UNIVERSITATEA BACAUFACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

MASTER ”CONTABILITATEA SI AUDITUL AFACRILOR”

SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

MASTERAND: ANUL II

- Bacau 2010-

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 defineşte fluxurile de trezorerie

(denumite şi fluxuri de numerar sau cash-flow în unele lucrări) drept intrări sau ieşiri de

numerar şi echivalente de numerar [7, IAS 7, par.6].

Sursa principală pentru analiză o constituie „Situaţia fluxurilor de trezorerie“, întocmită

în conformitate cu prevederile IAS 7.

Obiectivul acestui Standard este acela de a impune furnizarea de informatii cu privire la

istoricul miscarilor de numerar si de echivalent de numerar ale unei entitati, prin intermediul

situatiei fluxurilor de trezorerie, clasificand fluxurile de trezorerie din timpul perioadei in

fluxuri din activitati de exploatare, investitie si financiare.

Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare din cadrul cărora

face parte şi „situaţia fluxurilor de trezorerie“ stipulează că obiectivul acestora „este de a

furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a

întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice“ [7,

Cadrul general, par. 12]. Utilizatorii de situaţii financiare includ investitorii prezenţi şi

potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii,

guvernul şi instituţiile acestuia, precum şi publicul. Privitor la „situaţia fluxurilor de

trezorerie“, IAS 7 consideră că aceasta oferă informaţii utile pentru evaluarea capacităţii

întreprinderii de a genera numerar, precum şi a necesităţilor întreprinderii de a utiliza fluxurile

de numerar, respectiv a momentului şi siguranţei generării lor [7, IAS 7].

Fluxurile de trezorerie sunt intrarile sau iesirile de numerar si echivalente de numerar.

Numerarul cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere. Echivalentele de numerar

sunt investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile in

sume cunoscute de numerar si care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a

valorii.

Informatiile referitoare la fluxurile de trezorerie ale unei entitati sunt utile utilizatorilor

de situatii financiare, punandu-le la dispozitie o baza pentru evaluarea capacitatii entitatii de a

genera numerar si echivalent de numerar, si a nevoilor sale de a utiliza acele fluxuri de

trezorerie. Deciziile economice luate de catre utilizatori impun o evaluare a capacitatii unei

entitati de a genera numerar si echivalente de numerar, precum si a momentului si a sigurantei

concretizarii acestora.

Situatie fluxurilor de trezorerie va prezenta fluxurile de trezorerie din cursul perioadei,

clasificate in activitati de exploatare, investitie si finantare.

Activitati de exploatare

Activitatile de exploatare sunt principalele activitati producatoare de venit ale entitatilor,

precum si alte activitati care nu sunt activitati de investitie sau finantare. Fluxurile de

trezorerie provenite din activitati de exploatare sunt derivate in primul rand din principalele

activitati producatoare de venit ale entitatii. De aceea ele rezulta in general din tranzactiile si

alte evenimente care intra in determinarea profitului sau pierderii.

Valoarea fluxurilor de trezorerie ce provin din activitati de exploatare este un indicator

cheie al masurii in care activitatile entitatii au generat suficiente fluxuri de trezorerie pentru a

rambursa imprumuturile, a mentine capacitatea de functionare a entitatii, a plati dividende si a

face noi investitii, fara a recurge la surse externe de finantare.

O entitate va raporta fluxurile de trezorerie din activitati de exploatare folosind una din

cele doua metode:

1. metoda directa, prin care sunt prezentate clasele principale de plati si incasari

brute in numerar; sau

2. metoda indirecta, prin care profitul sau pierderea este ajustat (a) cu efectele

tranzactiilor ce nu au natura monetara, amanarile sau angajamentele de plati sau incasari in

numerar, din exploatare trecute sau viitoare, si elementele de venituri si cheltuieli asociate cu

fluxurile de investitii sau finantari.

Activitati de investitie

Activitatile de investitie sunt achizitionarea si cedarea de active imobilizate si de alte

investitii care nu sunt incluse in echivalentele de numerar. Prezentarea separata a fluxurilor de

trezorerie provenite din activitati de investitie este importanta deoarece fluxurile de trezorerie

reprezinta masura in care cheltuielile au servit obtinerii de resurse menite a genera viitoare

venituri si fluxuri de trezorerie.

Fluxurile de trezorerie globale provenite din achizitiile si din cedarile de filiale si alte

unitati de afaceri vor fi prezentate separat si clasificate drept activitati de investitie.

Activitati de finantare

Activitatile de finantare sunt activitati care au ca efect modificari ale dimensiunii si

compozitiei capitalurilor proprii si datoriilor entitatii. Prezentarea separata a fluxurilor de

trezorerie provenite din actitati de finantare este importanta deoarece este utila in

previzionarea fluxurilor de trezorerie viitoare asteptate de catre finantatorii entitatii.

O enitate va raporta separat clasele principale de incasari si plati brute in numerar

provenite din activitati de investitie si finantare.

Tranzactiile de natura investitionala si de finantare care nu necesita intrebuintarea

numerarului sau a echivalentelor de numerar vor fi excluse din situatia fluxului de trezorerie.

Astfel de tranzactii vor fi prezentate in alta parte a situatiilor financiare intr-un mod care sa

furnizeze toate informatiile relevante cu privire la aceste activitati de investitie si finantare.

Fluxuri de trezorerie in valuta

Fluxurile de trezorerie provenite din tranzactiile efectuate in valuta vor fi inregistrate in

moneda functionala a unei entitati prin aplicarea cursului de schimb dintre moneda

functionala si valuta, asupra valorii in valuta, la data fluxului de trezorerie.

Fluxurile de trezorerie ale unei sucursale din strainatate vor fi convertite la cursul de

schimb dintre moneda functionala si valuta, la data fluxului de trezorerie.

Profitul si pierderile nerealizate ce provin din variatia cursurilor de schimb valutar nu

sunt fluxuri de trezorerie. Totusi, efectul variatiei cursului de schimb valutar asupra

numerarului si echivalentelor de numerar detinute sau datorate in valuta este raportat in

situatie fluxurilor de trezorerie pentru a reconcilia numerarul si echivalentele de numerar la

inceputul si la sfarsitul perioadei.

Numerarul si echivalentele de numerar

O entitate va evidentia componentele numerarului si ale echivalentelor de numerar si va

prezenta o reconciliere a sumelor din situatia fluxurilor sale de trezorerie cu elemente

echivalente raportate in bilant.

Entitatea va prezenta valoarea soldurilor semnificative de numerar si echivalente de

numerar detinute de catre entitate si a caror utilizare de catre grup este restrictionata,

impreuna cu un comentariu al conducerii.

În România, situaţia fluxurilor de trezorerie este considerată o componentă a situaţiilor

financiare anuale în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor Publice Nr.

94 din 29 ianuarie 2001 pentru Aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva

a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate

[5, par. 3.2.]. Situaţia fluxurilor de trezorerie se întocmeşte, conform IAS 7, fie utilizând

metoda directă, fie metoda indirectă [5, par. 4.29.; cap. III].

În cadrul situaţiei fluxurilor de trezorerie, potrivit abordării funcţionale a activităţilor

întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:

– fluxuri provenite din activităţile de exploatare (operaţionale);

– fluxuri provenite din activităţi de investiţii;

– fluxuri provenite din activităţi de finanţare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă pentru:

corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităţilor care implică numerar de

cele care nu implică numerar;

evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash; evaluarea

fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash-flow strategic) [3]. Utilitatea analizei

este dată de faptul că variaţia globală a trezoreriei este reliefată prin soldul de trezorerie,

rezultat din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) şi prin cel rezultat din

operaţiunile de capital care privesc investiţiile şi finanţările. Atunci când fluxurile reale şi cele

monetare nu coincid, cum de fapt se şi întâmplă, trezoreria se asigură prin decalaje de plăţi

asociate acestor fluxuri [6].

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei

utilizări de lichidităţi [4].

Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie (generate de

activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare) [5, cap. III]:

– metoda directă;

– metoda indirectă.

A. Metoda directă

Conform acestei metode se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar [8].

a) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de exploatare:

– încasările în numerar din vânzările de bunuri şi prestările de servicii;

– încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri

(care se pot estima pe baza mărimii cifrei de afaceri realizate, corectate cu modificarea

soldului creanţelor comerciale din exerciţiul financiar);

– plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii (materii prime şi materiale

consumabile, ct. 601 + 602 – 7412; alte cheltuieli materiale, ct. 603 + 604 + 606 + 608; alte

cheltuieli din afară, cum sunt cele cu energia şi apa, ct. 605 – 7413; cheltuieli privind

mărfurile, ct. 607; cheltuieli privind prestaţiile externe, ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622

+ 623 + 624 + 625 + 626 + 627 + 628 – 7416). Mărimea acestora se ajustează cu variaţia

soldului stocurilor de materii prime, materiale consumabile şi mărfuri prin adăugarea

diferenţei dintre stocul final şi cel iniţial, respectiv cu variaţia soldului datoriilor comerciale

(ct. 401+403) prin scăderea diferenţei dintre soldul final şi cel iniţial al exerciţiului financiar;

– plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor (cheltuieli cu personalul ajustate cu

variaţia soldurilor conturilor necorespunzătoare);

– plăţi în numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în

mod special cu activităţile de investiţii şi de finanţare (se referă la cheltuielile privind

impozitul pe profit, ct. 691–791, dacă se presupune că întregul impozit pe profit este aferent

activităţii de exploatare).

b) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de investiţii:

– plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale

şi alte active pe termen lung. Se pot determina pe baza creşterilor de active imobilizate

prezentate în nota 1 la situaţiile financiare şi se ajustează cu variaţia datoriilor întreprinderii

către furnizorii de imobilizări;

– plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale

altor întreprinderi. Se pot identifica în valoarea creşterii elementelor de activ respective

prezentate în nota 1 la situaţiile financiare;

– încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active

necorporale şi alte active pe termen lung;

– încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale

altor întreprinderi;

– avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;

– încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte

părţi.

c) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de finanţare:

– venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu. Se

determină pe baza creşterii capitalului social, inclusiv a primelor de capital (ct. 1041 + 1042 +

1043 + 1044) şi se ajustează cu variaţia creanţelor privind capitalul subscris şi nevărsat;

– plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile

întreprinderii. Se regăsesc în scăderea capitalului social şi a rezervelor;

– veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi.

Sunt constituite din creşterea împrumuturilor şi datoriilor asimilate, înregistrate de

întreprindere în conturile aferente, veniturile din dobânzi şi alte cheltuieli financiare oglindite

în contul de profit şi pierdere;

– plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune

de leasing financiar. Se determină pe baza analizei contractelor de leasing.

Fluxurile de numerar - total

– Numerar la începutul perioadei;

– Numerar la finele perioadei.

Rezultanta fluxurilor de numerar din activităţile de exploatare, de investiţii şi de

finanţare reprezintă trezoreria netă.

B. Metoda indirectă

IAS 7 şi OMFP nr. 94/2001 prezintă metoda indirectă ca alternativă la metoda directă de

determinare a fluxurilor de trezorerie. Particularitatea acestei metode constă în faptul că

profitul net (sau pierderea netă) este

ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau

angajamentele de plăţi sau încasările în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi

elemente de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activităţile de investiţii

sau de finanţare.

Situaţia fluxurilor de numerar prin metoda indirectă se prezintă în felul următor [5, cap.

III]:

a) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare:

– rezultatul net;

– modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;

– ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse în activităţile de

investiţii sau de finanţare.

b) Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii:

– plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale

şi alte active pe termen lung;

– încasările în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente,

active necorporale şi alte active pe termen lung;

– plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale

altor întreprinderi;

– încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi creanţă ale altor

întreprinderi;

– avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;

– încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către

alte părţi.

c) Fluxuri de numerar provenite din activităţi de finanţare:

– veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;

– plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile

întreprinderii;

– veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;

– rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

– plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune

de leasing financiar.

Fluxuri de numerar - total

– Numerar la începutul perioadei;

– Numerar la finele perioadei.

Rezultatul obţinut prin aplicarea metodei indirecte este acelaşi ca şi cel obţinut prin

metoda directă, diferă însă structura fluxurilor de numerar referitoare la activităţile de

exploatare. Fluxurile de numerar din activităţile de investiţii şi cele din activităţile de

finanţare sunt determinate prin metoda directă.

Prin metoda indirectă, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exerciţiului

financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar. Se are în vedere că

prin practicarea unei contabilităţi de angajament sunt înregistrate veniturile şi cheltuielile în

momentul facturării lor şi nu în momentul încasării sau plăţii, iar în calculul profitului sunt

luate în considerare unele elemente de venituri şi cheltuieli nemonetare, care nu presupun

intrări sau ieşiri de numerar din trezorerie, ceea ce face să crească diferenţa dintre mărimea

rezultatului realizat şi mărimea numerarului din trezorerie .

Prin efectuarea ajustărilor se urmăreşte:

– eliminarea efectelor contabilităţii de angajament prin luarea în considerare a

capitalului de lucru net. Ca atare, din rezultatul exerciţiului se scade variaţia stocurilor

(materii prime şi materiale consumabile, producţia în curs de execuţie, produse finite şi

mărfuri, avansuri pentru cumpărarea de stocuri), variaţia creanţelor (creanţe comerciale şi alte

creanţe) şi se adaugă variaţia datoriilor de exploatare (decalajele de plăţi favorabile

întreprinderii puse în evidenţă de variaţia soldurilor conturilor corespunzătoare);

– eliminarea veniturilor şi cheltuielilor nemonetare (amortizările şi provizioanele

constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea şi

provizioanele constituite şi scăderea veniturilor din reluarea provizioanelor (practic, se adună

toate rubricile de ajustări din contul de profit şi pierdere: ajustarea valorii imobilizărilor

corporale şi necorporale; ajustarea valorii activelor circulante; ajustări privind provizioanele

pentru riscuri şi cheltuieli; ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor

financiare deţinute ca active circulante);

– eliminarea acelor elemente de venituri şi cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de

exploatare.

Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomandă metoda directă,

aceasta furnizând informaţii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin

metoda indirectă aceste informaţii nu sunt disponibile. În practică însă, întreprinderile preferă

metoda indirectă întrucât are o logică de calcul mai apropiată de formatul raportărilor

contabile.

In aceasta perioada de criza s-a demonstrat importanta unei politici sanatoase de

administrare a numerarului. Multe companii, desi profitabile sunt in pericol datorita lipsei de

lichiditati si indatorarii excesive.

Numerarul are atributii importante : distribuirea de dividende, finantarea investitiilor pe

viitor; plata datoriilor catre furnizori si a taxelor catre stat.

Conform IAS 7, numerarul este reprezentat de bancnote si monede ( cu existenta fizica)

si depozitele la vedere.

Echivalentele de numerar sunt investitii pe termen scurt, foarte lichide (pe mai putin de

3 luni) care sunt convertibile in orice moment in numerar (de exemplu : depozitele overnight,

obligatiunile guvernamentale, etc.) si care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare

in valoare.

Fluxurile de numerar reprezinta intrari si iesiri de numerar si echivalente de numerar. De

regula cash flow-ul se urmareste pe trei componente :

- cash flow operational ;

- cash-flow investitional;

- cash flow financiar;

Ficare dintre aceste tipuri de fluxuri reflecta aspecte diferite ale activitatii unei

firme .Cash flow-ul operational este un indicator care arata capacitatea firmei de a-si plati

datoriile, de a mentine nivelul operational curent si plati dividende precum si de a efectua

investitii noi. Cash flow-ul investitional reflecta masura in care cheltuielile au fost efectuate

pentru resurse destinate sa genereze venit si fluxuri viitoare de numerar. Cash flow-ul

financiar se refera la finantarea pe termen lung.

Exemple de elemente care se reflecta in cash flow:

a) operational : incasari din vanzarea bunurilor/ prestare serviciilor, comisioane, chirii,

plati pentru furnizori, plata salariilor;

b) investitional : incasari in vanzare unor echipamente, proprietati ,etc.

c) financiar : numerar din emisiunea de actiuni, obligatiuni, plati pentru rambursarea

imprumuturilor, etc.

Un tratament special il au dividendele care ar trebui reconsiderate de la o perioada la

alta.

Dividendele platite pot fi considerate ca parte din cash flow-ul operational fiind de fapt

costul obtinerii de resurse financiare sau dimpotriva, pot fi considerate parte din cash flow-ul

operational.

Dividendele primite pot fi considerate parte din cash flow-ul operational sau

investitional.

Exista doua metode pentru intocmirea cash flow-ului operational:

• metoda directa : care porneste de la principalele clase de incasari si plati in numerar si

• metoda indirecta care porneste de la profit sau pierdere pe care il ajusteaza cu

elementele negeneratoare de intrari si iesiri de resurse.

In Romania, situatia fluxurilor de trezorerie este solicitata conform ordinului 1752/2005

cu modificarile si completarile ulterioare, pentru acele societati comerciale care la data

bilantului depasesc limitele la doua dintre urmatoarele criterii :

a) total active : 3.650.000 euro;

b) cifra de afaceri neta : 7.300.000 euro;

c) numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar : 50.