sisteme ecologice

8/3/2019 Sisteme Ecologice

1/37

CLASIFICAREA SISTEMELOR

Mediul de via al unei biocenoze este biotopul.Din considerente didactice, studiile prin care este cercetat biotopul suntseparate de cele prin care este cercetat biocenoza fr ns ca aceasta sfie soluia nelegerii ecosistemului.

Biotopul, ca parte integrant a ecosistemului, este definit drepttotalitateacondiiilor abioticen care se desfoar existena unei biocenozei a resurselor primarede care depinde existena populaiilor.

Condiii abiotice: temperatur, umiditate, pH, oxigen etcResurse primare: lumina solar ca resurs energetic i srurile minerale,necesare pentru desfurarea procesului de fotosintez; apa

Deci, putem folosi biotopul ca un criteriu de clasificare a ecosistemelor:Ecosisteme terestre, condiiile abiotice fiind determinate de compoziiai umiditatea aerului, de compoziia solului, de micrile maselor deaer, de precipitaii, temperatur etc

Ecosisteme arctice i alpine Pduri de rinoase Pduri de foioase Pduri tropicale Ecosisteme de step Puni tropicale i savana Deerturi

Ecosisteme acvatice, condiiile abiotice fiind determinate de srurileminerale dizolvate n ap, de cantitatea de oxigen dizolvat n ap, devscozitatea apei (de 800 de ori mai dens dect aerul), temperatur,pH etc

Ecosisteme marine i oceanice Ecosisteme din largul mrii

Ecosisteme din zona platformeicontinentale

SISTEMEIZOLATE-nu au

schimburi de energie isubstan cu mediul

NCHISE-au doar schimburi de energie cu

mediul

DESCHISE-au schimburide energie i substan cu

mediul

SISTEME VII(BIOLOGICE)Molecule biologice

CeluleOrganisme(indivizi)

PopulaiiBiocenozeBiosfera

SISTEME NEVII

INDIVIDUALE

SUPRAINDIVIDUALEAICI LUCREAZ

ECOLOGIA!


2/37

Ecosisteme abisale Estuare, lagune, recifi de corali

Ecosisteme dulcicole Lacuri i bli

Fluvii, ruri, praie Zone umede

Biotopul este alctuit din componente ale celor trei sfere anorganiceale Pmntului:litosfera, hidrosferai atmosfera. Structura biotopului cuprinde factorigeografici, mecanici i chimici, care nu au valori fixe, ci acioneaz dup oanumit dinamic. Astfel, existvariaii cu caracter de regim, pe de o parte, i perturbri sau "zgomote", pe de alt parte.

Variaiile cu caracter de regimsunt ritmice avnd astfel un caracter previzibil: de exemplu alternana zi-noapte, fazele lunii, mareele, viiturilefluviilor, succesiunea anotimpurilor etc.Biocenoza modific biotopul, datorit activitii permanente a speciilor care oalctuiesc.

Prin pierderile de ap prin transpiraie, copacii unei pduri menin oumiditate mai mare a aerului dect ntr-un ecosistem agricol;umiditatea pdurii este benefic pentru multe alte specii, att de plantect i de animale dar i pentru om.

Rmele afneaz solul n care triesc, favoriznd astfel ptrundereaoxigenului i totodat, folosind solul ca hran, i menin o structur fin,necesar dezvoltrii bacteriilor, protozoarelor, ciupercilor,

Jneapnul fixeaz stratul subire de pmnd din zona alpin, mpiedicnd astfel erodarea acestuia din cauza ploilor i vntului.

Mlurile depuse pe fundul blilor sunt aerate datorit micriipermanente a oligochetelor i larvelor de insecte care triesc acolo(fenomenul se numetebioturbare).

La nivel planetar, vegetaia este rspunztoare de schimbareafundamental a compoziiei aerului:

Compoziiaatmosferei

La nceputul existenei Terrei

nainte de apariiavieii Astzi

Bioxid decarbon 98% 50% 0,03%Azot 1,9% 50% 78%Oxigen urme urme 20,9%

Datorit fotosintezei, plantele au modificat raportul dintre gazeleatmosferei, crescnd cantitatea de oxigen i reducnd-o pe cea de bioxidde carbon. Aerul pe care-l respirm astzi l datorm plantelor.

Aceast dubl relaie dintre biotop i biocenoz poate fi neleasnumai n cadrul ecosistemului.

Ecosistemul este unsistem ecologiccare integreaz biotopul ibiocenoza. Nu se poate vorbi despreexistenabiotopului n absena


3/37

biocenozei (este un nonsens!) i nici despreexistenabiocenozei n afarabiotopului.

Biocenoza se menine ca sistem deoarece ntre populaiile diferitelor speciicare o alctuiesc existrelaiile interspecifice. n privina ecosistemului, lucrurile sunt mai complicate: biotopul determin oanumit structur a biocenozei iar biocenoza, la rndul ei, modific biotopul.Structura ecosistemului cuprinde deci attrelaiile interspecificect irelaiile reciproce biotop-biocenoz.

Ecosistemul se caracterizeaz prin dou procese fundamentale:Fluxul de energie, iniiat de productori, care preiau energiasolar; energia trece de la productori la consumatori i de laproductori i consumatori la descompuntori iar o parte se pierdesub form de cldur (respiraie). Cantitatea de energie care intr n ecosistem este egal cu cantitatea care iese din ecosistem.Reciclarea nutrienilor , prin preluareanecromaseirezultat dupmoartea productorilor i consumatorilor, de ctre descompuntori.

Aceste procese reprezint, de fapt,funciile ecosistemului .Avnd n vedere capacitatea ecosistemelor de a-i menine funciile, se

face urmtoarea clasificare:(a) Ecosisteme naturale: sisteme care se autontrein, depind total de

energia solar i recicleaz eficient nutrienii minerali; influenaantropic este limitat

(b) Ecosisteme seminaturale: sisteme care se autontrein, depind totalde energia solar i recicleaz eficient nutrienii minerali; influena

antropic este mai puternic i const n exploatarea unor resursenaturale (tiere de copaci din pdure, pescuit industrial etc)(c) Ecosisteme antropizate: funcionarea lor depinde de o cantitate de

energie (energie auxiliar) pe care o primesc din sistemul economicuman (energia necesar pentru irigarea culturilor agricole, energianecesar pentru ntreinerea fermelor zootehnice etc).

Noiunile debiotopi habitatnu sunt sinonime, termenul de habitatavnd o sfer mai larg dect cel de biotop: pe de o parte, habitatul nu esteneaprat contrapus unei biocenoze pentru a forma un ecosistem, ci este ocaracteristic a unei specii (de exemplu, tigrul populeaz habitate nchise -pduri -, iar leul habitate deschise - savane, semideerturi, tufriuri rare), iar pe de alt parte, habitatul cuprinde nu numai factori abiotici, ci i componentebiotice (intestinul subire al omului este habitatul unor viermi parazii - tenia,limbricul etc).

Nia ecologic n natur are loc n permanen o competiie ntre specii, pentru

resursele de hran, locuri de reproducere i adpost. Competiia nu trebuie neleas ca o lupt pentru supravieuire ci ca o adaptare permanent, ca operfecionare fa de condiiile de mediu, astfel nct resursele s poat fimai bine mprite ntre specii.


4/37

n ecologia modern exist principiul conform cruia, n urmacompetiiei, nu are loc excluderea unei specii ci, mai degrab se realizeazconvieuirea acestora.

Are loc o specializare a populaiilor care sunt dependente de aceeairesurs: de exemplu, speciile de corcodei (psri acvatice) din Delta Dunriicare se hrnesc cu pete, pescuiesc la adncimi diferite ale apei i laintervale de timp diferite.

Fiecare specie are o anumit poziie n lanurile trofice, care reflectatt compoziia hranei ct i felul n care este folosit ca hran de alte specii.Ideea locului speciei n natur a stat la baza elaborrii conceptului deniecologic.

Nia ecologic reprezint un set de condiii de mediu care asigurasupravieuirea speciilor. Ea cuprinde dou elemente: Condiiile propriu-zise de mediu n care triete specia;

Rolul speciei ntr-un ecosistem.Dei cuvntulni desemneaz un loc n spaiu, definiia niei ecologice nuare n vedere doar acest sens spaial.

Funciile unei specii sunt legate de diferii factori biotici i abiotici decare specia respectiv are nevoie ca s poat tri. Fiecare din aceti factoriau anumite valori potrivite pentru specia respectiv, diferite de valorilepotrivite altor specii.Pentru 2 specii de peti fitofagi:

n multe lucrri, ca i n vorbirea curent, se folosete noiunea de niliber. Ideea este greit pentru c nia este creat de specie, nu estepreexistent speciei. Nia ecologic este creat de specie. Dispariia uneispecii dintr-o biocenoz nseamn i dispariia niei, adic a tuturor relaiilor interspecifice determinate de indivizii acelei specii.

Nia unei specii include:Spaiul ocupat permanent sau temporar de indivizi (de exemplu, pentruo specie migratoare, traseul de migraie este o component a spaiuluisu vital)Hrana folosit n diferite faze ale ciclului de viaPrdtoriiParaziiiCondiiile abiotice optime

BIOTOPULBiotopul este alctuit din componente ale celor trei sfere anorganice

ale Pmntului:

SPECIA ATemperatura optim 25oC

pH 7,5-8Consum algeSe reproduce n luna iulie

SPECIA BTemperatura optim 20oC

pH 6,5-7,5Consum alge i suspensiiSe reproduce n mai-iunie


5/37

litosfera, hidrosferai atmosfera. Structura biotopului cuprinde factorigeografici, mecanici i chimici, care nu au valori fixe, ci acioneaz dup oanumit dinamic. Astfel, existvariaii cu caracter de regim, pe de o parte, i perturbri sau "zgomote", pe de alt parte.

Variaiile cu caracter de regim sunt ritmice avnd astfel un caracter previzibil: de exemplu alternana zi-noapte, fazele lunii, mareele, viiturilefluviilor, succesiunea anotimpurilor etc.

Organismele se adapteaz la aceste ritmuri i funcioneaz conformunor bioritmuri acordate variaiilor cu caracter de regim: migraiile, intrarea iieirea din hibernare, ciclul diurn al activitii indivizilor etc.

Prin aciunea seleciei naturale vieuitoarele se adapteaz la variaiilecu caracter de regim ale factorilor abiotici care devin astfel limite de toleranale populaiilor respective fa de factorul dat.

Indivizii care reuesc s suporte n condiii superioare celorlalifluctuaiile regulate ale factorilor de mediu au anse sporite de supravieire.

Variaiile neperiodice apar pe neateptate, frecvena i intensitatealor nu sunt predictibile, astfel nct sunt percepute de ctre vieuitoare dreptcatastrofe naturale.

Acestea sunt, de exemplu temperaturile neobinuit de ridicate saudimpotriv exagerat de sczute, secetele prelungite sau ploile toreniale,uraganele, valurile neobinuite (ca de exemplu cele provocate de erupiilevulcanilor submarini) etc. Deoarece depesc limitele de toleran alepopulaiilor de vieuitoare, variaiile neperiodice ale factorilor abiotici eliminun numr catastrofal de mare de indivizi, indiferen de adaptrile acestora.

Variaiile neperiodice sunt factori limitani ai distribuiiei vieuitoarelor.Factorii geografici se refer la caracteristicile i relaiile spaiale ale

unui ecosistem: poziia geografic, altitudinea, expoziia geografic,morfologia ecosistemului.Aceast categorie de factori abiotici exercit o influen indirect asupraecosistemului, prin imprimarea unor particulariti altor factori ecologici:lumina, temperatura, umiditatea .a.

Poziia geograficpe glob (latitudinea i longitudinea) imprimecosistemului caracteristicile specifice zonei climatice n care acesta estesituat. Romnia este situat n zona de clim temperat.

Altitudineanuaneaz condiiile generale date de zona climatic.Urcnd pe culmile Carpailor se ntlnesc condiii de clim mai aspre dect laes, amintind de cele din taigaua siberian i chiar de cele din tundra polar.

Expoziia geograficjoac un rol extrem de important n numeroaseecosisteme. Ecosistemele situate pe pante cu expuneri diferite la soare saufa de vnturile dominante se deosebesc profund ntre ele. Pentru a vconvinge examinai n teren sau pe hart vegetaia de pe dou pantemontane cu expoziie opus (nord-sud, sau est-vest).

Morfologia ecosistemului este de asemenea un factor care influeneazprofund desfurarea vieii biocenozei. Gradul de sinuozitate al liniei rmuluieste de exemplu un factor cu repercursiuni profunde asupra vieii dintr-o balt.

Factorii mecanici sunt reprezentai de efectele micrii aerului (vntul)i apei (cureni, valuri).

Vntul reprezint micarea maselor de aer (cureni aerieni ), care decele mai multe ori se produc paralel cu suprafaa pmntului. Condiiile locale


6/37


7/37

Pe de alt parte, o specie care la se produce 2-3 generaii pe an (deexemplu gndacul din Colorado, binecunoscutul duntor al cartofului), nureuete s produc dect o singur generaie pe an la munte, undetemperatura medie anual este mai sczut.

Din acelai motiv, n anii cu temperaturi ridicate se nmulesc multanumii duntori pretenioi la temperatur, n timp ce n anii cu temperaturisczute aceste specii nu creaz probleme.

Focul este - contrar aparenelor - nu doar un factor destructiv, ci i unputernic element de control al structurii anumitor ecosisteme.

Savanele africane i menin fizionomia caracteristic cel puin n partedatorit incendiilor naturale (dei n ultimele secole contribuia omului ladeclanarea acestor incendii nu este de neglijat): n lipsa focului, arborii s-ar ndesi i savana s-ar transforma ntr-un teren mai mult sau mai puin mpdurit. Incendiile naturale periodice sunt importante i n controlul structuriibiocenozelor de step, precum i n cazul anumitor tipuri de pduri.

Luminaeste poriunea vizibil a radiaiilor electromagnetice, culungimea de und cuprins ntre 4000 - 7000 A. Importana ecologic aluminii este dubl - energetic i informaional. Radiaiile luminoase permitpercepia informaiilor din mediul nconjurtor pe cale vizual, prin intermediulorganelor vizuale. Din punct de vedere energetic, lumina solar st la bazavieii de pe Pmnt prin producia primar realizat de plantele verzi prinprocesul de fotosintez

Alternana zi-noapte, precum i lungimea diferit a zilei corelat cumersul anotimpurilor din zonele neecuatoriale a dus la reacii complexecunoscute sub numele de fotoperiodism. Vieuitoarele "tiu" cnd vine iarnasau primvara pe baza modificrii lungimii zilei, astfel nct toamna sepregtesc pentru iernare, iar primvara pentru cuibrit, reproducere etc.

Apa i umiditateasunt indispensabile vieii: toate procesele metobolicese desfoar n prezena apei. Dac n ecosistemele acvatice apa nu poatedeveni un factor limitant (ns calitatea acesteia poate fi extem deimportant!), n ecosistemele tereste apa este rspndit extrem deneuniform. Principalele surse de ap pentru ecosistemele terestre suntprecipitaiile, umiditatea aerului, apa subteran i din sol.

Umiditatea aerului este determinat de cantitatea de vapori dinatmosfer. Umiditatea atmosferic, mpreun cu precipitaiile i apa din sol (acrei cantiate este la rndul ei influenat de natura solului) se afl ntr-ostrns interdependen i joac un rol hotrtor n determinarea tipului de

vegetaie care se instaleaz n respectivul ecosistem.Factorii chimici sunt compoziia ionic, salinitatea, oxigenul iconcentraia ionilor de hidrogen (pH-ul).

Compoziia ionica biotopului este un important factor ecologic pentrudesfurarea fotosintezei care la rndul su st la baza produciei primare aecosferei. Principalii nutrieni minerali fr care producia vegetal nu esteposibil sunt azotul, fosforul i potasiu.

Apa marin conine mai muli cationi (n ordinea ponderii acetia sunt:sodiu Na+, magneziu Mg++, calciu Ca++, potasiu K+, stroniu Sr +) i anioni(enumerai tot n ordinea ponderii lor: clor Cl-, sulfat SO4--, brom Br -, carbonatCO3--).


8/37

Apele dulci prezint o compoziie ionic total diferit de anioni(carbonat, sulfat, clor) i cationi (calciu, magenziu, sodiu, potasiu). Pe de altparte, concentraia n ioni a apelor dulci este extrem de variabil n timp ispaiu, comparativ cu compoziia oceanului planetar care este extrem destabil.

Salinitateareprezint greutatea elementelor solvite exprimat ngrame; experimental, salinitatea se determin n vacuum, la 480C. Apamarin standard are o salinitate de 35 g/l. n Marea Neagr, datorit aportuluide ap dulce al unor fluvii mari (Dunre, Nipru, Nistru), salinitatea apelor desuprafa se reduce la 17-18%;

Oxigenul se gsete n straturile inferioare ale atmosferei n concentraiaconstant de 20,95%, astfel nct nu constituie un factor limitativ pentruecosistemele tereste. Dificulti de aerare apar doar n medii extreme - lamarile altitudini, unde presiunea atmosferic scade, sau n sol unde n funciede adncime i de porozitatea solului cantiateatea de oxigen poate s sereduc.

Pentru ecosistemele acvatice cantitatea de oxigen disponibilorganismelor sufer importante fluctuaii, att cu caracter de regim, ct i cucaracter de zgomot. Alturi de temperatur i salinitate, oxigenul esteprincipalul facor abiotic de control al ecosistemelor acvatice.

Solubilitatea oxigenului n ap este relativ sczut i este puternicinfluenat de temperatur, salinitate i presiunea atmosferic. Fluctuaiile ntimp i spaiu ale concentraiei oxigenului dizolvat n ap este ns puternicinfluenat i de ali factori biotici i abiotici:

eliberarea oxigenului de ctre macrofitele acavtice ifitoplancton, n procesul de fotosintez;

consumul de oxigen de ctre toate organismele acvatice, nprocesul de respiraie; adncimea i stratificarea apei; micrile apei (curgere, cureni, valuri, convecie termic etc.); ncrctura apei n substan organic; ncrctura apei cu ageni puternic reductori (H2S, FeS etc.).

BIOCENOZA

Biocenozaeste alctuit din populaii legate teritorial iinterdependente funcional, astfel nct se produce acumulare, transformare itransfer de substan, energie i informaie. ntre diferitele populaiicomponente ale biocenozei exist relaii interspecifice.

n acelai timp, ntre indivizii aceleai populaii exist relaiiintraspecifice.

Structura biocenozei se refer nu numai la elementele salecomponente, ci i la relaiile spaiale i temporale dintre aceste elemente.Speciile biocenozei aparin la trei mari grupe funcionale: productori,consumatori i reductori (descompuntori).

Pentru aprecierea rolului diferitelor populaii n funcionarea biocenozei,

proporiile acestora trebuie exprimate att numeric ct i n biomas.


9/37

Organismele mici, dei au o biomas total mai redus, au o activitatemetobolic mai intens i determin desfurarea mai rapid a proceselor demineralizare, n timp ce organismele mari au un rol mai important nacumularea de biomas.

Alte componente importante ale structurii biocenozei sunt distribuia nspaiu a populaiilor i dinamica n timp a tuturor parametrilor biocenozei.

Indicii structurali ai biocenzei servesc la caracterizarea cantitativ aacesteia: frecvena, abundena relativ, dominana, constana, fidelitatea,indici de afinitate biocenotic, echitabilitatea, diversitatea speciilor.

Relaiilor specifice biotop-biocenozCirculaia substanelor prin ecosistem formeaz cicluri biogeochimice

locale. La nivelul ecosferei exist cicluri biogeochimice globale. Ciclurilebiogeochimice sunt dependente (calitativ i cantitativ) de structura biocenozeii a biotopului.

Structura trofic are un rol preponderent deoarece lanurile toficereprezint cile principale ale circuitului biogeochimic. Energia solar fixat deecosistem prin interemdiul productorilor primari este cea care pune nmicare circuitul biogeochimic. Particularitile biotopului imprim trsturispecifice circulaiei de substan, energie i informaie prin biocenoz.

Astfel, de exemplu nlacuri , biotopul influeneaz biocenoza princantitea disponibil denutrieni anorganici - n primul rnd fosforul i azotul.Sursele de alimentare i circuitul local difer de la un nutrient la altul.

Fosforul este antrenat n apa lacului de apelor curgtoare care sevars n el i provine din surse multiple:

dezagregare rocilor eruptive (apatita); ngrmntele administrate pe terenurile agricole scurgeri menajere anumite cantiti de nutrieni ajung n lacuri odat cu apa dinprecipitaii; petii care migreaz din mri i oceane n apele dulci (somonii,de exemplu) constituie o surs nsemnat de fosfor.

Cea mai mare cantitate de fosfor din ecosistemul lacului este ncorporat n biomas sau fixat pe suspensii; n apa lacului este dizolvat35-40% din fosforul total existent n ecosistem. Fosforul din lac este antrenat n circuitul biogeochimic local care const din dou cicluri interconectate: circuitul biologic determinat de metabolismul algelor din fitoplancton; circuitul geochimic determinat de interaciunea sedimentelor cu compuii

fosforului dizolvai n ap.

Cicuitul biologic este rapid (cca. 10 zile vara i cam 30 zile iarna):fosforul asimilat de ctre fitoplancton este mineralizat rapid dup moarteavieuitoarelor prin intervenia bacteriilor de pe fundul lacului; fosforul astfeleliberat este din nou asimilat de ctre plante. Prin consumarea alegelor dectre zooplancton i apoi a acestuia de ctre peti, fosforul circul prin ntreaga reea trofic. n funcie de dinamica biocenozei, cantitatea de fosfor dizolvat este aproape de zero (cnd algele se nmulesc n mas), sau atinge

cote maxime n perioadele anului nefavorabile dezvoltrii fitoplanctonului.


10/37


11/37

n ciclurile biologice terestre apare o important stocare (acumulare) anutrienilor n esuturile mecanice de lung durat ale plantelor (trunchiuri,rdcini); acest fenomen este deosebit de accentuat n ecosistemeleforestiere. Reciclarea elementelor la plantele lemnoase este mult mai lentdect la plantele acvatice.

Relaiile trofice din cadrul biocenozei Structura trofica unei biocenoze reprezint rezultatul relaiilor de

nutriie dintre speciile componente. Speciile biocenozei depind trofic unele dealtele i nu pot exista independent. Din punct de vedere funcional se distingtrei mari categorii de specii: productori, consumatori i descompuntori.

Productorii de substan organic (sau productorii primari ) suntreprezentai de organismele autotrofe: n primul rnd plantele verzi, apoibacteriile fotosintetizante i, n al treilea rnd, bacteriile chemosintetizante. ncadrul procesului de fotosintez, plantele verzi convertesc cu ajutorul clorofileienergia solar n energia legturilor chimice ale substanelor organice pe carele sintetizeaz din compui anorganici ai biotopului (ap, dioxid de carbon,compui cu azot, cu fosfor etc.).

Consumatorii sunt reprezentai de animalele din biocenoz i, nfuncie de hrana consumat se disting:

consumatori primari consumatorii secundari consumatori teriari i de ordin superior

La aceste categorii de consumatori se adaug cteva tipuri de consumatorispecializai n valorificarea substenei organice moarte pregtind-o astfelpentru intervenia mai eficient a celui de al treilea compartiment trofic major al biocenozei (descompuntorii): detritofagii- animale (viermi, miriapode, crustacei, molute, acarieni,

insecte) care se hrnesc cu substan organic moart (detritus organic),grbind astfel descompunerea acesteia;

necrofagii- animale specializate n consumarea de cadavre; coprofagii- animale specializate n consumarea dejeciilor altor animale (n

special cele provenind de la ierbivore); saprofagii- ciuperci (fungi) care se hrnesc prin absorbia substanelor

nutritive din materia organic moart de provenien vegetal sauanimal.

Descompuntorii sunt reprezentai prin bacteriile i fungi care

degradeaz substanele organice provenite din cadavre, excremente sau altedeeuri organiceNivelul trofic este definit ca grupa de specii (populaii) care se situeaz

la aceeai distan fa de productorii primari, care constituie primul niveltrofic. Pe al doilea nivel trofic se situeaz fitofagii i detritofagii, pe al treileanivel consumatorii de ordinul II .a.m.d. Nivele trofice nu reprezint oclasificare a speciilor, ci a funciilor trofice ale acestora.Prin regimul lor de hran multe specii sunt plurifuncionale, situndu-seconcomitent pe mai multe nivele trofice. Dup cum exist animale omnivore -care se hrnesc att cu produse de origine animal ct i produse de originevegetal - exist i plante verzi carnivore (de exemplu, roua-cerului, otrelul-de-balt), care fac fotosintez n mod normal, ns deoarece triesc n mediisrace n sruri minerale (turbrii, de exemplu), i completez necesarul de


12/37

sruri minerale capturnd i digernd animale mrunte, ndeosebi insecte. nasemnea cazuri specia trebuie ncadrat la mai multe nivele trofice, nproporii corespunztoare cu cele ale surselor de biomas consumate.

Piramida trofic (piramida ecologic) este reprezentarea grafic anivelelor trofice n funcie de numrul de indivizi ( piramida numerelor ) sau abiomasei acestora ( piramida biomaselor ).

Piramida energeticexprim raporturile dintre nivelele trofice prinproducia biologic.

Lanurile troficesunt cile prin care se produce transferul de substani energie prin ecosistem. Numrul de verigi ale lanurilor trofice este variabil, n general variind ntre 3-4 i 5-6.

Reeaua troficeste rezultanta interconectrii lanurilor trofice dinbiocenoz. n natur, practic nu exist populaie care s consume un singur fel de hran sau s aib un singur duman. Astfel, substana, energia iinformaia circul prin ecosistem printr-un pienjeni complex de relaiimultilaterale contradictorii.

Persistena i prosperitatea unei populaii depinde de nenumrateinteraciuni de care de regul nu devenim contieni dect n momentul ncare ceva nu funcioneaz conform ateptrilor.

Este binecunoscut exemplul trifoliului introdus de colonitii britanici nNoua Zeeland unde cultura acestei valoaroase plante furajere a decurs ncondiii excelente datorit climei asemntoare. Singura problem era c nNoua Zeeland trifoiul nflorea, dar nu producea semine, datorit lipseiinsectelor polenizatoare (bondarii). n condiiile n care transportul pe corbiidura luni de zile i cantitile de semine trasportate erau limitate, preulacestora era enorm la antipozi, astfel nct s-a gsit o soluie mai economic: n Noua Zeeland au fost introdui bondarii, care s-au aclimatizat n bunecondiii i au asigurat producia local de semine.

Studiul lanurilor trofice este deosebit de laborios i se face prin diversemetode, cum ar fi: observaia direct; analiza coninutului tubului digestiv; analiza resturilor de hran ale rpitoarelor; metoda izotopilor radioactivi, folosii n marcarea resursei trofice.

INTERACIUNI-INTERRELAII

Nevoi fundamentale pentru orice organism:Procurarea apei (apa este absolut necesar pentru a exista mediul n carese desfoar reaciile chimice)Procurarea hranei (pentru asigurarea energiei i pentru substanele careintr n lanul de reacii chimice)

Toate organismele i dezvolt strategii care s le asigure accesul la resurse(adesea insuficiente) i spaiu vital.Cunoaterea

interelaiilor

Managementul conservrii populaiilor.Controlul populaiilor.


13/37


14/37


15/37

( consumatoarele de seminte) beneficiaza de o hrana bogata in hidrati decarbon si uleiuri. Acestea beneficiaza de o hrana usor de digerat , cu oconcentratie mare de azot care altfel ar alimenta procesul de germinatie. Alteierbivore au gasit calea de a folosi energia continuta intr-o biomasa greu dedigerat.

Carnivorelereprezinta categoria consumatorilor secundari sau tertiarisi ele folosesc energia ierbivorelor sau a altor animale. Carnea contine inprimul rand proteine si grasimi care pot fi usor degradate si care sunt bogatein nutrienti importanti. Carnivorele au un tractus digestiv scurt si pot digerahrana relativ rapid. Totusi ele consuma multa energie pentru capturareaprazii, cost care pentru ierbivore este minim.

Observatie. Strategiile diferite ale ierbivorelor si carnivorelor pentruprocurarea hranei se reflecta in diversitatea de relatii din biocenoza. Acestestrategii sustin structurile disipative ale ecosistemului.

Omnivorelenu pot fi incadrate intr-un lant trofic liniar si energia nuformeaza o succesiune simpla de secvente. Strategia omnivorelor este cuatat mai complexa cu cat unele din ele pot consuma plante sau animalemoarte (scavengeri). Unscavenger (hoitar) deturneza energia dintr-un lanttrofic bazat pe descompunere aducand-o intr-un alt lant trofic bazat peierbivore.

Se pot distinge doua cai principale de scurgere a energiei printr-unecosistem:

1. de la ierbivore la carnivore (grazing food chain)2. de la descompunatori la carnivore (decomposer food chain

)Aceste doua categorii de lanturi trofice sunt permanent interconectate.Cantitatea de energie care se scurge pe aceste cai depinde de tipul deecosistem. In multe ecosisteme o mare parte a productiei primare intra inlanturile trofice ale descompunatorilor Totusi, in unele ecosisteme acvatice oproportie insemnata a fitoplanctonului este consumata de ierbivore.Dimpotriva, in ecosistemele terestre, doar 10% din productia primara esteutilizata de ierbivore. Ceea ce ramane ( cantitatea globala este de 103,5miliarde tone) alimenteaza lanturile trofice ale descompunatorilor. Astfel,aceste lanturi trofice sunt cele mai importante cai prin care enrgia trece inrestul ecosistemului.

EFICIENTA ENERGETICADatorita faptului ca o buna parte din productia fiecarui nivel trofic este folositade descompunatori,retelele trofice descompunatoaresunt cele mai maricomponente ale ecosistemelor. Plantele produc celuloza si lignina care suntgreu de digerat. Animalele produc cochilii, valve, par,gheare, copite care trecnetransformate prin tractul digestiv al consumatorilor. Deoarece implica otransformare, orice transfer al energiei de la un organism la altul duceinevitabil la unele pierderi de energie.Din energia care este asimilata o mareparte este utilizata in procesele metabolice - formarea, mentinerea sidegradarea celulelor.

Eficienta asimilatiei = energia asimilata ( A ) / energiaconsumata ( C )Aceasta ecuatie exprima proportia de energie preluata de un consumator dinhrana (dieta) sa. In mod similar se poate calcula eficienta fotosintezeifolosindu-se ca baza cantitatea de energie care ajunge la suprafata frunzelor.


16/37

Simpla extensie a ecuatiei de mai sus ne permite sa estimam cata dinenergia consumata este fixata in noi tesuturi:Eficienta productiei = energia fixata in tesuturi (P) / energiaconsumata ( C)

Cantitatea de enrgie asimilata care este convertita in tesuturi exprimaeficienta cresterii:Eficienta cresterii = energia fixata in tesuturi (P) / energia asimilata(A)Eficienta ecologica depinde de costurile metabolice. Astfel, homeotermele( endotermele) - pasarile si mamiferele, au costuri metabolice foarte mari carepot ajunge la 90 % din energia lor, folosita pentru mentinerea temperaturiicorpului la valori constante. Poikilotermele ( poikilos = variat) sau ectotermelepot folosi o mai mare parte din energie pentru productie ele neavand acestecosturi de mentinere a temperaturii corpului la valori constante.

In general, cu cat organismele se afla mai aproape de capatul lantuluitrofic eficienta asimilatiei este mai mare mai ales datorita calitatii hranei.Ierbivorele pot beneficia de o mare cantitate de hrana vegetala dar o treimedin aceasra este celuloza si atunci ele au nevoie de ajutorul unor bacteriisimbionte adapostite in intestin. Eficienta asimilatiei ierbivorelor este in jur de10 % si ele sunt nevoite sa consume cantitati mari de vegetale ca sa-sisatisfaca nevoile energetice.

Carnivorele pot atinge, in cazuri exceptionale o eficienta a asimilatieide 90 % dar oricum, valorile sunt in general mult mai mari in comparatie cuierbivorele. Ele mananca putin si destul de rar.

Eficinta productiei variaza de asemena in functie de pozitia din lantultrofic. In cazul nevertebratelor terestre ierbivorele au o eficienta de 21 - 39 %iar carnivorele 27 - 55 %. Poikilotermele au o eficienta a productiei intre 10 si55 % iar homeotermele doar 1 - 3%.

Eficienta productiei la cateva grupe de animale:Homeoterme

insectivore 0,9 %pasari 1,3 %mamifere mici 1,5 %alte mamifere 3,1 %

Poikilotermepesti si insecte sociale 9,8 %nevertebrate ( fara insecte) 25 %

insecte nesociale 40,7 %Nevertebrate ( fara insecte)ierbivore 20,8 %carnivore 27,6 %detritivore 36,2 %

Insecte nesocialeierbivore 38,8 %detritivore 47,0 %carnivore 55,6 %

Aceste cifre ar putea argumenta ca pentru carnivore conditiile de viata ar fimai avantajoase. Totusi,cea mai mare parte a biomasei planetei este vegetalasi astfel exista mai multa energie disponibila pentru ierbivore decat pentru


17/37

carnivore. Atunci cand energia se gaseste in cantitate mica strategiapoikilotermelor este mai buna decat cea a homeotermelor.

Valorile eficientei ecologice explica de ce energia disponibila descresterapid in lungul unui lant trofic. Pentru un lant trofic carnivor format din 3 - 4verigi este necesara o energie initiala fixata in plante de 10.000 ori mai maredecat cea care ajunge la capatul lantului. De pilda, din productia primara aunei pajisti, populatia de nevastuici care se hraneste cu soarecii careconsuma plante fixeaza doar 0,0026 %.

REDUCATORII ( DESCOMPUNATORII)Descompunatorii sunt esentiali pentru rolul pe care-l au in reciclareanutrientilor si pentru rdirectionarea energiei de la materia organica moartainapoi la sistemele vii.O parte importanta a productiei primare rezulta subforma unor componenti nedigerabili care sunt mai intai prelucrati decompartimentul descompunatorilor si dupa aceea sunt disponibili altor consumatori. Acesti descompunatori inlocuiesc enzimele lipsa aleconsumatorilor. Este vorba fie de fungi ori bacterii care pot fi cultivate incuiburile de termite si furnici sau care traiesc in tractul digestiv al unor consumatori.

Rimele sunt descompunatori remarcabili care pot transforma detritusulin humus cu o rata de 50 -170 tone/ha/an. In ecosistemele terestre, litieracuprinde descompunatori din diferite grupe de nevertebrate ca acarieni, larvede insecte, miriapode, nematode. Hifele fungilor degradeaza in specialmateria organica saraca in azot.

Un gram de sol contine cam 9. 000. 000 bacterii care pot apare intr-osuccesiune de specii dupa ce solului I se adauga material organic. Multenevertebrate folosesc bacteriile ca adjuvanti in procesele lor digestive.

Rumegatoarele.Unele ierbivore mentin relatii simbiotice care le permit sa foloseasca energiacontinuta in celuloza. Toate animalele adapostesc in intestinul lor comunitatide bacterii dar rumegatoarele si-au dezvoltat un sistem remarcabil carefermenteaza biomasa vegetala in conditii de anaerobioza. Stomaculrumegatoarelor este compartimentat si contine 100 - 1000 milioane bacterii/mlca si protozoare care se hranesc cu aceste bacterii. Este o adevarata reteatrofica adapostita de gazda. Aceasta mentine conditii optime pentru simbiontiprin producerea unei mari cantitati de saliva alcalina si prin consumarea uneicantitati suplimentare de hrana vegetala necesara bacteriilor. De asemenea,

prin secventa asigurata de compartimentele stomacului, rumegatoareledescompun materialul vegetal in particule din ce in ce mai mici ceea ce oferabacteriilor o suprafata mare de lucru.

Microorganismele s-au specializat pentru diferite tipuri de componentivegetali si formeaza adevarate ghilde trofice. Astfel, exista grupul bacteriilor celulozolitice si cel al bacteriilor amilolitice ca si un grup capabil sa degradezeatat celuloza cat si amidonul. Acizii lactic, butiric, propionic si acetic rezultati inurma fermentatiei sunt agsorbiti de sistemul vascular al rumenului. Bioxidul decarbon si metanul sunt eliminate ca gaze. Proteinele continute in hranavegetala sunt descompuse la amino-acizi in ultima camera a stomacului(abomasum) care, spre deosebire de camerele anterioare are un pH acid.Bacteriile care ajung aici mor si servesc ca hrana proteica ( un procentinsemnat).


18/37

Costurile energetice pentru mentinerea acestor culturi de bacterii suntconsiderabile.Fanul contine peste 30% celuloza si este o hrana avantajoasapentru rumegatoare ca si pentru simbiontii lor. Aceasta relatie rumegatoare-bacterii este utila omului deoarece productia obtinuta prin cresterea vitelor este superioara celei a porcinelor sau pasarilor ( vitele convertesc 20% dinenergia bruta in productia de biomasa).Bugetul energetic al unui organism rumegator Input energie 100%gaze 8%dejectii 27%Asimilatie 64

urina 3%Metabolism 61%respiratie 35%miscare 6%Productie 20%

LUNGIMEA LANTURILOR TROFICEIneficienta transferului de energie si pierderile inevitabile care insotesc fiecaretransformare demonstreaza ca pentru nivelurile trofice superioare estedisponibila foarte putina energie. Astfel, energia de 208.000.000 kJ avegetatiei ajunge la soareci la valoarea de 21.714 kJ iar la nevastuici la 546kJ. Aceste valori pot fi reprezentate sub forma unei piramide.

Acest lant are doar trei verigi. Lanturi trofice mai lungi sunt rare innatura si nu depasesc cinci verigi. Aceasta lungime este limitata de eficientaenergetica a populatiilor (speciilor) componente. Din aceasta cauza ar fi deasteptat ca lanturile trofice formate din poikiloterme sa fie mai lungi decat celeformate din homeoterme. Dar, observatiile si experimentele au demonstrat cadiferentele sunt mult mai mici decat se credea.

Poate ca lungimea lantului trofic este controlata de productia primara aecosistemului. Daca ar fi asa ar trebui ca in ecosistemele cu o productieprimara mare sa gasim lanturi trofice mai lungi. In acest scop s-au comparatlanturi trofice din padurea tropicala umeda cu cele din tundra si nu s-au gasitdiferente semnificative. Media a ramas in jur de 4 verigi. Experimental s-auadaugat cantitati de litiera in comunitati simple dar aceasta nu a dus lacresterea lungimii lanturilor trofice.

Se pare ca trebuie sa fie luate in consideratie anumite trasaturi alelanturilor trofice pentru a putea explica limitarea lungimii lor. Consumatorii au

tendinta de a fi tot mai mari si mai putini cu fiecare veriga a lantului trofic.Carnivorele mari au nevoie de teritorii foarte mari pentru procurarea hranei(prazii). In general, organismele de pe nivelele trofice superioare tind sa fielongevive, intarziind reproducerea pana in stadii tarzii ale ciclului lor de viata.

Multe din aceste caracteristici rezulta din cresterea dimensiunilor siacesta poate explica de ce lanturile trofice nu sunt prea lungi. Un predator devarf are anumite limite de dezvoltare in populatii mari deoarece ar aveanevoie de prea multa energie pentru a se mentine la un nivel optim. Deasemenea, intre predatori exista o permanenta competitie pentru hrana si eitrebuie sa mentina nivelul ierbivorelor care le servesc drept hrana. In ciudaabundentei biomasei vegetale din multe ecosisteme numarul ierbivorelor poate scadea daca sunt consumate peste o anumita limita.Tendintele care se observa in lungul lanturilor trofice:


19/37


20/37

Cu toate acestea, prin compararea unui numar mare de reteletrofice s-a observat ca anumite structuri se repeta.Structura trofica aretelei -modificarile in abundenta si marime in lungul unui lant trofic- se repetain diferite ecosisteme. S-a dovedit ca proportia predatorului in raport cu pradaeste constanta. La fel este si proportia consumatorilor din fiecare nivel trofic,care nu depinde de numarul total de specii din retea. Lanturile trofice sunt maiscurte in habitatele mici,fragmentate sau in cele frecvent deranjate.

Ce anume determina aceste modele? Unele depind de organizareaierarhica a speciilor si de pozitia in lanturile trofice. Modelele realizate pecomputer au aratat ca exista o limita a numarului de specii dintr-o reteatrofica. Luand in consideratie marimea populatiilor si intensitateainteractiunilor dintre specii modelul prognozeaza ca o specie invadatoare vaavea dificultati mari sa se fixeze intr-o retea care are un numar mare despecii. Ce se intampla daca un predataor incearca sa invadeze o comunitatebine dezvoltata? Pentru a capata acces la o specie prada trebuie sa intre incompetitie cu un predator care este deja prezent aici. Aceasta insemna ca vacreste competitia interspecifica, aceasta va deveni mai intensa pentru multespecii care au aceeasi pozitie trofica si aceasta va determina dificultati pentrutoate speciile.

In mod asemanator, interactiunile dintre nivelele trofice vor determinaanumite caracteristici ale retelei. Se apreciaza canumarul speciilor predatoare este un bun element de evaluare a numarului speciilor prada,mai bun ca alte metode de evaluare.

BIOAMPLIFICAREA, BIOACUMULAREA SI BIOCONCENTRAREALanturile trofice au proprietatea de a concentra poluantii astfel incat fiecarenivel succesiv este amenintat de o doza mai mare.

Exemplul clasic este cel al DDT ( diclor-difenil-tricloretan) care, dupace a fost folosit cativa ani pentru combaterea insectelor a afectat gravpopulatiile unor pasari rapitoare. Procesul este destul de complicat.Bioamplificarea(biomagnification)apare daca concentratia poluantului estemai mare in organismul unui consumator sau a unei plante decat in hranaconsumatorului sau in sol. Aceasta se masoara prinfactorul de concentrare.

CF = concentrarea poluantului in consumator/ concentrarea poluantuluiin hranaDaca CF> 1 atunci este vorba de un proces de bioamplificare. Dacaincludem atat hrana cat si apa ca o resursa pentru organismele acvaticeatunci ne referim labioacumulare( bioaccumulation).Bioconcentrarea( bioconcentration) se refera numai la preluarea poluantului din apa.Ecuatia de mai sus este echivalenta celei a eficientei asimilatieiutilizata pentru masurarea transferului de energie. Un poluant mobil trofic( deci, transportat prin hrana) va urma exact calea energiei intr-o retea trofica.

Deci, ce anume masuram? In primul rand, toti acesti termeni suntdependenti de timp: nivelul poluantului in hrana se schimba mereu, la fel ca siin organismul consumatorului. Factorul de concentrare are sens numai dacaasimilatia si bioacumularea se afla in echilibru.Se poate masura concentratiapoluantului in tot corpul sau doar in acele tesuturi care vor deveni o parte dinhrana nivelului trofic urmator. De asemenea, exista multi consumatoriomnivori si pentru a stabili exact hrana care contine poluantul ar trebuiinvestigata intreaga retea trofica.


21/37

Procesul de bioamplificare nu este chiar atat de raspandit dupa cum s-ar crede. Pentru a fi in echilibru cu hrana sa un consumator trebuie sa tinaseama de concentrarea resursei trofice ( in sens calitativ) si pentru o valoarea CF > 1 ar trebui sa manance mai mult decat pierde ( ceea ce nu se intamplaintotdeauna). Un alt factor este marimea corpului: animalele mari manancamai mult si astfel pot consuma mai mult poluant. Animalele mai mari, aflate lacapatul lantului trofic pot avea o concentrare mai mare de poluant pur sisimplu pentru ca sunt mai mari si nu pentru ca au o anumita pozitie din punctde vedere trofic.

Multi compusi organici pot fi degradati de animale si ceea ce semasoara la un moment dat nu este nivelul real al asimilatiei.

Chiar daca substanta poluanta nu este degradata demonstrareafenomenului de bioamplificare necesita luarea in consideratie a mai multor factori. Astfel, s-au masurat concentratiile de zinc si plumb in cateva lanturitrofice dintr-un ecosistem de campie contaminat cu deseurile unei exploatariminiere ( Derbyshire, Anglia) si s-a observat ca nu exista conmcentratiisemnificativ mai mari la capetele acelor lanturi trofice. Carnivorele de varf dinacest ecosistem, chitcani din genulSorex , nu au concentrat in organismul lor zincul sau plumbul pana la valori mari. S-a luat in consideratie si faptul cazincul este necesar organismelor deoarece intra in structura multor enzime iar eventuala bioamplificare ar putea fi determinata de un proces fiziologicnormal.

Aceste fenomene de bioamplificare nu reprezinta o regula. Ele potapare in anumite cazuri ( vezi DDT) dar cercetarea lor implica studiereaintregului sistem ecologic.

SISTEME CONTROLATE DE OM

Caracteristici: lanturi trofice foarte scurte, manipularea productiei primare si aproductiei secundare. Exista parerea ( Jacob Bronowski, citat de Beeby siBrennan, 1997) ca treceerea de la o agricultura nomada la cea de sat a fostsingurul si cel mai mare pas in evolutia omului ( ascent of man). Ulterior,sporirea abilitatii in folosirea sistemului agricol a fost doar un factor care aincurajat proliferarea.

Sistemulhunter-gathering(vanator-culegator) este inca practicat inzonele tropicale si subtropicale. Desi nu permite un nivel ridicat numeric alpopulatiei care il practica, acest sistem reprezinta o strategie de hranireviabila si durabila. Randamentul este mare, energia obtinuta fiind cam de 10ori mai mare ca energia folosita.

Sistemulnomadic pastoralism(pastori nomazi) este intalnit la laponicare sunt crescatori de reni ca si la populatii din Iran si Irak care cresc oi sicapre.

Sistemultranshumance (transhumanta) are o lunga traditie. Necesitao buna integrare a societatii umane deoarece cei care sunt pastori trebuie safie sustinuti de cei care raman in sate.

Sistemulinfield-outfield( cresterea animalelor pe scara mica): campcultivat intensiv si pasuni pentru animale ( proportia este de 1 : 10). Prinfolosirea acestui sistem fermierii obtin profit (in sens de return) de la pasune,exploatandu-i productivitatea si nutrientii, cu putine investitii.In contrast,pajistea cultivata ( infield grassland) necesita cosire. In timp ce septelul pastepasunea (extensive lands of the outfield) pajistea este lasata sa creascacateva saptamani in vederea recoltarii fanului. Dupa ce plantele au ajuns la


22/37

maturitate si semintele au fost raspandite sunt recoltate. Dupa cosire, septeluleste lasat sa pasca pentru a facilita reciclarea nutrientilor din sol si aceastapermite mentinerea unei biodiversitati remarcabile : pe un metru patrat de solcalcaros de pajiste pot creste 40 specii de plante.

DE CE CRESTEM ANIMALE?Costurile metabolice si eficienta variabila a fiecarui nivel trofic semnifica faptulca energia este pierduta cu fiecare transfer in lungul lantului trofic. Se poatepune astfel intrebarea de ce nu renuntam la veriga ierbivorelor mari si nufolosim direct productia primara ? In felul acesta nu am recupera oare maimulta energie din cantitatea intrata in sistem?

Noi suntem omnivori si dpdv fiziologic nu suntem capabili sa folosimdirect plantele in alimentatie. Ierbivorele mari pe care le crestem pasuneazasuprafete mari si concentreaza energie in tesuturile lor. Exista si un argumentecologic: pasunile trebuie sa fie pasunate pentru a se mentine iar terenurilede tip outfield ar necesita costuri prea mari pentru cultivare fiind in generalpietroase ori cu un relief accidentat.

In ciuda complexitatii structurale limitate, comunitatile de ierburi pot fifoarte productive.

Septelul controleaza aceste comunitati si functioneaza ca niste speciicheie. Exista totusi doua aspecte negative: suprapasunatul si subpasunatul.Oile sunt cunoscute ca efectuind un pasunat peste limita de suportabilitate apasunii. Un pasunat moderat mentine o stare de dezechilibru care favorizeazacomunitatea. Pe de alta parte,lipsa pasunatului poate duce la formarea detufarisuri si ulterior favorizeaza evolutia spre stadiul de padure.

Funciile ecosistemului Calitateafactorilor de mediu ap, aer, sol, faun i flor, aezrile

umane (sntatea populaiei umane)- este dependent de buna funcionare aecosistemelor, naturale sau antropizate.

Amintim capacitatea de autoepurare a apelor datorat funcionriicompartimentul descompuntori care mineralizeaz materiile organicedeversate; capacitatea pdurii de a filtra i purifica aerul datorit stratului densde productori primari (plantele); rolul microorganismelor, rmelor, larvelor deinsecte n meninerea structurii solului; conservarea unor specii de faun iflor n cadrul ecosistemelor protejate; rolul vegetaiei n orae.

Productorii primari, acvatici sau teretri, preiau energia solar prin

procesul de fotosintez i o fixeaz n legturile chimice ale substanelor organice pe care le sintetizeaz.Consumatorii au la dispoziie hrana fabricat de plante iar energia

coninut n aceast hran este energia solar.Carnivorele de vrf folosesc energia przilor i aceast energie este la

origine tot energia solar.Energia se acumuleaz n anumite substane numite macroergice

(acidul adenozin trifosforic ATP, glucoz etc) care se pot desface uor nprile lor componente elibernd energia necesar micrii, hrnirii, creteriipuilor, reproducerii.

Practic, toat energia care intr n ecosistem prin poarta numitproductori primari curge ca un uvoi prin lanurile trofice i n cele din urmse pierde. Se pierde odat cu moartea organismelor, se pierde odat cu


23/37

mineralizarea substanelor organice, se pierde n fiecare clip prin clduracare se degaj ca urmare areaciilor metabolice.

Viaa pe Terra este dependent total de aceast curgere de energie,de fluxul de energie. Fiind o funcie a ecosistemelor, fluxul de energie sepoate desfura numai dac ecosistemele se afl n stare de lucru.

Energia solar este disponibil n cantiti uriae, nu exist semne de ngrijorare n privina capacitii Soarelui de a ne-o furniza. n schimb,substanele (srurile) minerale nu vin din afara planetei, rezervele suntlimitate. Din aceast cauz, munca descompuntorilor este vital: fr eiplantele n-ar mai avea materia prim necesar sintezelor organice.

Energia curge prin ecosisteme iar nutrienii sunt mereu refolosii. Fluxulde energie i reciclarea nutrienilor sunt procese fundamentale pentrumeninerea biosferei. Din aceast cauz, ecosistemele, structurile care au cafuncii tocmai aceste dou procese, sunt considerate SISTEME SUPORT ALEVIEII.

Producia primar

Noiunea debiomas nu include ideea de flux, de micare, ea este onoiune static. Noiunea deproducie exprim ideea fluxului, viteza cu carese formeaz materie organic. Consumul de biomas se refer fie lautilizarea biomasei n cadrul aceluiai compartiment (metabolismul), fie deconsumatori sau de microorganismele descompuntoare. Raportul dintreproducie i consum poate ilustra variaiile biomasei ntr-un anumit habitat.

Producia primar este sinonim cu producia autotrof: esterezultatul fotosintezei sau chemosintezei (aceasta din urm reprezentnddoar 1 din totalul produciei primare oceanice i este dat de bacteriile caretriesc n zona izvoarelor hidrotermale).

Producia brutreprezint cantitatea de carbon fixat de vegetaie peunitatea de timp.Producia netreprezint diferena dintre producia brut i respiraie, n acelai interval de timp. n condiii de lumin deficitar este posibil carespiraia s depeasc producia brut; punctul n care producia brut esteegal cu respiraia se numete punct de compensare i pentru multe tipuri deecosisteme este atins n momentul n care energia disponibil pentrufotosintez atinge o valoare critic n raport cu cantitatea de energieincident. Exist ns specii vegetale capabile s fac fotosintez n condiiide luminozitate redus.

Sporul de biomas vegetaleste diferena dintre producia net iconsumul de biomas, ntr-un interval de timp dat i poate avea, n unelecazuri, valori negative.


24/37

Consumul este realizat fie de organismele erbivore (consumatoriprimari) fie de cele carnivore (consumatori secundari); microorganismeledescompuntoare degradeaz materia organic cu ajutorul enzimelor extracelulare i readuc n mediul de via CO2 i anionii i cationii nutritivi.Pentru aceast categorie se poate vorbi de o respiraie i o excreie diferite decele ale productorilor primari. n acest fel, producia net a ntregului ciclu productori-consumatori-descompuntori este nul.

Producia brut respiraie vegetalproducie net spor de biomasconsum respiraie

Variaia biomasei, observat ntr-un interval de timp dat, nu este o

msur a produciei biologice : adesea se face confuzie ntre producie,care exprim unflux i sporirea capitalului, adic a biomasei, care exprimfluctuaiile unei variabile de stare. Dac, ntr-o anumit perioad de timpconsumul este egal cu producia net, atunci sistemul se afl ntr-o starestaionar i biomasa sa rmne constant; dac consumul depeteproducia net, biomasa scade; n ambele cazuri, producia are totui valoripozitive.

Dac se raporteaz producia primar la unitatea detimp, avematunci n vedere un flux:

raportare la unitatea de suprafa sau volum a ecosistemului studiat:produciela ha, la m3 etc.

raportare la cantitatea de biomas responsabil de aceastproducie:productivitate, exprimat prinP/B ( Pfiind producia netsau producia brut), adic procentul de biomas produs nunitatea de timp. Raportarea, n acest caz, se face la dimensiuneainversrii timpului (T-1), de exemplu % pe zi sau % pe an. Raportulinvers, B/P se numete turn-over sau rata de nlocuire (de nnoire) a biomasei (raportare la dimensiunea timpului). Astfel, daco biomas produce 10% din greutatea sa ntr-o lun (productivitatenet), atunci turn-over-ul ei este de 10 luni.

Valorile biomasei sau productivitii reprezint o msur a randamentuluifotosintezei. Turn-over-ul este rapid i deci productivitatea ridicat n cazulalgelor planctonice, care se divid la fiecare zi i astfel, P/B= 100% pe zi.Celulele algale sunt consumate n acelai ritm i din aceast cauz biomasavegetal rmne la valori reduse (piramida inversat). Productivitatea nueste, n acelai timp, att de ridicat.

Influena condiiilor de mediu asupra produciei primare Intensitatea luminii i coninutul n CO2 al atmosferei sau apei.

Creterea intensitii luminii peste o anumit limit inhibfotosinteza. Fitoplanctonul crete cel mai bine la civa metri subsuprafaa apei. Frunzele care au poziie oblic fa de razelesoarelui sunt cele mai avantajate. CO2 acioneaz ca un factor limitant, conform legii minimului (un proces este limitat de acel factor cantitativ aflat cel mai aproape de valoarea sa limit): la o


25/37

concentraie redus de CO2 producia este practic independent deintensitatea luminii i depinde doar de CO2; n cazul luminozitiireduse, cantitatea de CO2 nu influeneaz producia.

Temperatura optim este n jurul valorii de 30oC Umiditatea i disponibilitatea srurilor nutritive Consumatorii. Dac presupunem absena consumatorilor produciade biomas diminueaz dup atingerea unui vrf situat la o vrst i

talie intermediar a vegetaiei. Exportul de biomas prin consumdetermin vegetaia s stimuleze procesele regenerative. esuturiletinere cresc mai repede i astfel are loc ntinerirea biomasei. Oexploatare corect trebuie s in seama de meninerea unuiechilibru dinamic ntre producie i consum.

Producia SecundarProducia secundar este producia consumatorilor (erbivore,

carnivore, parazii), a detritivorilor i descompuntorilor. Ca i n cazulproduciei primare se distinge o producie bruti o producie net. Producianet nu trebuie confundat cu sporul de biomas: pentru un nivel trofic dataceasta este egal cu diferena (eventual negativ) dintre producia net iconsumul executat de nivelul trofic superior.

Distribuia produciei primare pe globModelul de distribuie este foarte variat depinznd de o multitudine de

factori limitani. Astfel, producia oceanului deschis (zonele de larg) estelimitat de disponibilitatea redus a nutrienilor iar producia deertului estelimitat de disponibilitatea redus a apei. Aceste tipuri de ecosisteme, ating orat anual de producie de numai 1000 kcal/mp (i chiar mai puin). Dei

foarte diferite ca structur au n comun aceast valoare a productivitiideterminat de factori limitani specifici.Iat c n ciuda deosebirilor structurale, ecosistemele, ca sisteme ecologicefundamentale, funcioneaz dup aceleai legi, n condiiile abiotice date.

Multe pajiti, lacuri puin adnci i comuniti agricole obinuite ating oproducie de 1000 - 10.000 kcal / mp /an.

Estuarele, recifii de corali, pdurile umede, zonele umede i terenurilecultivate intensiv ating producii de 10.000 - 25.000 kcal / mp / an.O apreciere global a produciei biosferei arat c 3 / 4 din ecosfer auvaloare de deert sau ocean deschis i numai 10% valoare de teren foartefertil. Totui, trebuie apreciat valoarea serviciilor i a altor bunuri n afar dehran, oferite de zonele mai puin productive.Hran pentru populaia uman

Dublarea produciei agricole a nsemnat, n multe cazuri, un consum nzecit de energie pentru mecanizare, fertilizare, irigaii i controlulduntorilor. Aceste costuri enorme ar putea fi reduse prin creterea eficienei n folosirea energiei.

Se studiaz metode genetice de cretere a aa numiteiharvest ratio,adic raportul dintre partea comestibil i cea necomestibil a unei recolte.Succesele obinute pentru unele cereale au fost considerate o adevratRevoluie verde. De pild, n cazul orezului, care nmagazineaz numai 20%din producie n semine, s-au obinut hibrizi care ajung la 80%. Aceast


26/37


27/37

contribuind i suprapunatul). n America de Nord se utilizeaz i combustibilprovenit din agricultur i exist diferite strategii pentru conservarea pdurilor:

1. plantarea unor copaci cu vitez mare de cretere n sistem rapid derecoltare i replantare

2. utilizarea ntregii mase lemnoase extras prin tiere, nu numai atrunchiurilor 3. reducerea cererii de mas lemnoas pentru indistria celulozei ihrtiei prin msuri de reciclare a hrtiei

4. folosirea resturilor organice pentru producere de biogaz5. folosirea alcoolului obinut din prelucrarea trestiei de zahr Repartiia energiei n reelele trofice

n ciuda consumului tot mai crescut, populaia uman nu folosete n moddirect dect 4% din producia primar net terestr dar nc 34% reprezintbiomasa neutilizat (resturi neutilizate ale recoltei) ca i cea distrus mai alesprin defriare. Se apreciaz c 50% din producia terestr i aproape toatproducia acvatic rmn disponibile pentru consumatorii naturali. Este unaspect foarte important deoarece funcionarea reelelor trofice naturaleasigur suportul vieii i menine schimburile globale.

Cel puin o treime din producia primar trebuie s rmn la dispoziiaecosistemelor naturale pentru a asigura viitorul recoltelor i al pdurilor.

Datorit produciei plantelor se constituie trei categorii majore de lanuritrofice:

erbivore, care utilizeaz ca resurs primar, esuturile vii aleplantelor detritivore, care utilizeaz resturi moarte (atenie, resturile pot fi i denatur animal)

microbiene i de materie organic dizolvat (uneori, o parteimportant a produciei primare se gsete n stare lichid -materieorganic dizolvat ). Consumatorii sunt microorganisme care aunevoie de azot, insecte, psri i micromamifere care se hrnesc cunectar. Cele mai multe lanuri trofice de acest fel se gsesc n mrii n rizosfer.

Cele mai multe ecosisteme funcioneaz ca sisteme detritice, doar 5-10% dinproducia plantelor fiind consumat n mod direct. Acest procent este att deredus tocmai pentru a permite construcia de biomas structural ca imeninerea capacitii de tamponare a ecosistemului. Chiar dac n uneleecosisteme (puni sau bli) consumul erbivor este mult mai mare, pn la50 %, trebuie reinut c acest lucru este limitat pentru o singur perioad aanului. Unele consumatoare de material vegetal formeaz simbioze cubacterii celulozolitice (marile erbivore rumegtoare, termitele).

Multe lanuri trofice depind de acele formaiuni ale plantelor care suntlegate de procesul de reproducere: nectar, polen, semine, fructe.

Consumul bazat pe detritus este un proces complex care implic nunumai bacterii dar i protozoare, nematode i acarieni n ecosistemeleterestre ori crustacee i larve de insecte n ecosistemele acvatice.

Clasificarea energetic a ecosistemelor 1. Ecosisteme care funcioneaz n regim natural, fr adaos de

energie (oceanul deschis, pdurile de cmpie), cu un flux de numai1000 - 10.000 kcal / mp / an dar cu o mare ntindere pe glob ceea cele face foarte importante ca sisteme suport ale vieii.


28/37

2. Ecosisteme care funcioneaz n regim natural dar cu adaos deenergie (estuare controlate de maree i unele pduri umede) i carenu numai c sunt sisteme suport ale vieii dare se caracterizeaz iprintr-o producie mare de materie organic (exces de producie)care este exportat n alte ecosisteme sau stocat. Fluxul energeticatinge 10.000 - 40.000 kcal.3. Ecosisteme controlate de om, cu adaos de energie (agrosisteme),cu un flux de 10.000 -40.000 kcal.

4. Ecosisteme urbane care funcioneaz cu energia furnizat decombustibili i al cror flux atinge valori foarte mari, 100.000 -3.000.000 kcal.

Dinamica ecosistemului

Succesiunea ecologiceste un proces de dezvoltarea biocenozelor i ecosistemelor, care trebuie interpretat prin faptul c structuraecosistemelor nu este o nsuire static ci una dinamic, care se modific, sedezvolt, prin nlocuirea unor specii dominante cu altele, astfel nct, la unmoment dat, ntreaga biocenoz este nlocuit cu alta, avnd caracteristicistructurale i funcionale diferite.

Succesiunea poate fi de dou feluri:primari secundar. n cazul ncare o biocenoz se instaleaz pe un loc nou, pe care nu a mai fost nainte

vreo alt biocenoz, are loc ceea ce se numete succesiunea primar. ncazul n care o biocenoz se instaleaz pe un loc unde a existat nainte o altbiocenoz dar a fost distrus pe cale natural sau artificial (foc, inundaie,uragan, tierea pdurii, bararea unui ru) se produce succesiunea secundar.

Succesiunea primarApare atunci cnd exist un spaiu nou de instalare i resurse trofice

noi: are loc o acoperire tip pionierat a noului spaiu cu specii sosite din alteecosisteme:

Un teren modificat profund printr-o alunecare, prin incendiu Zone terestre sau acvatice dup o perioad de nghe prelungit Amestecul de ape dulci i srate dintr-un estuar, la care rezist

puine organisme; Licheni i muchi instalai pe suprafee stncoase Popularea dunelor de nisip Populaii de roztoare i insecte care exploateaz o cultur agricol

nou Ostroavele de nisip formate pe cursul inferior al Dunrii

Maturarea ecosistemului . Dac acele condiii care au permis apariia uneibiocenoze pioniere se modific n timp (cu alte cuvinte acele condiii iniiale nuse menin, adic nu au loc alunecri permanente de teren, incendiile devinrare, etc.) atunci are loc o modificare progresiv a ecosistemului, apar specii

noi, niele ecologice se ngusteaz, reelele trofice devin tot mai complexe.Astfel, n timp, au loc urmtoarele tipuri de transformri:


29/37

modificarea mediului fizic datorit dezvoltrii plantelor crete complexitatea comunitii: primele plante aprute constituieresursa trofic pentru fitofagidiversificarea nielor ecologicese dezvolt un ecosistem propriu-ziscrete diversitatea specificreciclarea nutrienilor este tot mai eficient

PROCES ECOSISTEM TNR ECOSISTEM MATURNumr de specii diversitate redus diversitate ridicatRelaii interspecifice doar competiie pentru

spaiu i resurserelaii complexe

Nie ecologice specializri reduse organisme foartespecializate

Biotop simplu i uniform heterogenitate, mozaic dehabitateReea trofic simpl, liniar complex

Capacitatea de refacerea populaiilor

rapid lent

Exist cteva categorii de agresiuni la care pot fi supuse ecosistemele:a. modificarea mediului fizic

b. distrugerea biomaseic. supraexploatare

Ca urmare, se instaleaz un stadiu pionier.

n cazul unei pduri de amestec, exist un anumit model al stadiilor pecare aceasta le parcurge n cadrul succesiunii ecologice de tipsecundar (care apare dup un incediu sau dup abandonarea unei suprafee cultivate).a) n primul i al doilea an n comunitile nou instalate domin buruienile

anuale. b) Dup primul an plantele perene formeaz o pajistec) Stadiul de pajiste este urmat de un stadiu de tufriuri, de la 15-20 ani la

30-35 ani, dominat la nceput de tufriuri mici apoi de tufriuri mai nalte. Dac succesiunea ncepe pe un teren abandonat stadiul detufriuri poate lipsi i se deruleaz direct stadiul copacilor; n cazul

succesiunii care se declaneaz dup un incendiu, poate lipsi stadiul depajiste.d) Dup 30-35 de ani copacii devin dominani se formeaz o pdure tnr,

cu tufriuri.e) La 50 de ani dup ce succesiunea s-a declanat, aceast pdure tnr

va suferi un proces de maturare, transformndu-se ntr-o pdure de stejar (de pild) cu puine tufriuri. Procesul este ndelungat, de peste 100 deani.

n derularea succesiunii ecologice exist cteva tendine generale:


30/37


31/37


32/37

Pduri de cer i de grni, mai ales la cmpie dar i n zone dedealPduri de gorun, n zona dealurilor Pduri de stejar, tot pe dealuri dar prefernd zone ceva mai umede

Speciile de stejar sunt nsoite de carpen, ulm, jugastru, frasin, tei,pducel, mce,

numeroase ierburi.Fauna pdurilor de stajar cuprinde mamifere (lupul, vulpea, iepurele,

ariciul, cprioara), psri (ciocnitori, privighetori, dumbrveanca, piigoi,oimi), amfibieni, reptile (erpi neveninoi), multe insecte i nevertebrate desol.

Romnia mai pstreaz pduri de tip natural, bine adaptate la condiiilenoastre climatice:

Molidiuri situate la limita superior de dezvoltare a pdurilor,

rezistente la climatul montan aspruFgete de pe terenuri n pant care fixeaz solul i previneroziunea

Amestecul de rinoase i fag, rezistent la duntori, vnt izpad

Stejretele adaptate le secetZvoaie de slcii care suport bine inundaiile

Meninerea acestor ecosisteme naturale este vital pentru starea mediului dinRomnia!

n Romnia avem i exemple de ecosisteme de pdure puternic artificializate:Monoculturi instabile de molid, n BucovinaPlantaii de salcm, n locul stejarilor Culturi neproductive de plopi euramericani, n loc de slcii i

plopi autohtoni

S reinem c aceste ecosisteme artificializate depind de o mare cantitate deenergie pe care silvicultorii trebuie s o injecteze sub forma lucrrilor de ntreinere, permanente.

PAJITILEPajitile alpinese dezvolt dincolo de limita superioar a pdurii de

conifere, pn la 2500 m altitudine. Temperaturile medii anuale se situeaz ntre 1oC i -2oC iar precipitaiile sunt abundente; o bun parte a precipitaiilor o formeaz zpada. Vnturile sunt frecvente i puternice. Solul este srac ila suprafa apar adesea bolovani i stnci golae.

De la 1600 la 2200 m vegetaia este caracterizat de jnepeniuri : jneapn, ienupr, aninul de munte, smirdarul (rododendron), meriorul, afinul,salcia pitic. Jneapnul are o importan deosebit pentru meninerea striinormale a ecosistemelor montane: rdcinile lui fixeaz solul iar ramurile reinzpada mpiedicnd-o s alunece pe pante. Distrugerea jnepeniului, alturide suprapunatul oilor sunt cauzele pricipale ale erodrii solului alpin.


33/37

Peste 2200 m predomin afinul, meriorul, smirdarul i slciile piticei cteva specii ierboase.

Fauna pajitilor alpine este destul de srac: capra neagr imarmota dintre mamifere i brumria, vulturul pleuv, acvila de stnc,corbul i fluturaul-de-stnc dintre psri. Reptilele sunt reprezentate devipera comun, iar amfibienii de broasca roie. Nevertebratele sunt dominatede specii de insecte.

Pajitile de cmpiesunt dominate de plantele ierboase, n specialgraminee, irii, ciulini, pelin. Ele beneficiaz de o clim cald dar precipitaiilesunt uneori insuficiente. Fauna este dominat de insecte, prezente cu foartemulte specii. Mamiferle pajitilor de cmpie sunt roztoarele (hrciogul,popndul, iepurele), dihorul. Psrile sunt reprezentate de dropie, sprcaci,prepeli, graur, ciocrlie, prigorie, vultur orecar, erete iar reptilele deestoase i erpi.

ECOSISTEME AGRICOLEMeninerea ecosistemelor agricole ntr-o stare care s asigure produciisatisfctoare ridic dou probleme importante:

executarea lucrrilor de pregtire i ntreinere a solului (inclusivdesecri, drenaje, combaterea eroziunii)controlul populaiilor de duntori

Ambele activiti necesit cheltuieli mari, att din punct de vedere financiar ct i din punctul de vedere al forei de munc.

Recoltarea anual a culturii, tratarea cu ngrminte i pesticidedetermin o aa numit oboseal a solului: structura se deterioreaz,microorganismele care asigur coninutul de humus au de suferit. Odat ce

solul a intrat n ritmul de cultur el nu poate fi abandonat dect dac devineimpropriu pentru agricultur.Populaiile de duntori-n special insecte-sunt acele populaii care

gsesc n cultura agricol o hran sigur i abundent, n ciuda tratamentelor de combatere. Oricte insecticide s-ar aplica, consumatorii nedorii apar nfiecare an i uneori sunt att de numeroi nct pot compromite recolta.

Aceste dou aspecte ne demonstreaz c ecosistemele agricole, n ciuda ngrijirii de care au parte, nu pot fi izolate de ecosistemele vecine; ca orice altecosistem, ele fac parte dintr-un complex de ecosisteme. Funcionarea lor este foarte costisitoare dac vrem s avem an de an recolte satisfctoare.

Ecosisteme controlate de om sunt i pajitile de tipfnea caresunt cosite periodic.

O categorie aparte o formeazecosistemele terenurilor degradateprin eroziune sau srturare i pe care se dezvolt o vegetaie specific,dominat de buruieni. Acestea sunt terenuriruderalizate.

Ecosisteme acvaticeDunreaSectorul romnesc al Dunrii se ntinde de la Bazia pn la vrsarea

n Marea Neagr i are o lungime de 1075 km, adic 38% din ntregul fluviu.Structura ecologic a Dunrii este determinat de doi factori importani,

care condiioneaz alctuirea biocenozelor acvatice:Patul albiei, pietros, nisipos sau mlos


34/37

Viteza curentuluia) ntre km 1075 i km 931, pe o distan de 144 km, Dunrea

traverseaz defileul carpatic. Patul albiei este format din bolovani ipietri pe care se dezvolt o biocenoz cu totul deosebit:spongieri, oligochete, lamelibranhiate, gasteropode, crustacee dingrupul corofiidelor (rcuori care-i construiesc din ml fin i resturivegetale tuburi-adpost, lipite cu o secreie special), larve deinsecte. Toate acestea constituie o hran bogat pentru peti.

b) n aval de lacurile de baraj Porile de Fier I i II ncepe zonanisipurilor care se ntinde pn spre Giurgiu; biocenoza de fundeste destul de srac din cauza aciunii abrazive a nisipului. Din loc n loc, curgerea apei adun nisipul sub forma unor dune numitehidraulice, n spatele crora se adun oligochete, crustacee,molute i larve de insecte.

c) Dup Giurgiu, patul albiei ncepe s fie dominat de mluri i argile,bogate n oligochete, gasteropode, lamelibranhiate, crustacee ilarve de insecte.

d) Braele Dunrii: braul Chilia, care transport peste 60% din apelefluviului este mai puin afectat de aciunea omului fiind mai puinfolosit pentru navigaie; braul Sulina este total transformat, fiindpermanent dragat (curat) de nisip n vederea navigaiei; braul Sf.Gheorghe a fost regularizat prin tierea meandrelor

Att organismele de pe fundul apei ct i algele i diferitele suspensiitransportate de fluviu reprezint resursa trofic pentru numeroase specii depeti, cele mai valoroase fiind sturionii.

Ecosistemele Deltei Dunrii

Complexul de ecosisteme care formeazRezervaia Biosferei DeltaDunrii este situat pe o cmpie joas, cu altitudini n jur de 0 m, pe care segsesc dou formaiuni distincte: Delta Dunrii i Complexul Lagunar Razelm-Sinoie. Biocenozele de pe teritoriul RBDD sunt controlate de dou categoriide factori: pe de o parte un climat de tip continental stepic (temperatura medieanual 10-11C, precipitaiile 300-450 mm/an), iar pe de alt parte masa deap a Deltei, care ndulcete clima.

Delta Dunrii este o cmpie tnr, format n ultimele dou mileniiprin colmatarea unui golf.

n prezent, 70% din suprafaa RBDD este acoperit de mlatini, 13%este luciu de ap (lacuri, grle, canale, braele Dunrii), iar uscatul reprezint

doar 17%. n anul 1914 Grigore Antipa definea Delta n felul urmtor:Delta

Dunrii nu este o vast mlatin n care crete stuf; ea este un lac enorm,adnc de aproape 2 m sub nivelul mrii, traversat n toate direciile de diferitediguri mari care sunt grindurile, acoperit ns la suprafaa sa n mare parte cu o ptur groas de stuf plutitor numit plaur sau prundoi.

Dup Antipa, marile uniti componente ale Deltei suntgrindurile, blile, japele (japa este o balt foarte puin adnc, invadat de vegetaie i caretoamna seac n ntregime),grlele( canale de legtur, naturale, dintre blii Dunre, prin care apa circul n ambele sensuri n funcie de diferenele de


35/37


36/37


37/37

Probleme specifice pentru ruri i lacuri pierdere de habitate i degradare direct prin amenajri hidrotehnice i

indirect prin transformarea terenurilor specii invadatoare sau introduse pescuitul poluare chimicProbleme specifice pentru mlatini (turbrii) drenaj exploatare scoatere ap din stratele acvifere comercializarea unor speciiProbleme specifice pentru pduri fragmentare specii cultivate mari plantaii care modific solul turism supraexploatareProbleme specifice pentru ecosistemele montane poluarea aerului i schimbri climatice modificarea vechilor pajiti eroziune datorat turismului sau amenajrilor hidrotehnice

PROCESE CRITICE DE CARE TREBUIE S SE IN SEAMA- alterarea peisajului datorat fragmentrii habitatelor - reducerea calitii habitatelor ( de ex. intensificarea punatului

modific diversitatea speciilor vegetale i implicit componenafaunei de nevertebrate)- modificri ale habitatelor datorate schimbrilor climatice- declinul populaiilor de vertebrate mari- poluare local i eutrofizare

sisteme ecologice

Documents