UNIVERSITATEA BUCURESTIFACULTATEA DE ISTORIEDEPARTAMENTUL DE ISTORIA ARTEI

silabus

ISTORIA ARTEI CONTEMPORANE. SECOLUL al XX-lea.Eugen Radescue: eradescu@pavilionmagazine.orgm: +40 722 449022fb: www.facebook.com/eradescuvisiting address: str. C. A. Rosetti, 36, Bucharestmail address: PO Box 26-0390 Bucharest 14800 Romania

1. Introducere in tematica cursului.

Cursul isi propune sa investigheze legaturile interdisciplinare dintre arta si politica - teoretic, istoric si operational, utilizand o varietate larga de perspective, idei, teorii cursul propus dezbate schimbarile impuse sau cele care se impun in legatura dintre arta si politica de-a lungul secolului al XX-lea, din perpectiva postmodernitatii. Cursul propune problematizarea categoriilor conventionale care explica arta, precum si cele care explica politica in legatura una cu cealalta, evaluand metodele teoretice prin care cele doua categorii teoretice ce produc, ordoneaza si transmit in mediul social.Scopul cursului il reprezinta explicarea termenului de "a face" politica prin intermediul strategiilor artistice si interventiile artei cu mesaj politic in domeniul public, in societatea ca intreg si evaluarea consecintelor. Totodata, cursul propune o abordare teoretica si metodica a principalelor concepte care au exista de-a lungul secolului 20 in demersul criticii de arta: modernitate (arta abstracta) si postdmodernitate.Miscarile artistice underground, discutate pe parcursul acestui curs ca fiind miscari sociale alternative, reprezinta acel tip de miscare sociala care, prin intermediul demersului artistic si-a propus impunerea unor schimbari sociale sau politice, incepand cu sfarsitul secolului al 19-lea si pana in zilele noastre.Literatura de specialitate vorbeste despre miscarile sociale ca fiind aciuni sociale provocate de grupuri mari de oameni care se manifest deliberat i mpreun, orientndu-se dup aceleai valori i ideologii i folosind aceleai metode, n vederea realizrii unor scopuri comune sau similare. Miscarile sociale snt procese sociale ample care conduc la crearea unor noi valori, noi forme de relaii sociale, noi instituii sau a unor noi societi. Ele pot s promoveze anumite schimbri sau pot s se opun schimbrilor produse de anumite fore sociale.

Obiectivele cursului:a. Circumscrierea si prezentarea metodologie de explicare a miscarilor sociale asa cum sunt ele vazute in literatura de specialitate cu un focus deosebit pe miscarile sociale care se revendica din grupurile artistice sau din miscarile artistice incepand cu secolul al 19-leab. Prezentarea principalelor miscari artistice care au avut o reverberenta la nivelul schimbarilor sociale si/sau politice si modul in care acestea au influentat mainstreamul sociao-politic existent la un moment dat.c. Analiza relatiilor existente intre contextul social si politic si gruparile artistice reprezentative.d. Prezentarea metodologiei cursului prin exemplificari concrete de miscari sociale care au avut la baza idei artistice, artisti si teoreticieni ai artei prin prezentarea de filme artistice video, lucrari de arta reprezentative etc.

Materiale folosite in cadrul cursului: computer/videoproiector/diverse materiale/bilbiografie

2. Tematica cursului.

Arta la inceput de secol 20. Modernitatea. Definirea conceptului, abordari teoretice.

Inventand readymade-ul, Marcel Duchamp a imbogatit arta moderna cu o noua idee; mai mult decat atat, el a transformat in mod radical intelesul artei. Despre obiectul cel mai banal se poate spune, in anumite conditii, ca este arta; ceea ce inseamna ca limita dintre arta si non-arta devine problematica. Dar acest lucru nu inseamna ca nu ne putem intreba daca un obiect care ne este prezentat drept arta este pe buna dreptate numit astfel. Aceasta este si problematica propusa de Thierry de Duve intr-o carte deja celebra Kant dupa Duchamp. Acest autor arata ca judecata (estetica) acest obiect este arta ia locul judecatii estetice traditionale acest lucru este frumos punand astfel in evidenta necesitatea de a modifica teoria kantiana a judecatii estetice, si aratand totodata pertinenta problematicii kantiene in teoria contemporana a artei: pretentia de universalitate a judecatii estetice este pastrata, precum si caracterul indemonstrabil al judecatii respective. Aceasta problematica este, pentru de Duve, inerenta artei moderne ca atare, in masura in care prin ea se exprima, intr-un sens pe care il vom preciza, substanta insasi a modernitatii. Modernitii au crezut c prin refuzarea tradiiei ar fi putut descoperi noi i radicale feluri de a crea "un altfel de art". Arnold Schoenberg a crezut n ignorarea armoniei tonale, tradiionale sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a ghidat acest domeniu pentru mai bine de dou secole i jumtate ntruct a descoperit un mod nou de a organiza sunetul, bazat pe gruparea notelor n rnduri de cte dousprezece. Aceast tehnic a rezultat n creerea muzicii seriale a perioadei de dup primul razboi mondial. Artitii abstraci, inspirai de micarea impresionist i de lucrrile lui Paul Cezanne i Edvard Munch au pornit conceptual de la presupunerea c att culoarea ct i forma - nu reprezentarea lumii naturale - sunt elementele eseniale ale artei vizuale. Astfel, Wassily Kandinsky, Piet Mondrian si kazimir Malevich au ncercat s redefineasc arta ca i aranjamentul culorii pure. Dezvoltarea fotografiei a afectat puternic acest aspect al modernismului, fiindc nu mai era nevoie de funcia pur descriptiv ale niciuneia din artele vizuale. Aceti artiti moderniti au crezut cu trie c prin refuzarea reprezentrilor reale i materiale, arta va trece de faza materialist i va intra ntr-una spiritual.

definitie: Modernismul este o micare cultural, artistic i ideatic care include artele vizuale, arhitectura, muzica i literatura progresiv care s-a conturat n circa trei decenii nainte de anii 1910-1914, cnd artitii s-au revoltat mpotriva tradiiilor academice i istorice impuse i considerate standard ale secolelor anterioare, ncepnd cu cele ale secolului al XIV-lea i culminnd cu rigiditatea i "osificarea" academismului secolului al 19-lea.Unii istorici ai artei mpart secolul XX n perioada modern i cea postmodern, pe cnd alii le vd ca dou perioade ale aceleiai ere artistice.

Curente artistice ale modernitatii.

Etapizare:

1900-1920

- Die Brucke- Cubismul- Futurismul- Fauvismul- Futurismul- Dadaism- Expresionism

1920 -1940

- Suprarealismul- Art Deco- Bauhaus- arta nazista

1940 - 1960

- Expresionismul abstract- Minimalismul- Happeningul- Performance art- Fluxus

Postmodernismul. Arta Contemporana.

Ideea central a postmodernismului este c problema cunoaterii se bazeaz pe tot ce este exterior individului. Postmodernismul, chiar dac este diversificat i polimorfic, ncepe invariabil din chestiunea cunoaterii, care este deopotriv larg diseminat n forma sa, dar nu este limitat n interpretare. Postmodernismul care i-a dezvoltat rapid un vocabular cu o retoric anti-iluminist, a argumentat ca raionalitatea nu a fost niciodat att de sigur pe ct susineau raionalitii i c nsi cunoaterea era legat de loc, timp, poziie social sau ali factori cu ajutorul crora un individ i construiete punctele de vedere necesare cunoaterii.Pentru a te salva din acest construct al cunoaterii a devenit necesar critica ei, i astfel s-i deconstruieti cunoaterea afirmat. Jacques Derrida argumenta c singura aprare n faa inevitabilei deconstrucii a cunoaterii, sistemelor de putere, ce se numete hegemonie ar trebui s se bazeze pe postulatul unei emisii originale, logosul. Privilegierea acestei fraze originale se numete "logocentrism". n loc s-i bazezi cunoaterea pe cazuri sau texte particulare, baza cunoaterii a fost privit ca fiind generat de jocul liber al discursului, o idee cu rdcini n teoria jocurilor de limbaj ale lui Ludwig Wittgenstein. Aceast subliniere a permisivitii jocului liber n contextul mai larg al conversaiei i discursului duce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulrii textuale, referinelor sau tropilor.narmai cu acest proces al chestionrii bazelor sociale ale acestei aseriuni, filosofii postmoderni au nceput s atace unitatea modernismului i a acelei uniti cu rdcini n Iluminism. Deoarece Modernismul a fcut din Iluminism o surs central a superioritii sale asupra Victorianismului sau Romantismului, acest atac a fost dirijat n mod indirect asupra Modernismului nsui. Dac n teoriile literare din jurul anilor `60-`70 termenul de postmodernism ncepuser s fac istorie, n filosofie acesta i ncepe cariera cu lucrarea lui Lyotard, Condiia postmodern care, n prim faz s-a vrut a fi un raport asupra cunoaterii n societile cele mai dezvoltate, pe care filosoful francez decide s o numeasc, din primele rnduri, ca fiind postmodern. Lucrarea filosofului francez a reprezentat pentru urmtorul deceniu un moment de cotitur pentru traseul pe care avea s-l ia termenul de postmodernism, deoarece n aceasta este identificat prima ncercare de sistematizare filosofic a unui cmp propriu postmodernismului. Aa-zisul raport asupra cunoaterii este alctuit plecnd i continund pe baza unor argumente ce in de zodiacul wittgensteinian al jocului de limbaj care mbin ipoteze de natur filosofic, dar i ipoteze de natura tiinelor pragmatice. Inteniile lui Lyotard nu sunt de a da verdicte, de a concluziona, ci mai curnd, de a deschide zona interogaiilor cu privire la problema cunoaterii contemporane. Potrivit filosofului, odat cu sfritul secolului al XIX-lea i nceputul noului secol, se pun n discuiile universitare noile perspective ale cunoaterii, ale dezvoltrii tiinei i a umanismului, discuii care, n cele din urm, au dus la ipoteza c societatea contemporan, n toate aspectele ei, se afl n imposibilitatea de a mai crede n metapovestiri. n fond, transformrile ce au avut loc n domeniul artelor, al literaturii, al filosofiei, dar i al tiinelor politice sau cele economice au afectat aa-zisele reguli de joc ale tiinei. Filosoful francez se ntreab n ce msur mai este astzi societatea ndreptat ctre cunoatere? Ce legitimeaz aceast cunoatere sau n ce condiii este ea posibil?Etapizare:

1960 - 1980

- Pop-art- Arte Povera- Body art- Video art- Instalatia

1980 - 2000

- Graffiti- Neo-conceptual art- Neo-expresionismul- Video installation

2000 -

- New media

3. Arta contemporana, arta implicata social-politic. Mediatia.

Fata de stat artistii au mai degraba o atitudine anarhista decat una de parteneriat. Forma cea mai elevata de lupta impotriva ingradirilor de tot felul impuse de catre autoritatile publice in detrimentul artei este actiunea - activismul. La inceputul anilor 90, Fracis Fukuyama anunta exuberat sfarsitul istoriei si sfarsitul tuturor formelor de arta, lucru care poate fi cat se poate de util din punct de veder social, insa realitatea zilelor noastre l-a contrazis. In ultima perioada se atesta o re-izbucnire a artei implicata social si politic si in locul sfarsitului istoriei vedem o resurgenta a tuturor formelor de misdcari artistice si sociale iar "neo-miscarile" din istoria recenta, neoliberalismul, neoconservatorismul, neorasismul etc. atesta aceasta realitate. Legatura dintre politica si cultura tineretului si cea dintre activism si practica artei restaureaza perspectiva strategica asupra interventionismului public. In conditiile in care capitalismul se sustrage schimbarii radicale prin cooptare si adecvare, constata Babias, critica se anunta ca serviciu social, ceea ce face ca operele de arta sa fie intelese ca enunturi sociale. Activismul - gestionarea conflictelor psihice sau a situatiilor traumatice externe prin recurgerea la actiune, in locul reflectiei sau al trairii afectelor. Activismul se defineste ca o strategie elaborata ca derivativ si care are ca scop lupta contra angoasei. Potrivit "Le Grand Larousse Universel", care ofera doua acceptiuni ale termenului, de sistem de conduita ce privilegiaza actiunea concreta, directa, si initiativa personala, iar pe de alta parte, de conduita a celui ce ia agitatia drept actiune. Ne referim la activism ca la o aparare ce presupune comportamente frecvent intalnite in viata cotidiana, fiind si sustinute de impactul psihologic al solicitarilor sociale, mai mult sau mai putin direct exprimate asupra individului integrat social. Adica, implicarea activa, concreta a individului este si va fi salutata din plin de catre societatea ce respecta normele ei, iar un om activ este apreciat pozitiv ca fiind o persoana bine integrata si adaptata social. O data ce o asemenea defensa primeste "binecuvantarea" societatii din care facem parte, defensa activism ia o forma de defensa adaptativa din punct de vedere social. Activismul poate imbraca 2 forme:a. implicare (excesiva) in anumite activitatiNe referim deci la activism ca masca sau mijloc deviationist de la anumite afecte, ganduri, conflicte ce nu pot fi abordate frontal de subiect din varii motive ce tin de ceea ce denumim cu un termen generic "diferente individuale". O data ce subiectul in cauza se simte incapabil sa gestioneze direct si nonimediat respectivele afecte, conflicte, etc. cu care se vede confruntat la un moment dat, el alege ca modalitate de asigurare a confortului psihologic implicarea mai mult sau mai putin excesiva in diverse activitati practice, concrete, care au rolul de a redirectiona focalizarea atentiei de la continuturi potential anxiogene spre continuturi nu doar nonanxiogene, dar, eventual, si gratifiante din punct de vedere social.b. activitate febrila ce precede sau succede anumitor evenimente importante sau stresante. Se refera la apelul ocazional, este adevarat, cu frecvente diferite de la persoana la persoana, la activism, acesta fiind "cerut" doar in cazuri apreciate subiectiv de individ drept "extreme", cuprinzand in aceasta categorie anumite evenimente importante pentru individ sau stresante (care au fost traite deja si apreciate a posteriori ca atare, sau care urmeaza sa se petreaca si sunt proiectate ca atare anticipativ, sunt potential stresante). Prin "activitate febrila" intelegem activitatea ce ocupa aproape integral timpul pe care o persoana il are la dispozitie de-a lungul unei zile, pauzele sale fiind foarte reduse ca numar si durata, daca nu absente.

Fr. Chazel (1997, p. 305) definete micarea social ca ...o aciune colectiv de protest i contestare ce urmrete s impun schimbri variabile ca importan n structura social i/sau politic, apelnd frecvent dar nu n mod exclusiv la mijloace neinstituionalizate.. Aproape toate definiiile miscarilor sociale subliniaz, n fond, caracterul lor colectiv, de protest sau revendicativ, faptul c vizeaz schimbarea n diverse forme i instane i maniera mai puin convenional de aciune a miscarilor sociale. Aceste miscari nu trebuie asimilate fenomenelor colective explozive de genul protestelor sau revoltelor spontane, care au o durat scurt i sunt de cele mai multe ori foarte slab organizate, fiind, spre deosebire de acestea, operaiuni de durat i, adeseori, foarte sofisticate ca organizare. Aciunile lor urmresc redistribuirea anumitor drepturi sociale materiale, politice sau simbolice ntr-un conflict mai mult sau mai puin deschis cu puterea politic sau cu elita social, n care uzeaz, de obicei, de tactici din afara politicii convenionale. Unul dintre teoreticienii domeniului, Ch. Tilly a definit, de altfel, miscarile sociale ca fiind o form a politicii, dar cu alte mijloace (2004).Unul dintre aceste mijloace este si arta contemporana. Esenta artei contemporane se leaga de ambitiile ei de a da lumii simbolul pe care aceasta il asteapta, ea fiind ancorata in realitate mediatia propusa de aceasta cu politica si societatea creeaza puntea care sa-i permita demersului artistic sa actioneze direct asupra normelor sociale, a dreptului social si asupra simtului civic. Intr-o epoca in care democratiile sunt confruntate cu o criza a reprezentarii, arta deschide noi perspective: fie actioneaza asupra surparii si deteriorarii modelelor sociale care nu functioneaza fie consolideaza un sistem politic democratic, insa indiferent cum, arta contemporana, artistii, activistii si grupurile artistice ajuta socialul.

"Revolutia suntem noi". Joseph Beuys

Unul dintre cei mai importanti sculptori germani din secolul XX. Lucrarile sale sunt sofisticate si necesita o cunostere a starii traite de artist in momentul creatiei. Sfarsitul Secolului Douazeci" este una dintre ultimele lucrari la scara mare ale lui Beuys, contine treizeci de bucati uriase de basalt, fiecare fiind scobita pe alocuri si umpluta cu piatra, clei si lut. A fost asociat pe parcursul carierei sale cu diferite miscari novatoare ale anilor 60, 70 in special cu arta conceptuala si cu miscarea Fluxus. Miscarea Fluxus, nascuta in anul 1961 la New York, a trimis inca din denumirea ei la starea de flux in care se dizolva artele, la faptul ca, prin manifestari ca anti-poezia, anti-muzica etc., totul devine arta, oricine poate deveni un creator. Arta si anti-arta nu se exclud, ci se completeaza reciproc. Implicarea constanta in viata sociala l-a mentinut in centrul atentiei, al scandalului chiar, fapt dezirabil in fond pentru cineva care promoveaza o schimbare radicala a structurii sociale. Organizatia pentru Democratie Directa prin Referendum, pe care el a infiintat-o si a condus-o, a desfasurat o serie de actiuni menite sa duca la constientizarea adevaratelor problemele cu care se confrunta societatea moderna. In conceptia artistului oamenii trebuie invete singuri sa ia puterea in maini la nivel decizional si sa actioneze direct (nu prin vot periodic, ci prin plebiscite si referendumuri organizate in legatura cu cele mai importante probleme) asupra socialului vazut ca materie prima, ca si camp de lucru al fortei creatoare a fiecaruia dintre oameni. Oamenii vor deveni atunci , astfel vor ajunge la . Beuys a revolutionat gandirea artistica, bazandu-se pe axioma "Oricine poate fi artist." Artistul era de parere ca oamenii sunt fiinte creative, in arta, stiinta sau procreere. Persoana si filosofia sa enigmatica, in acelasi timp personala si universala, au facut din el un mentor carismatic. In anul 1974 a organizat o expozitie retrospectiva in care au fost expuse toate desenele sale de pana atunci. A fost unul din liderii miscarii Arte Povera. O colectie din obiectele create de el sunt expuse la Muzeul Darmstadt.

Jean Genet. "Un chant d'amour" (film) si "Dusmanul declarat" (interviuri, eseuri)

Anarhist, exlus de societate, scriitorul francez Jean Genet (nascut la Paris, in 1910) a transfigurat experienta raului si a abjectiei ("aspiratie fundamentala a sfinteniei", G. Bataille) in ceea ce Sartre numeste "adevarul sacru". Autor complex Genet publica romane ("Nostre-Dame des Fleurs", "Miracles de la Rose" sau "Pompes funebres", confesiuni, jurnal ("Jurnalul unui hot") sau teatru ("Cameristele", "Balconul" etc.)Forta narativa a lui Genet rezida in traversarea mai multor registre de exprimare artistica care variaza de la poezia la balet, trcand prin roman, teatru, critica, memorialistica, corespondenta, scrieri politice si eseuri. Rezultatul acestei traversari este unul dublu ce determina pe de o parte, interferarea isolita a genurilor vizitate, pe de alta parte ea permite dezvoltarea une varietati de discursuri, incluzand aici si pe cele artistice si politice. Jean Genet (1910-1986), figura tutelara pentru generatia Beat, pentru miscarile de emancipare ale homosexualilor, a beneficiat de o intrare sulfuroasa pe scena literaturii mondiale. Descoperit de Cocteau si "sanctificat" de Sartre, Genet este unul dintre putinii scriitori francezi care si-au vazut integrala operei publicata la Gallimard nca din timpul vietii. Constient de riscul pe care l reprezinta o mediatizare interesata exclusiv de latura spectaculara a operei sale, Genet a investit rnd pe rnd, cu un talent niciodata dezmintit, toate genurile majore ale literaturii. In acelasi timp, el a reusit sa dezvolte si sa mentina o sensibilitate marcata de preocuparea pentru stringentele lumii."Dusmanul declarat" este modalitatea prin care autorul francez isi explica apartenenta la Partidului Panterelor Negre, un grup radical afro-american, activ n anii 1960-1970 in SUA.Grupajul tematic propus n prezentul volum raspunde principalelor interventii politice ale lui Jean Genet. Daca primele doua serii de texte (Panterele Negre si Palestinienii) se concentreaza n jurul unor tematici ndelung elaborate de autor, textele care figureaza n cea de-a treia serie (Varia) reprezinta un caz aparte. Ele reflecta n mod particular refuzul constant manifestat de Genet de a apartine scenei intelectuale franceze precum si declinarea oricarei apartenente n general.Din partea unui autor care afirma cu cinism ca singurele lucruri care l leaga de Franta snt limba si bucataria, chiar daca intempestive, aceste luari de pozitie fata de politica franceza dau seama de dificultatile asumarii unui exil total, mai ales atunci cnd reperele snt cele oferite de limba ca suport inamovibil. Un alt text (pastrat n rezerva de catre autor) care vine sa ntareasca aceasta convingere si intitulat pur si simplu Fratii Karamazov, este un elogiu adus lui Dostoievski si, n acelasi timp, o ncercare de trasare a unei poetici. Am putea spune ca este pata oarba care circumscrie reflectia politica. Cele trei interviuri retinute n finalul volumului urmaresc echilibrarea ntre cele doua dimensiuni: politica si estetica."Un chant d'amour" este singurul film al lui Jean Genet, altfel un binecunoscut scriitor de cri i scenarii timp de mai bine de 50 ani, multe dintre ele ( mai ales n nceputurile sale), descriind aspecte despre homosexualitate. Filmul pare inspirat de Fireworks-ul lui Kenneth Anger, dar merge mult mai departe, impunndu-se n faa acestuia prin poveste, imagine, expresivitate i muzic.

Taller Popular de Serigrafia.

"Intr-o societate in care diferite categorii ale populatiei trebuiau sa invete sa ramana tacute, sa isi tainuiasca orientarile politice si sa acunda cartile detinute, pentru a nu disparea ei insisi, persecutati de dictatura militara din anii 1970, izbucnirea unei forme concrete de arta stradala care plasa imagini aluzive, cu trimitere la conflictele sociale, pe obiecte pe care prostatarii si trecatorii le puteau purta - tricouri, camasi, pantaloni, a reprezentat o cale care, intr-un fel sau altul, submina cultura autocenzurii. Dincolo de simpla multiplicare a chipului lui Che Guevara, imprimat cu cerneala neagra pe un numar nesfarsit de tricouri rosii, etalarea unei asemenea imagini, care exprima fatis sustinerea revendicarilor sociale contemporane, si expunerea evidenta, direct pe corp, expunerea altor voci, pe care majoritatea mass-media le ignora adesea, reprezenta un gest rar intalnit chiar si in cei 20 de ani de regim politic opresiv. Aducerea acestor materiale imprimate in cadrul cotidian, la locurile de munca, in cartier, in scoli, e un gest de subminare care transmite, explica si, intr-o oarecare masura, stimuleaza in mod pasnic participarea civica. Activitatea artistica utilizata ca mijloc de diseminare a noii imagini politice pe traseele aleatorii urmate de oamenii ce poarta respectivele tricouri da nastere la in semn identitar ori de cate ori cei de la Taller Popular de Serigrafia isi etaleaza masa plina de tricouri imprimate e un indicator al faptului ca, pana la un punct, miscarea care a aparut in 2001 a incercat sa implanteze noi practici sociale si culturale intr-o societate care si-a acceptat cu pasivitate, pentru o perioada foarte lunga de timp, rolul de simplu spectator al destinului colectiv. Cu toate ca sistemul institutional anterior a incercat sa restaureze discursul hegemonic, evidenta nu mai putea fi negata: barierele au fost arse, iar noile forme de sensibilitate si noile idei politice au putut circula in teritoriu sub diverse forme de particpare populara, generata de intalnirile realizate in vara anului 2002" ( extras din "Taller Popular de Serigrafia" catalog al expozitiei "Exploring the return of repression", Pavilion UniCredit, Bucuresti, 2009)

Taller Popular de Serigrafia este un grup social (transformat in grup artistic) din Argentina, foarte vizibil intre anii 2002 -2007.

4. Modul de evaluare:

Evaluarea activitatii studentilor la aceasta disciplina se face pe baza unui eseu (20%), a activitatii seminariale (30%), si a unui colocviu final (50%). Toate aceste activitati sunt obligatorii pentru promovarea examenului.In caz de restanta, nota de la examenul restanta include si componenta de seminar (30%). Daca activitatea prestata de student in cadrul seminariilor nu indeplineste criteriile de promovare a disciplinei, acesta are obligatia repetarii disciplinei in anul universitar urmator.Prin natura disciplinei, este un curs practic care utilizeaza, cu prioritate, metode interactive, dezbateri de caz, prezentarea unor modele, a unor paradigme ideatice, dezbateri de ide.

5. Detalii organizatorice, gestionarea situatiilor exceptionale:

Prezenta studentilor la seminarii este obligatorie in proportie de 75% potrivit Cartei UB.Tentativa de frauda sau frauda (copiat, incercarea de a copia, plagiatul, etc.) se pedepseste cu eliminarea din examen sau, dupa caz, prin exmatriculare. In urma unui plagiat la oricare din examinari (finala, partiala, evaluari la seminar), cel in cauza va fi cazut cu nota 1 (unu).

Redactarea lucrrilor/referatelor

Lucrarile i referatele se predau la termenul stabilit. Orice fel de ntrziere conduce la neluarea n considerare a lucrrii/temei. Lucrrile sunt redactate la calculatorfont: times new roman, 12,spaiere: 1.5 ntre rnduri, margini de 2 cm.

Integritate Academic

Respectarea standardelor de onestitate academic este una dintre cele mai importante norme de conduit pe care o mprtesc membrii Universitatii Bucuresti. Orice preluare a unor idei sau cuvinte ale altor autori fr apreciza acest lucru reprezint furt intelectual sau plagiat.Constituie plagiat:Reproducerea exact n cazul textelor de alt limb dect cea romn chiar i n traducere proprie a cuvintelor unui alt autor dac se omit ghilimelele i referina precisRedarea cu alte cuvinte, altfel spus reformularea n cuvinte proprii, a textului altuia fr a aduga referina precisReformularea i/sau rezumarea ideilor altuia fr a aduga referina precisPlagiatul conduce la excluderea de la examen

6. Bibliografie.

GENET, Jenet , Dusmanul declarat, trad. Bogdan Honorius Micu, Editura Tact, Cluj - Napoca, 2004. RANCIERE, Jacques , Dissensus, on politics and aesthetics, Bloomsbury Academic; Tra edition, London, 2010RAUNIG, Gerald and RAY, Gene Art and Contemporary critical practice, MayFly, 2009, New YorkRANCIERE, Jacques The emancipated spectator, disponibil la http://www.efn.org/~heroux/The-Emancipated-Spectator-.pdfCHOMSKY, Noam ,Media control, Seven Stories Press, New York, 1991.BUTLER, Judith, Gender Trouble, Routledge, Londra, 1990.GROYS, Boris Despre nou, eseu de economie culturala, Editura Ideea, Cluj-Napoca, 2003JAMESON, Fredric ,The political unconscious, Routledge, Londra, 2006.BOURDIEU, Pierre, Regulile artei, trad. Laura Albulescu i Bogdan Ghiu Editura Art, Bucuresti, 2009.GLEIZAL, Jean-Jacques, Arta si politicul, trad. Sanda Oprescu, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1999.RAUNIG, Gerald Art and revolution, Transversal Activism in the long Twentieth Century, Semiotext(e), Los Angeles, 2007.BRADLEY, Will, ESCHE, Charles (eds.), Art and social change, Tate Publishing, Londra, 2007Blake STIMSON, SHOLETTE, Gregory (eds.), Colectivism after Modernism, the art of social imagination after 1945, University of Minnesota Press, Minneapolis, 2003.PETRESCU, Doina (coord.), Altering practices: Feminist politics and poetics of space, Routledge, Londra, 2007.PINTILIE, Ileana "Actionism in Romania during the communist era, Ed. Ideea, Cluj-Napoca, 2002BERNSTEIN SYCAMORE, Mattilda (ed.), That's revolting! Queer strategies for resisting assimilation, Soft Skull Press, New York, 2008.CHAZEL, Francois "Miscarile sociale", in R. Boudon (ed.) Tratat de sociologie, trad. delia Vasiliu si Anca Ene Bucuresti, Humanitas, 2006, 676 pag.TILLY, Charles , Social movements, 1768-2004, Paradigm Publishers, Boulder, CO, 2004.

www.ubuweb.com www.pavilionmagazine.org www.ideea.ro