sinteza studiilor de fundamentare a schemelor … management/3.planul de amenajare al b.h....

PT-08-QMS/A

SINTEZA STUDIILOR DE FUNDAMENTARE A

SCHEMELOR DIRECTOARE DE AMENAJARE SI

MANAGEMENT PE BAZINE HIDROGRAFICE

COMPONENTA PLAN DE AMENAJARE

DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT

2010

Form cod PO-11-QMS/B-a

SINTEZA

STUDIILOR DE FUNDAMENTARE A SCHEMELOR DIRECTOARE DE

AMENAJARE SI MANAGEMENT ALE BAZINELOR HIDORGRAFICE



DIRECTOR: Dr. Petre STANCIU

DIRECTOR ŞTIINŢIFIC: Dr. Marinela SIMOTA

DIRECTOR DGA: Dr. ing. Daniela RADULESCU

SEF SECTIE SD MDM Dr. ing. Ion TECUCI

RESPONSABIL TEMA: Dr. ing. Elisabeta OPRISAN

SEF BQMS Răzvan MAREŞ

Form cod PO-11-QMS/B-b

ELABORATORI

Elaborarea ştiinţifică Dr. ing. Elisabeta OPRISAN

Dr. ing. Ion TECUCI

Colectivul de lucru Hidr. Raluca CIOBANU

Ing. Florin Ion CONSTANTIN

Ing. Elisabeta CSERWID

Mst. Ing. Ramona DUMITRACHE

Ing. Mirel Bogdan ION

Ing. Irina ROMAN

Ing. Constantin Aurelian SOTIRIU

Tehn. Claudia PRECUPENCU

SINTEZA STUDIILOR DE FUNDAMENTARE A SCHEMELOR DIRECTOARE DE AMENAJARE SI MANAGEMENT ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE


B1 / 2010

MMP

INHGA 1

SINTEZA STUDIILOR DE FUNDAMENTARE A SCHEMELOR

DIRECTOARE DE AMENAJARE SI MANAGEMENT ALE

BAZINELOR HIDROGRAFICE



CUPRINS

CAP. 1. I NTRODUCERE………………………………………………………… 1 CAP. 2. DESCRIEREA GENERALA A TERITORIULUI DISTRICTULUI DE

BAZIN HIDROGRAFIC OLT……………………………………………. 2

CAP. 3. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALA............................ 4 CAP. 4. RESURSELE DE APA………………………………………………….. 5

4.1. Resursele de apa de suprafata.................................................. 5 4.2. Resursele de apa subterana…………………………………….. 5 4.3. Resurse socio – economice de apa, de suprafata si

subterana..................................................................................... 5

CAP. 5. SITUATIA UTILIZARII PE FOLOSINTE A RESURSELOR DE APA.. 7 5.1. Utilizarea pe folosinte a resurselor de apa............................... 7 5.2. Utilizarea potentialului hidroenergetic..................................... 9

5.2.1. Potentialul hidroenergetic al raurilor Romaniei.......... 9

5.2.2. Situatia actuala a utilizarii potentialului hidroenergetic.................................................................

9

5.2.3. Gradul de amenajare al potentialului hidroenergetic 10 5.3. Micropotentialul hidroenergetic................................................ 11 5.4. Utilizarea potentialului navigabil al apelor............................... 12

5.4.1. Situatia actuala a navigatiei fluviale in Romania........ 12 CAP. 6. AMENAJARI DE GOSPODARIRE A APELOR.................................. 14 CAP. 7. SCENARII PENTRU EVOLUTIA CERINTELOR VIITOARE DE APA 16

7.1. Factori care influenteaza cerintele de apa ale folosintelor… 16 7.2. Informatii necesare elaborarii scenariilor……………………. 17



B1 / 2010

MMP

INHGA 2

7.3. Obiectivele tinta in domeniul accesului populatiei la infrastructura de apa potabila...................................................

18

7.4. Obiective tinta in domeniul apei industriale, irigatiilor, zootehniei si acvaculturii...........................................................

20

7.5. Obiective tinta in domeniul utilizarii potentialului apelor....... 20 7.6. Definirea scenariilor................................................................... 21

7.6.1. Scenarii privind accesul populatiei la serviciile de apa in sistem regional....................................................

21

7.6.2. Scenariu privind evolutia viitoare a cerintelor de apa industriala........................................................................

22

7.6.3. Scenariu privind evolutia viitoare a cerintelor de apa pentru irigatii...................................................................

22

7.6.4. Scenarii asupra evolutiei viitoare a cerintelor de apa pentru zootehnie.............................................................

23

7.6.5. Scenarii privind evolutia cerintelor de apa pentru acvacultura......................................................................

24

7.7. Cuantificarea / evaluarea scenariilor........................................ 24 CAP. 8. REZULTATELE CUANTIFICARII CERINTELOR VIITOARE DE

APA ALE FOLOSINTELOR................................................................ 25

8.1. Prognoza cerintelor de apa pentru populatie.......................... 25 8.2. Prognoza cerintelor de apa industrial...................................... 25 8.3. Prognoza cerintelor de pentru irigatii....................................... 25 8.4. Prognoza cerintelor de apa pentru zootehnie.......................... 26 8.5. Prognoza cerinţei de apă pentru acvacultură......................... 26 8.6. Rezultatul final al prognozei cerinţelor de apă ale

folosinţelor.................................................................................. 27

CAP. 9. BILANŢUL APEI................................................................................. 28 CAP. 10. ACTIUNI, MASURI STRUCTURALE SI NESTRUCTURALE,

SOLUTII SI LUCRARI FEZABILE...................................................... 32

10.1. Realizarea echilibrului disponibil la sursa – cerinta de apa 32

10.1.1. Actiuni orientate catre disponibilul de apa la sursa 34 10.1.2. Actiuni orientate catre cerintele de apa ale

folosintelor.......................................................................

34

10.2. Identificarea actiunilor, masurilor si solutiilor pentru diminuarea efectelor secetelor................................................

35

10.3. Identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor necesare pentru combaterea eroziunii solurilor si diminuarea excesului de umiditate.........................................

42

10.4. Identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor pentru utilizarea potentialului hidroenergetic.......................

44

10.5. Identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor pentru utilizarea potentialului navigabil al apelor.................

45

CAP. 11. MANAGEMENTUL RISCULUI LA INUNDATII................................. 48 11.1. Conceptul de management al risculuI la inundatii................ 48 11.2. Amenajari structurale existente pentru reducerea riscului

la inundatii................................................................................. 49

11.3. Masuri nestructurale existente................................................ 49 11.4. Inundabilitatea teritoriului districtului de bazin hidrografic

Olt............................................................................................... 51

11.5. Vulnerabilitatea si riscul la inundatii...................................... 51



B1 / 2010

MMP

INHGA 3

11.6. Rezultatul calculelor indicatorilor........................................... 57 11.7. Scara de vulnerabilitate........................................................... 59 11.8. Actiuni, masuri si lucrari pentru asigurarea capacitatilor

de curgere ale albiilor raurilor, protectia populatiei si a bunurilor impotriva inundatiilor si punerea in siguranta a lucrarilor...................................................................................

62

CAP. 12. IDENTIFICAREA CERINTELOR DE MEDIU ASUPRA RESURSELOR DE APA...................................................................

64

CAP. 13. IDENTIFICAREA EVENTUALELOR CONSTRANGERI, CONFLICTE DE INTERESE INTRE FOLOSINTELE DE APA SI A SOLUTIILOR DE REZOLVARE........................................................

66

CAP. 14. INFLUENTA SCHIMBARILOR CLIMATICE ASUPRA GESTIONARII RESURSELOR DE APA...........................................

68

CAP. 15. CONVENTIILE SI TRATATELE INTERNATIONALE IN DOMENIUL GOSPODARIRII APELOR LA CARE ROMANIA ESTE PARTE....................................................................................

76

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA............................................................................ 77



B1 / 2010

MMP

INHGA 1

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Implementarea in Romania a conceptului de dezvoltare durabila in domeniul apei se realizeaza prin intermediul Schemei Directoare de Amenajare si Management a Bazinelor Hidrografice. Ea este prevazuta in Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare ca instrument de planificare care fixeaza orientarile fundamentale in directia gospodaririi durabile, untare, echilibrate si complexe a resurselor de apa si a ecositemelor acvatice, precum si pentru protejarea zonelor umede si diminuarea efectelor negative generate de excesul de apa sau de lipsa acesteia. Schema Directoare este alcatuita din Planul de Amenajare – componenta de gospodarire cantitativa a apei si Planul de Management – componenta de gospodarire calitativa a apelor. Schema Directoare se elboreaza potrivit legii pe bazine sau grupe de bazine hidrografice.

Prezenta documentatie constituie sinteza districtului de bazin hidrografic Olt. Planul de amenajare are la baza:

evaluarea resurselor si a resurselor socio-economice de apa de suprafata si subterana;

modul in care sunt utilizate in prezent, pe folosinte, resursele de apa;

obiectivele planificarii in domeniul gestionarii resurselor de apa cuprinse in Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila a Romaniei, in strategiile si planurile sectoriale de dezvoltare, in programele de dezvoltare, in Programul Operational Sectorial de Mediu, in Programul National de Dezvoltare Rurala, in Strategia Energetica a Romaniei etc.

Avand in vedere obiectivele tinta extrase din strategiile, planurile si programele mentionate si perioada de prognoza aleasa 2010 - 2020, s-au elaborat scenarii privind evolutia cerintelor de apa ale folosintelor care au fost descrise si cuantificate.

Planul de amenajare are ca obiective fundamentarea actiunilor, masurilor, optiunilor, solutiilor si lucrarilor necesare pentru:

realizarea si mentinerea echilibrului dintre cerintele de apa ale folosintelor si disponibilul de apa la surse;

utilizarea potentialului apelor (producerea de energie hidromecanica, hidroelectrica, navigatie, turism, agrement, estetica etc);

diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale asupra vietii, sanatatii, bunurilor si activitatilor umane si mediului (inundatii, exces de umiditate, secete, erzoiunea solului etc);

determinarea cerintelor de mediu asupra resurselor de apa;

gestionarea resurselor de apa in conditiile schimbarilor climatic.



B1 / 2010

MMP

INHGA 2

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA GENERALA A TERITORIULUI DISTRICTULUI DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT

Districtul de bazin hidrografic Olt este situate in partea central si de sud a tarii, avand o suprafata de 24050 km2.

Relief

Districtul de bazin hidrografic Olt are toate formele de relief: munti (30%), dealuri (53%) si campipe (17%) cu altitudine variind intre 2544 mdM (Varful Moldoveanu din muntii Fagaras) si 50 – 100 m in zona de camppie. De la izvoare si pana la varsarea in Dunare, Oltul traverseaza depresiunea Ciucului, Brasovului si Fagarasilor, defileul Turnu, piemontul Getic si Campia Romana

Geologie si hidrogeologie

Raul se formeaza la contactul dintre masivul calcaros al Hasmasului Mare cucristalinul masivului Siposului, traversand pana la varsare in Dunare diverseformatiuni geologice.

In depresiunea Ciucului albia Oltului se dezvolta pe depozite fluviatile, fiindinterceptata de roci vulcanice si cretacice la strangularea de la Jigodin si in defileul de la Tusnad. In acest sector afluentii din dreapta vin din muntiiHarghitei formati din rod vulcanice, iar cei din stanga se formeaza in regiuni muntoase constituite din roci eruptive si sisturi cristaline de varsta triasica, jurasica si cretacica.

In depresiunea Brasovului in albia Oltului si in sectoarele inferioare ale Raului Negru, Ghimbasel si Barsa sunt dominante aluviunile actuale, iar in sectorul amonte al Raului Negru depozitele fluvio - lacustre. Zona sudica a depresiunii Brasovului este constituita din roci calcaroase cretacice cu intercalatii jurasice. Afluentii Baraolt, Varghis si Homorod in partea superioara traverseaza roci adezitice ale muntilor Harghitei si se varsa in Olt prin rod pliocene de tip Romanian si Pontian.

Sectorul Racos - Brezoi al bh Olt poate fi configurat geologic astfel: spre nord in bazinul aflentului Hartibaciu, sunt reprezentative rocile sedimentare pliocene de tip Panonian si Sarmatian; spre sud in vecinatatea Oltului o fasie lata cca 50% din lungimea aflentilor ce izvorasc din Fagaras, si depresiunea Sibiului, sunt formate din depozite mai recente de tip fluviatil; lantul muntilor Fagaras, Lotru si Candrel este constituit din formatiuni metamorfice.

In sectorul Brezoi - Ramnicu Valcea pe toata latimea bazinului se face trecerea de la formatiunile metamorfice la formatiuni sedimentare de diferite varste. In aval de Ramnicu Valcea pana la Dunare se gasesc numai formatiuni sedimentare, astfel: depozite loessoide in zona periferica a bazinului hidrografic, aluviuni actuate si subactuale in zona adiacenta raului, depozite fluviatile in zona intermediara.



B1 / 2010

MMP

INHGA 3

In depresiunile Ciucului, Brasovului si Fagarasului precum si in conul aluvionar al Oltului in aval de Ramnicu Valcea unde predomina rocile necoezive permeabile sunt cantonate strate freatice importante, exploatabile pentru alimentarile cu apa.

Se mentioneaza in partea superioara a districtul de bazin hidrografic Olt prezenta emanatiilor de bioxid de carbon si de ape minerale sulfuroase si carbogazoase, care se constitute intr-o importanta resursa naturala.

Clima

Din punct de vedere climatic, districtul de bazin hidrografic. Olt cunoaste o mare varietate, de la continental-moderata cu influente atlantice in partea de nord a bazinului, la submediteraneene si continentale, in restul bazinului. Temperatura medie anuala variaza intre 0o C (Balea Lac - Muntii Fagarat) si 10,9o C la SIatina si Caracal. Precipitatiile medii multianuale sunt cuprinse intre 1570 mm (inregistrati la Balea Lac) si cca 500 mm la Targu Secuiesc, SIatina si Caracal.

Reteaua de observatii in b.h. Olt, cuprinde 20 statii meteorologice si 7 statii hidrometrice.

Soluri

In districtul de bazin hidrografic Olt solurile au o mare varietate. Spre exemplu in judetul Covasna predomina soluriule brune si argiloiluviale podzoice in timp ce in judetul Olt o mare raspandire o au solurile grele.

Vegetatia

Vegetatia este diversa si foarte bogata, in concordant cu relieful sic lima.

Hidrografia

Reteaua hidrografica are o lungime de 9872 km, din care Oltului ii revin 615 km. alti afluenti ai Oltului sunt din amonte spre aval Raul Negru (S = 2349 km2; L = 88 km), Cibin (S = 2194 km2; L = 82 km), Lotru (S = 990 km2; L = 82 km), Oltetul (S = 2663 km2; L = 185 km). Densitatea retelei hidrografice variaza de la 1,4 km/km2 in zona Depresiunii Fagaras si 0,156 km/km2 in zona inferioara, cu o medie de 0,41 km2/km.



B1 / 2010

MMP

INHGA 4

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALA

Din punct de vedere administrativ teritoriul districtului de bazin hidrografic Olt se intinde pe teritoriul a 8 judete: Harghita (40%), Covasna (90%), Brasov (95%), Sibiu (60%), Valcea (100%), Arges (10%), Olt (60%) si Dolj (10%).

Din punct de vedere al regiunilor de dezvoltare, acest district de bazin hidrografic include teritorii administrative din trei regiuni, Centru, Sud – Muntenia si Sud – Vest – Oltenia.

Populatia districtului este de 2.267.692 locuitori, din care 1.326.964 locuitori se afla in mediul urban. Principalele centre urbane sunt municipiile Brasov, Sibiu, Ramnicu – Valcea, Slatina, Sfantu Gheorghe, Fagaras, Caracal si Dragasani.

Principalele cai rutiere si feroviare

Lungimea drumurilor publice de pe teritoriul districtului de bazin hidrografic Olt insumeaza cca 6.500 km, din care 620 km drumuri nationale (E68, E70, E81). Lungimea cailor ferate cu ecartament normal din bazin este de cca 700 km.



B1 / 2010

MMP

INHGA 5

CAPITOLUL 4

RESURSELE DE APA

4.1. Resursele de apa de suprafata

Aceste resurse sunt date de cursurile de apa si de lacurile naturale. Cel mai important parametru care caracterizeaza resursele de apa din rauri il constituie stocul mediu multianual exprimat fie sub forma de volum scurs, fie sub forma de debit.

Pentru determinarea corecta a acestui parametru este nevoie de o urmarire atenta si de durata a debitelor.

In acest scop in districtul de bazin hidrografic Olt functioneaza 7 statii hidrologice care au in componenta 101 de statii hidrometrice.

In urma prelucrarii datelor de la aceste statii a rezultat ca stocul mediu multianual al raurilor din acest district este de 5.301 mil.m3/an, corespunzator unui debit de 168 m3/s.

4.2. Resursele de apa subterana

In cadrul districtului de bazin hidrografic Olt au fost delimitate un numar de 14 de corpuri de apa subterana dintre care 10 sunt de tip poros permeabil, delimitate in depozite de varsta cuaternara, pleistocen inferior – romaniana, sarmatiana si precambrian superior si 2 corpuri de tip fisural carstic. Resursa de apa freatica este estimate la 370 mil.m3/an.

In ceea ce priveste apele subterane de adancime acestea sunt situate in 4 corpuri de apa avand codul ROOT si care are o resursa estimata la 492 mil.m3/an.

In consecinta, resursa totala de apa subterana insumeaza 862 mil.m3/an.

4.3. Resurse socio – economice de apa, de suprafata si subterana

Din punct de vedere al gestionarii / managementului lor, resursele de apa se clasifica in doua categorii principale:

resurse hidrologice, numite si resurse naturale, fizice sau teoretice; si,

resurse socio economice de apa.

Unul dintre obiectivele majore ale gestionarii resurselor de apa este transformarea resurselor hidrologice (naturale) in resurse utilizabile in diferite scopuri de catre societate. Resursele astfel obtinute poarta denumirea de resurse socio-economice.

Aceste resurse se obtin prin intermediul unor proiecte ingineresti sau de infrastructura si constituie acea parte a resurselor naturale (fizice) care pot fi disponibilizate pentru a fi utilizabile. De aceea, aceste resurse se mai numesc si disponibil la surse, sau pur si simplu, resurse de apa.

Cunoasterea resurselor socio – economice de apa este deosebit de importanta in gestionarea resurselor de apa, deoarece rezultatele calculelor in sectiunile de bilant,



B1 / 2010

MMP

INHGA 6

care identifica deficite sau excedente de apa, trebuie judecate comparative cu resursele socio – economice existente in acea sectiune, de aici rezultand fie necesitatea unor noi proiecte de infrastructura care sa transforme inca o parte din resursele hidrologice in resurse socio – economice, fie adoptarea unor masuri nestructurale (administrative – financiare, institutionale etc.).

Resursele socio-economice de apa pot fi, in functie de provenienta, resurse de apa de suprafata si resurse subterane.

La prima vedere, conform definitiei generale a notiunii de resurse socio-economice, ar rezulta ca resursele socio-economice de suprafata ar fi constituite din suma volumelor utile si a volumelor din rezerva de fier ale lacurilor de acumulare, precum si a volumelor medii derivate din alte bazine hidrografice. Nu trebuie uitat insa ca in acelasi timp resursele socio-economice de apa reprezinta in fapt disponibilul de apa la sursa. Din acest punct de vedere, rezulta ca pot fi considerate ca resurse socio-economice de apa si volumele de apa utilizabile din lacurile naturale, precum si stocurile lichide medii multianuale disponibile in regim natural pe cursurile de apa. Acest disponibil in regim natural a fost determinat pe baza debitelor medii lunare minime cu asigurarea de 95%.

Ca urmare a acestor considerente, a rezultat ca resursa socio-economica de apa de suprafata a districtului de bazin hidrografic Olt este de 2.237 mil.m3/an din care:

disponibilul in regim natural – 994 mil.m3/an;

din lacuri de acumulare – 1.243 mil.m3/an.

In ceea ce priveste resursa socio – economica de apa subterana, aceasta este data de disponibilul de apa pus la dispozitia societatii prin intermediul unor infrastructuri ingineresti denumite generic captari (izvoare, drenuri, puturi cu diametru mare, fronturi de captare prin foraje in cazul apelor subterane freatice si de adancime).

Resursa socio-economica totala de apa subterana la nivelul districtului de bazin hidrografic Olt este de 119 mil.m3/an.



B1 / 2010

MMP

INHGA 7

CAPITOLUL 5

SITUATIA UTILIZARII PE FOLOSINTE A RESURSELOR DE APA

Folosintele de apa sunt constituite din acele activitati care pentru a se putea desfasura au nevoie de apa. Caracteristic pentru fiecare folosinta de apa este cerinta de apa, adica acea cantitate de apa ce trebuie prelevata la sursa in scopul utilizarii ei intr-un scop anume. Este important de evidentiat diferinta dintre cerinta efectiva de apa si rata actuala de utilizare a apei. Un nivel scazut al acestei rate poate sa nu exprime cerinta efectiva de apa, ci poate indica existent anumitor constrangeri in aprovizionarea cu apa.

5.1. Utilizarea pe folosinte a resurselor de apa

Tabel 1

Evolutia volumelor de apa prelevate in districtul de bazin hidrografic Olt

in perioada 2001 - 2009

Folosinta An

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Populatie 162,4. 141,57 115,26 126,31 115,33 112,59 112,67 119,06 121,27

Industrie 185,6 169 180,34 158,41 156,38 151,13 139,44 122,13 102,1

Agricultura 18,7 35,27 41,65 31,39 29,2 28,03 54,81 56,85 53,5

TOTAL 366,73 345,84 337,25 316,11 300,91 291,75 306,92 298,04 276,87

Figura 1 Evolutia volumelor de apa prelevate in districtul de bazin hidrografic Olt in perioada 2001-2009



B1 / 2010

MMP

INHGA 8

Rata utilizarii apei pentru uzul menajer, industrial si agricol

Asa cum se poate observa din tabelul 1 si figura 1 in intervalul 2001 – 2009 prelevarile de apa au cunoscut o reducere continua fiind in prezent de 81% din cele corespunzatoare anului 2001. Cea mai drastica reducere este aceea a prelevarilor de apa industriala care in anul 2009 reprezenta doar 55% din prelevarile anului 2001. Si prelevarile de apa pentru populatie au cunoscut o reducere de 25%.

In ceea ce priveste apa prelevata pentru agricultura, trebuie subliniat ca aceasta ramura economica cuprinde irigatiile, zootehnia si acvacultura. Cum irigatiile au ponderea cea mai mare in prelevarile de apa pentru agricultura trebuie abordata pe subramurile componente: irigatii, zootehnie si acvacultura.

Rata utilizarii apei pentru irigatii

In conformitate cu datele Institutului National de Statistica privind suprafetele irigate in judetele districtului de bazin hidrografic Olt marimea acestora a variat intre 1.702 ha in anul 2005 si 27.600 ha in anul 2003. In ceea ce priveste volumele de apa prelevate variind intre 21,62 mil.m3 in anul 2003 si 1,79 mil.m3 in anul 2006 (tabelul 2).

Tabel 2

Anul 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Suprafete irigate (ha) 21.700 27.800 22.000 1.702 2.600 10.000 10.200 Volume prelevate (mil. m

3) 19,24 21,62 10,69 1,86 1,79 - -

Rata utilizarii apei in zootehnie

Zootehnia este o ramura importanta a agriculturii care implica activitatea de crestere, nutritie, ameliorare, productie si exploatare a animalelor in scopul obtinerii de produse si produse alimentare.

Evolutia in timp a cerintelor de apa ale unei folosinte reprezinta o oglinda a fenomenelor ce au avut loc in trecut in ramura respectiva. Aceasta nu inseamna insa ca fenomenele din trecut se mai pot produce aidoma, avand in vedere dependenta acestor fenomene de factori economici si politici.

Evolutia prelevarilor de apa pentru zootehnie in districtul de bazin hidorgrafic Olt este prezentata in tabelul 3.

Tabel 3

Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Volum prelevat (mil.m3) 1,58 1,80 2,23 1,79 1,50 1,30

Rata utilizarii apei pentru acvacultura / piscicultura

In acest district de bazin hidrografic, suprafetele amenajate pentru acvacultura / piscicultura functionale sunt de 1.104 ha.

Tabel 4

Anul 2001 2002 2003 2004 2006

Volume prelevate (mil.m3) 13,25 13,94 18,11 18,54 0,82

Cresterea suprafetelor amenajate dupa anul 2006 se reflecta si in volumele prelevate crescute.



B1 / 2010

MMP

INHGA 9

5.2. Utilizarea potentialului hidroenergetic

Potentialul hidroenergetic este de trei categorii:

potential hidroenergetic teoretic (brut), care exprima totalitatea resurselor de

energie naturala a apelor dintr-un bazin hidrografic, fara a tine cont de posibilitatile tehnice si economice de amenajare.

Acest potential teoretic cuprinde atat potentialul de suprafata, cat si potentialul liniar. Potentialul de suprafata se refera la apele din precipitatii si la cele de scurgere, in timp ce potentialul liniar se refera la energia (puterea) maxima ce se poate obtine pe un curs de apa sau sector al sau.

potential hidroenergetic tehnic amenajabil, care reprezinta acea parte din potentialul brut, care ar putea fi obtinuta prin amenajarea cursului de apa tinand seama de conditiile tehnice ale etapei respective;

potentialul hidroenergetic economic amenajabil, adica acea parte a potentialului tehnic amenajabil, care se poate obtine in conditii economice. Acest potential este cel mai susceptibil de modificari fiind conditionat de progresul tehnic, dar si de anumite cerinte si politici de mediu.

5.2.1. Potentialul hidroenergetic al raurilor Romaniei

Potentialul hidroenergetic al cursurilor de apa de pe teritoriul Romaniei a fost evaluat de mai multe ori in secolul XX. In prezent se apreciaza ca potentialul teoretic al apelor de scurgere este de 90 TWh/an, iar potentialul teoretic liniar al cursurilor de apa este de 70 TWh/an.

In ceea ce priveste marimea potentialului hidroenergetic teoretic, nu exista diferente semnificative intre diferitele surse si studii elaborate. In schimb, marimea potentialului hidroenergetic tehnic amenajabil este estimata intre 32 si 36 TWh/an, iar a celui economic amenajabil, intre 23 si 30 TWh/an.

O distributie a potentialului hidroenergetic de scurgere si a celui liniar se prezinta in tabelul 5:

Tabel 5

Districtul de bazin hidrografic

Potentialul hidroenergetic

de scurgere teoretic tehnic amenajabil

TWh/an TWh/an TWh/an

Olt 13,30 8,25 5,00 Total rauri inferioare 79,00 45,90 21,80

Dunarea 0,00 18,50 12,00 Total Romania 79,00 64,40 33,80

5.2.2. Situatia actuala a utilizarii potentialului hidroenergetic

Evolutia productiei de energie hidroelectrica in intervalul 2000-2007

In prezent, in Romania, structura producatorilor de energie electrica este urmatoarea:

Producator termo - 55%;

Hidroelectrica – 30%;

Nucleoelectrica – 10%;

Producatori independenti - 5%.



B1 / 2010

MMP

INHGA 10

S.C. Hidroelectrica S.A. este cel mai important producator de energie electrica din Romania pe piata reglementata si principalul producator pe piata libera. Societatea administreaza 307 centrale hidroelectrice, inclusiv 5 statii de pompare energetice. Puterea totala instalata este de 6361,92 MW, in anul 2007 furnizand in Sistemul Energetic National 15807 GWh.

In ceea ce priveste evolutia puterii instalate si a energiei anuale furnizate in intervalul 2000 - 2007, ea a variat in functie de natura hidrologica a anului, dupa cum se prezinta in tabelul 6, astfel:

Tabel 6

Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Putere instalata (MW) 5833 5856 6261 6288 6334 6346 6326 6362 Energie anuala (GWh) 14700 14800 16000 13200 16400 20103 18235 15807

Dupa cum se poate observa, din punct de vedere hidrologic, cei opt ani de productie pot fi impartiti in:

ani secetosi (2000; 2001; 2003);

an mediu (2004);

ani ploiosi (2005-2006);

an subnormal (2007).

5.2.3. Gradul de amenajare al potentialului hidroenergetic

Daca se ia in considerare energia furnizata de centralele hidroelectrice in anul de varf 2005, de 20,103 TWh si o raportam la potentialul tehnic amenajabil de 33,8 TWh/an, rezulta un grad de amenajare de 59,5%. Mai corect este insa a calcula gradul de amenajare al resurselor hidroenergetice luand in considerare anul hidrologic mediu, cand productia de energie hidroelectrica a fost estimate la 17.5TWh, caz in care rezulta un grad de amenajare a potentialului hidroenergetic de cca 52%. In general se admite grosso modo ca potentialul hidroenergetic al Romaniei este amenajat in proportie de 50%. Rezulta implicit ca mai este de utilizat un potential de circa 16TWh/an energie hidroelectrica, care va constitui in continuare obiectul Strategiei Energetice a Romaniei.

Considerand potentialul hidroenergetic amenajat ca fiind energie produsa in C.H.E. existente in anul hidrologic mediu, gradul actual de utilizare a potentialului tehnic amenajabil este prezentat in tabelul 7.

Tabel 7


Potentialul tehnic amenajabil (TWh/an)

Potentialul amenajat (TWh/an)

Gradul actual de utilizare a potentialului (%)

Somes 2,20 0,63 28,64

Crisuri 0,90 0,37 41,11

Mures 4,30 1,47 34,19

Raurile din Banat 0,65 0,60 92,31

Jiu 0,90 0,52 57,78

Olt 5,00 4,20 84,00

Arges 1,60 0,94 58,75

Ialomita 0,75 0,30 40,00

Siret 5,50 2,00 36,36

Dunare 12,00 6,45 53,75 TOTAL 33,80 17,48 51,72



B1 / 2010

MMP

INHGA 11

5.3. Micropotentialul hidroenergetic

Dupa modelul european si Romania a elaborat o strategie in domeniul „energiei verzi”, prin care isi stabileste ca tinta, pana In 2010, o cota de 4% din energie obtinuta din surse regenerabile: amenajari hidro de mica putere, energie eoliana, energie solara, bioenergie (in primul rand biomasa). In putere instalata, aceasta cota reprezinta circa 750 MW. Dorinta de a utiliza potentialul surselor regenerabile de energie a existat in Romania si inainte de 1989, cand s-a pus accentul indeosebi pe energia hidro. Actualmente, facilitatile create fac ca, din ce in ce mai multe firme romanesti si straine sa doreasca sa se implice In producerea de energie electrica din surse regenerabile.

In cadrul Surselor Regenerabile de Energie (SRE), energia hidro detine cea mai mare pondere si este considerata energia furnizata de unitati hidroenergetice cu puterea instalata < 10 MW (adica hidroenergie mica obtinuta In microhidrocentrale).

Micropotentialul este parte integranta a potentialului energetic al Romaniei si daca, pana in prezent s-a pus accent in special pe realizarea de centrale hidroelectrice cu puteri > 10 MW, Romania va face demersuri pentru valorificarea In continuare a micropotentialului pentru a raspunde cerintelor Directivei Uniunii Europene privind sursele regenerabile de energie.

In momentul de fata exista preocupari de valorificare a micropotentialului hidroenergetic atat In tara cat si la nivel international. In ceea ce priveste Romania, s-au realizat diferite studii privind micropotentialul hidroenergetic, s-au construit centrale de mica putere si s-au reabilitat cele existente.

Micropotentialul tehnic amenajabil reprezinta puterea sau energia electrica care ar putea fi produsa prin amenajarea hidroenergetica a cursurilor de apa cu potential redus. Determinarea riguroasa a micropotentialului tehnic amenajabil se face pe baza elaborarii unor scheme de amenajare, care tin seama de conditiile locale (topografice, geologice, hidrologice, ecologice), situatia cailor de comunicatie, cerintele de apa pentru alte folosinte, performantele tehnice ale hidroagregatelor etc.

Din punct de vedere hidroenergetic, teritoriul Romaniei a fost impartit in 10 bazine hidrografice. Rezultatele evaluarii microhidropotentialului teoretic liniar sunt prezentate in tabelul 8:

Tabel 8


Lungime cursuri de apa (Km)

Potential teoretic (MW)

Somes-Tisa 2689 177

Crisuri-Barcau 1073 53.7

Mures 3050 301

Nera-Timis-Barzava 1913 256

Cerna-Jiu 1830 257

Olt 5029 458

Arges-Dambovita 1328 43

Ialomita 321 21

Siret-Prut 6400 306

Dunarea 1133 22.3 Total 24766 1895

Din acest tabel rezulta ca micropotentialul teoretic liniar este de 1895 MW, tehnic amenajabil, insa din acesta doar cca. 416 MW sunt situati pe cursuri de apa care au un potential specific mai mare de 150 KW/Km, potential considerat ca fiind economic



B1 / 2010

MMP

INHGA 12

amenajabil. Energia medie anuala potential a fi produsa este estimata la 2750 GWh/an, iar cea economica de numai 1200 GWh/an.

Micropotentialul amenajat la data de 01.01.2005 totaliza 380 de MHC (microhidrocentrale) si CHEMP (centrale hidroelectrice de mica putere) avand puterea instalata de 501 MW si energia medie de proiect 1504 GWh/an.

5.4. Utilizarea potentialului navigabil al apelor

Caile de transport pe apa pot fi clasificate in doua mari categorii: transporturi fluviale si transporturi maritime. Din prima categorie fac parte transporturile pe fluvii, pe rauri, pe lacuri si pe canale navigabile, in timp ce transporturile maritime cuprind transporturile pe mari si oceane.

Caile navigabile interioare detin un loc important in efectuarea transporturilor, dezvoltarea transporturilor pe caile navigabile interioare fiind o caracteristica a tarilor industrializate. Domina transporturile de marfuri in vrac: minereuri, carbuni, materiale de constructii, cereale, ingrasaminte chimice etc.

Eficienta transporturilor pe caile navigabile interioare este determinata de urmatorii factori principali: pretul de cost (lei/t.km), viteza, capacitatea de transport, caracterul de masa, permanenta, regularitatea si siguranta transporturilor.

5.4.1. Situatia actuala a navigatiei fluviale in Romania

Se stie ca, navigatia fluviala prezinta unele caracteristici care ar trebui s-o faca preferata in transportul marfurilor fata de cele pe alte cai de comunicatie, precum:

asigura conditii optime pentru transportul marfurilor de masa, deoarece un convoi de barje are o capacitate de transport de 3.000 – 12.000 t in functie de compunerea convoiului, in timp ce un tren de marfa poate transporta in medie 1.500 – 2.000 t, iar un autocamion 15 – 30 t. Coeficientul de utilizare a puterii de propulsie este superior in transportul pe apa, fiind in medie de circa 4 – 5 t/CP, fata de cca 1 t/CP la calea ferata si cca 0,06 t/CP la transportul rutier;

consum mai mic de combustibil, de metal, de forta de munca calificata;

pret de cost mai redus;

este mult mai putin poluant decat transportul pe caile rutiere.

Dupa anul 1990, transportul pe apele interioare ale Romaniei s-a confruntat cu mai multe probleme, cum ar fi razboiul din fosta Iugoslavie si bombardarea podului de la Novi Sad. Reteaua de cai navigabile a Romaniei se situeaza in intregime in partea de sud-est a tarii si are o densitate de 6,5 km/1000 km2.

Lungimea retelei este de 1.779 km, din care 1.075 km Dunarea cale navigabila internationala, 524 km bratele navigabile ale Dunarii si 91 km cai navigabile artificiale (canalele Dunarea – Marea Neagra si Poarta Alba – Navodari). Pe reteaua de cai navigabile interioare si la Marea Neagra sunt integrate 35 de noduri (porturi) din care 3 porturi maritime, 6 porturi fluvio – maritime si 26 porturi fluviale.

Porturile romanesti dispun de cca 49.000 m de constructii hidrotehnice pentru acostarea navelor, din care 18,1% au o vechime mai mare de 50 ani si necesita urgente lucrari de reconstructie.

Evolutia transporturilor de marfuri pe caile navigabile interioare ale Romaniei evidentiaza o scadere accentuata dupa anul 1990, de la 12 mil. tone, in anul 1990, la 6 mil. tone, in anul 1992 si o oarecare redresare dupa anul 1996, cu o medie de cca. 14



B1 / 2010

MMP

INHGA 13

mil.tone/an. Trebuie facuta mentiunea ca, potrivit Anuarului Statistic al Romaniei, cea mai importanta parte a traficului pe caile noastre fluviale revine transporturilor interne (cabotaj). Principalele marfuri transportate sunt cele in vrac: minereuri, materiale de constructii, cereale, produse metalurgice.



B1 / 2010

MMP

INHGA 14

CAPITOLUL 6

AMENAJARI DE GOSPODARIRE A APELOR

De circa 50 de ani, in Europa s-a impus tot mai mult idea ca gospodarirea cantitativa si calitativa a apelor, managementul catastrofelor naturale generate de prezenta in exces sau de lipsa apei, conservarea biodiversitatii mediului acvatic, nu se poate realiza decat privind cu fata spre viitor, adica numai prin elaborarea unui plan director realizat la nivel de bazin hidrografic.

Din acest punct de vedere, Romania se numara pentru primele tari din Europa care nu numai ca a introdus administrarea apelor pe bazine hidrografice, inca din anul 1959, dar a realizat (in intervalul 1959 - 1962) si primele planuri de amenajare a bazinelor hidrografice.

In prezent, zestrea amenajarilor hidrotehnice cuprinde peste 1200 de lacuri de acumulare dintre care 400 au volume de peste 1.000.000 m3, 230 de mari baraje ce figureaza si in Registrul mondial al marilor baraje, 9920 km de diguri, 6300 km de regularizari de albii, 2290 de derivatii de debite etc.

Amenajarile hidrotehnice existente sunt realizate atat ca amenajari cu folosinte complexe, cat si ca amenajari de unica folosinta cum ar fi producerea de energie hidroelectrica, alimentari cu apa, controlul viiturilor, piscicultura si agrement.

In districtul de bazin hidrografic Olt exista 170 de amenajari de gospodarire a apelor din care:

32 amenajari – exclusiv producerea de energie hidro;

4 amenajari – o singura folosinta alta decat producerea energiei hidro sau atenuarea viiturilor;

3 amenajare – amenajare avand doua folosinte (altele decat atenuarea viiturilor);

79 amenajari – amenajari structurale existente pentru asigurarea disponibilului la sursele de apa;

52 amenajari – amenajari pentru piscicultura;

BARAJUL VIDRA

Baraj de anrocamente cu nucleu intern de argila, cu H = 121 m si Vlac = 340 mil.m3.



B1 / 2010

MMP

INHGA 15

BARAJUL BRADISOR

Baraj in arc, cu H = 62 m si Vlac = 39 mil.m3.

BARAJUL MALAIA

Baraj de greutate din pamant, cu H = 31 m si Vlac = 3,4 mil.m3.

BARAJUL BALINDRU

Baraj in arc, cu H = 42 m si Vlac = 0,7 mil.m3.



B1 / 2010

MMP

INHGA 16

CAPITOLUL 7

SCENARII PENTRU EVOLUTIA CERINTELOR VIITOARE DE APA

Conceptul de scenarii este larg utilizat pentru a intelege diferitele cai prin care evenimente viitoare se pot desfasura.

Planificarea prin scenarii constituie in fapt o metoda de planificare strategica pentru a elabora planuri flexibile pe termen lung. Planificarea prin scenarii cuprinde o serie de secvente – definitia chestiunii la care trebuie raspuns, stabilirea timpului si scopului analizei, harta tendintelor de baza si a factorilor motori, gasirea incertitudinilor cheie, identificarea extremelor, definirea scenariilor si scrierea lor, evaluarea, elaborarea de modele care sa jute la cuantificarea diferitelor scenarii.

In cadrul planului de amenajare, chestiunile la care trebuie raspuns sunt constituite din estimarea cerintelor de apa pentru populatie (urbana si rurala), apa industriala, apa pentru irigatii, zootehnie, acvacultura etc.

7.1. Factori care influenteaza cerintele de apa ale folosintelor

Acesti factori sunt numerosi. Unii sunt expliciti si poate mai semnificativi decat altii. Atat nivelul actual de influenta al acestor factori, cat si tendintele de evolutie ale acestora sunt de mare interes in prognoza evolutiei viitoare a cerintelor de apa. Sintetic acesti factori sunt:

natura folosintei de apa (alimentare cu apa a populatiei, apa industriala, irigatii, zootehnie, producerea energiei etc.);

tariful/pretul apei;

existenta unor surse alternative;

disponibilul de apa la sursa;

calitatea serviciului;

numarul populatiei si mediul de locuire;

starea actuala a sistemului de alimentare cu apa (pierderile de apa, presiunea de serviciu etc.);

rata de ocupara a populatiei;

clima;

venitul pe gospodarie/familie;

factori socio-culturali;

echipamentele, dispozitivele, aparatura;

gradul de recirculare.

Unii dintre factorii enumerati mai sus au o influenta directa asupra cerintelor de apa, altii au o influenta indirecta.

In zonele rurale trebuie avut in vedere faptul ca apa este utilizata nu numai ca apa menajera, ci si in alte scopuri (zootehnie, legumicultura). Totodata, implementarea unor proiecte de alimentare cu apa este conditionata de veniturile populatiei si mai ales de disponibilitatea de plata a acestora.



B1 / 2010

MMP

INHGA 17

7.2. Informatii necesare elaborarii scenariilor

Aceste informatii sunt de mai multe feluri:

informatii istorice – ce pot servi la estimarea utilizarii viitoare a apei. Aceste informatii pot indica principalii factori cu rol determinant in utilizarea apei;

proiectii asupra evolutiei populatiei, avand la baza studii demografice;

repartitia populatiei pe medii de locuire, pe judete, pe regiuni de dezvoltare, pe districte de bazine hidrografice;

Produsul Intern Brut si evolutia acestuia;

veniturile populatiei/gospodariilor, pe judete si regiuni de dezvoltare;

produsul proiectat a fi obtinut in sectoarele agricol, industrial, energetic, minier, precum si in sectoarele manufacturiere majore in vederea distributiei regionale a activitatilor economice avand la baza Produsul Intern Brut proiectat;

rata proiectata a utilizarii apei pe cap de locuitor avand la baza avansurile tehnologice si impartirea utilizatorilor pe tipuri specifice.

Informatiile istorice ar trebui furnizate de studiile elaborate special in scopul identificarii factorilor dominanti care influenteaza cerinteleor de apa si initiativele de gestionare a acestora. Din pacate, in Romania nu s-au elaborat asemenea studii. Pe de alta parte, o serie de studii elaborate in special in S.U.A., Canada si Australia, nu pot fi utilizate decat ca informatie generala. Aplicarea datelor privind cerintele de apa in alte locatii este nerealista datorita diferentelor bio-geografice, climei si circumstantele socio-demografice si politice.

Ca informatii necesare elaborarii scenarii privind evolutia viitoare a cerintelor de apa ale folosintelor, acestea au fost desprinse din:

Strategia Nationala pentru Dezvoltarea Durabila a Romaniei – orizonturi 2013 – 2020 – 2030;

Programul Operational Sectorial Mediu si Documnetul Cadru de Implementare a acestuia;

Programul Operational Regional 2007 – 2013;

Planul National de Dezvoltare 2007 – 2013;

Planul National de Dezvoltare Rurala;

Strategiile sectoriale existente;

Raportul final al proiectului privind reabilitarea si reforma sistemului de irigatii in Romania;

Documente ale Administratiei Nationale pentru Imbunatatiri Funciare (ANIF) privind suprafetele amxime ce s epot iriga;

Date furnizate de Administratia Nationala Apele Romane si Administratiile Bazinale de Apa.

Alte informatii au fost obtinute din portalul de Statistica al Uniunii Europene EUROSTAT, in special in ceea ce priveste evolutia demografica a Romaniei.

Alegerea perioadei de prognoza

Perioada de prognoza o constituie intervalul 2010 – 2020. Din aceasta perioada au fost alesi ca ani de prognoza anii 2013, 2015 si 2020. Acesti ani au rezultat ca urmare a



B1 / 2010

MMP

INHGA 18

analizei obiectivelor planificarii in domeniu. Astfel, anul 2013, este ultimul an cuprins in Programul Operational Regional si in Planul National de Dezvoltare. Anul 2015, este ultimul an al Programului Operational Sectorial Mediu pentru care sunt prevazute tinte privind faciliatile in domeniul apei pentru populatie. Iar anul 2020 este anul intermediar al Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei, orizonturi 2013 – 2020 – 2030.

7.3. Obiectivele tinta in domeniul accesului populatiei la infrastructura de apa potabila

Accesul la apa potabila este definit in termeni ce tin de tipul tehnologiei utilizate si a serviciului oferit.

Pentru apa potabila, accesul include conectarea locuintei la un sistem de alimentare cu apa, retele publice, foraje si pompe de mana, izvoare cu zone de protectie si colectarea apei de ploaie. In privinta accesului la apa potabila, se defineste si un acces rezonabil la apa potabila, semnificand un disponibil de cel putin 20 l/om zi la o sursa

aflata la mai putin de 1 km distanta de utilizator. Cismelele, apa imbuteliata si alte tipuri de surse nu sunt considerate ca facand parte din conceptul de acces rezonabil la apa in scopuri casnice si de igiena personala.

Populatia totala a spatiului hidrografic Olt este de 2.111.229 locuitori. In ceea ce priveste situatia actuala privind accesul populatiei la sistemele centralizate de alimentare cu apa, pe judete si medii de locuire, aceasta este prezentata in tabelul 9.

Tabel 9

Judet Locuitori

Locuitori racordati la sistemul centralizat de alimentare cu apa

Urban Rural Urban Rural

Brasov 468361 153207 435092 53248

Covasna 110324 100381 105738 10945

Harghita 64197 63556 55355 14589

Olt 189123 279664 116100 12240

Sibiu 204613 64558 195985 24990

Valcea 177080 236165 121314 10590 TOTAL 1213698 897531 1029584 126602

TOTAL POPULATIE

2111229 1156186

Din tabel se poate deduce ca in mediul urban locuieste 48% din populatia bazinului hidrografic, iar restul de 52% in mediul rural.

Dupa cum se poate observa din tabelul 9, in spatiul hidrografic Olt, situatia actuala privind accesul populatiei la sistemele de alimentare cu apa, se prezinta astfel:

in mediul urban 84 %

in mediul rural 14%

In consecinta, nu au acces la sistemele centralizate de alimentare cu apa:

in mediul urban – 184.114 locuitori;

in mediul rural – 770.929 locuitori.

Insumate aceste cifre reprezinta cca 45% din populatia spatiului hidrografic Olt.



B1 / 2010

MMP

INHGA 19

Evolutia demografica

In legatura cu evolutia demografica a Romaniei, in portalul EUROSTAT al Uniunii Europene se pot gasi trei scenarii de evolutie a populatiei Romaniei pentru intervalul 2010 – 2022, pe total tara si pe regiuni de de dezvoltare Acest portal contine trei scenarii: un scenariu de baza, unul maximal si un altul minimal. Din nefericire nu exista si o repartizare a valorilor prognozate pe mediile de locuit, urban si rural.

Pentru spatiul hidrografic Olt, dupa prelucrarea datelor EUROSTAT, pe regiuni de dezvoltare, evolutia populatiei (in milioane locuitori), in anii de referinta 2015 si 2020, se prezinta astfel:

Tabel 10

Anul 2015 2020

Scenariul de baza 1.995.005 1.902.036 Scenariul maximal 2.060.274 2.010.376 Scenariul minimal 1.926.607 1.780.097

Pornind de la faptul ca odata cu cresterea economica se va produce si o crestere a nivelului de trai, a dezvoltarii sociale, a serviciilor, se preconizeaza cresterea gradului de urbanizare in spatiul hidrografic Olt de la 48% in anul 2006, la 50% in anul 2015 si la 60% in anul 2020.

In aceste conditii, in cele trei scenarii ale evolutiei populatiei din spatiul hidrografic Olt, repartitia prognozata a populatiei pe medii de locuire, se prezinta astfel:

Tabel 11

Anul / mediu de locuire Scenariul de baza Scenariul maximal Scenariul minimal

2015 urban 997.503 1030137 963304 rural 997.502 1.030.137 963.303

2020 urban 1.141.222 1.206.226 1.068.058 rural 760.814 804.150 712.038

Asa cum s-a mai aratat, alegerea metodei pentru prognoza evolutiei viitoare a cerintelor de apa depinde, printre altele, si de planificarile in domeniu.

Din acest punct de vedere, cel mai reprezentativ document cu obiective in domeniul apei, il constituie Programul Operational Sectorial Mediu – POS Mediu elaborat in conformitate cu aquis-ul comunitar care urmareste reducerea diferentei dintre

infrastructura de mediu care exista in Romania si Uniunea Europeana, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.

P.O.S. Mediu are mai multe obiective specifice, dar pentru prezentul plan prezinta interes doar cel intitulat Imbunatatirea calitatii si a accesului la infrastructura de apa si apa uzata, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare in majoritatea zonelor urbane pana in 2015 si stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apa/apa uzata.

In vederea atingerii obiectivului susmentionat, in POS Mediu s-a identificat ca axa prioritara 1 – Extinderea si modernizarea sistemelor de apa si apa uzata.

Aceasta axa prioritara se adreseaza sectorului apa/apa uzata, in care Romania trebuie sa-si indeplineasca angajamentele de aderare cele mai costisitoare.

Pe de alta parte, sistemul de alimentare cu apa si canalizare din Romania este departe de a fi conform standardelor Statelor Membre ale Uniunii Europene.



B1 / 2010

MMP

INHGA 20

Principalele puncte slabe identificate sunt accesul scazut al comunitatilor la infrastructura de apa (52% comparativ cu 80% in Statele Membre) si slaba calitate a apei potabile si lipsa sistemelor de colectare si a statiilor de epurare in anumite zone.

In conformitate cu Tratatul de Aderare, Romania a obtinut perioade de tranzitie pentru conformarea cu aquis-ul comunitar pentru colectarea, descarcarea si epurarea apelor uzate municipale – pana in 2015 pentru 263 de aglomerari mai mari de 10000 de locuitori echivalenti (l.e) si pana in 2018 pentru 2346 de aglomerari intre 2000 si 10000 locuitori echivalenti (l.e). Perioade de tranzitie au fost obtinute, de asemenea si pentru calitatea apei potabile pana in 2015, pentru conformarea cu Directiva CE nr. 98/83.

Tinand seama de slaba dezvoltare a sectorului de apa din Romania (in privinta infrastructurii si serviciilor publice), POS Mediu precizeaza acordarea prioritatii proiectelor mari de infrastructura, care acopera mai multe aglomerari la nivel regional/judetean. Procesul de regionalizare a operatorilor existenti in sectorul de apa a fost initiat in perioada programelor SAMTID de pre-aderare (orasele mici si mijlocii) si FOPIP (Program pentru Imbunatatirea Performantei Operationale si Financiare). Principalul obiectiv al acestui proces a fost crearea unor companii performante in sectorul de apa, care sa poata implementa nu numai finantarea Uniunii Europene, ci si sa preia functionarea facilitatilor din aglomerarile invecinate, in care nu exista un operator capabil sa furnizeze acestora o structura potrivita de implementare care sa absoarba fondurile Uniunii Europene.

POS Mediu are ca tinte cumulative:

asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare in majoritatea zonelor urbane pana in anul 2015;

localitati care beneficiaza de facilitati de apa noi/reabilitate in sistem regional (numar) – 200 in anul 2010, 250 in anul 2012 si 300 in anul 2015;

populatia actuala conectata la serviciile de apa in sistem regional la nivel national este de 62%. Pentru anul 2015 se preconizeaza ca ea sa reprezinte 70%.

7.4. Obiective tinta in domeniul apei industriale, irigatiilor, zootehniei si acvaculturii

In aceste sectoare nu exista strategii cu obiective tinta, bine precizate. In consecinta, aceste obiective au trebuit sa fie identificate si extrase din diverse Documente precum Rezumatul Raportului privind reabilitarea si reforma sistemului de irigatii in Romania, realizat sub egida BIRD, Documentul de Pozitie al Romaniei – Capitolul 7 – Agricultura si tratatul de Aderare al Uniunea Europeana, documente ale unor patronate din domeniu, ale Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA).

7.5. Obiective tinta in domeniul utilizarii potentialului apelor

In domeniul producerii energiei hidroelectrice

Aceste obiective sunt cuprinse in Strategia Energetica Nationala care defineste obiectivele sectorului energetic pe termen mediu si lung (2007 - 2020) si in Strategia Dezvoltarii Sectorului Hidroenergetic elaborata de SC Hidrotehnica SA.

In domeniul navigatiei

In acest domeniu, la baza Strategiei Nationale privind dezvoltarea navigatiei fluviale pe raurile interioare se afla Legea nr. 363 din 21.09.2006 privind aprobarea Planului de



B1 / 2010

MMP

INHGA 21

Amenajare a teritoriului national – Sectiunea I – Retele de transport precum si

Strategia Ministerului Transporturilor si Infrastructurii in domeniul transporturilor navale.

7.6. Definirea scenariilor

7.6.1. Scenarii privind accesul populatiei la serviciile de apa in sistem regional

In acest sens, se preconizeaza atingerea urmatoarelor tinte:

pana in anul 2015 procentul din populatia tarii (inclusiv din districtul de bazin hidrografic Olt) sa ajunga la 70%.

pana in anul 2015 se prognozeaza a avea acces la sistemele centralizate de alimentare cu apa 50% din populatia rurala. In functie de scenariu, aceasta reprezinta:

in scenariul de baza – 498.751 locuitori;

in scenatiul maximal – 515.068 locuitori;

in scenariul minimal – 481.651 locuitori.

pana in anul 2020, 80 % din populatia rurala se prognozeaza sa aiba acces la sistemele centralizate de alimentare cu apa. Ca urmare, populatia rurala cu acces la retelele publice de alimentare cu apa, va fi urmatoarea:

scenariu de baza – 608.651 locuitori;

scenariu maximal – 643.320 locuitori;

scenariu minimal – 569.630 locuitori.

Realizarea scenariilor propuse va conduce la urmatoarea situatie privind accesul populatiei la sistemele centralizate de alimentare cu apa.

Tabel 12

Anul / scenariul - populatia Baza Maximal Minimal

2015

Populatia totala 1995005 2060274 1926607

Urban 997503 1030137 963304

Rural 997502 1030137 963303

Total populatie racordata la retele publice de apa 1496254 1545205 1444955

Grad de racordare (%) 75% 75% 75%

Populatie urbana racordata 997503 1030137 963304

Grad de racordare urban (%) 100% 100% 100%

Populatia rurala racordata 498751 515068 481651

Grad de racordare rural (%) 50% 50% 50%

2020

Populatia totala 1902036 2010376 1780097

Urban 1141222 1206226 1068058

Rural 760814 804150 712038

Total populatie racordata la retele publice de apa 1749873 1849546 1637688

Grad de racordare (%) 92% 92% 92%

Populatie urbana racordata 1141222 1206226 1068058



B1 / 2010

MMP

INHGA 22

Anul / scenariul - populatia Baza Maximal Minimal

Grad de racordare urban (%) 100% 100% 100%

Populatia rurala racordata 608651 643320 569630

Grad de racordare rural (%) 80% 80% 80%

7.6.2. Scenariu privind evolutia viitoare a cerintelor de apa industriala

Pentru a putea elabora scenarii privind evolutia cerintelor de apa industriala, ar trebui cunoscuti anumiti indicatori macro-economici ca de exemplu evolutia P.I.B., a ponderii industriei in P.I.B., evolutia valorii adaugate brute din industrie, sau evolutia numarului de salariati din acest sector.

Acesti indicatori sunt insa necunoscuti pentru anii 2010 - 2020, ultima proiectie a acestor indicatori realizata de Comisia Nationala de Prognoza datand din 5 noimebrie 2009. Situatia economica a Romaniei si a altor tari pune sub semnul intrebarii marimea cresterii sau contractiei economice. In aceste conditii, perioada de prognoza trebuie fragmentata si tratate separat intervalele 2010 – 2012 si 2013 – 2020. Anii 2010, 2011 si 2012 sunt ani in care dinamica evolutiei economice este greu de prognozat. Perioada de dupa 2012 este de presupus a fi una a relansarii economice pentru care se pot face prognoze mai corecte.

Pentru Romania, pentru anul 2010 este apropae unanim acceptata parerea ca se va produce o crestere zero sau chiar negativa. Pentru anii 2011 si 2012 exista o serie de prognoze mai optimiste. Astfel Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare, prognozeaza pentru Romania pentru anul 2011 o crestere economica de 3%. Institutul pentru Studii Economice Internationale din Viena prognozeaza pentru anul 2011 pentru Romania o crestere tot de 3%, iar pentru anul 2012 o crestere de 4%.

Alti economisti estimeaza ca incepand cu anul 2012, se va produce, in Romania o crestere economica la nivelul potentialului sau de 5 - 6%, adica apropiata de prognoza Comisiei Nationale de Prognoza din noiembrie 2009 pentru intervalul 2013 – 2020.

Cum nu exista nici o certitudine in privinta evolutiei economiei romanesti si implicit a industriei in perioada de prognoza 2010 – 2020, se admite un singur scenariu in care volumele necesare de apa industriala sunt cele determinate in scenariul mediu pe baza cresterii PIB, determinate in detaliu si prezentate in Volumul 3, multiplicate cu un

coeficient subunitar, variabil.

7.6.3. Scenariu privind evolutia viitoare a cerintelor de apa pentru irigatii

Autorii prezentului studiu nu detin informatii privind existenta unei strategii privind evolutia in viitor a irigatiilor in bazinul hidrografic Olt.

Singurul document accesibil a fost Raportul final la “Proiectul de Reabilitare s i Reforma a Irigatiilor. Romania”, un proiect al Guvernului Romaniei, finantat dintr-un imprumut de la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si coordonat de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, facut public in Mai 2008.

In acest Raport nu se gasesc prea multe referiri explicite privind sistemele de irigatii din b.h. Olt. Cele cateva referiri privesc Sistemul de Irigatii Sadova – Corabia, aflat in reabilitare, din a carui suprafata totala de 18.800 ha revin bazinului hidrografic Olt, precum si la Sistemele Campu Frumos (Judetul Covasna – 2998 ha), Terasa Caracal (Judetul Olt – 23.379 ha) care figureaza in Raport ca sisteme si subsisteme irigate prin pompare, care devin viabile dupa reabilitare.



B1 / 2010

MMP

INHGA 23

Se mai fac deasemenea referiri succinte la sistemele independente, gravitationale si statut de utilitate publica Potelu – Corabia (Judetul Olt – 10.928 ha) si Sistemul Bucsani – Cioroiu (Judetul Olt – 4150 ha), ca sistem gravitational parte a sistemelor irigate prin pompare si statut de utilitate publica, care deasemenea devin viabile dupa reabilitare.

In concluzie, suprafata irigabila viabila economic in b.h. Olt rezulta de 65.746 ha.

Un alt document care poate fi util in prognoza evolutiei cerintelor de apa pentru irigatii este cel elaborat de Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare (ANIF) intitulat “Suprafetele maxime ce se preconizeaza a se iriga si volumele maxime de apa estimate a fi prelevate pe surse”. Potrivit acestui document, suprafata maxima preconizata a fi irigata in b.h. Olt este de 84.836 ha si este compusa din:

Campu Frumos (Judetul Covasna) – S = 3.029 ha

Terasa Caracal (Judetul Olt) – S = 21.892 ha

Terasa Corabia (Judetul Olt) – S = 33.289 ha

Stoenesti – Visina (Judetul Olt) – S = 5.136 ha

Bucsani – Cioroiu (Judetul Olt) – S = 10.057 ha

Dabuleni – Potelu – Corabia (Judetul Olt) – S = 11.433 ha

In aceste conditii s-au elaborat urmatoarele scenarii:

in scenariul minimal se considera ca in anul 2013 suprafata irigata va fi reprezentata doar de suprafetele reabilitate viabile economic, adica 65.746 ha. Pentru anul 2020 se are in vedere mentinerea aceleiasi suprafete irigate ca in anul 2013 adica 65.746 ha

in cazul scenariului mediu se considera ca in anul 2013 se va iriga aceeasi suprafata ca in scenariul minimal de 65746 ha. Pentru anul 2020 se considera ca suprafata irigata va creste fata de cea din anul 2013 cu circa 30000 ha realizate in amenajari noi de irigatii in sistemul Olt – Vedea – Neajlov (conform prevederilor Planului de actiune privind diminuarea efectelor secetei) ajungand la 95000 ha;

in scenariul maximal se considera ca in anul 2013 suprafata irigata va fi cea corespunzatoare aceluiasi an din scenariul mediu, adica 65746 ha iar in anul 2020 suprafata irigata va ajunge la 100000 ha, compusa din suprafetele reabilitate la care s-ar adauga inca 35000 ha din sistemele noi de irigatii Olt – Vedea – Neajlov.

7.6.4. Scenarii asupra evolutiei viitoare a cerintelor de apa pentru zootehnie

Folosind metoda extrapolarii tendintelor istorice pe intervalul 2001 – 2009 s-a determinat numarul de animale si de pasari prognozat, pentru anii 2013 si 2020.

Trebuie facuta precizarea ca in determinarea cerintelor de apa ale zootehniei se iau in calcul numai animalele si pasarile crescute in regim industrial.

Nu exista insa date suficiente pentru estimarea numarului de animale si pasari crescute in regim industrial, motiv pentru care s-au folosit in general informatii din massmedia.

se estimeaza ca in anul 2013 procentul de porcine din complexele de crestere va ajunge la cca 35% din efective, iar in anul 2020 la 55 – 60%;



B1 / 2010

MMP

INHGA 24

numarul de bovine crescute in regim industrial va reprezenta 30% din efective in anul 2013 si 60% in anul 2020;

numarul de ovine crescute in exploatatii cu efective de peste 500 de capete, va reprezenta 25% din efective in anul 2013 si cca 40% in anul 2020;

cresterea ponderii pasarilor din unitatile intensive de la 23% in prezent, la 40% in anul 2013 si la 60% in anul 2020.

In conformitate cu aceste scenarii, rezulta urmatoarele populatii de animale si pasari crescute in regim industrial (mii. capete):

Tabel 13

Anul 2013 2020

Bovine 297 304 Porcine 969 1.253 Ovine si caprine 1.224 1.431 Pasari 8.718 9.427

7.6.5. Scenarii privind evolutia cerintelor de apa pentru acvacultura

In elaborarea scenariilor privind evolutia acvaculturii s-a pornit de la faptul ca schimbarile radicale ale cadrului institutional, legal, si al proprietatii au avut mari implicatii asupra acvaculturii.

In consecinta, s-a propus un singur scenariu cu o suprafata amenajata de 1.100 ha.

7.7. Cuantificarea / evaluarea scenariilor

Exista mai multe metode pentru cuantificare prevederilor scenariilor avute in vedere. Unele metode sunt metode statistice (metoda cerintei pe locuitor, a cerintei pe abonat si metoda coeficientului pe unitatea de utilizare). Ele utilizeaza o singura varianta explicativa:

metoda cerintei pe locuitor utlizeaza numai numarul populatiei si o rata globala a consumului;

metoda pe abonat este deasemenea limitata la o singura variabila explicativa, dar prezinta avantajul ca include date mai bune si in corespondenta cu numarul de utilizatori;

metoda coeficientului pe unitatea de utilizare, foloseste deasemenea o singura variabila explicativa, spre exemplu, cerinta de apa pe angajat in sectorul industrial.

Alte metode se bazeaza pe modele multivariate sau modele speciale ale cerintei de apa si ele poarta numele de metode econometrice (sau cu coeficienti multipli) si incorporeaza mai mult decat o variabila explicativa. Aceste modele incorporeaza pretul apei, veniturile populatiei, ca si alte variabile luate din teoria economiei.

Exista si metode directe care utilizeaza spre exemplu pentru mediul rural cercetari socio economice si tehnici de participare la evaluarea unor utilizatori relevanti, folosite pentru a estima atat cerinta actuala de apa, cat si cea viitoare.



B1 / 2010

MMP

INHGA 25

CAPITOLUL 8

REZULTATELE CUANTIFICARII CERINTELOR VIITOARE DE APA ALE FOLOSINTELOR

8.1. Prognoza cerintelor de apa pentru populatie

Prognoza evolutiei cerintelor de apa pentru populatie la o rata de utilizare pe abonat de 100 m3/an in anul 2015 si de 95 m3/an.loc in anul 2020 in mediul urban, respectiv 128 m3/an.loc in mediul rural, a condus la urmatoarele volume de apa ce trebuie prelevate:

Tabel 14

Volume de apa prognozate (mil m3)

Anul 2015 2020

Mediul urban

Scenariul de baza 109 103

Scenariul maximal 112 108,5

Scenariul minimal 105 96 Mediul rural

Scenariul de baza 64 78

Scenariul maximal 66 82

Scenariul minimal 62 73

8.2. Prognoza cerintelor de apa industriala

In conformitate cu scenariul considerat volumele de apa industriala prognozate a fi prelevate determinate prin metoda ratei pe locuitor si cea a valorii adaugate brute din industrie, au fost mediate si amplificate cu un coeficient subunitar rezultat in urma unor simulari care au avut in vedere, pentru anul 2010, o crestere economica zero, pentru anul 2011 o crestere medie de 3,5 % iar pentru anul 2010 o crestere de 4 %. Pentru intervalul 2013 – 2020 s-a avut in vedere o crestere economica de 5,5 % adica potentialul de crestere al Romaniei estimate de economisti.

Cu aceste consideratii, volumele de apa industriala ce urmeaza a fi prelevate sunt prezentate in tabelul 15.

Tabel 15

Anul 2013 2020

Volum apa industriala (mil.m3) 170 230

8.3. Prognoza cerintelor de pentru irigatii

Folosind o norma medie de 2.500 m3/ha.an au rezultat urmatoarele volume prognozate a fi prelevate:



B1 / 2010

MMP

INHGA 26

Tabel 16

Anul 2013 2020

Scenariul Suprafata irigata

(ha) Volum prelevat

(mil m3)

Suprafata irigata (ha)

Volum prelevat (mil m

3)

Scenariul de baza 65.746 165 65.746 165

Scenariul maximal 65.746 165 100.000 250

Scenariul minimal 65.746 165 65.746 165

8.4. Prognoza cerintelor de apa pentru zootehnie

Consumul zilnic de apa pentru zootehnie, depinde de o serie de factori fiziologici si de mediu (marimea si specia animalului, starea sa fiziologica – gestant, alaptare, crestere, nivel de activitate, tipul dietei, conditii climatice, calitatea apei – gustul si salinitatea afectand consumul).

Se face mentiunea ca cea mai mare parte a apei utilizate in zootehnie este prelevata din surse subterane.

Considerand cerinta medie de apa pe fiecare grup de animale in regim industrial ca fiind pe cap de animal de :

bovine – 100 l/zi – 36 m3/an

porcine – 28 l/zi – 10 m3/an

ovine si caprine – 9 l/zi – 3 m3/an

pasari – 30 l/zi 100 capete – 11 m3/an 100 capete

Au rezultat următoarele volume de apă ce trebuie prelevate pentru zootehnie (mil. m3):

Tabel 17

Anul 2013 2020

Volum prognozat a fi prelevat 8,0 16,0

8.5. Prognoza cerinţei de apă pentru acvacultură

Volumul mediu anual specific de apă prelevat pentru acvacultură în acest district de bazin hidrografic a variat intre 21.000 mc/an si ha in anul 2004 si 4.930 m3/an si ha in anul 2002.

Trebuie reamintit că debitele de apă sunt asigurate în amenajările piscicole, de regulă, de debitele naturale ale cursurilor de apă. În ceea ce priveşte umplerea incintelor amenajate, cu volume de apă care intră în categoria prelevărilor pentru acvacultură, umplerea se realizează în cca. 30 - 45 zile pe an începând cu lunile februarie sau martie pentru acoperirea pierderilor de apă şi asigurarea apei necesare pentru primenire în perioada de exploatare. Aceste volume specifice de apă sunt semnificative şi în România ele sunt variabile, având valori de 25.000 – 35.000 m3 / an.ha.

Având în vedere scenariul considerat în ceea ce priveşte evoluţia suprafeţelor amenajate, rezultă următoarele volume de apă ce ar urma să fie prelevate:

Tabel 18

Anul 2013 2020

Suprafaţa amenajată (ha) 1.100 1.100 Volume de apă prelevate (mil. m

3) 38,5 38,5



B1 / 2010

MMP

INHGA 27

8.6. Rezultatul final al prognozei cerinţelor de apă ale folosinţelor

Pe ansamblul folosintelor, cerintele de apa prognozate (mil.m3) in cele trei scenarii considerate pentru anii 2013, 2015 si 2020 se prezinta astfel:

Tabel 19

2013 2015 2020

Scenariu minim

Scenariu mediu

Scenariu maxim

Scenariu minim

Scenariu mediu

Scenariu. maxim

Scenariu minim

Scenariu mediu

Scenariu maxim

Apa pentru populatie

nu exista obiective fixate 167 173 178 169 181 190,5

Apă industrială

- - - 170 170 170 230 230 230

Irigaţii 165 165 165 165 165 250

Zootehnie 8 8 8 16 16 16

Acvacultură 38,5 38,5 38,5 38,5 38,5 38,5 38,5 38,5 38,5

Total - - - - - - 618,5 630,5 725

Pondere alimentare cu apa (%) - - - 27,3 28,7 26,3

Pondere apa industriala (%) - - - 37,2 36,5 31,7

Pondere apa agricultura (%) - - - 35,5 34,8 42

Populatia (locuitori) - - - 1780097 1902036 2010376

Rata de utilizare pe locuitor (m3/an.loc.) - - - 347,4 331,5 360,6



B1 / 2010

MMP

INHGA 28

CAPITOLUL 9

BILANŢUL APEI

Principala problema a gestionarii resurselor de apa o constituie acoperirea cerintelor de apa ale folosintelor. In acest scop sunt necesare:

cunoasterea resurselor naturale (hidrologice) de apa;

cunoasterea resurselor socio-economice de apa, adica acea parte a resurselor naturale (hidrologice) care prin intermediul unor infrastructuri ingineresti au fost transformate in resurse mobilizabile ce asigura satisfacerea cerintelor de apa ale folosintelor;

identificarea folosintelor actuale si a cerintelor lor de apa si a strategiilor de dezvoltare viitoare ale acestora;

conditiile impuse de folosinte in vederea satisfacerii cerintelor de apa.

Trebuie facuta precizarea ca dezechilibru dintre disponibilul de apa la sursa si cerintele de apa ale folosintelor este dat de situatia in care nu exista suficienta apa pentru a satisface pe termen lung si mediu cerintele de apa.

Deficitul de apa poate fi descris ca fiind acea situatie in care disponibilul de apa la sursa nu este capabil sa satisfaca cerinta de apa. Notiunea de deficit de apa are urmatoarele semnificatii specifice:

lipsa apei sau deficit absolut;

un nivel scazut al disponibilului la sursa in comparatie cu nivelul minim necesar acoperirii cerintei de baza.

In limbaj uzual “lipsa apei” exprima acea situatie in care nu exista suficienta apa pentru a satisface cerintele normale. O asemenea definitie nu este insa de folos decidentilor. Dealtfel, definirea lipsei de apa in scopul stabilirii unor decizii este foarte dificila. Deaceea, se considera ca notiunea de “lipsa a apei” are urmatoarele semnificatii specifice:

un dezechilibru intre disponibilul la sursa si cerinta de apa datorita prevederilor unor aranjamente institutionale si/sau a preturilor apei;

cerinta de apa ce depaseste disponibilul la sursa;

mare rata de utilizare a apei in comparatie cu disponibilul la sursa, in special daca potentialul sursei existente este dificil de utilizat sau costisitor de a fi utilizat.

In cele ce urmeaza se abordeaza problema dezechilibrului potential dintre disponibilul de apa al surselor de suprafata si cerintele de apa ale folosintelor.

Bilantul apei semnifica compararea debitelor afluente in sectiunea de calcul cu debitele necesare satisfacerii cerintelor de apa ale folosintelor.

Exista mai multe metode pentru efectuarea calculelor de bilant.



B1 / 2010

MMP

INHGA 29

Metoda bilantului succesiv are la baza efectuarea calculelor pentru fiecare sectiune

in parte, din amonte spre aval determinandu-se pentru fiecare sectiune in parte modificarile asupra zonei din aval.

In aceasta metoda, ecuatia de bilant se scrie astfel:

Qa = Qnat af Qg Qf (1)

unde:

Qa = debitul afluent in sectiune;

Qnat af = debitul afluent in regim natural;

Qg = debitul modificat datorita lucrarilor de gospodarire a apelor;

Qf = debitul modificat datorita folosintelor (prelevari si restitutii)

Excedentul sau deficitul in sectiune fiind:

Δ = Qa – Qnec (2)

unde:

Qnec = debitul necesar a fi prelevat in sectiune.

Valoarea numerica a lui Δ poate fi pozitiva, deci exista excedent de debit, sau negativa, fapt ce semnifica existenta unui deficit in sectiune.

Metoda bilantului cumulativ, consta in analiza efectului global al amenajarilor de

gospodarire a apelor din amonte asupra sectiunii de calcul considerate. In aceasta metoda, debitul afluent este considerat cel din regim natural, deci fara a tine seama de modificarile de hidrograf din amonte.

Ecuatia generala de calcul se scrie:

Qdisp = Qnat af – ΣQp + ΣQr (3)

unde:

Qdisp = debitul disponibil in sectiune;

ΣQp = suma debitelor prelevate pentru folosinte si nerestituite;

ΣQr = suma debitelor restituite in sectiune, inclusiv din apa subterana, ape de mina etc.

Pentru calculul bilantului, respectiv a excedentelor sau a deficitelor, debitul disponibil se compara cu debitul necesar in sectiune pentru satisfacerea folosintelor - Qnec.

Δ = Qdisp - Qnec (4)

Valorile Δ pot fi pozitive sau negative, dupa cum vor fi excedente sau deficite.

Un element esential in calculele de bilant il constituie unitatea de timp considerata care poate fi o zi, o luna, un an. Unitatea de timp se alege mai ales in functie de natura folosintelor, de variatia cerintelor de apa ale acestora, dar si de disponibilul de apa la surse.

In prezentul studiu, pasul de timp a fost ales anul, deci din punct de vedere al sursei se va opera cu debitul mediu multianual, respectiv debitul anual mediu minim lunar cu probabilitate de 95%.

Considerentul care ne-a condus la alegerea ca unitate de timp anul este urmatorul:



B1 / 2010

MMP

INHGA 30

in intervalul 2001 – 2009, la nivelulul bazinului hidrografic Olt totalul prelevarilor de apa pentru populatie, industrie si agricultura a variat intre 276,87 mil.m3/an si 366.731 mil.m3/an, ori stocul in regim neamenajat al tuturor cursurilor de apa din bazinul hidrografic Olt considerat a fi egal cu cel corespunzator debitului mediu multianual lunar minim cu probabilitatea de 95% totalizeaza cca 994.7 milioane m3/an. Daca acestui stoc i se adauga si cele 954.21 mil.m3 care reprezinta volumele utile ale lacurilor de acumulare si care s-ar utiliza in cadrul unui singur an (in bazinul hidrografic Olt toate lacurile de acumulare realizeaza numai o regularizare anuala a debitelor), rezulta ca disponibilul de apa existent la sursele de apa este de 1948.91 milioane m3/an, adica practic de peste 5 ori fata de volumele prelevate in ultimii ani pentru toate folosintele.

Se face mentiunea ca in cadrul volumelor utile din lacurile de acumulare din bazinul hidrografic Olt nu a fost luat in considerare volumul din rezerva de fier.

Pentru sustinerea alegerii anului ca interval de timp, in tabelul 20 sunt prezentate volumele totale de apa, prelevate in intervalul 2001 – 2009 in bazinul hidrografic Olt.

Tabel 20

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

366731 345855 337252 316115 300912 293753 306924 298,04 276,87

Mai trebuie facuta remarca, ca volumele de apa prelevate includ si prelevarile din apa subterana, care reprezinta o pondere importanta in totalul volumelor de apa prelevate mai ales pentru alimentarea cu apa a populatiei si a zootehniei. Acest fapt intareste ideea ca la nivelul bazinului hidrografic Olt, pe ansamblu, nu exista deficite de apa.

Acest lucru nu inseamna insa, ca local, in anumite sectiuni de pe cursurile de apa din cadrul unui bazin/spatiu hidrografic nu pot exista sectiuni in care sa se constate un nivel scazut al disponibilului la sursa in comparatie cu un nivel minim necesar acoperirii cerintei de baza sau ca in anumite zone nu se manifesta lipsa apei.

Problema “lipsei apei” sau a deficitului absolut nu constituie obiectului prezentului studiu, ea urmand a fi abordata in studiile urmatoare care printre altele vor aborda si solutiile fezabile pentru acoperirea cerintelor de apa in zonele lipsite de resurse de apa.

Alegerea sectiunilor de calcul

in vederea efectuarii calculelor de bilant, de detaliu, s-a efectuat o analiza preliminara a bilanturilor anuale din ultimii 10 – 15 ani in sectiunile considerate ca fiind caracteristice, si ca potential deficitare, sectiuni situate de regula in avalul unor folosinte semnificative sau la confluente. S-au ales 12 sectiuni pentru care s-au efectuat calcule de bilant. Sectiunile de calcul sunt prezentate in tabelul 21.

Tabel 21

Nr. crt. Sectiunea de calcul Cursul de apa

1 Ruseni Casin

2 Covasna Covasna

3 Lueta Homorodul Mic

4 Rupea Gara Homorod

5 Gura Raului Cibin

6 Amonte Confluenta Cibin Saliste

7 Agnita Hartibaciu



B1 / 2010

MMP

INHGA 31

Nr. crt. Sectiunea de calcul Cursul de apa

8 Cornatel Hartibaciu

9 Cheia Cheia

10 Vladesti Olanesti

11 Resca Teslui

12 Valea lui Stan Lotru

Pentru fiecare sectiune s-au colectat datele privind debitele medii anuale dintr-un interval de timp de 30 de ani. Totodata s-au determinat debitele medii anuale minime lunare cu probabilitatea de 95% pe intervalul considerat. Acestia au fost parametrii care au intrat in calculele de bilant alaturi de alti parametri ce caracterizeaza folosintele de apa (debitele prelevate, debitele restituite si debitele necesare folosintelor.

Din analiza celor trei sectiuni a rezultat ca in districtul de bazin hidrografic Olt, nu exista deficit de apa nici in prezent, nici in perioada de prognoza.



B1 / 2010

MMP

INHGA 32

CAPITOLUL 10

ACTIUNI, MASURI STRUCTURALE SI NESTRUCTURALE, SOLUTII SI LUCRARI FEZABILE

10.1. Realizarea echilibrului disponibil la sursa – cerinta de apa

Gestionarea resurselor de apa este un proces de interactiune intre disponibilul de apa la sursa si cerintele de apa ale folosintelor. Cu alte cuvinte, gestionarea resurselor de apa implica obligatoriu atat gestionarea disponibilului la sursa, cat si gestionarea cerintelor de apa.

Dupa cum se poate observa, acoperirea cerintelor de apa ale folosintelor se poate realiza potential pe doua cai: pe calea actiunii asupra disponibilului la sursa, ceea ce

implica acoperirea cerintelor de apa prin antrenarea a noi resurse de apa, sau actiuni asupra cerintelor de apa, gestionand cerintele consumatoare in sine cu scopul de a amana sau a evita necesitatea de a dezvolta noi surse de apa.

Se stie ca in prezent, exista presiuni considerabile in multe zone din partea comunitatilor si a agentiilor de reglementare de a minimiza impactul unor noi proiecte de dezvoltare a resurselor de apa (constructia de noi baraje si lacuri de acumulare sau transferuri interbazinale de apa), fapt ce implica ca accentul sa fie pus pe gestionarea cerintelor de apa printr-o utilizare mult mai buna a apei care este deja disponibila.

In ceea ce priveste cresterea disponibilului de apa din punct de vedere al surselor, se pot distinge doua categorii de surse: surse traditionale si surse netraditionale. Sursele

traditionale se bazeaza pe realizarea de baraje si lacuri de acumulare, prize de apa, interconectarea regionala a retelelor publice, utilizarea apelor subterane (izvoare, drenuri, foraje). Sursele netraditionale sunt bazate pe recircularea apei utilizate in industrie si agricultura, colectarea si conservarea apei provenite din precipitatii, purificarea apei recirculate, desalinizarea apei de mare si recircularea asa numitei ape gri, adica a celei ape uzate neindustriale generata de procesul de utilizare menajera a apei.

In ultimii ani, diminuarea rezervelor de apa subterana ca si cresterea costurilor cu epurarea apelor, a trezit un mare interes reutilizarea apei gri atat in scop domestic, cat si pentru irigatii. Nu trebuie insa neglijate potentialele riscuri ale acestei ape asupra sanatatii si a mediului, fapt ce a impus anumite norme jurisdictionale si ca urmare de multe ori costurile cu aceasta apa sunt mai ridicate decat pentru apa dulce.

In cadrul actiunilor masurilor, optiunilor si solutiilor ce vizeaza resursele de apa in directia mentinerii echilibrului dintre disponibilul la sursa si cerintele de apa ale folosintelor pentr prezentul plan s-au analizat urmatoarele obiective:

mentinerea in stare de functionare si a viabilitatii infrastructurilor ce asigura disponibilul de apa la sursa si totodata imbunatatirea paramatrilor de perfomanta ai acestor structuri;



B1 / 2010

MMP

INHGA 33

realizarea de noi surse de apa in vederea acoperiri cerintelor folosintelor care se afla in plina dezvoltare si care nu au sursa de apa asigurata.

In ceea ce priveste gestionarea cerintelor de apa ale folosintelor, in lume se practica numeroase strategii si proceduri. In general acestea sunt de doua feluri:

strategii de reducere a cerintelor de apa ale folosintelor;

strategii de utilizare rationala a resursei de apa.

Strategiile de reducere a cerintelor de apa utilizeaza urmatoarele parghii:

politici de preturi;

actiuni de educare;

instalatii de utilizare eficienta a apei;

instalarea de rezervoare de apa care retin apa de ploaie si o folosesc ca sursa alternativa (pentru piscine si alte scopuri.);

introducerea de restrictii in utilizarea apei.

Strategiile de utilizare rationala a resursei de apa au in vedere:

reducerea pierderilor de apa;

detectarea pierderilor si repararea conductelor;

reducerea presiunii de serviciu;

introducerea sistemelor de contorizare;

reutilizarea apei efluente si a apei gri.

In cele ce urmeaza se prezinta cateva practici uzuale pentru reducerea cerintelor de apa ale folosintelor si care au dat rezultate deosebite:

in unele tari pentru consumurile de apa care depasesc anumite limite sunt introduse tarife cu peste 50%, mai mari, iar in altele, companiile de apa au implementat un sistem al celor mai bune practici de preturi in domeniul apei;

sunt tari in care exista programe speciale de educatie pentru conservarea si utilizarea apei, ce se adreseaza elevilor din ciclul primar scolar, ca si un sistem educational interactiv, toate autorizate de Ministerele educatiei. Organizarea de manifestari publice cum ar fi saptamana apei in unele tari sau de vizite la

uzinele producatoare de apa, au devenit in multe tari practici curente;

in iulie 2000 Asociatia Internationala a Apei (I.W.A) a publicat un standard international privind cele mai bune practici in bilantul apei si care a fost adoptat

de numeroase state sub forma unor ghiduri de practici de management in sistemele de alimentare cu apa si canalizare.

Actiunile, masurile, optiunile si solutiile identificate in prezentul plan au fost grupate in doua categorii:

actiuni orientate catre disponibilul de apa la sursa, in scopul mentinerii sau cresterii acestuia si a realizarii de noi surse de apa.

actiuni orientate catre cerintele de apa ale folosintelor, in sensul diminuarii lor.

In cele ce urmeaza in prezenta sinteza se prezinta un extras din principalele actiuni ce urmeaza a fi intreprinse in directia acoperirii cerintelor de apa ale folosintelor.



B1 / 2010

MMP

INHGA 34

10.1.1. Actiuni orientate catre disponibilul de apa la sursa

Masuri cu caracter general

1. Revizuirea tuturor regulamentelor de exploatare ale lacurilor de acumulare cu folosinte complexe in concordanta cu cerintele actuale de apa ale folosintelor si cu cele prognozate pentru intervalul 2010-2020.

Se are in vedere reconsiderarea volumelor de apa destinate folosintelor, considerate la momentul punerii in functiune a lacurilor de acumulare, in concordanta cu cerintele de apa actuale si cele prognozate. Se preconizeaza alocarea unor volume mai mari atenuarii viiturilor sau utilizarii hidroenergetice a volumelor devenite disponibile.

2. Elaborarea de scheme locale de amenajare si de gospodarire a apelor pentru bazinele hidrografice mici sau parti de bazine hidrografice.

3. Cresterea gradului de recirculare a apei la utilizatori cu volume mari de apa prelevate.

4. Cresterea randamentului instalatiilor de pompare a apei.

5. Elaborarea unor reglementari la nivel national privind recircularea apei si reutilizarea apelor uzate epurate.

Masuri pentru mentinerea sau sporirea disponibilului la sursa

Aceste masuri vizeaza permanetizarea unor lacuri de acumulare nepermanente astfel incat sa satisfaca cerintele de apa ale folosintelor, punerea in siguranta a unor lucrari hidrotehnice prin reabilitarea lor fizica, modernizarea si extinderea unor instalatii de captare, continuarea executarii unor lucrari, reactivarea unor surse subterane aflate in conservare etc.

Suprainaltare baraj Sacele etapa l, jud. Brasov

Reabilitarea barajului Dopca, jud. Brasov

Reabilitare casa vanelor si conducta de aductiune cu apa baraj Sacele, jud. Brasov

Reabilitare conducta magistrala de apa Dn 1000 mm, Gura Raului - Sibiu, jud. Sibiu

Sistem hidrotehnic Dunare – Olt; Derivatie Draganesti et. l-a, jud. Olt si

Teleorman

Surse de alimentare cu apa a localitatilor de pe platforma Cotmeana, jud. Arges, Valcea si Olt

10.1.2. Actiuni orientate catre cerintele de apa ale folosintelor

Masuri generale

cresterea gradului de contorizare a cerintelor de apa ale folosintelor si introducerea de dispozitive de masurare a debitelor de apa pentru fiecare captare.

contorizarea individuala a consumului de apa potabila la abonati.

introducerea unor noi sisteme de tarifare a volumelor cu apa prelevate.



B1 / 2010

MMP

INHGA 35

introducerea unor mecanisme pentru recuperarea costurilor pentru serviciile de apa.

10.2. Identificarea actiunilor, masurilor si solutiilor pentru diminuarea efectelor secetelor

Seceta este un hazard natural care difera de alte hazarduri prin aceea ca are o evolutie lenta, poate dura luni sau chiar ani, afecteaza mari spatii geografice si provoaca putine pagube structurale.

Desi considerata eronat ca un eveniment extraordinar si neasteptat, seceta este o caracteristica normala, repetabila a climei. Ea se produce pretutindeni, desi caracteristicile ei difera de la o regiune la alta.

In termeni climatici stricti, seceta poate fi definita ca un interval de timp, avand de regula durata de luni sau ani si in timpul careia umiditatea disponibila dintr-un loc este consistent mai redusa decat cea considerata normala.

O definire a notiunii de seceta, desi dificil de realizat este deosebit de importanta, aceasta conditionand stabilirea politicilor in domeniul diminuarii efectelor ei. Din acest motiv, pe plan mondial s-a impus necesitatea introducerii unei definitii operationale a secetei. Aceasta definitie poate ajuta decidentii si populatia sa inteleaga inceputul, sfarsitul si gradul de severitate al secetei.

S-au elaborat astfel definitii operationale pentru seceta meteorologica, agricola si hidrologica. Desi fenomenul de seceta imbraca formele mentionate, consecinta finala a acestui fenomen este plasata in contextul efectelor asupra activitatilor economice si sociale. Ca urmare, unii autori considera mai nimerit sa se vorbeasca in termeni de seceta sociologica care este definita ca fiind situatia care are loc in acele conditii

meteorologice si hidrologice care fac ca sa dispunem de mai putina apa decat cantitatea anticipata si ca urmare este perturbat nivelul normal al activitaitlor sociale si economice ale zonei sau regiunii respective.

Cu alte cuvinte, atributele climatice ale secetei trebuie definite in termeni socio-economici. Cand incepe seceta, sectorul agricol este de regula primul care va fi afectat, datorita marii sale dependente de apa acumulata in sol. Cantitatea de apa din sol se poate reduce rapid daca perioada secetoasa este indelungata. Daca deficitul de precipitatii continua, sectorul agricol incepe sa fie dependent de alte surse de apa care vor incepe si ele sa simta efectul deficitului de apa. Sectoarele de activitati care se bazeaza pe apele de suprafata (ex. lacurile de acumulare si lacurile naturale) si pe apele subterane, sunt de regula ultimele sectoare ce sunt afectate de seceta ce persista 3-4 luni. Seceta are in general un impact redus asupra acestor sectoare, in functie de caracteristicile sistemului hidrologic si de gradul de solicitare a sistemului de aprovizionare cu apa. Cand precipitatiile au revenit la normal, iar conditiile de seceta meteorologica au incetat, secventele prezentate mai inainte se repeta. Rezervele de apa din sol sunt primele care se refac urmate de refacerea debitelor raurilor, lacurilor si a apei subterane. Impactul secetei poate scadea rapid in sectorul agricol, dar poate dura luni sau chiar ani in alte sectoare care depind de aprovizionarea cu apa acumulata la suprafata sau in subteran. Utilizatorii apei subterane sunt adesea ultimii afectati de seceta, insa pot fi si ultimii la care se restabileste nivelul normal al apei.

Desi seceta este un fenomen complex, cu implicatii sociale, economice si de mediu, activitatile desfasurate si prezentate in acesta sinteza au fost orientate spre actiunile de



B1 / 2010

MMP

INHGA 36

diminuare a efectelor secetei, in special in contextul gestionarii resurselor de apa in conditii de seceta.

Seceta si resursele de apa

Se stie ca prima cauza a oricarei secete o constituie existenta unui deficit de precipitatii. Acest deficit de precipitatii prin durata, distributie si intensitate are efecte directe asupra resurselor de apa existente, asupra cerintelor de apa si asupra folosintelor. Aceasta influenta poate econduce la aparitia unor disfunctionalitati ce se manifesta prin insuficienta apei necesare functionarii (eco)sistemelor naturale si/sau a celei necesare desfasurarii activitatilor umane.

Spre a exemplifica efectele secetei asupra resurselor de apa ale Romaniei, in tabelul 22 se prezinta resursele de apa in conditiile unui an mediu (normal) si in doi ani considerati secetosi: anul 1990, cel mai secetos din punct de vedere hidrologic din ultimii 17 ani si anul 2007, considerat deasemenea secetos.

Tabel 22

Resursele de apa de suprafata in conditii medii si in anii secetosi 1990 si 2007

Districtul de bazin

hidrografic

Suprafata bazin (km

2)

Conditii medii An secetos

Debit mediu multiannual

(m3/s)

Volum (10

6m

3)

1990 2007

Debit mediu (m

3/s)

Volum (10

6m

3)

Debit mediu (m

3/s)

Volum (10

6m

3)

Olt 24050 168 5301 95 2998 183 5775

Dunarea 570896 5560 87730* 3770 59486* 4720 74425*

TOTAL ROMANIA

238391 1227.4 38726 686 21649 1198.1 37809

Dupa cum se poate observa, in anul 1990, stocul lichid al tuturor raurilor interioare a fost de cca 22.000 mil m3, reprezentand cca 54% din stocul mediu multianual In alti ani secetosi, anii 1994 si 2003, efectul secetei asupra resurselor de apa s-a manifestat prin reducerea stocurilor lichide ale raurilor interioare la 66%, respectiv 74% din stocul mediu multianual. In schimb, in anul 2007, stocul acelorasi rauri a fost de 93% din stocul mediu multianual. Datele scot in evidenta faptul ca daca seceta din anul 1990 a afectat practic resursele de apa ale tuturor cursurilor de apa ale Romaniei, inclusiv ale fluviului Dunarea, in anul 2007 au fost afectate doar resursele de apa ale raurilor Crisuri, Arges, Vedea , Ialomita si Siret, in timp ce alte cursuri de apa (Tisa, Somes, Mures, Bega, Timis, Caras, Nera, Cerna, Jiu si Olt) au avut stocuri lichide peste valorile medii.

Scaderea resurselor de apa ca urmare a secetei poate conduce la aparitia unor dezechilibre intre disponibilul de apa la sursa si cerintele folosintelor. Din acest punct de vedere se disting mai multe tipuri de dezechilibre: deficit de apa si lipsa apei.

Deficitul de apa poate fi descris ca fiind orice situatie in care disponibilul la sursa este inadecvat sa satisfaca cerintele folosintelor.

O alta notiune utilizata in gestionarea resurselor de apa este cea de presiune asupra apei. Ea este in general in raport direct cu o supraprelevare a apei ce depaseste

resursele diponibile in anumite zone. Raportul dintre totalul prelevarilor de apa dulce si resursele totale indica in general existenta presiunii asupra resurselor de apa si poarta numele de indice de exploatare.



B1 / 2010

MMP

INHGA 37

Presiunea asupra apei apare atunci cand cerintele de apa exced cantitatea de apa disponibila intr-o anumita perioada de timp, sau cand o calitate necorespunzatoare a apei restrictioneaza utilizarea ei. Aceasta presiune apare frecvent in arealele cu precipitatii reduse si cu densitate mare a populatiei, sau in zonele unde activitatile agricole si industriale sunt intense.

Pentru a ilustra efectul secetei asupra disponibilului de apa la sursa, in tabelul 4 se prezinta disponibilul de apa pe locuitor in districtul de bazin hidrografic Banat in conditii normale (anul mediu) si intr-un an secetos similar anului 1990, precum si un indicator ce exprima presiunea asupra resurselor de apa, respectiv raportul dintre volumele de apa prelevate in anul 2007 si resursa din anul mediu, numit si indice de exploatare a

apei.

In conformitate cu documentul elaborat de Comisia Europeana in anul 2009 Water Scarcity & Drought, daca acest indicator se situeaza sub 10%, atunci se considera ca

resursele de apa nu sunt supuse unei presiuni. Daca el se situeaza intre 10 si 20% atunci se considera ca resursele de apa sunt supuse unei presiuni reduse, iar valori ale indicelui de exploatare mai mari de 20% indica existenta unei presiuni asupra resurselor de apa. Desi documentul susmentionat elaborat de Comisia Europeana, determina indicele de exploatare la nivel de tara, nu este o eroare ca el sa fie determinat si judecat la nivel de district de bazin hidrografic.

Tabel 23

Indicatori privind disponibilul de apa si presiunea asupra apei

Districtul de bazin

hidrografic

Populatia (locuitori)

Resurse de apa (mil.m

3)

Indicatori disponibil apa

(m3/loc)

Presiune asupra apei

an mediu

an secetos

1990

an mediu

an secetos

prelevari 2007

(mil.m3)

indice de exploatare

(%)

OLT 1995005 5301 2998 2657,14 1502,75 306,92 5,79

Ca urmare, se desprind la nivel de district de bazin hidrografic urmatoarele:

in bazinele hidrografice Somes-Tisa, Crisuri, Banat, Olt (5,79%) si Siret, cu valori ale indicelui de exploatare intre 2 si 6% resursele de apa nu sunt supuse presiunii.

Diminuarea efectelor secetei

Raspunsuri la producerea fenomenului de seceta

In general vorbind, raspunsurile la producerea fenomenului de seceta pot fi categorisite ca fiind masuri de natura strategica, tactica si de urgenta. Masurile strategice consituie

raspunsuri fizice si institutionale pe termen lung, cum ar fi infrastructurile pentru aprovizionarea cu apa sau imbunatatiri legislative. Ca masuri tactice se pot considera cel privind rationalizarea utilizarii apei. Ele sunt adoptate in avans si au ca scop sa raspunda la un deficit de apa ce se asteapta pe termen scurt.

Masurile de urgenta se constituie intr-un raspuns ad-hoc la conditiile prea specifice,

sau prea rare pentru a justifica elaborarea unor palnuri.



B1 / 2010

MMP

INHGA 38

Gestionarea apelor in conditii de seceta

Strategii si politici de gestionare a apelor in conditii de seceta

Prin traditie, gestionarea resurselor de apa pe timp de seceta s-a bazat pe reactii imediate la o criza curenta, obiectivul imediat fiind reducerea cerintelor zilnice de apa, iar de regula autoritatile locale sunt cele insarcinate cu indeplinirea acestui obiectiv.

O strategie, dar mai ales o politica a apei pentru situatii de seceta trebuie sa constituie calea pentru o utilizare eficienta a apei.

Gestionarea resurselor de apa in zonele expuse riscului la seceta cuprinde:

gestionarea cererii si alocarea resurselor de apa avand ca scop utilizarea mai eficienta a apei. In acest sens utilizarea unui sistem de preturi care sa regleze utilizarea eficienta a apei, introducerea de noi tehnologii, modificarea unor lucrari structurale etc. sunt masuri necesare;

utilizarea altor mecanisme de piata care sa limiteze dezvoltarea unor activitati sau sa permita transferul de apa;

introducerea unor stimulente si facilitati pentru utilizarea eficenta a apei.

Actiuni, masuri, optiuni si solutii pentru diminuarea efectelor secetei

Datorita relatiei stranse dintre resursele de apa si seceta, gestionarea secetei constituie un element esential al strategiei si politicii nationale in domeniul resurselor de apa.

Cresterea disponibilului de apa la surse

Cresterea resurselor de apa disponibile la sursele existente este de regula foarte dificila, daca nu imposibila. Totusi, disponibilul de apa la sursa poate fi sporit prin:

utilizarea apelor subterane strategice pentru caz de seceta, sau prin reincarcarea acviferelor;

reutilizarea apelor uzate epurate ca o alternativa la utilizarea apei dulci si folosirea ei in scop nepotabil;

desalinizarea apei;

importul de apa cu nave special amenajate;

antrenarea apelor de calitate inferioara spre utilizare in folosinte specifice;

realizarea de noi rezervoare de acumulare a apei in sistemele de distributie in scopul de a crea capacitati de compensare;

realizarea unor noi interconexiuni intre sistemele de aprovizionare cu apa;

utilizarea apei din volumele moarte ale lacurilor de acumulare (prin pompare pe instalatii plutitoare);

colectarea apei din precipitatii in zonele aride;

realizare de mici acumulari de apa in depresiuni sau prin excavare, prin intermediul unor baraje mici, care nu necesita specialisti pentru proiectare, nu prezinta pericol in caz de distrugere si au costuri reduse;

colectarea apei prin asa numita tehnica a sectionarii bazinului hidrografic care

consta in saparea unei gropi in jurul pomilor care retin apa din precipitatii, dar si roua condensata.



B1 / 2010

MMP

INHGA 39

Reducerea cerintelor de apa

Seceta are adesea ca efect diminuarea disponibilului de apa sub cea a cerintelor folosintelor din conditii normale. Ca urmare, conservarea apei si introducerea de restrictii in aprovizionarea cu apa va trebui impuse celor trei sectoare principale, utilizatoare de apa: irigatiile, industria si utilizarea casnica si menajera.

Restrictiile se decid avand in vedere consideratii economice, sociale, de mediu, nationale, de sanatate sau tehnice.

Scaderea pe termen scurt a cerintelor de apa se poate atinge printr-un viguros program de reformare publica care poate contine atat actiuni voluntare, cat si impuse

obligatoriu. Principalele masuri de gestinoare a cerintelor de apa sunt urmatoarele:

modificari in politica apei;

alocarea apei pe prioritati;

modifcarea pretului/tarifului apei;

sensibilizarea publicului;

decizii in domeniul apei cu specificatii de seceta;

schimbarea metodelor de irigare;

folosirea de tehnici de conservare a apei in industrie.

Conservarea apei

Trebuie precizat ca nu exsita o definitie universala pentru notiunea de conservare a apei, acest termen semnificand adesea economisirea apei, printr-o utilizare eficienta sau inteleapta.

Insa, populatia nu agreaza intotdeauna notiunea de eficienta, dat fiind faptul ca exista

diferite grade de utilizare eficienta. Spre exemplu, utilizarea eficienta a apei in mediul urban poate proveni din reducerea volumului rezervorului toaletei, restrictii in spalarea autovehiculelor etc., actiuni ce impun modificarea stilului de viata. In prezent, conservarea apei are mai multe intelesuri. Aceasta inseamna colectarea,

economisirea, reducerea cerintei ori reciclarea apei.

In domeniul irigarii terenurilor

extinderea aplicarii in practica a unor sisteme de udare ce folosesc vane speciale, stuturi si sisteme de sprinklere precum si senzori pentru masurarea umiditatii solului si a necesarului de apa al culturilor;

utilizarea datelor meteorologice pentru a realiza un echilibru in alocarea apei intre umezeala disponibila din sol si cerinta de apa a culturilor;

impermeabilizarea canalelor de aductiune si derivatie in vederea diminuarii pierderilor de apa si a sufoziilor;

irigarea cu apa reciclata.

In mediul urban

contorizarea apei pentru ca utilizatorul sa plateasca cat consuma;

localizarea pierderilor de apa si eliminarea lor;

inlocuirea apei dulci cu apa reciclata pentru utilizari nepotabile cum ar fi udarea strazilor, a parcurilor, a gradinilor si a terenurilor de sport;



B1 / 2010

MMP

INHGA 40

cresterea volumelor de apa inmagazinata in acvifere si pastrarea apei in exces pentru a fi utilizata in sezonul de vara;

incurajarea abonatilor sa instaleze si sa utilizeze in instalatii furnituri de inalta eficienta;

reducerea varfurilor cerintelor de apa pentru a evita costurile suplimentare in tartarea si pomparea apei.

In industrie

identificarea unor masuri conservative;

utilizarea apelor menajere epurate atat pentru procesul de productie, cat si ca ape de racire.

O prezentare succinta a actiunilor si masurilor pentru reducerea efectelor secetei atat pe termen lung cat si pe termen scurt, sunt prezentate in tabelul 24.

Tabel 24

Masuri de reducere pe termen lung si scurt a efectelor secetei

CATEGORIE TIP DE ACTIUNE SECTOARE AFECTATE

ACTIUNI PE TERMEN LUNG

Reducerea cererii

Stimulente economice pentru conservarea apei Masuri agrotehnice pentru reducerea consumului de apa Culturi rezistente la seceta in loc de culturi irigate Retea de distributi duala pentru uz urban Recircularea apei in industrie

U U

A A A

I I

R/E

Cresterea disponibilului

de apa

Retele de transport pentru circuit bidirectional Refolosirea apelor uzate epurate Transfer inter-bazinal si intra-bazinal Construirea de noi lacuri de acumulare si cresterea volumului celor existente Construirea de lacuri de acumulare de ferme Desalinizarea apelor salcii sau a apelor saline Controlul pierderilor prin infiltratii si evaporare

U U U U U U

A A A A A A A

I I I I

R R R

Diminuarea efectelor

Activitati educationale pentru conservarea apei inainte de seceta si/sau permanent Realocarea resurselor de apa bazata pe cerintelor de calitate ale apei Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie Implementarea Planului de Management al Secetei Programe de asigurari

U U U U U

A A A A A

I I I I I

R R R

ACTIUNI PE TERMEN SCURT

Diminuarea cerintei de apa

Campanie de informare publica in scopul conservarii apei Restrictionare apei pentru unii utilizatori din zonele urbane (de exemplu spalarea autovehiculelor, stropirea gradinilor etc.) Restrictionarea irigatiei culturilor anuale Cresterea tarifului/pretului apei Rationalizare obligatorie

U U U U

A A A A

I I I

R R R

Cresterea disponibilului

de apa

Imbunatatirea eficientei sistemelor de aprovizionare cu apa existente (programe de detectare a peirderilor, noi reguli de operare etc.). Utilizarea surselor suplimentare de slaba calitate sau cu costuri de exploatare ridicate

U U

A A

I I

R



B1 / 2010

MMP

INHGA 41

CATEGORIE TIP DE ACTIUNE SECTOARE AFECTATE

ACTIUNI PE TERMEN LUNG Supraexploatarea acviferelor sau utilizarea rezervelor de apa subterane Cresterea descarcarilor prin relaxare ecologica sau prin utilizarea recreationala limitata

U U

A A

I I

R

Diminuarea impactului

Realocare temporara a resurselor de apa Ajutorul public pentru compensarea pierderilor Reducerea de taxa sau intarzierea temenului limita a platilor Ajutor public pentru asigurarea culturilor

U U U

A A A A

I I I

R

U=urban; A=agricultura; I=industrie; R=recreativ; E=mediu

Planuri de gestionare a fenomenului de seceta

Aspecte generale

Gestionarea fenomenului de seceta nu se poate limita la gestionarea unei crize temporare. Gestionarea secetei trebuie privita ca un proces de gestionare a riscului. In aceasta abordare, realizarea unui plan pentru seceta care sa constituie cadrul dinamic pentru implementarea unor actiuni continue care sa raspunda eficient secetei este conditia necesara pentru diminuarea efectelor acesteia. In mod obisnuit, un asemenea plan prevede revizuirea periodica a rezultatelor obtinute si a prioritatilor, reajustarea scopurilor si a resurselor, intarirea aranjamentelor institutionale, mecanisme politice si de planificare in vederea diminuarii efectelor secetei.

Informatiile eficiente si sistemele de avertizare prealabile, ca si o buna retea de comunicare coordonare intre nivelurile central, regional si local constituie fundamentul aspectelor pregatitoare ale unor politici si planuri eficiente pentru cazuri de seceta.

Desi seceta este un fenomen complex cu implicatii sociale, economice si de mediu, acest raport este orientat spre gestionarea secetei, in special in contextul planificarii resurselor de apa.

Din perspectiva gestionarii resurselor de apa, abordarea pro-activa a secetei este echivalenta cu existenta unui plan strategic de gestionare a resurselor de apa. Un asemenea plan trebuie sa contina doua categorii de masuri, ambele planificate in avans:

actiuni pe termen lung orientate spre reducerea vulnerabilitatii sistemelor de aprovizionare cu apa la seceta, adica cresterea sigurantei fiecarui sistem in a satisface cerintele viitoare de apa in conditii de seceta printr-un set de masuri adecvate, de natura structurala si institutionala;

actiuni pe termen scurt, care incearca sa faca fata unui viitor fenomen de seceta, in conditiile cadrului existent al infrastructurilor si politicilor de gestionare.

In acelasi timp, planurile de gestionare a secetei trebuie sa cuprinda un vast program de educatie menit sa creasca sensibilitatea populatiei asupra aspectelor privind aprovizionarea cu apa si s-o ajute sa cunoasca cum trebuie sa raspunda atunci cand apare seceta si ca planul pentru seceta nu si-a pierdut ratiunea de a fi, in anii in care n-a fost seceta.

Educatia consumatorilor este una din conditiile necesare pentru acceptarea masurilor adoptate pentru a face fata secetei.



B1 / 2010

MMP

INHGA 42

Un alt aspect ce trebuie continut in planurile de gestionare a secetei este acela de a creste abilitatea pentru o gestionare eficienta a apei.

Aceasta se poate realiza prin dezvoltarea activitatilor stiintifice si tehnice pentru o mai buna intelegere a complexului sistem atmosfera-ocean si dezvoltarea de noi modele de prognoza a secetei.

Planul de gestionare a secetei nu se incheie niciodata in tarile expuse fenomenului, ci el continua cu evaluarea si amendarea sa pentru a fi adaptat schimbarilor dinamice ce se produc.

Diminuarea efectelor secetei in sectorul agricol

Una dintre masurile pentru diminuarea efectelor secetei in sectorul agriculturii este utilizarea irigatiilor, lucru care se practica si in bazinul hidrografic Olt.

Astfel, in intervalul 2002 – 2008 suprafetele irigate din acest bazin hidrografic au variat intre 1700 ha in anul 2005 si 27596 ha in anul 2003. Potrivit documentatiei intitulate ”Proiectul de Reabilitare si Reforma a Irigatiilor, Romania„ proiect finantat de BIRD, a rezultat ca suprafata irigata economic viabila in districtul de bazin hidrografic Olt este de 65476 ha, iar din datele comunicate de ANIF, suprafata maxima ce se poate iriga in acest bazin hidrografic este de 84836 ha. Aceste sisteme au in ambele situatii sursa de apa asigurata.

10.3. Identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor necesare pentru combaterea eroziunii solurilor si diminuarea excesului de umiditate

Eroziunea solurilor

Prin amplasarea sa geografica, a conditiilor de relief, geologie si clima, teritoriul Romaniei este supus comportarii hazardate a naturii ce se manifesta in timp. Intre cele mai semnificative hazarduri se numara secetele, excesul de umiditare, inundatiile, eroziunea solului, alunecarile de teren etc. In toate aceste tipuri de hazarduri, lipsa apei sau excesul de apa joaca un rol essential.

Eroziunea solului de catre apa, vant sau modul de cultivare afecteaza atat agricultura cat si mediul inconjurator. Pierderile de sol, cat si impacturile asociate acestuia, constituie unul din cele mai importante (si inca probabil mai putin cunoscute) probleme actuale de mediu.

Eroziunea solului poate fi un proces lent ce se desfasoara pe nesimtite, ori cu o rata alarmanta de producere care provoaca mari pierderi de sol. Pierderea de sol pe teritoriul agricol se poate reflecta in reducerea potentialului de productie, in calitatea slaba a apelor de suprafata si in afectarea retelei hidrografice.

Rata de evolutie a eroziunii solului si magnitudinea sa sunt controlate de urmatorii factori:

intensitatea precipitatiilor si a scurgerii;

erodabilitatea solului;

gradientul de panta si lungimea ei;

vegetatia acoperitoare (invelisul vegetal);

masurile de conservare adoptate.

Erodabilitatea solului exprima capacitatea acestuia de a rezista eroziunii ca urmare a caracteristicilor fizice a fiecarui sol. In general, solurile care au rate mari de infiltratie,



B1 / 2010

MMP

INHGA 43

un continut ridicat de materie organica si o buna structura, prezinta o mai mare rezistenta la eroziune. Nisipul, nisipul argilos si solurile cu textura argiloasa au tendinta de a fi mai putin erodabile decat solurile prafoase, solurile nisipoase fine.

Araturile si practicile agricole, reduc nivelul materiei organice si conduc la o structura saraca a solului si ca urmare, o crestere a erodabilitatii solului.

Potentialul de eroziune a solului creste in conditiile in care solul are o mica acoperire cu covor vegetal sau resturi de culturi. Plantele si resturile lor ce alcatuiesc covorul vegetal al solului protejeaza solul de impactul caderii precipitatiilor si au tendinta de a reduce scurgerea de suprafata si obliga apa in exces sa se infiltreze.

Eficacitatea reducerii eroziunii solului prin plantele si resturile lor ce constituie covorul vegetal depinde de tipul de plante si de intinderea covorului vegetal.

In vederea identificarii actiunilor, masurilor si solutiilor pentru reducerea eroziunii solului, atat in patrimoniul agricol, cat si in cel silvic, au fost intocmite studii de specialitate de catre I.N.C.D.I.F. – ISPIF – Bucuresti - Studiul privind combaterea eroziunii solului si amenajarea bazinelor torentiale in patrimoniu agricol la nivel de bazin / spatiu hidrografic conventional si I.C.A.S. – Combaterea eroziunii solului si amenajarea bazinelor hidrografice torentiale in patrimoniul silvic.

In aceste studii sunt propuse actiuni, masuri si solutii pentru reducerea eroziunii solului atat in suprafata cat si in adancime precum si pentru corectarea torentilor prezentater pe larg in Volumul 5.

Pentru estimarea cat mai corecta a necesarului de lucrari de amenajare la nivelul bazinului hidrografic Olt s-au identificat doua areale reprezentative in doua zone distincte ale bazinului respectiv in nord, in judetul Harghita Comuna Martinis si in sud in judetul Valcea Comuna Goranu zona Malul Alb. S-a cautat evaluarea cat mai precisa a cantitatilor si a volumelor de lucrari astfel incat prin extrapolarea rezultatelor sa se poata face un necesar de lucrari pentru intregul bazin hidrografic.

Concluzii privind necesarul de lucrari de amenajare

Total suprafata rest de amenajat lucrari pe areale noi (se exclud amenajarile existente) = 1 015 371 ha de unde rezulta ca suprafata amenajata reprezinta 24% din suprafata ce necesita amenajari antierozionale de suprafata.

Total pierderi de sol provente din eroziune de suprafata (erodarea versantilor). Conform estimarilor facute media pierderilor de sol dupa amenajarea antierozionala a versantilor variaza in jurul valorii de 4,2 to/ha/an.

Prin extrapolarea acestei valori la necesarul de lucrari la nivelul intregului bazin hidrografic rezulta o pierdere de sol programata de 5,60 mil t/to/an. (calculul s-a facut incluzand lucrarile executate si aflate in functiune).

Fata de totalul piederilor actuale de sol la nivelul bazinului hidrografic (12,19 mil.t/a)

aceasta reprezinta o diminuare a productiei de sedimente cu aprox. 54% incadrandu-se astfel in tolerantele unanim acceptate de specialistii din domeniu.

Pentru evaluarea necesarului de lucrari de amenajare a formatiunilor torentiale la nivelul intregului bazin hidrografic s-a considerat ca necesar luarea in studiu a doua ravene active de medie agresivitate in ceea ce priveste eroziunea in albie cat si ca fenomene asociate respectiv cresteri in proiectie orizontala, volum si prabusiri de maluri in reteaua hidrografica. Reprezentative s-au considerat a fi formatiuniule



B1 / 2010

MMP

INHGA 44

torentiale din judetul Valcea subbazin Cerna afluent al Oltetului respectiv Valea Ursului si Valea Nucilor care prin extrapolarea rezultatelor ar putea oferi o medie a intregului bazin hidrografic Olt.

Urmare a aplicarii schemelor de amenajare la nivelul intregului bazin hidrografic Olt se sconteaza pe o scadere a productiei de sedimente din sistemul albie cu aprox 80%, reducand volumul total de material aluvionar in emisari de 6 971 566 to/an in regim neamenajat la valoarea de 1 394 313 t/an.

- Rata fragmentatiei reliefului va scade sub valoarea de 0,15Km/Kmp;

- Rata retragerilor se va situa in jurul valorii 1,5m/an/fir de vale;

- Cresterea in proiectie orizontala se apreciaza la 0,015 mp/ml ravena.

In ceea ce priveste lucrarile propuse de corectare a torentilor si de ameliorare a terenurilor degradate ele sunt sintetizate in tabelul urmator:

Tabel 26

Lucrari de corectarea torentilor si de ameliorare a terenurilor degradate propuse

Unitate de studiu

Lucrari in bazine cu lucrari executate

Lucrari in bazine noi

Total lucrari propuse

Impaduriri Reparatii Lucrari de CT

Impaduriri Lucrari de CT

Impaduriri Reparatii Lucrari de CT

Denumire Judet ha mc km ha km ha mc km

Total S.H.

Olt

Arges 40.00 0.00 6.20 10.00 13.60 50.00 0.00 19.80

Brasov 4.80 2182.30 10.85 49.40 88.40 54.20 2182.30 99.25

Covasna 0.00 143.00 0.00 8.60 18.90 8.60 143.00 18.90

Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

Gorj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 3.00 0.00 0.00 3.00

Olt 57.70 3303.00 1.00 15.00 4.40 72.70 3303.00 5.40

Sibiu 3.20 655.00 2.85 10.00 10.70 13.20 655.00 13.55

Teleorman 128.50 0.00 0.00 0.00 0.00 128.50 0.00 0.00

Valcea 283.80 23183.00 87.58 47.50 42.35 331.30 23183.00 129.93

Total 518.00 29466.30 108.48 140.50 181.35 658.50 29466.30 289.83

10.4. Identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor pentru utilizarea potentialului hidroenergetic

Aceste actiuni sunt extrase din Strategia de Dezvoltare a sectorului hidroenergetic si din datele comunicate de catre I.S.P.H.

Programul de retehnologizare

Acest program are doua etape si anume:

Etapa I – retehnologizarea a 5 centrale hidroelectrice pe Oltul inferior – 20x13,25 Mw si a centralei hidroelectrice Lotru – Ciunget – 3x170 MW;

Etapa Ii – retehnologizarea a 19 centrale hidroelectrice din cascada raului Olt.

Pentru districtul de bazin hidrografic Olt in strategia propusa de S.C. Hidroelectrica continuarea lucrarilor de amenajare hidroenergetice afalte in diferite faze de executie.



B1 / 2010

MMP

INHGA 45

Tabel 27

Baraje si lucrari hidrotehnice speciale aflate in diverse faze de executie

Sch

em

a d

e

am

en

aja

re

Cu

rs d

e

ap

a/b

azin

hid

rog

rafi

c

Ob

iecte

le

pri

nc

ipale

ale

am

en

aja

rii

Cara

cte

risti

ci

pri

nc

ipale

Fo

losin

te

des

erv

ite

Tip

co

nstr

ucti

v

Data

in

ce

peri

i

ex

ec

uti

ei

Sta

diu

l

ex

ec

uti

ei

lucra

rilo

r la

01.0

1.2

00

8 (

%)

Data

esti

mata

pt.

PIF

Amenajarea hidroenergetica a

raului Olt pe sectorul Cornetu-Avrig

r.

Olt

Baraj

Robesti

Hbaraj=21,5 m Vutil=1,62 mil.m

3

Cota

coronament=340 mdMN NNR=335 mdMN

Producere de energie electrica

Baraj

stavilar 1990 95 2011

CHE Robesti

Pi=27,1 MW Em=74,64 GWh/an Qi=330 m

3/s


Centrala baraj

1990 85 2011

Baraj

Racovita

Hbaraj=21,5 m Vutil=5,831 mil.m

3

Cota

coronament=377,5 mdMN NNR=373,5mdMN


Baraj

stavilar 1990 90 2011

CHE Racovita


3/s


Centrala baraj

1990 70 2011

CHE Caineni


3/s


Centrala baraj

1990 3 dupa 2014

CHE Lotrioara

Pi=25,3 MW Em=67,4 GWh/an

Qi=330 m3/s


Centrala baraj

1990 - dupa 2014

Amenajarea hidroenergetica a

raului Olt pe sectorul Fagaras-Hoghiz

r.

Olt

Baraj

Hoghiz (minim

energetic)

Hbaraj=27 m Vutil=217 mil.m

3

Cota coronament=443,5 mdMN

NNR=436,5mdMN


- alimentari cu apa - irigatii

- apararea impotriva inundatiilor prin

atenuarea viiturilor - decantarea

materialului aluvionar

Baraj stavilar

1990 25 dupa 2016

CHE Hoghiz

Pi=18,82 MW

Em=54,6 GWh/an Qi=70 m

3/s

Producere de

energie electrica Centrala

baraj 1990 15

dupa 2016

Sursa: HIDROELECTRICA S.A

In anul 2010 a inceput executia amenajarii raului Olt pe sectorul Izbiceni – Dunare, respectiv realizarea centralei hidroelectrice Islaz avand puterea instalata de 28,8 MW si o productie medie anuala de energie de 444 GWh/an.

10.5. Identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor pentru utilizarea potentialului navigabil al apelor

Directiile de dezvoltare prevazute in Planul de Amenajare a Teritoriului National - Sectiunea I – Retele de Transport, cuprind:

Reteaua de cai navigabile interioare si porturi

1. Cai navigabile la care se vor executa lucrari de amenajare:



B1 / 2010

MMP

INHGA 46

Coridorul paneuropean de transport VII - de la pct. 1.01 la pct. 1.04.

1.13. Raul Olt intre Dunare - Slatina si Ramnicu Valcea;

2. Puncte de traversare cu bacul si de acostare pentru nave de pasageri, la care se vor executa lucrari de modernizare:

2.19. Portul Corabia

4. Porturi la care se vor executa lucrari de modernizare:

4.26. Portul Corabia

4.16. Portul Chilia Veche;

5. Porturi noi:

5.07. Pe raul Olt la Izlaz (confluenta cu Dunarea), la Slatina si la Ramnicu Valcea Sud (Govora);

Navigabilizarea raului Olt pe sectorul Slatina - Dunare

Odata cu amenajarea hidroenergetica a Oltului inferior a fost studiata si navigabilizarea acestui sector al raului. In fronturile de barare de la Ipotesti, Draganesti, Frunzaru, Rusanesti si Izbiceni au fost executate unele lucrari aferente capului amonte al ecluzelor prevazute in fiecare din cele 5 noduri hidrotehnice.

Urmeaza ca in aceata etapa (2015 – 2022) sa se realizeze urmatoarele lucrari:

finalizarea ecluzelor din cele 5 trepte de barare;

realizarea unui nod hidrotehnic (centrala hidroelectrica, baraj deversor si ecluza) la Islaz, avand caderea h = 10 m, care sa permita racordarea Oltului navigabilizat cu Dunarea nebarata;

dragarea canalelor de pe zona amonte a fiecarei acumulari pentru accesul navelor la ecluze pe timpul apelor mici pe Olt;

realizarea portului Slatina cu accesele feroviare si rutiere aferente, precum si a punctului de acostare de la Stoenesti.

Amenajarea pentru navigatie a raului Olt aval de municipiul Rm. Valcea

Drept schema hidrotehnica de amenajare a raului Olt pentru navigatie a fost

adoptata – fara nici o modificare – schema de amenajare hidroenergetica a raului.

In urma studiilor intocmite a rezultat ca pentru transportul naval pe raul amenajat pot fi utilizate cu importante avantaje economice barjele de 1.500 tone.

Convoiul de calcul format din 2 barje navigand in fila simpla, dana dubla cu

impingator de 820 CP prezinta eficienta maxima.

Nodurile hidrotehnice au in compunerea lor ecluze simple (cu o singura camera de ecluzare) care asigura tranzitarea navelor/convoaielor dintr-un bief in altul.

Porturile pe Oltul inferior. In urma studiilor de trafic si de amplasament intocmite a

rezultat ca pe Oltul inferior urmeaza sa se realizeze un port la Slatina, pe malul stang al amenajarii, in zona km 85+990 – 86+945, la cca. 1,5 km aval de barajul de la Slatina.

Portul urmeaza sa dispuna de racord feroviar si rutier. El a fost dimensionat pentru un trafic de 4 milioane tone/an. In prima faza portul va fi amenajat si dotat pentru un trafic



B1 / 2010

MMP

INHGA 47

de 2,5 milioane t/an. Cea mai mare parte a traficului portuar este legata de Combinatul ALRO – Slatina (alumina de la Tulcea si produse finite pentru export).

In aval de nodul hidrotehnic de la Draganesti, in zona actualei traversari a drumului national DN 6 peste Olt de la Stoenesti, urmeaza sa se amenajeze un punct de acostare. Acest punct de acostare se va transforma in port pentru o capacitate de trafic de 300 - 400 mii tone/an. Principalele marfuri tranzitate prin port fiind produsele agricole si industriale ale zonei.

Pe sectorul cuprins intre Slatina si Rm. Valcea urmeaza sa se realizeze un port la Rm. Valcea (Govora) pentru trafic de pana la 2 mil. tone/an si un punct de acostare la Dragasani care ar putea fi transformat in port pentru o capacitate de pana la 500 mii tone/an.



B1 / 2010

MMP

INHGA 48

CAPITOL 11

MANAGEMENTUL RISCULUI LA INUNDATII

11.1. Conceptul de management al risculuI la inundatii

Gestionarea riscului la inundatii inseamna aplicarea unor politici, proceduri si practici avand ca obiective identificarea riscurilor, analiza si evaluarea lor, tratarea, monitorizarea si reevaluarea riscurilor in vederea reducerii acestora astfel incat

comunitatile umane, toti cetatenii, sa poata trai, munci si sa-si satisfaca nevoile si aspiratiile intr-un mediu fizic si social durabil.

Riscul la inundatii este caracterizat prin natura si probabilitatea sa de producere, gradul de expunere al receptorilor (numarul populatiei si al bunurilor), susceptibilitatea la inundatii a receptorilor si valoarea acestora, rezultand implicit ca pentru reducerea riscului trebuie actionat asupra acestor caracteristici ale sale.

Problema esentiala in managementul riscului la inundatii este aceea a riscului acceptat

de populatie si decidenti, stiut fiind ca nu exista o protectie totala impotriva inundatiilor (risc zero), dupa cum nu exista nici un consens asupra riscului acceptabil. In consecinta, riscul acceptabil trebuie sa fie rezultatul unui echilibru intre riscul si

beneficiile atribuite unei activitati ca urmare a reducerii riscului la inundatii sau a unei reglementari guvernamentale. Pentru zonele urbane se adopta conceptul ca pe termen lung, acestea vor fi aparate la o frecventa de aparitie a viiturii de 1:100 ani, pentru a asigura o dezvoltare durabila a localitatilor.

Diminuarea pagubelor si a pierderilor de vieti omenesti ca urmare a inundatiilor nu depinde numai de actiunile de raspuns intreprinse in timpul inundatiilor, actiuni abordate uneori separat, sub denumirea de managementul situatiilor de urgenta.

Diminuarea consecintelor inundatiilor este rezultatul unei combinatii ample, dintre masurile si actiunile premergatoare producerii fenomenului, cele de management din timpul desfasurarii inundatiilor si cele intreprinse post inundatii (de reconstructie si invataminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului).

Intr-o abordare comprehensiva, principalele activitati ale gestionarii riscului la inundatii constau din:

activitati preventive (de prevenire, de protectie si de pregatire);

activitati de management operativ (managementul situatiilor de urgenta) ce se intreprind in timpul desfasurarii fenomenului de inundatii;

activitati ce se intreprind dupa trecerea fenomenului de inundatii.

In prezent este in procedura de aprobare Strategia Nationala de gestionare pe termen mediu si lung a riscurilor la inundatii, proiect elaborat de Ministerul Mediului si Padurilor.

Strategia Nationala, ca si legislatia in domeniu, inglobeaza politica Uniunii Europene in domeniul evaluarii si gestionarii riscurilor la inundatii cuprinsa in Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului.



B1 / 2010

MMP

INHGA 49

11.2. Amenajari structurale existente pentru reducerea riscului la inundatii

In districtul de bazin hidrografic Olt, marea majoritate a lucrarilor de protectie impotriva inundatiilor este alcatuita din diguri – 190 de lucrari care insumeaza o lungime de 1.068 km si din regularizari de albii si aparari de maluri care insumeaza 279 km. Aceste lucrari sunt prezentate in detaliu in Volumul 6 – Managementul riscului la inundatii.

11.3. Masuri nestructurale existente

Aceste masuri constau in:

dezvoltarea de sisteme informationale de avertizare si prognoza a viiturilor si a sistemelor decizionale de actiune operativa in timpul si dupa producerea inundatiei;

stabilirea de reguli de exploatare a acumularilor bazate pe informatii prognostice asupra caracteristicilor, duratei si momentului producerii viiturii;

planificarea si managementul teritoriului expus inundatiilor prin zonarea albiei majore, elaborarea hartilor de risc, introducerea restrictiilor de realizarea a unor noi constructii in albia inundabila si planificarea utilizarii terenului agricol in mod adecvat;

dezvoltarea cadrului legal de functionare si coordonare a institutiilor responasibile cu elaborarea strategiilor si deciziilor operative la nivel, local, bazinal, regional si national;

elaborarea si /sau actualizarea de regulamente, planuri de actiune operativa si modele de interventie pentru diverse scenarii de viitura, precum si de sisteme de cooperare cu apararea civila si populatia;

activitati de constientizare a factorilor de decizie (de la nivel local, comunal pana la nivel central) si a populatiei situate in zonele inundabile privind marimea riscului de inundatie, pagubele potentiale, pericolul pierderilor de vieti omenesti, modurile de interventie si de aparare, respectiv mijloacele si metodele de atenuare a efectelor inundatiilor;

dezvoltarea unor instrumente economice adecvate: asigurari de bunuri materiale prin societatile de asigurare-reasigurare, criterii de negociere intre factorii implicati in zonele inundabile, sisteme de despagubiri, care sa permita acceptarea unei vulnerabilitati rezonabile in beneficiul general al ocupantilor din zonele critice.

Sistemele de avertizare – alarmare existente

Sistemul informational hidrometeorologic consta in observarea, masurarea, inregistrarea si prelucrarea datelor meteorologice si hidrologice, elaborarea prognozelor, avertizarilor si alarmarilor, precum si in transmiterea acestora factorilor implicati in managementul situatiilor de urgenta, conform schemei fluxului informational definit in planurile de aparare bazinale, in vederea luarii deciziilor si masurilor acestora.

Schema sinoptica a sistemului informational hidrometeorologic pe ansamblul fiecarui

district de bazin hidrografic, contine urmatoarele date si informatii referitoare la:

unitatile meteorologice si hidrologice din bazin;

comitetele judetene, municipale, orasenesti, comunale;

obiectivele care trebuie avertizate direct;



B1 / 2010

MMP

INHGA 50

legaturile cu Centrul operativ al Administratiei Nationale “Apele Romane”, (ANAR) Institutului National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor (INHGA) si cu Centrul Operativ pentru situatii de urgenta din Ministerul Mediului si Padurilor (MMP), precum si cu Administratiile Bazinale de Apa vecine si organele de resort din tarile vecine.

La nivelul ANAR, sistemul informational este bazat pe o Retea Nationala de Transmisie a datelor de gospodarire apelor structurata pe 4 niveluri:

nivelul 4 – nivelul local care include unitati de producere a datelor (statii hidrometrice si de calitate a datelor, etc, sub jurisdictia unor statii de colectare judetene);

nivelul 3 – nivelul de decizie teritorial si sub-bazinal care include unitatile de colectare a datelor hidrologice (SGA si statii hidrologice), aflate in subordinea Administratiile Bazinale de Apa;

nivelul 2 – nivelul de decizie bazinal, care include Centrele de decizie bazinale din cadrul cu Administratiile Bazinale de Apa;

nivelul 1 – nivelul national care cuprinde Centrul National de decizie de la nivelul Administratiei Nationale „Apele Romane”, INHGA si Ministerului Mediului si Padurilor.

Prin acest sistem sunt transmise atat informatii operative - fluxul rapid (date hidrologice, privind poluari accidentale, accidente la constructiile hidrotehnice, etc) cat si informatii in flux lent ( prognoze, diagnoze, date informative, rezumate, baze de date,

etc.).

Ca regulă, la nivelurile 1, 2, 3, centrul focal pentru concentrarea informaţiilor este reprezentat de serviciile de dispecerat pentru gospodărirea apelor, care, în afara rolu lui de cunoaştere a evenimentelor în derulare din jurisdicţia lor, au de asemenea rolul de a coordona acţiunile de răspuns în concordanţă cu deciziile respectivei administraţii bazinale de gospodărire a apelor.

Întregul sistem este imaginat ca un sistem de tip eveniment, având în vedere că el transmite şi procesează informaţii referitoare la fenomene naturale periculoase, accidente la lucrările hidrotehnice sau poluări accidentale. Informaţiile furnizate de acest sistem, fundamentează deciziile necesare pentru diminuarea efectelor unor astfel de fenomene.

Sistemul informaţional ANAR asigură următoarele funcţii:

colectarea datelor si informaţiilor

ransmiterea datelor si informaţiilor

procesarea datelor si informaţiilor

stocarea datelor si informaţiilor

diseminarea datelor si informaţiilor

structuri de interventie

Centrul National de Prognoza Hidrologica din INHGA elaboreaza prognoze hidrologice pe care le transmite la Centrul Operativ din cadrul Ministerului Mediului si Padurilor si la Centrele operative bazinale;

o Detalieri ale prognozelor realizate in Centrele operative Bazinale.

Serviciile hidrologice din cadrul administratiilor bazinale de apa elaboreaza prognoze hidrologice pe cursurile de apa si statiile hidrometrice din bazin, din care sa rezulte situatia la zi, prognoza pentru 24 de ore si valorile culminatiei raportate la cotele de



B1 / 2010

MMP

INHGA 51

aparare, pe care le transmite Centrelor operative ale Sistemelor de Gospodarire a Apelor pentru a fi diseminate la obiectivele hidrotehnice si la Comitetele locale prin Inspectoratele judetene pentru situatii de urgenta.

Transmisia datelor este asigurata de infrastructura existenta la sediul fiecarei administratii bazinale, reprezentata prin:

reteaua de radiotelefonie

reteaua de telefonie fixa si mobila, scanner si fax;

reteaua de calculatoare existenta si legaturile cu sistemele de gospodarire a apelor de la nivelul fiecarui judet din bazin;

reteaua VPN dintre Directiile bazinale si ANAR.

Structuri de interventie, compuse din:

Sistemele de Gospodarire a Apelor, care au constituite, la nivel de judete, formatii de interventie operativa (utilaje si personal);

Sistemele hidrotehnice si formatiile de interventie ale acestora;

Inspectoratele Judetene pentru Situatii de Urgenta cu personal specializat in interventii la inundatii;

Consiliile locale pentru situatii de urgenta ale unitatilor administrativ – teritoriale prin formatii proprii de interventie

Planul de aparare impotriva inundatiilor

In conformitate cu legislatia in vigoare, la nivelul fiecarui district de bazin hidrograf ic se intocmesc Planuri bazinale de aparare impotriva inundatiilor, gheturilor, secetei hidrologice, accidentelor la constructii hidrotehnice si poluarilor acidentale si Planuri judetene de aparare impotriva inundatiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la constructiii hidrotehnice si poluarilor accidentale.

Planul de aparare al comitetului judetean reprezinta o sinteza a planurilor comitetelor si ale obiectivelor, a planurilor sistemelor hidrotehnice si a planurilor de avertizare – alarmare in aval de baraje.

Comitetele municipale, orasenesti si comunale pentru situatiii de urgenta intocmesc planuri de aparare impotriva inundatiilor, gheturilor si poluarilor accidentale, cu asistenta tehnica din partea unitatilor de gospodarire a apelor din cadrul ANAR.

Planurile de aparare pe bazine hidrografice se constituie prin asamblarea planurilor judetene de aparare si se intocmesc de catre Directiile de Ape, se verifica de catre Administratia Nationala "Apele Romane" si se aproba de Comitetul ministerial pentru situatii de urgenta.

11.4. Inundabilitatea teritoriului districtului de bazin hidrografic Olt

In acest district se estimeaza ca sunt expuse riscului la inundatii la viituri cu debite avand probabilitatea de depasire de 1%, suprafete insumand cca 65.000 ha si cca 59.000 locuitori din cca 100 de asezari.

11.5. Vulnerabilitatea si riscul la inundatii

Vulnerabilitatea reprezinta susceptibilitatea obiectelor de a fi afectate de catre hazard. Ca urmare a efectelor destructive ale hazardului, vietile si sanatatea oamenilor sunt supuse unui risc direct. Sunt supuse riscului ca urmare a distrugerii cladirilor, recoltelor, septelului sau a echipamentelor, veniturilor populatiei si mijloacelor sale. Fiecare tip de



B1 / 2010

MMP

INHGA 52

hazard supune la risc o serie de elemente. Multe actiuni de diminuare a dezastrelor sunt orientate spre reducerea vulnerabilitatii. In vederea actiunii de reducere a vulnerabilitatii, cei ce se ocupa de planificarea dezvoltarii trebuie sa inteleaga care din receptorii de risc sunt cei mai expusi riscului datorita principalelor hazarduri identificate. Vulnerabilitatea poate fi caracterizata prin doua categorii de aspecte: tangibile si intangibile. Spre exemplificare, in cazul inundatiilor aspectele tangibile cuprind orice este situat in zona inundabila: oameni, constructii, recolta, mijloace de trai, masini, echipamente, infrastructuri, cladiri etc.

Ca aspecte intangibile sunt considerate coeziunea sociala, structura comunitatii, coeziunea cultural – artistica.

Definirea riscului la inundatii

Prin definitie, riscul asociat unui dezastru se poate exprima matematic ca fiind produsul dintre probabilitatea de producere a unui fenomen si consecintele acestuia. Masura consecintelor unui dezastru se exprima prin notiunea de vulnerabilitate. A evalua riscul la inundatii, adica a determina care sunt pagubele asteptate sa se produca ca urmare a inundatiilor este important atat pentru planificarea masurilor de diminuare a efectelor, cat si pentru a sti cum trebuie raspuns intr-o situatie de urgenta. Evaluarea riscului poate folosi totodata la evaluarea beneficiilor nete obtinute in urma programelor si proiectelor propuse pentru diminuarea efectelor inundatiilor. Evaluarea riscului nu este in general prea agreata, in special datorita cerintelor metodei de a exista date corespunzatoare. Din acest motiv, numeroase state au selectat anumite viituri tinta, cu o anumita perioada de revenire, acestea presupunand un anumit grad de vulnerabilitate pentru zona expusa. Exista insa si exceptii, cum ar fi spre exemplu metoda elaborata de US Army Corps of Engineers bazata pe analiza riscului si a incertitudinii.

Analiza riscului la inundatii

Evaluarea riscului este insa doar o etapa a procesului mult mai larg de management al riscului. Dupa ce s-a stabilit contextul unei anumite probleme specifice de inundatii ce trebuie abordata, riscul la inundatii trebuie identificat si analizat. Aceasta implica introducerea unor metode care constau de regula in analize hidrologice si hidraulice ale fenomenului de inundatii. Pe baza acestor analize si a unei evaluari a consecintelor inundatiilor produse de o viitura de o anumita magnitudine, riscul la inundatii poate fi evaluat si comparat cu riscul acceptabil la inundatii stabilit de comunitatea afectata pe baza unui set de criterii sau standarde. In acest mod s-au pus bazele deciziei privind actiunile viitoare necesare, precum si ale evaluarii masurilor posibile pentru reducerea efectelor inundatiilor.

Adeseori, managementul riscului la inundatii este substituit prin sintagma de management al inundatiilor. Aceasta deriva din faptul ca baza acestei actiuni o

constituie studiile de inundabilitate. Un asemenea studiu de inundabilitate poate fi impartit in doua componente principale:

analiza riscului la inundatii avand ca scop procurarea informatiilor cantitative privind natura si extensia problemei inundatiilor si include analize hidrologice si hidraulice dar si evaluari ale impactului inundatiilor;

evaluarea riscului la inundatii activitate ce are ca scop sa determine implicatiile nivelurilor de risc existente asupra comunitatii si sa le evalueze comparativ cu criteriile de acceptabilitate.



B1 / 2010

MMP

INHGA 53

Elementele esentiale rezultate in urma elaborarii studiului de inundabilitate sunt constituite de hartile de risc cu nivelurile apei produse de inundatii, extensia inundatiilor, probabilitatile de producere a acestor niveluri, respectiv magnitudinea lor (inundatii majore, moderate sau minore), precum si tabele insumand gradul de risc asupra populatiei si bunurilor din zona inundabila acesta fiind apreciat calitativ spre exemplu ca fiind redus sau moderat spre mare.

Evaluarea riscului la inundatii (efecte, potential, gestionabilitate, acceptabilitate, urgenta, decizie de actiune)

Evaluarea riscului la inundatii si comparatia cu cel acceptabil sta la baza deciziei privind necesitatea, tipul si amploarea masurilor de diminuare a riscului la inundatii. Evaluarea are la baza o serie de criterii tehnice, economice,legislative, de echitate, precum si aspecte de mediu si sociale. Ca principale criterii de evaluare sunt considerate:

gravitatea – ce exprima riscul inundatiilor in temeni de magnitudine si natura pierderilor potentiale (economice vis-a-vis de victime omenesti potentiale);

gestionabilitatea – respectiv capacitatea de a influenta magnitudinea si natura riscului la inundatii (spre exemplu riscul prezent fata de riscul viitor);

acceptabilitatea – exprimand capacitatea comunitatii de percepere si acceptare a riscului la inundatii (un risc concret fata de unul vag definit);

urgenta – perceprerea necesitatii de a actiona (daca riscul existent poate fi tratat gradual sau daca nu este gestionat, in viitor va fi mai grav);

rata de crestere a riscului, cu referire la faptul ca potentialul de risc va creste serios in timp si va crea probleme viitoare.

Rezultatul concret al procesului de evaluare a riscului la inundatii se traduce prin:

situatie clara privind riscurile acceptabile la inundatii in zona studiata si care sunt riscurile ce trebuie tratate;

un set definit de viituri ce trebuie luate in calcul la proiectarea masurilor de diminuare a riscului la inundatii;

deciderea asupra actiunilor viitoare.

Se face mentiunea ca in anumite situatii este suficienta o evaluare preliminara a riscului la inundatii.

Mai trebuie mentionat ca managementul riscului la inundatii nu-si propune eliminarea acestuia (dealtfel nici nu ar fi posibil) ci de a reduce acest risc pana la un nivel acceptabil in anumite circumstante prin intermediul unui ansamblu de masuri ce se cuprind in Planul de Management al Zonelor Inundabile (PMZI).

Decizia privind riscul acceptabil la inundatii apartine in numeroase tari comunitatilor afectate, iar la noi este stabilit prin standarde. Riscul acceptabil la inundatii nu depinde numai de nivelul absolut al riscului, ci si de natura riscului de modul cum este el perceput.

In evaluarea riscului la inundatii, pierderile potentiale de vieti omenesti trebuie abordate de specialisti separat,vietile umane fiind foarte dificil de exprimat in termeni monetari. In asemenea conditii, in orice evaluare a riscului trebuie identificata populatia supusa riscului si de estimat potentialele victime pentru un anumit eveniment particular de inundatii.



B1 / 2010

MMP

INHGA 54

Problema pierderilor de vieti omenesti potentiale se pune foarte serios in cazul distrugerii unor infrastructuri ingineresti precum barajele sau a lucrarilor de protectie impotriva inundatiilor.

In Romania au existat o serie de incercari de a realiza o ierarhizare a teritoriului din punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii. Unii autori au propus o ierarhizare folosind drept criteriu marimea monetara a pagubelor fizice directe produse de inundatii si in special criteriul privind ponderea acestor pagube pe entitati administrative (judete) din paguba totala la nivel national. Este evident ca o asemenea ierarhizare este cu totul subiectiva, cel putin daca se are in vedere inexistenta la noi a unei metodologii unitare de evaluare a pagubelor. Desi evidenta pagubelor produse de inundatii se tine pe judete, pentru a judeca vulnerabilitatea unui judet nu este suficienta numai marimea pagubei directe exprimata monetar. Aceasta rezulta chiar din definitia conceptului de vulnerabilitate. Mai mult, nu toate judetele au acelasi grad de dezvoltare economico – sociala, ori se stie ca cele mai vulnerabile comunitati la dezastre sunt cele cu o economie slaba, iar cei mai vulnerabili membri ai oricarei comunitati sunt aceia care sunt marginalizati economic. Vulnerabilitatea depinde deasemenea de densitatea populatiei expuse, de capacitatea de avertizare preventiva, de educatie, de starea de sanatate etc. Din aceste considerente suntem de parere ca o iararhizare credibila a teritoriului din punct de vedere al riscului / vulnerabilitatii la inundatii o constituie cea la nivel de bazin hidrografic pe baza unui set de indicatori de vulnerabilitate.

In ierarhizarea teritoriului la inundatii nu pot fi exclusi si alti factori precum conditiile climatice, de relief, geologie, hidrografie, dar si natura si valoarea receptorilor de risc.

Pentru a putea realiza o ierarhizare obiectiva a vulnerabilitatii la inundatii a teritoriului este necesara introducerea unor indicatori de vulnerabilitate.

O multitudine de receptori de risc au avut de suferit de pe urma inundatiilor produse in intervalul de analiza - 1969 - 2008 (pierderi de vieti omenesti, locuinte distruse, suprafete de teren afectate, cai de comunicatii, obiective social – economice etc.).

Astfel, in acest interval din totalul de 448 unitati administrativ – teritoriale (UAT) existente in districtul de bazin hidrografic Olt numai 106 nu au cunoscut inundatii restul au cunoscut intre 1 si 17 inundatii distribuite pe unitati administrative astfel:

intre 1 si 5 inundatii – 333 UAT;





B1 / 2010

MMP

INHGA 55

Figura 2. - Numarul de inundatii pe unitati administrativ – teritoriale din districtul de bazin hidrografic Olt produse in intervalul 1969 - 2008



B1 / 2010

MMP

INHGA 56

In scopul realizarii unei ierarhizari din punct de vedere al vulnerabilitatii la inundatii a teritoriului Romaniei – la nivel de bazin hidrografic, s-au utilizat doi dintre cei mai importanti receptori de risc: locuinte (distruse) si suprafete (inundate).

In mod normal ar fi trebuit luate in considerare toate entitatile care au avut de suferit de pe urma inundatiilor. Experienta mondiala, dar si cea romaneasca arata insa ca in asezarile umane cele mai mari pagube produse de inundatii sunt cele aduse constructiilor si bunurilor din interiorul lor. Acestea reprezinta circa 70% din valoarea totala a pagubelor produse de inundatii. Pagubele aduse de inundatii celorlalti receptori de risc se pot exprima ca procente din pagubele produse de inundatii constructiilor. Aceste procente depind in special de caracteristicile inundatiilor exprimate prin ritmul lor de producere – lent, rapid – si evident de gradul de dotare al fiecarui bazin hidrografic.

Pagubele produse de inundatii terenurilor agricole sunt foarte variabile, iar ponderea lor in pagubele totale reprezinta intre 3 si 12% din valoarea torala a pagubelor.

In aceste conditii considerarea ca date de intrare intr-o viitoare ierarhizare globala a vulnerabilitatii la inundatii a bazinelor hidrografice doar a pagubelor aduse constructiilor si terenurilor agricole care acopera circa 73 – 82% din totalul pagubelor se considera ca reprezentative si satisfacatoare pentru o departajare a bazinelor / spatiilor hidrografice.

O sistematizare a datelor privind suprafata totala si suprafata agricola, numarul locuintelor distruse si a suprafetelor inundate in intervalul de calcul ales 1970 - 2006, in districtul de bazin hidrografic Olt, se prezinta in tabelul 28.

Tabel 28

Suprafata totala, agricola, suprafete inundate si numar de locuinte


Suprafata (ha) Suprafata inundata (ha)

Numar locuinte distruse totala agricola

OLT 2654923 1604480 56482 3221 TOTAL ROMANIA 23839100 14836585 2701031* 231613*

*nu sunt cuprinse locuintele distruse (491) si suprafetele inundate de fluviul Dunarea (36807 ha) la viitura din anul 2006

Pentru a realiza o ierarhizare a teritoriului din punct de vedere al riscului la inundabilitate nu se pot utiliza variabilele de vulnerabilitate utilizate de PNUD in determinarea profilului de tara deoarece nu se dispune de aceste date la nivel de bazin hidrografic sau la nivel de unitate administrativa – judetul.

Din acest motiv s-au utilizat numai datele disponibile: suprafata bazinelor hidrografice, suprafetele inundate si numarul locuintelor distruse.

Nu s-a putut stabili nici populatia care a fost expusa fenomenelor de inundatii din acest interval deoarece aceasta nu a fost inventariata, sau daca a fost ea nu mai este cunoscuta.

In literatura mondiala, exista referiri la faptul ca in urma inundatiilor, la o pierdere de viata omeneasca sunt afectate de inundatii alti 100 – 300 de locuitori. Este insa dificil de precizat daca si in cazul Romaniei putem utiliza aceste cifre, mai ales ca intervalul 1969 – 1991, pierderile de vieti omenesti ca urmare a inundatiilor nu sunt cunoscute.

Pe baza acestor date s-au definit ca indicatori de vulnerabilitate urmatorii indicatori:



B1 / 2010

MMP

INHGA 57

is – ponderea suprafetelor medii multianuale inundate din suprafata totala/agricola a bazinului hidrografic;

il – ponderea numarului mediu multianual al locuintelor distruse din suprafata inundata a bazinului hidrografic, exprimata in numarul de locuinte distruse la 1000 ha inundate;

iv – ponderea marilor viituri exprimata prin numarul mediu multianual de evenimente care au produs inundatii intr-un bazin hidrografic din numarul total de evenimente produse la nivelul tarii;

ir – timpul de revenire a debitelor maxime produse pe principalele cursuri de apa ale bazinului hidrografic.

Desi aparent, indivatorii iv si ir caracterizeaza hazardul, ei pot exprima insa si vulnerabilitatea deoarece mai multe viituri succesive maresc sensibilitatea receptorilor de risc, iar timpii de revenire mai mari semnifica magnitudini mai mari si deci consecinte mai mari.

11.6. Rezultatul calculelor indicatorilor

Indicatori privind suprafata inundata

Acesti indicatori exprima extensia inundatiilor si sunt:

ist – ponderea suprafetelor medii multianuale inundate din suprafata totala a bazinului hidrografic;

isa - ponderea suprafetelor medii multianuale inundate din suprafata agricola a bazinului hidrografic. Acest indicator a aparut ca necesar datorita marii variabilitati a ponderii suprafetelor agricole (ce includ si suprafetele construite) in suprafetele totale ale bazinelor hidrografice, cuprinse intre 52% si 84%.

Pentru districtul de bazin hidrografic Olt, suprafetele medii multianuale inundate si ponderea lor din suprafata totala si agricola a bazinelor hidrografice sunt prezentate in tabelul 29.

Tabel 29

Districtul de bazin

hidrografic

Suprafata medie anuala inundata

(ha/an)

ist = suprafata medie anuala inundata / suprafata bh (%)

isa = suprafata medie anuala inundata /

suprafata agricola a bh (%)

OLT 1568,94 0,059 0,078 TOTAL

ROMANIA (valori medii)

75028,64 0,315 0,506

La nivelul tarii suprafata medie multianuala inundata in intervalul de calcul (1970 – 2006) a fost de 75.028,64 ha/an, iar in districtul de bazin hidrografic Olt 1.568,94 ha/an.

La nivelul districtului de bazin hidrografic Olt, indicele mediu al ponderii suprafetelor medii multianuale inundate fata de suprafata totala a bazinelor hidrografice rezulta de 0,059% iar fata de suprafata agricola de 0,078%.



B1 / 2010

MMP

INHGA 58

Indicatorul privind ponderea locuintelor distruse si avariate

Acest indicator il exprima densitatea constructiilor din zonele inundate si indirect populatia afectata de inundatii.

Pentru calculul acestui indicator s-a determinat numarul mediu anual de locuinte distruse si avariate pe fiecare bazin sau spatiu hidrografic si apoi s-a determinat raportul dintre numarul mediu anual de locuinte distruse si suprafata inundata exprimata in mii hectare. La nivelul Romaniei, numarul mediu multianual al locuintelor distruse rezulta 6433,69 locuinte/an, iar in districtul de bazin hidrografic Olt de 87,05 locuinte/an.

La nivel de tara, indicatorul privind ponderea numarului mediu multianual de locuinte distruse raportat la suprafata medie multianuala inundata a bazinelor hidrografice exprimata in numar de locuinte distruse la 1000 ha, rezulta de 85,75 locuinte/1000 ha inundate, iar la nivelul districtului de bazin hidrografic Olt de 57,03 locuinte/1000 ha inundate.

Date hidrologice asociate viiturilor care au produs inundatii in intervalul 1970 – 2006

De cele mai multe ori, datele privind efectele inundatiilor nu au fost insotite si de datele hidrologice ce au caracterizat viiturile care au produs inundatiile. In consecinta a fost nevoie sa se reconstituie aceste date si sa se coreleze cu pagubele fizice produse. Una din datele semnificative o constituie numarul viiturilor produse in intervalul considerat pe principalele cursuri de apa din districtul de bazi hidrografic considerat si care au depasit cotele de inundatii.

Indicatorul privind ponderea viiturilor anuale produse in spatiile si bazinele hidrografice din numarul total de evenimente produse in intervalul studiat

Acest indicator – iv, exprima numarul mediu multianual de evenimente (viituri) ce s-a produs pe fiecare bazin hidrografic in intervalul analizat. El reflecta faptul ca mai multe evenimente desi cu magnitudini mai mici pot produce cumulat pagube mai mari. In plus, mai multe evenimente la care este supus un receptor de risc maresc sensibilitatea acestuia la fenomen, deci il fac mai vulnerabil.

Tabel 30

Districtul de bazin hidrografic Numar viituri Numar mediu de evenimente pe an

OLT 44 1,22 TOTAL ROMANIA 340 9,45

Dupa cum se poate constata din tabelul 30 numarul mediu multianual de evenimente produse la nivelul tarii este de 9,45 evenimente/an, respectiv in medie pe fiecare bazin hidrografic 0,86 evenimente/an.bazin, in districtul de bazin hidrografic Olt 1,22 evenimente/an.

Indicatorul privind timpul de revenire al viiturilor

Indicatorul ir exprima magnitudinea inundatiilor produse intr-un bazin hidrografic consecintele acestora fiind direct legate de magnitudine. Cu cat inundatiile au un timp de revenire mai mare, ele sunt cauzate de viituri cu debite mult mai mari. Ori debitele mari semnifica adancimi de apa mari si deci pagube in consecinta.



B1 / 2010

MMP

INHGA 59

Pentru definirea acestui indicator s-a luat in considerare timpul de revenire ponderat al debitelor maxime inregistrate in intervalul de calcul 1970 – 2006 pe principalul / principalele cursuri de apa din districtul de bazin hidrografic considerat.

Cele mai mari debite istorice inregistrate pe raurile interioare din districtul de bazin hidrografic Olt pe statii hidrometrice sunt prezentate in tabelul 31.

Tabel 31

Cele mai mari debite istorice inregistrate (pe statii hidrometrice)

Nr. crt.

Raul Statia

hidrometrica F

(km2)

Data inainte de 1969

Qmax (m

3/s)

Data dupa 1969

Timpul de revenire (ani)

1 OLT Feldioara 5614 615 04/07/75 77

2 OLT Hoghiz 7142 950 04/07/75 83

3 OLT Fagaras 9160 07/04/32 1150 37

4 OLT Rm. Valcea 15292 2134 04/07/75 50

5 OLT Izbiceni 23940 2900 12/10/72 38

6 RAUL NEGRU

Reci 1672 232 03/07/75 38

Sursa: Mustetea, A. - Viituri exceptionale pe teritoriul Romaniei. Geneza si efecte.

Sintetic timpii de revenire ai debitelor maxime pentru districtul de bazin hidrografic Olt sunt prezentati in tabelul 32.

Tabel 32

Districtul de bazin hidrografic Timpul de revenire (ani)

OLT 38-83

11.7. Scara de vulnerabilitate

Deoarece fiecare indicator exprima un criteriu de vulnerabilitate, pentru a realiza o ierarhizare a bazinelor hidrografice este necesara agregarea acestor indicatori astfel incat sa se poata ajunge la definirea unei scari care sa caracterizeze gradul de severitate al inundatiilor. In acest scop, fiecare bazin hidrografic a fost ordonat dupa valorile crescatoare ale fiecarui indicator primind un numar de puncte de la 1 la 11, corespunzator locului ocupat in ordonarea realizata. Prin adunarea punctelor corespunzatoare locului ocupat de fiecare bazin hidrografic in cadrul fiecarui indicator s-au obtinut pentru fiecare bazin hidrografic un numar total de puncte. Numarul minim de puncte a fost de 15 si corespunde bazinului hidrografic Dobrogea – Litoral, iar cel maxim a fost de 46 de puncte si corespunde bazinului hidrografic Mures (tabel 32).

In aceste conditii s-a trecut la introducerea unei scari de vulnerabilitate la inundatii alcatuita din cinci clase. Clasa V a revenit implicit bazinului hidrografic Dobrogea – Litoral. Intervalul dintre 15 puncte si 46 de puncte a fost alocat celorlalte 4 clase de severitate (IV, III, II, I) astfel:

clasa IV – intre 16 si 25 de puncte;

clasa III – intre 26 si 35 de puncte;

clasa II – intre 36 si 45 de puncte;

clasa I –peste 45 de puncte.



B1 / 2010

MMP

INHGA 60

Rezultatul agregarii si ordonarii in clase de vulnerabilitate a bazinelor/ spatiilor hidrografice este:

clasa V – 15 puncte – b.h. Dobrogea – Litoral;

clasa IV – 16 – 25 de puncte: b.h. Olt (20 puncte), b.h. Prut – Barlad (21 puncte) si b.h. Jiu (25 puncte);

clasa III – 26 – 35 de puncte: b.h. Buzau – Ialomita (26 puncte), b.h. Siret (30 puncte), s.h. Crisuri (35 puncte);

clasa II – 36 – 45 de puncte: b.h. Banat (36 puncte), b.h. Arges – Vedea (36 puncte), b.h. Somes – Tisa (40 puncte);

clasa I – peste 45 de puncte: b.h. Mures (46 puncte).

Din punct de vedere al valorilor indicatorilor de vulnerabilitate cele 5 clase sunt caracterizate astfel:

clasa V – vulnerabilitate foarte redusa – suprafata medie anuala inundata reprezinta intre 0,13 si 0,16% din suprafata totala, respectiv agricola a bazinului hidrografic; numarul anual de evenimente este redus dar ele sunt de intensitate mare;

clasa IV – vulnerabilitate minora – suprafata media anuala inundata este cuprinsa intre 0,06 si 0,29% din suprafata totala a bazinului hidrografic, respectiv intre 0,1 si 0,45% din suprafata agricola a spatiului hidrografic; numarul mediu anual al locuintelor distruse si avariate la1000 de hectare inundate este cuprins intre 50 si 185 locuinte; numarul mediu anual al evenimentelor ce provoaca inundatii este cuprins intre 0,33 si 1,22 evenimente/an;

clasa III – vulnerabilitate moderata – suprafetele medii anuale inundate reprezinta intre 0,21 si 1,1% din suprafata totala a bazinului hidrografic, respectiv intre 0,33 si 1,60% din suprafata arabila; numarul mediu anual al locuintelor distruse ca urmare a inundatiilor se situeaza intre 23 si 136 locuinte distruse la 1000 hectare inundate; numarul mediu anual al evenimentelor care provoaca inundatii se situeaza intre 0,45 si 1,19;

clasa II – vulnerabilitate majora – suprafata medie multianuala inundata este cuprinsa intre 0,24 si 0,49% din suprafata totala a bazinului hidrografic, respectiv intre 0,42 si 0,72% din suprafata agricola;numarul mediu multianual al locuintelor distruse de inundatii este cuprins intre 55 si 122 locuinte distruse la 1000 hectare inundate; numarul mediu multianual al evenimentelor majore care produc inundatii este cuprins intre 0,39 si 2,11;

clasa I – vulnerabilitate extrema – suprafata medie multianuala inundata reprezinta 0,38% din suprafata totala a bazinului hidrografic, respectiv 0,67% din suprafata agricola; numarul mediu multianual al locuintelor distruse de inundatii este de 161 locuinte distruse la 1000 hectare inundate; numarul mediu multianual al evenimentelor care provoaca inundatii depaseste 1,8 evenimente pe an.

SINTEZA STUDIILOR DE FUNDAMENTARE A SCHEMELOR DIRECTOARE DE AMENAJARE SI MANAGEMENT ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE, IN VEDEREA ELABORARII ACESTORA SI PREZENTARII SPRE APROBARE

DE CATRE GUVERN - DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT

B1 / 2010

MMP

INHGA 61

Tabel 32

Ierarhizarea la inundatii a districtelor de bazine hidrografice


Indicatori de vulnerabilitate Punctaj total

Clasa de vulnerabilitate

ist punctaj isa punctaj il punctaj iv punctaj ir punctaj ARGES - VEDEA 0,422 9 0,627 8 83,90 6 0,390 3 67-77 10 36 II

BANAT 0,483 10 0,721 10 55,00 2 0,640 7 45-100 7 36 II

BUZAU - IALOMITA 0,213 4 0,337 4 68,00 5 0,450 5 48-56 8 26 III

CRISURI 1,097 11 1,601 11 23,75 1 1,190 8 36-100 4 35 III

DOBROGEA – LITORAL 0,130 3 0,155 3 118,60 7 0,190 1 - 1 15 V

JIU 0,087 2 0,133 2 182,00 11 0,420 4 43-47 6 25 IV

MURES 0,384 8 0,672 9 161,00 10 1,890 10 59-100 9 46 I

OLT 0,059 1 0,098 1 57,00 4 1,220 9 38-83 5 20 IV

PRUT – BARLAD 0,283 7 0,453 6 56,00 3 0,330 2 33-83 3 21 IV

SIRET 0,268 6 0,510 7 135,40 9 0,610 6 29-33 2 30 III

SOMES - TISA 0,247 5 0,426 5 122,00 8 2,110 11 83-125 11 40 II

LEGENDA

Clasa V ist= suprafata medie anuala inundata / suprafata totala a bazinului hidrografic (%) Clasa IV isa= suprafata medie anuala inundata / suprafata agricola a bazinului hidrografic (%) Clasa III il = numarul mediu anual al locuintelor distruse la 1000 ha inundate Clasa II iv = numarul mediu anual al viiturilor care au produs inundatii Clasa I ir = timpul maxim de revenire al debitelor maxime care au produs inundatii


DISTIRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT

B1 / 2010

MMP

INHGA 62

Dupa cum se observa districtul de bazin hidrografic Olt se incadreaza in clasa a IV-a de vulnerabilitate, alaturi de districtele de bazin hidrografic Jiu si Prut – Barlad.

In aceste districte suprafata media anuala inundata este cuprinsa intre 0,06 si 0,29% din suprafata totala a bazinului hidrografic, respectiv intre 0,1 si 0,45% din suprafata agricola a spatiului hidrografic; numarul mediu anual al locuintelor distruse si avariate la1000 de hectare inundate este cuprins intre 50 si 185 locuinte; numarul mediu anual al evenimentelor ce provoaca inundatii este cuprins intre 0,33 si 1,22 evenimente/an.

11.8. Actiuni, masuri si lucrari pentru asigurarea capacitatilor de curgere ale albiilor raurilor, protectia populatiei si a bunurilor impotriva inundatiilor si punerea in siguranta a lucrarilor

Acest subcapitol prezinta sintetic la nivelul districtului de bazini hidrografic Banat,

principalele propuneri privind amenajarea unor sectoare ale cursurilor de apa privind

cresterea capacitatii de transport a albiilor minore, consolidari de maluri, indiguiri pe

sectoarele potential inundabile, acumulari nepermanente, punerea in siguranta a unor

lucrari existente etc.

Principalele actiuni, masuri si lucrari propuse se prezinta grupate pe pe sapte tipuri de

lucrari (tabel 33):

lucrari pentru cresterea capacitatii de curgere a albiilor minore;

indiguiri;

aparari si consolidari de maluri;

regularizari de albii;

acumulari nepermanente;

punerea in siguranta / reabilitarea lucrarilor existente;

alte lucrari (praguri de fund, podete, subtraversari etc.).

In detaliu, lista lucrarilor propuse pentru reducerea riscului la inundatii, cresterea

capacitatilor de curgere ale albiilor, punerea in siguranta a lucrarilor etc. sunt

prezentate in Volumul 6 Magementul riscului la inundatii.

SINTEZA STUDIILOR DE FUNDAMENTARE A SCHEMELOR DIRECTOARE DE AMENAJARE SI MANAGEMENT ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE, IN VEDEREA ELABORARII ACESTORA SI PREZENTARII SPRE APROBARE DE CATRE

GUVERN - DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT

B1 / 2010

MMP

INHGA 63

Tabel 33

Tabel centralizator cu tipurile de lucrari propuse si principalii lor parametri de performanta

Districtul de bazin

hidrografic

1 - Lucrari pentru

cresterea capacitatii de

curgere a albiilor minore

2 - Indiguiri 3- Aparari si

consolidari de maluri

4 - Regularizari

de albii

5 - Acumulari nepermanente

(noi)

6 - Punerea in siguranta/reabilitarea de lucrari existente

7 Alte

lucrari

nr. Ltotala

(km) nr.

Ltotala

(km) nr.

Ltotala

(km) nr.

L

(km) nr.

Vol.

(mil.m3) nr.

Vol/L

(mil.m3)/km nr.

OLT 33 210.87 19 126.27 53 190.71 41 333.5 2 10.0 3/- - 98

TOTAL ROMANIA

318 3210,287 168 1246,049 582 1969,983 384 3193,7 70 519,16 80/3 120,08/20 510

LEGENDA: 1 – Lucrari pentru cresterea capacitatii de curgere a albiilor minore ( taieri de cot, reprofilare albie , calibrare albie,

recalibrare albie); 2 - Indiguiri; 3 - Aparari si consolidari de maluri (aparari de mal, ziduri de sprijin, consolidari de mal, gabioane); 4 - Regularizari de albii (regularizari de albie, traverse, epiuri, ); 5 - Acumulari nepermanente (lucrari noi); 6 – Punerea in siguranta / reabilitarea de lucrari existente; 7 – Alte lucrari (praguri de fund, podete, subtraversari, canal drenaj, rigol beton, noduri hidrotehnice).



B1 / 2010

MMP

INHGA 64

CAPITOLUL 12

IDENTIFICAREA CERINTELOR DE MEDIU ASUPRA RESURSELOR DE APA

Abordarile moderne ale problemei apei sunt orientate cu precadere asupra resurselor disponibile necesare utilizarii fara restrictii de catre umanitate, dar si cu considerarea explicita a necesarului ecosistemelor acvatice. In vederea unei utilizari durabile a resurselor de apa, evaluarea acestor resurse trebuie sa determine limita pana la care regimul hidrologic al raurilor poate fi alterat fata de conditiile naturale, cu pastrarea in acelasi timp a integritatii sau la un nivel acceptabil de degradare a ecosistemelor. Larga recunoastere a acestor cerinte au condus la introducerea conceptului de curgere ecologica sau de cerinte de apa pentru mediu.

Cerintele de mediu asupra resurselor de apa sunt definite ca fiind acea cantitate si calitate de apa necesara unui ecosistem acvatic in vederea protectiei si mentinerii structurii lui, a speciilor dependente. Daca ecosistemele sunt cele care au rol crucial in sustinerea vietii, a bunurilor si serviciilor legate de apa de care umanitatea depinde, atunci o anumita cantitate de apa trebuie rezervata si lor.

Ecosistemele de apa dulce, ca si cele asociate zonelor costiere, au nevoie de mentinerea unui regim hidrologic care sa sustina atat viata comunitatilor lor de plante si animale, cat si procesele ecologice.

Regimul hidrologic constituie factorul modelator dominant al acestor ecosisteme pentru un interval de timp dat. Unele rauri au in mod natural un regim hidrologic constant cu un maxim sezonier cand se produc si inundatii. In schimb, raurile cu curgere intermitenta situate in regiunile aride, n-au un regim hidrologic constant. Speciile native sunt adaptate acestui regim si supravietuiesc. Determinarea cerintelor de apa pentru un ecosistem implica identificarea acelor aspecte ale regimului hidrologic natural care sunt cele mai importante pentru sustinerea trasaturilor si a proceselor cheie ale ecosistemului si precizarea cantitatii minime de apa necesare pentru sustinerea lui.

Din pacate, cresterea demografica, industrializarea si extinderea agriculturii irigate au condus la cresterea cerintelor de bunuri si servicii legate de apa si cresterea presiunii asupra ecosistemelor de apa dulce. Aceste fenomene fac ca lipsa apei sa fie problema prioritara a celor mai multor tari.

Ideal ar fi, ca numai cantitatea de apa in exces, cea care depaseste necesarul ecosistemului pentru mentinerea proceselor sale ecologice si a speciilor dependente sa fie folosita in scop menajer, industrial sau agricol. In realitate, aceste situatii sunt foarte rare.

De regula, cerintele de apa neceare unui ecosistem, constituie cazuri specifice fiecarui curs de apa. In aceste conditii, prezentul studiu se va limita doar la prezentarea unor principii care trebuie avute in vedere la determinare cerintei de apa a unui ecosistem si luate in considerare la intocmirea tuturor programelor, planurilor si proiectelor viitoare.



B1 / 2010

MMP

INHGA 65

Principiul 1 Recunoasterea faptului ca regularizarea debitelor si utilizarea apei da catre folosintele consumatoare de apa au un impact potential asupra valorilor ecologice

Principiul 2 Prevederea de apa necesara mediului ar trebui legal recunoscuta Principiul 3 In sistemele raurilor in care exista utilizatori de apa, prevederea de

apa necesara ecosistemelor trebuie sa fie pe cat de mult posibil in stare sa satisfaca regimul hidrologic necesar sustinerii valorilor ecologice ale ecosistemelor acvatice, simultan cu recunoasterea drepturilor celorlalte folosinte de apa existente.

Principiul 4 Atunci cand cerintele de apa pentru mediu nu pot fi satisfacute datorita folosintelor existente, trebuie intreprinse masuri si actiuni, inclusiv de realocare, care sa acopere cerintele de mediu.

Principiul 5 Alocarea viitoare a resurselor de apa pentru orice folosinta trebuie realizata numai avand in vedere sustinerea proceselor ecologice naturale si a biodiversitati.

Principiul 6 Cuantificarea tuturor aspectelor privind gestionarea apei prevazute pentru nevoile mediului trebuie sa fie transparenta si clar definita.

Principiul 7 Apa necesara mediului trebuie sa fie rezultatul unei monitorizari si a unei mai bune intelegeri a cerintelor de apa pentru mediu.

Principiul 8 Toate folosintele de apa trebuie gestionate intr-o asemenea maniera care sa recunoasca valorile ecologice

Principiul 9 Gestionarea adecvata a cerintelor de apa si a strategiilor ce vizeaza pretul apei trebuie astfel folosite incat sa serveasca sustinerii valorilor ecologice ale resurselor de apa.

Principiul 10 Cercetarile strategice si aplicate destinate imbunatatirii intelegerii cerintelor de apa ale mediului sunt esentiale.

Principiul 11 Toti cei interesati in probleme de mediu, sociale si economice trebuie sa fie implicati in planificarea alocarii si a deciziilor ce privesc prevederea apei necesare mediului



B1 / 2010

MMP

INHGA 66

CAPITOLUL 13

IDENTIFICAREA EVENTUALELOR CONSTRANGERI, CONFLICTE DE INTERESE INTRE FOLOSINTELE DE APA SI A

SOLUTIILOR DE REZOLVARE

Este cunoscut faptul ca unele folosinte de apa au interese contradictorii. Astfel, folosinta hidroenergetica are o cerinta mai mare de apa in sezonul rece, in timp ce spre exemplu irigatiile solicita o cerinta mai mare de apa in sezonul cald, inclusiv primavara si toamna.

In conditiile hidrologice normale, cerintele de apa ale folosintelor sunt satisfacute inca din faza de proiect.

In vederea satisfacerii cerintelor de apa ale folosintelor, Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare prevede:

toti detinatorii de baraje si lacuri de acumulare, precum si de prize pentru alimentari cu apa, cu sau fara baraj, au obligatia sa intocmeasca regulamente de exploatare si sa respecte prevederile acestora;

regulamentele de exploatare se elaboreaza in baza regulamentului-cadru, stabilit de autoritatea publica centrala din domeniul apei;

coordonarea exploatarii lacurilor de acumulare pe bazine hidrografice, indiferent de detinator, se asigura de Administratia Nationala “Apele Romane”;

persoanele juridice care au in administrare sau in exploatare lucrari hidrotehnice sunt obligate sa utilizeze prizele, barajele si lacurile de acumulare conform graficelor dispecer, pe baza programelor lunare de exploatare si corelat cu producerea de energie, sa asigure debitele necesare folosintelor industriei, agriculturii, populatiei si a debitului necesar protectiei ecosistemului acvatic.

Constrangerile apar in special in perioadele secetoase, cand sursa nu mai este capabila sa furnizeze apa necesara folosintelor.

In aceste conditii, apare adesea necesitatea exploatarii cu restrictii a disponibilului la sursa.

In general in stabilirea restrictiilor se au in vedere o serie de criterii si principii printre care:

apa pentru populatie are prioritatea maxima; in cazul restrictionarii in utilizarea apei pentru populatie, Legea Apelor prevede realizarea unei serii de proceduri privind informarea si consultarea populatiei;

ordinea de importanta a folosintelor, prioritatea in livrarea apei decurgand si din gradele de asigurare de calcul luate in considerare pentru folosintele respective;



B1 / 2010

MMP

INHGA 67

pe de alta parte, nu toate folosintele de apa au aceeasi importanta. Aceasta importanta decurge si din gradul de asigurare al debitului la sursa, de marimea pagubelor produse prin stagnarea productiei sau deteriorarea instalatiei respective etc;

folosintele care dispun de o singura sursa de alimentare, au prioritate fata de cele cu mai multe surse de aprovizionare.



B1 / 2010

MMP

INHGA 68

CAPITOLUL 14

INFLUENTA SCHIMBARILOR CLIMATICE ASUPRA GESTIONARII RESURSELOR DE APA

In prezent, din ce in ce mai multi oameni percep o serie de fenomene care arata ca ceva deosebit se intampla cu clima, resursele de apa si mediul inconjurator. Apar modificari sesizabile cu caracter local si chiar regional si acestea sunt de natura foarte diferita. Iata de ce comunitatea stiintifica internationala este profund interesata in perceptia si predictia acestor fenomene cu care se confrunta umanitatea.

Pana in prezent, numeroase studii si cercetari arata ca tendinta generala a resurselor de apa atat din punctul de vedere cantitativ cat si calitativ nu este deloc optimista.

In anul 1987 Organizatia Meteorologica Mondiala a lansat in cadrul programului Water Climate Project - (WCP-WATER) un proiect international destinat cercetarii tendintei de variatie a principalelor elemente meteorologice si hidrologice. Pe baza unui ghid meteorologic (WHO 1987) au fost intreprinse cercetari statistice ale seriilor lungi de date hidrologice. Rezultatul acestor cercetari a fost materializat intr-o lucrare de sinteza (Lammelä si altii, 1990) din care rezulta ca exista o tendinta de variatie care poate fi explicata prin influenta modificarilor climatice deja sesizabile.

Biswas (1991) arata ca, in mod asemanator situatiei mondiale de acum 30-35 de ani legate de potentialul petrolier, ziua in care apa ar putea fi considerata o resursa ieftina si usor accesibila este din ce in ce mai departe. Pe de-o parte, populatia lumii creste continuu si aproape imprevizibil, iar pe de alta parte cantitatea de apa dulce este limitata in multe regiuni ale globului si contaminarea ei datorata activitatii umane este in crestere ingrijoratoare. Astfel, raportul dintre resursele de apa si necesitati este in permanenta scadere.

Prin Protocolul de la Kyoto pentru Conventia Cadru a Natiunilor Unite pentru Schimbarile Climatice, semnat in decembrie 1997, Romania, ca semnatara a Anexei 1 s-a angajat ca alaturi de celelalte tari sa participe la evaluarea emisiilor in atmosfera si la evaluarea vulnerabilitatii ecosistemelor naturale si antropice la schimbarile climatice si de asemenea, sa ia toate masurile pentru limitarea emisiilor si sa promoveze masuri de adaptare la impactul schimbarilor climatice viitoare, precum si masuri de asigurare a cercetarilor stiintifice in domeniu, de educatie si avertizare a populatiei. IPCC (Intergovernmental Panel for Climate Change) este forumul international care are in preocupari organizarea cercetarilor in domeniul respectiv si aplicarea rezultatelor acestora. Primele concluzii ale acestor cercetari in domeniul resurselor de apa au aratat ca: schimbarile climatice conduc la cresterea globala a cantitatii de precipitatii, (crescand in anumite zone si scazand in altele) si in consecinta la modificarea ciclului hidrologic si respectiv a regimului hidrologic al raurilor, care este afectat si de alte activitati umane cum sunt: taierea padurilor, urbanizarea, utilizarea excesiva a resurselor de apa, etc.

In mare parte aceste concluzii la nivel international sunt percepute si in Romania. Unul



B1 / 2010

MMP

INHGA 69

din cele mai semnificative fenomene care pot fi puse pe seama dinamicii actuale a climei este intensificarea perioadelor si intensitatii inundatiilor in ultimii ani, precum si cresterea frecventei inundatiilor in sezonul rece.

Perioada actuala se caracterizeaza prin cresterea impactului activitatilor umane asupra mediului hidric. Evaluarea globala a influentei diferitelor actiuni intreprinse de catre om asupra mediului inconjurator constituie o problema de complexitate deosebita, avand in vedere atat multitudinea si diversitatea activitatilor omenesti, cat si a numarului mare de factori de mediu care pot fi influentati si care, la randul lor, se pot influenta reciproc, provocand perturbatii ale echilibrului ecologic si degradari ale mediului inconjurator, uneori ireversibile. Asadar influenta umana se manifesta fie direct asupra mediului hidric, datorita numeroaselor constructii pe cursurile de apa sau care au legatura cu apele, fie indirect prin intermediul mediului aerian, respectiv prin modificarea climei.

Estimarea cantitativa a efectelor hidrologice datorita modificarilor climatice este esentiala pentru a intelege si rezolva probleme ale resurselor de apa asociate cu: alimentarile cu apa pentru populatie si industrie; producerea de energie electrica; agricultura; transporturile; probleme legate de protectia si conservarea mediului inconjurator.

In perioada actuala principalele cauze ale modificarilor climatice sunt atat cresterea rapida a concentratiei de bioxid de carbon din atmosfera cat si cresterea concentratiei altor gaze ca de exemplu: oxizi de azot, metan, ozon, clorofluorocarbonati, etc. De asemenea, se precizeaza faptul ca si alti factori influenteaza clima, cum ar fi: dezvoltarea productiei de energie, aerosolul, irigatiile, invelisul vegetal, urbanizarea.

O cauza foarte importanta a modificarilor de ordin climatic o reprezinta efectul de sera,

care a condus la cresterea temperaturii medii a aerului in ultimii 100 de ani cu 0,5 C

(Jones si altii, 1986), din care 0,35 C in ultimii 15 ani. Modificari notabile s-au produs si in campul precipitatiilor. Astfel, Bradley si altii (1987) pun in evidenta o tendinta de

crestere a precipitatiilor pentru latitudinile de 35-70 N, incepand cu anul 1920, o

tendinta de scadere a lor pentru latitudinile de 5-35 N si o anumita stationaritate a lor

pentru latitudinile de 0-5 N. In viitor aceste modificari climatice se vor accelera datorita, in special datorita cresterii cantitatii de bioxid de carbon din atmosfera.

Pentru a estima modificarile climatice in ipoteza dublarii cantitatii de bioxid de carbon din atmosfera in urmatorii 40-60 ani, au fost utilizate modele generale de circulatie a atmosferei (Washington si Meehl, 1983; Budyko, 1989; Bach, 1989). Analizand rezultatele acestor modele rezulta (Houghton, 1990) ca modificari notabile se vor

produce in partea centrala si de sud a Europei, zona in care se situeaza si Romania:

temperatura va creste cu aproximativ 2 C iarna si va varia de la 2 la 3 C vara iar precipitatiile vor creste iarna si vor scade vara cu aproximativ 5-15%.

In aceste conditii, ale dublarii cantitatii bioxidului de carbon, modelele de circulatie a atmosferei pun in evidenta deci, nu numai modificari ale valorilor anuale si multianuale ale temperaturii si precipitatiilor, ci si “deplasari” ale variatiei acestor parametri in timpul anului.

Aceste modificari si variatii climatice vor induce efecte corespunzatoare in volumul si regimul scurgerii apei raurilor.

Conform celui de-al patrulea raport de evaluare al IPCC (Intergovernamental Panel on Climate Change), editat in luna februarie 2007 la Paris, cateva concluzii privind modificarile observate ale diferitilor parametrii climatici (temperatura, precipitatii)



B1 / 2010

MMP

INHGA 70

cauzate de cresterea concentratiei de bioxid de carbon si efectul acestor modificari asupra mediului ar fi urmatoarele:

variatia concentratiei de bioxid de carbon din atmosfera pe ultimii 10.000 de ani a pus in evidenta tendinta puternic ascendenta dupa anul 1950 a acestei concentratii (studiile au fost facute pe baza datelor de observatie a ghetarilor si a datelor moderne).

modificari de temperatura. Tendinta liniara din perioada 1906 - 2005 care este de 0,74°C (0,56 – 0,92°C) este mai mare decat cea calculata pana in anul 2000 care este de doar 0,6°C. Tendinta liniara pe ultimii 50 de ani este de 0,13°C pe decada, de doua ori mai mare decat in ultimii 100 de ani.

incalzirea in zonele urbane este reala, dar are doar efect local si o influenta mica la scara globala.

impactul se resimte asupra nivelului oceanului planetar si in acoperirea cu strat de zapada in emisfera nordica.

cresterea temperaturii apelor oceanului planetar pana la adancimi de 3000 m.

precipitatiile cresc in anumite zone ale globului si descresc in altele intre ± 5 - 50%.

ceea ce este evident este intensificarea fenomenelor extreme, inundatii si secete.

topirea accelerata a ghetarilor in timpul verii si o crestere cu 10 - 20 cm a nivelului marii in secolul al XX-lea.

In Romania au fost efectuate, de asemenea, cercetari privind analiza tendintei de variatie temporala a seriilor meteorologice si hidrologice care pun in evidenta unele tendinte ce ar putea reflecta efectul schimbarilor climatice.

Tendintele observate ale parametrilor climatici din datele inregistrate in ultimele decade in Romania sunt urmatoarele:

cresterea frecventei zilelor tropicale.

descresterea numarului de zile de iarna.

cresterea semnificativa la nivelul tarii a temperaturii minime medii in timpul verii.

cresterea temperaturii maxime medii in timpul verii si iernii (pana la 2°C in sudul si sud-estul tarii).

Desi aceste fenomene pot parea nesemnificative la prima vedere, efectele lor asupra vietii cotidiene pot deveni extrem de grave. Se considera ca schimbarile climatice vor determina in continuare:

cresterea nivelului marii care va pune in pericol zonele de coasta de pe glob prin eroziune si inundatii;

intensificarea frecventei aparitiei evenimentelor meteorologice extreme si modificarea cantitatilor de precipitatii la scara globala, care vor conduce la inundatii si secete;

mai mult, datorita schimbarii conditiilor meteorologice, pot aparea modificari ale ecosistemelor locale, si chiar ciclurile globale ale apei pot fi tulburate;

Pentru Romania, efectele schimbarilor climatice asupra agriculturii, silviculturii, gospodaririi apelor si asezarilor umane trebuie sa reprezinte o preocupare tot mai



B1 / 2010

MMP

INHGA 71

insemnata.

Modificarea conditiilor climatice regionale si locale va influenta ecosistemele, asezarile umane si infrastructura. Modificarile preconizate de temperatura si precipitatii pot duce la modificarea perioadelor de vegetatie si la deplasarea liniilor de demarcatie dintre paduri si pajisti. Evenimentele meteorologice extreme (furtuni, inundatii, secete) isi vor putea face aparitia mai frecvent iar riscurile si pagubele aferente pot deveni mai semnificative. Zonele afectate de seceta s-au extins in ultimele decenii in Romania, cele mai expuse secetei aflandu-se in sud-estul tarii, dar aproape intreaga tara a fost afectata, de seceta prelungita. Impreuna cu inundatiile, perioadele indelungate de seceta duc la pierderi economice insemnate in agricultura, transporturi, alimentarea cu energie, gospodarirea apelor, sanatate si gospodarii.

Impactul schimbarilor climatice asupra resurselor de apa poate fi estimat prin doua metode:

utilizarea rezultatelor din modelele de simulare climatica ca date de intrare in modele hidrologice deterministe de tip ploaie-scurgere.

analize statistice ale variatiei in timp a tendintei diferitilor parametri climatici si hidrologici pe baza seriilor lungi de date.

Utilizand in Romania prima metoda, in scopul determinarii impactului schimbarilor climatice asupra resurselor hidrologice (resurse naturale de apa) produse de dublarea cantitatii de bioxid de carbon in atmosfera, (scenariul cu modificari, notat cu 2xCO2) s-a folosit un model matematic aplicat pentru trei bazine pilot, reprezentative pentru zonele de munte, de deal si de ses. Aceste zone se gasesc in toate bazinele hidrografice analizate (Siret, Arges, si Tarnava Mare) care au fost selectate pentru determinarea vulnerabilitatii resurselor de apa precum si a masurilor de adaptare.

Modelul matematic a fost aplicat in ipotezele scenariilor 1xCO2 (situatia actuala) si 2xCO2 (regim climatic modificat). Scenariul climatic corespunzator ipotezei 2xCO2 a fost determinat cu ajutorul modelului canadian de circulatie atmosferica (CCCM), considerat ca cel mai adecvat conditiilor climatice din Romania.

Modelul hidrologic folosit a fost modelul romanesc cu parametrii concentrati VIDRA. Acest tip de model poate fi folosit pentru bazine cu suprafete de cateva sute de km2, conditie care a fost satisfacuta prin alegerea a trei bazine mici reprezentative, numite bazine pilot asa cum s-a aratat mai sus.

Districtul de bazin hidrografic Arges, sunt formate din doua zone cu comportament hidrologic diferit, astfel:

suprafata de formare a scurgerii in care are loc producerea celei mai mari parti din volumul de apa format atat din precipitatii cat si din alimentarea subterana.

zona de propagare a scurgerii, de-a lungul careia volumele de apa cresc putin in schimb se produce deplasarea in timp a undelor de viitura concomitent cu atenuarea varfurilor acestora.

Valorile simulate pe bazinele pilot, in scenariul 2xCO2, cu ajutorul modelului susmentionat au fost transferate la intreaga suprafata a fiecarui bazin analizat cu ajutorul unei proceduri de “upscaling”, care face trecerea de la suprafete mici (de ordinul a cateva sute de km2) la suprafete de bazin de ordinul a cateva mii de km2. Procedura de “upscaling“ se bazeaza pe variatia cvasi - graduala a configuratiei reliefului cu descresterea altitudinii medii a bazinului de receptie. Pentru aceste bazine



B1 / 2010

MMP

INHGA 72

analizate care au o orografie pronuntata, altitudinea medie reprezinta o caracteristica morfometrica ce integreaza influenta tuturor factorilor climatici si morfologici ai formarii scurgerii. Astfel, pantele bazinelor hidrografice si ale raurilor, densitatea retelei hidrografice, permeabilitatea solurilor, vegetatia ca si factorii principali climatici, (temperatura si precipitatiile) arata o legatura stransa cu altitudinea medie a bazinului. In consecinta, scurgerea specifica medie lunara si anuala a fost corelata cu altitudinea medie si apoi, pe baza curbelor hipsografice ale bazinelor de referinta s-a facut integrarea scurgerii medii pe aceste bazine. In final a fost determinata o relatie intre debitele medii lunare in bazinele de referinta pentru scenariul 2xCO2 in functie de debitele lunare din aceste bazine multiplicate cu un coeficient de transfer de la un scenariu la altul calculat in bazinele pilot.

Prin aplicarea modelului in bazinele pilot si folosind apoi procedura de “upscaling” au fost determinate hidrografele debitelor medii lunare in punctele de inchidere ale bazinelor de referinta. Din compararea facuta intre debitele medii ale fiecarei luni, mediate pe perioada susmentionata pentru ambele scenarii, (1xCO2 cat si 2xCO2) au rezultat urmatoarele concluzii privind impactul schimbarilor climatice asupra resurselor hidrologice:

pentru scenariul climatic 2xCO2 se constata o descrestere a scurgerii (de exemplu cu aproximativ 22,5 % pentru bazinul Arges) in raport cu cea formata in conditiile prezente (ale scenariului 1xCO2.) Aceasta se explica prin faptul ca desi precipitatia este mai mare in cazul scenariului 2xCO2, datorita cresterii semnificative a temperaturii aerului, evapotranspiratia reala este cu mult mai mare conducand asadar la o descrestere a scurgerii multianuale.

se observa ca pentru scenariul 2xCO2 are loc o redistributie a scurgerii medii lunare concomitent cu o crestere a coeficientilor de variatie anuala a fiecarei luni.

domeniul de variatie al debitelor medii lunare descreste in cazul 2xCO2 in raport cu situatia actuala.

analiza frecventei debitelor lunare situate peste media multianuala arata ca cea mai afectata luna este aprilie cand se produce o descrestere semnificativa a scurgerii.

Acest fapt se explica prin aceea ca lunile de iarna devin mai calde in cazul scenariului 2xCO2 si deci topirea zapezii incepe mai timpuriu. In aceste conditii debitele maxime lunare se deplaseaza din perioada primavara - vara catre sfarsitul iernii De asemenea, se constata ca in luna septembrie are loc cea mai scazuta scurgere fata de situatia actuala cand, foarte frecvent, scurgerea minima are loc iarna. Aceasta valoare scazuta se produce datorita valorilor foarte ridicate ale evapotranspiratiei in lunile de toamna si mai ales in luna septembrie. Aceste “deplasari” ale valorilor scurgerii au implicatii directe asupra modului de gestiune a resurselor de apa, in special in cazul acumularilor cu regularizare lunara sau sezoniera.

Din analiza frecventei lunare a debitelor peste media multianuala a rezultat ca:

creste probabilitatea producerii de viituri in lunile de iarna (decembrie - februarie) si iulie – august.

scurgerea se reduce cel mai mult in lunile aprilie si septembrie, pentru luna septembrie aparand necesitatea unei gospodariri corecte a apelor, pentru a fi asigurat necesarul de apa.



B1 / 2010

MMP

INHGA 73

producerea mai devreme a viiturilor nivale si reducerea viiturilor mixte (provenite din topirea zapezii si ploaie) de primavara prin desincronizarea momentului topirii stratului de zapada de momentul producerii ploilor; acest aspect apare cel mai evident pentru zonele de campie.

decalarea debitelor medii lunare minime din perioada octombrie-ianuarie catre august-octombrie, datorata atat cresterii temperaturii (ceea ce are ca efect cresterea evapotranspiratiei si scaderea umiditatii solului) cat si scaderii accentuate a precipitatiei in luna septembrie.

cresterea probabilitatii producerii de viituri rapide datorate unor ploi de scurta durata si de intensitati foarte mari.

In scopul determinarii vulnerabilitatii resurselor de apa in conditiile schimbarilor climatice, s-au calculat cu ajutorul corelatiilor seriile de debite medii lunare in diferite puncte ale bazinelor analizate. Corelatiile au fost determinate pe baza datelor hidrologice inregistrate pe perioade de 40-50 ani. S-a considerat ca aceste corelatii determinate pentru conditiile actuale vor ramane valabile si pentru conditiile climatice ale scenariului 2xCO2.

In continuare, s-au luat in considerare tendintele de crestere ale cerintelor de apa in viitor pentru satisfacerea necesarului pentru agricultura, industrie, energetica si alimentari cu apa potabila si industriala, in conditiile schimbarilor climatice corespunzatoare scenariului 2xCO2. Apoi, considerand seriile de valori lunare ale scurgerii apei modificate de noile conditii precum si valorile lunare ale cerintelor de apa, s-a aplicat un model de bilant (modelul ARTIZAN) cu ajutorul caruia, pe baza calculelor de bilant “resursa - cerinta”, s-au determinat noile valori ale deficitelor de apa si deci perioadele de vulnerabilitate. Tinand cont de aceasta, au fost propuse o serie de masuri de adaptare la noile situatii potentiale datorate schimbarilor climatice.

In cazul bazinului Arges, aceste masuri de adaptare se refera la urmatoarele tipuri de actiuni:

masuri nestructurale, care constau in stabilirea de noi reguli de exploatare a acumularilor si in special a lacului de acumulare strategic Vidraru (volum util de 420 milioane m3) in conformitate cu dezvoltarea cerintelor de apa in viitor, concomitent cu o reducere a pierderilor de apa in retelele de alimentare.

masuri structurale, care constau in realizarea de noi acumulari si derivatii.

Totusi, chiar in conditiile unei incalziri globale de 5oC, pentru emisfera nordica a Pamantului, constatate in ultimii 100 de ani (Brown, 2000) este dificil de apreciat o modificare viitoare a vremii. Temperaturile mai mari conduc la evaporarea apei de pe oceane, care prin condensare in zonele reci conduc la cresterea cantitatilor de precipitatii, ploaie sau zapada in zonele foarte reci ceea ce conduce la cresterea stratului de zapada depus. Topirile stratului de zapada inregistrate in ultimii 20 de ani mai de timpuriu, pot sa fie doar simple fluctuatii aleatoare si nu neaparat o tendinta pe termen lung.

Cea de-a doua metoda utilizata in Romania pentru evaluarea impactului schimbarilor climatice asupra resurselor de apa, bazata pe analiza statistica a variatiei in timp a tendintei diferitilor parametri climatici si hidrologici pe baza seriilor lungi de date, a constat din studiul numarului de cazuri dintr-o luna in care debitul maxim lunar a depasit debitul corespunzator cotei de inundatie in perioada 1981-2000 comparativ cu perioada 1951-1980, rezultand pentru trei statii hidrometrice urmatoarele concluzii:



B1 / 2010

MMP

INHGA 74

la statia hidrometrica Tupilati pe raul Moldova – a crescut frecventa de depasire a cotei de inundatie in lunile iunie si iulie;

la statia hidrometrica Adancata pe raul Prahova – a crescut frecventa de depasire a cotei de inundatie in lunile iunie, iulie si august;

la statia hidrometrica Tinca pe raul Crisul Negru - a crescut frecventa de depasire a cotei de inundatie in lunile de iarna (decembrie si februarie) si de primavara (martie).

Influenta schimbarilor climatice nu se rezuma numai la diminuarea resurselor hidrologice naturale, ci ea actioneaza si asupra folosintelor de apa, in special asupra cerintelor acestora. In acest sens, se impune dezvoltarea in perioada urmatoare a unor cercetari care sa studieze modificarile potentiale in ceea ce priveste ciclul biologic al diverselor culturi si mai ales evolutia potentiala a cerintelor de apa ale culturilor, dar si a celorlalte folosinte (alimentarea cu apa, producerea de energie etc.).

Rezultatele cercetarilor efectuate privind impactul schimbarilor climatice asupra resurselor de apa implica adoptarea unor masuri si actiuni de adaptare cu luarea in considerare si a urmatoarelor aspecte:

• dezvoltarea de noi criterii si tehnici de proiectare a constructiilor hidrotehnice care sa faca sistemele de gospodarire a apelor mai putin senzitive la modificarile regimului hidrologic datorita impactului variabilitatii si schimbarilor climatice;

• elaborarea de noi proceduri de exploatare a sistemelor de gospodarire a apelor care sa tina seama de gradul de incertitudine in evolutia regimului hidrologic datorita, in special, modificarilor climatice;

• implementarea strategiilor nationale atat in domeniul schimbarilor climatice, cat si cea privind gestionarea inundatiilor, cu cresterea gradului de constientizare si participare directa a publicului.

In ceea ce priveste masurile de adaptare in gestionarea resurselor de apa, ele trebuie sa se adreseze atat disponibilului la sursa, cat si folosintelor de apa.

Cu alte cuvinte, trebuie realizat un nou echilibru intre cerintele folosintelor si resursele

de apa.

In ceea ce priveste asigurarea disponibilelor la sursa, masurile de adaptare trebuie sa aiba in vedere:

realizarea de noi infrastructuri ingineresti care sa transforme resursele hidrologice in resurse socio-economice;

modificarea fizica a infrastructurilor existente;

transferuri interbazinale de apa;

introducerea unor sisteme alternative de management pentru actualele sisteme de aprovizionare cu apa.

In ceea ce priveste masurile de adaptare la folosinte, se impun:

conservarea si utilizarea mai eficienta a apei;

modificari tehnologice care sa conduca la consumuri mai mici de apa (reducerea pierderilor) ;

adaptari ale stilului de viata;



B1 / 2010

MMP

INHGA 75

introducerea unor culturi agricole variate, mai rezistente si cu cerinte de apa mai reduse;

cresterea procentului de recirculare a apei, in special in industrie;

imbunatatirea legislatiei in domeniul mediului;

introducerea unor preturi pentru apa care sa stimuleze conservarea apei si protectia calitatii ei.

In anul 2005 a fost aprobata Strategia nationala a Romaniei privind schimbarile climatice 2005-2007 (HG 645/2005), precum si Planul national de actiune privind schimbarile climatice (HG 1877/2005).

Obiectivul specific al strategiei privind schimbarile climatice este de a limita costurile economice, sociale si de mediu pe termen lung. Pentru a limita costurile economice si sociale ale schimbarilor climatice in Romania, se va actiona pentru imbunatatirea nivelului de cunoastere privind impactul schimbarilor climatice, a vulnerabilitatii si a capacitatii de adaptare la efectele acestora. Pe baza acestor informatii vor fi identificate si prioritizate actiuni si masuri preventive si eficiente din punct de vedere al costurilor in domeniul adaptarii la efectele schimbarilor climatice.

Urmatoarele actiuni trebuie implementate pentru atingerea obiectivului specific:

1. Intarirea cooperarii dintre diferitele agentii importante si institutii de cercetare si, in particular, a capacitatii acestora in domeniul evaluarii impactului si a vulnerabilitatii la schimbarile climatice in Romania.

2. Cresterea nivelului de cunoastere a consecintelor ecologice, economice si sociale ale impactului schimbarilor climatice.

3. Dezvoltarea temelor referitoare la impactul schimbarilor climatice si la adaptarea la efectele acestora in programele scolare. Aceasta va contribui, de asemenea, la cresterea participarii publicului la elaborarea politicilor din domeniul schimbarilor climatice.

4. Imbunatatirea evaluarii si prioritizarii actiunilor si masurilor de adaptare, inclusiv consecintele economice ale acestora. Aceasta cuprinde urmatoarele sectoare: agricultura, gospodarirea apelor, silvicultura si asezari umane.

Cresterea capacitatii de elaborare si implementare a actiunilor si masurilor de adaptare la nivel national, regional si local, incluzand incorporarea aspectelor privind adaptarea la schimbarile climatice in agricultura, silvicultura, gospodarirea apelor si infrastructura.



B1 / 2010

MMP

INHGA 76

CAPITOLUL 15

CONVENTIILE SI TRATATELE INTERNATIONALE IN DOMENIUL GOSPODARIRII APELOR LA CARE ROMANIA ESTE PARTE

Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti în data de 21 aprilie 1992 - Legea nr.98/16.09.1992

Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea), semnată la Sofia în data de 29 iunie 1994 - Legea nr. 14/24.02.1995.

Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontieră şi a lacurilor internaţionale, semnată la Helsinki în 1992 - Legea nr. 30/26.04.1995

Protocolul Apa şi sănătatea la Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontieră şi a lacurilor internaţionale, Londra, 17 iunie 1999 - Legea nr. 228/30.11.2000

Acord între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor din România şi Ministeru l Mediului şi Apelor din Republica Bulgaria privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor, semnat la Bucureşti în data de 12 noiembrie 2004 - HG nr. 2419/21.12. 2004.



B1 / 2010

MMP

INHGA 77

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Topor, N. Ani ploiosi si secetosi in Republica Populara Romana. Institutul

Meteorologic, Bucuresti, 1964

2. *** Directiva Uniunii Europene 2007/60/EC, Evaluarea si gestionarea

riscului la inundatii

3. *** Strategia Nationala de Gestionare pe termen mediu si lung a riscurilor la

inundatii (Proiect), MMP, 2009

4. *** Reducing Disaster Risk: A Challenge for Development, U.N.D.P., 2004

5. Mustatea, A. Viituri exceptionale pe teritoriul Romaniei. Geneza si efecte,

Teza de Doctorat, 1996

6. Oprisan, E. Gestionarea situatiilor de criza. Vulnerabiltatea la inundatii,

Teza de Doctorat, U.T.C.B., 2007

7. Oprisan, E. Inundatiile din Romania, revista TERRA MAGAZIN, nr.

10/Octombrie 2005

8. Oprisan, E, Tecuci, I., Politici de management al riscului la inundatii. Revista

ROMAQUA, anul 11, nr. 4/2005, vol. 42

9. Pielke, R.A. s.a. Precipitation and Damaging Floods Trends in the United

States, 1932-1997, Journal of Climate, 6 January 2000

sinteza studiilor de fundamentare a schemelor … management/3.planul de amenajare al b.h....

Documents