SISTEME DE CALCUL

Dénes Iózsef

Descrierea unui sistem de calcul

Un calculator este un sistem de calcul al

cărui rol este de a procesa date şi de a

efectua calcule foarte complexe la viteze

de lucru ce depăşesc cu mult posibilităţile

creierului uman. Procesările de date se

realizează prin intermediul unor seturi de

instrucţiuni denumite programe.

Astfel, un sistem de calcul reuneşte

două componente de bază, care se

găsesc într-o legătură de condiţionare

reciprocă:

Hardware – totalitatea componentelor

fizice

Software - totalitatea programelor, prin care se asigură funcţionarea şi exploatarea sistemului de calcul

Sistemul de calcul este format din

partea hardware și software a unui calculator.

Hardware reprezintă componentele tangibile ale calculatorului, iar software reprezintă programele instalate pe calculator.

Exemple de componente hardware: placa de bază, mouse-ul, tastatura, monitorul etc.

Exemple de programe/software: Windows, Internet Explorer, Microsoft Word, Microsoft PowerPoint, Corel Draw, Scratch, etc.

ELEMENTE DE ARHITECTURĂ A UNUI SISTEM DE CALCUL

În funcționarea unui sistem de calcul datele folosite parcurg următorii pași:

•se introduc/citesc •se stochează/memorează •se prelucrează/procesează •se scriu/afișeză.

Unitatea Centrală (CPU): “creier al calculatorului” • Unitatea Aritmetico-Logică (UAL): execută operaţiile elementare aritmetice şi logice; • Unitatea de Comandă și Control (UCC): are rolul de a controla activitatea tuturor dispozitivelor fizice ale calculatorului de a decodifica şi de a executa instrucţiuni.

Memoria ROM (Read Only Memory): • este un chip conectat pe placa de bază; • permite acces numai la citire; • este inscripţionat de către firma producătoare; • este nevolatilă (nu dispare la închiderea calculatorului).

Memoria RAM (Random Acces Memory): • este constituită din mai multe circuite integrate; • permite acces la citire şi scriere; • este volatilă (conținutul ei se șterge la închiderea calculatorului).

UNITĂŢI DE MĂSURĂ ALE MEMORIEI Cea mai mica unitate de masura a informației

este bit-ul.

El memorează una din cele două stări ale unui circuit electric, închis sau deschis (cifrele 0 sau 1).

1 byte (1 B) sau octet = 8 biți

1 kylobyte (1 KB) = 1024 bytes

1 megabyte (1 MB) = 1024 KB

1 gigabyte (1 GB) = 1024 MB

1 terabyte (1 TB) = 1024 GB

1 petabyte (1 PB) = 1024 TB

1 exabyte (1 EB) = 1024 PB

1 zettabyte (1 ZB) = 1024 EB

Tipuri de dispozitive Dispozitive periferice de intrare:

Dispozitive periferice de ieşire

Dispozitive periferice de intrare-ieşire (mixte):

Dispozitive de memorie externă:

MOBILIERUL ERGONOMIC ȘI ÎNCĂPEREA Biroul – trebuie să aibă o înălțime de 64-74 cm

și ajustabilă;

Scaunul – să aibă spatele și înălțimea ajustabile;

Sursa de lumină – trebuie poziționată deasupra monitorului;

Suport de sprijin – pentru picioare și încheieturile mâinilor

Amplasarea calculatorului în încăpere – distanța față de o persoană și orice calculator vecin să fie de cel puțin 1m.

NOŢIUNI DE SECURITATE

CIBERNETICĂ

Un hacker este un expert în informatică, care se ocupă cu studiul în profunzime al programelor informatice (sisteme de operare, aplicații), adesea folosind tehnici de inginerie inversă (demontare), cu scopul de a obține cunoștințe care nu sunt accesibile publicului larg. Cei ce folosesc aceste cunoștințe în scopuri ilegale, pentru a compromite securitatea sistemelor informatice sau a aplicațiilor, sunt de fapt crackeri (spărgători), însă în percepția publicului (formată de obicei de mass-media) noțiunile de hacker și cracker adesea se confundă.

NOŢIUNI DE SECURITATE

CIBERNETICĂ