Sistemul administrativ al statului Islanda -Maricica Apetrei

U N I V E R S I T A T E A „ N I C O L A E T I T U L E S C U ”

F A C U L T A T E A D E D R E P T

D R E P T I N T E R N A Ţ I O N A L Ş I C O M U N I T A R

Sistemul administrativ al statului Islanda

Referat- Instituţiile administrative europene

Maricica Apetrei

Bucureşti, 2014

Sistemul administrativ al statului Islanda -Maricica Apetrei

Denumire oficială: Republica Islanda (Lýðveldið Ísland)Capitala: Reykjavík, capitala cea mai nordică din lume, fiind aflată foarte aproape de cercul polar.Suprafaţa: 103,000 km²Populaţia: 318,452 (la 1 ianuarie 2011, conform Institutului islandez de Statistică)Limba oficială: islandezaMoneda: Króna (159.5 ISK = 1 €)Forma de guvernământ: republică parlamentarăŞeful statului: Preşedintele deţine puterea executivă însă încredinţează Guvernului exercitarea efectivă a acesteia, iar Parlamentului (Alþingi) puterea legislativă. Preşedintele este ales pentru o perioadă de 4 ani şi exercită, în mare măsură, un rol de reprezentare a ţării.Parlamentul: este cel mai vechi Parlament din lume, înfiinţat în anul 930. Are o structură unicamerală, numărul parlamentarilor fiind 63, aleşi printr-un sistem de vot proporţional.Guvernul: are atribuţii executive, fiind condus de un prim-ministru. Şeful statului: Ólafur Ragnar Grímsson (ales prima dată în 1996, apoi reales în 2000 – fără contracandidat, 2004 şi 2008 - fără contracandidat şi 2012).Preşedintele Parlamentului: Ásta R. Jóhannesdóttir (din aprilie 2009). Membră a Alianţei Social Democrate.Prim-ministru: Sigmundur David Gunnlaugsson (din mai 2013)

Simboluri naţionale:

Imnul de stat: „Ó, guð vors lands”Steag: Albastru având în centru o cruce albă in interiorul căreia se află o a doua cruce roşie (Crucea Scandinavă), element preluat din modelul steagului Danemarcei. A fost adoptat oficial la 17 iunie 1944.Ziua Naţională: 17 iunie – data la care Islanda a fost proclamată republică

Sistemul administrativ al statului Islanda -Maricica Apetrei

Politica Islandei este una executată de un sistem parlamentar al

unei republici practicând o democrație reprezentativă cu partide multiple, având

puterea divizată (ca în majoritatea republicilor moderne) în trei entități, puterea

executivă, puterea legislativă și cea judecătorească.

Puterea executivă este exercitată de un prim ministru, care este

liderul guvernului într-un sistem politic multi-partid. Puterea legislativă este

exercitată primordial de către parlamentul Islandei, Althing, respectiv în parte de

către guvern. În timp ce puterea legislativă este parțial împărțită în republica

insulară, puterea juridică este total independentă de executiv și legislativ.

Președintele Islandei (în islandeză, Forseti Íslands) este șeful statului islandez.

Președintele este ales pentru un mandat de patru ani prin vot universal și are

puteri limitate, exercită un rol mai mult de reprezentare a țării, funcționând mai

ales ca un diplomat, este persoana care reprezintă statul islandez în relațiile interne

și externe. De la declararea independenței în 1944, Islanda a avut doar cinci

președinți. Actualul președinte, Ólafur Ragnar Grímsson, a fost ales prima dată

în 1996, fiind apoi reales în 2000, 2004,2008 şi 2012.. Reședința prezidențială este

situată în Bessastaðir în Álftanes. Deşi Islanda este proclamată republică de mai

bine de jumătate de veac, istoria cunoaşte un numar redus de preşedinţi(doar 5).

Constituția țării specifică în cazul în care președintele nu-și poate exercita

funcția din diverse motive, așa cum ar fi prezența sa fizică în străinătate sau în

stare de inconștiență controlată, sub anestezie, un trio format din primul ministru,

președintele parlamentului (Althing) și președintele Curții Supreme de Justiție a

țării preiau tempoorar funcția. Orice decizie a președintelui substituit trebuie votată

de cei trei. fiind o persoană care Conducerea efectivă este exercitată de guvernul

Islandei, care este condus de un prim ministru, care de obicei este și liderul

partidului care câștigă alegerile.

Sistemul administrativ al statului Islanda -Maricica Apetrei

In cazuri urgente, preşedintele poate publica legi temporare atunci când

Althing-ul nu este în sesiune, însă acestea nu trebuie să fie contrare constituţiei. Ele

vor fi supuse aprobării parlamentului imediat după reunirea acestuia.

Preşedintele poate dizolva Althingul, o nouă alegere având loc în termen de

45 de zile de la pronunţarea dizolvării. Tot preşedintele este cel care numeşte

miniştrii, îi înlătură din funcţie, la stabileşte îndatoririle.

Puterea executivă este împărțită între președintele Islandei, care este un

conducător mai mult reprezentativ și, într-un fel, ceremonial (cu excepțiile

prevăzute de constituția țării) și prim ministrul Islandei, care este - împreună cu

guvernul - un conducător efectiv, de zi cu zi.

Guvernul este numit oficial de către președintele țării după alegerile

generale pentru parlament, Althing, dar, de fapt, este constituit de către partidele

politice care dețin majoritatea în Alhing. Prin liderii lor, proporțional cu locurile

deținute (Athing are 63 de locuri), se ia o hotărâre de comun acord privind

viitoarea componență a guvernului, al cărui viitor prim ministru va fi liderul

partidului politic majoritar al alianței sau coaliției. Apoi, utilizând exact

configurația guvernamentală propusă de partidele politice câștigătoare ale

alegerilor, președintele numește guvernul.Doar dacă liderii partidelor nu sunt

capabili să ajungă la o concluzie acceptabilă și acceptată într-un interval rezonabil

de timp, președintele are dreptul și puterea, conform Constituției Islandei, de a

numi guvernul singur. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, de când Islanda a

devenit republică independentă în 1944, dar există un anumit tip de precedent.

În anul 1942, regentul țării, Sveinn Björnsson, care a fost instalat în acea

funcție de către Althing în 1941, ca urmare a declarație de independență a Islandei,

a numit un guvern neparlamentar. Regentul avea, pentru evidente motive practice

Sistemul administrativ al statului Islanda -Maricica Apetrei

și pragmatice, puterile unui președinte. De altfel, Sveinn Björnsson a și

devenit primul președinte al Islandei în 1944.

Guvernele Islandei republicane au fost întotdeauna coaliții a două sau mai

multe partide, din moment ce nici unul din partidele politice islandeze nu a avut

vreodată după 1944 majoritatea în parlament. Actualul guvern este bazat, evident,

pe o alianță.

Puterea legislativă a Islandei este exercitată de un parlament unicameral,

numit Alþingi sau Althing, care deși nu a funcționat oficial între 1799 și 1844,

poate fi considerat cel mai vechi parlament funcțional din lume, fiind fondat

în 930. Între 1799 și 1844, când Islanda era, împreună cu Norvegia, parte

a regatului danez, Alþingi a fost dizolvat oficial, iar funcția sa a fost transferată

prin decret regal danez Curții Supreme de Justiție a Islandei. După 1844, Althing a

fost repus în funcție oficial. În realitate, a fost mereu funcțional, întrucât membrii

marcanți ai diferitelor comunități au continuat să se întâlnească periodic

neîntrerupt.

Puterea judecătorească este reprezentată de Curtea Supremă de Justiție a

Islandei (în islandeză, Hæstiréttur Íslands) și sistemul de curți de justiție

districtuale. Cei nouă membri ai Hæstiréttur sunt aleși pe viață, fiind propuși de

către președintele țării și aprobați de către parlament. Curtea supremă, are rol de

curte de apel şi de curte constituţională.

Constituția Islandei prevede explicit ca ramura judiciară a conducerii țării să

fie total independentă de cea executivă și de cea legislativă. Judecătorii se vor

supune legii.

Islanda este divizată în 8 regiuni, respectiv 27 de districte (sýslur, la

singular sýsla), 171 de localităţi dintre care doar 20% au statut de oraş, celelalte

Sistemul administrativ al statului Islanda -Maricica Apetrei

fiind comune, și respectiv 14 orașe independente (kaupstaðir,

singular kaupstaður). Fiecare district este condus de un Consiliu al oraşelor(3-7

membri) şi un Consiliu reprezentativ al districtului(7-15membri). Numărul

membrilor variază în funcţie de dimensiunea districtului.

Consiliul comunal este ales prin vot universal pentru 4 ani. Consilierii au

rolul de a administra afacerile comunei.

Comisia executivă este compusă din membrii consiliului municipal şi aleşi

de consiliu. Aceasta reprezintă autoritatea executivă, administrativă şi financiară a

comunei.

Preşedintele consiliului comunal este ales pentru majoritatea membrilor

consiliului. Acesta prezidează discuţiile din cadrul reunirilor consiliului.

În componenţa comunelor sunt incluse domenii precum:

Servicii sociale

Educaţia primară, cultura, sportul şi petrecerea timpului liber

Construcţia, întreţinerea şi gestionarea drumurilor, canalizare apelor

Parcuri şi spaţii publice

Serviciul de pompieri

Transporturi publice

Fiecare comună islandeză este condusă de un primar ales pe o perioadă de 4

ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului.Exercitarea atribuţiilor se realizează

prin emiterea de dispoziţii. Raporturile dintre consiulul local şi primar nu sunt de

subordonare. Activitatea primarului trebuie să fie in concordanţă cu hotărârile

consiliului local. Cea mai disputată primărie este cea a capitalei.