toată îndoirea, pentru că Unul şi acelaşi Duh Sfînt a lucrat, precum întru învăţă-torii a toată lumea, aşa şi în-tru sfinţii părinţi, învăţătorii şi povăţuitorii vieţii călugă-reşti.” Drept aceea, cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, risipeşte toate măiestriile şi sfaturile celor vicleni, care se silesc să încurce pe călu-gări cu învăţături străine de chipul lor, răstălmăcind rău Sfintele Scripturi spre veşni-ca lor osîndă.

7

Părinte Paisie, pe preacin-stitul Agathon, egumenul sfîntului locaş Vorona şi pe fraţii cei întru Hristos adu-naţi acolo, nu i-ai lăsat nea-jutoraţi, fericite, cînd cu cre-dinţă au alergat către tine, ci, degrab întîmpinînd cu dovezi din Sfintele Scripturi, ai mîn-gîiat întristarea lor. Pentru aceasta şi pe noi, nu ne pără-si în nevoile noastre, părinte, ci ne tinde mînă de ajutor.

Părinte Paisie, plin fiind de darul Sfîntului Duh, pe Theo-temp, hulitorul sfintei rugă-ciuni şi al Sfintelor Scripturi, al cuvioşilor părinţi celor de mai dinainte, l-ai vădit ca pe un mincinos şi eretic, şi urmă-tor lui Varlaam calabrezul, cela ce în tot anul întru toată bise-rica lui Hristos în Duminica Ortodoxiei se anatematizează. Drept aceea şi acum, fericite, izbăveşte pe fiii tăi de toţi cei ce le voiesc răul şi de cei ce îi numesc înşelaţi şi ipocriţi, şi care cu aceasta dovedesc ară-tat cum că nu cred Sfintelor Scripturi şi învăţăturilor pă-rinţilor celor de demult.


Preacuvioase părinte, pe-trecînd în sfînta lavră a peş-terilor Kievului, ai cules, ca marele Antonie, rodurile fap-telor bune de la bărbaţii cei

îmbunătăţiţi şi, ca un negus-tor iscusit încărcîndu-ţi cora-bia sufletului cu acest fel de pietre scumpe şi de neguţăto-rie de mult preţ pricinuitoare de Împărăţia cerurilor, prin osebite căi mergînd şi ca o al-bină cuvîntătoare şi înţeleap-tă adunînd şi de la alţi cuvioşi părinţi mierea cea duhovni-cească, în muntele Athosului te-ai sălăşluit, unde, prin fap-tele tale cele bune, mulţi băr-baţi ai tras spre rîvna vieţii tale şi schitul marelui prooroc Ilie acolo ai întemeiat, în care şi astăzi este aşezămîntul ce ai pus spre mîntuire, Paisie.


Fericimu-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te slă-vim credincioşii după datorie pe tine, cetatea cea nemişca-tă şi zidul cel nesurpat, folo-sitoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.L A S T I H O A V N ă, glasul al 5-lea

Podobie: bucură-te, cămara...

bucură-te, pămîntul Moldo-vei şi dănţuieşte, că iată s-a trimis ţie din Muntele Atho-sului, ca un apostol, pe minu-natul Paisie, care, cu scrierile şi cu învăţăturile sale, şi cu obiceiurile cele frumoase, Bi-serica lui Hristos a împodo-bit şi cu tălmăcirile Sfintelor

8

Scripturi, şi cu mîngîierile, întru întristări, norodul tău l-a veselit şi mănăstirile tale cu monahi-ostaşi le-a umplut, iar acum se roagă lui Hristos să dea tuturor drept-credin-cioşilor mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnu-lui moartea cuviosului Lui.

bucură-te, pămîntul nostru, că tu, precum mulţi vieţuitori cereşti, întotdeauna odrăsleşti de cînd ai primit bunavestire a Evangheliei lui Hristos, aşa şi acum din tine ai răsărit pe preafericitul Paisie, care, ca un apostol, în pămîntul Mol-dovei, a descoperit tuturor lumina scripturilor celor de Dumnezeu insuflate şi, stră-bătînd inimile tuturor drept-credincioşilor cu învăţăturile ce au lăsat spre folos pome-nirea numelui său, îndulceşte pe toţi cei ce strigă: „Roagă, părinte, pe Hristos, să dea su-fletelor noastre mare milă!”

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile lui va voi foarte.

bucură-te astăzi, ceata mo-nahilor şi duhovniceşte prăz-nuieşte, că şi-au dobîndit alt nou începător vieţii de ob-şte, pe preaînţeleptul Paisie, care, cu apele dumnezeies-cului Duh hrănit fiind şi din rîul dumnezeieştii desfătări,

şi din izvorul raiului adăpat, izvoare de mîntuire în toate părţile a revărsat, adăpînd şi hrănind inimile drept-credin-cioşilor. Şi acum, stînd îna-intea lui Hristos, se roagă să dea tuturor mare milă.


astăzi, fericitul părintele nostru Paisie ne cheamă la os-păţ plăcut lui Dumnezeu. Să ne adunăm dar, fraţilor, la el cu gînd de veselie şi să prăznuim împreună cu dînsul isprăvile lui, rugîndu-ne Mîntuitorului nostru Hristos să ne învredni-cească fericirii lui împreună cu toţi aleşii lui Dumnezeu în-tru Împărăţia cerească.


Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată care ai odrăslit rodul vieţii, pe tine te rugăm: „Roagă-te, Stăpînă, împreună cu preacu-viosul Paisie, să se mîntuias-că sufletele noastre.”

La binecuvîntarea pîinilorT R O P A R U L sfîntului,

glasul al 4-lea:

Pe cel ce din Rusia ca o stea prealuminoasă a răsărit şi în Muntele Athosului strălucit nevoitor s-a arătat, iar în pă-mîntul Moldovei, începător nou vieţii călugăreşti s-a făcut şi pe toţi cu învăţăturile şi cu

9

scrisorile sale i-a minunat, pe Paisie cel preafericit să-l lău-dăm, ca să se roage Domnului să mîntuiască sufletele noas-tre. (de 2 ori)

Apoi aceasta:

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ..., (odată)

L A U T R E N I Ela Dumnezeu este Domnul... se cîn-

tă troparul Cuviosului, de două ori, Sla-vă..., Şi acum..., a Născătoarei: Taina cea din veac..., o dată.

După catisma întîi, se cîntă sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înţelepciunea şi cuvîntul...,

Nesuferind slava ta, viclea-nul diavol a îndemnat, feri-cite, pe Atanasie, ca înain-tea tuturor, din zavistie, să hulească bunătăţile tale. Dar tu, părinte, îndelung rîvnind, ai sfărîmat capul vicleanu-lui vrăjmaş şi pe Atanasie, cu înţelepciunea cea dată ţie de la Dumnezeu aducîndu-l spre pocăinţă, l-ai făcut să-şi cunoască rătăcirea. Pen-tru aceasta, i-ai şi descoperit voia lui Dumnezeu pentru a ta vieţuire împreună cu fraţii şi cu aceasta pe toţi locuitorii Sfîntului Munte şi spre mira-re i-ai ridicat, de Dumnezeu înţelepţite Paisie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca şi noi să scăpăm de tot sfatul viclean al celor zavistnici.

Slavă..., glasul al 4-lea:Podobie: Cuvîntul cel împreună...

De gîlcevile şi grijile lumeşti fugind şi viaţa cea îngerească primind, cu înfrînarea şi cu privegherea sufletul ţi-ai îm-podobit şi multe daruri de la Dumnezeu ai luat, Paisie, de Dumnezeu înţelepţite, roagă-te pentru noi, cei ce te lău-dăm cu bună credinţă.


Preasfîntă Fecioară, milu-ieşte-ne pe noi, cei ce scăpăm cu credinţă la tine, cea milos-tivă şi cerem acum a ta caldă folosinţă, că poţi cu adevărat a mîntui pe toţi, ca una ce eşti Maica Dumnezeului celui Preaînalt, cu rugăciunile tale cele de Maică pururea îmblîn-zîndu-L, ceea ce eşti de Dum-nezeu dăruită.

După catisma a doua, se cîntă sedealna,

glas al 8-lea:Podobie: Pe înţelepciunea şi cuvîntul...

Cu înfrînarea, cu durerile şi cu rugăciunile, sufletul tău

10

împodobindu-ţi cu dumneze-iasca cuviinţă, te-ai făcut păr-taş cuvioşilor, pururea slăvit, şi darul mai înainte-vederii cu adevărat de la Dumnezeu ai luat, ca să vesteşti celor ce veneau la tine cu credin-ţă cele ce urma să li se întîm-ple. Şi gustînd din dulceaţa cea cerească, te-ai arătat că-lugărilor dumnezeiesc învăţă-tor. Pentru aceasta, şi pentru rîvna vieţii îngereşti, ai ridi-cat pe toţi şi spre cunoştin-ţa dumnezeieştilor scripturi, purtătorule de Dumnezeu Pai-sie, roagă-te lui Hristos Dum-nezeu iertare de greşeli să dă-ruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfîntă pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 4-lea:Podobie: Spăimînatu-s-a Iosif...

Spăimîntatu-s-a maica ta, Paisie, înfricoşată vedenie văzînd şi cu mare glas citind ades Acatistul către Născătoa-rea de Dumnezeu, şi rugîndu-se să ştie cele pentru tine, fe-ricite, după ce s-a înştiinţat de la sfîntul înger, bucurîndu-se, s-a suit la cer şi privind în rai striga: „Dacă aşa este voia lui Dumnezeu, apoi eu nu mă voi mai mîhni pentru fiul meu!”

Şi acum..., asemenea:

Spăimîntatu-s-a Iosif, cele mai presus de fire văzînd şi în

minte a avut ploaia cea de pe lînă, întru zămislirea ta cea fără de sămînţă, Născătoare de Dumnezeu, rugul cel nears de foc, toiagul lui Aaron, cel ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicului tău şi păzitorul preoţilor a strigat: „Fecioara naşte şi, după naştere, iarăşi rămîne Fecioară!”Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.

După polieleu, sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...

Spăimîntatu-s-a, părin-te Paisie, în vremea hiroto-niei tale, ierarhul Grigorie şi cu mintea a socotit harul lui Dumnezeu cel vărsat pes-te tine şi, mirîndu-se, a zis: „Ferice de omul acesta, feri-ce şi de părinţii care l-au năs-cut, ferice vor fi şi cei ce-l vor atinge pe dînsul, pentru că eu, cînd l-am hirotonit, am simţit o mireasmă nespusă şi încă şi mîinile mele cu chip negrăit s-au înştiinţat de pu-nerea lor pe capul lui.”

Slavă..., glasul al 8-lea:Podobie: Pe înţelepciunea...

Vieţuind pe pămînt în chip plăcut lui Dumnezeu şi prin postiri, şi rugăciuni, şi prive-gheri de toată noaptea căut-înd pe Dumnezeu, te-ai făcut curată sălăşluire a Sfîntului

11

Duh şi ai strălucit ca soarele luminos prin fapte bune. Pen-tru aceasta, ca nişte pîraie, bună mireasma Duhului cu cea de Dumnezeu cugetare ai odrăslit în inimile tuturor care se îndulcesc pomenind numele tău, Paisie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ierta-re de greşeli să dăruiască ce-lor ce prăznuiesc cu dragoste sfîntă pomenirea ta.

Şi acum..., asemenea

laudă de mulţumită, după datorie, aduc ţie, Stăpînă, ca văduva, acei doi bani pentru toate darurile tale, că tu te-ai arătat acoperemînt împre-ună şi ajutor, ferindu-mă pu-rurea de supărări şi de nevoi. Pentru aceasta, izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, ca din mijlocul unui cuptor cu văpa-ie, din inimă strig ţie: „Născă-toare de Dumnezeu, ajută-mi, rugînd pe Fiul tău şi Dumne-zeu, să-mi dea iertare de gre-şeli, că pe tine te am nădejde eu, nevrednicul robul tău!”

Antifonul întîi, glasul al 4-lea.Din tinereţile mele...

P R O C H I M E N, glasul al 4-lea: Scumpă este înaintea Domnului

moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce voi răspunde Domnului pen-tru toate care mi-a dat mie.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca VI, 17-23Psalmul 50


Pentru rugăciunile Preacu-viosului Paisie, Milostive, cu-răţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...,

Pentru rugăciunile Născă-toarei de Dumnezeu, Milosti-ve, curăţeşte mulţimea greşe-lilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurări-lor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihira, glasul al 6-lea:

Preacuvioase părinte Pai-sie, laudă-se Rusia, căci te-a odrăslit; fericească-se şi Sfîn-tul Munte al Athosului, căci te-a adus să vieţuieşti întru el; iar pămîntul Moldovei, îm-preună cu noi toţi, să se bu-cure, căci te-a avut şi te are mîngîietor întru nevoi. Pen-tru aceasta, avînd îndrăznire către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

C a N O a N E l ECanonul Născătoarei de Dumnezeu

(caută-l la Octoihul Mare, glasul al 8-lea, Duminică dimineaţa) şi două canoane ale cuviosului pe 8, glasul al 8-lea:

Cîntarea 1Irmos: Pe Faraon...,

Fericite părinte, deschide-mi gura şi mintea îmi lumi-nează ca să pot lăuda viaţa ta

12

şi cu dragoste să arăt tuturor faptele tale cele minunate, de Dumnezeu înţelepţite Paisie.

Iertare de păcate dăruieşte-mi mie, fericite, căci, nădăj-duind în ajutorul tău, încep a povesti tuturor faptele tale cele bune şi vitejiile cele mi-nunate pe care le-ai săvîrşit iubind pe Dumnezeu.

Rîvnit-ai întru bunătate cuvi-oşilor părinţi cei mai dinainte şi, duhovniceşte călcînd pe ur-mele lor, te-ai arătat nouă, tur-mei tale, povăţuitor spre toată fapta bună, cuvioase Paisie.

Al Născătoarei

Izbăveşte-mă, Stăpînă, de împresurarea patimilor şi, pe vrăjmaşii mei ce se luptă cu mine acum, biruieşte-i, şi mă întăreşte pe piatra voirii lui Dumnezeu, şi-mi luminează sufletul meu, ceea ce eşti uşă a dumnezeieştii Lumini.

Alt canonIrmos, acelaşi

auzi-mă, părinte Paisie, pe mine, robul tău şi îmi împo-dobeşte cugetul cu străluciri dătătoare de lumină şi îl în-traripează cu fapte bune, spre a dori totdeauna cele cereşti, fugind de cele pămînteşti.

Numele tău, Paisie, pome-nindu-se, veseleşte pe uceni-cii tăi cei adevăraţi, care se

silesc a urma învăţăturilor tale, iar celor ce voiesc a plă-cea trupului şi lumii acesteia înşelătoare, le este săgeată.

Slavă...,

Dă-ne ajutor de sus, cu rugă-ciunile tale, părinte, ca să pu-tem şi noi lesne a călători în-tru această vale a plîngerii; şi strică sfaturile celor vicleni, care, în taină şi la arătare, se sfătuiesc a pune piedică mîn-tuirii noastre.

Şi acum..., a Născătoarei.

Rogu-mă, Stăpînă, de Dum-nezeu Născătoare, pururea Fecioară, cu o picătură a ru-găciunii tale, prin milostivire, să-mi stingi văpaia sufletului meu şi să mă adapi cu izvorul milostivirii.

Catavasie: Deschide-voi gura mea..., Cîntarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit...,

Cere, părinte, de la Milos-tivul Dumnezeu ca şi noi, fiii tăi, care osebită dragos-te avem către tine, să nu fim depărtaţi din fericirea cea cerească, ci să fim număraţi împreună cu oile Stăpînului, cele alese de-a dreapta.

Izbăveşte-mă, părinte, de ră-pirea şi de jaful, şi de robia pă-catului şi ne îndreptează către pocăinţă, răpindu-ne totdeau-

13

na către dragostea lui Dumne-zeu şi a ta după vrednicie.

Turma ta, părinte, care cu dragostea cea către tine este legată întru acest sfînt şi dumnezeiesc locaş, strigă ţie: „Izbăveşte-ne pe noi, fiii tăi, de oameni vicleni şi de toate patimile, cu rugăciunile tale, fericite!”

Al Născătoarei:

Robul tău, Fecioară, sînt şi strig către tine: „Izbăveşte-mă din mîna vrăjmaşilor ca una ce, cu cuviinţă de maică, ai purtat în braţele tale pe Cel Ce ţine în palme toată lumea, ca, mîntuindu-mă, să laud în veci mila ta spre mine!”

Alt canonIrmos, aceleşi

Ochii inimii mele îi deschid către tine, părinte, şi strig: „Nu lăsa ochii mei ca să vadă deşertăciuni şi îi învaţă a privi numai către căile mîntuirii!”

Nu ai dat somn ochilor tăi, preafericite, nici dormire ge-nelor tale, pînă ce te-ai făcut pe sine locaş încăpător stră-lucirii Duhului celei dătătoa-re de raze, căreia şi pe mine fă-mă părtaş, rogu-mă.

Slavă...,

Ispitele cele cumplite ale vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi ale celor văzuţi departe le iz-

goneşte de la turma ta, ferici-te, şi ne păzeşte nebîntuiţi de toată întîmplarea cea rea.


Cuvîntului celui înţelept al gurii tale urmînd noi, Fecioa-ră curată, te fericim, bucurîn-du-ne, pe tine, cea cu totul fără prihană, căci tu te-ai fă-cut nouă pricină unei fericiri negrăite.

S E D E A L N A, glasul al 5-lea:Podobie: Pe cuvîntul...

Petrecînd, fericite, în liniş-te, în Sfîntul Munte al Atho-sului, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ai fost cercetat de sfîntul stareţ Vasilie, de la care ai fost învăţat despre toate cele trei rînduieli mona-hiceşti şi despre altele mai în-alte taine creştineşti. Pentru aceasta, împreună cu dînsul te cinstim, părinte Paisie.

Slavă..., glasul al 8-lea:Podobie: Pe înţelepciunea şi cuvîntul...

Din pruncie fiind ales de Dumnezeu cu adevărat, prea-fericite Paisie, cu bărbăţie ai grăit către stareţul tău cuvin-te pline de darul dumneze-iesc, spunîndu-i arătat cum că dascălii vremii de acum, în loc de a pune în mintea ti-nerilor învăţături bisericeşti, insuflate de Duhul Sfînt, ei predau învăţături de la Aris-

14

totel şi de la alţi înţelepţi pă-gîneşti, cu care hrănindu-şi mintea, se rătăcesc de la calea cea dreaptă. Pentru aceasta, şi spre mirare ai adus pe învă-ţătorii tăi, cunoscînd cum că, întru mari sporiri, o să stră-luceşti, înţelepte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca şi noi, fiii tăi, să scăpăm de aseme-nea dascăli şi de învăţături pierzătoare de suflete.

Şi acum..., a Născătoarei

Gîndesc la judecată şi mă tem, şi de întrebarea cea în-fricoşată mă cutremur! Spăi-mîntîndu-mă de răspunsul Judecătorului, mă îngrozesc de pedeapsă! Şi de durerea focului, de întunericul tarta-rului, de scrîşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit! Vai mie! Ce voi face cînd se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide, şi faptele se vor vădi. Atunci, Stăpînă, fii mie ajutătoare şi folositoare preafierbinte, că pe tine te am nădejde eu, netrebnicul robul tău.

Cîntarea a 4-aIrmos: Tu eşti tăria mea...,

Păzeşte cu rugăciunile tale, părinte, pe toţi cîţi cu dragos-te primesc învăţăturile tale şi îi scoate din mîna vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi.

arătîndu-ţi ţie luminat, feri-cite, minunatul acela pustnic Onufrie, cu de-amănuntul, despre războiul cel gîndit cu mintea pe care îl poartă, fără încetare, diavolii cu monahii cei nevoitori şi despre ispite-le cele neajunse cu mintea, ai scăpat din toate acestea neră-nit, nevoindu-te cu sfinţenie.

Cu darul cel dat ţie la Dum-nezeu, izbăveşte-ne, părinte, pe noi, fiii tăi, de toate pă-catele, precum am mîntuit atunci pe cel ce era chinuit de cumplitul duh al hulii.

Al Născătoarei:

Sălăşluindu-se Dumnezeu în pîntecele tău, toată fiin-ţa omenească o a îndumne-zeit şi mulţime de cuvioşi cu sfinţenie la tine ai tras, prea-curată.

Alt canon

Cel ce prin mari nevoinţe ai biruit pe vrăjmaşul, pe mine, cel ce sînt prins în mrejele lui şi întinat cu fărădelege, mă izbăveşte din toate acestea şi mă numără cu oile păstoriei tale cele alese, părinte.

Nu uita, în rugăciunile tale către Dumnezeu, pe cei ce te cheamă pe tine întru ajutor, ci îi izbăveşte de toată îngro-zirea şi cumplita robie a po-trivnicilor şi de nevoile cele

15

multe, strig către tine, părin-te, eu, spurcatul.

Slavă...,

legilor Stăpînului plecîndu-te, cuvioase, ai luat pe umerii tăi crucea ta, călcînd pe ume-rii Lui şi, smerindu-te, ai sur-pat trufia vrăjmaşului. Pentru aceea, şi pe mine mă izbăveş-te din toate călcările de lege.


Stinge-mi cărbunii patimilor cu picăturile milostivirii tale, Fecioară Marie, neispitită de nuntă şi sfeşnicul cel nestins al inimii mele îl aprinde, ceea ce eşti sfeşnic de aur, cu to-tul fără de prihană.

Cîntarea a 5-aIrmos: Pentru ce m-ai lepădat...,

Icoană preafrumoasă, împo-dobită cu fapte bune şi pom cu roduri dulci, te avem pe tine, părinte, mîngîindu-ne pururea cu scrisorile tale cele minunate, prin care îndul-ceşti sufletele noastre.

Eu, cel plin de adaosuri ale patimilor, alerg către a ta fo-losire, părinte, şi cu lacrimi, mă rog: izbăveşte-mă de mîr-şăvia lucrurilor mele, cu aju-torul tău cel puternic.

umple inima mea de har, părinte, cel ce din pruncie te-ai fericit de dragostea lui

Hristos şi ai supus poftele trupului puterilor sufletului cele sfinţite şi de toate pofte-le cele vătămătoare mă slobo-zeşte cu rugăciunile tale.

Al Născătoarei:

Maică a lui Dumnezeu, Fe-cioară, rogu-te, alungă întune-ricul cel greu al lenevirii mele şi norii patimilor cu lumina darului care este întru tine.

Alt canon

Cuvine-se a se lăuda de noi minunatul Proterie pe care l-ai văzut, cuvioase, cum îl petre-ceau cu dragoste păsările cînd mergea la biserică şi, cînd ve-nea la chilie, unele i se aşezau pe cap, altele pe umăr şi altele împrejurul lui zburau, şi cîn-tau cu felurite glasuri; pentru aceasta, împreună cu dînsul, te cinstim, părinte Paisie.

urmînd vieţuirii sfinţilor celor de demult, fericite, cu totul te-ai sfinţit prin fapte-le cele dumnezeieşti, pentru aceea, tainic sfinţeşti pe cei ce săvîrşesc cu dragoste şi cu credinţă sfîntă prăznuirea ta.

Slavă...,

Rîu avînd inima ta, înţe-lepte, te-ai făcut bisericii lui Dumnezeu, ca o gîrlă, plin fi-ind de învăţături şi, adăpînd faţa ei, părinte, veseleşti pe toţi fiii tăi.

16


Ca Unul Ce eşti fără de pă-cat, dă-ne nouă curăţire de cele făcute întru necunoştin-ţă şi împacă lumea Ta, Dum-nezeule, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut.

Cîntarea a 6-aIrmos: Iartă-mi mie, Mîntuitorule...,

Pe Paisie, stareţul cel prea-înţelept, descoperitorul tai-nelor celor dumnezeieşti, împreună şi pe minunatul Mihail, cel ales, luminează-i, fericite, cu care roagă-te Stă-pînului pentru noi, fiii tăi.

laudă după vrednicie se cu-vine, părinte, a aduce ferici-tului Visarion, celui mai întîi tovarăş al nevoinţelor tale, şi lui Gheorghe, economul cel preablînd şi cuvios, cu care stînd înaintea lui Hristos, te rogi pentru noi, sfinte.

Pe toţi fraţii care te iubesc pe tine îi chem eu, robul tău, ferici-te, să săvîrşească praznicul tău cel luminat, punîndu-le, după cuviinţă, înainte, drept ospăţ, nevoinţele tale. Pentru aceea, şi tu nu mă uita pe mine.

Al Născătoarei:

Inima mea cea întinată, cu-răţeşte-o, Stăpînă Fecioară, şi o umple de har, ca totdeauna la toţi să cîntăm măririle tale noi, păcătoşii robii tăi.

Alt canon

adunîndu-ne astăzi în so-borniceasca biserică a păsto-riei tale, fericite, cu credinţă te rugăm: „Scoate pe fiii tăi din toată asupreala vrăjmaşi-lor şi-i du nerăniţi la limanul nepătimirii.

Tărie dăruieşte, părinte, şi ajutor în înţelepciune povăţu-itorului nostru, pentru ca, cu blîndeţe şi cu dragoste povă-ţuindu-ne pe noi, să ne aducă, bucurîndu-se, pe toţi lui Hris-tos, Mai-marele păstorilor.”

Slavă...,

a te ruga să nu încetezi, părinte, pentru turma ta, pe care, cu multe sudori şi oste-neli, o ai cîştigat. Ci o păzeşte de războaiele diavoleşti şi de oamenii vicleni care se silesc a răsturna ostenelile tale.


Dăruieşte-mi, Fecioară, schimbare vieţii, mîntuindu-mă din năravurile mele cele cu patimi şi ducîndu-mă spre dragostea dumnezeieştii ne-pătimiri, şi dă sufletului meu ca să izvorască plîngere de bucurie neîncetată.

C O N D A C, glasul al 3-lea:Podobie: Fecioara astăzi...,

astăzi Părintele Paisie chea-mă la a sa pomenire pe toţi fiii săi şi tot pămîntul Moldovei

17

împreună lui Dumnezeu laudă aduce; îngerii cu toate cetele sfinţilor se veselesc şi mona-hii duhovniceşte dănţuiesc, şi roagă totdeauna pe Dumneze-ul cel mai-nainte de veci.

I C O S

Cîntarea mea spre lauda ne-voinţelor tale întinată este, părinte, căci n-am inima mea curată, fiindcă neruşinat o am întinat cu gîndurile şi cu fap-tele; dar mă rog bunătăţii tale, nu mă înfricoşa, ci, privind cu blîndeţe ca spre o pelticire de prunc, primeşte-mi credinţa şi dragostea ce o am pentru tine şi dăruieşte darul ceresc tuturor bine-credincioşilor, acoperind sfînt locaşul acesta şi pe noi pe toţi, de vrăjmaşii cei văzuţi, şi de cei nevăzuţi, cu rugăciunile tale către prea-veşnicul Dumnezeu.

Cîntarea a 7-aIrmos: De pogorîrea lui Dumnezeu...,

Nebiruit cuget cîştigînd, părinte Paisie, prin întărirea cea nemişcată a sufletului, ai stricat toate măiestriile vrăj-maşului, care erau întinse spre a-ţi opri calea mîntuirii. Pentru aceasta, acum cînţi: „Bine eşti cuvîntat, Dumne-zeul părinţilor noştri.”

Izbăveşte-ne, preacuvioase, cu ale tale rugi, de toate curse-

le şi smintelile balaurului şi tă-măduieşte neputinţele noastre cu rugăciunile tale cele către Stăpînul, Căruia să-I cîntăm în veci: „Bine eşti cuvîntat, Dum-nezeul părinţilor noştri.”

Maica ta, fericite, bucurîn-du-se de cuvintele îngerului, de proorocia cuvintelor tale, a primit şi ea asupra-şi, vese-lindu-se, îngerescul chip şi, cu mari nevoinţe săvîrşindu-se, aleargă acum strigînd: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri.

Al Născătoarei:

aflîndu-te Cel curat pe tine mai curată decît toată zidirea, preacurată, S-a sălăşluit întru tine, ca un Iubitor de oameni Căruia cuvîntăm: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul părinţi-lor noştri.”

Alt canon

umplut de luminarea Dum-nezeiescului Duh, părinte Pai-sie, ca un păzitor al porunci-lor lui Hristos şi, curăţit fiind de patimi, te-ai făcut cu ade-vărat lăcaş Treimii celei prea-îndumnezeite, cîntînd: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri.”

Cine poate să povestească nevoinţele tale, fericite, postu-rile, lacrimile şi privegherile cu care ai întîmpinat pe Stăpînul

18

cîntînd: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul părinţilor noştri.”

Slavă...,

Cel ce pururea ca un cuptor încins mă ard de focul ispite-lor, alerg către a ta folosinţă, părinte, şi, izbăvit fiind prin tine, cînt Stăpînului: „Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri.”


Ţie, Fecioară, Preasfîntă Stă-pînă, mă rog: „Fii curăţitoare păcatelor mele şi dă-mi mînă de ajutor mie, celui ce mă pri-mejduiesc, ceea ce eşti folosi-toarea cea tare a creştinilor.”

Cîntarea a 8-aIrmos: De şapte ori...,

Mînecînd întru rugăciuni, ai zămislit întru inima ta fri-ca lui Dumnezeu şi ai născut turmei tale hotar de dogme prin duhul, părinte şi pe toţi i-ai învăţat să cînte: „Binecu-vîntaţi, toate lucrurile Dom-nului, pe Domnul.”

Înghesuit fiind de multe is-pite, cu credinţă alerg la aju-torul rugăciunilor tale eu, ro-bul tău, fericite, ca, mîntuin-du-mă din toate ispitele vieţii acesteia, să cînt: „Binecuvîn-taţi, toate lucrurile Domnu-lui, pe Domnul.”

Datoria după putere împli-nindu-mi pentru tine, ferici-

te, am împletit lauda aceasta; deci tu, ca un bun părinte, cu blîndeţe primind darul dum-nezeiesc, dă tuturor a cînta: „Binecuvîntaţi, toate lucruri-le Domnului, pe Domnul.”

Al Născătoarei:

Cred, Preasfîntă Fecioară, că Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce pentru noi din tine S-a îmbrăcat cu omenire, prin co-vîrşirea bunătăţilor acestea, a preaslăvit numele cuvioşilor celor ce L-au iubit pe Dînsul şi care cîntă neîncetat: „Bi-necuvîntaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.”

Alt canon

Izbăveşte, părinte, cu rugăciu-nile tale, sfînt locaşul acesta şi turma ta neîncetat asuprită de cei potrivnici din toate nevoi-le ca, cu mulţumită, să cîntăm: „Binecuvîntaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.”

Iertare de păcate cere fiilor tăi, părinte, pe care ne-ai unit într-o turmă şi ne învredni-ceşte a străluci noi iarăşi fap-te bune, ca, bucurîndu-ne în veci, să cîntăm: „Binecuvîn-taţi, toate lucrurile Domnu-lui, pe Domnul.”

binecuvîntăm pe Tatăl...

Nu înceta a te ruga, părin-te, ca păstor vrednic să ni se dăruiască spre a ne ocîrmui,

19

izbăvindu-ne de cel potrivnic, şi rînduiala călugărească a o ţine, ca toţi să cîntăm: „Bi-necuvîntaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.”


Ceea ce ai născut pe Domnul cel Milostiv, una de Dumne-zeu dăruită, roagă-te, curată, ca, cu dreapta lui, să miluias-că mintea mea care pururea cumplit se preface cu întris-tările lumii, pentru ca, bucu-rîndu-mă, să cînt: „Bine eşti cuvîntată, Preasfîntă Stăpînă, întru toţi vecii!”

Cîntarea a 9-aIrmos: Spăimîntatu-s-a de aceasta...,

Darul tău, părinte Paisie, nu-l depărta de la fiii tăi, ci pe toţi cîţi se închină şi săru-tă sfîntul tău mormînt cu dra-goste, îi păzeşte şi îi acoperă de toate relele întîmplări şi de văzuţii, şi nevăzuţii vrăjmaşi.

adu-s-a dar Atotţiitorului mulţimea celor mîntuiţi prin tine, părinte Paisie: pentru aceasta, roagă-te să ne mîn-tuim şi noi, cei mai de pe urmă fii ai tăi, învrednicindu-ne împreună cu tine sfintelor cereşti locaşuri.

Rogu-te, părinte, împreună cu preasfinţitul Grigorie, das-călul Moldovei, care a fost po-văţuitor acestui sfînt locaş, şi

cu toţi părinţii egumeni şi sta-reţi ai turmei tale, ca, trecînd şi noi cu lesnire din această vale a plîngerii, să ne facem părtaşi fericirii celei veşnice.

usucă şi dezrădăcinează cu-getele cele spinoase ale inimii mele, Fecioară Preacurată, fără de prihană şi, cu mijloci-rea ta, o arată pe ea roditoa-re, şi o umple de dar, Maică a lui Dumnezeu.

Alt canon

a lăuda se cuvine pe minu-natul Onorie, cel plin de darul dumnezeiesc, pe care, după a ta cinstită mutare, degrab l-ai luat la tine, părinte, şi pe Ioan pustnicul, cel preaplin de dra-goste, care spăla picioarele fra-ţilor şi cu dragoste le săruta.

Sabie asupra hulitorului sfin-tei rugăciuni te-ai arătat, feri-cite, tăind cu cuvintele tale cele insuflate de Sfîntul Duh toate bîrfele lui şi izbăvind de smintelile lui pe cei ce au aler-gat către tine cu credinţă.

Slavă...,

Cu rugăciuni priveghetoare şi cu mari nevoinţe adormind dezmierdările trupului, cu adevărat, în pace culcîndu-te, cuvioase, ai adormit; pentru aceea, te avem pe tine păzi-tor neadormit noi, cei ce cu dragoste te cinstim pe tine.

20


apărării şi păzirii acopere-mîntului şi ocîrmuirii tale, afi-erosindu-se pe sine slujitorul tău, Paisie şi pe noi, toţi fiii tăi, Preasfîntă Stăpînă, a adormit cu pace. Deci nu ne lăsa pe noi sărmani, ci împreună cu cei pe care i-ai ales prin rugăciunile lui, mă numără şi pe mine, în-tinatul, care, cu darul tău, am împletit această cîntare.

l u M I N Î N D aPodobie: Cu ucenicii să ne...,

Părinte Paisie, fiind îndem-nat de multă înţelepciune şi de dragoste duhovnicească, ai primit, fericite, pe toţi cei ce au venit la tine, punîndu-te legiuitor dumnezeiesc şi în-demnînd pe toţi să părăseas-că cele deşarte şi lumeşti, şi să meargă pe calea mîntuirii.

Slavă...,

lăcaş luminos al Sfîntului Duh făcîndu-ţi sufletul, părin-te cuvioase, ai avut înăuntru negrăit pe Împăratul Hristos şi Domnul şi, ostenindu-te ziua şi noaptea la scrierea şi tălmăcirea Sfintelor Scripturi, ai luminat pe fiii tăi, nicide-cum lepădîndu-te de ostenea-lă pentru slăbiciunea trupului celui îmbătrînit, mai înainte păzind scaunul Celui vechi de zile, precum a zis Daniil.


uitîndu-te, Preasfîntă Stăpî-nă, spre moştenirea cea prea-lăudată, păzeşte-o pe ea cu puterea ta cea nebiruită, în-dreptează sceptrurile împără-ţiei creştineşti şi întăreşte pe cei credincioşi, iar pe vrăjmaşi îmblînzeşte-i şi sfînt lăcaşul acesta îl păzeşte, şi revarsă pacea pănă la marginile pă-mîntului, Născătoare de Dum-nezeu, Maica Atotţiitorului.

l a l a u D E Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: „Ceea ce eşti bucuria cetelor...”

Cu bucurie cerească să ne adunăm împreună, fraţilor, să prăznuim îngereşte pomeni-rea cea de peste an a părinte-lui nostru, podoaba cea mare a monahilor şi, ungîndu-ne fruntea din sfînt untdelemn, să ne curăţim, prin credinţă, sufletele cu rugăciunile lui.

Cu prealuminată prăznuire a fericitului părinte să ne os-pătăm, fraţilor, şi cu credinţă să ne veselim, iubitorilor de prăznuire, cinstind lumina-tă prăznuirea sălăşluirii lui la cer, cu cîntări lăudînd pe Hristos Dumnezeu, Cel Ce a slăvit pomenirea lui.

Cu focul dragostei celei du-hovniceşti aprinzîndu-ne, fra-

21

ţilor, toţi, cu bucurie, să dăn-ţuim şi cu cîntări să lăudăm pe cinstitul locaş al Sfîntului Duh, pe rîul înţelepciunii şi marele îndreptător, şi învăţă-tor al nostru, Paisie, care se roagă totdeauna pentru noi, cei ce cinstim pomenirea lui.

Cu laude şi cu cîntări du-hovniceşti să ne veselim as-tăzi, fraţilor, lăudînd pe Dum-nezeu cel minunat întru sfin-ţii săi, Care, cu darul Său şi puterea Sa, a întărit pe prea-minunatul Paisie de a surpat toate măiestriile vrăjmaşului şi acum se roagă neîncetat pentru cei ce cu dragoste cin-stesc pomenirea lui.


Preacuvioase părinte Paisie, tu, din vîrsta pruncească, cu osîrdie spre fapte bune nevo-indu-te, ai lăsat lumea şi toa-tă slava ei şi, luînd cu bucurie asupra-ţi îngerescul chip, prin mari nevoinţe te-ai făcut organ Sfîntului Duh; din a cărui lu-minare ai îndemnat pe oameni să urască cele îndulcitoare şi, adunînd cete de monahi, le-ai rînduit lor aşezămînt cum, în trup petrecînd, să vieţuiască îngereşte. Şi acum stai înain-tea Sfintei Treimi, bucurîndu-

te neîncetat cu cei ce s-au ne-voit împreună cu tine, fericite, şi te rogi pentru pacea lumii şi mîntuirea sufletelor noastre.


adăpostire şi sprijin, şi scăpare tare creştinilor eşti, Maica Dumnezeului nostru. Pentru aceasta, prin rugăciu-nea ta, cu priveghere, nu în-ceta pururea a te ruga ca să fie păzit sfînt locaşul acesta, iar noi, robii tăi, să ne mîntu-im de toate primejdiile, căci, după Dumnezeu, toţi drept-credincioşii pe tine te avem sprijinitoare şi scăpare.Doxologia mare, ecteniile şi otpustul

L A L I T U R G H I EFericirile din canonul cel dîntîi al cu-

viosului, cîntarea a 3-a, pe 4 şi din ca-nonul cel de al doilea, cîntarea a 6-a, pe 4. Prochimenul glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvio-sului Lui. Stih: Ce voi răsplăti Domnu-lui pentru toate cîte mi-a dat mie?

Apostolul, din epistola către Gala-teni V, 22 - VI, 2; Aliluia, glasul al 6-lea: Fericit bărbatul care se teme de Dom-nul..., Stih: Puternică pe pămînt va fi sămînţa lui.

Evanghelia de la Matei, V, 14 - 20.

C H I N O N I C u l

Întru pomenire veşnică va fi dreptul de vorbire de rău nu se va teme.

slujba cuviosului paisie · 2016. 3. 11. · 6 de la Înţelepciunea lui solomon, citire: (iv,...

Documents