IeromonahSAVATIE BA$TOVOI

Singuriin fatat

libertetiit

c hTHl)H A

Cuprins

Libertate gi ascultare in Biserici..............5

Duhormicul gi ucenicul................ ...........19

Monahismul - chip al pocdinfei gi aldragostei de Dumnezeu,..".................... :58

Despre smerenie qi libertate pemarginea rugiciunii SfintuluiEfrem Sirul .......... i.................................... 93

Redactor: Elena Marinescu

Coperta: Ierom. Savatie Bagtovoi

O lerom. Savatie Bagtovoi

@ Editura Cathisma, pentru prezenta edifie,

Bucureqti,2009

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a

RomAnieiSAVATIE BA$TOVOI, ieromonah

Singuri in fafa libertifii / Ieromonah SavatieBagtovoi. - Bucuregti: Cathisma, 2009

ISBN: 978-97 3-88443-4-6

821,.1,35.L(478)-97

Libertate gi ascultarein Bisericd

Cuatnt rostit in Palatul Cultural din Arad,pe 19 decembrie 2005

m ales sd discutim despre otemi foarte delicati. Delicatd

pentru cd de ea ne ciocnim chiar de lainceputul intrdrii noastre in Bisericd.Delicati pentru cd ea atinge cele mai in-time corzi ale sufletului nostru. Delicatdpentru ci despre ea s-a vorbit gi se vor-begte, gi pentru ci discufiile la tema pe

care o vom dezvolta au trezit de-a lun-gul vremii nu pufine controverse, de lasimple nemulpmiri in inima unui cre-

dincios, pini la revolte care au sfirgitprin ruperea de Biseric5. Tema noastreeste ,,Libertate gi ascultare in Biserici".

Omul a fost gindit gi flcut de Dum-nezeu in deplini libertate gi i s-au pusinainte toate condiliile pentru a-gi impli-

' TEROMONAH SAVATTE BA$TOVOI

ni qi trhi libertatea. Libertatea este darulminunat pe care l-a fdcut Dumnezeuomului. Poate cd prin nimic altcevaDumnezeu n-ar fi putut si-$i arate dra-gostea pe care ne-o poarti decit prin fap-tul cd ne-a diruit deplina libertate degindire gi de acfiune.

Prin nimic altceva nu putenn ilustramai bine dragostea decit prin incredereape care o acorddm celui pe care il iubim.

$i aceastd incredere i-o ardtim atuncicind ii oferim deplina libertate. Acestprincipiu, aceasti condilie a raportiriinoastre la Dumnezeu ne trezegte tuturoro mare admirafie fali de Acest Ziditoratotputernic, atotbun, atotgtiutor, Carene oferd, iat5, din belgugul qi prisosul in-felepciunii gi al iubirii Sale dumneze-iegti, libertatea, atit de pl5cuti gi deapropiati noud.

Aceastd sete de libertate intri in con-tradicfie aparentd cu ascultarea care nise cere, oarecum, atunci cind incepemviafa noastri duhovniceasc5.

Nimeni, cu de la sine putere, nu poateinfXptui lucruri deosebite in viafa du-hovniceascd. Duhovnicia ni se transmitede cdtre Pirinfii Bisericii ca o art5, ca ogtiinfi, dar, mai bine zis, ca o arti a arte-

LTBERTATE gr ASCULTART iN sIspnIcA

lor gi gtiinld a gtiin(elor. Pentru a deprin-de aceasti artd gi gtiinf5 avem nevoie deun invdfdtor, de un maestru, ca in ori-care alt meqtegug. Dar oare omul nu a

fost inzestrat de la bun inceput cu des-

tuli infelepciune gi destuli cunoagterepentru a-gi putea trdi condifia sa gi re-lafia cu Dumnezeul gi Ziditorul sdu, fdr5a fi nevoie de alli intermediari? Sigur cd

da!insi omul gi-a incdlcat aceasti putere,

a pierdut legitura cu Ziditorul siu, pier-zindu-gi totodati gi armonia, qi integri-tatea interioard. Astdzi, omul, pe bunidreptate, poate si-gi spund, aga cum gi

noi, la rindul nostru, ne-am spus adesea:

,,Nu gtiu ce sd fac, nu mi mai infeleg, nugtiu de unde mi-au venit aceste ginduri,nu gtiu de ce am ficut cutare sau cutarelucru".

Omul, in complexitatea sa, are mo-mente in care se simte depigit de sineinsugi. Sfintul Grigorie de Nyssa afirmdcd acesta este argumentul cel mai griitorci noi avem b origine divinS, ci sinteminfinili gi de necuprins in puterea gin-dirii noastre. Ne vin ginduri despre care

spunem cd nu ne*au mai venit niciodat5,trbim stiri gi avem simliminte pe care

IEROMONAH SAVATIE BA$TOVOI

nu le-am mai avut, ni se intimpli sd

simlim lucruri gi realitdfi in fafa cdrorane simlim neputinciogi. Pentru cX min-tea noastri gi toate valorile noastre, cu

care sintem obignuili si operdm gi princare judecdm lumea qi lucrurile, Potdeveni dintr-o dati neputincioase in fafaunor experienfe noi care ne sint date sile trdim.

Dar aceastd nedumerire gi dezorienta-re reprezinti, de fapt, un pas avansat pe

calea cunoagterii. Lucru pe care l-a simlitgi Socrate afunci cind a zis; ,,8u gtiu cinu qtiu nimic!" Acesta este momentulcrucial in care omul, iluminat de propriaexperienfi, igi di seama cd are nevoie deun barometru al gindirii gi al acfiunilorsale, cu alte cuvinte, de o cil5uzi, care

poate fi un alt om, pe care il recunoagte

ca fiind mai experimentat sau, in cel mairdu caz, o sumd de principii de viald ve-rificate de predecesori. Aceasti alegere,

oricare ar fi, este gi ea un act al libertdfii.Omul a rupt legdtura sa cu Dumne-

zeu printr-un act de libertate. Omul s-a

indepirtat prin liberi alegere. de Zidi-torul siu. El nu s-a indepdrtat de oricine,el s-a indepdrtat de izvorul a tot binele,de izvorul a toatd frumusefea, a toat6'

LTBERTATE gr AScULTARE iN elsrRlcA

dreptatea, de izvorul luminii. Dar el a

rimas ceea ce era: o fipturi minunatd,aga cum a gindit-o Dumnezeu. El a rd-mas o fipturd inalt-cugetdtoare, spredeosebire de celelalte fdpturi. El a pis-trat mulfimea darurilor pe care i le-a datDumnezeu atunci cind l-a creat.

Dar, cu toate acestea, omul nu-gipoate fi suficient siegi. Pentru ci luminain afara luminii celei firi de inceput nueste desivirgitd, pentru cX toate pe carele are omul, toate darurile sale, toate fru-musefile sale sint mai frumoase qi desd-virgite atunci cind se intorc citre izvorulgi inceputul lor. Pentru ci omul a fostgindit gi ficut pentru o relafie personal5cu Ziditorul sdu gi pentru cd doar inaceastd relalie darurile lui sint frumoasegi lucritoare, vegnice. in afari de aceastilegituri, omul igi pierde sensul.

Pornind de aici, putem vedea mai co-rect gi mai deslugit ascultarea in Biserici.

Omul se revolti. Omul care intri inBiserici, omul care igi cunoagte dorul delibertate, omul care a cunoscut un Dum-nezeu iubitor, iertitor este normal sisimti o revolti atunci cind alt om ii ceresd renunfe la libertate. $i, daci asculta-rea in Bisericd s-ar limita la a asculta de

IEROMONAH SAVATIE BA$TOVOI

un om, la a asculta de anumifi oameni,ea, poate, intr-adevdr ar fi putut fi negli-jat5. Dar ascultarea pe care o facem noifald de duhovnicul nostru, de Pdrintelenostru, trebuie sd gtim ci, in cele din ur-rnd, sfirgegte cu ascultarea de Ziditorulnostru.

Prin ascultarea pe care o ardtim unuiom, nu indeplinim neapirat niqte po-

runci care ar avea mare nevoie sd fie in-deplinite. Daci eu descarc o cdrufi de

lemne sau mut un sac cu fiini dintr-oparte in alta la porunca duhovniculuimeu, fapful ci eu am mutat sacul de

fiind din punctul A in punctul B este

ultimul scop al gestului meu. Ceea ce

mI intereseazl. cu adevirat este sd rePar

in mine trufia gi revolta Pe care le simtafunci cind mi se cere sd ascult. De ce?

Pentru ci oarecind, prin neascultare, eu

m-am despdrlit de Ziditorul meu. Da,

dar am ficut-o liber! Liber am fdcut-o,

dar care sint roadele aga-numitei melelibertili? Ceea ce am eu acum este infinitmai prejos decit ceea ce am avut dintruinceput de la Ziditorul meu.

Prin puterea de a asculta, noi resta-

bilim relalia cu Dumnezeu. Hristos, cinda venit pe pdmint, ne-a zis cd' nu face

LIBERTATE $I ASCULTARE IN BISERICA

ceea ce voiegte El, nu face voia Sa, civoia Tatilui Care L-a trimis. Aceasti re-nunfare la Sine pentru Tatil, care are locin ascultarea lui Hristot nu trebuie infe-leasi ca o sinucidere spiritual5 gi nici ca

anulare a propriului eu, ci ca o supremimanifestare a dragostei.

Md supun celui pe care il iubesc ca elsi lucreze prin mine, sd se rdsfringd inmine, si fie una cu mine gi astfel sd

existim unul prin celilalt. Aceasta neinva!5 Hristos. De aceea gi noi, fiind chipal lui Hristos gi urmindu-I, incercdm,prin exercilii de tiiere a voii noastre, sine asemdnAm cu El, si ne asemindm cuSfinlii ingeri care primesc cu bucurieporuncile dumnezeieqti, pe care insi nule mai percep ca pe nigte porunci, ci ca

pe o comunicare. In aceasti comunicarenoi putem redescoperi dragostea.

Atunci cind acfionim din dragoste,nu mai percepem porunca drept o ma-nifestare a autorit5lii asupra noastri. As-cultdm pentru cd iubim. $i aici pot sd vddau un exemplu simplu din viafa noas-trd. Doi tineri se iubesc. Trebuie si iasila un film. Vine ea gi spune: ,,Gelu, fi-ailuat cdmaqa asta, care mie nu-mi place!Te rog s-o sco{i!" $i Gelu igi scoate re-

1110

IEROMONAH SAVATIE BA$TOVOI

pede cimaga, firi si se supere. Alti datX

poate face oricare alt gest Pe care i-l cere

iubita: ,,rade-fi barba!" sau ,,lasi-!i-o!" O

face cu deplind seninitate, fdrd si consi.dere aceasta un sacrificiu gi simte ci ast-

fel rispunde dragostei iubitei sale, ci es-

te un prilej de a-gi manifesta dragostea.

Daci ne apropiem de ascultare cu

dragoste, daci reuqim sd depigim in noimindria luciferici, daci putem vedea incelilalt un slujitor al lui Hristos 9i ilascultim cu gindul la Hristos gi larestabilirea dragostei dintre noi, atunciputem readuce in noi starea Pe care ampierdut-o, starea in care se vor afla tolibamenii 9i ingerii in impIrilia luiDumnezeu, cind, impreuni, in armoniedesivirgiti, se vor bucura de dragosteagi lumina cea vegnicS.

intrebiri din sali

- Ascultarea fa[d de duhoanic este uneoritmpotriaa legilor firii. Care este primul pas

spre ascultare?

- Ascultarea intotdeauna este impo-triva obiceiurilor firii, pentru cd noi ammogtenit firea celui care s-a impotrivit lainceput lui Dumnezeu. Ca si nu maispunem ci avem de acum o conlucrarede citeva mii de ani cu duhurile neas-cultirii' Aga ci, gtiind aceasta, si cilcimvoia noastri. De la inceput - daci"avemaceasti putere gi aceasti dragoste - sd

ciutim gindul care se ridici impotrivaporuncii gi si-l infruntim.

- Care este deosebirea dintre ascultarea pe

care o fac monahii gi ascultarea mirenilor de

duhoanic?

- Monahii igi pot permite o ascultareabsolutd. Monahul nu are nici o indato-rire fafi de alli oameni, ci doar fafd deduhovnicul sdu gi de obgtea sa. El igipoate permite aceastd nebunie in DuhulSfint: sd aibl ascultare absoluti. Mirea-nul trdiegte in alte condifii. Sfera, socie-

13

IEROMONAH SAVATIE BAgTOVOI

tatea in care triiegte el este plind de im-previzibil. El nu gtie unde va merge mii-ne gi dacd va merge, cine va fi acolo, cine

va veni la el in ospefie qi aqa mai de-

parte. El nu poate avea un program clar,

iar de multe ori nu poate indeplini anu-mite porunci ale duhorrnicului siu. $iafunci trebuie s6-i spund dinainte: ,,P5-rinte, nu pot face asta pentru c5..." Sau

nu spun de la bun inceput ci nu pot, cd

totugi dceasta nu ne folosegte la nimic,dar ii spun: ,,Pdrinte, acolo unde mergeu este aga gi aga". Pentru cd pirintelenu este Prorocul Ilie sau unul din pro-roci ca sd gtie chiar toate lucrurile dinviafa ta. De aceea, ca oameni, ne spriji-nim unii pe allii. Spune-i pdrintelui, aga

gi aga, din cauza asta am avut o astfel de

ispitd.Dar ascultarea, repet, inainte de a fi o

indeplinire a unei porunci, executarea

unui fapt, este o stare prin care noi ajUn-

gem la smerenie. Mireanul trebuie si igitaie voia inaintea aproapelui sdu, cdu-

tind si aduci bucurie gi si odihneascipe cel care i-o cere, in mlsura in care nucalc5 poruncile lui Hristos. Aga cd, sitindem spre aceastd stare, cind voin{anoastrd o punem intotdeauna dup5 vo-

LTBERTATE gI ASCULTARS iN nlssnrcA

infa celuilalt, adici nu caut ale mele, ciale aproapelui, cum zice gi Apostolul Pa-vel. ,,Mergem cu tramvaiul la teatru saumergem pe jos?" Eu vreau sd merg cutramvaiul, dar celdlalt imi spune cd demult n-a mai iegit la o plimbare qi arvrea si mergem pe jos. Tu renunfi in-datd la dorinfa ta gi mergi pe jos, pentrucd el vrea aga, chiar dacd tu ai vrut foartemult si mergi cu tramvaiul. Aceasta esteascultarea pe care o face mireanul. Astae ascultare, asta e dragoste!

- Sintem de foarte multe ori pugi tn situa-

lia de a lua decizii. Cum putem cunoagteatunci aoia lui Dumnezeu? Acum s?nt tn si-tualia de a md tmpotriai semenilor mei, pen-tru cd md tndeamnd spre pdcate, deci duc o

aiald mai mult de tmpotriaire. Cum ag puteasd sporesc tn aceste condilii?

- lt agu fel ar trebui sd triim nevoinlanoastrd noi, cregtinii, incit ceilalli sd nuprea gtie ce nevointd avem. Iosif a trdit inaga fel in casa lui Faraon, incit a cigtigatdragostea gi respectul acesfuia, s-a cdsd-torit cu fiica mai-marelui preofilor Egp-fului, care, desigur, era un preot idolatru,un preot care aducea jertfi demonilor. $icu atita infelepciune s-a purtat dreptul

1.4 15