sisteme informatice pentru administratia publica
TRANSCRIPT
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
CUPRINS
SECȚIUNEA I SISTEMUL INFORMAȚIONAL – EVOLUȚIE ŞI TRANSFORMARE ÎN ERA DIGITALĂ 9Considerații privind rolul sistemelor informaționale în era digitală ....................................................................................11(Călin Hurbean)
Abordarea e‐Guvernării ca sistem informațional ..............33 (Luminița Hurbean)
Integrarea informațională în sectorul public prin sisteme ERP ............................................................................40 (Luminița Hurbean)
SECȚIUNEA A II‐A GUVERNAREA DIGITALĂ 51 O abordare conceptuală a guvernării digitale .....................53 (Doina Dănăiață, Simona Biriescu)
Un model european de referință pentru e‐Guvernare .......71 (Luminița Hurbean)
Imaginea României în peisajul e‐Guvernării la nivel global ... 86 (Doina Dănăiață)
e‐Guvernarea în abordare europeană. Obiective şi realizări ..............................................................99 (Flavius Dăescu)
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
SECȚIUNEA A III‐A IMPACTUL TIC ÎN E‐GUVERNARE .................................. 109
Tehnologiile Internet în sprijinul democrației ....................111 (Romeo Margea)
De la electronic la mobil în procesele de guvernare...........118 (Ioan Bandu, Romeo Margea)
Din experiența internațională în adoptarea de soluții mobile în guvernarea locală: proiectul mCity.....................125 (Camelia Margea)
Knowledge Management şi e‐guvernare..........................135 (Ileana Hauer)
Spre „Knowledge city” prin încorporarea tehnologiilor colaborative, de tip Open‐Source........................................149 (Camelia Margea)
SECȚIUNEA A IV‐A TRANSFORMAREA GUVERNĂRII PENTRU SECOLUL XXI....... 161 De la e‐guvernare la t‐guvernare.......................................163(Doina Dănăiață)
Calea de mijloc între e‐ şi guvernare: abordarea hibrid....173 (Ileana Hauer, Călin Hurbean)
Aspecte privind guvernarea colaborativă ..........................182 (Luminița Hurbean)
Transformarea relației guvern‐cetățean într‐o democrație electronică..............................................189 (Doina Dănăiață, Camelia Margea, Alexandra Popovics)
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
Secțiunea I SISTEMUL
INFORMAȚIONAL
– EVOLUȚIE ŞI TRANSFORMARE ÎN ERA DIGITALĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
CONSIDERAȚII PRIVIND ROLUL SISTEMELOR
INFORMAȚIONALE ÎN ERA DIGITALĂ
CĂLIN HURBEAN
1. Introducere
Studiul sistemelor informaționale se află la intersecția mai multor domenii (tehnologii informaționale, management, sistemică, contabilitate şi gestiune, analiză şi proiectare, cultură organizațională), constituind o adevărată provocare pentru cei care încearcă să‐l pătrundă. Literatura de specialitate apreciază că acestea reprezintă o componentă esențială în orice program de studii din economie şi administrarea afacerilor.
Într‐o definiție uzitată, un sistem informațional este o combinație organizată de oameni, echipamente, programe de aplicații, rețele de comunicații, date, politici şi proceduri care acumulează, regăsesc, prelucrează şi diseminează informații într‐o organizație. Oamenii se bazează pe sistemele informatice moderne pentru a comunica între ei, folosind o diversitate de dispozitive (hardware/echipamente), instrucțiuni şi proceduri de prelucrare a datelor (software/programe), canale de comunicații (rețele) şi datele stocate. Am utilizat aici termenul de sistem informatic, care desemnează utilizarea TIC în derularea activităților din organizații. În acest sens, se impune precizarea că omenirea utilizează dintotdeauna diferite forme de sisteme informaționale,
Tehnologiile informaționale, inclusiv sistemele informaționale bazate pe Internet joacă în afaceri un rol important, aflat în expansiune. Tehnologia informațională sprijină toate tipurile de organizații să‐şi crească eficiența şi eficacitatea proceselor economice, performanțele în procesul de luare a deciziilor, precum şi colaborarea în grupurile de lucru, ceea ce determină întărirea poziției lor competitive într‐o piață extrem de schimbătoare. Fie că sprijină echipele ce dezvoltă un produs, relațiile cu clienții, tranzacțiile de comerț electronic ori alte zone ale afacerii, sistemele informaționale reprezintă un ingredient indispensabil al succesului în afaceri într‐un mediu economic caracterizat astăzi prin globalizare, prefacere şi instabilitate.
11
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
cu mult înainte de apariția calculatorului electronic. În condițiile în care utilizarea calculatoarelor este astăzi generalizată, delimitarea între sistemul informațional şi sistemul informatic nu mai este necesară, iar în text cele două noțiuni sunt utilizate cu aceeaşi semnificație.
2. Evoluţia sistemelor informaţionale
Există trei motive fundamentale pe care se fundamentează aplicarea în economie a tehnologiei informației şi comunicațiilor. Acestea se regăsesc în trei roluri fundamentale pe care sistemele informaționale le joacă în asigurarea succesului unei organizații, şi anume:
• suport pentru activitățile şi procesele operaționale ale organizației ; • suport decizional pentru angajații şi managerii acesteia; • suport pentru strategiile legate de avantajul competitiv. Figura 1 ilustrează modul în care interacționează rolurile
fundamentale ale sistemelor informaționale într‐o organizație.
Figura 1 – Cele trei roluri fundamentale ale aplicațiilor sistemelor informaționale
Suport pentrustrategiile legate de avantajul competitiv
Suport pentru luarea deciziilor
Suport pentru activitățile şi procesele operaționale ale organizației
Astfel, în orice moment, sistemele informaționale proiectate să sprijine activitățile şi procesele operaționale pot, totodată, transmite sau recepționa date de la sistemele orientate pe luarea deciziilor sau pe dobândirea avantajului competitiv. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte două roluri fundamentale ale sistemelor informaționale. Ca atare, organizațiile depun un efort permanent de a obține integrarea propriilor
12
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
sisteme informaționale, în scopul de a permite informațiilor să circule liber în cadrul sistemelor sale, asigurând astfel o şi mai mare flexibilitate şi un suport mai bun decât cel oferit de oricare rol individual.
Aceste roluri vitale sunt implementate prin intermediul a mai multor tipuri diferite de sisteme informaționale. Totodată, posibilitățile, respectiv funcțiile acestor sisteme s‐au amplificat semnificativ de‐a lungul anilor. În Figura 2 sunt prezentate schematic aceste schimbări.
La mijlocul anilor ’50, au apărut aplicațiile de prelucrare electronică a datelor (Electronic Data Processing), îndeosebi în domeniul contabilității întrucât utilizează un volum mare de date. Ulterior, sfera acestor sisteme s‐a extins şi asupra prelucrării tranzacțiilor, evidenței primare, marketingului, personalului, fabricației etc., având ca rol principal colectarea datelor din domeniile specificate.
Ulterior datele, odată culese, au început a fi prelucrate în vederea satisfacerii cererilor de informații ale managerilor, adăugându‐se astfel un nou rol al sistemelor informaționale. S‐a născut astfel conceptul Sistemelor Informaționale pentru Management (Management Information Systems sau Management Reporting Systems), acestea fiind orientate spre furnizarea informațiilor pentru conducerea tactică, sub forma rapoartelor şi a altor situații predefinite care asigurau managerilor informațiile necesare proceselor decizionale. Aceste sisteme au intrat în scenă în anii ’60.
La începutul anilor ’70 se încearcă uşurarea procesului decizional, prin preluarea unei părți din efortul organelor de decizie, deoarece devenise evident că produsele informaționale predeterminate nu răspundeau în mod corespunzător multora din nevoile decizionale ale managementului. În consecință, s‐a născut conceptul de Sisteme de Suport Decizional (Decision Support Systems). Noul rol al sistemelor informaționale consta în a oferi managerilor utilizatori un sprijin ad‐hoc şi interactiv al proceselor lor decizionale. Acest ajutor trebuie să fie adaptat deciziilor şi stilurilor decizionale proprii ale managerilor şi să răspundă tipurilor concrete de probleme din lumea reală a afacerilor cu care aceştia se confruntă.
În anii ’80 au apărut câteva roluri noi ale sistemelor informaționale. În primul rând, dezvoltarea rapidă a puterii de prelucrare a microcalculatoarelor, a pachetelor software de aplicații şi a rețelelor de telecomunicații a dat naştere fenomenului numit informatica utilizatorului final. Acum utilizatorii pot folosi propriile resurse de calcul pentru a‐şi îndeplini sarcinile implicate de activitatea lor, fără a mai aştepta sprijinul indirect al departamentelor de servicii informatice centralizate ale organizației.
13
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
1990‐2000: Etapa comerțului şi afacerilor electronice
Sisteme informatice de e‐business şi e‐commerce Activități e‐business şi comerț electronic la nivel global bazate pe Internet, intraneturi, extraneturi şi alte rețele
1980‐1990: Etapa sprijinului strategic şi al utilizatorului
Sisteme pentru utilizatorii finali Sprijin computerizat pentru sporirea productivității utilizatorilor şi colaborare pe echipe şi grupuri de lucru
Sisteme informatice pentru executivul de vârf Informații critice pentru top management
Sisteme expert Sprijin expert pentru utilizatori bazat pe cunoştințe
Sisteme informaționale strategice Produse şi servicii strategice pentru avantaj competitiv
1970‐1980: Etapa suportului decizional
Sisteme de suport decizional Sprijin interactiv ad‐hoc al procesului decizional al managerilor
1960‐1970: Etapa raportărilor pentru management
Sisteme informaționale pentru management Rapoarte pentru management cu informații prespecificate pentru sprijinirea procesului decizional
1950‐1960: Etapa prelucrării datelor
Sisteme de prelucrare electronică a datelor Prelucrare a tranzacțiilor, evidență primară şi aplicații contabile
Fig rmaționale şi a impactului acestora ura 2 – Modificarea rolului sistemelor info
Sursa: prelucrare după O’Brien J. A., “Management Information Systems”, Irwin/McGraw‐Hill, 2007, p. 11
Apar astfel sistemele de automatizare a muncii de birou cunoscute sub denumirea mai scurtă de (sisteme de) birotică (Office Automation Systems) şi sistemele de colaborare pe echipe şi grupuri de lucru (Enterprise
Participarea
crescân
dă a utilizatorilo
r şi m
anagerilo
r în SI
Rolul crescân
d al SI în afaceri şi m
anagem
ent
14
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
Collaboration Systems). Noile sisteme se ocupă cu tratarea comunicației umane, prezența lor fiind simțită în toate tipurile de sisteme informatice.
În al doilea rând, a devenit tot mai evident că cea mai mare parte a managerilor de vârf ai organizațiilor nu utilizau în mod direct nici rapoartele oferite de sistemele informaționale de management şi nici facilitățile de modelare analitică ale sistemelor de suport decizional. S‐a dezvoltat ca atare conceptul de Sisteme Informatice pentru Executivul de Vârf (Executive Information Systems). Ele îşi propun mult mai mult decât “clasicul” tablou de bord sau arhiuzitatele sisteme de rapoarte, despre care mulți conducători spuneau cu malițiozitate că îi adormeau înainte de a apuca să le citească în întregime. Nici formele moderne de informare mult mai succintă, prin grafice, tabele, scheme, nu i‐au mulțumit. Veritabilii conducători, buni strategi, de multe ori sunt interesați mai întâi să ştie ce fac alții, ce se întâmplă pe piața globală şi abia apoi doresc să ştie detalii despre firma lor. Astfel, aceste sisteme informaționale încearcă să ofere nivelului strategic al conducerii o modalitate accesibilă de a obține informațiile critice dorite, atunci când este nevoie şi „croite” în formatele preferate.
În al treilea rând, s‐au înregistrat progrese importante privind dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor de inteligență artificială (IA) la sistemele informaționale de afaceri. Astfel, la mijlocul anilor ’80, deşi primele încercări din alte domenii decât cel economic sunt mai timpurii, proliferează un nou tip de sisteme, şi anume Sistemele Expert (Expert Systems) şi alte Sisteme Bazate pe Cunoştințe (Knowledge Based Systems), prin care se trece la prelucrarea cunoştințelor umane. Sistemele actuale includ agenți software inteligenți ce pot fi programați şi realizați pentru a acționa la dorința utilizatorului, funcții sistem ce se pot adapta automat la nevoile imediate ale acestuia, aplicații de realitate virtuală, robotică avansată, prelucrarea limbajului natural şi o multitudine de alte aplicații în care inteligența artificială înlătură necesitatea intervenției omului, eliberând astfel personalul în vederea realizării unor sarcini mai complexe. Aceste sisteme pot prelua deci, sub forme mult mai performante, o parte din activitățile surprinse prin tipurile de sisteme menționate până acum, jucând rolul unor consultanți pentru utilizatorii lor prin oferirea de sfaturi profesionale (cu un ridicat nivel de expertiză) în anumite domenii concrete.
În anii ’90 s‐a conturat un important rol nou al sistemelor informaționale şi anume cel strategic, sistemele respective fiind cunoscute uneori şi sub numele de Sisteme Informatice Strategice (Strategic Information Systems). În cadrul acestui concept, tehnologia informațională
15
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
devine o parte integrantă a proceselor economice, a produselor şi serviciilor ce ajută o organizație să câştige un avantaj competitiv pe piața globală.
Spre mijlocul anilor ’90 îşi fac apariția revoluționară Sistemele pe Planificare a Resurselor Întreprinderii (Enterprise Resource Planning). Această variantă a unui sistem informațional strategic adaptată la specificul unei organizații integrează toate laturile activității acesteia, incluzând planificarea, producția, vânzările, managementul resurselor, relațiile cu clienții, operațiile de inventariere, evidența comenzilor, managementul financiar, resursele umane, marketingul, teoretic fiecare funcțiune a organizației. Avantajul principal al acestor sisteme ERP rezidă în interfața comună pentru toate funcțiunile organizaționale informatizate, deplina lor integrare şi partajarea datelor necesare unui proces decizional strategic flexibil.
În fine, dezvoltarea rapidă a Internetului, intraneturilor, extraneturilor şi altor rețele globale interconectate după anii ’90 provoacă schimbarea dramatică a posibilităților sistemelor informaționale din domeniul afacerilor la începutul noului mileniu. Astfel, organizațiile pregătite pentru Web, care se bazează pe Internet în activitatea lor şi sistemele globale de comerț şi afaceri electronice au devenit numitorul comun al operațiunilor şi managementului întreprinderilor actuale.
Putem concluziona vis‐à‐vis de evoluția sistemelor informaționale că, în timp ce utilizatorii şi‐au extins abilitățile în ceea ce priveşte utilizarea tehnologiei informației în gestionarea activității organizațiilor, sistemele informaționale actuale îndeplinesc aceleaşi funcții de bază ca în urmă cu 50 de ani. Şi acum trebuie prelucrate tranzacțiile, ținută evidența, furnizate rapoarte managerilor, asigurat suport sistemelor contabile şi proceselor primare ale organizației. Ceea ce totuşi s‐a schimbat vizează faptul că în prezent există un nivel mult mai ridicat de integrare a funcțiunilor sistemului între diversele aplicații, o mai mare conectivitate atât a componentelor de acelaşi tip cât şi a celor de tipuri diferite, precum şi posibilitatea de a realoca sarcini critice cum ar fi stocarea, prelucrarea şi transmiterea datelor, astfel încât să se profite la maxim de oportunitățile ivite în activitatea organizației şi de cele strategice. Ca urmare a acestor facilități sporite, sistemele informaționale viitoare vor fi orientate atât pe sporirea vitezei cât şi a ariei lor de cuprindere în vederea asigurării unei integrări şi mai ridicate, în condițiile unei flexibilități sporite.
3. Tipologia sistemelor informatice
Din punct de vedere conceptual, sistemele informaționale implementate în organizațiile actuale pot fi clasificate în mai multe moduri.
16
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
De pildă, sistemele informaționale pot fi grupate în două mari categorii: sisteme suport pentru procesele operaționale şi sisteme suport pentru management. Această clasificare, prezentată în Figura 3, este menită să evidențieze rolurile principale ale fiecărei categorii de sisteme informaționale în desfăşurarea proceselor economice, respectiv în managementul unei organizații.
Figura 3 – Clasificarea
Sursa: prelucrare după O’Brien J. A., Enterprise Information Systems, Irwin/McGraw‐Hill, 2007, p. 14”, Irwin/McGraw‐Hill, 2007, p. 14
sistemelor informatice
Vom prezenta pe scurt în cele ce urmează caracteristicile acestor tipuri de sisteme informaționale.
A. Sistemele suport pentru procesele operaționale. Sistemele informaționale au fost utilizate întotdeauna pentru prelucrarea datelor generate de, şi utilizate în, activitatea de bază a unei organizații, răspunzând necesităților curente de prelucrare a informațiilor în cadrul acesteia. Sistemele respective produc o gamă variată de informații destinate atât uzului intern cât şi extern, nefiind orientate însă cu precădere pe obținerea produselor informaționale specifice ce pot fi utilizate de către manageri. Ca atare, este necesară de regulă prelucrarea lor în continuare de către sistemele informaționale pentru management.
Sistemele suport pentru procesele operaționale au, în principal, rolul de a asigura prelucrarea eficientă a tranzacțiilor organizației, de a
SISTEME INFORMAȚIONALE
Sisteme suport pentru procesele operaționale
Sisteme suport pentru management
Sisteme de prelucrare a tranzacțiilor
Sisteme de control al proceselor
Sisteme de colaborare organiza‐țională
Sisteme informa‐ționale de
management
Sisteme pentru suport
decizional
Sisteme informatice pt. executivul
de vârf
Sisteme de management alcunoştințelor
Sisteme informaționale
strategice
Sisteme expert
Sisteme informaționale funcționale
17
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
controla procesele industriale, de a sprijini comunicarea şi colaborarea în cadrul firmei şi de actualiza bazele de date ale acesteia, după cum va fi descris în continuare.
1) Sistemele de prelucrare a tranzacțiilor (SPT) procesează şi înregistrează datele rezultate din operațiile şi activitățile firmei. Exemple tipice sunt sistemele informatice care prelucrează vânzările, cumpărările şi mişcările de stocuri. Rezultatele acestor prelucrări sunt utilizate pentru a actualiza bazele de date privind clienții, stocurile şi alte baze de date ale organizației. Acestea oferă apoi resurse de date ce pot fi prelucrate şi utilizate de sistemele informaționale pentru management.
Aceste sisteme produc, de asemenea, o varietate de produse informaționale destinate uzului intern sau extern, precum facturi, chitanțe, state de plată, comenzi, ordine de plată, situații financiare. Sistemele de prelucrare a tranzacțiilor procesează tranzacțiile în două moduri principale, şi anume:
• prelucrare în loturi – datele sunt acumulate de‐a lungul unei perioade de timp şi prelucrate periodic;
• prelucrare în timp real (sau online) – datele sunt prelucrate imediat după efectuarea unei tranzacții.
De exemplu, sistemele punctelor de vânzare (POS) ale magazinelor cu amănuntul pot utiliza terminale electronice la casele de marcat, pentru a culege şi transmite electronic datele privind vânzările, prin intermediul legăturilor de telecomunicații, către centrele informatice regionale în vederea prelucrării imediate (în timp real) sau pe timpul nopții (în loturi).
2) Sistemele de control al proceselor (SCP) monitorizează şi controlează procesele fizice, în cadrul lor deciziile de rutină prin care se reglează sistemul de producție fiind luate în mod automat de către calculatoare. Ca exemple putem da deciziile de lansarea automată a comenzilor privind produsele din stoc sau cele privind controlul producției.
De pildă, o rafinărie de petrol foloseşte senzori electronici legați la un calculator pentru a supraveghea în mod continuu procesele chimice. Computerele monitorizează astfel procesele chimice, înregistrează şi prelucrează datele detectate şi realizează ajustări instantanee (în timp real) ale proceselor corespunzătoare din cadrul rafinăriei.
3) Sistemele de colaborare organizațională (SCO) utilizează o varietate de tehnologii informaționale pentru a ajuta oamenii să lucreze împreună, incluzând aplicații pentru automatizarea muncii de birou, numite şi de birotică (Office Automation Systems). Ele sprijină angajații să colaboreze prin comunicarea ideilor, împărțirea resurselor, coordonarea
18
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
eforturilor comune în calitate de participanți la diferite activități din cadrul firmei, echipe de proiect şi alte grupuri de lucru, ce constituie o parte vitală a organizațiilor din ziua de azi. Astfel, scopul acestor sisteme îl constituie utilizarea tehnologiilor informaționale pentru a îmbunătăți productivitatea, eficiența şi, totodată, spiritul creativ al echipelor şi grupurilor de lucru din întreprinderea modernă (vezi Figura 4).
În acelaşi timp La momente diferite
Întâlniri față‐în‐față
• Planşete electronice • Camere de suport decizional electronic
• Instrumente de realizare a echipelor
Echipe la lucru
• Camere pentru lucrul în echipă
• Instrumente groupware
Întâlniri la distanță • Audioconferințe • Teleconferințe • Videoconferințe
Coordonare continuă • Poştă vocală • Poştă electronică • Editare în grup • Managementul / programarea proiectelor
• Sisteme de flux al activității
Figura 4 – Sistemele de colaborare organizațională
De exemplu, multe organizații formează echipe de ingineri, specialişti în marketing şi alți lucrători cu cunoştințe pentru a dezvolta noi produse sau a le perfecționa pe cele existente. Se pot forma echipe virtuale alcătuite din personal din diferite departamente şi locuri de muncă din cadrul unei firme, precum şi consultanți din afară. Astfel de echipe vor folosi din plin Internet‐ul, intranet‐urile şi extranet‐urile firmei şi soft de colaborare cunoscut sub numele de groupware. Apoi vor putea colabora cu uşurință via poştă electronică, forumuri de discuții, video‐conferințe şi site‐uri Web multimedia de proiect pe intranet‐ul firmei. În felul acesta, s‐ar
Acelaşi loc
Locuridiferite
Platforme • Rețele locale, intraneturi • Internet, extraneturi • Alte rețele • Stații de lucru avansate • Suite integrate de birou
19
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
putea asigura comunicarea eficientă şi coordonarea activităților în cadrul unei echipe de dezvoltare a unui produs, realizându‐se colaborarea efectivă în dezvoltarea sau perfecționarea produselor şi serviciilor.
B. Sistemele suport pentru management reprezintă acele sisteme informaționale orientate pe furnizarea de informații şi oferirea de sprijin managerilor în vederea luării unor decizii documentate şi eficiente. Acest sisteme au apărut odată cu conceptul de sisteme informaționale pentru management (SIM) în anii ’60. SIM a devenit laitmotivul (şi cuvântul la modă) pentru aproape toate încercările de a lega tehnologia computerelor şi teoria sistemelor de prelucrarea datelor în organizații. În aceea perioadă devenise evident că folosirea calculatoarelor pentru a oferi soluții la problemele de afaceri se făcea într‐un mod necorespunzător, prin orientarea aproape în întregime către informatizarea sarcinilor administrative şi de evidență. Conceptul de sisteme informaționale pentru management a apărut astfel ca o reacție la dezvoltarea ineficientă şi la utilizarea lipsită de eficacitate a calculatoarelor. Deşi a pierdut din „strălucire” datorită unor eşecuri timpurii, conceptul de SIM este încă recunoscut ca vital pentru eficiența şi eficacitatea sistemelor informaționale ale organizațiilor din două motive principale:
• pune în evidență orientarea spre management a tehnologiei informaționale în cadrul organizațiilor. Astfel, unul din scopurile majore ale sistemelor informatice ar trebui să fie sprijinirea procesului de luare a deciziilor manageriale şi nu doar prelucrarea datelor generate de activitățile firmei;
• subliniază faptul că trebuiesc folosite noțiunile teoriei sistemelor pentru organizarea aplicațiilor sistemelor informaționale. Ca atare, aplicațiile tehnologiei informaționale în cadrul unei firme trebuie privite ca sisteme informatice integrate şi legate între ele şi nu ca activități independente de prelucrare a datelor.
1) Sistemele informaționale pentru management (SIM) reprezintă forma cea mai răspândită a sistemelor de suport al managementului. Ele asigură utilizatorilor manageri produsele informaționale ce sprijină o mare parte a nevoilor lor decizionale curente, oferindu‐le o diversitate de rapoarte şi situații. Conținutul acestor produse informaționale este specificat în avans de către manageri astfel încât ele să conțină informațiile de care aceştia au nevoie. Sistemele informaționale pentru management culeg informații privind activitățile interne din bazele de date ce au fost actualizate de sistemele de prelucrare a tranzacțiilor. Informațiile privind mediul de afaceri sunt obținute din surse externe.
20
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
Produsele informaționale oferite managerilor sunt expuneri, situații şi rapoarte ce pot fi furnizate (a) la cerere, (b) periodic, conform unui program predefinit, sau (c) oricând sunt întrunite anumite condiții excepționale. De exemplu, managerii de vânzări pot (1) utiliza un navigator Web pentru a primi pe stațiile lor de lucru informații imediate privind vânzările unui anumit produs; (2) accesa zilnic, prin Intranet, rapoarte de analiză a vânzărilor pe produs, agent şi zonă de vânzări; sau (3) primi rapoarte generate automat ori de câte ori un agent de vânzări nu îşi îndeplineşte cota de vânzări pe o anumită perioadă.
2) Sistemele de suport decizional (SSD) reprezintă un progres firesc al sistemelor de prelucrare a tranzacțiilor şi al sistemelor informaționale pentru management. Ele sunt sisteme informatice interactive ce folosesc modele decizionale şi baze de date specializate ce sprijină procesele decizionale ale managerilor ce le utilizează. Astfel, ele sunt diferite de sistemele de prelucrare a tranzacțiilor ce sunt orientate pe prelucrarea datelor generate de desfăşurarea operațiilor şi activităților firmei, deşi îşi extrag datele din bazele de date ale organizației, întreținute de aceste din urmă sisteme. Ele diferă şi de sistemele informaționale pentru management, care sunt orientate pe furnizarea de informații (rapoarte) dinainte specificate managerilor, informații ce‐i pot ajuta să ia decizii de tip structurat mai eficiente.
Sistemele de suport decizional oferă utilizatorilor finali manageri informații în cadrul unor sesiuni interactive, într‐un mod ad‐hoc (atunci când este nevoie). Un SSD pune la dispoziția managerilor facilități de modelare analitică, simulare, extragerea datelor şi prezentarea informațiilor. Managerii generează informația de care au nevoie pentru tipuri de decizii semi sau nestructurate în cadrul unor procese interactive, bazate pe simulări. Astfel, programele de calcul tabelar şi alte aplicații software permit unui utilizator manager să pună o serie de întrebări de genul “what‐if” şi să primească răspunsuri interactive la astfel de cereri ad‐hoc de informații, simulând şi explorând diferite scenarii posibile, bazându‐se pe seturi alternative de supoziții.
De pildă, un manager de producție poate utiliza un astfel de sistem pentru a decide ce cantitate de produse să lanseze în fabricație pe baza datelor privind vânzările estimate generate de o viitoare promoție şi celor legate de disponibilitatea materiilor prime necesare.
3) Sistemele informatice pentru executivul de vârf sunt adaptate la nevoile de informații strategice ale managementului de vârf. Directorii executivi obțin informațiile de care au nevoie din surse variate, cuprinzând
21
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
scrisori, comunicări, mesaje, note, periodice, diferite rapoarte şi situații generate atât manual cât şi de către sisteme computerizate. Alte surse de informații pentru top management le pot constitui întâlnirile, convorbirile telefonice, activitățile sociale ş.a. Astfel, o mare parte a informațiilor unui director executiv provin din surse „necomputerizate”, cele generate de calculator nejucând un rol esențial în satisfacerea nevoilor de informații ale multor manageri de vârf.
Dezideratul acestor sisteme este de a oferi eşalonului superior al managementului acces imediat şi facil la informații selective privind factorii cheie care sunt vitali pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale organizației. Ca atare, sunt utilizate pe larg reprezentări grafice uşor de înțeles şi este asigurat accesul imediat la baze de date interne şi externe. Sunt furnizate informații atât despre starea curentă cât şi privind tendințele previzionate pentru factorii cheie selectați de directorii executivi. De exemplu, executivii de vârf pot utiliza terminale cu ecran tactil pentru vizualizarea rapidă de text şi grafice care evidențiază zonele cheie ale performanței organizaționale şi avantajului competitiv.
Relaţiile dintre sistemele informaţionale
Într‐o situație ideală, principalele tipuri de sisteme informaționale descrise sunt legate între ele după cum este ilustrat în Figura 5.
Sistemele de prelucrare a tranzacțiilor sunt, în mod obişnuit, o importantă sursă de date pentru alte sisteme, în timp ce sistemele informatice pentru executivul de vârf reprezintă, în principal, un colector al datelor din sistemele de nivel inferior. Celelalte tipuri de sisteme pot schimba, de asemenea, date între ele. Datele pot fi, totodată, schimbate între sistemele ce deservesc diferite arii funcționale. De pildă, o comandă înregistrată de un sistem de vânzări poate fi transmisă unui sistem de producție ca o tranzacție pentru realizarea sau livrarea produsului specificat în comandă sau unui sistem informațional pentru management în vederea raportărilor financiare. În realitate, în majoritatea companiilor, aceste sisteme sunt doar parțial integrate, neexistând posibilitatea mutării rapide a datelor dintr‐un sistem în altul şi ca atare, de a răspunde oportun provocărilor din mediul de afaceri. Această situație se schimbă în contextul implementării noilor tehnologii bazate pe rețele interconectate şi a aplicațiilor integrate la nivelul întregii companii, ce vor fi descrise în cele ce urmează.
22
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
Figura 5 – Interdependențele dintre diferitele tipuri de sisteme informaționale dintr‐o firmă
Sisteme informatice extinse în întreaga organizaţie
În faza de început a informatizării activității dintr‐o firmă, cel mai adesea din considerente financiare, dar şi datorită limitelor tehnologiilor informaționale, s‐a decis achiziția/dezvoltarea de aplicații pentru activitățile de contabilitate, apoi cele financiare, pentru salarizare, apoi pentru vânzări, pentru aprovizionare sau alte departamente, dar fără nici o asociație între ele sau în logica economică a proceselor pe care le sprijină. Această viziune funcțională s‐a materializat în definirea sistemelor informaționale funcționale, care analizează alocarea resurselor sistemului informațional fiecărei funcțiuni din organizație: financiar‐contabilitate, resurse umane, vânzări, producție, aprovizionare. Nevoia firească de comunicare între departamente şi de a partaja informațiile a determinat construirea de legături între aceste aplicații insulare, concretizate în interfețe personalizate ce realizează integrarea punct‐la‐punct între două aplicații.
A devenit evident că creşterea economică a unei organizații depinde esențial de abilitatea ei de a actualiza, integra, customiza şi extinde
Sisteme ționale
pentru management
(SIM)
informaSisteme pentru suport
decizional (SSD)
Sisteme informatice pentru
executivul de vârf (SIEV)
Sisteme de prelucrare a tranzacțiilor
(SPT)
23
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
aplicațiile, oferind acces rapid, interactiv şi consistent la date tuturor utilizatorilor, atât interni, cât şi externi. Pentru asigurarea eficienței, organizațiile trebuie să standardizeze gestiunea proceselor economice care cuprind multe aplicații, diferite departamente, dar şi entități externe.
A. Sisteme integrate Atingerea obiectivului de a face ca diferitele sisteme informatice
dintr‐o întreprindere să lucreze împreună reprezintă o provocare majoră. În mod obişnuit, corporațiile se dezvoltă atât prin creştere normală „organică” sau internă, cât şi prin achiziționarea de firme mai mici. În ceea de‐a doua situație, după perioadele de achiziții, corporațiile ajung în posesia unei colecții de sisteme, majoritatea vechi, aflându‐se în situația de a trebui să le facă să „se înțeleagă” unele cu altele şi să lucreze împreună ca un singur sistem al întregii corporații.
Una dintre soluțiile la această provocare se regăseşte în implementarea sistemelor integrate, ce se constituie în sisteme informatice ce cuprind toate funcțiunile întreprinderii, sunt orientate pe executarea proceselor economice ale acesteia şi includ toate nivelele de management. Astfel, sistemele integrate ajută organizațiile să devină mai flexibile şi mai productive prin coordonarea activităților lor operaționale şi prin integrarea grupurilor de activități în vederea unui management eficient al resurselor şi unei mai bune deserviri a clienților.
În practică se întâlnesc patru tipuri principale de sisteme integrate: sisteme de întreprindere (ERP), sisteme de management al lanțului de aprovizionare (SCM), sisteme de management al relațiilor cu clienții (CRM) şi sisteme de management al cunoştințelor (KMS).
Fiecare dintre acestea integrează un set înrudit funcții şi procese economice în vederea îmbunătățirii performanțelor organizației în ansamblu. Figura 6 prezintă o perspectivă a sistemelor integrate, care vizează procese ce acoperă întreaga organizație şi, în unele cazuri, se întind şi în afara ei la clienți, furnizori şi alți parteneri cheie ai afacerii.
1) Sistemele de întreprindere, cunoscute sub denumirea de sisteme de planificare a resurselor întreprinderii (Enterprise Resource Planning – ERP), colectează date din diferite activități cheie ale procesului de fabricație, finanțelor şi contabilității, vânzărilor şi marketingului, resurselor umane, stochează datele într‐o bază de date unică şi le pune la dispoziția tuturor celor interesați. Astfel devine posibil ca informația, înainte fragmentată în diferite sisteme, să fie colectată într‐un singur punct şi partajată în întreaga firmă, astfel încât diferitele părți ale afacerii să lucreze mai bine împreună (vezi Figura 7).
24
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
Procese
Procese
Procese
SCM CRM
ERP
Furnizori şi Parteneri de
afaceri
Clienți şi Distribuitori
KMS
Vânzări şi Marketing
Producție Finanțe şi
Contabilitate Resurse umane
Zone funcționale
Figura 6 – Sistemele integrate intra‐ şi inter‐organizaționale
Sistemele de întreprindere accelerează diseminarea informațiilor în cadrul companiei, facilitând coordonarea mai bună a operațiilor zilnice. De exemplu, când un client face o comandă, datele respective sunt transmise automat spre celelalte părți ale companiei vizate de acestea. Drept urmare, tranzacția referitoare la comandă determină depozitul să pregătească produsele comandate şi să programeze livrarea. În continuare, depozitul informează producția să completeze articolele care vor fi fost livrate. În acelaşi timp, departamentul de contabilitate este notificat să emită factura clientului. Ulterior, reprezentanții de la departamentul de relații cu clienții sunt atenționați să urmărească fiecare etapă a procesului de onorare a comenzii în vederea informării clienților asupra situației comenzilor acestora.
Astfel, sistemele de întreprindere oferă companiilor flexibilitatea de a răspunde rapid la cererile clienților, de a produce şi stoca doar articolele necesare pentru onorarea comenzilor existente. Capacitatea lor de a îmbunătăți corectitudinea şi promptitudinea în efectuarea livrărilor, de
25
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
a minimiza costurile şi de a spori satisfacția clienților contribuie la obținerea unei profitabilități ridicate.
Figura 7 – Sistemele de întreprindere (ERP)
Proces economic
Proces economic
Proces economic Procese economice din companie
Producție Finanțe şi Contabilitate
Resurse umane Vânzări şi Marketing
Clienți Furnizori
Totodată, sistemele de întreprindere oferă informații valoroase pentru ridicarea calității procesului decizional al managerilor. Managerii au astfel acces la date de ultimă oră privind vânzările, stocurile şi producția, putând utiliza aceste informații pentru a realiza previziuni mai exacte relativ la producție şi vânzări. De asemenea, sistemele de întreprindere furnizează informații din întreaga organizație ce sprijină managerii în analiza profitabilității globale a unui produs sau a structurii costurilor.
2) Sistemele de management al lanțului de aprovizionare (Supply Chain Management – SCM) sprijină companiile în gestionarea relațiilor cu furnizorii. Aceste sisteme oferă informațiile ce servesc furnizorilor, firmelor de aprovizionare, distribuitorilor şi companiilor de logistică să partajeze informații legate de comenzi, producție, nivelul stocurilor şi livrarea produselor şi serviciilor astfel încât acestea să poată identifica, produce şi livra bunuri şi servicii în mod eficient. În esență, obiectivul acestor sisteme este de a aduce cantitatea necesară din produsul respectiv de la sursă la punctul de consum în cel mai scurt timp posibil şi cu cele mai mici costuri.
Atunci când o companie şi rețeaua ei de furnizori nu au informațiile corecte, cel mai probabil vor fi împovărați cu stocuri supradimensionate,
26
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
planuri de fabricație necorespunzătoare şi programări ale producției ce nu pot fi îndeplinite. Nu se vor putea lua decizii corecte privind volumul producției, cum să fie alocat personalul sau cum să fie respectate termenele de livrare solicitate de clienți. Totodată, incapacitatea de a muta produsele eficient de‐a lungul lanțului de aprovizionare sporeşte costurile şi afectează buna deservire a clientelei.
Sistemele SCM sunt sisteme inter‐organizaționale prin faptul că ele automatizează fluxul informațiilor în organizații şi între acestea. De exemplu, atunci când se cumpără o carte sau un DVD de pe Amazon.com şi se doreşte urmărirea stării comenzii, informația cerută este oferită de sistemul de urmărire al firmei care face livrarea, prin site‐ul Web al companiei Amazon. Sau când se face, prin Internet, o rezervare de zbor la Hotels.com de pildă, utilizatorul interacționează de fapt cu câteva sisteme inter‐organizaționale ce leagă sistemele de rezervări de pe Web cu sistemele de evidență a zborurilor şi cele de inventar al camerelor, operate de liniile aeriene, respectiv de hoteluri. Aceste sisteme devin din ce în ce mai răspândite pe măsură ce firmele îşi unesc eforturile pentru a putea oferi clienților o experiență integrată de cumpărături on‐line.
3) Sistemele de management al relațiilor cu clienții (Customer Relationship Management – CRM) ajută firmele să‐şi gestioneze mai eficient relațiile cu clienții. Ele furnizează informații pentru coordonarea tuturor proceselor economice legate de clienți, privind vânzările, marketingul şi serviciile în vederea optimizării veniturilor, gradului de satisfacție a clienților şi de retenție a acestora. Aceste informații sprijină firma în identificarea, atragerea şi păstrarea celor mai profitabili clienți, în oferirea de servicii cât mai bune clienților existenți şi în sporirea vânzărilor.
În trecut, procesele unei firme legate de vânzări, service şi marketing erau diseminate pe diverse departamente care nu‐şi partajau informațiile esențiale despre clienți. De exemplu, anumite informații privind un anume client erau stocate şi organizate în contul respectivului deschis în contabilitatea firmei. Alte informații privind acelaşi client erau grupate după produsele cumpărate, neexistând o modalitate de a consolida toate aceste informații spre a asigura o vedere unitară asupra unui client în întreaga companie.
Sistemele CRM încearcă să rezolve această problemă prin integrarea proceselor firmei legate de clienți şi prin consolidarea informațiilor privind clienții din diverse canale de comunicare precum telefon, poştă electronică, dispozitive fără fir, locații de vânzare sau internet. Astfel, cunoaşterea detaliată şi exactă a clienților şi preferințelor
27
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
acestora serveşte firmelor la a creşte eficiența campaniilor de marketing şi la a oferi clienților servicii de înaltă calitate.
4) Sistemele de management al cunoştințelor (Knowledge Management Systems – KMS) pornesc de la premiza că valoarea produselor şi serviciilor unei firme nu rezidă doar în resursele ei fizice ci şi în acumulările intangibile de cunoştințe. După anumite estimări, mai bine de jumătate din valoarea de piață a unei companii rezultă din activele intangibile, din care o mare parte este dată de cunoştințe. Astfel, unele firme se „descurcă” mai bine decât altele deoarece au cunoştințe mai bune în ceea ce priveşte modul de a crea, produce şi livra produse şi servicii. Cunoştințele unei firme sunt greu de imitat, fiind unice şi pot asigura avantajul unor beneficii strategice pe termen lung.
Sistemele KM dau posibilitatea organizațiilor de a gestiona mai bine procesele de colectare şi aplicare a cunoştințelor şi expertizei. Aceste sisteme adună toate cunoştințele şi experiența relevantă dintr‐o organizație şi le face disponibile oricând şi oriunde sunt necesare pentru a îmbunătăți atât eficiența operațională, cât şi deciziile manageriale. Ele leagă, totodată, organizația cu surse externe de cunoştințe.
KMS sprijină procesele de dobândire, stocare, distribuire şi aplicare a cunoştințelor, precum şi procesele de creare de noi cunoştințe şi de integrare a acestora în cadrul organizației. Ele includ sisteme extinse la nivelul întregii organizații pentru managementul şi distribuirea documentelor, graficelor şi altor categorii de suporturi digitale de cunoştințe; sisteme ce permit crearea de înregistrări, la nivelul firmei, cu acei angajați ce au un nivel special de expertiză; sisteme de birotică pentru distribuirea de informații şi cunoştințe; sisteme de lucru cu cunoştințele, ce facilitează crearea de noi cunoştințe. Alte aplicații de management al cunoştințelor pot utiliza tehnici inteligente ce codifică cunoştințele în vederea utilizării de către alți membri ai organizației şi instrumente pentru identificarea cunoştințelor ce recunosc anumite şabloane şi tipuri de relații în cadrul colecțiilor mari de date.
B. Intraneturi şi extraneturi Sistemele integrate provoacă schimbări profunde în modul în care
o companie îşi desfăşoară activitatea, implicând însă deseori costuri mari de implementare. Organizațiile ce nu dispun de resursele necesare pentru a investi în aceste sisteme pot totuşi să beneficieze de o anumită integrare a informației prin utilizarea intraneturilor şi extraneturilor.
Intraneturile şi extraneturile sunt mai degrabă platforme tehnologice decât aplicații specializate, dar ele trebuiesc menționate aici ca instrumente
28
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
pe care firmele le utilizează pentru a creşte gradul de integrare şi a accelera transmiterea informațiilor în cadrul firmei şi către clienți şi furnizori.
Intraneturile sunt rețele interne realizate cu aceleaşi instrumente şi standarde de comunicații ca şi Internetul, fiind utilizate pentru diseminarea internă a informațiilor către angajați şi ca entități de stocare pentru politicile corporației, programe şi date. Extraneturile sunt intraneturi extinse la utilizatori autorizați din afara companiei.
Un intranet, în mod obişnuit, prezintă utilizatorilor informații prin intermediul unui portal privat ce oferă un punct unic de acces la informații din diferite sisteme şi la documente, folosind o interfață Web. La fel cum portalul public al firmei Yahoo! combină informații din surse multiple şi poate fi adaptat preferințelor utilizatorului, tot aşa portalurile companiilor pot fi adaptate să răspundă necesităților informaționale ale diferitelor grupuri profesionale şi utilizatorilor individuali. Totodată, aceste portaluri includ, de regulă, şi facilități de poştă electronică, instrumente de colaborare organizațională şi pentru regăsirea documentelor din cadrul organizației.
Extraneturile accelerează transmiterea informațiilor între organizație şi furnizorii sau clienții ei. De pildă, SwissAir foloseşte un extranet pentru a oferi agenților săi de călătorie datele de zbor, în format digital, din intranetul companiei. Alte firme folosesc extraneturi pentru a permite cumpărătorilor să comande electronic diverse articole de pe site‐ul furnizorilor şi să urmărească situația onorării comenzilor. Extraneturile pot fi utilizate şi pentru a facilita diferitelor firme să colaboreze la proiectarea, fabricarea şi marketingul unor produse.
C. E-business, e-commerce şi e-government Sistemele şi tehnologiile descrise transformă modul în care se
desfăşoară afacerile şi munca oamenilor, precum şi relațiile firmelor cu clienții, furnizorii, angajații şi partenerii logistici în relații digitale prin utilizarea rețelelor şi Internetului. Astfel, numeroase organizații din ziua de azi utilizează tehnologiile Internet în vederea remodelării proceselor şi activităților operaționale, creării de aplicații e‐business novatoare. O reprezentare a acestui model este realizată în Figura 8.
Conceptul de afaceri electronice (e‐business) poate fi definit, pe scurt ca utilizarea tehnologiilor digitale şi a Internetului pentru realizarea principalelor procese economice dintr‐o organizație. E‐business include şi activități de management intern şi pentru coordonarea relațiilor cu furnizorii, clienții şi alți parteneri de afaceri. Include, de asemenea, şi comerțul electronic. În esență, afacerile electronice pot fi privite ca un schimb online de valoare. Astfel, orice schimb online de informații, bani,
29
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
resurse, servicii sau o combinație între acestea se încadrează în acest concept.
Figura 8 – Model de organizare a activității unei organizații
”pregătită pentru Internet”
Internetul, rețelele bazate pe tehnologiile internet dintr‐o organizație (intranet) şi între aceasta şi partenerii ei comerciali (extranet) au devenit infrastructura TI primară ce asigură aplicațiile e‐business ale multor companii. Aceste firme utilizează afacerile electronice pentru reproiectarea proceselor economice interne, implementarea sistemelor de comerț electronic cu furnizorii şi clienții şi promovarea colaborării organizaționale în cadrul echipelor şi grupurilor de lucru.
Comerțul electronic (e‐commerce) reprezintă acea componentă a afacerilor electronice răspunzătoare de cumpărarea şi vânzarea bunurilor şi serviciilor prin Internet. În ziua de azi, numeroase organizații utilizează Internetul, intraneturile, extraneturile şi alte rețele pentru a sprijini fiecare etapă a proceselor de aprovizionare şi desfacere. Comerțul electronic vizează, ca atare, toate aspectele, de la publicitate, marketing, vânzări şi service clienți pe Web până la mecanisme de securitate şi plată prin
30
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
Internet ce asigură finalizarea proceselor de livrare şi achitare. De exemplu, sistemele de comerț electronic includ site‐uri Web pentru vânzări online, acces prin extranet pentru clienții importanți la bazele de date cu situația stocurilor şi utilizarea intraneturilor firmei de către agenții de vânzări pentru a accesa înregistrările clienților în cadrul activității de gestionare a relațiilor cu clienții (CRM).
Guvernarea electronică (e‐government). Tehnologiile asociate cu e‐business au determinat schimbări similare şi în sectorul public. Instituțiile guvernamentale, la toate nivelurile, utilizează tehnologiile Internet pentru a oferi informații şi servicii cetățenilor, funcționarilor şi organizațiilor cu care interacționează.
e‐Guvernarea vizează utilizarea Internet‐ului şi tehnologiilor de rețea în vederea relaționării digitale între guvern şi alte instituții din sectorul public, pe de o parte, cetățeni, companii şi alte entități guvernamentale, de cealaltă parte. Pe lângă îmbunătățirea modului de prestare a serviciilor guvernamentale, e‐guvernarea poate face activitățile din sectorul public mai eficiente şi, de asemenea, poate permite cetățenilor accesul mai uşor la informații şi posibilitatea de a interacționa electronic cu alți cetățeni. De exemplu, cetățenii pot afla şi chiar plăti on‐line impozitele pe diferite categorii de bunuri, pot să‐şi reînnoiască permisul de conducere sau să solicite ajutorul de şomaj. Totodată, Internetul a devenit o unealtă puternică pentru mobilizarea grupurilor de interese în vederea acțiunilor politice şi strângerilor de fonduri, dar şi pentru implicarea mai mare a cetățenilor în viața politică (e‐democrație).
Bibliografie Airinei D. ş.a. (2006),
Tehnologii inform m Libris, Iaşi
omunicaţiilor pentru economişti oara
aţionale pentru afaceri, Editura SedcoDănăiață D. ş.a. (2006),
Tehnologia informaţiei şi c , Editura Mirton, TimişFotache D., Hurbean L. (2004),
atice integrate pentru gestiunea afacerilor, Editura Economică, Soluţii informBucureşti
manage n, Timişoara Hurbean C. (2001),
Sisteme informatice pentru mentul firmei, Editura Mirto
r success, Addison‐Wesley, ReadKalakota R., Robinson M. (2001),
eBusiness 2.0: Roadmap fo ing J. P. (2006), ormation Systems. M ng irm, Pearson Prentice Hall
Laudon K. C., LaudonManagement Inf anagi the Digital F
O’Brien J. A. (2007), Management Information Systems, Irwin/McGraw‐Hill
31
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
Oprea D., Airinei D.,Sisteme infor itura Polirom, Iaşi
Turban, E. (2002), Information Technology for Management, John Willey & Sons
Fotache M. (ed.) (2002), maţionale pentru afaceri, Ed
32
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
ABORDAREA E‐GUVERNĂRII CA SISTEM INFORMAȚIONAL
LUMINIȚA HURBEAN
e‐Guvernarea este un fenomen în continuă expansiune, cu un ritm de dezvoltare susținut şi cu influență puternică asupra activităților din sectorul public, ceea ce explică şi/sau impune creşterea cheltuielilor alocate în bugetul public. e‐Guvernarea promite soluționarea problemelor administrației publice.
Şi totuşi, multe proiecte de e‐guvernare eşuează – fie sunt eşecuri totale, în sensul că sistemul nu este implementat deloc sau abandonat după implementare, fie eşecuri parți‐ale, atunci când obiectivele principale ale proiectelor nu sunt atinse. Analizele Gartner arată o rată de succes de doar 40% [Gartner 2002], iar alte studii reduc această rată până la 20% (spre exemplu, studiul publicat în 2003 de UNDESA – United Nations Department for Economic and Social Affairs în revista Development Administration, nr. 106, pp. 6‐8). Vorbim aşadar despre o divergență clară între entuziasmul manifestat în promovarea soluțiilor IT în sectorul public de teoreticieni şi banala realitate. În multe cazuri s‐au risipit importante resurse financiare, umane şi chiar politice fără a putea oferi îmbunătățirile promise beneficiarilor.
Eşecul multor inițiative de e‐guvernare impune reconsiderarea modului de abordare al acestora. Tratarea lor ca sisteme informaționale socio‐tehnologice poate reduce prăpastia dintre proiectare şi realitate. Practica sistemelor informaționale a consacrat utilizarea de liste de verificare deosebit de utile în descrierea detaliată a unui sistem informațional atât ca structură (ITPOSMO), cât şi sub aspectul proceselor (CIPSODA).
Cifrele date publicității arată că în ultimul deceniu al secolului trecut s‐au cheltuit la nivel mondial circa 3 miliarde USD în domeniul administrației publice [Gubbins 2004].
Partea bună este că se cunosc cauzele eşecurilor şi că putem învăța din greşelile trecutului. Vina principală se găseşte în managementul
33
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
defectuos al proiectelor de e‐guvernare. O abordare corectă şi competentă a acestor proiecte, identificarea particularităților acestora, dar şi înțelegerea conceptelor e‐Guvernării contribuie la reducerea ratei de insucces şi eliminarea risipei de resurse.
1. e-Guvernarea - sistem informaţional
Într‐o definiție simplă, e‐guvernarea reprezintă utilizarea IT de către organizațiile din sectorul public. Credem că această definiție spune totul şi nimic. Un cititor puțin avizat poate înțelege că e vorba despre internet şi despre utilizarea de echipamente şi programe specializate. Şi totuşi nu este doar asta. Mai mult decât atât, unii autori apreciază că e‐guvernarea este prezentă de mult, cu mult înainte ca acest termen să se inventeze [Heeks 2006, p.4]. Se apreciază că e‐guvernarea s‐a manifestat prin aplicațiile de birotică, cele ale sistemelor informaționale de raportare sau ale sistemelor expert implementate în administrația publică cu mult timp în urmă.
Această constatare justifică abordarea e‐Guvernării ca sistem informațional – în prezentarea schematică din figura 1 se regăsesc componentele unui sistem informațional: echipamente, programe (software), date, oameni. Sistemul culege, prelucrează, păstrează date, obține şi comunică informații, gestionează cunoştințe. Aşa cum se ştie, existența sistemelor informaționale nu a fost condiționată de utilizarea tehnologiilor informaționale – mai ales în administrația publică unde şi astăzi o mare parte a operațiunilor se realizează manual. Deci utilizarea tehnologiilor informaționale nu defineşte sistemul informațional, ci îl optimizează.
În schema prezentată se observă în partea centrală, în nucleul sis‐temului informațional, datele, informațiile şi cunoştințele apoi componen‐tele de IT, care sprijină culegerea, prelucrarea, stocarea şi comunicarea acestora. Pentru ca e‐guvernarea să fie un sistem informațional, la amestecul bine proporționat de date/informații şi diverse tehnologii se adaugă oamenii, care dau sistemului un scop şi un sens şi procesele organizaționale care sunt executate şi duse la bun sfârşit pe baza mai multor proceduri.
Conform schemei din figura 1, în definirea e‐Guvernării trebuie folosită sintagma de sistem "socio‐tehnologic" [Heeks 2006, p.4], pentru a indica importanța componentei sociale (oamenii). Acest aspect este adesea insuficient sau prost gestionat în cadrul proiectelor de e‐guvernare – practica a demonstrat că mai multe eşecuri se datorează acestui aspect decât problemelor legate de tehnologie. În opinia noastră, sintagma completă ar fi "sistem socio‐economic şi tehnologic", pentru a puncta şi componenta de procese. Înțelegerea proceselor organizaționale este
34
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
esențială succesul proiectului, fie că urmează ca proiectele să fie reproiectate sau doar automatizate prin aplicații specializate.
II nn ff oo rr mm aa ţţ ii ii
DD aa tt ee CC uu nn oo şş tt ii nn ţţ ee
Fi informațional – vedere structurală gura 1 ‐ e‐Guvernarea ca sistem
Sursa: Adaptare după [Heeks 2006], p. 4
Din schema ilustrată în figura 1 lipseşte mediul în care "funcționează" sistemul informațional, aspect remediat prin reprezentarea din figura 2.
II nn ff oo rr mm aa ţţ ii ii
DD aa tt ee CC uu nn oo şş tt ii nn ţţ ee
Mediul
Organizaţia Sistemul informaţional
Fi informațional – vedere structurală gura 2 ‐ e‐Guvernarea ca sistem
Sursa: Adaptare după [Heeks 2006], p. 5
35
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
Sistemul informațional de e‐guvernare este implementat într‐o organizație publică, care se individualizează prin structuri organizatorice, sistem de conducere, strategie, politică, cultură organizațională, procese economice şi resurse disponibile. La rândul ei, organizația funcționează într‐un mediu cu aspecte specifice din punct de vedere economic, politic, legal, social‐cultural şi tehnic – un context larg de legi şi valori, sisteme economice şi inovații tehnologice.
2. Descrierea sistemului informaţional al e-Guvernării
Descrierea completă a oricărui sistem informațional în general şi a sistemului e‐Guvernării în particular înseamnă prezentarea fiecăreia din cele peste 20 de componente arătate în figura 2. Pentru a reduce complexitatea, practica sistemelor informaționale a lansat ideea unor liste de "verificare". Între cele mai cunoscute sunt ITPOSMO (Information, Technology, Processes, Objectives, Skills, Management Systems, Other Resources) şi CIPSODA (Capture, Input, Processing, Storage, Output, Decision‐making, and Action) pe care le vom utiliza în continuare.
Prezentarea după lista ITPOSMO include următoarele dimensiuni de studiat:
• informații, cu referire la informațiile formale deținute de către sistemele electronice şi cele informale, utilizate de oamenii implicați în sistem;
• tehnologia, în principal tehnologii informaționale, dar şi altele (telefon, fax etc.);
• procesele, corespunzătoare activităților desfăşurate în administrația publică, atât cele interne, de gestiune, cât şi cele de interacțiune cu partenerii şi cetățenii;
• obiectivele şi valorile, care sunt foarte relevante deoarece indică pe de o parte interesele şi politica organizațională, iar pe de altă parte aspecte privind cultura organizațională, dar şi valorile prețuite de cetățeni;
• schema de personal şi abilitățile acestuia ca utilizatori în sistemul informațional,
• managementul şi structurile organizatorice; • o – alte resurse (în special resursele financiare şi de timp necesare).
Dat fiind specificul e‐Guvernării, la această listă se mai poate adăuga mediul extern, deoarece factorii politici, economici, legali, socio‐
36
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
culturali şi tehnologici care îl caracterizează influențează semnificativ sistemul informațional al e‐Guvernării.
Lista de verificare CIPSODA se concentrează asupra activităților din sistemul informațional, care presupun lucrul cu date, informații, cunoştințe. Practic, vorbim despre o altă perspectivă asupra sistemului informațional decât cea structurală descrisă mai sus, orientată asupra informațiilor şi gestiunii acestora. Corespunzător clasicului ciclu de prelucrare a datelor (vezi figura 3), lista de verificare CIPSODA include următoarele activități:
• culegerea/găsirea datelor; • introducerea datelor în sistem; • prelucrarea datelor; • stocarea datelor şi a rezultatelor prelucrărilor; • obținerea rezultatelor în forma dorită; • luarea deciziei, sprijinită de informațiile obținute prin prelucrarea
datelor; • acțiunea de implementare, materializare a deciziei luate.
Acestor activități li se adaugă şi cea de comunicare, esențială pentru buna desfăşurare a tuturor celorlalte.
Spre exemplu, să considerăm plata impozitului pe alte venituri decât salariul de către un cetățean. Fazele descrise în figura 3 vor fi:
• adunarea datelor necesare din diferite documente/ declarații ale cetățeanului;
• introducerea datelor în sistem (dacă ne gândim la un sistem de e‐guvernare acestea vor fi introduse de către cetățean într‐un formular electronic pe site‐ul web al administrației financiare);
• prelucrarea datelor preluate (pe baza datelor grupate sau adunate şi a algoritmului de calcul implementat într‐o aplicație specializată) şi determinarea impozitului datorat;
• stocarea, atât a datelor primare, cât şi a celor rezultate prin prelucrare;
• obținerea rezultatelor înseamnă comunicarea informațiilor privind suma datorată de cetățean;
• luarea deciziei de a contesta, amâna sau efectua plata sumei datorate;
• desfăşurarea acțiunii corespunzătoare deciziei luate.
37
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
CALEA DE MIJLOC ÎNTRE E‐ ŞI GUVERNARE: ABORDAREA HIBRID
ILEANA HAUER CĂLIN HURBEAN
1. Introducere. Abordarea hibrid în e-guvernare
Conceptul de "e‐guvernare" este deja o noțiune cunoscută, cu largă răspândire în lume, care promovează implementarea sistemelor informatice performante, bazate pe Internet pentru a sprijini integrarea informațională şi a oferi utilizatorilor servicii de calitate. Toate țările dezvoltate au elaborat şi implementat politici guvernamentale susținute privind cercetarea, dezvoltarea şi adoptarea noilor tehnologii informaționale, consolidarea infrastructurilor informaționale naționale, formarea şi atragerea de specialişti în domeniul TI, educarea populației, cooperarea cu sectorul privat, promovarea de proiecte de e‐guvernare.
Crearea guvernării digitale constituie o mare provocare atât la adresa cetățenilor, cât mai ales la adresa sectorului public. Tehnologia informațională promite schimbări spectaculoase în organizarea şi calitatea serviciilor, dar acestea pot avea loc doar cu concursul principalilor actori din administrația publică: simpli funcționari sau manageri. Pentru primii schimbările sunt dureroase şi dificil de acceptat, celorlalți le revine dificila misiune de a înțelege şi promova inovațiile tehnologice.
Drumul de la administrația tradițională la guvernarea digitală este lung şi întortocheat, iar abordarea tradițională a proiectelor TI nu dă roade întotdeauna. Iată de ce alte unghiuri de abordare ar putea să sprijine mai mult realizarea unor implementări de succes. Abordarea hibrid este una dintre ele. Ea se fundamentează pe următoarele elemente cheie :
În ciuda eforturilor întreprinse, multe proiecte de e‐guvernare eşuează. La fel în proiectele TI din sectorul privat se dovedeşte că problemele grele nu sunt cele tehnologice, ci cele legate de oameni (temerile şi reținerile acestora în fața inovațiilor tehnologice) şi cultura organizațională. Între soluțiile propuse de literatura de specialitate, cea a abordării hibrid în e‐guvernare ni se pare nu doar interesantă, ci şi utilă şi aplicabilă în practica proiectelor TI.
173
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
ASPECTE PRIVIND GUVERNAREA
COLABORATIVĂ
LUMINIȚA HURBEAN
1. Abordarea e-guvernării din perspectiva clientului
Pentru a răspunde dorințelor grupurilor de interesați (cetățeni şi firme), birourile şi/sau entitățile guvernamentale trebuie să colaboreze prin sistemele lor informaționale. Dincolo de declarații şi intenții, colaborarea efectivă impune eliminarea unui obstacol esențial: mediul de lucru parohial, independent şi individualist din administrația publică. Unui cetățean oarecare nu‐i pasă defel care birou sau birouri deservesc un anume serviciu pe care îl solicită şi cu atât mai puțin doreşte să fie plimbat între mai multe birouri. Vederile funcționale, orientate pe verticală au condus la definirea de structuri organizatorice funcționale, eficiente sub aspectul controlului intern, dar ineficiente în ce priveşte relația cu clienții.
În secolul 20, companiile au fost organizate şi conduse conform modelului orientat pe funcțiuni, iar eforturile de creştere a eficienței şi eficacității s‐au concentrat asupra creşterii performanțelor diferitelor funcțiuni economice. În condițiile unui mediu economic tot mai dinamic, în care primează orientarea pe client, eficiența organizării funcționale se diminuează dramatic.
Un proces economic desemnează o succesiune de activități care preia una sau mai multe intrări şi creează o ieşire care prezintă valoare
Există motivații şi forțe care promovează colaborarea în fiecare domeniu de activitate. Ca şi organizațiile lucrative, administrațiile publice se confruntă cu diverse provocări şi dificultăți generate de bugetele limitate, sisteme informaționale rigide, arhitecturi tehnologice învechite, ceea ce ridică adevărate bariere în calea integrării informaționale. Dincolo de astea, este clientul, cetățean sau firmă, care doreşte servicii eficiente şi convenabile. Serviciile oferite de administrația publică trebuie croite după cerințele clienților şi nu după jurisdicție sau structura organizatorică. Guvernarea colaborativă concretizează acest deziderat.
182
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
TRANSFORMAREA RELAȚIEI GUVERN‐CETĂȚEAN ÎNTR‐O DEMOCRAȚIE ELECTRONICĂ
DOINA DĂNĂIAȚĂ CAMELIA MARGEA
ALEXANDRA POPOVICS
1. Rolul e-guvernării în reformarea administraţiei
În contextul reformei administrației publice, e‐guvernarea reprezintă un sistem care foloseşte cele mai moderne tehnologii de comunicații şi informații, în special cele bazate pe aplicații Internet, pentru a asigura cetățenilor şi mediului de afaceri mijloace adecvate de acces la informațiile şi serviciile administrației, pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor şi pentru a asigura o relație mai bună între cetățeni, autorități şi procese.
Pentru a găsi rolul e‐guvernării, trebuie să înțelegem dezvoltarea adminis‐trației şi reforma guvernamentală în general.
De‐a lungul ultimelor două decenii, reforma şi dezvoltarea administrației au experimentat managementul calității totale1 în 1980, reingineria/reproiectarea în 1990 şi mai recent e‐guvernarea.
1 TQM (Total Quality Management) constituie una din cele mai importante inovații manage‐riale din ultimul sfert de veac, având toate caracteristicile unei noi tehnologii organizațio‐nale, în care rolul central este acordat creării și alocării cunoştințelor în valoarea produsă.
La începutul mileniului al treilea este de netăgăduit faptul că utili‐zarea uneltelor TIC în procesul de guvernare poate aduce impor‐tante beneficii atât pentru cetă‐țeni,cât și pentru guvernanți. În România ne aflăm însă într‐un stadiu incipient al e‐guvernării și cu atât mai mult al e‐democrației care rezultantă a digitalizării administrației, râmânând multe de explorat în viitor. Lucrarea de față își propune să prezinte efectele benefice ale tre‐cerii democrația participativă susținută de sistemul de e‐guver‐nare. Reinventarea relației gu‐vern‐cetățean presupune o trans‐formare radicală a statutului cetă‐țeanului dintr‐un inert plătitor de taxe și votant periodic, într‐un par‐ticipant activ la actul de guvernare. Frumosul îndemn de a reda cetă‐țeanului dreptul de a visa, ar fi un motto potrivit pentru această lu‐crare: ”A sosit momentul în care cineva trebuie să‐i redea cetățea‐nului demnitatea sa de ființă umană, să‐i redea şi să‐i întărească rolul de «stăpân» în urbea sa şi nu pe cel de simplu «cap de locuitor»”. (Ilie Romeo)
189
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
Conc
epte
teor
etice
, teh
nolo
gii ş
i sol
uții
de im
plem
enta
reSI
STEM
E IN
FORM
ATIC
E PE
NTRU
ADM
INIS
TRAŢ
IA P
UBLI
CĂ
Stadiul politicii
Informare Consultare Participare
Mon
itorizare
• Feedback online; • Publicarea online de rapoarte anuale.
• Chestionare online şi sondaje de opinie;
• Forumuri de discuții;
• Monitorizarea e‐mail‐urilor;
• Buletine de ştiri; • Întrebări frecvente (FAQ).
• e‐petiții; • e‐referendum.
Sursa: Ann Macintosh, în Promise and Problems of E‐Democracy: Challenges of Online Citizen Engagement, OECD Publications, 2003, p. 14
Este important ca indiferent de instrumentele alese, să se definească în prealabil clar grupul țintă şi să se adapteze instrumentele caracteristicilor de grup. Nu se crede în existența unei rețete universale, a unui instrument de lucru, sau o abordare care se potriveşte unei anumite țări. În timp este evident că lucrurile se schimbă oricum, astfel că trebuie avute în vedere şi studiate permanent instrumentele care există la un moment dat şi impactul acestora în diverse domenii.
Bibliografie Duivenboden, H. van, Lips, M.,
„Responsive E‐Government Services: Toward 'New' Public Management”, articol lumul The Information Ecology of EGovernment, IOS Press, Amsterdam, în vo
2005 Ilie, R.,
ean autoritate publică, SISC şi relaţia cetăţwww.academiaromana.ro/pro_pri/doc/st_f01.doc
Santos, J.M.V., Alonso, A.I., „E‐democracy and citizen’s empowerment: a case study of the city of Madrid”, în
mul The Internet Society II. Advances in Education, Commerce & Governance, Press, UK, 200
voluWIT 6, p. 247‐254
ve, D. ork University Press, 2004
SoloThe Digital Person, New Y
*** Promise and Problems of EDemocracy: Challenges of Online Citizen Engagement, OECD Publications, 2003
199
ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)
