silvia olteanu • Ştefania giersch • camelia manea

ORINTC

B O O K S

Silvia OLTEANU • Ştefania GIERSCH • Camelia MANEA • Florina MIRICEL • Iuliana TANUR

Funcţiile de nutriţie în lumea vie

BiologieAT L A S Ș C O L A RBiologie

UN TOT UNITARORGANISMUL –

I

6 | ORGANISMUL – UN TOT UNITAR

Organismele sunt alcătuite din unităţi nu-mite CELULE, iar după numărul acestora pot �:

• UNICELULARE (au corpul alcătuit dintr-o ce-lulă care îndeplineşte funcţiile organismului);

• PLURICELULARE (au corpul format din nu-meroase celule, organizate în componente a�ate în relaţii de ordonare – ierarhie).

Organizarea ierarhică a organismelor vegetale și animale

I.1 ORGANISMELE VII. CARACTERISTICI ȘI ALCĂTUIRE

ORGANISM

Totalitatea sistemelor de organe care

îndeplinesc toate funcţiile unui

organism.

SISTEME DE ORGANE

Grupări de organe care îndeplinesc o anumită funcţie a

organismului.

ORGAN

Grupare de ţesuturi care îndeplinesc o anumită funcţie.

ȚESUT

Grupare permanentă de

celule cu aceeaşi formă (de regulă), aceeaşi structură şi

aceeaşi funcţie.

CELULĂ

Unitatea structurală şi funcţională a organismului.

ORGANISMUL – UN TOT UNITAR | 7

I.2 ORGANISMUL UNEI PLANTE SUPERIOAREO plantă superioară are organe vegetative (rădăcină, tulpină şi frunză) şi organe de reproducere (�oare, fruct şi

sămânţă).

ORGANE VEGETATIVE

Rol în hrănirea plantei

FRUNZA

Realizează fotosinteza, transpiraţia, respiraţia.

FLOAREA

Conţine elemente reproducătoare

masculine şi feminine.

FRUCTUL

Provine din transformarea,

după polenizare, a ovarului (parte a �orii) şi conţine una sau mai multe

seminţe.

SĂMÂNȚA

Conţine embrionul care, prin germinaţie, creştere şi dezvoltare,

dă naştere unei noi plante.

Depozitează substanţe

pentru hrănirea embrionului.

TULPINA

Susţine ramuri, frunze, �ori, fructe; conduce seva brută spre frunze şi seva elaborată în tot corpul plantei.

RĂDĂCINA

Fixează planta în sol; absoarbe, la

nivelul perişorilor absorbanţi, apă şi săruri minerale, pe

care le conduce spre tulpină.

ORGANE DE ÎNMULȚIRE

Rol în înmulțirea sexuată a plantei

Alcătuirea generală a unei plante superioare


Secțiune longitudinală prin rădăcina unei plante dicotiledonate

CILINDRU CENTRAL

ENDODERMĂSCOARȚĂ

PERIȘOR ABSORBANT

SCUFIE/CALIPTRĂ(ţesut cu rol de

protecţie)

VÂRFUL VEGETATIV AL RĂDĂCINII (meristem apical)

ZONA NETEDĂ (zona de creştere)

ZONA PERIȘORILOR ABSORBANȚI

ZONA ASPRĂ (zona foştilor

perişori absorbanţi)

VASE LEMNOASE (transportă seva brută)

VASE LIBERIENE (transportă seva elaborată)

EPIDERMĂ/RIZODERMĂ (ţesut de acoperire, de protecţie)

I.2.1. ORGANELE VEGETATIVE ALE UNEI PLANTE SUPERIOARE

RĂDĂCINA Reprezintă organul vegetativ al plantei care, de regulă, se formează din rădăciniţa embrionului şi se găseşte în sol.

ALCĂTUIREA EXTERNĂ A RĂDĂCINII

Începând de la vârful rădăcinii se

observă:• scu�a (caliptra)• zona netedă• zona perişorilor

absorbanţi• zona aspră

STRUCTURA INTERNĂ A RĂDĂCINII

De la exterior spre interior se observă:

• epiderma (rizoderma)

• scoarţa• cilindul central,

care conţine vase conducătoare lemnoase şi liberiene, dispuse alternativ

Secțiune transversală prin rădăcina unei plante dicotiledonate

Secțiune longitudinală prin rădăcina unei plante dicotiledonate VASE LEMNOASE

EPIDERMĂ(RIZODERMĂ – stratul de la suprafaţa rădăcinii)

ENDODERMĂ(ultimul strat al scoarţei)

EXODERMĂ (primul strat al scoarţei)

SCOARȚĂ(ţesut fundamental)

PERICICLU (strat de celule care

delimitează cilindrul central)

VASE LIBERIENE

VASE CONDUCĂTOARE LIBERIENE

(dispuse spre exterior) EPIDERMA

(ţesut de acoperire, de protecţie)

FASCICUL CONDUCĂTOR LIBERO-LEMNOS

PERICICLU


Alcătuirea externă a tulpinii

MUGURE TERMINAL (asigură creşterea în lungime a plantei)

NOD

TULPINĂ PRINCIPALĂ

INTERNOD (distanţa între două noduri)

ALCĂTUIREA EXTERNĂ A TULPINII

Tulpina principală:• noduri, porţiuni

mai um�ate de care se prind ramurile, frunzele, iar la subsuoara lor se dezvoltă mugurii

• internoduri

Tulpini secundare (rami�caţii ale

tulpinii principale)

STRUCTURA INTERNĂ

A TULPINII

De la exterior la interior se observă:

• epiderma• scoarţa• cilindrul central

(delimitat de un periciclu mai puţin evident ca la rădăcină) care conţine:• fascicule

conducătoare libero-lemnoase

• raze medulare• măduva

ENDODERMĂ(ultimul strat al scoarţei)

TULPINAEste organul vegetativ al plantei, a�at în continuarea rădăcinii care, de obicei, se găseşte la suprafaţa solului şi se

formează din tulpiniţa embrionului.

Secțiune transversală prin tulpină

VASE CONDUCĂTOARE LIBERIENE

(dispuse spre exterior)

VASE CONDUCĂTOARE LEMNOASE (dispuse spre interior)

ȚESUT MECANIC (sclerenchim)

RAZE MEDULARE (ţesut dispus radial, între fasciculele conducătoare)

SCOARȚA (ţesut fundamental; la tulpinile ierboase conţine celule cu cloro� lă)

MĂDUVA (poate lipsi)

EPIDERMA (ţesut de acoperire,

de protecţie)

FASCICUL CONDUCĂTOR LIBERO-LEMNOS


VÂRFUL FRUNZEI

LIMBUL (LAMINA – partea lăţită a frunzei)

MARGINEA FRUNZEI

NERVURĂ SECUNDARĂ

(conţine un fascicul conducător

libero-lemnos)

NERVURĂ PRINCIPALĂ

(conţine mai multe fascicule conducătoare

libero-lemnoase)

PEȚIOL(codiţa frunzei)

TEACA (baza frunzei – se prinde pe tulpină)

MUGURE AXILAR

TULPINĂ

FRUNZĂ

SECȚIUNE TRANSVERSALĂ

FASCICUL CONDUCĂTOR

LIBERO-LEMNOS (1 – lemn; 2 – liber)

CUTICULĂ CEROASĂ (limitează pierderile de apă)

EPIDERMĂ SUPERIOARĂ (ţesut de acoperire)

ȚESUT PALISADIC (celule înalte, cu multă cloro� lă)

ȚESUT LACUNAR (celule rotunjite, cu spaţii mari între ele)

EPIDERMĂ INFERIOARĂ(prezintă, de regulă, sto-mate)

STOMATĂ(permite schimburile de gaze şi eliminarea vaporilor de apă prin deschideri, numite ostiole)

MEZOFILUL FRUNZEI (ţesut asimilator)

1

2

FRUNZAReprezintă organul vegetativ, dispus lateral pe tulpină, care se dezvoltă din mugurii foliari. Spre deosebire de

celelalte organe vegetative, frunza prezintă două feţe (opuse şi simetrice – superioară şi inferioară) şi are creştere limitată.

ALCĂTUIREA EXTERNĂ

A FRUNZEI

• limb sau lamină• peţiol sau codiţă• teaca sau baza

frunzei

STRUCTURA INTERNĂ

A FRUNZEI

De la fața superioară spre

fața inferioară se observă:

• epiderma superioară

• mezo�lul frunzei: – ţesut palisadic – ţesut lacunar – fascicul

conducător libero-lemnos (la nivelul nervurilor)

• epiderma inferioară

Alcătuirea externă a frunzei

Structura internă a frunzei

CAVITATE NAZALĂ


Creier

CAVITATE CRANIANĂ

I.3 ORGANISMUL UNUI MAMIFER ȘI AL OMULUI

A. ALCĂTUIREA GENERALĂ A UNUI MAMIFER

• cap – prezintă în interior cavităţi (craniană, bucală, nazală)• trunchi – format din două cavităţi, toracică şi abdominală, separate prin muşchiul diafragm• membre (anterioare şi posterioare)

Alcătuirea generală a unui mamifer

Măduva spinării

Diafragm Ficat

Stomac Rinichi Intestin gros

Intestin subţire

Rect Anus

Coadă

Uretră

Vezică urinară

Splină

DuodenInimă

Plămân

Esofag

Trahee

Membre posterioare

Membre anterioare

CAVITATE TORACICĂ

CAVITATE BUCALĂ

CAVITATE ABDOMINALĂ

CAVITATE NAZALĂ


Organismul uman – regiuni și organe interne

B. ALCĂTUIREA GENERALĂ A ORGANISMULUI UMAN

• cap• trunchi • membre (superioare și inferioare)Capul se prinde de trunchi prin gât, iar membrele, prin intermediul centurilor scapulară (leagă membrele superioare) şi pelviană (leagă membrele inferioare).

ORGANELE SUNT GRUPATE

ÎN SISTEME CARE REALIZEAZĂ

FUNCȚIILE DE:

• nutriție (hrănire) –asigură hrănirea organismului: sistemul digestiv, sistemul respirator, sistemul circulator şi sistemul excretor

• relație – asigură integrarea organismului în mediul de viaţă, prin sistemul nervos, organele de simţ, sistemul endocrin şi sistemul locomotor (osos şi muscular)

• reproducere (înmulţire) –asigură perpetuarea speciei în timp, prin sistemul reproducător

Gât

MEMBRU SUPERIOR

Braț

Vase limfatice

Ficat

Rinichi

AntebrațIntestin gros

Muşchi

MEMBRU INFERIOR

Tibie

Plămâni

Trahee

Encefal

Vase de sânge

Stomac

Inimă

Intestin subţire

TRUNCHI

Femur

Rotulă

Fibulă

Vezică urinară

Gambă

Picior

Mână

Coapsă

CAP


Celule meristematice -detaliu

I.4 ȚESUTURI VEGETALE

A. ȚESUTURI EMBRIONARE SAU MERISTEME

Sunt formate din celule nespecializate, care se divid continuu. Se găsesc, în special, la vârful rădăcinii şi tulpinii, dar şi în grosi-mea acestor organe, la plantele bienale şi perene. Au rol în creşterea plantei în lungime şi în grosime, în dezvoltarea acesteia, dar şi în în-locuirea ţesuturilor uzate sau rănite.

B. ȚESUTURI DEFINITIVE

Sunt formate din celule specializate, care îndeplinesc anumite funcţii.

1. Țesuturi de apărareEpiderma este alcătuită, de regulă, dintr-un strat de celule, strâns unite între ele. La frunză (1 – vedere apicală), epi-derma prezintă stomate (a), care au o deschizătură (ostiolă) între ele, cu rol în fotosinteză, respiraţie şi transpiraţie. La rădăcină (2 – secţiune transversală), epiderma prezintă, din loc în loc, perişori absorbanţi (b), care absorb apa şi sărurile minerale din sol.

Țesut meristematic - secţiune longitudinală

printr-un mugure tulpinal

Celule meristematice -

2. Țesuturi fundamentale (parenchimuri)a) Scoarța (1) ţesut vegetal fundamental, cu spaţii intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor

vegetale.b) Țesut fundamental asimilator (2) (în frunze şi în tulpinile ierboase) – cu rol în fotosinteză.

1.

a. b.

1.

2.

2.

CUPRINS

Cuvânt-înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

I. ORGANISMUL – UN TOT UNITAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

I.1. Organismele vii. Caracteristici şi alcătuire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

I.2. Organismul unei plante superioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

I.2.1. Organele vegetative ale unei plante superioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

I.3. Organismul unui mamifer şi al omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11

I.4. Ţesuturi vegetale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

I.5. Ţesuturi animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

I.6. Celula, unitatea de bază a tuturor organismelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

II. FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

II.1. Hrănirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

II.1.1. Hrănirea la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

II.1.2. Hrănirea la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

II.1.3. Adaptări ale digestiei şi organelor digestive la diferite vertebrate

în funcţie de regimul de hrană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

II.2 Respiraţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

II.2.1. Respiraţia aerobă şi respiraţia anaerobă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

II.2.2. Respiraţia la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

II.2.3. In� uenţa factorilor de mediu asupra respiraţiei plantelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

II.2.4. Respiraţia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

II.2.5. Respiraţia în medii de viaţă diferite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

II.3. Circulaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

II.3.1. Circulaţia la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

II.3.2. Circulaţia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

II.3.3. Particularităţi ale circulaţiei sângelui la vertebrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

II.4. Excreţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

II.4.1. Excreţia la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

II.4.2. Excreţia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

II.4.3. Excreţia la diferite grupe de animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

III. RELAȚII ÎNTRE FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

III.1. Funcţiile de nutriţie ale organismului şi relaţiile dintre acestea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

III.2. Organismul uman – un mecanism complex autoreglabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

silvia olteanu • Ştefania giersch • camelia manea

Documents