Sistemul recompensă - pedeapsă în educaţia copilului

• Prin folosirea metodelor de învăţare a educaţiei copilului, acesta începe să realizeze că există o legatură între modul în care se comportă şi consecinţele şi urmările ce rezultă în urma comportamentului.

Sistemul recompenselor şi al pedepselor determină copilul să devină oarecum dependent de laudele sau mustrările pe care le primeşte din partea familiei. Se creează astfel o atmosferă de condiţionare, copilul căutând situaţiile în care a trăit ceva plăcut şi evitând situaţiile neplăcute.

Recompensele ► Este foarte important pentru copil să simtă că părinţii lui sunt juşti cu el► Recompensele cresc frecvenţa comportamentului► Este foarte important ca aceste recompense să aibă un caracter personal – adică să

recompensăm cu ceea ce iubeşte copilul 

Ce înseamnă caracter personal?  ► Lucruri materiale (maşinuţe, haine) ► Ajutorul părinţilor (de ex. în cazul lecţiilor, activităţilor zilnice) ► Timpul petrecut cu copilul ► Vorbe bune, încurajatoare ► Atingeri, mângâieri ► Bani (ATENŢIE! Trebuie să existe în acest caz drepturi şi obligaţii reciproce. De

exemplu, dacă copilul primeşte o notă peste 8, atunci îi dăm 1 Ron, dar dacă primeşte o notă sub 8, el trebuie să ne dea câte 1 Ron pentru fiecare notă proastă. Dar să avem grijă! – întotdeauna să luăm în considerare capacităţile, aptitudinile copilului. De exemplu dacă nu este capabil să primească o notă de 8 la o anumită materie, să nu recompensăm numai notele peste 8, ci nota pe care copilul poate să atingă cu puţin efort. Dacă a adunat banii de buzunar pentru ceva, să discutăm împreună ce o să ia cu banii respectivi, să-i spunem părerea noastră, dar să-l lăsăm să se decidă singur.)

 

Beneficii  ► Pe termen lung este mai eficientă recompensa decât pedeapsa ► Are efect mai bun asupra dezvoltării personalităţii copilului 

Cum să recompensăm eficient?  ► Să utilizăm recompensa imediat după comportamentul adecvat ► Să-i spunem copilului de ce a fost recompensat ► Să utilizăm recompensele consecvent ► Recompensa să aibă caracter personal ► Dacă copilul recurge sistematic la comportamentul adecvat, să nu-l mai

recompensăm sau să utilizăm numai rar recompensarea ► Volumul şi valoarea recompensei să nu fie prea mare (de ex. să nu-i dăm

100 Ron pentru o medie şcolară bună, ci copilul să simtă că trebuie să se lupte pentru recompensa primită)

► Să nu recompensăm o activitate la care copilul participă cu plăcere

Pedeapsa

Pedeapsa nu trebuie aplicată din prima clipă. După ce copilul a făcut ceva rău, părinţii trebuie să-i explice acestuia ce a greşit şi, în acelaşi timp, să-i spună care era comportamentul corect în acea stituaţie. De asemenea, copilul va fi atenţionat că dacă fapta rea sau comportamentul inadecvat se va repeta, vor trece la aplicarea unei pedepse.

Pedeapsa nu trebuie să fie exagerat de severă (acest tip de pedepse înrăiesc copilul şi îl determină să aibă o atitudine rebelă) şi ea nu trebuie să constea în pedeapsă corporală.

O pedeapsă trebuie aplicată imediat după ce comportamentul inadecvat a fost săvârşit şi părinţii trebuie să-i explice foarte clar copilului, pe un ton calm, pentru ce anume este pedepsit. Tonul pe care ne adresam copilului este foarte important, nu trebuie să fim agresivi, să tipăm şi să-i vorbim urât, astfel îl înfricoşăm şi el nu se va concentra să înţeleagă ce a greşit, ci atenţia lui se va focaliza pe frica indusă de agresivitatea noastră.

Pedepsele uzuale folosite de majoritatea părinţilor sunt: confiscarea obiectelor preferate (jucării), interzicerea unor activităţi care îi plac copilului (joaca la calculator, uitatul la televizor, plimbatul în parc, ieşitul la joacă cu prietenii) .

Pedepsele  ► Pedepsele scad frecvenţa unui comportament ► Dezavantajul este că nu conduc la apariţia unui comportament alternativ; adică

copilul află numai ce nu trebuie făcut; de aceea concomitent cu pedeapsa trebuie să-i spunem care este comportamentul adecvat.

 Cerinţe legate de pedepse

  ► Să nu fie prea severă ► Să fie o formă acceptată social ► Să nu pedepsim cu privarea sportului sau cu interzicerea activităţii favorite. 

Cum să folosim eficient pedepsele?  ► S-o aplicăm imediat după comportament ► Să aibă caracter personal ► Să fim liniştiţi şi temperaţi când o utilizăm (şi nu agresivi) ► Să nu criticăm sau să atacăm copilul, personalitatea lui (“tu eşti atât de rău, n-o să

devii niciodată un om bun”), ci să ne concentrăm asupra comportamentului lui (“când ai bătut copilaşul te-ai comportat urât, nu-mi place deloc dacă te comporţi aşa”)

► Întotdeauna să avertizăm copilul înaintea aplicării pedepsei – să nu-l pedepsim într-un mod neaşteptat, copilul să ştie la ce trebuie să se aştepte dacă se comportă inadecvat.

De ce nu este bine să folosim pedeapsa fizică la copii?

► Atacă întreaga personalitate a copilului, nu numai comportamentul

► Nu conduce la explorarea cauzei comportamentului ► Scade autoaprecierea, respectul de sine al copilului, şi

prin aceasta creşte frecvenţa comportamentului ► Are consecinţe emoţionale la copil (ex.: frica, izolare,

excitabilitate) ► Conduce la agresivitate, probleme comportamentale

sau la izolare completă, indiferenţă

Recompensa dă rezultate mai bune în educaţia copilului decât pedeapsa şi are un efect pozitiv asupra personalităţii sale pe termen lung.

Părintele trebuie să-şi cunoască foarte bine copilul, pentru că numai aşa va fi capabil să recompenseze sau să pedepsească copilul într-un mod corect, să-i ofere drept răsplată lucruri care-i plac şi să-l priveze de acestea atunci când greşeşte.

Folosirea pe termen lung a recompenselor va conduce la adoptarea unui comportament corect al copilului doar condţionat (“Ce primesc dacă fac asta?”).

Mult mai recomandate decât recompensele materiale sunt lauda şi incurajarea, deoarece copiii se simt bine când intră în graţiile celor din jur şi sunt lăudaţi.

Acest sistem trebuie folosit inteligent şi nu este indicat să abuzăm de el. Este foarte important cum îi educăm pe micuţii noştri şi ce idei şi principii le insuflăm de mici. Prin folosirea abuzivă a acestui sistem, copii, deveniţi oameni mari, nu vor avea principii şi scopuri, ci vor dori să evite pedeapsa sau să obţină o recompensă, astfel fiind educaţi.

Cea mai bună metodă de a-l învăţa pe copil valorile morale este aceea de a fi pentru el un model. O viaţă petrecută alături de un adult generos creează un alt adult generos. O copilarie în care bunurile materiale nu sunt foarte importante creează un copil care va înţelege că nu poate cumpăra tot ce vrea. Părinţii care dau dovadă de foarte multă sensibilitate faţă de sentimentele şi nevoile copiilor lor creează un copil căruia îi pasă de ceilalţi.

Valorile nu vin dintr-o carte sau din discuţii despre concepte abstracte. Copiii pot învăţa aceste valori cu mult timp înainte să înceapă să citească sau să le discute. Mai degrabă aceste valori se învaţă pe parcursul interacţiunilor normale cu fiecare moment al vieţii.

Nu există o reţetă specială pentru a fi un bun părinte. Totuşi există anumite ingrediente care sunt indispensabile. Există anumite calităţi care sunt esenţiale pentru a fi părinte. Un bun părinte  ştie să se facă dispensabil pentru copil.Un bun părinte  găseşte  timp pentru distracţie. Un bun părinte ştie cum şi când să spună nu. Un bun părinte este un bun model pentru copil. Un bun părinte dă dovadă de o dragoste necondiţionată faţă de copilul său.

Bibliografie:

Amelia Baciu şi colaboratorii, Educaţia părinţilorwww.scoalaparintilor.rowww.copilul.ro

Material realizat de psiholog Vlad Liliana