sintezĂ la disciplina contabilitate consolidatĂ · sau, cu alte cuvinte, controlul este dat de...
TRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE BUCUREŞTI SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
SINTEZĂ LA DISCIPLINA
CONTABILITATE CONSOLIDATĂ
Titular curs : Conf. univ. dr. Georgescu Floarea
Aspecte generale privind grupurile de societăţi
În literatura de specialitate se regăsesc mai multe definiţii ale grupului. Astfel în
literatura contabilă franceză grupul este definit ca fiind „un ansamblu constituit din
mai multe societăţi, având fiecare existenţă proprie, dar unite prin legături diverse, în
virtutea cărora una dintre ele, numită societate-mamă exercită un control asupra
ansamblului, constituind, în acelaşi timp, o unitate de decizie. Celelalte societăţi sunt
dependente faţă de societatea-mamă”.
În înţelesul Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 27 „grupul este reprezentat
de o societate-mamă împreună cu toate filialele ei”, iar în înţelesul Normelor contabile
din România grupul este un „ansamblu de societăţi format din societatea care
consolidează – persoană juridică română (consolidantă) – şi filialele acesteia –
societăţi române şi străine”.
2
Societatea-mamă este deci o intreprindere cu personalitate juridică care are una sau
mai multe filiale, fiecare cu propria lor personalitate juridică.
Filiala este intreprinderea controlată de o altă întreprindere (cunoscută ca societate-
mamă).
Controlul semnifică autoritatea societăţii-mamă de a conduce politicile financiare şi
operaţionale ale unei intreprinderi (filiale) pentru a obţine beneficii din activitatea ei
sau, cu alte cuvinte, controlul este dat de puterea de a conduce politicile privind
finanţarea şi exploatarea unei intreprinderi, astfel încât să obţină avantaje din
activităţile sale
Prin urmare, societatea-mamă poate avea propriile sale activităţi operaţionale,
comerciale sau industriale, controlând şi coordonând în acelaşi timp societăţile din
cadrul grupului.
În cazul în care societatea-mamă nu are activităţi operaţionale ci doar gestionează
titlurile de participare pe care le deţine la societăţile din cadrul grupului, coordonează
activitatea diverselor intreprinderi din grup şi asigură nevoile de finanţare de ansamblu,
aceasta (societatea-mamă) este cunoscută sub numele de societate holding.
Premisele apariţiei grupurilor de societăţi
În opinia autorilor francezi Jacques Richard, Pascal Simons şi Jean-Michel Bailly
exprimate în lucrarea „Comptabilité et analyse financiere des groupes” fenomenul
care a condus la apariţia grupurilor de intreprinderi îl reprezintă politicile de
concentrare a intreprinderilor. Aceste politici apar ca o consecinţă a tendinţei
intreprinderilor de a domina piaţa şi de a depăşi, prin câmpul lor de acţiune, frontierele
ţării lor de origine. În atare condiţii ele caută să devină cât mai puţin vulnerabile şi cât
mai performante, recurgând la concentrări.
În plan economic pot fi întâlnite următoarele forme de concentrare:
• concentrare orizontală; şi
• concentrare verticală.
3
Concentrarea orizontală presupune regruparea intreprinderilor care fabrică aceeaşi
categorie de produse realizându-se o integrare a tuturor fazelor ciclului de producţie şi
de distribuţie. În acest caz grupul îşi creează un bun control al pieţei şi posibilitatea de
a impune preţurile.
Prin concentrare verticală se realizează o regrupare a intreprinderilor cliente unele
faţă de altele, realizându-se integrarea unor activităţi diferite, complementare sau
similare. În acest caz grupul va avea un control total al ciclului de producţie, de la
materia primă la produsul finit, şi un control parţial al pieţei.
Concentrarea verticală este întâlnită sub două forme:
• concentrare verticală în amonte;
• concentrare verticală în aval.
Concentrarea verticală în amonte presupune ca o întreprindere să preia controlul
asupra furnizorilor săi, iar concentrarea verticală în aval presupune ca o întreprindere
să preia controlul asupra clienţilor săi. În primul caz societatea-mamă va controla
aprovizionările cu materii prime, materiale, semifabricate etc. livrate de filiale, iar în
cel de-al doilea caz ea va prelua controlul distribuţiei produselor vândute prin filiale.
Consideraţii juridice privind grupurile de societăţi
Din punct de vedere juridic, fiecare societate din grup are propria personalitate
juridică, are denumire, sediu social, domiciliu fiscal, naţionalitate şi organisme proprii
de conducere.
Grupul ia naştere din momentul în care o intreprindere dobândeşte acţiuni/părţi sociale
(titluri de participare) ale altor intreprinderi în scopul deţinerii controlului sau
exercitării unor influenţe asupra acestora.
Titlurile de participare pot fi dobândite prin:
• constituire a unei/unor societăţi noi (filiale) de către societatea-mamă care deţine
un procent de 50 – 100% din acţiunile sau părţile sociale emise de filială(filiale);
4
• aportul parţial de active a societăţii-mamă la o altă societate în schimbul
acţiunilor sau părţilor sociale, a căror deţinere îi conferă societăţii-mamă un
anumit procent din capital şi controlul asupra celeilalte societăţi;
• subscrierea de acţiuni sau părţi sociale la o altă societate, la care are loc o
creştere a capitalului prin aporturi noi în numerar şi/sau în natură, societatea
subscriptoare dobândind în acest fel controlul asupra societăţii care îşi majorează
capitalul;
• cumpărarea acţiunilor (cotate sau necotate la bursă) sau a părţilor sociale ale
unei societăţi. Societatea cumpărătoare dobândeşte astfel controlul asupra
societăţii emitente a acţiunilor sau părţilor sociale.
Necesitatea consolidării situaţiilor financiare
Perimetrul şi metodele de consolidare
Informaţiile utilizate de contabilitatea financiară, la nivelul unei întreprinderi
individuale care face parte dintr-un grup, se dovedesc a fi insuficiente, atât pentru
utilizatorii interni (conducere, acţionari/asociaţi) cât şi pentru cei externi (furnizori,
clienţi, bănci, administraţie).
Întreprinderile care compun grupul ţin fiecare contabilitatea proprie şi prezintă
propriile conturi anuale, însă din analizarea individuală a acestora nu se poate aprecia
corect situaţia economică şi financiară de ansamblu.
Presupunem, spre exemplu, că societatea ALFA se constituie prin aport în numerar de
100.000 u.m.; imediat după constituirea sa această societate constituie o a doua
societate BETA cu un capital social de 50.000 u.m., pentru care aduce un aport în
numerar de 40.000 u.m. reprezentând 80 % din capitalul noi societăţi. Diferenţa de
10.000 u.m. aparţine altor acţionari.
Bilanţul de constituire a celor două societăţi se prezintă, în formă
simplificată, astfel:
5
Bilanţul societăţii ALFA
Participaţii în BETA
Disponibilităţi
40.000
60.000
Capital social 100.000
TOTAL ACTIV 100.000 Total pasiv 100.000
Bilanţul societăţii BETA
Disponibilităţi 50.000 Capital social 50.000
TOTAL ACTIV 50.000 Total pasiv 50.000
Analistul care nu cunoaşte legăturile de participaţie care există între societăţile ALFA
şi BETA ar putea aprecia că aceste două societăţi reprezintă împreună o entitate
economică care dispune de mijloace financiare ce se ridică la 150.000 u.m. Dar nu este
aşa, deoarece capitalul lui BETA cuprinde 40.000 u.m. ce provin de la ALFA şi prin
urmare mijloacele lor financiare se ridică la 150.000 u.m. – 40.000 u.m. = 110.000
u.m. şi nu la 150.000 u.m. cât ar rezulta din unirea matematică a celor două bilanţuri.
Bilanţul grupului ( ALFA & BETA)
Disponibilităţi 110.000 Capitalul grupului 110.000
TOTAL ACTIV 110.000 Total pasiv 110.000
Obiectivul consolidării situaţiilor financiare este acela de a prezenta patrimoniul,
situaţia financiară şi rezultatul intreprinderilor cuprinse în perimetrul de consolidare, ca
şi cum ar fi vorba despre o singură întreprindere.
6
Prin urmare, situaţiile financiare consolidate trebuie să furnizeze o imagine fidelă şi
corectă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii aferente
societăţilor incluse în consolidare, luate ca un tot unitar.
\Perimetrul de consolidare
În scopul consolidării situaţiilor financiare este necesar, mai întâi să se delimiteze
ansamblul întreprinderilor care aparţin grupului sau, cu alte cuvinte, să se de termine
perimetrul de consolidare.
Perimetrul de consolidare cuprinde un ansamblu format din societatea-mamă
(societatea consolidantă) şi filiale sale (societăţile consolidabile), respectiv societăţile
asupra cărora societatea-mamă deţine, în mod direct sau indirect:
• control exclusiv,
• control comun, sau
• influenţă semnificativă.
Controlul exclusiv
Se presupune că există un control exclusiv de drept dacă societatea-mamă deţine, direct
sau indirect, prin intermediul filialelor sale, mai mult de 50 % din drepturile de vot
într-o altă întreprindere.
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 27 „Situaţii financiare consolidate şi
contabilitatea investiţiilor în filiale” nu se limitează numai la controlul de drept.
Potrivit acestuia trebuie să fie incluse, de asemenea, în perimetrul de consolidare, toate
intreprinderile al căror control rezultă din circumstanţe de fapt. Norma la care facem
referire enunţă patru situaţii în care operează controlul de fapt:
7
• societatea-mamă ajunge să posede mai mult de jumătate (50 %) din drepturile de
vot, ca urmare a unui acord cu alţi investitori;
• are autoritatea să conducă politicile financiare şi operaţionale (de exploatare) ale
intreprinderii prin lege sau printr-un acord (contract);
• are puterea să numească sau să înlocuiască majoritatea membrilor consiliului de
administraţie sau ai unui alt organ de conducere echivalent; sau
• are autoritatea de a transmite majoritatea voturilor la adunările consiliului de
administraţie sau la cele ale unui alt organ de conducere echivalent .
Aceeaşi normă (IAS 27) menţionează două cazuri de excludere din perimetrul de
consolidare.
• în primul caz se face precizarea că o filială nu trebuie să fie inclusă în
perimetrul de consolidare dacă ea este controlată numai temporar de către
societatea-mamă care a achiziţionat şi a păstrat participaţiile (filiala) cu singurul
scop de a fi revândute, într-un viitor apropiat.
• în cel de-al doilea caz , excluderea vizează filiale care funcţionează sub restricţii
severe pe termen lung, restricţii care afectează în mod semnificativ capacitatea
filialelor de a transfera fonduri către societatea-mamă.
Controlul comun
Controlul comun sau controlul concomitent rezultă din împărţirea controlului unei
intreprinderi exploatate în comun de un număr limitat de asociaţi sau de acţionari.
Deciziile se vor lua prin acordul comun al asociaţilor, şi nici una dintre societăţi nu
este capabilă, în mod singular, să exercite un control exclusiv.
Influenţa semnificativă
Se apreciază că o societate exercită o influenţă semnificativă asupra unei alte societăţi
în cazul în care deţine un procentaj de 20 % - 50 % din drepturile de vot ale
acţionarilor sau ale asociaţilor din acea societate.
8
Procentajul de control şi alegerea metodei de consolidare
Procentul de control se stabileşte pornindu-se de la drepturile de vot şi este dat de
raportul dintre drepturile de vot deţinute într-o societate şi numărul total al drepturilor
de vot ale acesteia.
În cazul în care o societate este deţinută direct sau indirect de societatea-mamă şi de
alte societăţi din cadrul grupului, procentul de control al societăţii-mamă în această
societate se obţine adunând procentele de control corespunzătoare fiecărui deţinător de
titluri ale acesteia. Adunarea se referă doar la procentele de control relative la
societăţile deţinătoare care sunt controlate exclusiv de societatea-mamă. În caz contrar
are loc o ruptură a lanţului de control.
În funcţie de mărimea procentului de control apreciem modul în care este exercitat
controlul, adică:
• control exclusiv;
• control comun (control concomitent);
• influenţă semnificativă.
În raport de natura controlului sau a influenţei exercitate de către societatea-mamă
(societatea consolidantă) alegem metoda de consolidare aplicabilă, aşa cum se prezintă
în tabloul de mai jos:
Natura controlului sau
influenţei exercitate de
către societatea
consolidantă
Metoda de consolidare
aplicabilă
Control exclusiv Integrarea globală
Control comun Integrarea proporţională
Influenţă semnificativă Punerea în echivalenţă
9
Pentru determinarea procentului de control trebuie să ţinem seama de tipurile de
legături care există între societatea-mamă şi celelalte societăţi din cadrul grupului.
În practicile de consolidare se întâlnesc patru tipuri de legături:
• legături directe;
• legături indirecte;
• legături încrucişate (reciproce);
• legături circulare.
Legături directe
O societate M deţine 80 % din drepturile de vot ale societăţii F1, 35 % din drepturile de
vot ale societăţii F2 şi 10 % din drepturile de vot ale societăţii F3.
Din legăturile prezentate în figura 1 se constată următoarele:
• F1 este supusă controlului exclusiv din partea societăţii M (deoarece 80% >
50%) şi trebuie să fie consolidată prin integrarea globală;
• F2 este supusă unei influenţe semnificative (deoarece 50% >35%> 20%) şi va fi
supusă punerii în echivalenţă;
• F3 nu este supusă unui control exercitat de societatea M (10% < 20%) şi prin
urmare ea nu este inclusă în perimetrul de consolidare, fiind lăsată în afara
ansamblului de consolidat.
Legături indirecte
1. Societatea M deţine 70% din drepturile de vot în societatea F1 care ea însăşi deţine
12% din drepturile de vot în societatea F2.
Din legăturile prezentate se desprind următoarele:
• Societatea M exercită un control exclusiv asupra societăţii F1 (deoarece 70% >
50%) care va fi consolidată prin integrare globală;
12 % 70 %
M F2 F1
10
• Societatea F2 nu este supusă unei influenţe semnificative din partea lui M
deoarece societatea F1, supusă unui control exclusiv din partea societăţii M, nu
deţine decât 12% din drepturile de vot în societatea F2 . Societatea F1 întrerupe
lanţul de control al societăţii M asupra societăţii F2 şi aceasta din urmă este
exclusă din perimetrul de consolidare.
2. Societatea M deţine 75% din drepturile de vot în societatea F1, care ea însăşi deţine
45% din drepturile de vot în societatea F2. Totodată societatea M deţine 15% din
drepturile de vot în societatea F3 care la rândul său deţine 70% din drepturile de vot în
societatea F4.
Se constată participări indirecte ale societăţii M în societăţile F2 şi F4, prin intermediul
societăţilor F1 şi, respectiv F3:
• Societatea M exercită un control exclusiv asupra societăţii F1 care va fi
consolidată prin integrare globală;
• Societatea F2 este supusă unei influenţe semnificative din partea societăţii M
care deţine prin intermediul societăţii F1 un procent de 45 % din drepturile de
vot. Societatea F2 va fi consolidată prin punerea în echivalenţă;
• Societatea F3 nu este controlată de societate şi nu se află sub influenţa
semnificativă a societăţii M. Prin urmare societatea F3 se exclude din perimetrul
de consolidare.
• Societatea F4 nu este supusă controlului sau influenţei societăţi M, deoarece
societatea F3 asupra căreia societatea M nu deţine un control exclusiv întrerupe
lanţul de control. Ca atare nici societatea F4 nu se include în perimetrul de
consolidare.
3. Societatea M deţine 85 % din drepturile de vot în societatea F1, care deţine 70%
din drepturile de vot în societatea F2 şi care, la rândul ei, deţine 30% din drepturile
de vot în societatea F5. Totodată societatea M deţine 18 % din drepturile de vot în
11
societatea F3, care deţine 60% din drepturile de vot în societatea F4 şi care, la rândul
ei, deţine 85% din drepturile de vot în societatea F5.
Se constată participări indirecte ale societăţii M în societăţile F2, F4 şi F5 prin
intermediul altor societăţi.
Din legăturile de participare prezentate rezultă următoarele:
• Societatea F1 se află sub controlul exclusiv al societăţii M şi va fi consolidată
prin integrare globală.
• Societatea F2 se află la rândul său, sub controlul exclusiv al societăţii M,
deoarece ea este controlată de o altă societate F1 asupra căreia societatea M
exercită, de asemenea un control exclusiv. Societatea F2 va fi şi ea consolidată
prin integrare globală.
• Prin intermediul societăţii F2, controlată exclusiv de societatea M, asupra
societăţii F5 se exercită o influenţă semnificativă de către societatea M. Prin
urmare societatea F5 va fi consolidată prin punerea în echivalenţă.
• Participarea de 18% a societăţii M în societatea F3 întrerupe cel de-al 2-lea lanţ
de control asupra societăţilor F3 şi F4 care sunt excluse din perimetrul de
consolidare.
Legături încrucişate (reciproce)
Societatea M deţine 65 % din drepturile de vot în societatea F1 care deţine 35 % din
drepturile de vot în societatea F2. Totodată societatea M deţine 60 % din drepturile de
vot în societatea F2 care, la rândul său, deţine 25 % din drepturile de vot în societatea
F1.
Procentele de control ale societăţii-mamă (M) în societăţile F1 şi F2 se determină astfel:
• Societatea M exercită un control direct exclusiv asupra societăţii F1 în proporţie
de 65 %. Totodată prin intermediul societăţii F2, controlată exclusiv de
societatea M, se exercită controlul în proporţie de 25 % asupra societăţii F1.
12
Rezultă că societatea M deţine asupra societăţii F1 un procent de control de 90 %
(65 % + 25 %).
• Societatea M deţine controlul direct exclusiv asupra societăţii F2, proporţia fiind
de 60 %. De asemenea societatea M deţine, prin intermediul societăţii F1 asupra
căreia exercită un control exclusiv, 35 % din drepturile de vot în societatea F2.
Prin urmare societatea M deţine asupra societăţii F2 un procent de control de 95
% (60 % + 35%).
Legături circulare
Societatea M deţine 55 % din drepturile de vot în societatea F1 care deţine 30 % din
drepturile de vot în societatea F2, care deţine 25 % din capitalul societăţii M.
Dacă societatea-mamă deţine propriile acţiuni sau o filială deţine acţiuni ale societăţii-
mamă, în procesul de consolidare a situaţiilor financiare respectivele acţiuni vor fi
considerate acţiuni proprii şi, prin urmare, ele sunt private de drept de vot.
În cazul de faţă este vorba despre acţiunile societăţii M deţinute de societatea F2 şi
asupra căreia societatea M exercită o influenţă semnificativă prin societatea F1 (deci
societatea M deţine propriile acţiuni, ca efect al unei legături circulare).
Societatea F1 va fi consolidată prin integrare globală, iar societatea F2 prin punerea în
echivalenţă.
Precizări:
• societatea S1 este deţinută în comun de societăţile M1 şi M2(câte 50%);
• între societăţile M1 şi M3 s-a încheiat un acord prin care aceasta din urmă (M3)
cedează drepturile de vot deţinute în societatea S2 (15%) în favoarea societăţii
M1;
• din acţiunile totale ale societăţii S5 drepturile de vot vizează doar 60%, diferenţa
de 40% fiind acţiuni cu dividend prioritar, fără drept de vot, deţinute de alţi
acţionari decât M1 şi S4.
13
Tipul contractului exercitat de societatea M1 asupra societăţilor S1, S2…S10, precum şi
metodele de consolidare folosite sunt precizate în tabelul următor:
Societatea Procentajul de control
Precizări Tipul de control
Metoda de consolidare
S1 50% Control în comun cu societatea M2
Control comun (concomitent)
Integrarea proporţional
ă S2 40% + 15% =
55% Procentajul de
control depăşeşte 50% urmare
acordului încheiat cu societatea M3
Control exclusiv de
fapt
Integrarea globală
S3 75% Control exclusiv de drept
Integrarea globală
S4 80% Control exclusiv de drept
Integrarea globală
S5
%60
%)25%12(+
Drepturile de vot vizează numai
60% din acţiunile societăţii S5
Control exclusiv de drept
Integrarea globală
S6 18% Nu este supusă controlului
În afara perimetrului
de consolidare
S7 30% Influenţă semnificativă
Punerea în echivalenţă
S8 15% + 0% = 15% Lanţul de control este întrerupt în
S7
Nu este supusă controlului
În afara perimetrului
de consolidare
S9 70% Control exclusiv de
drept
Integrarea globală
S10 25% + 30% = 55%
Control exclusiv de
drept
Integrarea globală
14
Retratări şi ajustări prealabile ale conturilor individuale în
vederea consolidării
Întocmirea situaţiilor financiare consolidate se face pe baza situaţiilor financiare
individuale ale societăţilor din cadrul grupului. În acest sens sunt necesare retratări şi
ajustări ale conturilor individuale care se efectuează înaintea declanşării operaţiilor
propriu-zise de consolidare.
Retratările şi ajustările prealabile vizează, în principal următoarele:
• retratările de omogenizare;
• conversia conturilor societăţilor străine.
Retratările de omogenizare
Omogenizarea vizează datele de închidere şi metodele contabile folosite.
Situaţiile financiare consolidate se elaborează la aceeaşi dată cu cea a conturilor
anuale ale societăţii-mamă.
Se ştie că în elaborarea conturilor individuale societăţile din cadrul grupului pot folosi
politici (metode) contabile diferite pentru reflectarea unor tranzacţii asemănătoare.
Ele au, spre exemplu, posibilitatea de a evalua imobilizările, prin includerea sau nu în
cost, a cheltuielilor financiare (cheltuieli cu dobânzile); ele pot evalua stocurilor prin
aplicarea metodelor CMP şi FIFO, dar şi prin metoda LIFO, ele au posibilitatea de a
utiliza regimul de amortizare liniară, degresivă sau accelerată, etc.
Dacă o societate din cadrul grupului a utilizat în conturile individuale, metode diferite
faţă de cele adoptate în situaţiile financiare consolidate ea trebuie să-şi ajusteze
conturile individuale şi să transmită în vederea consolidării, situaţii financiare
individuale retratate şi armonizate cu cele ale celorlalte societăţi din cadrul grupului.
Exemple
15
1. La data de 30.06.N o societate F din cadrul grupului a înregistrat punerea în
funcţiune a unei instalaţii de lucru executată prin regie proprie la costul de producţie de
12.000 u.m., cu o durată de amortizare de 5 ani. Finanţarea lucrării a fost realizată
printr-un împrumut bancar, cu o dobândă de 600 u.m. Cheltuielile cu dobânda nu au
fost incluse în costul imobilizării de către societatea F.
Metoda de evaluare a costului de producţie aplicată de grup, pentru operaţii similare,
include cheltuiala cu dobânzile în costul de producţie al imobilizărilor.
Pentru înţelegerea operaţiei de ajustare prezentăm tratamentul contabil aplicat de
societatea F în condiţiile folosirii unei metode de evaluare a costului de producţie
diferită de cea aplicată de grup, prezentând în acelaşi timp tratamentul contabil al
aceloraşi operaţiuni, în condiţiile metodei de evaluare aplicată de grup:
• Tratamentul contabil în condiţiile metodei de evaluare utilizate de societatea F:
- înregistrarea punerii în funcţiune a activului imobilizat, la cost de producţie
(exclusiv dobânzi):
30.06.N 2131„Echipamente
tehnologice” = 722„Venituri din
producţia de imobilizări corporale”
12.000
- înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea instalaţiei aferente exerciţiului N
(12.000 u.m. x 20% x 6/12 = 1.200 u.m.):
31.12.N 6811„Cheltuieli de exploatare
privind amortizarea imobilizărilor”
= 2813„Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor”
1.200
• Tratamentul contabil în condiţiile metodei de evaluare utilizate de grup:
- înregistrarea punerii în funcţiune a activului imobilizat, la cost de producţie
(inclusiv cheltuiala cu dobânzile):
16
2131 „Echipamente tehnologice”
= 722„Venituri din producţia de imobilizări corporale”
12.600
- înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea aferente exerciţiului N (12.600 u.m. x
20% x 6/12 = 1.260 u.m.).
6811„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”
= 2813„Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor”
1.260
Consolidarea propriu-zisă a situaţiilor financiare
După cum s-a precizat în capitolul anterior, pentru consolidarea situaţiilor financiare se
utilizează mai multe metode de consolidare, metoda utilizată fiind impusă de tipul de
control pe care-l exercită societatea-mamă asupra filialelor sale.
A. Consolidarea situaţiilor financiare prin aplicarea metodei integrării globale
Integrarea globală este utilizată pentru consolidarea societăţilor controlate exclusiv de
societatea-mamă.
Aplicarea metodei integrării globale presupune efectuarea următoarelor operaţiuni:
a) Integrarea în situaţiile financiare ale întreprinderii consolidante a elementelor
bilanţului şi a contului de profit şi pierderi ale întreprinderii consolidate, după
eventualele retratări şi ajustări prealabile. Integrarea se realizează prin adunarea, linie
cu linie a elementelor bilanţului şi ale contului de profit şi pierderi ale societăţii
consolidate cu cele ale societăţii consolidante. Prin această operaţiune se procedează,
de fapt, la cumularea situaţiilor financiare individuale.
b) Eliminarea operaţiunilor reciproce, precum şi a titlurilor societăţii consolidate,
deţinute de societăţile din grup.
17
În cadrul procesului de consolidare se impune eliminarea operaţiilor interne dintre
societăţile din cadrul grupului cum ar fi: cumpărări/vânzări; clienţi/furnizori;
împrumuturi acordate/împrumuturi primite, precum şi a rezultatelor aferente acestor
operaţii.
În principal, eliminarea operaţiilor interne ”constă în soldarea creanţelor şi datoriilor
reciproce, pe de o parte, a cheltuielilor şi veniturilor reciproce, pe de altă parte”.
Presupunem următoarele operaţii care au avut loc în cursul exerciţiului N între
societatea-mamă M şi filiala F a acesteia: la data de 20.06.N societatea M acordă
filialei F un împrumut în sumă de 10.000 u.m. Dobânda aferentă împrumutului pentru
exerciţiul N este de 1.000 u.m..
Operaţiunile de mai sus generează următoarele înregistrări în contabilitatea celor două
societăţi:
• În contabilitatea societăţii-mamă M:
1) Înregistrarea împrumutului acordat:
20.06.N 2671„Sume datorate de filială” = 5121„Conturi la bănci în
lei”
10.000
2). Înregistrarea dobânzii de încasat aferentă exerciţiului N:
31.12.N 2672„Dobânda aferentă
sumelor datorate de filiale”
= 766„Venituri din dobânzi”
1.000
• În contabilitatea filialei F
1) Înregistrarea împrumutului primit:
20.06.N 5121„Conturi la bănci în lei” = 1662„Datorii către
societăţile care deţin interese de participare”
10.000
18
2) Înregistrarea dobânzii datorate pentru exerciţiul N:
31.12.N 666„Cheltuieli privind
dobânzile” = 1686 „Dobânzi aferente
datoriilor către societăţile care deţin interese de participare”
1.000
Presupunem că la 31.12.N-1, înainte de efectuarea acestor operaţiuni, bilanţurile
simplificate ale celor două societăţi se prezintă astfel:
Bilanţul simplificat al societăţii M la data de 31.12.N-1
ACTIV PASIV
Titluri de participare Disponibilităţi
2.000 68.000
Capital social 70.000
TOTAL ACTIV 70.000 TOTAL PASIV 70.000
Bilanţul simplificat al societăţii F la data de 31.12.N-1
ACTIV PASIV
Imobilizări corporale Stocuri
7.000 5.000
Capital social Datorii (furnizori)
3.0009.000
TOTAL ACTIV 12.000 TOTAL PASIV 12.000
Presupunând că în afara operaţiunilor de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli
nu au avut loc alte operaţiuni decât cele descrise şi contabilizate, situaţiile financiare
individuale ale celor două societăţi comerciale întocmite la data de 31.12.N se prezintă
astfel:
Bilanţul simplificat al societăţii M la data de 31.12.N
ACTIV PASIV
Imobilizări financiare Din care: - titluri de participare - creanţe imobilizate
13.000
2.000 11.000
Capital social Rezultat (profit)
70.0001.000
19
(împrumutul acordat şi dobânda aferentă) Disponibilităţi
58.000
TOTAL ACTIV 71.000 TOTAL PASIV 71.000
Contul de profit şi pierderi al societăţii M la data de 31.12.N:
Venituri din dobânzi
TOTAL VENITURI
1.000
1.000
REZULTAT (PROFIT) 1.000
Bilanţul simplificat al societăţii F
la data de 31.12.N ACTIV PASIV
Imobilizări corporale Stocuri Disponibilităţi
7.000 5.000
10.000
Capital social Rezultat (pierderi) Datorii Din care: - furnizori - datorii către M
3.0001.000
20.000
9.00011.000
TOTAL ACTIV 22.000 TOTAL PASIV 22.000
Contul de profit şi pierderi al societăţii F la data de 31.12.N:
Cheltuieli privind dobânzile TOTAL CHELTUIELI
1.000 1.000
REZULTAT (PIERDERE) 1.000
În vederea întocmirii situaţiilor financiare consolidate se efectuează prima operaţiune
şi anume integrarea în situaţiile financiare ale societăţii consolidante (M) a bilanţului
şi a contului de profit şi pierderi ale societăţii consolidate F.
20
A. Integrarea bilanţului:
Postul bilanţier Societatea M
Societatea F
TOTAL
Imobilizări corporale Imobilizări financiare Stocuri Disponibilităţi
- 13.000
- 58.000
7.000 -
5.000 10.000
7.000 13.000 5.000 68.000
TOTAL ACTIV 71.000 22.000 93.000 Capital social Rezultat global Datorii
70.000 +1.000
-
3.000 -1.000 20.000
73.000 -
20.000 TOTAL PASIV 71.000 22.000 93.000
B. Integrarea contului de profit şi pierderi:
Indicatori Societatea M
Societatea F
TOTAL
Venituri din dobânzi Cheltuieli privind dobânzile
1.000 -
- 1.000
1.000 1.000
Rezultat global + 1.000 - 1.000 - -profit -pierdere
1.000 -
- 1.000
1.000 1.000
Cea de-a doua operaţiune în procesul de consolidare propriu-zisă presupune
eliminarea operaţiunilor reciproce. Această operaţiune va genera următoarele
înregistrări:
În bilanţul integrat:
1) Eliminarea împrumuturilor:
1662„Datorii către societăţile care deţin interese de participare”
= 2671„Sume datorate de filiale”
10.000
21
2) Eliminarea dobânzilor de încasat şi de plătit aferente exerciţiului N:
1686„Dobânzi aferente datoriilor către societăţile care deţin interese de participare”
= 2672„Dobânda aferentă sumelor datorate de filiale
1.000
Bilanţul integrat întocmit după eliminarea operaţiilor reciproce se
prezintă astfel:
Postul bilanţier Total (înainte de eliminarea operaţiilor reciproce)
Corectări TOTAL
Imobilizări corporale Imobilizări financiare Stocuri Disponibilităţi
7.000 13.000
5.000 68.000
- (-10.000 – 1.000) = -
11.000 - -
7.000 2.000
5.000
68.000
TOTAL ACTIV 93.000 - 11.000 82.000 Capital social Rezultat Datorii
73.000 -
20.000
- -
(- 10.000 – 1.000) = -
11.000
73.000 -
9.000
TOTAL PASIV 93.000 - 11.000 82.000
În contul de profit şi pierderi
• eliminarea dobânzilor aferente împrumuturilor acordate de societatea-mamă
filialei sale:
766„Venituri din dobânzi” = 666„Cheltuieli privind 1.000
22
dobânzile”
c) Eliminarea participaţiilor deţinute de societatea-mamă şi repartizarea
capitalurilor proprii între societatea-mamă şi minoritari
Prin această operaţiune se realizează înlocuirea titlurilor de participare deţinute de
societatea-mamă de capitalurile proprii ale societăţii consolidate, precum şi
repartizarea capitalurilor proprii şi a rezultatului societăţii consolidate între societatea-
mamă (consolidantă) şi interesele altor asociaţi şi acţionari.
În integrarea globală apar două rubrici specifice situaţiilor financiare consolidate:
rezerve consolidate şi interese minoritare:
• Rezervele consolidate reprezintă cota-parte a societăţii-mamă în rezervele
acumulate de la constituirea sau de la achiziţia societăţii consolidate;
• Interesele minoritare reprezintă cote-părţi din capitalurile proprii ale societăţii
consolidate care se cuvin acţionarilor/asociaţilor, alţii decât societatea-mamă.
Dacă rezultatele societăţii consolidate prin integrare globală se soldează cu pierderi,
pot fi întâlnite următoarele două cazuri:
1) partea care revine intereselor minoritare din pierderile societăţii consolidate este
inferioară părţii ce revine acestora din capitalurile proprii ale acesteia.
În acest caz pierderea care revine minoritarilor este acoperită integral din capitalurile
proprii care revin acestora.
2) partea care revine intereselor minoritare din pierderile societăţii consolidate este
superioară părţii ce revine acestora din capitalurile proprii.
În acest caz pierderea care revine minoritarilor se limitează la partea ce revine acestora
din capitalurile proprii societăţii consolidate. Diferenţa de pierdere este suportată de
societatea-mamă (interesele majoritare). În condiţiile în care societatea consolidată
(filială) realizează ulterior beneficii, partea din aceste beneficii care se cuvin
intereselor minoritare vor fi atribuite societăţii-mamă, până când întreaga pierdere
absorbită anterior de aceasta va fi acoperită.
23
Acoperirea pierderilor prin modalitatea descrisă mai sus, se aplică numai în situaţia în
care acţionarii minoritari nu au obligaţia expresă de a acoperi aceste pierderi.
B. Consolidarea situaţiilor financiare prin integrare proporţională
Integrarea proporţională este folosită pentru consolidarea societăţilor controlate în
comun şi ea presupune parcurgerea aceloraşi etape de lucru utilizate şi în cazul metodei
de consolidare prin integrare globală, cu precizarea că valorile din situaţiile financiare
ale întreprinderii controlate în comun sunt preluate la nivelul cotei-părţi
corespunzătoare participaţiei societăţii consolidante.
Tot la nivelul procentajului de integrare sunt eliminate operaţiunile reciproce,
profiturile interne şi participaţiile societăţii consolidante deţinute în capitalurile
societăţii integrate proporţional.
În bilanţul consolidat interesele minoritare nu mai trebuie să fie puse în evidenţă.
Exemplu de aplicare a metodei integrării proporţionale
Presupunem că societăţile M, A şi B controlează în comun societatea F. Fiecare
societate deţine 30% din titlurile societăţii F. Diferenţa de 10% din titluri este deţinută
de persoane fizice.
Societatea M a achiziţionat titlurile deţinute la societatea F cu preţul de 6.000 u.m.
În cursul exerciţiului N între societăţile M şi F se derulează următoarele operaţiuni:
• societatea M acordă un împrumut pe termen lung societăţii F, în sumă de 3.000
u.m.;
• societatea M livrează mărfuri societăţii F în valoare de 800 u.m., vândute
integral de către societatea F, dar neachitate de aceasta până la închiderea
exerciţiului N.
Situaţiile financiare simplificate ale societăţilor M şi F la 31.12.N se prezintă astfel:
Bilanţul societăţii M
ACTIV PASIV Terenuri Construcţii
20.000 10.000
Capital social Rezerve
25.000 6.000
24
Titluri de participare Împrumuturi acordate pe termen lung Creanţe-clienţi Disponibilităţi
6.000 3.000
1.500 500
Rezultat Furnizori
2.000 8.000
TOTAL ACTIV 41.000 TOTAL PASIV 41.000
Contul de profit şi pierderi al societăţii M
Venituri totale Cheltuieli totale
100.000 98.000
Rezultat 2.000
Bilanţul societăţii F
ACTIV PASIV Terenuri Construcţii Creanţe-clienţi Disponibilităţi
17.500 5.000 1.000 1.500
Capital social Rezerve Rezultat Datorii pe termen lung Furnizori
18.000 2.000 1.000 3.000 1.000
TOTAL ACTIV 25.000 TOTAL PASIV 25.000
Contul de profit şi pierderi al societăţii F
Venituri totale Cheltuieli totale
60.000 59.000
Rezultat 1.000
Parcurgerea etapelor de consolidare a bilanţului.
a) Cumularea posturilor din bilanţul societăţii M în procent de 100% şi a
posturilor din bilanţul societăţii F în procent de 30%
Post bilanţier Societatea M (100%)
Societatea F (30%)
TOTAL
Terenuri Construcţii
20.000 10.000
5.250 1.500
25.250 11.500
25
Titluri de participare Împrumuturi acordate pe termen lung Creanţe clienţi Disponibilităţi
6.000 3.000 1.500 500
- -
300 450
6.000 3.000 1.800 950
Total activ 41.000 7.500 48.500 Capital social Rezerve Rezultat Datorii pe termen lung Furnizori
25.000 6.000 2.000
- 8.000
5.400 600 300 900 300
30.400 6.600 2.300 900
8.300 Total pasiv 41.000 7.500 48.500
b) Eliminarea operaţiilor reciproce
1) Eliminarea împrumutului acordat societăţii F de către societatea M, conform
procentajului de integrare:
Datorii pe termen lung
(3.000 u.m.
= x 30%)
Împrumuturi acordate pe termen
lung
900
2) Eliminarea sumei nedecontate din operaţiunea de vânzare/cumpărare a mărfurilor,
conform procentajului de integrare:
Furnizori
(800 u.m.
= x 30%)
Clienţi
240
c). Eliminarea titlurilor deţinute de societatea M în F:
- calculul diferenţei de achiziţie:
(+) Costul de achiziţie a titlurilor 6.000
(-) Valoarea justă a titlurilor achiziţionate 5.400
(=) Fond comercial 600
3) Contabilizarea fondului comercial:
Fond comercial = Titluri de participare
600
26
4) Eliminarea participaţiilor deţinute de M în F
Capital social
(6.000 u.m.
= - 600 u.m)
Titluri de participare
5.400
Bilanţul consolidat al grupului M
Postul bilanţier Terenuri Construcţii Titluri de participare (6.000 – 6.000) Împrumuturi acordate pe termen lung (3000 – 900) Fond comercial Creanţe clienţi (1.800 – 240) Disponibilităţi
25.250 11.500
- 2.100 600
1.560 950
Total activ 41.960 Capital social (30.400 – 5.400) Rezerve Rezultat Datorii pe termen lung (900 – 900) Furnizori (8.300 – 240)
25.000 6.600 2.300
- 8.060
Total pasiv 41.960
Parcurgerea etapelor de consolidare a contului de profit şi pierderi
a) Cumularea elementelor contului de profit şi pierderi a societăţii M în procent de
100% şi a elementelor contului de profit şi pierderi a societăţii F în procent de 30%.
Elemente Societatea M 100%
Societatea F 30%
TOTAL
Venituri totale Cheltuieli totale Rezultat
100.000 98.000 2.000
18.000 17.700
300
118.000 115.700 2.300
27
b) Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiilor reciproce din
vânzarea/cumpărarea mărfurilor:
Venituri
(800 u.m.
= x 30%)
Cheltuieli
240
Contul de profit şi pierderi consolidat al grupului M
Venituri totale (118.000 – 240) Cheltuieli totale (115.700 – 240) Rezultat
117.760 115.460 2.300
C. Consolidarea situaţiilor financiare prin metoda punerii în echivalenţă
Punerea în echivalenţă este folosită pentru consolidarea societăţilor în care societatea
consolidantă exercită o influenţă semnificativă.
Metoda constă în substituirea costului de achiziţie al titlurilor deţinute de societatea
consolidantă cu cota-parte a capitalurilor proprii ale societăţii consolidate.
Spre deosebire de integrarea globală şi integrarea proporţională, în bilanţul consolidat
prin punerea în echivalenţă se preiau numai posturile de activ şi de pasiv ale societăţii
consolidante. Titlurile de participare sunt eliminate, la nivelul valorii lor bilanţiere. În
activ apare postul „Titluri puse în echivalenţă”, care evidenţiază titlurile deţinute de
societatea consolidantă la o valoare reevaluată corespunzătoare cotei-părţi din
capitalurile proprii ale societăţii consolidate.
Diferenţa dintre valoarea reevaluată a titlurilor şi valoarea bilanţieră reprezintă
plusul de valoare obţinut de societatea consolidantă, din deţinerea de titluri şi se înscrie
în pasivul bilanţului prin majorarea posturilor „Rezerve” şi „Rezultate”. Suma alocată
fiecărui post, din diferenţa obţinută, se face în funcţie de proporţia rezervelor şi
rezultatelor aferente societăţii consolidate, în totalul acestor elemente de capitaluri.
Dacă capitalurile proprii ale societăţii consolidate sunt negative, titlurile puse în
echivalenţă se înscriu cu valoarea zero.
28
O altă particularitate a acestei metode de consolidare o reprezintă faptul că operaţiile
reciproce nu se elimină datorită caracterului marginal al controlului exercitat de
societatea consolidantă asupra societăţii consolidate.
În contul de profit şi pierdere consolidat, sunt preluate cheltuielile şi veniturile
societăţii consolidante iar partea din profitul sau pierderea aferentă participaţiei se
reflectă ca un element distinct denumit „Rezultatul întreprinderilor asociate”.
Exemplu de aplicare a metodei punerii în echivalenţă
Fie societăţile M şi F din exemplul precedent. Considerăm că există un asociat A, care
deţine 70% din titlurile societăţii F.
Societatea M deţine 30% din titlurile societăţii F, asupra căreia exercită o influenţă
semnificativă şi prin urmare va consolida situaţiile financiare prin punerea în
echivalenţă.
- Determinarea diferenţei din consolidare:
(+) Valoarea reală a titlurilor F (deţinute de M) = 6.300 u.m. (18.000 + 2.000 + 1.000) x 30% (-) Costul de achiziţie al titlurilor F (deţinute de M) = 6.000 u.m. (=) Diferenţa din consolidare = 300 u.m.
-Repartizarea diferenţelor din consolidare la:
-(1) rezerve: 3.000
2.000 x 300
(2) rezultat: 3.000
1.000 x 300
- punerea în echivalenţă:
Titluri puse în echivalenţă
= % Titluri de participare Rezerve Rezultat
6.3006.000
200100
Bilanţul consolidat al grupului M
ACTIV PASIV
Terenuri 20.000 Capital social 25.000
29
Construcţii Împrumuturi acordate pe termen lung Titluri puse în echivalenţă Creanţe-clienţi Disponibilităţi
10.000
3.000 6.300 1.500 500
Rezerve (6000 + 200) Rezultat (2000 + 100) Furnizori
6.200 2.100 8.000
TOTAL ACTIV 41.300 TOTAL PASIV 41.300
Procedee de consolidare a situaţiilor financiare Consolidarea structurilor complexe Aşa cum s-a precizat în capitolele precedente metoda de consolidare de aplicat este
dată de procentajul de control. Nu întotdeauna procentajul de control coincide cu
partea din capital deţinută de societatea – mamă, direct sau indirect, în fiecare societate
consolidată. Pentru determinarea acestei mărimi se utilizează procentajul de interes.
Acesta este o noţiune financiară, care serveşte calculului părţii societăţii – mamă în
capitalul şi rezultatul fiecărei societăţi din ansamblul consolidat. El va fi calculat
avându-se în vedere numărul de acţiuni deţinute şi tipurile de legături existente între
societăţi.
Pentru determinarea procentajului de interes „se multiplică procentajele de deţinere
(capitalul deţinut) ale fiecărei societăţi care constituie lanţul şi se adună procentajele
rezultate din diferitele înmulţiri, pentru fiecare lanţ al filiaţiei”.
În procesul de consolidare, procentajul de interes se utilizează pentru eliminarea
titlurilor de participare deţinute direct sau indirect de societatea – mamă, în capitalurile
societăţilor consolidate.
În exemplele privind consolidarea situaţiilor financiare prezentate în capitolele
precedente s-a făcut referire la grupuri formate din societăţi între care există legături
simple, directe, de participaţie, plecând de la ipoteza că procentajul de control coincide
cu procentajul de interes.
30
Procedee de consolidare a situaţiilor financiare
În cazul structurilor complexe de grup, întreprinderile care consolidează situaţiile
financiare pot utiliza, ca procedee sau tehnici de consolidare, consolidarea pe paliere
sau consolidarea directă.
1. Consolidarea pe paliere
Acest procedeu de consolidare presupune consolidarea succesivă a subgrupurilor
(subansamblelor) consolidate care, la rândul lor, vor fi integrate în ansamblul grupului.
Ca atare, prin acest procedeu se consolidează succesiv subgrupuri în ansambluri mai
mari, pe baza următoarelor principii:
• consolidările succesive se efectuează începând de la societatea plasată la
extremitatea inferioară a lanţului şi avansând către societatea – mamă;
• fiecare sub-consolidare este efectuată aplicând capitalurilor proprii ale unei
filiale procentajul de participaţie deţinut de societatea care deţine rolul de mamă
în subansamblu.
La nivelul fiecărui palier, capitalurile proprii ale unui subgrup sunt partajate între
grupul de nivel superior şi interesele minoritare.
Consolidarea pe paliere are următoarele consecinţe:
• pentru întreprinderile consolidate proporţional, se evidenţiază, după caz, în
bilanţul consolidat, interesele minoritare în acestea;
• pentru participaţiile puse în echivalenţă, se pun în echivalenţă subgrupurile
consolidate şi se constată interesele minoritare asupra participaţiilor de la nivelul
secund.
2. Consolidarea directă
Acest procedeu presupune determinarea pentru fiecare societate inclusă în perimetrul
de consolidare, a drepturilor grupului în capitalurile proprii ale acesteia.
31
Pentru partajul capitalurilor proprii ale fiecărei societăţi se aplică:
• pe de o parte, procentajul de interes al societăţii – mamă în societatea respectivă;
• pe de altă parte, procentajul de interes complementar care corespunde intereselor
minoritare.
Eliminarea titlurilor de participare este partajată între societatea – mamă şi
interesele minoritare. Partajul se efectuează aplicând titlurilor de participare
procentajele de interes ale societăţii – mamă şi ale minoritarilor în societatea care
deţine titluri de participare.
Se consideră necesare următoarele precizări:
• procentajul de interes utilizat pentru partajul capitalurilor proprii este
procentajul deţinut de societatea – mamă în filiala partajată; iar
• procentajul de interes utilizat pentru partajarea eliminării titlurilor de
participare este procentajul societăţii – mamă în societatea deţinătoare de
titluri.
Mărimile celor două procentaje sunt diferite. Rezervele consolidate, rezultatul
consolidat, diferenţele de achiziţie şi interesele minoritare, determinate prin aplicarea
procedeului consolidării directe, trebuie să fie aceleaşi cu cele care ar fi obţinute dacă
consolidarea s-ar realiza pe paliere.
BIBLIOGRAFIE
Bibliografie minimală obligatorie:
1. Luminiţa Ionescu, Lucian Ilincuţă, Floarea Georgescu - Contabilitatea aprofundată
a societăţilor comerciale, Editura FRM, Bucureşti, 2009,
2. Luminiţa Ionescu, Lucian Ilincuţă, Floarea Georgescu - Contabilitate aprofundată:
teste grilă şi aplicaţii practice, Editura FRM, Bucureşti, 2008.
3. Ristea Mihai, Dumitru Corina - Contabilitate aprofundată, Ed. Universitară,
Bucureşti, 2003,
32
*** Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată şi completată ulterior,
*** ORDINUL nr. 1802/29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale
consolidate,
***IASB Standardele Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, Bucureşti, 2007,
***IFRS Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, Bucureşti,
2013.