Morning, Noon & Night

by Sidney Sheldon

© copyright 1995 byThe Sidney Sheldon Family Limited Partnership

©copyright 1995 by Editura MIRÓN

Sheldon ta

(Oimineatsaj(apfhtz shi seara

Toate drepturile rezervate Editurii MIRON.

Sidney

nici o parte a acestei cartsi nu poate fireprodusa sau transmisa sub nici o forma shi prin nici un fel de mijloc - electronic sau mecanic -inclusiv prin fotocopiere,inregistrare magnetica sau prin alt sistem de stocare shi redare a informatsiei, fara permisiunea scrisa a Editorului.

- SHtitsi ca sintem urmaritsi, domnule Stanford? ilintreba Dmitri. - Da. Fusese conshtient de acest lucru in ultimele

douazeci shi patru de ore. Cei doi barbatsi shi femeia erau imbracatsi obishnuit,in incercarea de a se amesteca printre turishtii care

se plimbau pe strazi, in aerul proaspat al diminetsii.Dar era foarte greu sa nu fii recunoscut intr-un orashmic cum era St. Paul-de-Vence.

Harry Stanford fusese primul ca.re-i observase,pentru ca erau prea obishnuitsi shi se straduiau preamult sa nu se uite in directsia lui. Oriunde se ducea,

8

unul dintre ei ii era in preajma. Harry Stanford era shi foarte ushor de urmarit. Avea aproape un metru nouazeci, un profil aristo-; cratic shi o coama de par alb care-i depashea destul de mult gulerul camashii. Era insotsit de o bruneta izbitor de frumoasa, tinara, shi de Dmitri Kaminsky, bodyguard-ul lui, un tinar inalt, voinic shi puternic ca un taur. Le-ar fi shi greu sa ne piarda din ochi, se gindi Stanford. SHtia cine-i trimisese shi de ce. Simtsea pericolul iminent. invatsase cu multsi ani in urma sa se increa- da in instinctele lui. Intuitsia shi instinctul ii fusesera de mare ajutor shi-l facusera sa devina unul din cei mai bogatsi oameni din lume. Revista Forbes estimase averea lui la shase miliarde de dolari, in timp ce Fortune 500 apreciase ca era de shapte miliarde. The Wall Street Journal, Barron's shi Finan- cial Times publicasera toate cite. un articol despre el, incercind sa-i explice magia shi inegalabilul simts al momentului, care il ajutasera sa creeze corporatsia Stanford Enterprises. insa nici unul nu reushise pe deplin.

Erau de acord in privintsa unui singur lucru: energia lui inepuizabila. Era neobosit. Filozofia lui era simpla: o zi in care n-ai incheiat o afacere e o zi pierduta. ii hartsuia pe adversarii lui, pe salariatsi, pe totsi cei care veneau in contact cu el. Era unfenomen, mai puternic chiar decit viatsa insashi. Seconsidera un om religios. Credea in Dumnezeu,Iar acel Dumnezeu care, credea el, voia ca el safie bogat shi sa se bucure de succes, shi ca totsidushmanii lui sa moara.

Harry Stanford era o persoana publica, iarpresa shtia totul despre el. Dar Harry Stanford

era shi o persoana particulara, despre care presanu shtia nimic. Scrisesera cu totsii despre charisma lui, despre stilul lui luxos de viatsa, despre avionul particular shi iahtul lui, despre reshedintsele legendare din Hobe Sound, Maroc, Long Island, Londra, sudul Frantsei shi, bineintseles, Rose Hill, in Black Bay, Boston. Dar adevaratul Harry Stanford raminea o

enigma. - Unde mergem? intreba femeia. Era prea preocupat ca sa-i raspunda. Perechea de pe celalalt trotuar folosea un foc incrucishat: se schimbau din nou partenerii. Odata cu simtsul pe- ricolului, Stanford simtsi o minie profunda. ii invada- sera intimitatea. indraznisera sa-l urmareasca pina 'ici, in raiul lui secret, unde se ascundea de restul

■mii.

St. Paul-de-Vence e o ashezare pitoreasca, me- dievala, situata in virful Alpilor maritimi, intre Cannes shi Nisa. E inconjurat de o privelishte incintatoare, spectaculoasa: dealuri shi vai acoperite de flori sal- batice, orhidee shi paduri de pini. Satul, un amalgam de studiouri ale pictorilor, galerii shi magazine cu antichitatsi, este un magnet care atrage turishti din lumea intreaga.

Harry Stanford shi insotsitorii lui pornira pe Rue Grande.

Stanford se intoarse spre femeie. - Sophia, itsi plac muzeele? - Da, caro. Era dornica sa-i fie pe plac. Nu mai cunoscuse pe nimeni ca Harry Stanford. De-abia ashtept sa le povestesc prietenelor mele despre el.

6

8 Nu credeam ca mai am ceva de invatsat despre sex, dar, Doamne, e atit de inventiv! E magnific! Sint extenuata!

Au pornit-o in sus, pe deal, spre muzeul de arta Fondation Maeght, unde au admirat colectsiile de tablouri apartsinind lui Bonnard, Chagall shi ale altor pictori contemporani. Cind Harry Stanford se uita intimplator in urma, o observa pe femeie la celalalt capat al galeriei, privind un Miro. Stanford se intoarse spre Sophia. - TSi-e foame?

- Da. Daca tsi-e shi tsie. Nu trebuie sa fiu preainsistenta.

- Bine. Vom lua masa la La Colombe D'or. La Colombe D'or era unul din restaurantele pre-ferate ale lui Stanford, amenajat intr-o casa con-struita in secolul al XVI-lea, la intrarea in parteaveche a orashelului. Stanford shi Sophia stateau la o

masa in gradina, linga piscina. Prince, ciobanescul german al lui Stanford, stateala picioarele lui, mereu la pinda. Oriunde mergeaStanford, era shi Prince. Se zvonea ca la comandalui Harry Stanford animalul putea sfishia gitul cuiva.Dar nimeni nu-shi dorea sa verifice autenticitatea

acestui zvon. Dmitri statea singur la o masa de linga intrare,observindu-i foarte atent pe totsi cei care intrau shi

iesheau. Stanford se intoarse spre Sophia. - Sa comand eu pentru tine, draga mea?

- Te rog. Harry Stanford se mindrea cu faptul ca era un mare cunoscator al mincarurilor fine. Comanda sa- lata verde shi fricassâ de lotte. in timp ce erau servitsi, Danielle Roux, proprie- tara restaurantului, se apropie zimbind de masa lor. - Bonjour. Va simtsitsi bine la noi, domnule Stan-

ford?

- Minunat, madame Roux. SHi asha avea sa fie shi in continuare. Sint nishte pigmei, care incearca sa doboare un uriash. Dar vor fi dezamagitsi crunt. Sophia zise: - N-am mai fost niciodata aici. E atit de frumos! Stanford ishi concentra atentsia asupra femeii de linga el. Dmitri o agatsase pentru el, la Nisa, cu o zi

inainte.

- Domnule Stanford, v-am adus pe cineva. - Ai avut vreo problema? il intrebase Stan- ford.

- Nici una. O vazuse in holul hotelului Negresco shi se apro- piase de ea.

- Scuzatsi-ma, vorbitsi engleza? - Da. Avea un ushor accent italian. - Tipul pentru care lucrez eu ar vrea sa luatsi masa cu el.

Fusese indignata. - Nu sint o puttana! Sint actritsa, zisese ea. De fapt, avusese un rol de numai doua replici intr-un film al lui Giuseppe Tornatore. De ce-ash lua masa cu un strain? Dmitri scosese din buzunar un teanc de hirtii de o suta de dolari. ii dadu cinci hirtii. - Prietenul meu este foarte generos. Are un iaht, dar se simte singur. Urmarise cum expresia ei trecea de la indignare la curiozitate, apoi se trans- formase in interes. - De fapt, se intimpla ca acum sa fiu intre douafilmari. Zimbi. Ce rau ar fi dac-ash lua totushi masa cuprietenul tau?

- E perfect. Va fi incintat. -Undee? - La St. Paul-de-Vence.

7

8

Dmitri alesese bine. Era italianca. Pina in treizecido ani. Senzuala ca o pisica. Bine facuta. Privind-o

mal bine, Harry Stanford lua pe loc o hotarire. - itsi place sa calatoreshti, Sophia? - Ador sa calatoresc. - Bine. Vom pleca intr-o scurta excursie. Scu-

Za-ma o clipa. Sophia il urmari intrind in restaurant shi indrep-inidu-se spre cabina telefonica. - Ash vrea sa trimit un mesaj echipajului iahtuluiBlue Skies. Whisky bravo lima noua opt zero...

Conversatsia dura cinci minute. Cind Stanfordtermina ce avea de spus, forma numarul aero-portului din Nisa. Dar discutsia dura mult mai putsinde asta-data. Apoi i se adresa lui Dmitri, care ieshi in graba dinrestaurant. Se reintoarse la Sophia. - Eshti gata? -Da. - Hai sa ne plimbam. Avea nevoie de timp ca saelaboreze un plan.

Era o zi perfecta. Riuri de lumina argintie se

revarsau peste orash. S-au plimbat pe Rué Grande, au trecut debiserica shi s-au oprit la boulangerie, ca sa cumperepiine proaspata. Cind au ieshit afara, unul din cei treiurmaritori era in fatsa bisericii shi se prefacea c-o

studia. Ca shi Dmitri. Harry Stanford ii intinse piinea Sophiei. - Ce-ar fi sa o duci tu inauntru? Vin shi eu in

citeva minute. - Bine. Zimbi shi-i shopti. Sa te grabeshti, caro. Stanford o privi cum se indeparta, apoi i se

adresa lui Dmitri.

- Ce-ai aflat? - Femeia shi unul dintre tipi stau la Le Hameau. Harry Stanford cunoshtea hotelul." - SHi celalalt? - La Le Mas d'Artigny. Ce vretsi sa fac cu ei,

domnule? - Nimic. Am sa ma ocup eu de ei.

Vila lui Harry Stanford era situata pe Rue de Casette, linga primarie. Era o casa cu cinci etaje, din pietre shi alabastru. La subsol erau garajul shi pivnitsa in care se pastrau vinurile. O scara de mar- mura ducea spre dormitoare, spre birou shi terasa. intreaga casa era mobilata cu antichitatsi frantsuzeshti shi plina de flori.

Cind Stanford se intoarse la vila, Sophia il

ashtepta in dormitor. Era goala. - Ce-a durat atit, ii shopti. Ca sa supravietsuiasca intre doua filmari, SophiaMatteo facea rost de bani ca call-girl. Se obishnuisesa se prefaca ca ajungea la orgasm ca sa-shi satis-faca clientsii, dar cu tipul de acum, n-avea nevoie sase mai prefaca. Era nesatul,' iar ea reushea sa ajun-ga la apogeu de citeva ori consecutiv, pina cindcadeau inapoi in pat, epuizatsi. Sophia il imbratsishashi-i murmura fericita:

- Ash putea sta aici o veshnicie, caro. Ash vrea sa se fi putut, se gindi Stanford.

Au luat cina la Le Cafe de la Place, in Piaza du General-de-Gaulle, la intrarea in sat. Masa a fost delicioasa, iar pentru Stanford pericolul prezent ii adauga un condiment in plus mincarii.

8

8 Cind au terminat, s-au reintors la vila. Stanford mergea foarte incet, asigurindu-se ca urmaritorii nu-l scapau din ochi. La ora unu noaptea, barbatul care supraveghea casa vazu cum luminile se stingeau una cite una.Vila se cufunda in intuneric. La ora patru shi jumatate dimineatsa, Harry Stan-ford intra in camera de oaspetsi, unde dormeaSophia. O scutura cu blindetse. - Sophia...? Ea deschise ochii shi-l privi, zimbind anticipativ.Apoi se incrunta. Ei era complet imbracat. Se ridicadin pat. - S-a intimplat ceva? - Nu, draga mea. Totul este in ordine. Ai spusca-tsi place foarte mult sa calatoreshti. Vom face oscurta excursie. Ea se trezise complet.

- La ora asta? - Da. Dar nu trebuie sa facem zgomot. Haide,

repede. Cincisprezece minute mai tirziu, Harry Stanford, Sophia, Dmitri shi Prince coborau in garaj, unde-i ashtepta un Renault maro. Dmitri deschise precaut usha garajului shi se uita in jur. Strada parea pustie, cu exceptsia mashinii lui Stanford, un Corniche alb, parcat in fatsa casei. - Totul e in regula. Stanford se intoarse spre Sophia. - Acum vom juca un joc. Tu shi cu mine ne vom lasa in jos, pe bancheta din spate. Ochii ei semahra de uimire.

- De ce? - Ma urmaresc unii din rivalii mei in afaceri. Sint pe cale sa inchei o afacere importanta, iar ei in-

cearca sa mi-o ia inainte. Daca se intimpla asha, voi

pierde multsi bani. - intseleg, zise Sophia. N-avea nici cea mai mica idee despre ce voia el sa spuna. Cinci minute mai tirziu iesheau in graba din sat, indreptindu-se spre Nisa. Un barbat ashezat pe o banca vazu Renault-u\ maron. La volan era Dmitri Kaminsky, iar linga el statea Prince, Barbatul lua grabit un telefon celular shi forma un numar. - S-ar putea sa avem o problema, ii spuse el-femeii.

- Ce fel de problema?

- Un Renault maro tocmai iese din sat. E con- dus de Dmitri Kaminsky. Are shi ciinele cu el. - Stanford nu era in mashina? -Nu.

- Nu cred. Bodyguard-ul lui nu-l lasa singur oaptea, iar ciinele nu-l paraseshte niciodata. - Mashina lui mai e parcata in fatsa casei? intreba elalalt barbat care fusese trimis sa-l urmareasca e Harry Stanford. •

- Da, dar e posibil sa fi schimbat mashinile. - Sau vor sa ne pacaleasca! Suna la aeroport. in citeva minute, aveau legatura cu turnul de ntrol.

- Avionul domnului Stanford? Oui. A sosit cu o ra in urma shi a facut deja plinul. Cinci minute mai tirziu, doi membri ai echipei de praveghere erau in drum spre aeroport, in timp cel de-al treilea tsinea in continuare sub obser- tsle vila intunecata.

in timp ce Renault-u\ maroniu trecea prin La ■Ile-sur-Loup, Stanford se ridica de pe bancheta

9

pe care statuse intins. ^wic,\ - Te potsi ridica si tu, acum, ii spuse el Sophie..Se intoarse spre Dmitri. Aeroportul din Nisa. Ra-

pid.

O jumatate de ora mai tirziu, pe aeroportul dinNisa, un Boeing 727 rula spre punctul de decolare.Cocotsat in turnul lui, controlorul de trafic spuse: - Sint tare grabitsi. E a treia oara cind cer per-misiunea de a decola.

- A! cui e avionul?

-Harry Stanford. Regele Midas in persoana. - ii e probabil teama sa nu rateze vreun milion-doua.

Controlorul dirija un Learjet care tocmai cjecola,apoi lua microfonul.

- Catre Boieng-u\ opt-noua-cinci. Aici turnul decontrol. Putetsi decola. Pista este libera. O clipa mai tirziu, avionul imens se ridica spreinaltsimile cerului plumburiu al diminetsii. Copilotul vorbi in microfon: - Aici Boeing opt-noua-cinci. Urcam la trei mii,curs shapte-zero. Se intoarse spre pilot. Uau! Ba-trinul Stanford era nerabdator sa ne.vada in aer,

nu-i asha? Pilotul ridica din umeri. - Nu este treaba noastra sa ne punem intrebari. Ci sa executam ceea ce ni se spune. Ce face? Copilotul se ridica shi privi in cabina. - Se odihneshte.

Din mashina, au telefonat la aeroport. - Avionul domnului Stanford... Mai este la sol? - Non, monsieur. Tocmai a decolat. - SHtitsi incotro se indreapta?

- Bineintseles. - incotro?

-J.F.K. - Multsumesc. Se intoarse spre insotsitorul lui. -Aeroportul Kennedy. Vom trimite pe cineva sa-i ash- tepte acolo.

Cind Renault-u\ trecu de Monte Carlo, indrep- tindu-se in mare viteza spre granitsa italiana, Harry

Stanford zise: - Eshti sigur ca nu mai sintem urmaritsi? - Foarte sigur, domnule. Ne-au pierdut urma. - Bine. Stanford se sprijini de spatar shi se relaxa. N-avea de ce sa-shi mai faca griji. Probabil ca acum urmareau avionul. Revazu intreaga situatsie cu ochii mintsii. Se punea problema a ce anume shtiau shi de cind. Erau ca nishte shacali care urmaresc leul, sperind sa-l doboare. Harry Stanford zimbi. il sub- estimasera. Altsii, care facusera aceeashi gresheala, platisera scump. Cineva avea sa plateasca shi de data asta. El era Harry Stanford, omul de incredere al regilor shi preshedintsilor, suficient de bogat shi de puternic ca sa creeze sau sa distruga economiile a douasprezece state.

Avionul survola Marsilia. Pilotul vorbi in micro- fon.

- Marsilia, sintem Boeing opt-noua-cinci, urcam de la nivelul unu-noua-zero la doi-trei-zero. - Receptsionat.

Renault-u\ a intrat in San Remo la scurt timp dupa rasaritul soarelui. Harry Stanford avea amintiri frumoase despre orash; acesta, insa, se schimbase drastic. El ishi amintea de vremurile cind era un orash elegant, cu restaurante shi hoteluri de mina-ntii, cu un cazino unde cravata neagra era obligatorie shi unde averi imense se cishtigau shise pierdeau intr-o seara. Acum era acaparat deturishti shi patroni in camashi cu mineca scurta shi cugura mare.

Automobilul se apropia de portul situat la doua-sprezece mile de granitsa franco-italiana. - Unde mergem? intrebase Dmitri. - Porto Communale, indicase Stanford. SHi cu cifvom intilni mai putsina lume, cu atit mai bine.

- Da, domnule. Citeva minute mai tirziu, Renault-u\ tragea lin-ga Blue Skies, un iaht elegant de cincizeci shi patrumetri lungime. Capitanul Vacarro shi echipajul al-catuit din doisprezece oameni erau aliniatsi pe

punte. - Buna dimineatsa, signor Stanford, zise capi-

tanul. Sa va iau bagajele shi...

- N-am bagaj. Sa mergem.

- Da, domnule. - Stai putsin. Stanford studia echipajul. Se in- crunta. Tipul din capat. E nou, nu-i asha? - Da, domnule. Unul din baietsii noshtri s-a imbolnavit shi a ramas la Capri. L-am luat pe el. E

foarte... - Scapa de el, porunci Stanford. CapitanuLil privi, uimit. - Sa... - Plateshte-I. SHi sa plecam de aici. Capitanul Vacarro dadu din cap. - Da, domnule. Privind in jur, Harry Stanford se simtsi cuprins de o presimtsire rea. Era atit de vie, de aproape, incit o putea atinge. Nu voia sa aiba un strain in preajma.Capitanul Vacarro shi intregul echipaj se aflau in sluj-ba lui de ani intregi. Putea sa aiba incredere in ei.Se intoarse sa se uite la fata. O agatsase Dmitri,absolut la intimplare. Nici un pericol, deci. Iar Dmitri,credinciosul lui bodyguard, ii salvase viatsa de nenu-marate ori. Stanford il privi. - Sa stai linga mine. - Da, domnule.

Stanford o lua pe Sophia de brats. - Sa mergem, draga mea. .

Dmitri Kaminsky ramase pe punte, urmarind echipajul care se pregatea de plecare. Cerceta . cu atentsie portul, dar nu observa nimic alarmant. La acea ora a diminetsii era linishte. Generatoarele imense ale iahtului revenira la viatsa. Capitanul se apropie de Harry Stanford. - N-atsi spus incotro ne indreptam, signor Stan- ford.

- Nu, n-am spus. E adevarat, capitane. Se gindi o clipa. Portofino.

- Da, domnule. - Apropo, nu vreau sa transmitsi nici un fel desemnale prin radio. Tacere absoluta. Capitanul Vacarro se incrunta. - Tacere? Bine, domnule, dar daca... - Nu-tsi face probleme. Asculta-ma. Vreau canimeni sa nu foloseasca telefonul celular. - Bine, domnule. Ancoram in Portofino? - Am sa te anunts eu, capitane.

Harry Stanford o lua pe Sophia sa faca un tur aliahtului. Era una din comorile lui cele mai de pretsshi-i facea placere sa o prezinte. Vasul itsi taia res-

piratsia. Avea un apartament luxos, cu o camera dezi shi birou. Biroul era spatsios shi mobilat confortabil,cu o canapea, citeva scaune shi un birou, in spatele

caruia era suficienta aparatura ca sa conduci unorash. Pe unu! din peretsi era o imensa harta elec-tronica pe care se mishca o barca miniaturala, in-dicind pozitsia iahtului. Ushile glisante se deschideauspre o veranda exterioara, cu shezlonguri shi o masacu patru scaune, strajuita de o balustrada din lemnde teck. in zilele frumoase, Stanford obishnuia sa iamicul dejun pe punte.

Erau shase camere de oaspetsi, fiecare cu vitralii,tapet pictat manual shi baie cu Jacuzzi. Biblioteca,imensa shi ea,, era lucrata in lemn de koa. in sufragerie puteau lua masa shaisprezece mu-safiri. O sala complet echipata cu aparate de intre-tsinere se gasea sub punte. Iahtul mai avea o pivnitsashi o sala de proiectsii. Harry Stanford avea una dincele mai mari colectsii de filme pornografice din lu-me. Mobilierul din intreg vasul era de cea mai bunacalitate, iar tablourile erau demne de orice muzeu.

- Ei, ai vazut cam totul, ii spuse StanfordSophiei cind terminara turul. Restul am sa tsi-l arat

miine.

Ea ramasese inmarmurita.

- N-am mai vazut niciodata asha ceva. E... e ca un orash!

Harry Stanford zimbi vazind-o cit era de entu- ziasmata.

- Steward-ul te va conduce in cabina ta. Fa-te comoda. Eu am ceva de lucru.

Harry Stanford se reintoarse in biroul lui shi privi harta electronica. Blue Skies se indrepta spre nord-est. N-au de unde sa shtie unde sint, se gindi Stanford. Or sa ma ashtepte la JFK. Cind vom ajun- ge la Portofino, ma voi ocupa de toate.

Boeing-u\ primea noi instructsiuni. - Boeing opt-noua-cinci, drumul este liber. - Receptsionat. Se intoarse spre copilot. Totuleste in regula. Pilotul se intinse pe scaun, se ridica shi se duse *spre cabina.

- Ce mai face pasagerul nostru? intreba copi-lotul.

- Mie-mi pare teribil de infometat.

14

- De citeva ori. - Unde este reshedintsa ta? Prea personal.

- O sa-tsi placa la Portofino, Sophia. E foartefrumos.

Capitanul Vacarro se apropie de ei. - Luatsi masa pe punte, signor Stanford? - Nu, vom minca la Splendido. - Foarte bine. Ne pregatim sa ridicam ancoraimediat dupa prinz?

- Nu cred. Hai sha ne bucuram de frumusetsealocului.

Capitanul Vacarro ii privi uimit. Harry Stanfordputea sa pretinda ca era foarte grabit, pentru ca inmomentul urmator sa para ca avea tot timpul dinlume. SHi nici un fel de legaturi radio? Nu mai auziseuna ca asta. Pazzo.

15 Riviera italiana se intinde in semicerc de la granitsa franco-italiana spre Genoa, apoi se continua' in jos, spre golful La Spezia. Frumoasa panglica a coastei shi apele lui stralucitoare adapostesc portu- rile Portofino, Vernazza, shi mai departe Elba, Sar-

dinia shi Corsica. Blue Skies se apropia de Portofino care, chiar shi de la acea distantsa, era o privelishte impresionanta. Dealurile erau acoperite de maslini, pini, chiparoshi shi palmieri. Harry Stanford, Sophia shi Dmitri stateau pe punte. - Ai venit deseori la Portofino? intreba Sophia.

Portul era incintator, cu o varietate de magazineshi restaurante pe tot drumul ce ducea spre deal.Vreo douasprezece barci de pescuit fusesera trasepe plaja.

Stanford se intoarse spre Sophia. - Vom lua masa la hotelul din virful dealului. Areo privelishte minunata. ii facu semn unui taxi. Du-tetu inainte, iar eu voi veni peste citeva minute. ii

intinse citeva lire. - Foarte bine, caro. O urmari cu .privirea in timp ce se indeparta,

apoi se intoarse spre Dmitri. - Trebuie sa dau un telefon. Dar nu de pe iaht, se gindi Dmitri. Cei doi barbatsi se indreptara spre cabinele tele-fonice de pe chei. Dmitri il urmari pe Stanford intimp ce intra intr-una din ele. Ridica receptorul shiintroduse o moneda. - Ash dori sa vorbesc cu cineva de la UnionBank of Switzerland, Geneva. O femeie se apropie de cabina telefonica ala-turata. Dmitri se posta in fatsa ei blocindu-i tre-cerea. - Scuzatsi-ma, spuse ea. Eu... - Ashtept un telefon. Ea il privi surprinsa. - Oh. Se uita plina de sperantsa la cabina in careera Stanford. - Daca ash fi in locul dumneavoastra, eu n-ashashtepta, mormai Dmitri. Va avea o convorbire foartelunga. Femeia ridica din umeri shi se indeparta. - Alo, Peter. Avem o mica problema. Stanfordinchise usha cabinei. Vorbea foarte repede, iar Dmitrinu auzea nimic din ce spunea. Sfirshind conversatsia,Stanford puse receptorul la loc shi deschise usha. - Totul este in regula, domnule Stanford? in-treba Dmitri.

16 - Hai sa mincam.

Splendido este giuvaerul lui Portofino, un hotelcu o panorama minunata a golfului de la poaleledealului. Hotelul primeshte numai clientsi foarte bogatsishi ishi apara cu strashnicie aceasta reputatsie. HarryStanford shi Sophia luau masa pe terasa. - Sa comand eu pentru tine? o intreba Stan-ford. Au aici nishte specialitatsi care cred ca or sa-tsiplaca.

- Te rog, zise Sophia.

Stanford comanda trenette al pesto, friptura devitsel shi focaccia, vestita piine sarata a regiunii. - SHi adu-ne o sticla de vin din recolta Schram'88. Se intoarse spre Sophia. A primit medalia deaur la concursul internatsional de vinuri de la Lon-dra. Eu sint proprietarul viei. Ea zimbi.

- Ce norocos eshti.

Dar norocul nu avea nici o legatura cu asta. - Sint de parere ca barbatul este menit sa sa-vureze toate deliciile care se afla pe acest pamint. iilua mina in mina lui. SHi multe altele. - Eshti un barbat nemaipomenit.

- Multsumesc. Se simtsea excitat cind femeile frumoase iladmirau. Cea de acum ar fi putut sa-i fie fiica, iar

acest lucru il excita shi mai mult. Cind terminara masa, Stanford o privi pe Sophia

shi-i facu cu ochiul. - Hai sa ne intoarcem la iaht.

-Oh, da!

Harry Stanford era un amant pasionat shi expe-rimentat. Ego-ul lui imens il facea sa fie mai preocu-pat de satisfacerea femeii decit de propria-i satisfactsie.SHtia cum sa excite o femeie shi-shi orchestra actuldragostei intr-o simfonie senzuala, care le facea peiubitele lui sa atinga culmi pe care nici nu le ba-

nuisera vreodata. SHi-au petrecut dupa-amiaza in apartamentul iuiStanford, iar cind au terminat sa faca dragoste,Sophia era extenuata. Harry Stanford se imbraca shiieshi pe punte sa vorbeasca cu capitanul Vacarro. - Doritsi sa mergem in Sardinia, signor Stanford?il intreba acesta. - Hai sa ne oprim mai intii la Elba. - Foarte bine, domnule. Totul este satisfa-

cator? - Da, zise Stanford. Absolut satisfacator. Sesimtsea din nou excitat. Se intoarse in camera, la

17Sophia. Au ajuns la Elba in dupa-amiaza urmatoare shiau ancorat la Portoferraio.

in clipa in care Boeing-u\ intra in spatsiul aerianal Americii, pilotul lua legatura cu solul.

- New York Center, sintem Boeing 895 shi dorimsa coborim de la nivel doi-shase-zero la nivel doi-patru-zero.

Se auzi vocea celui de la New York Center. - Receptsionat. Liber la doi-patru-zero, directsiaJFK.

Din spatele avionului se auzi un miriit.

- Ushor, Prince. Lasa-ma sa-tsi pun centura.

Cind avionul ateriza, il ashteptau patru oameni.Se ashezasera in puncte diferite ca sa vada totsipasagerii care coborau din avion. Au ashteptat ojumatate de ora. Unicul pasager era un ciobanescgerman.

Portoferraio este principalul centru comercialal Elbei. Strazile sint ticsite de magazine elegante,sofisticate, iar in apropierea portului cladirile con-

struite in secolul al XVIII-lea sint protejate de cita-dela construita in secolul al XVI-lea de duceleFlorentsei.

Harry Stanford vizitase insula de nenumaratebri shi, intr-un fel ciudat, se simtsea ca acasa. Doarera locul in care Napoleon Bonaparte fusese trimisin exil.

- Vom vizita casa lui Napoleon, ii spuse elSophiei. Ne intilnim acolo. Se intoarse spre Dmitri.Du-o la Villadei Mul ini. - Da, domnule.

Stanford ii privi cum se indepartau. Se uitala ceas. Timpul trecuse cu repeziciune. Avionultrebuie sa fi aterizat deja pe aeroportul Kennedy. Iarcind aveau sa afle ca nu era la bordul lui, urmarirea

avea sa reinceapa. Le va trebui ceva timp sa-mi iaurma, se gindi Stanford. Pina atunci insa toate vor firezolvate.

Intra intr-o cabina telefonica. • - Ash dori o convorbire cu Londra. Banca Bar-clays. Unu-shapte- unu...

O jumatate de ora mai tirziu o conducea inapoiin port pe Sophia.

- Urca pe vas, ii spuse Stanford. Mai am untelefon de dat.

18 Ea il privi indreptindu-se spre cabina telefonicade la capatul docului. De ce n-o folosi oare tele-fonul de pe iaht? se intreba Sophia. in cabina telefonica Harry Stanford spunea: - Banca Sumitomo din Tokio, va rog. Cincisprezece minute mai tirziu, cind se intoarsepe iaht, era furios. - Ancoram aici pentru la noapte? intreba capi-tanul Vacarro. - Da! Nu! Pornim spre Sardinia. Acum!

. Costa Smeralda din Sardinia este una dintrecele mai luxoase regiuni de pe coasta Mediteranei.Orashelul Porto Cervo este un paradis al celor bo-gatsi, majoritatea vilelor fiind construite de Aly Khan. Primul lucru pe care l-a facut Harry Stanfordcind a ancorat a fost sa se indrepte spre o cabina

telefonica. ______ Dmitri il urma indeaproape. - Doresc o convorbire cu Banca d'ltalia din Ro-ma... Usha cabinei se inchise. Conversatsia dura aproape o jumatate de ora.Cind Stanford ieshi din cabina era intunecat la fatsa.Dmitri se intreba ce se intimpla oare.

Stanford shi Sophia au luat masa pe plaja LisciadiVacca. Stanford comanda pentru amindoi. - Vom incepe cu malloreddus, apoi vom con-tinua cu porceddu. Ca vin, vom bea Vernaccia, iarpentru desert, doua portsii de sebadas. - Bene, signor. Ospatarul se indeparta impre-sionat, in timp ce Stanford se intorcea sa stea devorba cu Sophia, inima ii tresari cu putere. Doi bar-batsi, ashezatsi la o masa linga intrarea in restaurant, ilstudiau. Erau imbracatsi in costume inchise la culoare, in ciuda soarelui stralucitor. Nici macar nu-shidadeau silintsa sa se prefaca a fi turishti. Mi-au luatoare urma sau sint pur shi simplu nishte straini? Tre-buie sa am grija ca imaginatsia sa nu mi-o ia razna,se gindi Stanford.

- Nu te-am mai intrebat pina acum, zise Sophia.Ce fel de afaceri faci?

Stanford o studie. Era reconfortant sa fie incompania cuiva care nu shtia nimic despre el. - M-am retras, ii spuse. Calatoresc in jurul lumiishi ma distrez.

- Doar tu? Vocea ei era incarcata de simpatie.Cred ca te simtsi foarte singur. Se stradui din rasputeri sa nu rida in hohote. - Asha e. Ma bucur ca eshti aici, cu mine. Ea il lua de mina.

19 - SHi eu, caro.

Cu coada ochiului, Stanford ii urmari pe cei doiplecind.

Cind au terminat de mincat, Stanford, Sophia shiDmitri s-au intors in orash.

Stanford intra in prima cabina telefonica. - Crédit Lyonnais, Paris... Privindu-I, Sophia i se adresa lui Dmitri. - E un om minunat, nu-i asha? - Nu mai e altul ca el. - Lucrezi de mult pentru el?

- De doi ani, zise Dmitri. - Eshti norocos. - SHtiu. Dmitri se indeparta shi se posta in fatsa cabineitelefonice. il auzi pe Stanford spunind:

- René? SHtii de ce te sun.... Da... Da... Faci astapentru mine?... Minunat! Rasufla ushurat. Nu...Nu aici. Hai sa ne intilnim in Corsica. Perfect. Dupaintilnirea noastra ma pot intoarce direct acasa. Mul-

tsumesc, René. Stanford lasa jos receptorul. Ramase un mo-.ment pe ginduri, apoi zimbi shi forma un numar dinBoston. Raspunse secretara. - Biroul domnului Fitzgerald. - Aici este Harry Stanford. Vreau sa vorbesc

cu el. - Oh, domnule Stanford. imi pare rau, domnul

Fitzgerald este in vacantsa. Nu va poate fi de folosaltcineva? - Nu. Sint in drum spre America. Spune-i cavreau sa ne intilnim in Boston, la Rose Hill, luni laora noua. Spune-i sa aduca o copie a testamentuluimeu shi un notar. -Am sa incerc sa... - Nu incerca. Fa-o, draga mea. Puse receptorul

36 37

in furca. Cind ieshi din cabina, vocea ii era din noucalma. Trebuie sa ma ocup de o mica afacere, So-

phia. Du-te la hotelul Pitrizza shi ashteapta-ma acolo. - Bine, zise ea. Sa nu intirzii prea mult.

- Nu. Cei doi barbatsi o privira cum se indeparta. - Hai sa ne intoarcem la iaht, ii spuse Stanford

lui Dmitri. Plecam. Dmitri se uita la el surprins.

- SHi cu ea...? - Las' ca gaseshte ea drumul inapoi.Vreau sa aranjezi sa ne ia un elicopter din Corsicashi sa ne duca la Neapole. Foloseshte telefonul de pechei. - Da, domnule. Dmitri Kaminsky se indrepta spre chei shi intra in

cabina telefonica. Douazeci de minute mai tirziu, Blue Skies ridi-

case ancora.

Cind s-au intors la Blue Skies, Harry Stanfords-a indreptat direct spre capitanul Vacarro. - Ne indreptam spre Corsica, zise el. Acum. - Tocmai am ascultat buletinul meteo, signorStanford. Pe acolo e furtuna. Ar fi mai bine saashteptam shi... - Vreau sa plecam acum, capitane. Capitanul Vacarro ezita. - Va fi o calatorie foarte dura, domnule. Dincauza lui libeccio - vintul care bate din sud-vest.Marea este foarte agitata. - Nu-mi pasa. intilnirea din Corsica avea sa-irezolve toate problemele. Se intoarse spre Dmitri.

22

Idolul lui era Dan Quayle, al carui nume ilpomenea adesea.

- Nu-mi pasa ce spui tu despre Quayle, dar eleste singurul politician de certa valoare. Familia -asta e totul. Fara familie aceasta tsara ar fi 6 ruina.Totsi pushtii aceshtia care traiesc impreuna fara sa fiecasatoritsi, shi mai au shi copii. Este shocant. Nu-i demirare ca se comit atitea crime. Daca Dan Quayle

va candida vreodata pentru postul de preshedinte,va avea cu sigurantsa votul meu. Era rushinos, segindi el, ca nu putea vota din cauza unei legiprosteshti. Dar n-avea importantsa. Avea sa-l sustsinape Quayle pina la capat. Avea patru copii: Billy, de opt ani shi trei fete:Amy, Clarissa shi Susan, de zece, doisprezece shirespectiv paisprezece ani. Erau nishte copii minunatsishi cea mai mare bucurie a lui era sa-shi petreacatimpul alaturi de ei. Weekend-urile le erau dedicatein totalitate. Le facea friptura la gratarul din curte, sejuca cu ei, ii ducea la film sau la meciuri shi ii ajutasa-shi faca temele. Totsi pushtii din vecinatate il ado-rau. Le repara bicicletele shi jucariile shi ii invita lapicnicuri impreuna cu copiii lui. Cu totsii ii spuneauPapa.

Era o dimineatsa insorita de simbata, iar elurmarea un meci de baseball. Era o zi perfecta, caintr-o fotografie; nori pufoshi pluteau pe cer iar vintuladia blind. Baietselul lui, Billy, era la balon, parindfoarte matur shi profesional in uniforma celor de laLittle League. Cele trei fete ale lui Papa shi sotsia lui

23erau alaturi. Mai bine decit atit nu se poate, se

gindi el bucuros. De ce nu pot oare toate familiilesa fie ca a noastra?

Scorul era foarte strins, iar Billy avea lovituradecisiva. Papa incepu sa strige incurajator: - Pe ei, Billy!

Billy ashtepta pasa care veni insa prea jos. Rata.Repriza se terminase. incepura sa se auda mur-mure shi ovatsii din partea parintsilor shi a prietenilor.Billy ramase pe loc cu inima strinsa, urmarind cumechipele ishi schimbau locurile in teren. Papa iistriga:

- E in regula, fiule. Ai sa reusheshti data viitoare". Billy se fortsa sa-i zimbeasca.

John Cotton, antrenorul echipei, il ashtepta. - Ieshi afara, ii spuse. - Dar, domnule Cotton... - Haide, ieshi afara din teren. Tatal lui Billy urmarea scena cu inima ranita. Nupoate face asta, se gindi el. Trebuie sa-i mai deao shansa lui Billy. Va trebui sa stau de vorba cudomnul Cotton shl sa-i explic. Chiar in clipa aceeaincepu sa sune telefonul celular pe care il purta cuel. il lasa sa sune de patru ori inainte sa raspunda.O singura persoana shtia numarul. SHi doar shtie canu-mi place sa fiu deranjat in weekend, ishi spuse elminios.

Ridica antena shi apasa un buton.

-Alo?

Tipul de la celalalt capat vorbi incet, citevaminute in shir. Papa asculta shi dadea din cind in cinddin cap. intr-un final spuse: - Da, intseleg. Am sai ma ocup eu de asta. Pusetelefonul deoparte.

- S-a intimplat ceva, dragul meu? il intrebasotsia.

- Da. Va trebui sa lucrez in weekend-ul acesta.SHi planuisem o ieshire pentru miine. Sotsia lui il lua de mina shi ii spuse intselegatoare: - Nu-tsi face griji. Munca ta este mult maiimportanta. Nu la fel de importanta ca familia, se incapatsina

el. Dan Quayle m-ar fi intseles. il minca mina. incepu sa se scarpine. Ce naibao mai fi shi asta? se intreba. Va trebui sa ma duc laun dermatolog zilele astea.

John Cotton era directorul-adjunct al superma-gazinului din orash. Era un om corpolent de vreocincizeci de ani, care acceptase sa conduca echipashcolii pentru ca shi fiul lui era jucator. Iar echipa lorpierduse in dupa-amiaza aceasta din cauza miculuiBilly. Magazinul se inchisese iar John Cotton era inparcare, indreptindu-se spre mashina, cind un strain

24se apropie de el cu un pachet. - Scuzatsi-ma, domnule Cotton.

-Da? - Am putea sta de vorba o clipa? - Am inchis deja. - Oh, nu e vorba de asta. Voiam sa va vorbescdespre fiul meu Billy. Este foarte suparat ca l-atsi datafara din echipa shi i-atsi spus ca nu va mai jucaniciodata. - Billy este fiul dumitale? imi pare rau chiar shipentru faptul ca a facut parte pina acum din echipa.Nu va fi niciodata un bun jucator. - Nu sintetsi drept, domnule Cotton. il shtiupe Billy. E foarte bun. O sa vedetsi. Cind va juca, simbata viitoare...

- Nu va mai juca simbata. Nu mai face parte din echipa.

- Dar...

- Nici un dar. Asta e. SHi acum, daca nu mai avetsi nimic altceva sa-mi spunetsi... - Ba da. Tatal lui Billy desfacuse pachetul pe care il tsinea in mina, scotsind la iveala o bita de baseball. Uitatsi cu ce a jucat Billy. E toata numai ashchii. Deci nu e drept sa-l pedepsitsi pentru ca... - Asculta, domnule, nu dau doi bani pe ce-mi spui. Fiul dumitale nu mai joaca. Tatal lui Billy ofta nefericit.

- Sintetsi sigur ca n-o sa va razginditsi?

- Nici o shansa. in clipa in care Cotton se intoarse sa descuie portiera, tatal lui Billy ii sparse parbrizul cu bita. Cotton il privi shocat. - Ce naiba faci?

- Ma incalzesc, ii spuse Papa, lovindu-l de data aceasta in genunchi.

John Cotton incepu sa tsipe shi cazu la pamint. - Eshti nebun! Ajutor! Tatal lui Billy ingenunche linga el shi spuse incet: - Daca mai scotsi un sunet itsi nenorocesc shicelalalt genunchi.

Cotton se uita la el, ingrozit. - Daca fiul meu nu va juca simbata viitoare, vaomor shi pe tine shi pe baiatul tau. Clar? Cotton il privi in ochi shi dadu din cap, incercindsa se abtsina sa nu tsipe de durere. - Bun. SHi apropo, n-ash vrea sa se afle nimic.Am prieteni foarte sus pushi. Se uita la ceas. Aveatimp suficient sa prinda avionul urmator cu directsiaBoston. Mina incepu sa-l manince din nou.

Duminica dimineatsa, la ora shapte, imbracat in-tr-un costum elegant shi avind cu el o servieta foartescumpa din piele, el trecu prin Copley Square shiapoi, mai departe, spre Stuart Street. Intra in Bos-

25ton Trust Building shi se apropie de portar. in cladirelucrau sute de oameni. Paznicul n-avea cum sa-l

recunoasca. - Buna dimineatsa, zise el. - Buna dimineatsa, domnule. Va pot ajuta cu

ceva? El ofta. - Nici Dumnezeu nu ma mai ajuta. SHefii meichiar cred ca eu nu am altceva mai bun de facutduminica decit sa ma ocup de treburile altora. - SHtiu cum e, spuse portarul cu intselegere. iiintinse un registru. Vretsi sa semnatsi aici, va rog? El semna shi se indrepta spre lift. Biroul pecare-l cauta era la etajul cinci. Cobori din lift lashase, apoi cobori un etaj pe scari shi intra peculoar. Pe una din ushi era scris Renquist, Renquist& Fitzgerald, avocatsi. Se uita in jur, asigurindu-se caholul era liber, apoi deschise servieta. ii trebuiracinci secunde sa descuie usha. Intra inauntru shi oincuie in urma lui. Camera de primire era mobilata in stil vechi,conservator, potrivit uneia dintre cele mai mari firme

de avocatsi din Boston. Barbatul ramase o clipa ne-mishcat, sa se orienteze, apoi intra direct in inca-perea in care se tsineau dosarele. inauntru erau omultsime de sertare metalice, fiecare cu indicele luialfabetic. incerca sertarul R-S. Era incuiat. Din ser-

vieta scoase o cheie oarba, o pila shi un cleshte. In-troduse cheia in lacash shi o intoarse ushor de o parteshi de alta. Dupa o clipa o scoase shi examina urmelelasate. TSinind cheia cu cleshtele, pili cu grija urmele.in timp ce facea acest lucru, fredona incet, ca pen-tru sine Am sa-mi duc familia in vacantsa. O vacantsaadevarata. Sint convins ca celor mici le va place inHawai.

Reushi sa descuie sertarul shi il trase catre sine.intr-o clipa gasi dosarul pe care-l cauta. Scoase unaparat de fotografiat minuscul din servieta. Zeceminute mai tirziu, terminase. Curatsa cu grija rama-shitsele de otsel de pe podea, incuie sertarul, ieshi pehol, inchise usha biroului shi parasi cladirea.

in aceeashi seara, pe mare, capitanul Vacarro

26intra in cabina lui Harry Stanford. - Signor Stanford... -Da?

Capitanul arata spre harta electronica de pe >

perete.

- Ma tem ca vinturile sint din ce in ce mai pu-ternice. Libeccio s-a concentrat in golful Bonifacio.Sugerez sa ne adapostim intr-un port pina cind... Stanford nu-l mai asculta. - E o nava sigura, iar tu eshti un bun capitan.Sint sigur ca te vei descurca. Capitanul Vacarro ezita.

- Cum zicetsi dumneavoastra, signor. Am sa mastraduiesc. - Sint sigur de asta, capitane. Harry Stanford statea in biroul lui planuindu-shi

strategia. Avea sa se intilneasca cu René in Corsica

shi sa puna totul in ordine. Dupa aceea elicopterulavea sa-l duca la Neapole, de unde urma sa inchi-

rieze un avion spre Boston. Totul va fi bine, hotariel. Nu am nevoie decit de patruzeci shi opt de ore.Doar de patruzeci shi opt de ore.

S-a trezit la doua dimineatsa din cauza furtunii.Mai trecuse prin furtuni shi cu alte ocazii, dar aceastaera cea mai violenta. Capitanul Vacarro avusesedreptate. Harry Stanford se ridica din pat, tsinin-du-se de marginea acestuia ca sa-shi mentsina echi-

librul shi se indrepta spre harta din perete. Iahtulintrase in strimtoarea Bonifacio. in citeva ore vom fiin Ajaccio, se gindi el. Odata ajunshi acolo, vom fi insigurantsa.

Evenimentele care s-au succedat in acea noaptesint acum de domeniul speculatsiilor. Hirtiile raspin-dite indica faptul ca vintul puternic le imprashtiase,iar cind Harry Stanford a incercat sa le strìnga, dincauza tangajului, a cazut peste bord. Dmitri Ka-minsky l-a vazut cazind shi a inceput sa strige: - Om la apa!

27

Capitanul Francois Durer, sheful politsiei din Cor-sica, era foarte prost dispus. Insula era plina deturishti idiotsi, incapabili sa aiba grija de pashapoartele,de portofelele shi de copiii lor. Plouase cu plingeritoata ziua in minusculul sediu al politsiei de pe Rue

Sergent Casalonga.

„Cineva mi-a furat geanta." „A plecat vaporul fara mine. Sotsia mea e la

bord." „Am cumparat ceasul asta de la cineva de pestrada. E gol pe dinauntru." „Nu gasesc la farmacie medicamentele de caream nevoie."

48 49

Problemele nu pareau sa aiba sfirshit. Iar acum capitanului ii mai cazuse pe cap shi un cadavru. - N-am vreme de asta, se rastise el. - Dar ashteapta afara, il informa asistentul. Ce sa le spun?

Capitanul Durer era nerabdator sa ajunga la amanta. ii venea sa spuna: „Sa-I duca pe o alta insula." Dar era totushi sheful politsiei. - Foarte bine. Ofta. Am sa-i vad repede. 0 clipa mai tirziu capitanul Vacarro shi Dmitri Kaminsky intrara in biroul lui.

- Luatsi loc, le spuse capitanul Durer. Cei doi se ashezara.

- Va rog sa-mi spunetsi exact ce s-a intimplat. Capitanul Vacarro spuse: - Eu nu sint prea sigur. N-am vazut cum s-a intimplat. Se intoarse spre Dmitri Kaminsky. El a asistat la tot. Va poate explica el. Dmitri respira adinc.

- A fost groaznic. Lucrez... lucram pentru el. - Ce faceai, domnule?

- Eram bodyguard, masor, shofer. Iahtul nostru a fost surprins in furtuna de azi-noapte. Mi-a spus sa-i fac un masaj ca sa se relaxeze. Dupa aceasta mi-a cerut un somnifer. Pastilele erau in baie. Cind m-am intors, ieshise pe veranda. Cu o mina setsinea de balustrada, iar in cealalta tsinea nishte acte. Furtuna clatina cu putere vasul. O foaie de hirtie i-ascapat din mina, el a intins mina s-o prinda, shi-a

pierdut echilibrul shi a cazut peste balustrada. Eu amincercat sa-l prind dar n-am reushit. Am strigat dupaajutor. Capitanul Vacarro a oprit imediat iahtul shi, cueforturi eroice, am reushit sa-l gasim. Dar era prea

tirziu. Se inecase. - imi pare foarte rau. De fapt, nici nu-i pasa. - Vintul shi apa au adus trupul inapoi spre iaht.Asta a fost norocul nostru. Am vrea sa obtsinempermisiunea sa ducem trupul acasa, zise capitanulVacarro. - Asta n-ar trebui sa fie o problema. Mai aveainca timp sa se duca sa bea ceva acasa la amanta,inainte de a se intilni cu sotsia lui. Va intocmescimediat certificatul de deces shi voi obtsine imediatviza. Lua un carnetsel galben. Numele victimei? - Harry Stanford. Capitanul Durer intsepeni. - Harry Stanford?

- Da. - Chiar Harry Stanford?

- Da. SHi deodata viitorul capitanului Durer deveni mailuminos. Era o mana cereasca. Harry Stanford, le-genda internatsionala! SHtirea mortsii lui avea sa facainconjurul lumii, iar el, capitanul Durer controla si-tuatsia, intrebarea care se impunea era cum samanevreze totul ca sa obtsina un beneficiu maxim.Ramase pe ginduri.

- Cit de curind ne putetsi incredintsa trupulneinsufletsit? intreba capitanul Vacarro.

- Ah. E o intrebare buna. Oare cit timp va durapina sa soseasca presa? Sa-i cer oare shi capita-nului iahtului sa participe la interviu? Nu. De cesa impart gloria cu el? Am sa ma ocup de toatesingur. Sint foarte multe lucruri de facut, spuse el,parind ca regreta. Multe hirtii... Ofta. Cam o sap-tamina, daca nu mai mult.

Capitanul Vacarro era uimit. - 0 saptamina sau chiar mai mult? Dar atsispus...

- Trebuiesc indeplinite anumite formalitatsi. Nuputem grabi lucrurile. Cu cine putem lua legatura? Capitanul Vacarro se uita spre Dmitri, cautindparca ajutor.

- Cred ca ar trebui sa discutatsi cu avocatsii luidin Boston.

- Numele lor?

- Renquist, Renquist & Fitzgerald.

Cu toate ca pe usha era scris Renquist, Renquist& Fitzgerald, cei doi Renquist murisera de mult. DarSimon Fitzgerald era chiar foarte viu, la cei shaizecishi shase de ani ai lui. El era dinamul care insufletseatotul, avind shase avocatsi in subordine. Era foartesubtsire, avea parul alb shi mergea cu aplombul unuimilitar. Chiar in acea clipa, se invirtea inainte shiinapoi prin birou, foarte preocupat. Se opri in fatsasecretarei lui. - Cind a telefonat domnul Stanford, nu tsi-a spusde ce voia sa ma vada atit de urgent? - Nu, domnule. Mi-a spus doar ca voia sa vaintilnitsi la el acasa, luni dimineatsa, la ora noua, shi sa aducetsi testamentul shi un notar.

- Multsumesc. Pofteshte-I pe domnul Sloane ina- untru.

Steve Sloane era unul dintre cei mai inteligentsi avocatsi din biroul lui. Absolvise la Harvard, era inalt, atletic, cu par blond, ochi albashtri, cercetatori shi o prezentsa placuta. El era cel care se ocupa de cele mai grele cazuri ale firmei shi fusese ales de Simon

Fitzgerald sa conduca totul intr-o buna zi. Daca ash fi avut un fiu, se gindea Fitzgerald, ash fi vrut sa-i semene lui Steve. il privi pe Steve intrind.

- Credeam ca eshti la pescuit de somoni in New- foundland, zise Steve.

- A intervenit ceva. la loc, Steve. Avem o pro- blema. Steve ofta.

- Ce mai e de data asta? - in legatura cu Harry Stanford. Harry Stanford era unul dintre cei mai impor- tantsi clientsi ai lor. SHase alte firme de avocatsi se ocu- pau de diverse intreprinderi subsidiare ale lui Stanford, dar numai Renquist, Renquist & Fitzge-rald se ocupa de afacerile lui personale. Cu excep-tsia lui Fitzgerald, nici unul dintre membrii firmei nu-lintilnise vreodata. Era o legenda. - Ce-a mai facut de data asta? intreba Steve. - A murit. Steve il privi shocat.

- Cum? - Tocmai am primit un fax de la politsia francezadin Corsica. Se pare ca Stanford a cazut de pe

iahtul lui shi s-a inecat. Ieri. - Doamne Dumnezeule! - SHtiu ca nu l-ai cunoscut, dar eu lucrez pentruel de mai bine de treizeci de ani. Era un om foartedificil. Fitzgerald se sprijini de spatarul scaunului,intorcindu-se in trecut. Au existat doi Harry Stan-

ford: persoana publica, cea care shtia sa faca banidin orice, shi ticalosul, caruia ii facea placere sa dis-truga oameni. Era fermecator, iar in clipa urmatoarete ataca asemenea unei cobre. - Pare fascinant. - Acum vreo treizeci de ani - treizeci shi unu maiexact - eu am inceput sa lucrez in aceasta firma.Batrinul Renquist se ocupa inca de atunci de afa-cerile lui Stanford. Ai auzit de expresia „mai presusca viatsa"? Ei bine, i se aplica de minune lui HarryStanford. Daca n-ar fi existat, n-ar fi putut fi inventat.Era un colos. Era de o energie shi o ambitsie ului-toare. Un mare atlet. Facuse box in facultate shi juca-se polo. Dar era un tip imposibil inca de pe vremeacind era tinar. Singurul om absolut lipsit de com-pasiune pe care l-am cunoscut vreodata. Sadic shirazbunator, avea instinctul unui vultur. Nimic nu-iplacea mai mult decit sa-shi impinga adversarii lafaliment. - Pare un monstru.

- Da, pe de o parte. Pe de alta parte insa acreat un orfelinat in Noua Guinee, a construit unspital in Bombay shi a donat, anonim, milioane de

dolari in scopuri caritabile. Nimeni nu shtia la ce sase ashtepte din partea lui. - Cum de a devenit atit de bogat? - Cunoshti mitologia greaca? - Foarte putsin.

- Ai auzit de povestea lui Oedip? Steve dadu din cap.

- SHi-a omorit tatal ca sa o cucereasca pe mamalui.

- Asha e. Ei bine, asta a fost Harry Stanford.Numai ca el shi-a omorit tatal ca sa obtsina votulmamei lui.

- Cum? Steve se holba la el. - in anii treizeci, tatal lui Harry avea o bacanieaici, in Boston, l-a mers atit de bine, incit a maideschis una, apoi inca una shi in curind avea unadevarat lants de magazine. Cind Harry a terminatcolegiul, tatal lui l-a luat partener de afaceri, nu-mindu-l in consiliul de conducere. Asha cum tsi-amspus, Harry era foarte ambitsios. Avea visuri maretse.In loc sa cumpere carne, pe care s-o vinda maiapoi, voia sa creasca chiar el animalele. Sa cum-pere pamint, pe care sa-l cultive, sa deschidafabrici de conserve. Tatal lui nu era de acord, ashaca se certau mai tot timpul. Apoi lui Harry i-a venitcea mai stralucita idee. l-a spus tatalui lui ca voia saconstruiasca un lants de supermagazine care savinda de toate, de la automobile la asigurari peviatsa. Tatalui lui i s-a parut ca ideea era nebu-neasca, asha ca a respins-o. Dar Harry nu avea de

gind sa lase pe nimeni sa-i stea in cale. S-a decissa se descotoroseasca de batrin. SHi-a convins tatalsa-shi ia o vacantsa mai lunga shi, cit timp acesta lip-sea, a inceput sa-i farmece pe ceilaltsi membri aiconsiliului. SHi-a convins unchiul shi matusha sa votezepentru el. Apoi a trecut la ceilaltsi membri ai con-siliului, l-a invitat la masa, cu unul din ei a mers lavinatoare de vulpi, cu altul la golf. S-a culcat cunevasta celui de-al treilea, care avea mare influentsaasupra sotsului ei. Dar cel mai mare procent ilavea mama lui, deci shi votul final. Harry a con-vins-o sa-i incredintseze lui actsiunile shi sa votezecontra sotsului ei. - De necrezut!

- Iar cind tatal lui Harry s-a intors, a descoperitca familia lui il indepartase din companie. - Doamne! - SHi nu s-a multsumit cu atit. Cind tatal lui a in-cercat sa intre in biroul care fusese odata al lui, aconstatat ca acesta nu mai exista. SHi nu uita ca rHarry nu avea pe atunci mai mult de treizeci deani. I se spunea „omul de gheatsa". Dar ce-i al luie al lui, Steve. A cladit Stanford Enterprises cumina lui, transfbrmind-o in una din cele mai mari

corporatsii ale lumii. S-a extins in diverse domenii:

---------------------------------------- 56 ------------,------------------,________

chimicale, comunicatsii, electronice, industria lem-nului shi proprietatsi mobiliare.

- Trebuie sa fi fost un tip nemaipomenit, ziseSteve.

- A fost. Atit pentru barbatsi, cit shi pentru femei. - A fost insurat?

Simon Fitzgerald ramase tacut o clipa, aducin-du-shi aminte. Apoi spuse:

- Harry Stanford a fost casatorit cu una din celemai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata,Emily Temple. Au avut trei copii: doi baietsi shi o fata.Emily provenea dintr-o familie foarte buna din HobeSound, Florida. il adora pe Harry shi a incercat sainchida ochii la desele lui infidelitatsi, pina cind, intr-obuna zi, n-a mai suportat. Copiii aveau o guver-nanta, pe Rosemary Nelson. Tinara shi atragatoare.Ceea ce-l innebunea shi mai tare pe Harry Stanforda fost ca refuza sa se culce cu el. il innebunea. Nuera obishnuit sa fie respins. Ei bine, cind Harry Stan-ford ishi punea ceva in cap, putea fi de un farmecirezistibil. A reushit s-o convinga pe Rosemary.Aceasta a ramas insarcinata shi s-a dus la doctor.Din nefericire, ginerele doctorului era redactor la orevista de scandal. A mirosit toata povestea shi a

publicat-o. A ieshit un scandal monstru. Mai am incataieturile din ziare. - A facut avort?

Fitzgerald clatina din cap. - Nu. Harry ar fi vrut, dar ea refuza. S-au certat.57

El i-a spus ca o iubea shi ca voia sa se casatoreascacu ea. Bineintseles ca o mai spusese tuturor femeilorcu care fusese inainte. Dar Emily l-a auzit shi s-a

sinucis chiar in acea noapte. - Cumplit. Ce s-a intimplat cu guvernanta? - Rosemary Nelson a disparut. Am aflat ca adat nashtere unei fetitse, Julia, la spitalul St Josephdin Milwaukee. l-a trimis un bilet lui Stanford, dar nucred ca el s-a obosit sa-i raspunda. Pe atunci, seincurcase deja cu altcineva. Rosemary nu-l mai

interesa. . - Fermecator... - Adevarata tragedie s-a produs abia din acelmoment. Copiii l-au acuzat pe drept pe tatal lor demoartea mamei. Pe atunci, aveau zece, doispre-zece shi respectiv paisprezece ani. Erau destul demari sa resimta durerea, dar prea tineri ca sa sepoata lupta cu tatal lor. il urau. Iar lucrul care-l in-grijora cel mai tare pe Harry era ca intr-o buna zi ei

aveau sa-i faca exact ceea ce-i facuse el tatalui lui.Asha-ca a facut tot posibilul sa se asigure ca acestlucru n-avea sa se intimple niciodata, l-a trimisdeparte de casa, la internate diferite, aranjind ca ceitrei copii sa se vada cit mai putsin posibil. Nu le-adat nici un ban. Au trait din putsinii bani lasatsi de

mama lor. - Ce s-a intimplat cu ei? - Tyler este judecator la Chicago. Woodrow nu face nimic. E playboy. Traieshte la Hobe Sound shijoaca golf shi polo. Cu citsiva ani in urma a agatsatintr-un restaurant o chelneritsa, a lasat-o insarcinatashi, spre surpriza tuturor, s-a insurat cu ea. Kendalleste designer de moda shi se bucura de succes.E maritata cu un francez shi traiesc la New York.Se ridica de la birou. Steve, ai fost vreodata inCorsica? - Nu.

- Ash vrea sa te duci acolo. Politsia refuza sarepatrieze trupul neinsufletsit. Doresc sa te ocupi tude asta. - Bine.

- Daca ai putea sa pleci chiar azi... - Perfect.

- Multsumesc. Apreciez acest lucru.

in avionul Air France care-l ducea de la Paris inCorsica, Steve Sloane citi un ghid turistic despreCorsica. Afla ca insula era predominant muntoasa,ca portul cel mai important era Ajaccio shi ca eralocul nashterii lui Napoleon. Cartea era plina de sta-tistici interesante, dar nu reushi sa-l pregateasca peSteve pentru toata frumusetsea pe care avea s-ogaseasca acolo. in timp ce avionul se apropia deCorsica, jos, in departare, vazu un zid masiv, inalt,din pietre albe, care semana cu White Cliffs dinDover. itsi taia respiratsia. Avionul ateriza pe aeroportul din Ajaccio, iartaxiul il duse pe Steve pe Cours Napoleon, stradaprincipala, care se intindea de la Place General deGaule spre nord, unde era gara. Aranjase deja caun avion sa transporte sicriul la Paris, de unde aveasa fie transbordat intr-un alt avion care se indreptaspre Boston. Nu-i mai raminea decit sa obtsinaactele necesare. Steve se opri in fatsa prefecturii de pe CoursNapoleon. Urca in graba treptele shi se opri la biroulde la intrare. Un sergent in uniforma il intreba: - Bonjour. Puis-je vous aider? Va pot ajuta cu

ceva? - Ash vrea sa vorbesc cu comandantul. Cum se

numeshte? - Capitaine Durer. in ce problema? Steve scoase o carte de vizita. - Sint avocatul lui Harry Stanford. Am venit pen-

tru formalitatsi. Sergentul se incrunta.

- Raminetsi pe loc, va. rog. Disparu in biroul capi- tanului Durer, inchizind cu grija usha in urma lui. Biroul era ticsit de reporteri de la posturi de tele- viziune din lumea intreaga. Totsi pareau sa vor-

beasca in acelashi timp: „Capitaine, de ce a plecat pe furtuna cind...?" „Cum de a cazut de pe iaht in mijlocul...?"

„l-atsi facut autopsia?"

„Cine mai era pe vas cind...?" - Va rog, domnilor. Capitanul Durer ridica mina. Va rog! Privi extaziat de jur imprejurul camerei, la reporterii care-i sorbeau cuvintele. Visase dintot- deauna la acest moment. Daca ma ocup cum se cuvine de asta, poate am sa fiu avansat shi... Sergentul ii intrerupse gindurile. - Capitaine... ii shopti ceva la ureche shi intinse cartea de vizita a lui Steve Sloane. Capitanul Durer o studie incruntat. - Nu pot sa-l primesc acum. Spune-i sa vina miine dimineatsa la ora zece. - Bine, domnule. - Capitanul Durer il urmari ginditor pe sergentul care ieshea din incapere. N-avea nici cea mai mica intentsie sa lase ca -momentul lui de glorie sa fie spulberat. Se intoarse din nou spre reporteri, zim- bind.

- Deci, ce voiatsi sa aflatsi...? Afara, sergentul ii spunea lui Sloane: - imi pare rau, dar capitanul Durer este foarte ocupat pentru moment. Vrea sa revenitsi miine dimi-

neatsa, la ora zece.

Steve Sloane il privi neincrezator. - Miine dimineatsa? Dar e ridicol. N-am de ce saashtept atit de mult.

Sergentul ridica din umeri. - Cum doritsi, domnule. - Bine. Dar nu mi-am rezervat camera la hotel.

Potsi sa-mi recomanzi vreunul? - Maish oui. imi face placere sa va recomandColomba, pe Avenue de Paris. Steve mai ezita inca.

- N-am cum sa... - Miine dimineatsa, la ora zece. Steve se rasuci pe calciie shi ieshi. in biroul lui Durer, capitanul raspundea amabilla intrebarile reporterilor. Unul dintre ei, de la unpost de televiziune, spuse: - Cum putetsi fi sigur ca e vorba de un accident? Durer privi direct in obiectivul aparatului. - Din fericire, avem un martor ocular. Se pare canishte hirtii foarte importante i-au scapat din mina shis-a aplecat sa le ridice. SHi-a pierdut echilibrul shi acazut in apa. Bodyguard-ul lui a vazut cele intim-plate shi a strigat imediat dupa ajutor. Vasul s-a opritshi au pornit imediat in cautarea cadavrului. - Ce a aratat autopsia? - Corsica este o insula fara importantsa, dom-nilor. Nu sintem echipatsi pentru a face o autopsiecompleta. Cu toate acestea, raportul medicului

indica drept cauza a mortsii inecul. I s-a gasit apa inplamini. Nu exista semne de violentsa. - Unde este acum trupul? - il tsinem intr-o camera foarte racoroasa, pinacind vom obtsine autorizatsia de repatriere.

Unul dintre fotografi spuse: - Putem sa va facem o fotografie, capitane? Plin de dramatism, capitanul Durer ezita un mo- ment.

- Va rog, facetsi ce este necesar.

Blitzurile incepura sa straluceasca.

El a luat masa la La Fontana pe Rue Notre Dame shi pentru ca nu avea altceva mai bun de facut, a plecat sa exploreze orashul. Ajaccio era un orash viu colorat, care inca se mai legana in gloria de a fi fost locul nashterii lui Napoleon. Cred ca Harry Stanford ar fi vrut sa se identifice cu acest loc, se gindi Steve.

Corsica era in plin sezon turistic, iar strazile erau pline de vizitatori sporovaind vesel, in franceza, ita- liana, germana shi japoneza.

Steve a luat cina la Boccaccio, apoi s-a reintors la hotel.

- Am primit vreun mesaj? il intreba el optimist

pe receptioner. - Nu, monsieur. Ramase treaz mult timp gindindu-se la ceea ce-i spusese Simon Fitzgerald despre Harry Stanford. - A facut avort?

- Nu. Harry ar fi vrut, dar ea refuza. S-au certat.El i-a spus ca o iubea shi ca voia sa se casato-reasca cu ea. Bineintseles ca o mai spusese tuturorfemeilor cu care fusese inainte. Dar Emily l-a auzit

shi s-a sinucis chiar in acea noapte. intr-un tirziu adormi.

in dimineatsa urmatoare, la ora zece,^ SteveSloane se prezenta din nou la prefectura. il intim-pina acelashi sergent. - Bonjour, monsieur. Cu ce va pot pot fi de

folos? Steve ii intinse o alta carte de vizita. - Vreau sa-l vad pe capitanul Durer. - Ashteptatsi un moment. Sergentul se ridica, intrain cel mai apropiat birou shi inchise usha. Capitanul Durer, impresionant in noua lui uniforma, dadea un interviu la RAI. Privea fix spre

camera. - Cind am preluat cazul, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma asigur ca moartea domnului

Stanford a avut cauze naturale.

Reporterul il intreba: — Sintetsi sigur ca nu a fost ucis?

- Absolut sigur. Fara discutsie, a fost un acci-

dent nefericit. Regizorul spuse: - Bene. Hai sa filmam shi dintr-un alt unghi, shi

mai de aproape. Sergentul profita de ocazie shi-i intinse capita- nului cartea de vizita. - Ashteapta afara. - Ce s-a intimplat? Nu vezi ca sint ocupat? mirii Durer. Spune-i sa vina miine. Tocmai aflase ca urmau sa soseasca altsi reporteri din Rusia shi Africa de sud. Demain. - Oui.

- Sintetsi gata, capitane? intreba regizorul. Capitanul Durer zimbi: - Gata. Sergentul se indrepta spre Steve. - imi pare rau, monsieur. Capitanul Durer este ocupat azi.

- SHi eu sint, il repezi Steve. Spune-i ca nu tre- buie decit sa semneze o hirtie. Nu-i cer prea multe, nu-i asha?

- Ma tem ca da. Domnul capitan are multe responsabilitatsi shi... - Nu-mi poate da altcineva autorizatsia? - Oh, nu, monsieur. Numai domnul capitan. - Cind il pot vedea? - Va sugerez sa mai incercatsi miine dimineatsa. Expresia „sa mai incercatsi" ii zgirie urechile luiSloane.

- Bine, zise el. Apropo, am intseles ca a existatun martor care a asistat la accident - bodyguard-uldomnului Stanford, Dmitri Kaminsky. -Da.

- Ash vrea sa-i vorbesc. Putetsi sa-mi spunetsiunde sta?

- Australia. - Asta e un hotel? - Nu, monsieur. O tsara. Tonul lui Steve se ridica cu o octava. - Vrei sa spui ca singurului martor la moartea luiStanford i s-a permis sa plece, inainte de a fi fost

interogat de politsie? - A fost interogat de capitanul Durer.

Steve rasufla adinc.

- Multsumesc. - N-avetsi de ce, monsieur. Cind Steve se intoarse la hotel, il suna pe

Simon Fitzgerald. , - Se pare ca va trebui sa mai ramin o zi aici. - Ce se intimpla acolo, Steve? - Tipul care face toate formalitatsile pare sa fiefoarte ocupat. E sezon turistic aici. Probabil cautaportofele pierdute. Miine insa cred ca voi reushi sa

rezolv totul. - TSinem legatura.

in ciuda motivului sau de iritare, lui Steve Cor-

sica i se paru incintatoare. Coasta avea o lungimede aproape doua mii de kilometri, iar muntsii inaltsi,de granit, ramineau acoperitsi cu zapada pina iniulie. Insula fusese condusa de italieni pina cind fu-sese preluata de francezi, iar combinatsia dintre cele

doua culturi era fascinanta. in timp ce lua masa la Crêperie U San Carlu, ishiaminti cum il descrisese Simon Fitzgerald pe Harry

Stanford.

Singurul om absolut lipsit de compasiune pe care l-am cunoscut vreodata. Sadic shi razbunator, avea instinctul unui vultur. in drum spre hotel, Steve se opri la un chioshc de ziare sa cumpere International Herald Tribune. Pe frontispiciu era scris: Ce se va intimpla cu imperiul Stanford? Plati ziarul shi in timp ce se intorcea sa plece, surprinse cu privirea citeva titluri ale altor pu- blicatsii din stand. Le ridica privindu-le uimit. Fiecare ziar avea pe prima pagina cite un reportaj despre moartea lui Harry Stanford shi invariabil, fotografia capitanului Durer privind timp spre obiectiv. Decide-aia e atit de ocupat! O sa ne ocupam noi shi deasta.

La noua patruzeci shi cinci in dimineatsa urma-toare, Steve se reintoarse la biroul capitanului Du-rer. Sergentul nu mai era la birou iar usha cabinetului

era intredeschisa. Steve pashi inauntru. Capitanul seimbraca cu noua lui uniforma-, pregatindu-she pentruinterviurile de dimineatsa. ih privi pe Steve. - Ce cautatsi aici? Plecatsi! - Sint de la New York Times, spuse SteveSloane: • Brusc fatsa lui Durer se lumina. - Ah, poftitsi, poftitsi. Cum spuneatsi ca va nu-

mitsi...? - Jones. John Jones. - Va pot oferi ceva? Cafea? Coniac? - Nimic, multsumesc, spuse Steve. - Va rog, va rog, luatsi loc. Lua o mina sobra.Atsi venit bineintseles pentru teribila tragedie cares-a petrecut pe mica noastra insula. Bietul domn

Stanford... - Cind intentsionatsi sa repatriatsi trupul neinsu-fletsit? il intreba Steve. Capitanul Durer ofta. - Ma tem ca va mai dura citeva zile. Sint ogramada de formalitatsi care trebuiesc indeplinite incazul unui om atit de important cum a fost domnulStanford. Exista anumite protocoluri, shtitsi? - Cred ca da, zise Steve. - Poate zece zile, poate doua saptamini. De-pinde numai de cit de constant va fi interesul pre- sei. - Poftitsi cartea mea de vizita, zise Steve shi i-o intinse capitanului. Capitanul o privi mai intii cu indiferentsa, apoi se

uita atent la ea. - Sintetsi avocat. Nu sintetsi reporter?

- Nu. Sint avocatul lui Harry Stanford. Steve Sloane se ridica in picioare. Am nevoie de auto-

rizatsie. - Ah, ash fi "vrut sa v-o pot da, zise capitanul

40

68

Durer plin de regret. Din nefericire insa nu pot facenimic. Nu vad cum... - Miine. - imi este imposibil! - itsi sugerez sa iei legatura cu superiorii dumi-tale de la Paris. Stanford Enterprises detsine citevafabrici mari in Frantsa. Ar fi pacat sa luam decizia sale inchida. Capitanul Durer se holba la el. - Dar eu... Nu pot hotari asha ceva. - insa eu pot, il asigura Steve. Daca trupul dom-nului Stanford nu-mi va fi incredintsat pina miine,te vei trezi intr-un bucluc mai mare decit tsi-ai fiimaginat. Steve se intoarse sa plece. - Ashteptatsi! Monsieur! Poate ca in citeva zile... . - Miine. SHi pleca.

Trei ore mai tirziu, Steve Sloane primi un telefonla hotel.

- Monsieur Sloane? Am veshti bune pentru dum-neavoastra. Am reushit sa aranjez ca trupul dom-nului Stanford sa va fie incredintsat imediat. Sper ca

apreciatsi efortul... - Multsumesc. Un avion particular va decola deaici miine dimineatsa la ora opt. Ash dori ca toateactele sa fie pregatite pina atunci.

- Da, bineintseles. Nu va facetsi probleme. Ma voiocupa personal de...

- Bine. Steve puse jos receptorul.

Capitanul Durer ramase citeva clipe nemishcat.------,--------------------------------. 69 -------------------------1-----------------

Merde! Ce ghinion! Ash mai fi putut sa fiu celebrucel putsin inca o saptamina.

Cind avionul care transporta trupul neinsufletsit al lui Harry Stanford a aterizat la aeroportul Logan din Boston, ii ashtepta un dric. Ceremonia funebra urma sa aiba loc trei zile mai tirziu. Steve Sloane se grabi sa ia legatura cu Simon Fitzgerald. - Deci batrinul a ajuns in sfirshit acasa, zise Fitzgerald. Va fi o adevarata reuniune. - Reuniune? - Da. SHi va fi probabil interesanta. Copiii lui Harry Stanford urmeaza sa vina ca sa sarbatorea- sca moartea tatalui lor. Tyler, Woody shi Kendall.

nioase, apoi coborise tiptil pe scari. Jos, infhol, tatalshi mama lui se certau. Mama tsipa, iar e( vazu cumtata o plesnea peste fatsa. ■ ■ ] ' '

Acum se derulau alte imagini pe ecran. O scenain care Harry Stanford era primit in biroul oval alCasei Albe- shi dadea mina cu preshedintele RonaldReagan. „Unul dintre cei care l-au sprijinit financiarpe preshedinte, Harry Stanford, a fost un sfatuitorimportant pentru..."

Judecatorul Tyler Stanford auzise vestea la tele-vizor. Ramasese incremenit, iar inima ii batea cuputere. Pe ecran era imaginea iahtului Blue Skies,iar comentatorul emisiunii de shtiri spunea: „...intr-ofurtuna, in apele Corsicii, cind s-a intimplat tragedia.Dmitri Kaminsky, bodyguard-ul lui Harry Stanford, afost martor la accident dar nu a mai putut sa-shisalveze patronul. Harry Stanford era cunoscut incercurile financiare drept unul dintre cei mai aprigi..." Tyler ramase nemishcat privind imaginile ce i sedelurau in fatsa ochilor, amintindu-shi, amintindu-shi...

TSipetele il trezisera in miez de noapte. Avea

paisprezece ani. Ascultase citeva minute vocile mi- Jucau fotbal in gradina din spatele casei, iarTratele lui, Woody, a aruncat din gresheala mingea spre casa. Tyler s-a dus sa o recupereze iar pe cind o ridica l-a auzit pe tatal lui spunind: „Te

iubesc, shtii bine." Se oprise incintat de faptul ca mama shi tatal lui nu se mai certau, cind auzi vocea lui Rosemary, guvernanta: „Eshti insurat. Lasa- ma in pace." I se facuse brusc rau de la stomac. ishi iubea mama shi o iubea shi pe Rosemary. Numai tatal lui era un strain care-i provoca spaima.

Alte imagini. Harry Stanford cu Margaret Tha- tcher... preshedintele Mitterand... Mihail Gorbaciov...

Crainicul spunea: „Magnatul legendar se simtsea inlargul lui shi alaturi de muncitori dar shi alaturi de cei

mai mari conducatori ai lumii."

Trecea prin dreptul ushii biroului tatalui lui cind aauzit vocea lui Rosemary. „Plec." Apoi vocea tataluilui, care-i spunea: „N-am sa te las sa pleci. Fii rezo-nabila, Rosemary! Este singura cale ca tu shi cumine sa..." „N-am sa te mai ascult. SHi am de gindsa pastrez copilul." Apoi Rosemary disparuse.

La televizor imaginile erau din nou altele. Instan-tanee vechi cu familia Stanford in fatsa unei biserici,incadrind un coshciug. Comentatorul spunea: „HarryStanford shi copiii... sinuciderea doamnei Stanford a

fost pusa pe seama sanatatsii ei care se inrautatseadin zi in zi. Conform cercetarilor facute de politsie,Harry Stanford..."

in puterea noptsii fusese trezit de tatal lui. \ - Scoala-te fiule, am veshti proaste pentru tine.. Baietselul de paisprezece ani incepuse sa tre-mure.

- Mama voastra a avut un accident, Tyler. Era o minciuna. Tatal lor o omorise. Se sinuci-sese din cauza lui shi a legaturii lui cu Rosemary. Toate ziarele publicasera articole despre asta.Scandalul zguduise Boston-ul, iar cei de la presaprofitau. Copiii Stanford n-ar fi avut cum sa nu afle.Colegii lor de shcoala le faceau viatsa un iad. in nu-mai douazeci shi patru de ore cei trei copii pier-dusera cele doua persoane la care tsineau cel maimult. SHi vinovat nu era decit tatal lor. - Nu-mi pasa ca e tatal nostru, suspina Kendall.il urasc.

. - SHi eu! -SHi eu! Se gindisera sa fuga, dar nu aveau unde sa seduca. Asha ca s-au hotarit sa se revolte. Tyler a fostales sa stea de vorba cu el. - Vrem un alt fel de tata. Nu te vrem pe tine. Harry Stanford il privise cu raceala shi ii spusese: - Cred ca se poate aranja. Trei saptamini mai tirziu erau trimishi la trei inter-nate diferite. Pe masura ce au trecut anii, copiii shi-au vazutfoarte putsin tatal. Citeau despre el in ziare sau ilvedeau la televizor, insotsind femei frumoase saustind de vorba cu celebritatsi, dar nu se intilneau cuel decit in anumite „ocazii" cum le numea el - cindtrebuiau sa se fotografieze, de Craciun sau in alteimprejurari - ca sa arate ce tata devotat era. Dupa

asta, copiii erau trimishi inapoi la shcoala pina la„ocazia" urmatoare.

Tyler privea hipnotizat. Pe ecran erau acum pre-zentate fabrici din diverse partsi ale lumii, „...unuldintre cele mai mari conglomerate din lume. HarryStanford, cel care l-a creat, a fost o legenda... in-trebarea care se pune de catre totsi expertsii din WallStreet este ce se va intimpla acum cu compania,cind cel care a intemeiat-o nu mai este? Harry Stan-ford are trei copii, dar nu se shtie cine va moshteniaverea, care se ridica la citeva miliarde, sau cine vaconduce compania..."

Avea shase ani. ii placea sa se invirta prin casa,sa exploreze camera cu camera. Singurul loc incare nu-i era permis sa intre era biroul tatalui lui.Tyler era conshtient ca acolo se desfashurau intilniriimportante. Barbatsi impresionantsi, imbracatsi in cos-tume inchise la culoare, intrau shi iesheau in perma-nentsa. Iar faptul ca biroul ii era inaccesibil facea calui Tyler sa i se para irezistibil. intr-o zi, cind tatal lor era plecat, Tyler s-a hotaritsa intre in birou. Camera imensa era copleshitoare.Tyler ramase pe loc privind biroul masiv shi scaunul

din piele pe care statea tatal lui. intr-o zi, eu voi stain acel scaun shi voi fi la fel de important ca tata. Seapropie de biroul pe care erau o gramada de hirtiicare-i parura foarte oficiale. Se asheza pe scaunultatalui sau. Era o senzatsie minunata. SHi eu sint im-portant!

- Ce naiba cautsi aici?

Tyler il privi incremenit. Tatal lui statea in prag shiil privea furios.

- Cine tsi-a dat voie sa stai la biroul meu? Baietselul tremura. , - Eu... voiam numai sa shtiu cum e. Tatal lui se rasti la el.

- Ei bine, n-ai sa shtii niciodata cum e. Niciodata!SHi acum ieshi dracului de aici! Tyler^ urcase scarile plingind, iar mama lui ilurmase. il luase in bratse. - Nu plinge, dragul meu. Totul va fi bine. - Ba nu va fi, suspinase el. Ma urashte! - Nu, nu te urashte.

- Dar n-am facut decit sa stau pe scaunul lui. - Este al lui, dragul meu. SHi nu vrea ca altcinevasa stea in el.

Nu se putea opri din plins. Ea il strinse shi maitare in bratse shi ii spuse:

- Tyler, cind m-am casatorit cu tatal tau, el mi^aspus ca vrea ca shi eu sa am o parte din companie.Mi-a dat o actsiune. A fost asha ca o gluma de familie.Am sa-tsi dau tsie partea mea. Asha ca acum faci shi tu

parte din companie. Bine?

Stanford Enterprises avea o suta de actsiuni, iarTyler era acum mindrul proprietar al uneia dintre

ele.

Cind Harry Stanford a aflat ce facuse sotsia lui

76 77

spusese: - Ce naiba crezi c-o sa faca cu o actsiune? O sa

preia compania?

Tyler inchise televizorul shi ramase gindindu-se lace aflase. Simtsea o mare satisfactsie. in mod tra-ditsional, fiii doreau sa se bucure de succes,ca sa lefaca pe plac tatsilor lor. Tyler Stanford ishi dorise sareusheasca in viatsa ca sa-l poata distruge pe tatal lui. Copil fiind, avusese adesea un vis in care tatallui era acuzat de a o fi omorit pe mama lui, iar Tylerera cel care dadea sentintsa. „Eshti condamnat lamoarte. Vei fi dus la scaunul electric." Alteori visulse schimba, iar Tyler hotara ca tatal lui sa fie spin-zurat sau otravit sau impushcat. Iar visele lui deve-nisera aproape realitate.

Fusese trimis la o shcoala militara din Mississippishi petrecuse patru ani de iad. Tyler ura disciplina shistilul rigid de viatsa. in primul an petrecut acolo segindise foarte serios sa se sinucida, dar singurullucru care il oprise era hotarirea de a nu-i da satis-factsie tatalui lui. A omorit-o pe mama. N-o sa maomoare shi pe mine.

Lui Tyler i se parea ca instructorii erau foartedrastici in special cu el shi era sigur ca de acestlucru era responsabil tatal lui. Dar Tyler refuza sa selase infrint. Cu toate ca era obligat sa se ducaacasa in vacantse, vizitele facute tatalui lui deveneaudin ce in ce mai neplacute. Fratele shi sora lui veneau shi ei acasa, in vacantsa,dar intre ei nu exista nici un fel de afinitate. Tatal loro distrusese. Erau nishte straini, ashteptind cu totsii sasejermine vacantsele ca sa poata scapa. - Tyler shtia ca tatal lor era multimiliardar, dar sin-gurii bani pe care ii aveau cei trei copii proveneaudin moshtenirea lasata de mama lor. Pe masura cetimpul trecea, Tyler incepu sa se intrebe daca nu

avea vreun drept la averea familiei. Era sigur cafusese inshelat. Am nevoie de un avocat. SHi cumacest lucru ieshea din discutsie, urmatorul lui gind afost: Voi deveni avocat. Cind tatal lui Tyler a auzit de planurile fiului sau,a spus:

- Asha deci, te faci avocat? Banuiesc ca tsi-aifacut planuri ca-tsi voi oferi o slujba la StanfordEnterprises. Uita. N^-ai sa te apropii in viatsa ta decompania mea.

Dupa ce Tyler a absolvit Facultatea de drept, arfi putut practica in Boston. Datorita numelui lui, ar fifost acceptat la cele mai mari firme de avocatsi. insa

el a preferat sa plece departe. S-a hotarit sa-shi deschida un birou in Chicago.l-a fost greu la inceput. Refuza sa se foloseasca denumele familiei lui shi avea putsini clientsi. A aflat curindca pentru un tinar avocat era mai avantajos sa seinscrie in asociatsia Cook County. I s-a oferit o slujbala biroul procurorului. Avea o minte agera shi invatsarepede, asha ca a devenit curind un nume impor-tant. A avansat rapid shi intr-o buna zi shi-a primit shirasplata. A fost numit judecator. Se gindise ca tatallui avea sa fie in sfirshit mindru de el. Se inshela. - Tu, judecator? Pentru numele lui Dumnezeu!

Judecatorul Tyler Stanford era un barbat scundshi indesat, cu ochi iscoditori shi o gura hotarita. N-aveanimic din farmecul tatalui lui. Singura lui trasaturaremarcabila era vocea profunda, sonora, perfectapentru a pronuntsa sentintse. Tyler Stanford era un om care-shi tsinea gindurilepentru sine. Avea patruzeci de ani dar arata multmai batrin. Se mindrea cu faptul ca nu avea delocsimtsul umorului. Viatsa este prea dura ca sa mai aimotive de ris. Singurul lui hobby era shahul shi, o datape saptamina, se ducea sa joace la club. Cishtigainvariabil.

Tyler Stanford era un judecator stralucit, stimatde colegii lui, care veneau adesea sa-i ceara sfatul.

Foarte putsini erau conshtientsi de faptul ca faceaparte din acea familie Stanford. Nu pomenea nicio-data numele tatalui lui. Cladirea tribunalului, de pe Strada 26, aveapaisprezece etaje. Se afla intr-o zona destul de ne-sigura, de aceea la intrare era un anunts: „Din ordinjudecatoresc, orice persoana care va intra in acestedificiu se va supune perchezitsiei." Aici ishi petrecea Tyler zilele, audiind cazuri dejaf, tilharii, violuri, droguri shi crime. Necrutsator indecizii, devenise cunoscut ca „Neiertatorul". Toataziua asculta cum aparatorii invocau saracia, abu-zurile suferite in copilarie, familiile destramate shisute de alte scuze. Nu accepta nici una. O crimaraminea o crima shi trebuia pedepsita. Iar in spatelefiecareia se ascundea, intotdeauna, tatal lui.

Colegii lui Tyler Stanford shtiau foarte putsine de-spre viatsa lui personala. Tot ce shtiau era ca avuseseo casnicie nefericita, iar acum era divortsat shi traiasingur intr-un apartament mic, cu trei dormitoare,pe Kimbark Avenue, in Hyde Park. Zona era plinade case vechi, frumoase, pentru ca marele incendiu

din anul 1871, care practic devastase orashul Chi-cago, ocolise zona Hyde Park. Nu-shi facuse prieteni dintre vecini, avea o menajera care venea de trei ori

pe saptamina shi ishi facea singur cumparaturile. Era un barbat meticulos, cu o rutina bine stabilita.

Din cind in cind, la intilnirile oficiale, Tyler se' intilnea cu nevestele colegilor lui judecatori. SHtiin- du-l singur, ele she ofereau sa-i faca cunoshtintsa cu prietene de-ale lor sau sa-l invite la masa. Le refuza intotdeauna. - Sint ocupat asta-seara. Parea sa aiba cite ceva de facut in fiecare seara, dar nimeni nu shtia exact ce anume. - Pe Tyler nu-l intereseaza nimic altceva in afara profesiei, ii explicase unul din judecatori so- tsiei lui. Pur shi simplu nu vrea sa cunoasca nici o alta femeie. Am auzit ca a avut o casnicie ingro- zitoare. SHi avea dreptate.

Dupa divorts, Tyler ishi jurase sa nu se mai implice niciodata emotsional. Apoi il cunoscuse pe Lee shi totul se schimbase. Lee era frumos shi senzual - era cel cu care Tyler ar fi vrut sa- shi petreaca tot restul vietsii. il iubea pe Lee, dar el oare de ce l-ar fi iubit? Se bucura de mare succes ca manechin shi avea o multsime de admiratori, multsi din ei foarte bogatsi. Iar lui Lee ii placeau lucrurile scumpe.

Tyler shtia ca nu avea nici o shansa. N-avea cum

sa lupte cu ceilaltsi. Dar peste noapte, odata cu moartea tatalui lui, totul se putea schimba. Ar putea

deveni bogat. Ar putea sa-i ofere lui Lee lumea intreaga.

Tyler intra in biroul judecatorului shef. - Keith, trebuie sa plec la Boston pentru citevazile. Probleme de familie. Ai putea aranja sa-mi

preia cineva procesele? - Bineintseles.

- Multsumesc.

in aceeashi dupa-amiaza, judecatorul Tyler Stan-ford era in drum spre Boston. in avion se gindi dinnou la cuvintele tatalui sau din acea zi teribila: „itsicunosc micul secret murdar".

(> rtpi toiul 9

Ploua la Paris, o ploaie caldutsa de iulie care-ifacea pe trecatori sa caute adapost sau sa se urcegrabitsi intr-un taxi. in cladirea mare, gri, de la coltsulstrazii Faubourg St. Honore, domnea panica. SHasemanechine pe jumatate dezbracate alergau decolo-colo cuprinse de isterie, in timp ce scenografiiaranjau ultimele detalii ale decorului. Toata lumeatsipa shi gesticula larg. in mijlocul virtejului, incercind sa faca ordine inacel haos, era maitresse, Kendall Stanford Renaud.

Cu patru ore inainte de inceperea prezentarii mo-delelor, totul se naruise.

Catastrofa: John Farrchild de la W sosise peneashteptate la Paris shi nu-i rezervasera nici un loc. Tragedie: Nu functsionau microfoanele. Dezastru: Una dintre cele mai bune manechine

se imbolnavise. Urgentsa: Doi dintre machiori se bateau in culiseiar fetele ramasesera foarte in urma cu fardatul. Calamitate: Toate cusaturile de la fustele strimtese desfacusera. Cu alte cuvinte, se gindi Kendall, totul se desfa-shura normal.

Kendall Stanford Renaud putea fi luata dreptuna dintre manechine, shi chiar fusese, odata. Totul

la ea - mishcarea bratsului, oja cu care-shi lacuia un-ghiile, timbrul risului ei - dovedea farmec. Cind nuera fardata, fatsa ei era destul de anosta, dar Ken-dall se straduia din rasputeri ca nimeni sa nu ob-serve acest lucru. Era mereu impecabil machiata. Se straduia sa fie peste tot in acelashi timp. „Vreau o draperie albastra." „Se vede captusheala. Aranjatsi-o." „Nu vreau ca manechinele sa se pieptene shi sase fardeze aici. Spunetsi-i lui Lulu sa le duca un-deva." Asistentul lui Kendall veni in goana. - Kendall, treizeci de minute e prea mult! E multprea lung! Spectacolul nu trebuie sa dureze decitdouazeci shi cinci de minute.

Ea se opri din ce facea. - SHi ce-mi sugerezi, Scott? - Am putea sa mai scoatem citeva toalete shi... : - Nu. Trebuie sa se mishte mai repede.

Cineva o striga din nou shi se intoarse. - Kendall, n-o gasim pe Pia. Vrei s-o imbracampe Tami cu jacheta, gri-carbune shi pantalonii? - Nu. Da-i-le lui Dana. Tami va purta tunica.

-SHi rochia lunga, neagra, de jerse? - Monique. SHi ai grija sa poarte ciorapi negri. Doi tineri se apropiara de ea. - Kendall, avem o problema cu locurile. Vrei saamestecam distribuitorii cu celebritatsile? - Sau sa amestecam celebritatsile cu presa?

Kendall nici nu-i mai asculta. Nu dormise dedoua noptsi. Verificase totul ca sa se asigure canimic n-avea sa dea gresh.

- Descurcatsi-va, le spuse. Se uita in jur, gindindu-se la spectacolul careera gata sa inceapa shi la personalitatsile din toatalumea care aveau sa soseasca shi sa-i aplaude crea-tsiile. Ar trebui sa-i multsumesc tatalui meu pentrutoate astea. Mi-a spus ca nu voi reushi niciodata...

SHtiuse dintotdeauna ca voia sa devina designer.Avea un innascut simts al elegantsei. Papushile eiaveau cele mai frumoase rochitse din orash. ishi arataultimele creatsii mamei ei, care o imbratsisha shi-ispunea: - Eshti foarte talentata, draga mea. intr-o buna zivei deveni designer. Iar Kendall era sigura de asta. La shcoala, Kendall a studiat grafica, desenul,conceptsia spatsiala shi coordonarea culorilor. „Cea mai buna cale de a incepe - o sfatuiseuna din profesoarele ei - este sa devii manechin.Asha ii vei cunoashte pe cei mai mari designeri shi,daca vei sta cu ochii in patru, vei invatsa multe de laei". Cind Kendall ii pomenise tatalui ei de visul pe

i lare-l avea, el o privise shi-i spusese: - Tu? Manechin! Cred ca glumeshti!

Cind Kendall terminase shcoala, se reintorsese la

Rose Hill. Tata are nevoie de mine sa ma ocup de

OBSa. Aveau doisprezece servitori, dar nici unulnu-shi lua slujba foarte in serios. De vreme ce HarryStanford era plecat mai tot timpul, personalul ishifacea de cap. Kendall incerca sa organizeze totul.Programa toate activitatsile casnice, facu pe gazdala petrecerile date de tatal ei, straduindu-se ca totulsa-i fie pe plac. Avea nevoie de afectsiunea lui. Darnu se alesese decit cu critici.

„Cine l-a angajat pe bucatarul asta nenorocit?Scapa-ma de el."

„Nu-mi place serviciul de masa pe care l-ai cum-parat. N-ai pic de bun-gust."

„Cine tsi-a dat voie sa-mi redecorezi dormitorul?" Indiferent ce facea Kendall, niciodata nu era

bine. Iar cruzimea tatalui sau a fost cea care aalungat-o de acasa. Niciodata nu se bucurasede dragoste, pentru ca tatal ei nu le dadea atentsiecooiilor lui, ci doar incerca sa-i disciplineze. intr-oseara, Kendall il auzi pe tatal ei spunindu-i unuia

dintre musafiri: - Fata mea are o fatsa ca de cal. O sa aibanevoie de o gramada de bani ca sa-l pacaleascape un biet nenorocit. Nu mai putea suporta. 'A doua zi Kendall parasiBoston-ul indreptindu-se spre New York.

Singura in camera de hotel, Kendall se gindea.Bine. Sint la New York. Cum sa devin designer?Cum sa patrund in industria modei? Cum sa mafac remarcata? ishi aminti de sfatul'profesoarei ei.Am sa incep ca fotomodel. Asta e calea. in dimineatsa urmatoare, Kendall copie dintr-opublicatsie lista agentsiilor shi incepu cautarea. Trebuiesa fiu cinstita cu ei, se gindea Kendall. Am sa lespun ca nu pot ramine la ei decit temporar, pinacind voi reushi sa ma lansez ca designer. Intra in prima agentsie de pe lista..O femeie intredoua virste spuse: - Cu ce va pot ajuta? - Vreau sa devin fotomodel.

- SHi eu, dragutso. Uita.

- Cum? - Eshti prea inalta. - Vreau sa-l vad pe director. - il vezi. Agentsia e a mea. N-a avut succes nici la urmatoarele adrese. „Eshti prea scunda." „Eshti prea slaba." „Eshti prea grasa."

„Eshti prea tinara." „Eshti prea batrina." „Nu eshti genul nostru." Pina la sfirshitul saptaminii, Kendall ajunsese ladisperare. Nu mai avea decit un singur nume pelista.

Paramount Models era cea mai mare agentsiedin Manhattan. La biroul de primire nu era nimeni. Se auzea o voce dintr-unul din birourile inve-cinate.

- Este libera lunea viitoare. Dar numai luni. Apoieste din nou ocupata timp de trei saptamini. Kendall intra in birou shi se uita inauntru. O fe-meie imbracata intr-un taior vorbea la telefon.

- Bine, am sa vad ce pot face. Roxanne Ma-rinack puse telefonul in furca shi o privi. imi pare rau,dar nu eshti genul nostru. Kendall spuse disperata: - Pot fi oricum vretsi. inalta sau scunda, tinarasau batrina, slaba sau... Roxanne ridica mina.

- Opreshte-te. T Nu vreau decit o shansa. Am neaparata nevoie

de ea. Roxanne ezita. Fata nu era frumoasa, dar aveao figura deosebita^ pe care se citea dorintsa de areushi. Poate ca, cu un machiaj adecvat... - Ai experientsa? - Da. Port haine de-o viatsa. Roxanne rise. - Bine. Da-mi sa-tsi vad portofoliul.

Kendall o privi uimita. - Portofoliul? Roxanne ofta.

- Fata draga, nici un model care se respecta nuvine la o agentsie fara un portofoliu. E biblia ta. Oftadin nou. Vreau sa-tsi faci doua fotografii - una zim-bind shi una serioasa. intoarce-te.

- Bine. Kendall incepu sa se invirta. - Mai incet. Roxanne o studia. Nu-i rau deloc.Vreau o fotografie de-a ta in costum de baie sau inlenjerie intima - ce tsi se potriveshte mai bine. - Am sa le fac pe - amindoua, zise ea nerab-datoare. Roxanne zimbi. - Bine. Eshti... diferita, dar poate vei reushi. - Multsumesc. - Nu-mi multsumi de acum. Sa fii fotomodel nu-iasha de simplu precum pare. E o afacere dura. - Sint pregatita. - Vom vedea. Am sa risc cu tine. Te trimit la ovizionare. -La ce? - O vizionare este locul unde clientsii se uita lafetele noi. Vor fi shi fotomodele de la alte agentsii.

- Am sa ma descurc.

Fusese numai inceputul. Kendall se dusese ladouasprezece astfel de vizionari inainte ca undesigner sa se arate interesat. Era atit de incordata,incit aproape ca-shi spulbera toate shansele vorbind

prea mult.

- imi plac tare mult rochiile dumneavoastrashi cred ca or sa arate foarte bine pe mine. Adicavreau sa spun ca ar arata bine pe orice femeie,bineintseles. Sint minunate! Dar cred ca a/ arata shimai bine pe mine. Designerul daduse din cap intselegator. - E prima ta slujba, nu-i asha? - Da, domnule. El zimbise. - Bine. Vom face o proba. Cum ziceai ca techeama? - Kendall Stanford. Se intreba daca avea safaca legatura intre ea shi acel Stanford, dar, bine-intseles, n-ar fi avut nici un motiv.

Roxanne avusese dreptate. Era o meserie dura.Knnrlall trebuise sa invetse sa se obishnuiasca cumlu/uri constante, cu vizionari care nu duceaunicaieri, cu saptamini intregi in care nu avea delucru. Iar cind lucra, trebuia sa fie gata fardata lashase dimineatsa, se poza intr-o rochie, apoi in alta, shiadeseori nu termina decit dupa miezul noptsii. intr-una din seri, dupa ce pozase toata ziuaalaturi de alte fotomodele, Kendall se uita in oglindashi mormai:

- N-am sa pot lucra miine. Uite ce cearcane am. Una dintre colege ii spuse:

- Pune-tsi felii de castravetsi pe pleoape sau

fierbe-tsi nishte mushetsel, fa-tsi comprese shi tsine-le cinci-sprezece minute. in dimineatsa urmatoare cearcanele disparusera.

Kendall le invidia pe fotomodelele care erausolicitate in permanentsa. O auzea pe Roxannearanjindu-le programul. A invatsat repede sa nu cri-tice niciodata hainele pe care le imbraca. A facutcunoshtintsa cu unii dintre cei mai mari fotografi, iarunul dintre ei i-a facut portofoliul. Avea intotdeaunala ea o geanta enorma cu tot ce-i trebuia: haine,farduri, trusa de manichiura shi bijuterii. A invatsatsa-shi tapeze parul ca sa para mai bogat shi sa secoafeze singura.

Dar mai avea multe de invatsat. Era favoritafotografilor, care-i dadeau mereu sfaturi.

Kendall devenea din ce in ce mai populara. Nuera o frumusetse conventsionala, izbitoare, cu care se,mindreau majoritatea modelelor, dar avea ceva in

plus: eleganta shi gratsie. - Are clasa, spusese un agent publicitar. Iar asta insuma totul.

Era singura. Din cind in cind avea cite o intilnire,dar fara importantsa. Muncea din greu, dar nu sesimtsea cu nimic mai aproape de tselul ei decit in ziuaIn care sosise la New York. Trebuie sa gasesc ocule sa intru in legatura cu cei mai mari designeri,

m gindi Kendall.

- TSi-am gasit de lucru pentru urmatoarele douasaptamini, ii spuse Roxanne. Totsi te plac. - Roxanne... - Da, Kendall? - Nu vreau sa mai fac asta. Roxanne se uita la ea neincrezatoare.

- Cum? - Vreau sa prezint toalete pe scena. La asta aspirau toate fetele. - Dar e aproape imposibil sa patrunzi shi sa... -Am sa reushesc. Roxanne o privi cu atentsie. - Vorbeshti serios, nu-i asha?

- Da. Roxanne dadu din cap. - Bine. Daca chiar vrei cu tot dinadinsul, primul

lucru pe care trebuie sa-l faci este sa invetsi samergi pe birna.

92

-Ce? SHi Roxanne ii explica.

in aceeashi dupa-amiaza, Kendall ishi cumpara obirna- shi o duse acasa. incerca de citeva ori sapasheasca pe ea, dar cazu de fiecare data. N-are safie ushor, ishi zise Kendall. Dar am s-o fac shi pe asta. in fiecare dimineatsa se trezea devreme shi faceaexercitsii. Zilele treceau iar ea avea din ce in ce maimult echilibru. Se invirtea prin fatsa oglinzii in sunetulmuzicii. invatsa sa mearga cu o carte pe creshtet shi sase schimbe rapid din pantaloni mulatsi pe corp inrochii de seara. Cind Kendall se simtsi pregatita se

intoarse la Roxanne. - imi risc gitul pentru tine, ii spuse aceasta. Un-garo e in cautare de noi manechine. Te-am reco-mandat pe tine. E dispus sa-tsi acorde o shansa. Kendall era incintata. Ungaro era unul dintre cei

mai stralucitsi designeri.

Saptamina care urma Kendall se prezenta lalucru, incercind sa para in largul ei, ca shi celelalte

manechine. Ungaro ii intinse prima rochie pe care avea s-o

poarte shi ii zimbi. - Succes. - Multsumesc. Kendall ieshi pe podium foarte dezinvolta, deparca facea asta de cind lumea. Chiar shi celelaltemanechine au fost impresionate. Spectacolul s-abucurat de succes shi, de atunci, Kendall a intrat in

elita. A inceput sa lucreze cu gigantsii industrieimodei: Yves Saint Laurent, Halston, Christian Dior,Calvin Klein, Ralph Lauren, St. John. Kendall eraceruta in permanentsa shi calatorea prin toata lumea.La Paris, moda se lanseaza in ianuarie shi iulie. LaMilano, lunile de virf sint martie, aprilie, mai shi iunie.Pe cind la Tokio sint aprilie shi octombrie. Avea oviatsa plina shi savura fiecare moment.

Kendall continua sa lucreze shi sa invetse. Purtacreatsiile unor designeri'celebri, gindindu-se laschimbarile pe care le-ar fi facut daca ea ar fi fostdesignerul. invatsa cum trebuiau sa cada hainele,cum tsesaturile trebuiau sa invaluie corpul. invatsatotul despre pliuri shi falduri, despre partsile corpuluipe care o femeie vrea sa le ascunda shi despre celepe care vrea sa le scoata in evidentsa. Acasa facea

54

92schitse, iar ideile pareau sa curga. intr-una din zile, leduse la I Magnin. Cumparatorul a fost impresionat. - Cine este designerul? -Eu.

- Sint foarte bune. Foarte bune.

Doua saptamini mai tirziu, Kendall incepu lucrulca asistenta a Donnei Karan. Acasa, continua sadeseneze. Un an mai tirziu prezenta primul ei spec-tacol de moda. A fost un dezastru.

Modelele erau obishnuite, banale. Dadu un aldoilea spectacol la care nu veni nimeni. Mi-am greshit cariera. Eshti foarte talentata, draga mea. intr-o buna zivei deveni designer. Oare unde am greshit? se intreba Kendall. Gasiraspunsul intr-o noapte. Kendall statea in pat shise gindea. Hainele mele sint pentru manechine. Artrebui sa creez modele pentru femeile obishnuite, cuslujba shi familie. Frumoase, dar confortabile. SHic,dar practice. l-a trebuit un an lui Kendall sa organizeze onoua prezentare, dar de data aceasta a fost unsucces.

Kendall se intorcea rareori la Rose Hill shi ori decite ori o facea se simtsea groaznic. Tatal ei nu se

schimbase deloc. Era chiar mai rau.

- N-ai reushit sa pacaleshti pe nimeni, nu-i asha? SHiprobabil ca n-ai s-o faci niciodata.

Kendall l:a cunoscut pe Marc Renaud la unbal de caritate. Lucra la bursa din New York shi seocupa de afaceri internatsionale. Un francez inalt,suplu, cu cinci ani mai mic decit Kendall. Era fer-mecator shi atent, iar Kendall s-a simtsit imediatatrasa de el. A invitat-o la cina in seara urmatoareiar in noaptea aceea, Kendall s-a culcat cu el. Ca shi

in toate noptsile care au urmat. intr-o seara Marc spuse: - Kendall, sint foarte indragostit de tine. Ea murmurase: - Te-am ashteptat toata viatsa, Marc. - Dar e o problema foarte serioasa. Te bucuride succes, iar eu nu cishtig nici pe departe cit tine.Poate ca intr-o buna zi... - Opreshte-te, ii spuse Kendall. Mi-ai daruit maimult decit ash fi putut spera vreodata.

De Craciun, Kendall l-a luat pe Marc la Rose Hillsa-l cunoasca pe tatal ei.

- Ai sa te maritsi cu el? exploda Harry Stanford.E un nimeni. Te ia pentru banii pe care crede ca ai

55

92sa-i obtsii. Daca Kendall ar mai fi avut nevoie de vreunmotiv ca sa se marite cu Marc, acum il avea. S-aucasatorit in Connecticut a doua zi. Iar casnicia luiKendall cu Marc i-a daruit toata fericirea pe caren-o cunoscuse pina atunci.

- Nu trebuie sa-l lashi pe tatal tau sa te mihnea-sca, ii spusese el lui Kendall. Toata viatsa shi-a folositbanii ca pe o arma. N-avem nevoie de banii lui. Iar Kendall il iubea shi mai tare pentru asta.

Marc era un sots minunat - blind, tandru shi atent.Am totul, se gindea Kendall fericita. Trecutul estemort. Reushise in ciuda tatalui ei. in citeva ore, lumea.modei avea sa se concentreze asupra ei. Ploaia incetase. Era un semn bun. Spectacolul a fost uimitor. La sfirshit, in sunetulmuzicii shi in lumina reflectoarelor, Kendall ieshi pepodium shi facu o reverentsa in ovatsiile tuturor. Ken-dall ishi dori ca Marc sa fi putut veni la Paris, sasarbatoreasca impreuna, dar el fusese retsinut la

bursa.'

Dupa ce totsi plecara, Kendall se intoarse inbiroul ei. Era fericita. Secretara ii spuse:

- A sosit o scrisoare pentru dumneavoastra. Afost adusa personal. Kendall privi spre plicul maron, pe care i-l intin-dea secretara shi se simtsi cuprinsa de un tremur.SHtia ce contsinea inainte sa-l deschida. Citi:

Draga doamna Renaud,

Va informez cu regret ca Asociatsia de protectsiea animalelor salbatice duce din nou lipsa de fon-duri. Avem nevoie imediata de o suta de mii dedolari pentru a ne acoperi cheltuielile. Banii trebu-iesc viratsi in contul 804072 - A la Crédit Suisse dinZurich.

Scrisoarea nu era semnata. Kendall ramaseholbindu-se la bucata de hirtie. N-o sa se termineniciodata. SHantajul nu va inceta.

Unul dintre asistentsii ei intra grabit in birou. - Kendall! imi pare atit de rau. Am aflat o vestegroaznica. Nu cred ca voi mai suporta inca o nenorocire,

se gindi Kendall. - Ce s-a intimplat?

56

92 - S-a dat un anunts la Radio-Tele Luxemburg. A

murit tatal tau. S-a inecat. Lui Kendall ii trebuira citeva secunde sa-shi re-

vina. Primul ei gind a fost: Ma intreb ce l-ar fi facutsa fie mindru de mine? Succesul meu sau faptul ca

sint o criminala?

57

58

Peggy Malkovich era casatorita de doi ani cuWoodrow „Woody" Stanford, dar pentru obishnuitsiicelor din Hobe Sound, ea era tot „chelneritsa aia". Peggy servea \a,Rain Forest Grille pe' vremeacind l-a cunoscut pe Woody. Woody Stanford erabaiatul de aur din Hobe Sound. Locuia intr-o vila,arata bine, in genul clasic, era fermecator shi glumets.Toate tinerele din Hobe Sound, Philadelphia shi

Long Island il asaltau. De aceea, a fost aproape unshoc seismic cind el s-a insurat cu o chelneritsa dedouazeci shi cinci de ani, destul de anosta, carenu-shi terminase nici liceul shi era fiica unui lucrator cuziua shi a unei casnice. A fost un shoc mai ales pentru ca toata lumea seashtepta ca Woody sa se insoare cu Mimi Carson, otinara frumoasa shi inteligenta, moshtenitoare a uneimari averi, care era indragostita la nebunie de

Woody. De obicei, oamenii de vaza din Hobe Soundpreferau sa birfeasca despre aventurile servitorilorlor shi nu despre cele ale egalilor lor. Dar in cazul luiWoody, casnicia lui era atit de neobishnuita, incit aufacut o exceptsie. Asha ca zvonul ca Peggy Malkovichera insarcinata s-a intins cu repeziciune. Toata lu-mea era de parere ca era mare pacat. - Pentru numele lui Dumnezeu, intseleg ca a

lasat-o gravida, dar sa te insori cu o chelneritsa! Dar era un caz clasic de déjà vu. Cu douazeci shipatru de ani in urma, Hobe Sound fusese zguduitde un scandal similar. Emily Temple, care proveneadintr-una din cele mai bune familii, se sinucisesepentru ca sotsul ei o lasase insarcinata pe guver-

59nanta. Woody Stanford nu facea nici un secret dinfaptul ca ishi ura tatal, iar sentimentul general era case casatorise cu chelneritsa numai ca sa-i arate caéra mai onorabil decit el.

Singura persoana invitata la nunta a fost fratelelui Peggy, Hoop, care a venit tocmai de la New

York. Hoop era cu doi ani mai mare decit Peggy shilucra la o brutarie in Bronx. Era inalt, cu o fatsa ciupita de varsat shi accent puternic de Brooklyn. - Ai luat o fata nemaipomenita, ii spuse el lui Woody dupa ceremonie. - SHtiu, zise Woody. - Sa ai grija de sora mea, da? - Am sa ma straduiesc. - Bine.

O conversatsie neinsemnata dintre un brutar shi fiul unuia dintre cei mai bogatsi oameni din lume. La patru saptamini dupa nunta, Peggy a pierdut sarcina.

Hobe Sound e o comunitate foarte exclusivista, iar Jupiter Island e cea mai sofisticata regiune a ei. Insula este marginita la vest de un canal navigabil, iar la est de oceanul Atlantic. Este un rai al inti-

mitatsii, al bogatsiei shi al sigurantsei, cu mai multsi poli- tsishti pe cap de locuitor decit in orice parte a lumii. Daca o anumita persoana nu se nascuse acolo, atunci trebuia sa-shi cishtige dreptul de a fi membru al comunitatsii. Dupa casatoria lui Woodrow Stanford cu „chelneritsa aia", intrebarea care se punea era: aveau oare sa o accepte in mijlocul lor? Decana din Hobe Sound, doamna Anthony Pelletier, era arbitru in orice disputa, iar misiunea.vietsii ei era sa-shi protejeze comunitatea impotrivaparvenitsilor shi noilor imbogatsitsi-. Nou-venitsii in HobeSound care aveau nenorocul sa-i displaca doamneiPelletier, primeau acasa, prin intermediul shoferuluiei, o valiza din piele. Era felul ei de a-i anuntsa ca nuerau binevenitsi in comunitate. Prietenii ishi aminteau amuzatsi de povestea me-canicului shi a sotsiei lui, care ishi cumparasera o casain Hobe Sound. Doamna Pelletier le trimisese de-a-,cum binecunoscuta valiza din piele, iar cind sotsiamecanicului ii aflase semnificatsia, risese shi spusese:„Daca baba aia nenorocita crede ca ma poatealunga de aici, e nebuna de-a binelea!" Dar lucruri ciudate incepura sa se intimple lascurt timp dupa aceea. Nu primeau nici o coman-da, bacanul raminea fara marfa ori de cite ori aveauei nevoie de ceva, shi le era imposibil sa obtsina orezervare la oricare din restaurantele mai bune. SHinimeni nu le vorbea. La trei luni dupa ce au primit

60valiza, perechea a vindut casa shi a plecat.

Asha ca, atunci cind s-a aflat despre casatorialui Woody, toata comunitatea shi-a tsinut rasuflarea.Excomunicarea lui Peggy Malkovich insemna shiexcomunicarea popularului ei sots. Pe furish, incepura

sa se faca pariuri. in primele saptamini, n-au primit nici o invitatsiela cina. Dar oamenii il placeau pe Woody shi, laurma-urmei, bunica lui din partea mamei era unadin fondatoarele lui Hobe Sound. Treptat, oameniiau inceput sa-i invite la masa. Erau curioshi sa vadacum arata mireasa. 1

„Fata trebuie sa aiba ceva deosebit. Altfel

Woody nu s-ar fi insurat cu ea." Dar aveau sa fie dezamagitsi. Peggy era plictisi- toare shi lipsita de gratsie, n-avea personalitate shi nu shtia sa se imbrace. Urita, fu decizia generala. Prietenii lui Woody erau nedumeritsi. - Ce naiba o fi vazut la ea? Ar fi putut sa se insoare cu oricine.

Una dintre primele invitatsii a venit de la Mimi Carson. Fusese innebunita de durere cind auzise vestea, dar era prea mindra s-o arate. Cind cea mai buna prietena a ei incercase s-o consoleze spunindu-i: „Lasa, Mimi. O sa-tsi treaca",

ea ii raspunsese: „Am sa ma obishnuiesc cu gindul, insa n-o sa-mi treaca niciodata."

Woody incercase din rasputeri ca mariajul lor sa se bucure de succes. SHtia ca facuse o gresheala shi nu voia s-o pedepseasca pe Peggy pentru ea. incerca cu disperare sa fie un sots bun. Problema era ca Peggy nu avea nimic in comun cu el sau cu prietenii lui.

Singurul cu care Peggy parea sa se simta in largul ei era Hoop. Vorbea zilnic cu el la telefon. - Mi-e dor de el, i se plingea Peggy lui Woody. - Vrei sa-l chemam sa stea la noi citeva zile? - Nu poate. Se uita la el, dispretsuitoare. El areserviciu.

La petreceri, Woody se straduia sa o atraga pePeggy in conversatsii, dar se dovedi curind ca ean-avea nimic de spus. Statea intr-un colts, tacuta shistinjenita, mushcindu-shi nervoasa buzele.

Prietenii lui erau conshtientsi ca, cu toate ca stateala vila Stanford, Woody se instrainase de tatal lui shitraia din suma destul de mica. pe care i-o lasasemama lui. Era pasionat de polo shi-i placea sa cala-reasca caii prietenilor. in lumea jucatorilor de polo,aceshtia sint clasatsi dupa numarul de goluri, iar celcare inscrie zece goluri e cel mai bun. Woodyavea noua goluri, shi concura cu Mariano Aguerre

61din Buenofe Aires, Wicky el Effendi din Texas shiAndres Diniz din Brazilia. Nu existau decit doispre-zece jucatori cu zece goluri in lume, iar ambitsia luiWoody era sa fie al treisprezecelea. - SHtitsi de ce, nu-i asha? spusese odata unuldintre prietenii lui. Tatal lui are zece goluri. Pentru ca Mimi Carson shtia ca Woody nu-shi pu-tea permite sa aiba proprii lui cai de polo, trasese nishte sfori ca shi el sa poata juca. Cind prietenii ointrebasera de ce, ea le raspunsese: - Pentru ca vreau sa-l fac fericit, pe cit pot. Cind nou-venitsii intrebau cum ishi cishtiga oare Woody existentsa, oamenii ridicau din umeri. in realitate, ducea o viatsa de mina a doua, cishtiga bani din pariurile facute la meciurile de polo shi de golf. imprumuta caii shi iahturile altora shi, din cind in cind, shi nevestele acestora. Casnicia cu Peggy se deteriora vazind cu ochii,

dar Woody refuza s-o recunoasca. - Peggy, ii spunea el, cind mai mergem la pe-treceri, incearca sa participi shi tu la discutsii. - De ce-ash face-o? Totsi prietenii tai se consideramai presus decit mine. - Ei bine, nu sint, o asigura Woody.

O data pe saptamina, Cercul literar din HobeSound se intilnea la club, la ora prinzului, pentru adiscuta despre ultimele aparitsii.

intr-una din zile, in timp ce doamnele stateau la

masa, ospatarul se apropie shi spuse: - Doamna Woodrow Stanford este afara. Ardori sa vi se alature.

- Pofteshte-o inauntru, spuse doamna Pelletier. O clipa mai tirziu, Peggy intra in incapere. ishicoafase parul shi se imbracase cu cea mai bunarochie a ei. Ramase in picioare, privindu-le nervoasa. Doamna Pelletier inclina capul shi spuse, ama-bila:

- Doamna Stanford. - Da, doamna.

- Nu avem nevoie de serviciile dumitale. Avemdeja o chelneritsa. SHi se intoarse la masa. Cind Woody auzi ce se intimplase, se infurie. - Cum indrazneshte sa-tsi faca una ca asta! O luain bratse. Data viitoare, intreaba-ma pe mine mai intii.Trebuia sa fi fost invitata, Peggy. - N-am shtiut. - Nu-i nimic. Asta seara sintem invitatsi la familia

Blake shi am sa... - Eu nu merg! - Dar am acceptat invitatsia.

- Du-te tu. - Dar nu vreau sa merg fara tine.

- Eu nu merg. Asha ca Woody s-a dus singur, iar dupa aceea a

62inceput sa mearga pretutindeni fara Peggy. Venea foarte tirziu acasa, iar Peggy era sigura

ca se intilnea cu alte femei. Dar accidentul a schimbat totul.

S-a intimplat in timpul unui meci de polo. Unuldintre adversari l-a lovit din gresheala in picior pecalul pe care il calarea Woody. Calul a cazut,antrenindu-l in cadere shi pe Woody. intr-o fractsiunede secunda, Woody a fost lovit de un alt cal. Laspital, doctorii au dat diagnosticul: un picior rupt,trei coaste fracturate shi un plamin perforat. in urmatoarele doua saptamini i s-au facut treioperatsii. Woody suferea cumplit. Doctorii i-au datmorfina, ca sa-i ushureze durerile. Peggy venea sa-lviziteze in fiecare zi. Hoop veni tocmai de la NewYork sa-shi consoleze sora.

Durerea fizica era de nesuportat, iar singura ali-nare i-o dadeau tranchilizantele prescrise de doc-tori. La scurt timp dupa ce s-a intors acasa, Woodya inceput sa se schimbe. Avea accese violente.Acum era vechiul Woody, pentru ca intr-o clipa sadevina extrem de furios sau melancolic. La masa, intimp ce ridea shi spunea glume, Woody se infuriafara motiv shi rabufnea, chinuind-o pe Peggy. ince-

puse sa uite. ishi dadea intilniri la care nu se ducea,invita prieteni la el acasa shi nu era acolo cindaceshtia veneau. Totsi erau ingrijoratsi din cauza lui.

Curind, a inceput sa se poarte urit cu Peggy shiin public. intr-una din diminetsi, pe cind ea servea unprieten cu o ceashca de cafea, a varsat citsiva stropi,iar Woody a murmurat:

- Cine-a fost chelneritsa, chelneritsa ramine. Peggy era plina de vinatai. Cind oamenii o in-trebau ce se intimplase, gasea mereu cite o scuza: „M-am lovit de o usha" sau „Am cazut". Comuni-tatea era scandalizata. Acum le era mila de Peggy.Dar cind cite cineva aducea vorba despre compor-tamentul lui Woody, ea era cea care-i lua apararea. - Woody a suferit mult, insista Peggy. Parca numai e el.

Nu lasa pe nimeni sa spuna ceva contra lui.

intr-un sfirshit, doctor Tichner a fost cel care afacut lumina. A chemat-o pe Peggy intr-o zi in cabi-netul lui. „'

Era nervoasa. - S-a intimplat ceva, doctore? El o studie o clipa. Avea o vinataie pe obraz, iar

ochii ii erau inlacrimatsi. - Peggy, shtiai ca Woody se drogheaza? Ochii ei sclipira de indignare.

63 - Nu. Nu pot sa cred! Se ridica. - Stai jos, Peggy. A venit, vremea sa infruntsirealitatea. Este evident pentru oricine altcineva. Cusigurantsa i-ai observat comportamentul. O clipaeste in culmea fericirii, vorbind despre cit de minu-nata este viatsa, pentru ca imediat dupa aceea savrea sa se sinucida. Peggy se asheza, palida. - Se drogheaza. - Nu, se incapatsina ea. Nu se drogheaza. - Ba da. Trebuie sa infruntsi realitatea. Nu vrei

sa-l ajutsi? - Bineintseles ca vreau! ishi fringea degetele. Ashface orice ca sa-l ajut. Orice!

- Bine. Atunci sa incepem: Vreau sa ma ajutsisa-l internez pe Woody intr-o clinica. L-am rugat savina pe la mine.. Peggy il privi lung, apoi dadu din cap. - Am sa stau de vorba cu el, zise ea incet.

in aceeashi dupa-amiaza, cind intra in cabinetuldoctorului Tichner, Woody era intr-o stare euforica. - Ai vrut sa ma vezi, doctore? E in legatura cu

Peggy, nu-i asha? - Nu. Ci cu tine, Woody. Woody il privi surprins.

64

- Cu mine? Dar ce problema ash putea avea eu? - Cred ca shtii foarte bine. - Ce vrei sa spui?

- Daca mai continui asha, ai sa distrugi viatsa ta shipe a lui Peggy. Ce iei, Woody? - Ce iau? - M-ai auzit foarte bine. Urma o tacere lunga. - Vreau sa te ajut. Woody ramase nemishcat, holbindu-se la podea.Cind vorbi, intr-un tirziu, vocea ii era ragushita. - Ai dreptate. Am... am incercat sa ma mint, darn-o mai pot face. 1 -Ce iei? - Heroina. - Dumnezeule!

- Crede-ma, am incercat sa ma opresc, dar...nu pot.

- Ai nevoie de ajutor, iar eu shtiu nishte locuriunde l-ai putea obtsine. Woody zise slab. - Ma rog lui Dumnezeu sa fie asha. - Vreau sa te internez la Harbor Group Clinic, inJupiter. Eshti dispus sa incerci?

Urma o scurta ezitare. -Da.

- Cine te aprovizioneaza cu heroina? il intrebasedoctorul Tichner.

Woody clatina din cap. - Nu pot sa-tsi spun. - Foarte bine. Voi face toate aranjamentele la

clinica.

in dimineatsa urmatoare, doctorul Tichner era in

biroul shefului politsiei. - Cineva ii face rost de heroina, spunea doc-torul Tichner. insa nu vrea sa-mi spuna cine. SHeful politsiei, Murphy, il privi pe doctor shi dadudin cap. - Cred ca shtiu cine este.

Erau citsiva suspectsi posibili. Hobe Sound era o

enclava mica. De curind, se. deschisese un magazin cu bauturi

109

65pe Bridge Road, care onora comenzi la domiciliu, laorice ora din zi shi din noapte. Un doctor de la clinica din localitate fuseseconcediat pentru ca prescrisese o doza prea marede sedative. Cu un an inainte, se deschisese o sala de gim-nastica, shi se zvonea ca antrenorul folosea steroizishi putea procura droguri pentru clientsii lui cei mai

buni. Dar sheful politsiei, Murphy, suspecta pe altcineva. Tony Benedotti fusese gradinar ani de zile. Stu-diase horticultura shi-i placea sa creeze gradini mi-nunate. Cele de care se ocupa el erau cele maifrumoase din Hobe Sound. Era un om tacut, inchisin sine, iar ceilaltsi shtiau foarte putsine despre el. Pa-rea prea bine educat pentru un gradinar, iar oa-menii erau curioshi in legatura cu trecutul lui.

Murphy il chema la el. - Daca e vorba de permisul meu de conducere,

l-am reinnoit, zise Benedotti.

- la loc.

- E vreo problema? - Da. Eshti un om educat, nu-i asha? -Da. SHeful politsiei se sprijini de spatarul scaunului. - Deci cum de te-ai facut gradinar? - Pentru ca-mi place natura.

- SHi ce altceva itsi mai place? - Nu intseleg. - De cind te ocupi de gradini? Benedotti il privi, uimit. - S-a plins vreunul din clientsii mei?- - Raspunde-mi la intrebare.

- De cincisprezece ani.

- Ai o casa frumoasa shi un iaht?

-Da. - Cum de-tsi potsi permite din ce cishtigi ca gra-dinar? - Nu e o casa atit de mare, iar iahtul e mai

curind o barca. - Poate ca mai cishtigi ceva, pe deasupra.

-Ce...? - Lucrezi pentru nishte tipi din Miami, nu-i asha?

-Da. - Acolo sint multsi italieni. Le faci din cind in cind

mici favoruri? - Ce fel de favoruri? - Distribuire de droguri, de exemplu. Benedotti il privi, inmarmurit. - Doamne! Bineintseles ca nu! - Vreau sa-tsi spun ceva, Benedotti. Te-am urma-

rit. Am stat de vorba cu cei pentru care lucrezi. Nu ;te mai vor pe.aici, nici pe tine, nici pe prietenii tai

din Mafie. Ai intseles?

109

66 - Da. - Bine. Vreau sa dispari de aici chiar azi.

Woody Stanford a fost internat la Harbor GroupClinic timp de trei saptamini, iar cind a ieshit, era dinnou vechiul Woody: o companie placuta, fermeca-toare. S-a reintors la meciurile de polo, calarind, cashi pina atunci, caii lui Mimi Carson.

Era cea de-a opprezecea aniversare a lui

Palm Beach Polo & Country Club, iar bulevardulSouth Shore era intsesat de cei trei mii de fani carese indreptau spre arena. Unii din cei mai bunijucatori ai orei aveau sa fie prezentsi la joc. Peggy statea linga Mimi Carson, ca invitata a ei. - Woody mi-a spus ca e primul meci de polo lacare asishti, Peggy. De ce n-ai mai venit niciodatapina acum sa-l vezi? Peggy ishi mushca buzele.

- Cred... intotdeauna mi-a fost teama ca Woodysa nu.se accidenteze din nou. E un sport foartepericulos, nu-i asha?

Mimi zise, ginditoare:

- Pai, sint opt jucatori masivi cu caii lor, alergindunii spre altsii cu ce! putsin patruzeci de mile la ora.Din acest punct de vedere, da, se pot intimpla ori-

cind accidente. Peggy tresari.

- N-ash putea suporta sa i se intimple cevalui Woody. N-ash putea. innebunesc facindu-mi grijipentru el.

Woody ishi privea coechipierii intrind in teren, laincalzire. Se simtsea extenuat. Nu eram inca pregatit sa intru in joc, ishi spuse.Nu voi putea tsine pasul. Daca intru, am sa ma facde ris. incepuse sa intre in panica, iar inima ii bateacu putere. Nu! N-am s-o fac! Nu pot! Am promis.Dar ma ashteapta echipa. Doar o data. Jur, Dumnetmile, e ultima oara. Se duse la mashina shi cauta in

torpedo.

(:ind Woody se intoarse pe teren, fredona, iarochii ii straluceau neobishnuit. Facu un semn multsi-mii shi se alatura echipei. Nici n-am nevoie de ei, se| in K li. l-ash putea bate pe ticaloshii ashtia cu o singuramina. Sint cel mai bun jucator din lume.

Accidentul a survenit in cea de-a shasea repriza.

109

67Uste adevarat insa ca unii spectatori au sustsinut ca

n-a fost deloc un accident. Caii galopau alaturi, iar Woody avea controlulmingiei. Cu coada ochiului, il vazu pe unul din ad-versari apropiindu-se. Pasa mingea in spate. Acea-sta fu preluata insa de Rick Hamilton, cel mai bunjucator din echipa adversa, care se indrepta spregol. Woody il urmarea indeaproape. incerca sa-iagate crosa lui Hamilton, dar nu reushi. Calul se in-drepta spre but. Woody incerca cu disperare saIntre in posesia mingei, insa fara succes. Hamilton era foarte aproape de inscriereagolului. Woody ishi indemna calul sa-i taie calea luiHamilton, care cazu la pamint. Multsimea se ridica in

picioare, strigind. Arbitrul fluiera shi ridica minios

iina. Prima regula la polo este ca, atunci cind un cator este in posesia mingei shi se indreapta spre ut, nu ai voie sa-i intersectezi calea. Orice jucator

care face acest lucru creaza o situatsie periculoasa

shi comite fault. Jocul fusese intrerupt. Arbitrul se apropie de Woody shi se rasti la el:

- A fost fault cu intentsie, domnule Stanford. Woody riposta. - N-a fost vina mea! Calul lui blestemat...

- Echipa adversa va beneficia de un penalty. Repriza se transforma intr-un dezastru. Woodycomise doua faulturi in trei minute. Iar adversariiinscrisera alte doua goluri din penalty. in ultimiletreizeci de secunde ale meciului, echipa adversa ainscris golul cishtigator. Ceea ce incepuse ca ovictorie sigura se transformase intr-o infringere.

in tribuna, Mimi Carson ramasese inmarmurita.

Peggy spuse, timid: - Nu e bine, nu-i asha? Mimi se intoarse spre ea. - Nu, Peggy, ma tem ca nu. Cineva se apropie de ele. - Domnishoara Carson, pot sa va vorbesc? Mimi Carson se uita la Peggy. - Scuza-ma un moment. Peggy ii urmari indepartindu-se. - Woody, ma tem ca am o veste groaznicapentru tine. ii puse o mina pe umar. Tatal tau amurit. Woody o privi shi clatina din cap, murmurind: - Eu sint... eu sint de vina. - Nu trebuie sa te invinovatseshti. Nu e vina ta. - Ba da, striga Woody. Daca nu le dadeam eupe tava penalty-ul ala, n-ar fi cishtigat.

109

68

Dupa joc, echipa lui Woody era foarte tacuta.Lui Woody ii era prea rushine sa se uite in ochiicelorlaltsi. Mimi Carson se indrepta spre el.

69

(fitului 11

Julia Stanford nu-shi cunoscuse niciodata tatal.Iar acum acesta era mort. Citise in ferparul dinKansas City Star: MAGNATUL HARRY STANFORDS-A INECAT! Ramase privindu-i fotografia de peprima pagina. Emotsiile pe care le incerca erau dife-rite. // urasc oare pentru felul in care s-a purtat cumama, sau il iubesc pentru ca e tatal meu? Ma

simt vinovata pentru ca n-am incercat niciodata saiau legatura cu el, sau sint furioasa ca el nu m-acautat niciodata? Oricum, nu mai conteaza acum.A murit. ' ,j

Tatal ei fusese mort inca de cind se shtia ea.Acum murise din nou. Inexplicabil, ii simtsea lipsa.Ce prostie! se gindi Julia. Cum sa-mi lipseasca ci-neva pe care nu l-am cunoscut niciodata? Seuita din nou la fotografia din ziar. Seman cumva cuel? Se privi in oglinda. Ochii. Am aceiashi ochi gri,

profunzi. Julia cauta in dulapul din dormitor. Scoase ocutie de carton. Se urca in pat shi o deschise. SHi, inurmatoarele doua ore, revazu fiecare din obiectelefamiliare. Erau nenumarate fotografii cu mama ei, inuniforma de guvernanta, alaturi de Harry Stanfordshi de doamna Stanford shi de cei trei copii ai lor.Majoritatea fotografiilor fusesera facute pe iaht, laRose Hill sau la vila din Hobe Sound. Julia ridica taieturile ingalbenite din ziare, carerelatau despre scandalul petrecut in Boston, cu aniin urma. Erau-titluri de senzatsie: „Cuibul indragostitsilor din Beacon Hill."

70 „Scandalul provocat de miliardarul Harry Stan-ford."

„Nevasta magnatului se sinucide." „Guvernanta Rosemary Nelson dispare." Julia ramase mult timp cufundata in amintiri.

Vazuse lumina zilei la spitalul St. Joseph, dinMilwaukee. De cind ishi amintea, se mutaseradintr-un apartament mobilat in altul, dintr-un orash inaltul. Erau vremuri cind n-aveau ce minca, cind nuaveau deloc bani. Mama era mai mereu bolnavashi-i era greu sa-shi gaseasca o slujba stabila. Fetitsa

invatsase repede sa nu ceara jucarii sau rochitse noi. Julia incepuse shcoala la cinci ani, iar colegeleei rideau de ea pentru ca era imbracata mereu in

aceeashi rochie shi avea o singura pereche de pan-tofi. Cind ceilaltsi copii o necajeau, Julia se batea cuei. Era o rebela. Mereu era chemata la director. Ar fifost exmatriculata de nenumarate ori daca n-ar fifost cea mai inteligenta eleva din shcoala. Mama ei ii spusese ca tatal ei murise, iar ea seobishnuise cu acest gind. Dar cind Julia avea vreodoisprezece ani, daduse din intimplare peste unalbum cu fotografii, in care mama ei era alaturi denishte straini. - Cine sint ashtia? o intrebase Julia.

Iar mama ei intselesese ca venise vremea. - Stai jos, draga mea. O luase de mina. N-aveacum altfel sa-i spuna adevarul. Sint tatal tau, sora shifratsii tai vitregi. Julia o privise uimita. - Nu intseleg. Adevarul ieshise in sfirshit la iveala, zadarnicindlinishtea sufleteasca a Juliei. Tatal ei traia! SHi avea osora shi doi fratsi vitregi. Erau prea multe de intselesdeodata. - De ce... de ce m-ai mintsit?

- Erai prea mica sa intselegi. Tatal tau shi cumine... am avut o legatura. Era insurat, iar eu... a

trebuit sa plec ca sa te nasc pe tine. - il urasc! - Nu trebuie sa-l urashti. - Cum a putut sa-tsi faca una ca asta? - Ceea ce s-a intimplat a fost in aceeashi masurashi vina mea. Fiecare cuvint pe care-l rostea era du-reros. Tatal tau era un barbat foarte atragator, iareu eram tinara shi naiva. SHtiam ca legatura noastranu avea viitor. imi spunea ca ma iubeshte... dar caera insurat shi avea o familie. Apoi... am ramas in*sarcinata. ii era greu sa,mai continue. Un reporter aaflat totul shi s-a publicat in ziare. Am fugit. Aveamde gind sa ma intorc, dar sotsia lui s-a sinucis, iareu... n-am mai putut da ochii cu el sau cu copiii lui.

71A fost vina mea, intselegi. Nu trebuie sa-l condamni

pe el. Dar exista ceva ce Rosemary nu-i spuseseniciodata fiicei ei. Cind se nascuse copilul, cei de laspital ii spusesera: - intocmim certificatul de nashtere. Numele copi-lului este Julia Nelson?

Rosemary intentsionase sa spuna da, apoi segindise: Nu! E copilul lui Harry Stanford. Are dreptulsa-i poarte numele shi sa beneficieze de ajutorul lui. - Numele fiicei mele este Julia Stanford. ii scrisese lui Harry Stanford, spunindu-i despreJulia, dar nu primise nici un raspuns.

Julia era fascinata de ideea ca avea o familiedespre care nu shtiuse nimic, ca shi. de faptul ca erauatit de faimoshi, incit toate ziarele scriau despre ei.Se duse la o biblioteca, unde cauta tot ce se gaseascris despre Harry Stanford. Erau zeci de articole.Era miliardar shi traia intr-o alta lume, o lume dincare Julia shi mama ei erau excluse. intr-una din zile, cind una din colegele ei onecajise ca era saraca, Julia spusese, sfidatoare: - Nu sint saraca! Tatal meu este unul din ceimai bogatsi oameni din lume. Avem iaht shi avion, shi omultsime de case frumoase. Profesoara o auzise.

- Julia, vino aici.

Julia se apropiase de catedra. - Nu e frumos sa mintsi.

- Dar nu e o minciuna, replicase Julia. Tata emiliardar! Se intilneshte cu regi shi preshedintsi! Profesoara o privise pe copila care statea infatsa ei, imbracata intr-o rochie uzata, shi spusese: - Nu-i adevarat, Julia. - Ba da! se incapatsina ea.

Fusese trimisa la director. Din ziua aceea, n-amai pomenit niciodata de tatal ei.

Julia a intseles curind motivul pentru care ea shimama ei se tot mutau dintr-un orash in altul. Dincauza presei. Harry Stanford era in permanentsa inatentsia ziarelor, iar revistele de scandal aminteau,din timp in timp, de vechiul scandal. S-ar fi putut careporterii sa descopere intr-o buna zi unde locuiaRosemary Nelson, iar ea ar fi fost nevoita sa se«scunda, impreuna cu fiica ei. Julia citea toate articolele despre Harry Stanford||, de fiecare data, era tentata sa-i telefoneze. Ar fivi ut sa poata crede ca, in totsi aceshti ani, el o cau-tase disperat pe mama ei. Am sa-l sun shl am sa-ispun: la telefon e fiica ta. Daca vrei sa ne vezi... Iar el avea sa vina, sa se indragosteasca dinnou de mama ei shi sa se insoare cu ea. Aveau sa

72traiasca impreuna, fericitsi.

Julia Stanford a devenit o femeie frumoasa.Avea un par lung, negru shi lucios, o gura gene-roasa, frumos conturata, ochii gri, luminoshi, ca aiti italui ei shi o silueta zvelta. Iar cind zimbea, cei ce ovedeau uitau de orice altceva. Pentru ca erau nevoite sa she mute atit de des,Julia a urmat la shcoli din diferite state. Verile lucra lacite un magazin sau ca receptsionera. Fusese din-totdeauna o fire foarte independenta. Locuiau in Kansas City, cind Julia shi-a terminatcolegiul, la care avea o bursa. Nu shtia insa preabine ce voia sa faca in continuare. Prietenii, impre-sionatsi de frumusetsea ei, ii sugerasera sa se facaactritsa. - Ai putea deveni un star peste noapte! Julia respinsese ideea, replicind: - Da, dar cine ishi' doreshte sa se scoale atit de

devreme dimineatsa? Dar adevaratul motiv era ca ishi apara cu strashnicie intimitatea. Traia cu impresia ca, tot timpul, eashi mama ei fusesera haituite de presa din cauzaunui lucru care se intimplase cu multsi ani in urma.

Visul Juliei de a-i vedea impreuna pe tatal shi pe

mama ei s-a spulberat in ziua in care mama ei amurit. Julia ii resimtsea dureros pierderea. Tata tre-buie sa shtie, se gindea ea. Mama a fost o parte dinviatsa lui. Cauta numarul de telefon de la biroul luidin Boston. Raspunse secretara: - Buna dimineatsa. Stanford Enterprises.

Julia ezita. - Aici Stanford Enterprises. Alo? Cu ce va pot fide folos? Julia puse receptorul jos. Mama n-ar fi vrut caeu sa dau telefon. Era singura de-acum. Nu mai avea pe nimeni.

Julia shi-a inmormintat mama la cimitirul ParkCemetry din Kansas. N-a mai participat nimeni alt-cineva. Julia statea linga mormint shi se gindea: Nu-idrept, mama. Ai facut o singura gresheala pentrucare ai platit toata viatsa. Te iubesc foarte mult, ma-ma. Am sa te iubesc mereu. in urma mamei ei nu-imai ramasese decit o colectsie de fotografii vechi shide taieturi din ziare.

Pentru ca mama ei murise, Julia incepu sa segindeasca la familia Stanford. Erau bogatsi. Putea sa

le ceara ajutorul. Niciodata, hotari ea. Nu dupa ce

73Harry Stanford s-a purtat atit de urit cu mama. Dar trebuia sa-shi cishtige existentsa. Trebuia sa-shialeaga o cariera. Se gindi: poate am sa devin chi-rurg, sa fac operatsii pe creier. Sau pictoritsa? Cintareatsa de opera? Astronaut? Se inscrise la un curs seral de secretariat laKansas Community College. A doua zi dupa ce termina cursul, se duse la oagentsie de plasare. Acolo mai ashteptau vreo doi-sprezece candidatsi. Linga Julia se asheza o femeieatragatoare, cam tot de virsta ei. - Buna! Sint Sally Connors.

- Julia Stanford. - Trebuie neaparat sa-mi gasesc azi o slujba.Am fost data afara din apartament. Julia se auzi strigata. - Succes! ii spuse Sally. - Multsumesc. Julia intra in biroul consilierului care se ocupacu angajarile.

- Luatsi loc, va rog. - Multsumesc.

- Vad din dosarul dumitale ca ai urmat colegiulshi ai avut diverse slujbe pe timp de vara. SHi ai orecomandare foarte buna de la cursul de secreta-riat. Stenodactilografiezi nouazeci de cuvinte pe

--------------------------------------- 124----------------------------------:-----------

minut shi batsi la mashina shaizeci de cuvinte pe minut? - Da. - Cred ca am slujba potrivita pentru tine. 0firma mica de avocatsi cauta o secretara. Ma teminsa ca salariul nu e foarte mare. ". - Nu-i nimic, zise Julia repede. - Bine. Te voi trimite acolo. ii intinse o foaie dehirtie cu adresa. Interviul e miine la prinz. Julia zimbi fericita. - Multsumesc.

Cind Julia ieshi din birou, fu invitata inauntruSally. - Sper sa ai noroc, ii spuse Julia. - Multsumesc. Dintr-un impuls, Julia se hotari s-o ashtepte. Zeceminute mai tirziu, cind Sally ieshi din birou, radia. - Merg la un interviu! A dat un telefon, shi trebuiesa ma prezint miine dimineatsa la American MutualInsurance Company. Tu ce-ai facut? - SHi eu voi afla tot miine raspunsul.

- Sint sigura ca vom reushi. Hai sa luam masaimpreuna, sa sarbatorim.

- Bine.

Au stat de vorba la masa shi s-au imprietenitimediat.

- Am fost sa vad un apartament in OverlandPark, zise Sally. Are doua dormitoare, baie, bu-catarie shi o camera de zi. E foarte draguts. Nu mi-l_________________,__________ 125 -------------------------i--------------------

pot permite de una singura, dar amindoua... Julia zimbi. - Mi-ar placea. Strinse din pumni. Daca obtsin

slujba. - Ai s-o obtsii! o asigura Sally.

in timp ce se indrepta spre firma Peters, East-

I man & Tolkin, Julia se gindea: Ar putea fi shansa

mea. Ar putea duce oriunde. Adica, nu e numai o slujba. Voi lucra pentru nishte arhitectsi. Visatorii care construiesc orashe, care creaza frumusetsi din piatra.

Poate chiar voi studia arhitectura, shi voi deveni shi eu o parte din acest vis. Biroul lor era situat intr-o cladire veche, intune- coasa, pe Armour Boulevard. Julia lua liftul pina la etajul trei shi se opri la usha pe care scria Peters, Eastman & Tolkin, arhitectsi. Respira adinc, sa se

linishteasca, shi intra. in anticamera o ashteptau trei barbatsi, care o studiara inca din clipa in care intra pe usha. - Ai venit pentru postul de secretara? - Da, domnule. - Eu sint Al Peters. Tipul chel. - Bob Eastman. Tipul cu coada de cal.

- Max Tolkin. Tipul cu burta.

Totsi trei pareau sa aiba in jur de patruzeci deani. - Am intseles ca e prima ta slujba ca secretara,

zise Al Peters. - Da, ii raspunse Julia. Apoi adauga, imediat.Dar invats repede. SHi muncesc din greu. Se hotari sanu le spuna nimic inca despre ideea ei de a studiaarhitectura. Trebuia sa ashtepte pina cind avea sa-i

cunoasca mai bine. ■ - Bine, o sa te testam, zise Bob Eastman. Savedem cum te descurci.

Julia se simtsi ushurata. - Oh, va multsumesc! N-o sa va para... - Iar despre salariu... zise Max Tolkin. Ma temca n-o sa te putem plati prea mult la inceput.

- Nici o problema, zise Julia, eu... - Trei sute pe saptamina, ii spuse Al Peters. Avusesera dreptate. Nu era prea mult. Julia sehotari insa repede.

- Accept. Se uitara unul la altul, zimbind. - Bine, zise Al Peter. Hai sa-tsi arat birourile. Turul nu Ie lua decit citeva secunde; Aveau omica sala de primire shi trei birouri neincapatoare,care pareau mobilate de Armata Salvarii. Toaletaera pe hol. Totsi trei erau arhitectsi, dar Al Peters eraomul de afaceri, Bob Eastman se ocupa cu vin-zarile, iar Max Tolkin cu constructsiile.

- Vei lucra pentru totsi trei, ii spuse Peters. - Bine. Julia shtia ca avea sa le devina indis-

pensabila. Al Peters se uita la ceas. - E douasprezece shi jumatate. E timpul sa luam

masa. Julia se bucura. Facea deja parte din echipa.

Ma invita la masa. El se intoarse spre Julia. - E un expres chiar linga noi. Eu vreau un sandvish cu carne de vitsel shi mushtar, salata de cartofi

shi o bere. - Oh. Deci asta era invitatsia la masa.

Tolkin zise: - Eu vreau supa de pui shi un sandvish cu pas-

trama.

- Da, domnule. Vorbi shi Bob Eastman. - Pentru mine, friptura la tava shi ceva raco-

ritor. - Ai grija de carne, sa fie frageda, ii spuse Al

Peters. - Iar supa sa fie fierbinte, zise Max Tolkin. - Bine. Fierbinte; - Iar eu vreau cola dietetica, zise Bob East-

man. - Dietetica. - Ai aici banii. Al Peters ii intinse o bancnota de

douazeci de dolari. Zece minute mai tirziu, Julia dadea comanda

tipului de la tejghea. - Vreau un sandvish cu carne proaspata de vitsel, cu mushtar, salata de cartofi shi o bere. Un sandvish cu pastrama shi supa de pui. Fierbinte. SHi friptura la tava cu.cola dietetica.

Barbatul dadu din cap. -Lucrezi pentru Peters, Eastman shi Tolkin, nu-i asha?

Julia shi Sally s-au mutat in apartamentul din Overland Park in saptamina care a urmat. Apar- tamentul avea doua dormitoare minuscule, o ca- mera de zi a carei mobila vazuse shi zile mai bune, o chicineta shi o baie. N-ai cum sa-l confunzi cu Ritz, se gindi Julia.

- Vom gati cu rindul, sugera Sally. - De acord.

Sally a pregatit prima masa, care a fost deli- cioasa.

Seara urmatoare era rindul Juliei. Sally lua o inghitsitura din mincarea facuta de Julia shi spuse: - Julia, eu nu mi-am facut inca o asigurare pe viatsa. Ce-ar fi sa gatesc eu shi sa faci tu curat?

Cele doua prietene se intselegeau foarte bine. inweekend-uri se duceau la filme sau la cumparaturi,la Bannister Mall. ishi cumparau hainele de la maga-zinele cu pretsuri reduse. O data pe saptamina luaucina la un restaurant nepretentsios, Stephenson'sOld Apple Farm sau la Cafe Max, unde mincau spe-cialitatsi mediteraneene. Iar cind ishi permiteau, mer-geau la Charlie Charlies sa asculte jazz.

Juliei ii placea sa lucreze pentru Peters, East-man shi Tolkin. Firma n-o ducea prea stralucit.Clientsii erau putsini. Ea ishi dadea seama ca ei nuconstruiau prea multe cladiri, dar ii facea placere sastea in preajma lor. Erau ca o familie-surogat. Totsitrei ii impartasheau problemele lor. Julia era capabilashi eficienta shi le-a reorganizat rapid biroul.

Julia s-a hotarit sa faca ceva in privintsa clientsilor. Dar ce anume? Curind, gasi raspunsul. Citi in Kan- sas City Star despre un prinz oferit de recent infiintsata organizatsie a secretarelor executive. Pre-

shedinta era Susan Bandy. A doua zi, Julia ii spuse lui Al Peters. - S-ar putea sa mai intirzii la prinz.

El ii zimbi. - Nici o problema, Julia. SHtia cit de norocoshi

erau s-o aiba. Julia sosi la Piaza Inn shi se indrepta spre ca- mera unde avea loc intilnirea. Femeia care statea la

o masa linga usha spuse: - Cu ce va pot ajuta? - Am venit pentru intilnirea secretarelor execu-

tive. - Numele dumneavoastra? - Julia Stanford.

Femeia se uita pe lista pe care o avea in fatsa. - Ma tem ca nu sintetsi pe... Julia zimbi.

- Oh, parca n-am cunoashte-o pe Susan? Tre- buie neaparat sa stau de vorba cu ea. Sint secre- tara executiva la Peters, Eastman & Tolkin. Femeia era inca nesigura. - Ei bine...

- Am s-o caut imediat pe Susan. in incapere erau adunate o multsime de femei bine imbracate, care stateau de vorba. Julia se apropie de una din ele:

- Care din ele e Susan Bandy? - Cea de colo. ii arata o femeie inalta, la vreo patruzeci de ani.

- Buna. Sint Julia Stanford. x

- Buna.

- Lucrez la Peters, Eastman & Tolkin. Sint sigura ca ai auzit de ei. - Pai, nu...

- Este firma de arhitectsi cu cea mai spectacu- loasa ascensiune din Kansas City. - intseleg.

- N-am prea mult timp liber, dar ash vrea sacontribui pe cit posibil la bunul mers al orga-nizatsiei.

- Ei, asta e foarte frumos din partea dumitale,domnishoara... - Stanford. Era numai inceputul.

Organizatsia reunea majoritatea firmelor impor-tante din Kansas City. in scurt timp, Julia le deve-nise tuturor indispensabila. Lua masa cel putsin odata pe saptamina cu una sau chiar mai multe din-tre membre. „- Compania noastra doreshte sa mai.constru-iasca o cladire in Olathe". Iar Julia le vindea imediat pontul shefilor ei. „-• Domnul Hanley vrea sa-shi construiasca dcasa de vacantsa in Tonganoxie". SHi, inainte ca altcineva sa afle, Peters, Eastman& Tolkin obtsineau comanda. Bob Eastman o chema intr-o zi la el pe Julia shi-i

spuse: - Meritsi sa-tsi marim salariul. Eshti o secretara

excelenta. - Vretsi sa-mi facetsi o favoare? il intrebase ea. - Sigur. - Spunetsi-mi, „secretara executiva". Mi-ar mai creshte shi mie credibilitatea.

Din cind in cind, Julia citea articole despre tatal . ei, sau ii urmarea interviurile, la televizor. Dar nu a pomenit nimic despre el, nici lui Sally, nici la slujba. Cind era mica, unul din visurile Juliei era ca intr-o buna zi, asemeni lui Dorothy, sa fie purtata pe

134

aripi de vint catre un loc magic, minunat, plin deiahturi, avioane particulare shi palate. Dar acum, catatal ei murise, visul se destramase.

Nu mai am pe nimeni pe lume. Ba da, secorecta Julia. Am doi fratsi shi o sora. Ei sint familiamea. Sa ma duc sa-i vad? E o idee buna? Sau rea?Ma intreb ce-am simtsi unii pentru altsii. Hotarirea ei se dovedi a fi o chestiune de viatsashi de moarte.

Gfttstitotl 12

Se aduna un clan de straini. Trecusera ani decind nu se mai vazusera sau nu mai luasera lega-

tura unul cu altul. Judecatorul Tyler Stanford sosi la Boston cu

avionul. Kendall Stanford Renaud veni de la Paris. MaroRenaud veni cu trenul de la New York. Woody Stanford shi Peggy au sosit cu mashinade la Hobe Sound.

Moshtenitorii au fost anuntsatsi ca funeraliile urmausa aiba loc la King's Chapel. Strada care ducea Incapela era intsesata de politsishti care tsineau in fri

multsimea ce se strinsese sa vada sosirea demni-tarilor. Venise shi vicepreshedintele Americii; inconju-rat de ambasadori, senatori shi diplomatsi din tsari caTurcia shi Arabia Saudita. Harry Stanford fusese opersonalitate. Toate cele shapte sute de scaune alecapelei aveau sa fie ocupate.

Tyler, Woody shi Kendall s-au intilnit-in sacristie.

79

134Momentul era stinjenitor. Erau nishte straini, singurullucru pe care-l aveau in comun fiind trupul nein-sufletsit al barbatului din limuzina mortuara careashtepta afara.

- El este sotsul meu, Marc, spuse Kendall. - Ea este sotsia mea, Peggy. Peggy, ea e soramea, Kendall, iar el este fratele meu, Tyler. S-au salutat, politicoshi. Au ramas acolo, studiin-du-se unul pe altul pina cind un ushier s-a apropiatde ei shi a spus:

- Scuzatsi-ma. Serviciul divin este pe cale sainceapa. Vretsi sa ma urmatsi, va rog? l-a condus in strana care le fusese rezervata.S-au ashezat shi au ashteptat, fiecare din ei adincitsi inginduri.

Lui Tyler i se parea ciudat sa se reintoarca inBoston. Singurele lui amintiri placute erau de pevremea cind traiau mama lui shi Rosemary. Pe cindavea unsprezece ani, Tyler vazuse o imagine a luiGoya pictindu-l pe Saturn devorindu-shi fiul, pe careo identificase mereu cu tatal lui. Iar acum, pe cind privea cum coshciugul tataluisau era adus in biserica, Tyler se gindi: Saturn e mort. „itsi cunosc micul secret murdar".

Woody se simtsea extraordinar. Luase o doza deheroina inainte sa vina la biserica iar efectul aces-teia nu trecuse inca. Se uita spre fratele shi sora lui.Tyler s-a mai ingrashat. Arata a judecator. Kendalls-a facut foarte frumoasa, dar pare foarte preo-cupata. Sa fie oare din cauza ca a murit tata? Nu. ilura la fel de mult ca shi mine. Se uita spre sotsia luicare statea linga el. imi pare rau ca nu am apucatsa i-o prezint batrinului. Ar fi facut un atac de cord.

Kendall nu asculta slujba. Se gindea la rochiacea roshie. intr-o dupa-amiaza, tatal ei o sunase laNew York. - Deci ai devenit un mare designer, nu-i asha?

Ei, hai sa vedem cit de buna eshti. Am invitat-o penoua mea prietena la un bal de caritate simbataseara. Arata la fel ca tine. Vreau sa-i creezi o rochie. - Simbata? Dar nu pot, tata, e prea...

- Fa ce tsi-am spus. Iar ea facuse cea mai urita rochie pe care shi-o putuse imagina. Avea o funda imensa in fatsa shi me- tri intregi de panglici shi dantela. O monstruozitate l-o trimisese tatalui ei care-i telefonase din nou. - Am primit rochia. Apropo, prietena nwn tiu poate veni simbata asha ca tu vei fi partetut

80

Deci vei purta tu rochia. -Nu. Urmase fraza de care se temea cel mai tare. - Doar nu vrei sa ma dezamageshti, nu-i asha? Asha ca se dusese shi se imbracase cu acea ro-chie. A fost cea mai umilitoare seara din viatsa ei.

„Pentru ca nu am adus nimic cu noi in aceastalume shi nu vom lua nimic cu noi la plecare. Domnula dat, domnul a luat. Binecuvintat fie numele Dom-nului."

Peggy Stanford se simtsea stinjenita. Fastul caredomnea in biserica imensa shi elegantsa celor cevenisera o uluisera. Nu mai fusese niciodata la Boston. Pentru ea,aceasta era lumea familiei Stanford, fastuoasa shiglorioasa. Totsi erau mult mai buni decit ea. ishi luasotsul de mina.

Marc se gindea la scrisoarea de shantaj pe care

o primise sotsia lui. Era conceputa cu grija, foarteinteligent. N-aveau cum sa afle cine se ascundea inspatele ei. O privi pe Kendall, care statea linga el,palida shi incordata. Cit va mai rezista oare? se in-treba el. Se trase mai aproape de ea.

„Dumnezeu sa va daruiasca pacea, acum shiintotdeauna. Amin."

Dupa ce se termina slujba, pastorul anuntsa: - La inmormintare vor participa numai membrii

familiei. Tyler se uita la coshciug, gindindu-se la trupuldinauntru. Cu o seara in urma, inainte ca sicriul sa

fie inchis venise la capela direct de la aeroport. Voia sa-l vada pe tatal lui mort. Woody privi cum coshciugul era scos din bisericashi zimbi: Da-le oamenilor ceea ce vor.

Ceremonia de la cimitirul Mount Auburn a fostfoarte scurta. Familia a privit cum trupul neinsufletsital lui Harry Stanford era coborit in locul de odihnaveshnica shi acoperit cu pamint. Pastorul le spuse: - Nu e nevoie sa mai raminetsi daca nu doritsi.

Woody dadu din cap. - Perfect. Efectul heroinei incepea sa se risipea-sca, iar el se simtsea cuprins de nervozitate. Hai saplecam dracului de aici. Marc intreba: - Unde mergem? Tyler se intoarse spre ei. - Vom sta la Rose Hill. Totul e aranjat. Vomlocui acolo pina la deschiderea testamentului.

:---------------------------------------- 138 --------------------------—---------------

Citeva minute mai tirziu se indreptau spre casa in limuzinele lor.

Orashul Boston are o ierarhie sociala foarte stricta. Noii imbogatsitsi locuiau pe Commonwealth Avenue iar „catsaratorii" sociali pe Newbury Street. Familiile vechi, cu mai putsina influentsa locuiau pe Marlbo- rough Street. Noua adresa foarte cautata era Back Bay, dar Beacon Hjll era inca citadela celor mai bogate shi vechi familii din Boston, un amestec de case in stil victorian, biserici vechi shi magazine shic. Rose Hill, proprietatea familiei Stanford, era o cladire veche, frumoasa, cladita in stil victorian, ridi- cata in mijlocul a trei acri de pamint, in Beacon Hill. Casa in care crescusera copiii Stanford era plina de amintiri neplacute. Cind limuzinele ajunsera in fatsa ei, pasagerii coborira shi privira batrina cladire. - Nu-mi vine sa cred ca tata nu ne ashteapta inauntru, zise Kendall.

Woody rise fortsat. - E foarte ocupat sa faca ordine in iad. Tyler inspira adinc. - Sa intram. in timp ce se apropiau de usha, aceasta se deschise. Clark ii intimpina in prag. Avea aproape shaptezeci de ani, era demn shi capabil shi lucrase ca valet la Rose Hill peste treizeci de ani. iivazuse pe copii crescind shi supravietsuise tuturorscandalurilor.

Fatsa lui Clark se lumina la vederea lor.

139

- Buna ziua. Kendall il imbratsisha cu caldura. - Ce bine imi pare sa te vad, Clark. - A trecut mult timp, domnishoara Kendall. - Sint doamna Renaud acum, iar el este sotsul

meu, Marc.. - imi pare bine sa va cunosc, domnule. - Sotsia mea mi-a povestit multe despre dum-

neata. - Nimic rau, sper, domnule. - Din contra, are numai amintiri frumoase cu

dumneata. - Va multsumesc, domnule; Clark se intoarse spre Tyler. - Buna ziua, domnule judecator Stanford.

- Buna, Clark. - Ma bucur sa va vad, domnule. - Multsumesc. Aratsi foarte bine. - SHi dumneavoastra, domnule. imi pare foarte rau pentru cele intimplate. - Multsumesc. Ai aranjat totul aici? - Da. Cred ca va vetsi simtsi foarte bine. - Mi-ai dat vechea mea camera?

Clark zimbi. - Da. Se intoarse spre Woody. Ma bucur sa va vad, domnule Woodrow. Ash vrea sa... Woody o lua de brats pe Peggy. - Haide, zise el, vreau sa ma duc sus sa ma

racoresc.

Ceilaltsi il urmarira pe Woody trecind pe linga ei shi urcind scarile alaturi de Peggy.

Totsi au intrat in imensa camera de zi. incaperea era dominata de doua dulapuri masive stil Ludovic alXIV-lea.

Prin camera mai erau imprashtiate masutse din lemn suflat cu aur sau cu tablia din marmura, ca- napele shi scaune. Un candelabru din bronz aurit atirna din tavanul inalt. Pe peretsi erau tablouri din perioada medievala.

Clark i se adresa lui Tyler. - Domnule judecator Stanford, am un mesaj pentru dumneavoastra. Domnul Simon Fitzgerald ar dori sa-i telefonatsi shi sa-i comunicatsi cind sa aranjeze o intilnire cu intreaga familie. - Cine este Simon Fitzgerald? intreba Marc. ii raspunse Kendall:

- Este avocatul familiei. S-a ocupat dintotdea- una de afacerile lui tata, dar nu l-am vazut nicio- data.

- Banuiesc ca vrea sa discutam despre testa- ment, zise Tyler. Se intoarse spre ceilaltsi. Daca va convine tuturor ash aranja sa ne intilnim aici miine dimineatsa.

- E-n regula, zise Kendall.

- Bucatarul pregateshte cina, le spuse Clark. Laora opt e bine?

- Da, zise Tyler. - Multsumesc. - Eva shi Millie va vor conduce in camerele

dumneavoastra. Tyler se intoarse spre sora shi cumnatul lui. - Ne vedem aici la ora opt.

Cind Peggy shi Woody intrara in dormitorul lor,

Peggy intreba: - Te simtsi bine? - Sint bine, o repezi Woody. Lasa-ma in pace. Intra in baie shi trinti usha in urma lui. Ea ramase

nemishcata, ashteptindu-l. Zece minute mai tirziu, cind ieshea din baie,

Woody zimbea: - Buna, iubito.

- Buna. - Ei, cum itsi place casa?

- E... e enorma. - E monstruoasa. O lua pe Peggy in bratse. Asta e vechea mea camera. Totsi peretsii ashtia erau aco- peritsi cu postere ale echipelor de fotbal: Bruins, Celtics, Red Sox. Aveam visuri mari. in ultimul an, la internat, am fost capitanul echipei de fotbal. Am primit oferte de la shase antrenori din diverse colegii. - Pe care din ele ai acceptat-o?

El clatina din cap. - Pe nici una. Tata spunea ca-i interesa doar

numele Stanford, ^a nu voiau decit bani de la el. M-a trimis la o shcoala unde nu se juca fotbal. Tacu.

- Tatal tau a fost un tip dur. - Este cel mai draguts lucru care s-a spus vreo- data despre el. imi aduc aminte ca odata - eram copil - am cazut de pe cal. Am vrut sa incalec din nou. Tata nu m-a lasat „N-ai sa fii niciodata un bun calarets", mi-a spus el, „Eshti prea neindeminatic". Woody se uita la ea. De aceea am devenit un jucator cu numai noua goluri.

S-au reunit la cina, nishte straini cufundatsi intr-o' tacere stinjenitoare, legatsi intre ei numai de o mul- tsime de amintiri dureroase. Kendall ishi roti privirea prin camera. Dureroasele aduceri aminte se impleteau cu frumusetsea locului. Masa fusese adusa din Frantsa, era stil Ludovic al XV-lea, shi era inconjurata de scaune Directoire. intr-unui din coltsuri era un dulapior provensal, vop- sit in crem shi albastru. Pe peretsi erau atirnate ta- blouri de Watteau shi Fragonard. Kendall se intoarse spre Tyler. - Am citit despre verdictul pe care l-ai dat in cazul Fiorello. ishi merita pedeapsa. - Trebuie sa fie palpitant sa fii judecator, zise Peggy.

- Citeodata este. - Ce fel de cazuri judeci? il intreba Marc. - Violuri, crime, droguri. Kendall pali shi incerca sa spuna ceva, dar Marco lua de mina shi i-o strinse, ca un avertisment.

Tyler i se adresa politicos lui Kendall. - Ai devenit un designer de succes. Lui Kendall ii venea greu sa shi respire.

-Da. - E fantastica, zise Marc. - Iar tu, Marc, cu ce te ocupi?

Lucrez la bursa. - Ah, unul din milionarii din Wall Street. - Ei, nu chiar. Sint de-abia la inceput. Tyler il privi cu superioritate. - Eshti norocos. Sotsia ta e o femeie de succes. Kendall roshi shi-i shopti lui Marc la ureche: - Nu-l baga in seama. Adu-tsi aminte ca te

Iubesc.

Woody incepea sa simta efectul drogurilor. Seintoarse sa-shi priveasca sotsia. - Lui Peggy i-ar prinde bine citeva haine maii H me, zise el. insa ei nu-i pasa cum arata. Nu-i asha,

ingerash? Peggy tacu, incurcata. Nu shtia ce sa spuna. - Poate un costum de chelneritsa? ii sugera

Woody. - Scuzatsi-ma, zise Peggy. Se ridica de la masa shl o porni spre scari. Totsi se uitau la Woody. El rinji. - E exagerat de sensibila. Deci, miine vom afla ca contsine testamentul, nu-i asha?

Da, zise Tyler.

- Pun pariu ca batrinul nu ne-a lasat nici oletscaie.

- Dar sint atitsia bani in joc... zise Marc. Woody se incrunta.

- Nu l-ai cunoscut pe tata. Ne-a lasat .probabilciteva din vechile lui haine shi cutia cu tsigari de foi. iiplacea sa-shi foloseasca banii ca sa ne controlezevietsile. Replica lui preferata era: „Doar nu vrei sa madezamageshti, nu-i asha?" SHi totsi ne purtam ca nishtecopii cumintsi, pentru ca, asha cum spuneai shi tu,erau atitsia bani in joc. Ei bine, eu cred ca batrinul agasit o modalitate sa-i ia pe totsi cu el.

- Dar asta o vom shti cu sigurantsa de-abia miine,zise Tyler.

A doua zi de dimineatsa sosira Simon Fitzgeraldshi Steve Sloane. Clark ii conduse in biblioteca.

- Am sa anunts familia ca atsi venit. - Multsumesc.

Biblioteca era imensa shi se deschidea spre ogradina superba, prin doua ushi frantsuzeshti. incaperea era imbracata in lambriuri de stejar,iar pe peretsi erau etajere pline cu volume groase,legate in piele. Peste tot erau scaune confortabile shilampi italiene, pentru citit. intr-un colts, intr-un dulapimens din mahon aurit shi cu ushi din sticla era etalatacolectsia de arme a lui Harry Stanford. in spateleacestora, in sertare special construite, era ada-postita munitsia.

- Va fi o dimineatsa interesanta, zise Steve. Ma

intreb cum vor reactsiona. - Vom afla curind. Kendall shi Marc intrara primii. Simon Fitzgerald spuse: - Buna dimineatsa. Eu sint Simon Fitzgerald, iarel este asociatul meu, Steve Sloane. - Eu sint Kendall Renaud shi el este sotsul meu,

Marc. Barbatsii ishi dadura miinile. Sosira shi Woody shi Peggy. El spuse: - Buna. Atsi adus banii cu voi?

- Oh, noi... - Glumeam. Ea e sotsia mea, Peggy. Se uitaspre Steve. Batrinul mi-a lasat shi mie ceva sau...? Tyler intra in incapere. - Buna dimineatsa. - Domnul judecator Stanford?

- Da. - Eu sint Simon Fitzgerald, iar el este Steve Sloane, asociatul meu. Steve a aranjat ca trupul tatalui dumneavoastra sa fie adus din Corsica.

Tyler se intoarse spre Steve. - Va sintem recunoscatori. Dar tot nu shtim cum s-a intimplat exact. Presa a prezentat atitea ver- siuni... E ceva necurat la mijloc? - Nu. Se pare ca a fost un accident. Iahtul tatalui vostru a fost surprins de o furtuna foarte puternica in Corsica. Conform marturiei lui DmitriKaminsky, bodyguard-ul sau, tatal vostru statea pe

punte, in fatsa cabinei sale, cind vintul i-a imprashtiatnishte acte. S-a intins sa le prinda, shi-a pierdutechilibrul shi a cazut in apa. Cind l-au gasit era prea

tirziu. - Ce moarte ingrozitoare, murmura Kendall. - Atsi vorbit cu Kaminsky asta? intreba Tyler. - Nu, din nefericire. Cind am ajuns eu in Cor-

sica, el plecase deja. Fitzgerald spuse: - Capitanul iahtului il sfatuise pe tatal vostru saashtepte trecerea furtunii, dar, pentru un anumit mo-tiv, el se grabea sa se reintoareca aici. Aranjase safie ashteptat de un elicopter. Parea sa fie o problemaurgenta. - SHtitsi cumva care era aceasta problema? in-treba Tyler. - Nu. Eu mi-am intrerupt vacantsa ca sa-l in- ■

tilnesc aici. Nu shtiu ce... Woody ii intrerupse: - Toate astea sint foarte interesante, dar sintdeja de domeniul trecutului, nu-i asha? Haidetsi maibine sa vorbim despre testament. Ne- a lasat ceva

sau nu? Miinile ii tremurau. - Haide sa stam jos, sugera Tyler.

Fiecare ishi trase cite un scaun. Simon Fitzgeraldse asheza la birou, cuprinzindu-i pe totsi cu privirea.ishi deschise servieta din care scoase nishte hirtii.Woody era gata sa izbucneasca. - Ei, pentru numele lui Dumnezeu, ne-a lasatceva su nu? Kendall incerca sa-l linishteasca.

-Woody... x

- SHtiu raspunsul, spuse Woody minios. Nu ne-alasat nici un nenorocit de dolar. Fitzgerald studia chipurile copiilor lui HarryStanford. - Fiecare dintre voi va primi cite o parte egaladin avere.

Steve simtsi euforia care strabatu incaperea. Woody se holba la Fitzgerald cu gura cascata. - Cum? Vorbeshti serios? Sari in picioare. Asta efantastic. Se intoarse spre ceilaltsi. Atsi auzit? in sfirshit,l-am invins pe ticalosul asta batrin. Se uita la SimonFitzgerald. De citsi bani e vorba? - Nu shtiu cifra exacta. Dupa ultimele analize fa-cute de revista Forbes, Stanford Enterprises valo-reaza shase miliarde de dolari. Majoritatea sintinvestitsi in diverse corporatsii, dar bani lichizi sint nu-mai vreo patru sute de milioane. Kendall asculta uimita. - Asta inseamna mai mult de o suta de milioanede dolari pentru fiecare. Nu-mi vine sa cred! Sintlibera, se gindi ea. Pot sa-i platesc shi sa scap de eiodata pentru totdeauna. Se uita la Marc cu ochiistralucind shi-l strinse de mina.

- Felicitari, spuse Marc. SHtia mai bine decit totsiceilaltsi ce insemnau aceshti bani. - Dupa cum shtitsi, spuse Simon Fitzgerald, noua-

zeci shi noua la suta din actsiunile companiei erau inposesia tatalui vostru. Acum acestea vor fi impartsitein mod egal. Deci, judecatorul Stanford are un

procent in plus fatsa de ceilaltsi. Bineintseles vor urmao serie de formalitatsi. Mai mult de atit, trebuie sa vainformez ca exista posibilitatea sa apara shi un altmoshtenitor.

- Alt moshtenitor? intreba Tyler.

- Testamentul tatalui vostru dispune ca avereasa fie impartsita in mod egal tuturor descendentsilor. Peggy parea uluita.

- Ce vretsi sa spunetsi prin descendentsi? - Copii naturali sau adoptatsi, ii explica Tyler. Fitzgerald dadu din cap.

- Corect. Orice copil din afara casatoriei esteconsiderat descendent shi este protejat prin lege. - Ce vrei sa spui? intreba Woody nerabdator. - Vreau sa spun ca mai poate exista un pre-tendent la avere.

- Cine? intreba Kendall.

Simon Fitzgerald ezita. Nu mai avea cum saprocedeze cu tact. - Sint sigur ca totsi shtitsi ca, cu multsi ani in urma,tatal vostru a avut un copil cu guvernanta care lucraaici.

- Rosemary Nelson, spuse Tyler. - Da. Fiica ei se numeshte Julia shi s-a nascut laspitalul St. Josephtiln Millwaukee. in camera se lasa tacerea. ~ Hei! exclama Woody, asta s-a intimplat acum

• uiazeci shi cinci de ani. Douazeci shi shase, mai exact. SHtie cineva unde este ea acum? intreba Ken-

tlnll. Simon Fitzgerald ishi aduse aminte de cuvintelelUl Harry Stanford: Mi-a scris ca are o fata. Dacaerede ca va obtsine ceva de la mine, poate sa se

duci la naiba. - Nu, zise Simon Fitzgerald. Nimeni nu shtie

unde este. - Atunci de ce naiba mai discutam de ea? in-treba Woody, increzator. Probabil nici nu shtie cine e

talca-su., - Voiam sa shtitsi, cu totsii ca, daca apare, aredrept la o parte egala din avere. - Nu cred ca trebuie sa ne facem prea multe

riji, zise Woody. Tyler se intoarse spre Simon Fitzgerald. - Atsi spus ca nu cunoashtetsi cu exactitate la cit e ridica moshtenirea. Pot sa shtiu de ce? - Pentru ca firma noastra se ocupa numai cu afacerile personale ale tatalui vostru. De afacerile corporatsiei se ocupa alte doua firme de avocatsi. Am luat legatura cu ei shi le-am cerut sa intocmeasca o declaratsie financiara cit mai curind posibil. - Cam cit timp va dura? intreba Kendall, ingri- |i I I . ita. Avem urgenta nevoie de 100.000 $, pentru a ne acoperi cheltuielile.

- Doua sau trei luni, cel mai probabil. Marc citi consternarea de pe chipul sotsiei lui. Se intoarse spre Fitzgerald.

- Nu putem grabi putsin lucrurile? - Ma tem ca nu, raspunse Steve Sloane. Testa- mentul va trebui sa fie validat de tribunal, iar

programul lor este destul de incarcat pentru mo- ment.

- De ce nu putem lamuri imediat lucrurile? exploda Woody.

Tyler se intoarse spre fratele lui. - Legea nu functsioneaza asha. Cind este vorba de un deces, testamentul trebuie validat. Acolo se prezinta o evaluare a tuturor bunurilor: valori mo- biliare, corporatsii, bani gheatsa, bijuterii - apoi se intocmeshte un inventar. Se platesc toate taxele, apoi se face o petitsie prin care se cere permisiunea de a impartsi moshtenirea beneficiarilor. Woody rise fortsat. - La naiba. Am ashteptat aproape patruzeci de ani sa fiu milionar, cred ca mai pot ashtepta o luna-doua.

Simon Fitzgerald se ridica in picioare. - in afara partsilor dumneavoastra de moshtenire, mai sint citeva sume minore, lasate altora, care nuinfluentseaza insa suma totala. Ei bine, daca nu maie nimic altceva...

Tyler se ridica shi el. Cred ca nu. Multsumesc, domnule Fitzgerald,

■ li HI muie Sloane. TSinem legatura. Ishi luara la revedere. Ajunshi afara, Simon Fitz-garald se intoarse spre Steve.

Ei bine, acum i-am cunoscut pe membrii fa-

jfllllel. Ce crezi? Parea a fi mai mult o sarbatorire decit o adu-nare de oameni indoliatsi. Ma nedumereshte ceva,SHlmon. Daca-i ura atit de tare, asha cum shi ei il uraupa el, de ce le-a lasat totsi banii? Simon Fitzgerald ridica din cap. - E un lucru pe care nu-i vom afla niciodata. i 'i i, ite ca de aceea voia sa ne intilnim, ca sa lase

i ionii altcuiva.

Nici unul n-a putut dormi in acea noapte. Fie-

G era adincit in propriile ginduri. Tyler se gindea: S-a intimplat! S-a intimplat cu adevarat! ii pot oferi lui Lee lumea intreaga. Orice!

Totul! Kendall se gindea: Cum fac rost de bani, voi gnsi o cale sa le inchid definitiv gura. Sa nu ma mai shantajeze niciodata. Woody se gindea: Am sa-mi cumpar cei mai l u m i cai de polo din lume. N-am sa mai imprumut caii nimanui. SHi voi inscrie cele zece goluri! Se uita Iu l'oggy, care dormea linga el. Primul lucru pe rvi/o / voi face va fi sa scap de proasta asta: Se mai ulmii putsin. Nu. Nu pot sa fac una ca asta... Cobori

91din pat shi se duse la baie. Cind se intoarse, se

simtsea minunat.

A doua zi dimineatsa, la micul dejun, atmosferaera sarbatoreasca. - Ei bine, zise Woody, vesel, banuiesc ca v-atsifacut cu totsii planuri. Marc ridica din umeri. - Cum sa-tsi potsi face planuri cind e vorba deasha ceva? E o suma incredibila.

Tyler ridica ochii in tavan. - Care ne va schimba vietsile. Woody dadu din cap.

- Ticalosul ar fi trebuit sa mi-i dea de cind era inviatsa, sa ne fi bucurat de pe atunci de ei. SHtiu ca nue frumos sa-i vorbeshti de rau pe mortsi, dar trebuiesa va spun...

- Woody... zise Kendall, cu reprosh. - Ei, sa nu fim ipocritsi. L-am dispretsuit cu totsii. Ameritat-o. Uitatsi-va numai la ce a incercat sa faca cu... Clark intra in incapere. Ramase in prag, ne-

indraznind parca sa inainteze.

- Va rog sa ma scuzatsi. A sosit domnishoaraJulia Stanford. Ashteapta la usha.

92

La prinz

Julia Stanford? Se holbau unul la altul, ingrozitsi. - La naiba! izbucni Woody.

Tyler spuse cu repeziciune: - Propun sa ne retragem in biblioteca. Se in-toarse spre Clark. Vrei te rog s:o pofteshti acolo petinara doamna? - Da, domnule.

Ea ramase in prag, uitindu-se la fiecare dintre

ei, vizibil stinjenita.

- Probabil... ca n-ar fi trebuit sa vin, spuse ea.

- Ai dreptate, zise Woody. Cine naiba eshti? - Sint Julia Stanford.

95

- Nu. Vreau sa spun cine eshti tu in realitate? Ea incerca sa spuna ceva, apoi clatina din cap.

- Eu... Mama mea a fost Rosemary Nelson. Harry Stanford a fost tatal meu.

- Ai vreo dovada? o intreba Tyler. Ea inghitsi cu greu. - Nu cred ca am vreo dovada reala. - Bineintseles ca nu ai, riposta Woody. Cum de-ai avut tupeul sa... il intrerupse Kendall.

Este un shoc pentru noi totsi, dupa cum cred ca-tsi imaginezi. Daca ceea ce spui este adevarat, inseamna ca eshti sora noastra vitrega. Julia dadu din cap. - Tu trebuie sa fii Kendall. Se intoarse spre Tyler. Iar tu eshti Tyler. Se intoarse apoi spre Woody. Iar tu trebuie sa fii Woodrow. TSi se spune Woody. - Asta puteai sa le shtii shi din revista People, spuse Woody sarcastic. Interveni Tyler: - Sint sigur ca atitudinea noastra e de intseles, domnishoara... Fara vreo dovada, nu putem accepta ca...

- intseleg. Privi nervoasa in jur. Nici nu shtiu de ceam venit aici.

- Oh, ba eu cred ca shtiu, zise Woody. Motivulse numeshte bani.

- Nu ma intereseaza banii, spuse ea indignata.Adevarul este ca eu... am venit aici sa-mi cunosc

familia. Kendall o studia cu atentsie. - Unde este mama ta? - A murit. Iar cind am citit ca a murit shi tata... - Te-ai hotarit sa ne cautsi, zise Woody batjo-

coritor. - Ai spus ca nu ai nici o dovada legala, interveni

Tyler. - Legala? Nu, banuiesc ca nu. Nici macar num-am gindit la asta. Dar exista anumite lucruripe care nu le-ash fi putut afla decit de la mamamea. - De exemplu? o intreba Marc. Ea facu o pauza, sa se gindeasca. - imi aduc aminte ca mama imi vorbea adesea despre sera din spatele casei. Iubea florile shi ishi petrecea ore intregi acolo. - Toate revistele au publicat fotografii cu sera,

157

96 zise Woody. - - SHi ce altceva tsi-a mai spus mama ta? o intreba

Tyler. - Oh, erau atitea lucruri! ii placea sa-mi vor- beasca despre voi totsi shi despre cit de bine va distratsi. Ramase din nou pe ginduri. Despre ziua in care v-a dus la plimbare cu vaporashul, cind eratsi foarte mici. Unul dintre voi a fost gata-gata sa cada

in apa. Nu-mi mai amintesc care. Woody shi Kendall se uitara spre Tyler. - Eu eram acela, spuse el.

- V-a dus la cumparaturi la Filene. Unul dintre voi s-a ratacit shi toata lumea a intrat in panica. - Eu m-am ratacit in ziua aceea, spuse Kendall incet.

- Da? SHi ce altceva mai shtii? o intreba Tyler. - V-a dus la Union Oyster House, unde atsi min- cat pentru prima oara stridii shi v-atsi imbolnavit. - Da, imi aduc aminte.

Se uitara tacutsi unii la altsii. Ea se uita la Woody. - Ai fost impreuna cu mama la Charleston sa vezi nava Constitution, shi n-ai mai vrut sa pleci de acoio. A trebuit sa te tirasca pur shi simplu. Se in- toarse spre Kendall. Iar tu, erai cit pe ce sa fii ares- tata pentru ca ai cules flori din gradina publica. - Asha este.

O ascultau cu totsii fascinatsi. - intr-o zi, mama v-a dus pe totsi trei la Muzeul

de istorie naturala, unde v-atsi speriat cumplit de dinozaur shi de sharpele de mare. Kendall shopti:

- Nici unul dintre noi n-a dormit in noapteaaceea.

Julia se intoarse spre Woody. - intr-un an, de Craciun, te-a dus la patinaj. Aicazut shi tsi-ai spart un dinte. Iar cind aveai shapte aniai cazut dintr-un copac shi te-ai ranit la picior. - Am shi acum cicatricea. Ea se intoarse spre ceilaltsi. - Unul dintre voi a fost mushcat de un ciine. Amuitat care. Mama mea l-a dus de urgentsa la-spitalul

Massachuset. Tyler dadu din cap. - A trebuit sa fac injectsii. Cuvintele ei erau acum ca un torent. - Woody, cind aveai opt ani ai fugit de acasa.Voiai sa te duci la Hollywood shi sa devii actor. Tataltau s-a infuriat foarte tare. Te-a trimis la culcare farasa-tsi dea voie sa maninci. Mama tsi-a dus pe furishceva de mincare in camera. Woody dadu din cap tacut. - Nu shtiu ce altceva v-ash mai putea spune. Eu...ishi aduse brusc aminte de ceva. Am o fotografie ingeanta, l-o intinse lui Kendall. Se adunara cu totsi sa o priveasca. Era o foto-grafie cu totsi trei pe cind erau copii, stind linga otinara femeie foarte atragatoare, imbracata intr-o

157

97 uniforma de guvernanta. - Mama mi-a dat-o. - TSi-a mai lasat ceva? o intreba Tyler. Ea clatina din cap. - Nu. imi pare rau. N-a vrut sa se inconjoare de lucruri care sa-i aminteasca de Harry Stanford. - Cu exceptsia ta, bineintseles, zise Woody. Ea se intoarse spre el, sfidatoare. - Nu-mi pasa daca ma credetsi sau nu. Nu intse- legetsi nimic. Speram atit de mult... Tacu. - Asha cum a spus shi sora mea, aparitsia ta ne- ashteptata ne-a shocat, spuse Tyler. Vreau sa spun... Cind cineva apare de nicaieri shi pretinde ca este un membru al familiei... intervine o problema. Cred ca avem nevoie de ceva timp sa discutam despre toate astea. - Bineintseles. intseleg. - Unde stai?

- La Tremont House. - Ce-ar fi sa te intorci acolo? itsi punem la dis- pozitsie o mashina. Vom lua legatura curind. - Bine. ii privi pe fiecare pentru o clipa, apoi spuse incet: Indiferent ce credetsi, voi sintetsi familia mea.

- Te conduc, zise Kendall. Ea zimbi.

- Nu-i nevoie. Ma descurc shi singura. Ma simt de parca ash cunoashte fiecare coltsishor al casei. Ei o urmarira intorcindu-se shi ieshind din inca-

pere.

- la te uita! Se pare ca avem o sora, zise Kendall.

- Nu-mi vine sa cred, replica Woody. - Mie mi se pare ca... incepu Marc. Vorbeau totsi odata. Tyler ridica mina. - Asha nu vom ajunge nicaieri. Haidetsi sa privimtotul logic. Ca shi cum s-ar desfashura un proces iarnoi sintem juratsii. De noi depinde sa hotarim dacapersoana este sau nu vinovata. intr-un proces,decizia trebuie sa fie unanima. Deci va trebui sa fim

cu totsii de acord. - Bine, incuviintsa Woody. - Ash vrea sa votez eu primul, spuse Tyler. Credca femeia este o impostoare. - O impostoare? Dar cum ar putea? il intrebaKendall. N-ar avea de unde sa shtie toate acele

amanunte despre noi. Tyler se intoarse spre ea. - Kendall, citsi servitori au lucrat la noi in casa pevremea cind eram copii?

Ea il privi uimita.

- De ce? - Zeci, nu-i asha? SHi multsi dintre ei cunoshteau probabil toate detaliile pe care le-am auzit acum. De-a lungul anilor, pe aici s-au perindat cameriste, shoferi, valetsi shi bucatari. Oricare dintre ei i-ar fi putut da acea fotografie. - Vrei sa spui... ca ar putea fi in combinatsie cu

157

98 altcineva? - Cu unul sau mai multsi, spuse Tyler. Sa nu uitam ca la mijloc este o imensa suma de bani. - Dar spunea ca nu vrea bani, le reaminti

Marc. Woody dadu din cap. - Sigur, asta spune ea. Privi spre Tyler. Dar cum sa dovedim ca e o impostoare? N-avem cum

sa... - Exista o cale, zise Tyler, ginditor. Totsi se intoarsera spre el. - Care? intreba Marc. - Voi avea raspunsul miine.

Simon Fitzgerald vorbi rar: - Vrei sa spui ca Julia Stanford a aparut dupa totsi aceshti ani?

- A aparut femeia care pretinde ca este Julia Stanford, il corecta Tyler. - SHi nu o credetsi? intreba Steve. - Bineintseles ca nu. Asha-zisa dovada a identitatsii ei a fost faptul ca ne-a povestit citeva incidente petrecute in copilaria noastra pe care cel putsin zece dintre foshtii noshtri angajatsi le-ar fi putut cunoashte. SHi o fotografie care nu dovedeshte nimic. Intentsionez sa dovedesc faptul ca este o impostoare. Steve se incrunta.

- SHi cum potsi face asta?

- Simplu. Vom cere un test ADN. - Asta ar insemna sa-l deshumatsi pe tatal vostru, spuse Steve Sloane, surprins. - Da. Tyler se intoarse spre Simon Fitzgerald. E vreo problema?

- Date fiind conditsiile, cred ca ash putea obtsine un ordin de deshumare. A fost shi ea de acord cutestul?

- Nu am intrebat-o inca, dar daca refuza in-seamna ca-i este frica de rezultat. Ezita. Trebuie samarturisesc ca nu-mi place ideea. Dar este singurul

mod de a afla adevarul. Fitzgerald ramase o clipa pe ginduri. - Foarte bine. Se intoarse spre Steve. Te ocupi

tu de asta? - Bineintseles. il privi pe Tyler. Cunoshti probabilprocedura. Trebuie facuta o cerere la procuraturade catre unul dintre urmashi. Va trebui sa mentsionatsiacolo adevaratul motiv al deshumarii. Daca se.aproba, vetsi primi permisiunea, iar in ziua stabilitava participa shi cineva din partea procurorului. - Cit timp vor dura toate astea? intreba Tyler. - Dureaza trei sau patru zile sa obtsii aprobarea.Astazi este miercuri. Cred ca-l vom putea deshuma

luni. - Bine. Tyler ezita. Vom avea nevoie de unexpert ADN, cineva care sa fie foarte convingator latribunal, daca se va ajunge acolo. Speram ca voi sa

cunoashtetsi pe cineva. - Avem omul nostru, zise Steve. Se numeshte

157

99 Perry Winger. E chiar de aici, din Boston. Este chemat ca martor-expert la procesele din tot tsinutul.

Am sa-l sun chiar azi. - Multsumesc. Cu cit vom termina mai repede cu toate astea, cu atit mai bine pentru noi totsi.

La ora zece, in dimineatsa urmatoare, Tyler intra in biblioteca de la Rose Hill, unde il ashteptau Woody, Peggy, Kendall shi Marc. Alaturi de Tyler era un strain. - Vreau sa va fac cunoshtintsa cu Perry Winger, spuse Tyler.

- Cine e? intreba Woody. - Expertul nostru ADN, Kendall.il privi pe Tyler. - De ce am avea nevoie de un expert ADN? - Sa dovedim ca straina care a aparut de nica- . ieri este o impostoare. N-am nici cea mai mica in- tentsie s-o las sa scape prea ushor. - Ai de gind sa-l dezgropi pe batrin? intreba Woody.

- Da. Deja avocatsii noshtri sint pe cale de a obtsine ordinul de deshumare. Daca femeia este sora noastra vitrega, acest lucru va fi dovedit de testul ADN. Iar daca nu, tot testul ne va furniza dovada.

- Ma tem ca nu shtiu prea multe despre ADN, spuse Marc.

Perry Winger ishi drese vocea.

- Pe scurt, acidul dezoxiribonucleic - ADN - este molecula ereditatsii. Contsine codul genetic, unic fiecarei persoane in parte. Poate fi extras din singe, saliva, radacina parului sau chiar din oase. Iar ur- mele lui ramin intr-un cadavru chiar mai mult de cincizeci de ani. - intseleg. Deci e foarte simplu, spuse Marc. Perry Winger se incrunta. - Credetsi-ma, nu este. Exista doua tipuri deteste ADN. Un test PCR, al carui rezultat il potsiobtsine dupa trei zile, shi unul mai complex, RFLP,care dureaza intre shase shi opt saptamini. insapentru scopul nostru, testul mai simplu va fi sufi-cient. - SHi cum se procedeaza? intreba Kendall. - Exista mai multe etape. Mai intii se preia omostra, iar ADN-ul este taiat in fragmente. Acestefragmente sint sortate ca lungime shi plasate intr-unstrat de gel prin care va trece un curent electric.ADN-ul, care este incarcat negativ, se va deplasacatre pozitiv shi, citeva ore mai tirziu, fragmentele sevor asheza dupa lungime. Substantsele chimice alca- line sint folosite pentru a dispersa fragmentele de ADN, apoi acestea sint transferate pe o tsesatura de nailon shi trecute sub imersie intr-o baie. Probele radioactive... il priveau uimitsi. - Cit de eficace este testul? il intrerupse din

explicatsii Woody. - Suta la suta, daca tipul nu este tatal. Daca testul este pozitiv, shansele sint de 99,99 la suta.

157

100 Woody se intoarse spre fratele lui. - Tyler, tu eshti judecator. Hai sa spunem ca ea este intr-adevar copilul lui Harry Stanford. Dar tata nu a fost insurat cu mama ei. De ce sa aiba ea

dreptul la moshtenire? - Din punct de vedere legal, ii explica Tyler, daca paternitatea este stabilita, ea are dreptul la o parte egala din avere.

Tyler, Woody, Kendall, Marc shi Julia stateau la o masa la Tremont House. Peggy ramasese la Rose Hill. - Toata vorbaria asta cu dezgroparea mortsilor imi produce greatsa, spusese ea. Stateau fatsa in fatsa cu femeia care pretindea ca era Julia Stanford.

- Nu intseleg ce-mi ceretsi sa fac. - Este foarte simplu, ii spuse Tyler. Un doctor va lua o mostra de piele de-a ta pentru a o compara cu cea a tatalui nostru. Daca moleculele de ADN se

potrivesc, vei avea dovada ca eshti intr-adevar fiica lui. Pe de alta parte, daca nu acceptsi sa tsi se faca testul...

- Nu-mi place deloc ideea. - De ce nu? insista Woody. - Nu shtiu. Tresari. Faptul ca-mi dezgrop tatal casa...

- Ca sa dovedeshti cine eshti. Ea ii privi pe fiecare in parte. - Ash fi vrut ca voi... -Da? - N-am cum sa va conving, nu-i asha? - Nu. Accepta sa faci testul, spuse Tyler. Urma o tacere lunga.

- Accept.

Ordinul de deshumare a fost foarte greu de ob-tsinut, spre surprinderea tuturor. Simon Fitzgerald avorbit personal cu procurorul. - Nu. Pentru numele lui Dumnezeu, Simon! Nupot sa fac una ca asta! SHtii la ce poate duce ashaceva? E vorba de Harry Stanford, nu de un necu-noscut. Daca se afla, am dat de naiba cu presa. - Marvin, e foarte important. Sint in joc miliardede dolari. Deci va trebui sa te asiguri ca nu se va

afla nimic. ■ - Nu exista nici o modalitate sa... - Ma tem ca nu. Femeia este foarte convinga-

toare.

157

- Atunci, hai să facem nenorocitul ăla de test şis-o demascam!

101 - Dar familia nu o crede?

-Nu. - Tu crezi ca e o impostoare, Simon? - Sa fiu sincer, nu shtiu. De fapt, parerea mea nici nu conteaza. Parerile altora sint lipsite de importantsa. La tribunal se cer dovezi pe care numai testul ADN le poate furniza. Procurorul clatina din cap. r L-am cunoscut pe batrinul Harry Stanford. Nu i-ar fi placut deloc una ca asta. N-ar trebui sa va

las sa...

- Dar o vei face. Procurorul ofta. - Cred ca da. Vrei sa-mi faci o favoare?

- Bineintseles. - Nu mai spunetsi nimanui. Sa nu afle presa,altfel totul se va transforma intr-un circ. - Ai cuvintul meu. Strict secret. Nu va fi decitfamilia acolo. - Cind vretsi sa o facetsi?

- Luni. Procurorul ofta din nou. - Bine. imi ramii dator, Simon. - N-am sa uit.

Luni dimineatsa la ora noua, intrarea in partea de

cimitir unde era ingropat Harry Stanford era blocatapentru „lucrari". Nici unui strain nu i se permiteaaccesul in zona. Woody, Peggy, Tyler, Kendall, Marc,Julia, Simon Fitzgerald, Steve Sloane shi doctorulCollins, reprezentantul procurorului, stateau la mor-mintul lui Harry Stanford, urmarind cum patru an-gajatsi ai cimitirului scoteau sicriul din groapa. PerryWinger ashtepta putsin mai departe. Cind sicriul fuashezat pe pamint, unul din cei patru intreba:

- Ce vretsi sa facem acum? - Deschidetsi-I va rog, spuse Fitzgerald. Se

intoarse spre Perry Winger. Cit va dura? - Doar un minut. Am sa preiau imediat o mostrade piele. - Bine, spuse Fitzgerald. Le facu un semn oa-menilor. Datsi-i drumul. incepura sa desfaca sicriul. - Nu vreau sa ma uit, spuse Kendall. E nea-

parata nevoie? - Da, exclama Woody. Trebuie. Totsi prWira fasc\na\\ cum capacu\ coshciugului fu ridicat ushor shi dat deoparte. Ramasera incremenitsi. - Oh, Doamne! exclama Kendall. Sicriul era gol.

157

102

<$t\pitoUii 14

Odata intorshi la Rose Hill, Tyler spuse: - Fitzgerald m-a asigurat ca presa nu va afla nimic. Nici cimitirul nu este interesat sa i se faca publicitate proasta. Procurorul i-a ordonat docto- rului Collins sa-shi tsina gura, iar in Perry Winger pu- tem avea incredere. Woody nu-i dadea nici o atentsie. - Nu shtiu cum de a reushit catseaua asta! Dar n-o sa scape asha ushor. Se uita la ceilaltsi. Nu sintetsi shi voi de parere ca ea a aranjat totul? Tyler spuse calm: - Ma tem ca va trebui sa fiu de acord cu tine,Woody. Nimeni altcineva nu ar fi avut nici un motivsa o faca. Femeia este inteligenta shi este evident ca

nu lucreaza singura. in clipa asta nu shtiu sigur de

cine trebuie sa ne aparam. - SHi ce vom face acum? intreba Kendall. Tyler ridica din umeri. - Sincer sa fiu, nu shtiu. Ash fi vrut sa shtiu. Sintsigur ca intentsioneaza sa conteste testamentul latribunal. - Are vreo shansa sa cishtige? intreba timid Peg-

gy- - Ma tem ca da. E foarte convingatoare. Pe uniidin noi chiar i-a convins. - Dar trebuie sa facem ceva! exclama Marc.Ce-ar fi sa anuntsam politsia? - Fitzgerald spunea ca au cercetat deja dispa-ritsia cadavrului shi au ajuns la un punct mort. Maimult chiar, politsia vrea sa nu facem vilva, altfel fie-care nebun din orash o sa anuntse ca a descoperitun cadavru. - Dar le putem cere sa o cerceteze pe impos-toare. Tyler clatina din cap. - Asta nu e treaba politsiei. E o problema per-sonala... Ezita un moment, apoi spuse: SHtitsi...

-Ce?

-Am putea angaja un detectiv particular. - Nu-i o idee rea. Cunoshti vreunul? - Nu. Dar l-am putea ruga pe Fitzgerald sa ne

157

103gaseasca unul. Sau... Facu o pauza. Nu-l cunosc, dar am auzit despre un detectiv particular care lu- creaza pentru procurorul din Chicago. Are o repu- tatsie excelenta.

- Haidetsi sa vedem daca-l putem angaja, spuse Marc.

Tyler se uita in jur. - Depinde de noi totsi. - Ce avem de pierdut? intreba Kendall. - Poate fi foarte scump, ii preveni Tyler. - Scump? exclama Woody. Dar aici e vorba de miliarde de dolari.

Tyler dadu din cap. - Bineintseles. Ai dreptate. - Cum il cheama? Tyler se incrunta. - Nu-mi aduc aminte. Simpson... Simmons... Nu, nu. Cam asha ceva. Dar am sa-l sun pe procurorul din Chicago.

Totsi il urmarira pe Tyler ridicind receptorul shi formind un numar. Doua minute mai tirziu vorbea cu un avocat.

- Aici judecatorul Tyler Stanford. SHtiu ca avetsi un detectiv particular foarte bun la care apelatsi din cind in cind. Simmons sau... Vocea de la celalalt capat al firului spuse: - Oh, trebuie sa fie Frank Timmons. - Timmons, asta e. Tyler le zimbi celor din jur.Mi-atsi putea da numarul lui de telefon sa iau directlegatura cu el?

Dupa ce-shi nota numarul, Tyler puse jos re-ceptorul. Se intoarse spre ceilaltsi shi spuse: - Ei bine, daca suntetsi cu.totsii de acord, propun

sa-l sunam. Totsi dadura din cap.

in dupa-amiaza urmatoare, Clark ii anuntsa: - A sosit domnul Timmons. Era un barbat la vreo patruzeci de ani, foartepalid shi cu statura de boxer. Nasul ii fusese cindvafracturat, iar ochii ii straluceau cercetatori. Se uita laTyler, apoi la Marc shi Woody. intr-un final intreba: - Domnul judecator Stanford?

Tyler dadu din cap. - Eu sint. - Frank Timmons. - Va rog, luatsi loc, domnule Timmons. - Multsumesc. Se asheza. Dumneavoastra mi-atsi telefonat, nu-i asha? - Da. - Sa fiu sincer, nu shtiu cum va pot ajuta. Nu cunosc prea multe oficialitatsi de pe-aici. - E o chestiune neoficiala, il asigura Tyler. Nu vrem decit sa aflam cit mai multe despre trecutul

unei tinere.

- Mi-atsi spus la telefon ca pretinde a fi sora

157

104 dumneavoastra vitrega shi ca nu avetsi cum sa facetsi testul ADN.

- Asha este, spuse Woogy. - Iar dumneavoastra nu credetsi ca este intr-a- devar cine pretinde a fi. Urma un moment de ezitare. - Nu, spuse Tyler. Pe de alta parte, este insa posibil ca ea sa spuna adevarul. Vrem sa va an- gajam ca sa ne doveditsi daca este sau nu o impos- toare.

- Corect. Va costa o mie de dolari pe zi, plus cheltuielile.

- O mie? spuse Tyler. - Platim, se repezi Woody. - Am nevoie de toate informatsiile pe care le avetsi despre aceasta femeie. - Nu shtim prea multe, zise Kendall. - Nu are nici un fel de dovada, interveni Tyler. Ne-a spus o multsime de poveshti despre copilaria noastra, pe care pretinde ca le shtie de la mama ei, shi...

Detectivul ridica mina. - Un.-moment. Cine a fost mama ei? - Presupusa ei mama a fost guvernanta noastra.O chema Rosemary Nelson. - Ce sh-a.intimplat cu ea? Se privira stinjenitsi. - A avut o aventura cu tata shi a ramas insarcinata, spuse Woody. A fugit shi a dat nashtere unei

fetitse. Ridica din umeri. Pur shi simplu a disparut.. - intseleg. Iar femeia aceasta pretinde ca este

copilul ei? -Da. - N-am aflat prea multe. Ramase o clipa gin-ditor, apoi ii privi. Bine. Am sa vad ce pot face. - Asta itsi shi cerem, spuse Tyler.

Prima lui mishcare a fost sa se duca la bibliotecapublica unde a citit tot ce se scrisese despre scan-dalul ce avusese loc cu douazeci shi shase de ani inurma shi in care fusesera implicatsi Harry Stanford shiguvernanta. Gasise suficient material cit sa scrie unroman. Urmatorul pas a fost sa-l viziteze pe Simon Fitz-

gerald. ■ - Ma numesc Frank Timmons. Sint... - SHtiu cine sintetsi, domnule Timmons. Judeca-torul Stanford m-a anuntsat ca vetsi sosi. Cu ce va

pot ajuta? - Trebuie sa iau urma fiicei ilegitime a lui Harry Stanford. Are vreo douazeci shi shase de ani, nu-i

asha? - Da. S-a nascut pe 9 august 1969, la spitalul

157

105

176 177

106

St. Joseph din Milwaukee. Mama ei i-a pus numeleJulia. Ridica din umeri. Dupa care au disparut. Matem ca asta este tot ce shtiu. - E un inceput, spuse acesta. E un inceput.

Doamna Dougherty, sora-shefa de la spitalul St. Joseph, era o femeie cu par carunt, de vreo shaizeci de ani.

- Da, bineintseles ca-mi amintesc, spuse ea. Cum ash fi putut uita? A fost un scandal teribil. Toate ziarele au publicat articole despre asta. Cind re- porterii au aflat cine era, n-au mai lasat-o nici o clipa in pace pe biata fata. - incotro s-au indreptat cind au parasit spitalul? - Nu shtiu. Nu a lasat nici o adresa. - A platit cu bani gheatsa, doamna Dougherty? - De fapt... n-a platit deloc. - SHi va amintitsi chiar shi acest lucru? - Da. Era atit de trista. imi amintesc cum stateape scaunul pe care stai dumneata acum shi-mi spu-nea ca nu avea suficientsi bani, promitsindu-mi cami-i va trimite de indata ce avea sa-shi gaseasca oslujba. Era contra regulilor spitalului, bineintseles,dar imi parea atit de rau pentru ea, shi se simtsea atitde slabita cind a plecat, incit am acceptat.

- V-a trimis banii? - Da, la vreo doua luni dupa aceea. imi amin-tesc acum ca lucra undeva, ca secretara. • - Dar nu va amintitsi.unde, nu-i asha?

- Nu. Pentru numele lui Dumnezeu, toate asteas-au intimplat acum douazeci shi cinci de ani, dom-

nule Timmons. - Doamna Dougherty, pastratsi fishele tuturor pa-

cientsilor? - Bineintseles. Se uita la el. Vretsi sa o caut?

El ii zimbi. - Daca nu va deranjez prea tare. - ii e de vreun ajutor lui Rosemary? - Ar insemna foarte mult pentru ea. - Ma scuzatsi o clipa. Doamna Dougherty ieshi

din birou. Se intoarse un sfert de ora mai tirziu, cu o foaie

de hirtie. - Am gasit-o. Rosemary Nelson. Adresa este: Elite Typing Service, Omaha, Nebraska.

Firma Elite Typing Service era condusa de Otto Broderick, un barbat de vreo shaizeci de ani. f

- Avem atitsia angajatsi temporari, protesta el. Cum sa-mi aduc aminte de cineva care a lucrat aici

cu atita timp in urma? - A fost un caz mai special. Era o femeie sin- gura, de douazeci shi ceva de ani, foarte bolnava. Tocmai daduse nashtere unui copil shi... - Rosemary!

- Exact. Cum de v-o amintitsi? - imi place sa asociez lucrurile, domnule Tim- mons. SHtitsi ce-i aia mnemotehnica? - Da.

- Ei bine, asha procedez shi eu. Asociez cuvinte.

107 Tocmai rula un film, Copilul lui Rosemary. Asha ca, atunci cind Rosemary a venit sa caute de lucru, spunindu-mi ca avea un copil, am asociat cele doua shi...

- Cit timp a lucrat la dumneavoastra Rosemary Nelson?

- Oh, cam un an, cred. Apoi presa a aflat cine era shi nu-i mai dadea pace. A parasit orashul intr-o noapte ca sa scape de reporteri. - Domnule Broderick, avetsi idee incotro s-a indreptat Rosemary Nelson? - Cred ca a plecat in Florida. Avea nevoie de o clima mai blinda. Am recomandat-o unei agentsii de acolo, - imi putetsi spune numele agentsiei? ... - Bineintseles. Gale. imi amintesc, pentru cai-am asociat numele cu furtunile puternice care au loc in Florida in fiecare an.

La zece zile dupa prima lui intilnire cu familiaStanford el se reintoarse la Boston. Daduse un tele-fon inainte shi toata lumea il ashtepta. Erau ashezatsi insemicerc shi il privira cu atentsie cind intra in incapere. - Atsi spus ca avetsi veshti pentru noi, domnuleTimmons, spuse Tyler. - Asha este. ishi deschise servieta din care scoasenishte hirtii. A fost un caz extrem de interesant. Lainceput... - Treci direct la subiect, zise Woody nerabdator.

E o impostoare sau nu? - Daca nu va suparatsi, domnule Stanford, ashvrea sa prezint lucrurile in felul meu. Tyler il privi amenintsator pe Woody.

- Corect. Va rog, continuatsi. il privira cum ishi consulta notitsele. - Guvernanta familiei Stanford, Rosemary Nel- son, a avut o fetitsa cu Harry Stanford. Ea shi copilul au plecat in Omaha, Nebraska. Acolo, ea a lucrat la Elite Typing Service. Patronul ei de atunci mi-a spus ca nu se putea acomoda cu clima. l-am luat apoi urma in Florida, unde a lucrat la agentsia Gale. S-au tot mutat din loc in loc. Am ajuns pina la San Francisco, unde au locuit pina acum zece ani. De atunci insa au disparut. - SHi asta e tot, Timmons? intreba Woody. Le-ai pierdut urma? - Nu, asta nu e tot. Scoase din servieta o alta hirtie. Fiica ei, Julia, shi-a luat carnet de conducere

cind avea shaptesprezece ani. - SHi la ce ne foloseshte asta? il intreba Marc. - in California, shoferilor li se iau amprentele. Le arata un carton. Acestea sint amprentele adevaratei Julia Stanford.

- Deci daca se potrivesc... zise Tyler. - Atunci este intr-adevar sora noastra, il intre- rupse Woody. El dadu din cap. - Asha este. Am adus cu mine o trusa portabila de luat amprente, in caz ca doritsi sa verificatsi chiar acum. E aici?

- Sta la hotel, raspunse Tyler. Am vorbit cu eain fiecare dimineatsa, incercind s-o conving sa mairamina pina cind avem vreun rezultat. - Am prins-o, zise Woody. Haidetsi cu totsiiacolo.

108

O jumatate de ora mai tirziu, grupul intra in ca- mera ei de hotel. Julia tocmai ishi facea bagajele. - Unde pleci? intreba Kendall. Se intoarse cu fatsa spre ei. - Acasa. Venirea mea a fost o gresheala. - Dar nu potsi da vina pe noi pentru... Ea se intoarse furioasa spre Tyler. - - De cind am sosit am fost privita cu suspiciune.Atsi crezut cu totsii ca am venit dupa bani. Nuri ade-varat. Am venit pentru ca voiam sa-mi gasescfamilia. Eu... n-are importantsa. Continua sa impa-

cheteze. - El este Frank Timmons. Detectiv, il prezenta

Tyler. - Ce mai e shi asta? Ma arestatsi? - Nu. Adevarata Julia Stanford a obtsinut car- netul de conducere la shaptesprezece ani la San

Francisco. - Asha este. Am facut ceva ilegal? - Nu, doamna. Chestiunea este ca... - Chestiunea este ca - il intrerupse Tyler - am- prentele Juliei Stanford sint pe carnetul de condu- cere. Ea ii privi nedumerita. - Nu intseleg. Ce...? - Vrem sa-tsi verificam amprentele, ii explica

Woody. - Nu! N-am sa va permit! - Vrem sa spui ca nu ne dai voie sa-tsi luam

amprentele? -Nu. - De ce nu? o intreba Marc.

Trupul i se incorda. - Pentru ca ma facetsi sa ma simt ca o criminala. M-am saturat. Vreau sa ma lasatsi in pace. Kendall ii vorbi cu blindetse. - Este shansa ta de a dovedi cine eshti cu ade- varat. Sintem la fel de necajitsi ca shi tine de tot ce se intimpla. Trebuie sa o rezolvam o data pentru tot deauna.

Ea ii privi in ochi, rind pe rind. intr-un sfirshit, spuse: , - Bine. Hai sa terminam odata. L Domnule Timmons... zise Tyler. - Da. El scoase o tushiera shi o puse pe masa. Venitsi aici, va rog. Ceilaltsi o privira apropiindu-se de masa. El ii lua mina shi-i apasa rind pe rind degetele in tushiera, apoi le presa pe o bucata de hirtie. - Gata. N-a fost chiar atit de greu, nu-i asha? Asheza vechile amprente linga cele noi. Grupul se apropie de masa shi privi cele doua seturi de amprente. Erau identice. Woody a fost primul care a vorbit. - Sint... la fel. Kendall o privi cuprinsa de sentimente contra-dictorii.

- Eshti intr-adevar sora noastra, nu-i asha? Ea zimbea printre lacrimi. - Asta am tot incercat sa va spun. incepura sa vorbeasca totsi odata.

109 - Incredibil...! - Dupa totsi aceshti ani... - De ce nu s-a intors mama ta...? - imi pare rau ca te-am necajit atit de tare. Zimbetul ei lumina incaperea. - Nu-i nimic. A trecut. Woody ridica hirtia pe care erau amprentele. - Dumnezeule! Hirtia asta valoreaza un miliardde dolari. O lua shi shi-o baga in buzunar. O s-o

inramez. Tyler se intoarse spre ceilaltsi. - Trebuie sa sarbatorim. Propun sa ne intoar-cem cu totsii la Rose Hill. ii zimbi Juliei. O sa dam opetrecere de bun-venit. Vii sa stai la noi. Ea ii privi cu ochi stralucitori. - Visul meu a devenit realitate. Am in sfirshit o

familie!

O jumatate de ora mai tirziu erau din nou laRose Hill, iar ea despacheta in noua ei camera.Ceilaltsi erau jos shi discutau cu insufletsire. - Parca am fi fost de la inchizitsie, murmura

Tyler. - Nici nu shtiu cum a rezistat, replica Peggy.

Kendall spuse: - Ma intreb cum se va obishnui cu noul ei stil de

viatsa. - intr-un anumit fel, va trebui sa ne obishnuim cutotsi, spuse Woody sec. Cu shampanie shi caviar. Tyler se ridica. - Eu unul sint bucuros ca totul e-a lamurit. Ma

110

duc pina sus sa vad daca are nevoie de ceva. Porni pe coridorul care ducea spre camera ei.

111Batu la usha shi striga tare: - Julia?

- E deschis. Intra. El ramase in. prag shi o privi cu atentsie. Apoiinchise cu grija usha shi intinse bratsele, zimbind larg. - Am reushit, Margo! Am reushit!

dttstttoM 15

Complotase totul cu arta unui mare maestru alshahului. Numai ca acesta era cel mai profitabil jocde shah din istorie, miza fiind miliarde de dolari - shiinvinsese! Era copleshit de un sentiment de invinci-bilitate. Asha te simtseai shi tu, tata, cind incheiai omare afacere? Ei bine, asta este mai importantadecit orice afacere de-a ta. Am planuit crima seco-lului shi am scapat intr-un fel, totul pornise de la Lee. Frumosul,minunatul Lee. Persoana pe care o iubea cel mai

mult pe lume. Se cunoscusera la Berlin, un bar alhomosexualilor. Lee era inalt, atletic shi blond, celmai frumos barbat pe care-l vazuse Tyler vreodata.

188

intilnirea lor incepuse cu: - Pot sa-tsi ofer ceva de baut? Lee il privise shi daduse din cap. - Mi-ar face placere. Dupa al doilea pahar, Tyler spusese: - N-ai vrea sa bem ceva la mine acasa? Lee zimbise. * Te costa.

- Cit de mult?

- Cinci sute de dolari pentru o noapte. Tyler nu ezitase nici o clipa. - Sa mergem.

SHi-au petrecut noaptea in apartamentul lui Tyler. Lee era sensibil shi atent, iar Tyler se simtsi mai apropiat de el decit de oricine altcineva. Era invadat de emotsii de a caror existentsa nici nu shtiuse. Pina dimineatsa, Tyler se indragostise nebuneshte. in trecut, mai agatsase baietsi la Cairo shi la Bijou Theater, dar acum shtia ca totul se schimbase. Nu-I mai voia decit pe Lee. Dimineatsa, pe cind pregatea micul dejun, el spuse: v

- Ce-ai vrea sa facem diseara? Lee il privise surprins. . - imi pare rau. Diseara am o intilnire. Tayler se simtsi de parca primise un pumn instomac.

- Dar Lee, credeam ca noi doi... - Tyler, dragul meu, eu sint foarte cautat. Mergcu cel care ofera mai mult. Te plac, dar ma tem canu-tsi potsi permite sa ma ai. — itsi dau tot ce vrei, spusese Tyler. Lee zimbise lenesh. - Adevarat?' Ei bine, ce-ai zice de o calatoriela St. Tropez cu un iaht alb shi frumos? itsi potsi

permite? - Lee, eu sint mai bogat decit totsi prietenii tai la

un loc. - Da? intselesesem ca eshti judecator. - Da, sint. Dar voi fi bogat. Vreau sa spun...

chiar foarte bogat. Lee il imbratsisha. - Nu te necaji, Tyler. Sint liber de joi intr-o sap- tamina. Ouale astea arata minunat. Acesta fusese inceputul. Banii fusesera dintot- deauna importantsi pentru Tyler, insa acum deve- nisera o obsesie. Avea nevoie de ei pentru Lee. Nu shi-l mai putea scoate din minte. Gindul ca altsi barbatsi faceau dragoste cu el era de nesuportat. Trebuie sa-i am numai pentru mine.

inca de cind avea doisprezece ani, Tyler a shtiut ca era homosexual. intr-una din zile, tatal lui il sur- prinsese pipaindu-l shi sarutindu-l pe unul din colegii lui shi trebuise sa suporte o criza de furie din partea

114

188 acestuia. - Nu-mi vine sa cred! Acum, ca-tsi shtiu micul secret murdar, am de gind sa te supraveghez in- deaproape, dragutse

Casnicia lui Tyler a fost o farsa pusa la cale de un zeu cu un macabru simts al umorului. - Ash vrea sa-tsi fac cunoshtintsa cu cineva, spusese Harry Stanford.

Era Craciunul shi Tyler era la Rose Hill, in va- cantsa. Kendall shi Woody plecasera deja iar Tyler ishi facea bagajele cind cazu bomba. - Te insori!

- Sa ma insor! Nici vorba. Eu nu... - Asculta-ma, dragutso. Oamenii au inceput sa-shi dea coate cind te vad, iar eu nu pot admite asha ceva. imi strica reputatsia. Daca te insori, le inchidem gura la totsi.

Tyler il infrunta. - Nu-mi pasa ce spune lumea. E viatsa mea. - Vreau sa ai o viatsa bogata, Tyler. Eu imba- trinesc. Foarte curind... Nada fusese aruncata.

Naomi Schuyler era o femeie banala, dintr-ofamilie obishnuita, a carei dorintsa puternica era sareusheasca in viatsa. Fusese atit de impresionata denumele lui Harry Stanford, incit s-ar fi maritat cu fiullui shi daca acesta ar fi lucrat la o benzinarie, in locsa fie judecator.

Harry Stanford se culcase shi el cu Naomi. Cindcineva il intrebase de ce, el raspunsese: - Pentru ca mi-a ieshit in cale. S-a plictisit repede de ea shi a hotarit ca avea safie perfecta pentru Tyler. Iar ce voia Harry Stanford, obtsinea. Nunta a avut loc doua luni mai tirziu. A fost oceremonie restrinsa - doar o suta cincizeci deinvitatsi - iar mirii au plecat in Jamaica in luna demiere. A fost un fiasco. in noaptea nuntsii, Naomi spuse: - Cu ce fel de barbat m-am maritat, pentru nu- mele lui Dumnezeu? La ce-tsi foloseshte chestia aia? Tyler incercase sa o linishteasca. - Nu avem nevoie de sex. Putem avea fiecare viatsa lui. Vom locui impreuna, insa fiecare va avea... prietenii lui. - Potsi sa fii sigur de asta. Naomi incepu sa se razbune pe el, cheltuind nebuneshte. Cumpara numai de la cele mai scumpe magazine din orash, ba chiar se ducea la New York sa-shi faca cumparaturile. - Nu-mi pot permite toate extravagantsele tale,

protestase Tyler. - N-ai decit sa ceri sa tsi se mareasca salariul. Sint sotsia ta. Trebuie sa ai grija de mine. Tyler se duse la tatal sau sa-i explice situatsia. Harry Stanford rise: - Femeile sint al naibii de cheltuitoare, nu-i asha?

Va trebui sa te descurci. - Dar tata, am nevoie de... - intr-o buna zi, vei avea totsi banii din lume. Tyler incerca sa-i explice lui Naomi, dar ea

115

188n-avea nici cea mai mica intentsie sa ashtepte pina„intr-o buna zi". Simtsise ca acea zi putea sa nusoseasca niciodata. Dupa ce stoarse tot ce putude la Tyler, Naomi ceru divortsul, lua tot ce-i mairamasese in contul de la banca shi disparu. Cind Harry Stanford auzi vestea, spuse: - Un stricat, ramine un stricat.

Tatal lui il injosea mereu. intr-una din zile, cind Tyler prezida un proces, aprodul ii shopti la ureche: - Scuzatsi-ma, domnule judecator... Tyler se intoarse spre el, enervat: -Ce e?

- Sintetsi cautat la telefon. - Cum? Ce naiba te-a apucat? in timpul pro- , cesului?

- Este tatal dumneavoastra, domnule judecator. Mi-a spus ca este foarte urgent shi ca trebuie sa vavorbeasca imediat. Tyler era furios. Tatal lui n-avea nici un dreptsa-l intrerupa. Se simtsi tentat sa nu se duca. Pe dealta parte insa, daca era atit de urgent...

Se ridica. - Luam 6 pauza de cincisprezece minute. Apoi intra grabit in biroul lui shi ridica receptorul.

- Tata? - Sper ca nu te deranjez, Tyler, zise el cu un ton

malitsios.

- Ba da. Sint in mijlocul unui proces shi... - Ei bine, da-le o amenda shi gata.

-Tata... - Vreau sa ma ajutsi intr-o problema foarte ser

rioasa. - Ce fel de problema? - Bucatarul meu ma fura. Lui Tyler nu-i venea sa creada. Era atit de minios incit de-abia putea sa vorbeasca. - Mai scos din sala de judecata ca sa...? - Reprezintsi legea, nu-i asha? Ei bine, el incalca legea. Vreau sa vii la Boston shi sa-mi verifici intreg personalul. Totsi ma fura. Tyler se stradui sa nu explodeze. - Tata... - Nu mai potsi sa ai incredere in nenorocitele astea de agentsii de plasare. - Trebuie sa duc la bun sfirshit procesul. Nu pot

veni acum la Boston. Se facu linishte. - Ce-ai spus?

- Am spus... - Doar n-ai de gind sa ma dezamageshti din nou, nu-i asha, Tyler? Poate ca ar trebui sa vorbesc cu Fitzgerald despre anumite schimbari in testamentul meu.

Din nou aceeashi momeala. Banii. Partea lui din toate miliardele care il ashteptau cind tatal lui avea sa moara.

Tyler ishi drese vocea. - Daca ai putea sa trimitsi avionul sa ma ia...

116

188 - La naiba! Daca te portsi cum se cuvine, ju- decatorule, avionul acesta va fi intr-o zi al tau. Gin- deshte-te la asta. Pina atunci insa vino cu un avion de pasageri, ca totsi ceilaltsi. Dar muta-tsi odata fundul incoace! inchisese. Tyler ramase nemishcat, umilit. Asha s-a purtat cumine toata viatsa. Naiba sa-l ia! Nu ma duc. Nu maduc. in aceeashi seara, zbura spre Boston.

Harry Stanford avea douazeci shi doi de oameni care lucrau pentru el: secretare, valetsi, menajere, fete in casa, bucatari, shoferi, gradinari shi un body- guard.

- Sint nishte hotsi cu totsii, i se plingea el lui Tyler. - Daca eshti atit de ingrijorat, de ce nu angajeziun detectiv particular sau nu te adresezi politsiei?

- Pentru ca te am pe tine, spuse Harry Stanford.Eshti judecator, nu-i asha? Ei bine, judeca-i tu pentrumine. Facea totul cu rea intentsie. Tyler privi in jurul lui, la casa imensa cu mobilascumpa shi tablouri valoroase, gindindu-se la lo-cuintsa lui mizera. Asta merit acunf, se gindi el. Darintr-o zi voi avea totul.

Tyler statu de vorba cu Clark, valetul. ii che-

stiona pe totsi servitorii, unul cite unul, shi le verificaautobiografia. Majoritatea erau nou-angajatsi, pentruca Harry Stanford era un om imposibil. Personalulse schimba tot timpul. Unii nu ramineau decit o zisau doua. Citsiva dintre noii angajatsi mai shterpeleaudin cind in cind, iar unul dintre ei era alcoolic, darmai mult Tyler nu reushi sa descopere.

Raminea unul singur. Dmitri Kaminsky.

Dmitri Kaminsky fusese angajat de tatal lui pepost de bodyguard shi masor. Faptul ca-shi petre-cuse intreaga viatsa in tribunal facuse ca Tyler sa-shidea imediat seama de caracterul oamenilor. Ceva iispunea sa nu aiba incredere in Dmitri. Era cel mainou angajat. Fostul bodyguard al lui Stanford ple-case - iar Tyler ishi imagina de ce - shi il recoman-dase pe Kaminsky. Tipul era imens, cu pieptul lat shibratse puternice. Avea un pronuntsat accent rusesc. - Atsi vrut sa-mi vorbitsi? - Da. la loc. Se uita la fisha barbatului, care-i spuse foarte putsine lucruri, cu exceptsia faptului ca venise recent din Rusia. Te-ai nascut in Rusia? - Da. il privea suspicios pe Tyler. - Unde anume?

- Smolensk. - De ce-ai vetiit in America? Kaminsky ridica din umeri. - Mai multe shanse. Ce fel de shanse? se intreba Tyler. Tipul avea

117

188ceva evaziv. Au stat de vorba douazeci de minute shila sfirshitul convorbirii, Tyler era convins ca DmitriKaminsky ii ascundea ceva.

Tyler ii telefona lui Fred Masterson, o cunoshtintsa de-a lui de la FBI.

- Fred, ash vrea sa-mi faci o favoare. - Bineintseles. Iar daca voi veni vreodata in Chicago, imi anulezi toate amenzile pentru parcare neregulamentara, nu-i asha? - Vorbesc serios. - Spune.

- Vreau sa-l verifici pe un rus care a sosit aici cushase luni in urma.

- Stai putsin. Ai nevoie de CIA. ■■- Poate. Dar nu cunosc pe nimeni la CIA.

- Nici eu. - Fred, tsi-ash fi foarte recunoscator daca ai face

asta pentru mine. Tyler il auzi oftind. - O.K. Cum il cheama? - Dmitri Kaminsky. - Uite ce am sa fac. Cunosc pe cineva la am- basada Rusiei. Am sa vad daca au vreo informatsie despre Kaminsky. Daca nu, ma tem ca nu te pot

ajuta. - itsi multsumesc.

in aceeashi seara, Tyler a luat cina cu tatal sau. in subconshtient, Tyler sperase ca tatal lui sa fi imbatrinit, sa fi devenit mai vulnerabil cu timpul. Dar Harry Stanford arata foarte bine, parca intinerise. N-o sa mai moara niciodata, se gindi Tyler disperat.

O sa ne ingroape pe totsi. La masa, conversatsia s-a purtat de o singura

r' parte. „Tocmai am incheiat o afacere. Voi cumpara compania de electricitate din Hawai..." „Plec la Amsterdam saptamina viitoare. Am o problema de rezolvat la GATT..." „Secretarul de stat m-a invitat cu el in China..." Tyler de-abia reushea sa strecoare cite un cuvint. La sfirshitul mesei, cind se ridica, tatal lui intreba: - Cum mai merge cu problema servitorilor?

- inca ii mai verific tata. - Sa n-o lungeshti la nesfirshit, mormalse tatal lui, ieshind din incapere.

in dimineatsa urmatoare Tyler primi un telefon de la Fred Masterson de la FBI. - Tyler? -Da.

- Am dat peste ceva interesant. -Oh?

- Dmitri Kaminsky a lucrat ca ucigash platit pentru cei de la polgoprudenskaia. - Ce naiba e asta?

118

188 - Am sa-tsi explic. Moscova a fost preluata de opt grupari criminale. Totsi se lupta intre ei, dar cele doua grupari mai puternice sint cecenii shi polgo- prudenskaia. Prietenul tau, Kaminsky, a lucrat pen- tru aceshtia din urma. Acum trei luni a primit un contract sa-l ucida pe unul dintre conducatorii ce- cenilor. Dar Kaminsky s-a gindit sa faca o afacere shi mai buna. Cei de la polgoprudenskaia au aflat shi au , pus sa fie omorit. Pe acolo, gangsterii au un fel al lor de a te omori. Mai intii itsi taie degetele, apoi te lasa sa singerezi, shi de-abia la sfirshit te impushca. - Dumnezeule!

- Kaminsky a reushit sa fuga din Rusia, dar eiinca il mai cauta. SHi-I cauta bine de tot. - Este incredibil, spuse Tyler. - Deloc. E cautat shi de politsie, pentru nishtecrime. Daca shtii unde se ascunde le-ar prinde foarte

'bine o informatsie. Tyler se gindi o clipa. Nu-shi putea permite sa seimplice in toate astea. Ar insemna sa depun martu-rie shi sa-mi pierd foarte mult timp. - N-am nici cea mai mica idee. il verificam pen-

ru un prieten de-al meu rus.

Tyler il gasi pe Dmitri Kaminsky in camera lui, asfoind o revista porno. Dmitri se ridica din pat

-ind il vazu intrind. - Vreau sa-tsi faci bagajele shi sa dispari de aici.

Dmitri se holba la el. - Ce s-a intimplat? - Ai de ales. Ori pleci de aici chiar acum, ori

nunts politsia rusa unde eshti.

Dmitri pali. - Ai intseles? - Da. Am intseles.

Tyler se duse sa vorbeasca cu tatal lui. O sa fie incintat, se gindi el. l-am facut un mare serviciu. il

gasi in birou. - Am verificat tot personalul, spuse Tyler, shi... - Sint impresionat. Ai gasit vreun baietsel cu care

sa te culci? Tyler se inroshi. - Tata... - Eshti un stricat, Tyler shi vei ramine un stricat. Nu intseleg cum potsi fi fiul meu. intoarce-te la Chicago shi la prietenii tai dubioshi. Tyler ramase incremenit, incercind sa se con- troleze.

- Bine.

- Ai aflat ceva despre personal, ceva ce ar trebui sa shtiu shi eu?

Tyler se intoarse shi-shi privi o clipa tatal. - Nu, zise el incet, nimic.

Cind Tyler se intoarse in camera lui Kaminsky, acesta ishi facea bagajele. - Plec, zise Kaminsky imbufnat. - Nu mai e nevoie. M-am razgindit. Dmitri il privi uimit. - Cum?

119

188 - Nu vreau sa pleci. Vreau sa ramii in continuare bodyguard-ul tatalui meu. - SHi? SHtii tu... restul. - Am uitat.

- De ce? Ce vrei de la mine? - Vreau ca tu sa fii ochii shi urechile mele. Am nevoie de cineva care sa-l supravegheze pe tata shi sa-mi spuna ce se petrece. - SHi de ce tocmai eu?

- Pentru ca daca faci ce-tsi spun n-am sa tepredau rushilor. SHi pentru ca voi face din tine un ombogat.

Dmitri Kaminsky il studie o clipa. Un zimbet ii

lumina fatsa. - Ramin. Deschiderea fusese facuta. Mutase primul pion.

Toate se intimplasera cu doi ani in urma. Dincind in cind, Dmitri ii furniza informatsii lui Tyler. Deobicei, birfe neimportante despre ultimele aventuriale lui Harry Stanford sau crimpeie din afaceriledespre care auzea el. Tyler incepuse sa creada cafacuse o gresheala shi ca ar fi trebuit sa-l predea peDmitri politsiei. Primise insa acel telefon din Sardinia,care-i schimbase destinul. Sint cu tatal tau, pe iaht. Tocmai shi-a sunat avo-catul. Se intilneshte cu el luni dimineatsa la Bostonsa-shi schimbe testamentul. Tyler se gindi la toate umilintsele la care-l su-pusese tatal lui de-a lungul anilor shi se simtsi cuprins

de o furie teribila. Daca-shi schimba testamentul, in-seamna ca am indurat totul degeaba. N-am sa-l

las. Nu exista decit o cale de a-l opri. - Dmitri, vreau sa ma suni din nou, simbata.

- Bine. Tyler lasa jos receptorul, gindindu-se ca era timpul sa mute calul.

La tribunalul din Cook County se perindau in permanentsa indivizi acuzatsi de violuri, incendieri, afaceri cu droguri, crime shi o multsime de alte acti- vitatsi ilegale. intr-o luna, judecatorul Tyler Stanford se confrunta cu cel putsin shase cazuri de omor. Ma- joritatea nici nu mai ajungeau la judecata pentru ca avocatsii apararii shtiau sa se tirguiasca, iar inchisorile erau intsesate. Cele doua partsi se intselegeau shi apoi se prezentau in fatsa judecatorului. Cazul lui Hal Baker a fost insa o exceptsie.

120

188

Hal Baker era un barbat bine intentsionat, darurmarit de ghinion. La cincisprezece ani, fratelelui il luase cu el sa-l ajute sa sparga o bacanie. Halincercase sa-l convinga sa renuntse, dar pentru canu reushise se dusese cu el. Fusese prins, iar fratelelui scapase. Doi ani mai tirziu, cind Hal Baker a ieshitde la shcoala de corectsie, era hotarit sa nu mai intrein conflict cu legea. O luna mai tirziu, intra cu unprieten intr-un magazin de bijuterii. - Vreau sa aleg un inel pentru prietena mea. Ajunshi in magazin, prietenul lui scoase un pistolshi striga: - Miinile sus! in zapaceala care a urmat, unul dintre vinzatoria fost omorit. Hal Baker a fost prins shi arestatpentru jaf armat. Prietenul lui a scapat. Pe cind era in inchisoare, Helen Gowan, oasistenta sociala care citise despre cazul lui shi i sefacuse mila de el veni sâ-l viziteze. A fost dragoste

la prima vedere, iar cind Baker a fost eliberat dininchisoare s-a casatorit cu Helen. in urmatorii optani au avut patru copii frumoshi. . Hal Baker ishi adora familia. Din cauza dosaruluisau ii fusese foarte greu sa-shi gaseasca o slujba shisa-shi intretsina familia. Asha ca a trebuit sa lucrezepentru fratele lui care organiza jafuri shi incendieri.Din nefericire pentru Baker, a fost prins in flagrantdelict cind prada un magazin. A fost arestat, tsinut ininchisoare shi apoi judecat de catre Tyler Stanford.

Era timpul sa dea sentintsa. Baker avea un dosarincarcat, era delicvent de mic copil, iar avocatsii fa ceau deja pariuri, incercind sa ghiceasca la citsi ani de pushcarie avea sa-l condamne judecatorul Stan- ford.

- Pun pariu ca-i da douazeci de ani. Nu i se spune degeaba „Neiertatorul". Hal Baker care, in sufletul lui, shtia ca era ne- vinovat, se apara singur. Se ridica de pe scaun. Era imbracat in cel mai bun costum al lui. Spuse: - Domnule judecator, shtiu ca am facut o gre- sheala, dar sintem cu totsii oameni, nu-i asha? Am o sotsie minunata shi patru copii. Ash fi vrut sa-i cu- noashtetsi, domnule judecator - sint nemaipomenitsi. Tot ce-am facut, am facut pentru ei." Tyler Stanford il asculta impasibil. Ashtepta ca Hal Baker sa termine ca sa dea sentintsa. Chiar crede prostul asta ca o sa ma impresioneze cu povestea lui lacrimogena? Hal Baker se pregatea sa incheie. - ...deci vedetsi, domnule judecator, chiar daca am facut ceva rau, am avut un motiv intemeiat: fa- milia. Nu trebuie sa va mai spun cit de importanta este. Daca voi face pushcarie, sotsia shi copiii mei vor muri de foame. SHtiu ca am facut o gresheala, dar ash vrea sa mi-o rascumpar. Sint gata sa fac oricepentru dumneavoastra, domnule judecator... Aceasta a fost fraza care i-a atras atentsia luiTyler Stanford. Se uita la barbatul din fatsa lui cuun interes subit. Fac orice pentru dumneavoastra.Avu aceeashi premonitsie, ca shi in cazul lui Dmitri

121

188Kaminsky. Tipul ii putea fi de folos intr-o buna zi. Spre mirarea tuturor, Tyler spuse: - Domnule Baker, am luat in consideratsie toateargumentele. Din cauza familiei dumitale, sint dis-pus sa te gratsiez, cu o perioada de proba de cinciani. Va trebui sa efectuezi benevol shase sute de orein serviciul public. Vino in biroul meu sa discutam.

in intimitatea cabinetului sau, Tyler spuse: - SHtii bine ca pot inca sa te trimit la inchisoare pentru multsi, multsi ani. Hal Baker palise. - Dar domnule judecator, atsi spus ca... - SHtii ce m-a impresionat cel mai tare la tine? Hal Baker il privi nedumerit. Nu reushea sa-shi dea seama cum reushise sa-l impresioneze.

- Nu, domnule judecator. - Sentimentele pe care le portsi familiei tale,

spuse Tyler pios. Admir acest lucru. Fatsa lui Hal Baker se lumina. - Va multsumesc, domnule. Ei sint cel mai

important lucru din viatsa mea. - Deci n-ai vrea sa-i pierzi, nu-i asha? Daca te trimit la inchisoare, copiii tai vor creshte fara tine, iar nevasta ta ishi va gasi pe altcineva. intselegi ce vreau

sa spun? Hal Baker ramasese cu gura cascata.

- Nu prea, domnule... - Te redau familiei, Baker. Ma gindeam ca ar trebui sa-mi fii recunoscator. - Dar sint, domnule judecator! Nici nu va pot

spune cit de recunoscator va sint. - Poate ca mi-o vei dovedi odata, in viitor. S-ar putea sa apelez la tine pentru o problema delicata. - Orice!

- Bine. Dat daca ceva in purtarea ta ma va dezamagi...

- Trebuie numai sa-mi spunetsi ce doritsi, il im-. plora Baker.

- Am sa te anunts cind va veni vremea. Pina atunci, discutsia noastra va ramine confidentsiala. Hal Baker ishi puse o mina in dreptul inimii. - Nu suflu o vorba nici daca ar fi sa mor. — Ai grija, spuse Tyler.

La scurt timp dupa aceea, Tyler primise telefonul de la Dmitri Kaminsky. Se intilneshte la Boston cu avocatul lui ca sa-shi schimbe testamentul. Tyler shtia ca trebuia sa vada acel testament. Venise vremea sa-l caute pe Hal Baker. - ... numele firmei este Renquist, Renquist & Fitzgerald. Fa o copie a testamentului shi adu-mi-o. - Nici o problema, domnule judecator.

Douasprezece ore mai tirziu, Taylor tsinea in mina copia testamentului. il citi shi se simtsi cuprins de euforie. El, Woody shi Kendall erau singurii moshte- nitori. Iar luni, tata are de gind sa schimbe testamentul. Nenorocitul asta vrea sa nu ne mai lasenici un ban, se gindi Tyler posomorit. Dupa cite amindurat... miliardele sint ale noastre. Le meritam.

122

188Nu exista decit o cale sa-l opreasca.

Cind Dmitri a sunat din nou, Tyler spuse: —Vreau sa-l omori, asta-seara.

Urma o tacere lunga. - SHi daca ma prind... - N-or sa te prinda. Vetsi fi pe mare. Acolo se pot intimpla o gramada de lucruri. - Bine. SHi cind totul va fi gata...? - itsi pregatesc banii shi un bilet de avion catre

Australia. Citeva ore mai tirziu primi ultimul telefon.

- Gata. A fost foarte ushor. - Nu! Nu! Nu! Vreau sa aflu toate amanuntele.

Povesteshte-mi. SHi sa nu omitsi nimic... SHi, in timp ce asculta, Tyler ishi imagina intreaga scena. - Am fost surprinshi de o furtuna teribila. Eram in drum spre Corsica. M-a chemat in cabina lui sa-i fac un masaj shi... Tyler se agatsa de receptor. - Spune, spune mai departe...

Dmitri ishi mentsinuse cu greu echilibrul din cauza tangajului puternic. Se indrepta spre cabina lui Harry Stanford. Batu la usha shi, dupa o clipa, il auzi: - Intra. Era intins pe masa de masaj. Ma dorshalele.

- Am eu grija. Relaxatsj-va, domnule Stanford.

Dmitri se apleca asupra mesei shi incepu sa-imaseze cu mishcari experte mushchii incordatsi. il simtsipe Stanford cum incepea sa se relaxeze. - Mmm, ce bine e, ofta Stanford. - Multsumesc.

Masajul dura o ora, iar cind Dmitri termina,Stanford era aproape adormit.

- Va pregatesc o baie fierbinte, zise Dmitri. Intrain baie, impleticindu-se din cauza balansului, dadudrumul la apa calda in cada neagra, din onix shi seintoarse in dormitor.

Stanford ramasese pe masa de masaj cu ochiiinchishi.

- Domnule Stanford... Acesta deschise ochii. - E gata baia. - Nu cred ca... - O sa va ajute sa dormitsi bine la noapte. iidadu mina sa se ridice de pe masa shi il impinseushurel spre baie. Ashtepta pina ce acesta intra incada.

Stanford privi in ochii reci ai lui Dmitri shi bruscinstinctul lui ii spuse ce avea sa se intimple. - Nu! striga el. incerca sa se ridice. Dmitri il impinse sub apa cu miinile lui imense.Stanford se lupta, incercind sa iasa la suprafatsa,dar nu se putea opune uriashului. Dmitri il tsinu subapa pina cind nu mai mishca. Ramase o clipa acolo,cu respiratsia intretaiata, apoi intra in camera. Se apropie de birou, lua citeva hirtii shi le arunca

123

188pe punte, in bataia vintului. Alte citeva le arunca inapa. Multsumit, se reintoarse in baie shi-l scoase peStanford din cada. Se opri o clipa in dreptul ba-lustradei, apoi arunca trupul in apa. Numara pina lacinci, apoi ridica receptorul shi striga: - - Om la apa!

Ascultindu-I pe Dmitri istorisindu-shi crima, Tylersimtsi o satisfactsie aproape sexuala, imaginindu-shi-lpe tatal lui cum incerca disperat sa respire. Apoi numai urma nimic. S-a terminat, se gindi Tyler. Apoi se corecta.Nu. Jocul abia incepe. A venit momentul sa mut

regina.

124

125

prises. Ce control ash mai avea eu, chiar daca am oactsiune in plus? Gasi raspunsul, care era atit deingenios incit il uimi.

Ultima piesa a jocului a fost mutata din intim- plare.

Tyler se tot gindise la testamentul tatalui sau shi se simtsea nedreptatsit ca Woody shi Kendall aveau sa primeasca aceeashi parte din moshtenire ca shi el. Nu merita. Daca n-ash fi fost eu, n-ar fi beneficiat de nimic. Nu e drept, dar ce pot face oare? Avea inca actsiunea pe care i-o daduse mama lui

cu mult timp in urma shi ishi aminti cuvintele tatalui sau.

Ce crezi c-ai sa faci cu actsiunea aia? Ai sapreiei compania? impreuna, se gindi Tyler, Woody shi Kendall voravea doua treimi din actsiunile lui Stanford Enter- - Trebuie sa va informez ca exista posibilitatea

sa apara shi un alt moshtenitor... Testamentul tatalui ■dumneavoastra dispune ca averea sa fie impartsitain mod egal tuturor descendentsilor. Tatal dumnea-voastra a avut un copil cu guvernanta care a lucrataici... Daca aparea Julia, o sa fim patru, se gindi Tyler.Deci, daca ash obtsine shi partea ei, ash avea cincizecila suta din actsiuni. impreuna cu cea pe care o amdeja, ash putea prelua Stanford Enterprises. Am sa

126stau pe scaunul tatalui meu. Urmatorul gind a fost:Rosemary e moarta. SHi mai mult ca sigur nu i-aspus niciodata fiicei ei cine a fost tatal ei. De ce savina neaparat adevarata Julia Stanford? Raspunsul l-a dat Margo Posner.

0 vazuse pentru prima oara cu doua luni in

urma, intr-o shedintsa a tribunalului. Tyler intrase in sala de judecata, se ashezase shiprivise dosarul: Statul Illinois contra lui Margo Pos-ner. Era acuzata de tentativa de crima. Avocatul acuzarii spuse:

- Domnule judecator, pirita este o persoana pe- riculoasa, care n-ar trebui sa fie lasata in libertate. Vom dovedi ca pirita are un cazier foarte incarcat. A fost condamnata pentru furt din magazine shi alte. furtishaguri shi este o prostituata binecunoscuta, care a lucrat timp indelungat pentru Rafael, peshtele pe care-l shtim cu totsii. in ianuarie s-au certat, iar pirita l-a impushcat cu singe rece.

- Victima a decedat? intreba Tyler. - Nu, domnule judecator. Dar a fost spitalizat cu rani grave. Iar Margo Posner nu are permis de port arma.

Tyler se intoarse s-o priveasca pe pirita. Tresari, surprins. Nu se potrivea deloc cu imaginea pe care o sugerase avocatul. Era foarte bine imbracata, o

femeie atragatoare, pina in treizeci de ani. Avea o elegantsa innascuta care facea ca toate acuzatsiile ce ■ i se aduceau sa para nefondate. Nu se shtie nicio- data, ishi spuse Tyler cu amaraciune.

Asculta pledoariile ambelor partsi, dar privirile ii erau mereu atrase de femeie. Ceva la ea, ii amintea de sora lui. in mai putsin de patru ore, juratsii au stabilit ver- dictul: vinovata.

Tyler privi spre pirita shi spuse: - Curtea considera ca probele sint suficiente. Sintetsi condamnata la cinci ani inchisoare, la Dwight Correctional Center. Cazul urmator. De-abia cind Margo Posner a fost scoasa dinincapere, Tyler shi-a dat seama de ce femeia iiamintea atit de mult de Kendall. Avea aceeashi ochi

gri. Ochii familiei Stanford.

Tyler nu s-a mai gindit la Margo Posner pina inclipa in care a primit telefonul lui Dmitri. SHi astfel, jocul de shah a fost completat cu succes.Tyler ishi prevazuse cu grija fiecare mishcare. Schemaclasica cu gambitul reginei. Ajunsese la mijlocul

partidei.

Tyler se duse s-o viziteze pe Margo Posner la

127inchisoare. - itsi aminteshti de mine? o intrebase. Ea se holba la el. - Cum ash putea sa te uit? Doar tu m-ai trimis aici. - SHi, cum itsi e? o intreba Tyler. Ea se strimba. - Cred ca glumeshti. E un iad. - Vrei sa ieshi de aici? - Cum sa...? Vorbeshti serios? - Foarte serios. Pot sa aranjez sa fii eliberata. - Minunat! Multsumesc. SHi ce trebuie sa facpentru asta? - Ei bine, ar fi ceva ce ai putea face.

Ea il privi galesh. - Sigur, nici o problema. - Nu la asta ma ginde"âm.

- Dar la ce te gindeai, judecatoriile? - Vreau sa ma ajutsi sa-i fac cuiva o farsa. - Ce fel de farsa?

- Sa te dai drept altcineva. - Sa ma dau...? - IJi ofer douazeci shi cinci de mii de dolari. Fatsa ei ishi schimba expresie. - Sigur, zise ea repede. Pot sa ma dau dreptoricine. Despre ce e vorba?

Tyler incepu sa-i povesteasca.

Tyler reushi s-o elibereze conditsionat pe MargoPosner. ii explicase lui Keith Percy, judecatorul shef: - Am aflat ca este o artista foarte talentata,dornica sa duca o viatsa normala, decenta. Cred caeste foarte important sa reabilitam acest gen deoameni ori de cite ori ni se iveshte ocazia, nu-i asha? Keith era impresionat shi surprins. - Bineintseles, Tyler. Faci un lucru minunat.

Tyler o instala pe Margo la el acasa shi ishi petrecucinci zile punind-o la curent cu istoria familiei Stan-ford.

- Cum ii cheama pe fratsii tai? - Tyler shi Woodruff. - Woodrow. - Da, da, Woodrow.

- SHi noi cum ii spunem? - Woody. - Ai o sora? - Da. Pe Kendall. E designer.

- E maritata? - Da, cu un francez. il cheama... Marc Renoir.

- Renaud. - Renaud. - Cum o chema pe mama ta?

128 - Rosemary Nelson. A fost guvernanta copiilor

Btanford. - De ce a plecat? - Pentru ca s-a regulat cu... - Margo! o atentsiona Tyler. - Voiam sa spun, pentru ca a ramas insarcinata

cu Harry Stanford. - Ce s-a intimplat cu doamna Stanford?

- S-a sinucis. - Ce tsi-a spus mama ta despre copiii Stanford? Margo facu o pauza sa se gindeasca.

-Ei? - Aha, acuma vine chestia aia cind ai cazut tu

'imbarca. - N-am cazut, zise Tyler. Era sa cad. - Da. Iar Woody era gata sa fie arestat pentru

cfl o cules flori din gradina publica...

- Era vorba de Kendall.

Era neobosit. Repeta iar shi iar acelashi scenariu, na tirziu in noapte. Margo era extenuata. - Pe Kendall a mushcat-o un dine. - Pe mine m-a mushcat. Ea se freca la ochi.

- Nici nu mai pot sa mai gindesc. Am obosit. Am nevoie de somn. - Ai sa dormi mai tirziu. - SHi cit o sa mai dureze asta? il intreba ea

sfidatoare.

- Pina cind eu voi fi de parere ca eshti pregatita. Hai sa mai repetam o data. SHi reluara, iar shi iar, pina cind Margo invatsa lectsia la perfectsie. in ultima zi, Tyler era multsumit. Margo shtia raspunsurile la toate intrebarile. - Acum eshti gata, zise el. ii intinse nishte acte. - Ce-i asta?

- O formalitate, spuse Tyler pe un ton neutru. Ea semnase hirtia prin care incredintsa actsiunile ei unei corporatsii care era condusa de o alta cor- poratsie al carei unic proprietar era Tyler Stanford. Tranzactsia nu avea cum sa duca la Tyler. ii intinse lui Margo cinci sute de dolari. - Banii ai sa-i capetsi dupa ce-tsi faci treaba. Dacaii convingi ca tu eshti Julia Stanford.

Din clipa in care Margo aparuse la Rose Hill,Tyler jucase rolul avocatului diavolului. O alta mu-tare clasica din shah.

Sint sigur ca ne intselegetsi pozitsia, domnishoara... Cred ca femeia e o impostoare... Citsi servitori lucrau la noi in casa cind eramcopii? Zeci, nu-i asha? Oricare dintre ei i-ar fi pututda fotografia... Sa nu uitam ca sint multsi bani in joc. Cea mai inteligenta mutare o facuse cind su-gerase testul ADN. il sunase pe Hal Baker cu noiinstructsiuni:

129 Dezgroapa-I pe Harry Stanford shi descotorosesh-te-te de el. Avusese apoi inspiratsia sa apeleze la un detectivparticular. in prezentsa intregii familii, telefonase labiroul procurorului din Chicago.

- Aici judecatorul Tyler Stanford. SHtiu ca avetsiun detectiv particular foarte bun la care apelatsi dincind in cind. Simmons sau... - Oh, trebuie sa fie Frank Timmons. - Timmons, asta e. Tyler le zimbi celor din jur.Mi-atsi putea da numarul lui de telefon sa iau direct

legatura cu el?

il sunase pe Hal Baker shi il prezentase tuturordrept Frank Timmons.

La inceput Tyler ishi planificase ca Hal Baker sase prefaca numai ca o verifica pe Julia Stanford,dar apoi se hotari ca raportul ar fi fost mai im- presionant daca Baker chiar ishi indeplinea mi-siunea. Familia acceptase tot ce spusese Baker. Planul lui Tyler mergea shnur. Margo Posner ishi

130jucase perfect rolul, iar scena cu amprentele fusesemagistrala. Totsi erau convinshi ca ea era adevarataJulia Stanford.

Tyler se ridica.

- Eu unul sint bucuros ca totul s-a lamurit. Maduc pina sus sa vad daca are nevoie de ceva. Porni pe coridorul care ducea spre camera ei.Batu la usha shi striga tare: -Julia?

- E deschis. Intra.

El ramase in prag shi o privi cu atentsie. Apoiinchise cu grija usha shi intinse bratsele, zimbind larg. -Am reushit, Margo! Am reushit!

(SitpMitts.lS

131

intr-unui din birourile firmei Renquist, Renquist& Fitzgerald, Steve Sloane shi Simon Fitzgerald ishibeau cafeaua. - Cum spunea marele bard, „ceva e putred inDanemarca". - Ce anume te framinta? il intreba Fitzgerald. Steve ofta. - Nu shtiu sigur. Cei din familia Stanford. Manedumeresc. Simon Fitzgerald zimbi.

- Bine-ai venit in clubul nostru. - imi tot pun aceeashi intrebare, Simon, insa nupot gasi raspunsul.

220

- Ce intrebare?

- Totsi erau nerabdatori sa-l deshumeze pe Harry Stanford, ca sa-i faca testul ADN. inseamna deci ca singurul motiv pentru care cineva s-ar fi desco- torosit de cadavru era ca ADN-ul ei sa nu poata fi comparat cu al lui. Singura care ar fi avut ceva de cishtigat ar fi fost' chiar femeia, daca era o impos- toare. -Da.

- Cu toate astea, insa, detectivul, Frank Tim- mons - am verificat la biroul procurorului din Chi- cago, shi se bucura de o buna reputatsie - a venit cu amprentele care dovedesc ca ea este adevarata Julia Stanford. intrebarea mea este: Cine naiba l-a dezgropat pe Harry Stanford shi de ce? - E o intrebare de un miliard de dolari. Daca... Suna interfonul. Se auzi vocea secretarei. - Domnule Sloane, sintetsi cautat pe linia doi. Steve Sloane ridica receptorul telefonului aflatpe birou.

-Alo...

- Domnule Sloane, sint judecatorul Stanford.V-ash ramine recunoscator daca atsi putea sa trecetsipe la Rose Hill in dimineatsa asta. Steve Sloane se uita la Fitzgerald.

- Cam intr-o ora e bine? - Da. Multsumesc. Steve puse receptorul in furca. - Sint chemat la Rose Hill. - Ma intreb ce mai vor. Pun pariu ca vor sa grabim lucrurile cu pro- tonul ca sa puna mina cit mai repede pe bani.

- Lee? Sint eu, Tyler. Ce mai faci?

- Bine, multsumesc. - Mi-e dor de tine. Urma o scurta pauza. - SHi mie mi-e dor de tine, Tyler. Cuvintele ii incalzira inima. - Lee, am nishte veshti nemaipomenite. Nu tsi lepot spune la telefon, dar este ceva care te va facefoarte fericit. Cind tu shi cu mine vom... - Tyler, trebuie sa inchid. Sint ashteptat. - Dar... Legatura se intrerupsese. Tyler ramase o clipa nemishcat. Apoi ishi spuse:Nu,mi-ar fi spus ca-i este dor de mine daca n-ar fifost adevarat.

132

220

Cu exceptsia lui Peggy shi a lui Woody, toata amilia se strinsese in camera de zi. Steve le studie

hipurile. Judecatorul Stanford parea foarte relaxat. Kendall era foarte incordata. Sotsul ei venise cuo zi inainte de la New York. Steve se uita la Marc.Francezul era un barbat frumos, cu citsiva ani mai

inar decit sotsia lui. Mai era Julia. Parea sa fi privit cu mult calmacceptarea ei in familie. Ma ashteptam ca cineva carea moshtenit un miliard de dolari sa fie mai entuzias-mat, se gindi Steve. Le studie din nou fetsele, intrebindu-she dacavreunul din ei era responsabil de furtul cadavruluilui Harry Stanford. Iar daca era asha, care din ei? SHide ce? Vorbi Tyler: - Domnule Sloane, cunosc legile din Illinois, darnu shtiu in ce masura difera ele de cele din Massa-chuset. Ne intrebam daca nu exista vreo moda-litate de a grabi procedurile.

Steve zimbi imperceptibil. Ar fi trebuit sa pariezcu Simon. Se intoarse spre Tyler. - Tocmai ne ocupam de asta, domnule jude-cator.

- Numele Stanford va poate fi de folos, accen-tua Tyler. Are dreptate, se gindi Steve. Dadu din cap. - Vom face tot posibilul sa... Se auzira voci de la etaj.

- Sa taci. Eshti o proasta! Nu vreau sa mai audnici un cuvint. Ai intseles?

Woody shi Peggy coborira treptele shi intrara inincapere. Peggy avea un ochi invinetsit. Woodyrinjea, iar ochii ii straluceau.

- Buna, la toata lumea. Sper ca petrecerea nus-a terminat inca. Totsi se uitau shocatsi la Peggy.

Kendall se ridica de pe scaun.

- Ce-ai patsit? - Nimic. M-am lovit intr-o usha. • Woody ishi trase un scaun. Peggy se asheza lingael. Woody o lua de mina shi o intreba cu solicitudine. - Te simtsi bine, draga mea? Peggy dadu din cap, incapabila sa-i raspunda. - Bine. Woody intoarse spre ceilaltsi. Ei, ce-am

pierdut? Tyler il privi dezaprobator. - Tocmai il intrebam pe domnul Sloane daca nupoate urgenta formalitatsile. - Ar fi bine, zise Woody. SHi tsie tsi-ar place sa-tsipotsi cumpara citeva rochii, nu-i asha, draga mea?

133

220 - N-am nevoie de nimic, spuse ea incet. - Asha e. Doar nu mergi nicaieri. Se intoarsespre ceilaltsi. Peggy e foarte timida. N-are niciodatanimic de spus, nu-i asha? Peggy se ridica shi ieshi in fuga. - Ma duc sa vad cum se simte, zise Kendall. Seridica shi o porni dupa ea. Doamne! se gindi Steve. Daca Woody se poarta

asha de fatsa cu ceilaltsi, cum o fi cind e singur cunevasta-sa? Woody se intoarse spre Steve. - De ctsnd lucrezi la firma lui Fitzgerald?

- De cinci ani. - Cum de-ai rezistat sa lucrezi pentru tatal meu,

zau daca shtiu.

134

136

224

Steve rosti cu grija. - intseleg ca tatal vostru era... shtia sa se facadezagreabil. - Dezagreabil? pufni Woody. Era un monstru.SHtii ce nume ne gasise? Eu eram Charlie. DupaCharlie Mc Carthy, marioneta unui ventriloc pecare-l chema Edgar Bergen. Pe sora mea o strigaPony, pentru ca spunea ca are o.fatsa de cal. Iar luiTyler ii spunea... - Nu cred ca ar trebui sa... zise Steve, stinjenit. - Bine, rinji Woody. Un miliard de dolari potvindeca multe rani. Steve se ridica. - Ei bine, daca nu mai avetsi nimic sa-mi spu-netsi... De-abia ashtepta sa iasa afara, la aer.

Kendall o gasi pe Peggy in baie, punindu-shi unprosop inmuiat in apa rece pe obrazul inroshit. - Peggy? Te simtsi bine? - Da. Multsumesc. imi pare rau pentru ce s-aintimplat acolo, jos. - Tu itsi ceri scuze? Ar trebui sa fii furioasa. Decit timp te bate? - Nu ma bate, se incapatsina Peggy. M-am lovit

intr-o usha. Kendall se apropie de ea.

- Peggy, de ce nu pui capat acestei situatsii? Nu

eshti obligata sa-l suportsi, sa shtii. Urma o pauza.___________.-------------------- 225 ------------------------------.-------------

- Ba da. Kendall o privi, uimita. - De ce? - Pentru ca il iubesc. SHi el ma iubeshte. Cre-de-ma, nu este asha tot timpul. Numai ca, uneori,

parca n-ar fi el. - Adica atunci cind se drogheaza.

-Nu! - Peggy... -Nu! - Peggy... - Banuiesc ca da, recunoscu Peggy. - Cind a inceput?

- Imediat dupa ce ne-am casatorit. Vocea luiPeggy era ragushita. A inceput din cauza unui meci

de polo. Woody a cazut de pe cal shi a fost gravranit. Cit timp a stat in spital, i-au dat droguri ca sa-ialine durerea. Ei l-au invatsat. Se uita rugatoare spreKendall. Nu e vina lui, intselegi? Dupa ce-a ieshitdin spital, a inceput sa ia droguri. Ori de cite oriincercam sa-l fac sa renuntse... ma batea. - Pentru numele lui Dumnezeu, Peggy! Arenevoie de ajutor! Nu intselegi? Nu va reushi singur.

Ce ia, cocaina? . - Nu. Heroina. - Dumnezeule! Nu-l potsi determina sa primea-sca ajutor? - Am incercat, shopti ea. Nici nu shtii cit am in-

cercat! A fost deja in trei clinici de reabilitare.

Clatina din cap. O vreme totul e in regula, iar apoi...o ia de la capat. Nu se poate abtsine. Kendall o imbratsisha pe Peggy. - imi pare atit de rau, spuse ea. Peggy se fortsa sa-i zimbeasca. - Sint sigura ca Woody ishi va reveni. Se stra-duieshte. Se lumina la fatsa. Cind ne-am cunoscut, nesimtseam atit de bine impreuna! Rideam tot timpul.imi aducea mici cadouri shi... Ochii i se umplura delacrimi. il iubesc atit de mult! - Daca te pot ajuta cu ceva... - itsi multsumesc, shopti Peggy. Kendall o strinse de mina. • - Mai vorbim.

Cobori sa li se alature celorlaltsi. Se gindea: Cinderam copii, inainte de moartea mamei, ne faceamatitea planuri minunate! Tu vei fi un mare designer,surioara, iar eu voi fi cel mai bun sportiv al lumii!Ce-i mai trist este ca ar fi putut fi asha, iar acum... Kendall nu shtia prea bine daca-i parea mai raupentru Woody sau pentru Peggy. Cind ajunse in capatul scarilor, Clark se apropiede ea, aducindu-i o scrisoare.

- Ma scuzatsi, domnishoara Kendall. Tocmai aadus-o un mesager. ii intinse plicul. - Cine...? Dadu din cap. Multsumesc, Clark.

Kendall deschise scrisoarea shi pali. - Nu! suspina ea. Inima ii batea cu putere shi sesimtsi cuprinsa de un val de ametseala. Se sprijini deo masa, incercind sa-shi revina. Citeva minute mai tirziu, intra in camera de zi,

234

137

transfigurata. - Marc... Kendall se stradui sa para calma. Pot

sa-tsi vorbesc o clipa? El o privi ingrijorat. - Da, bineintseles. - Te simtsi bine? o intreba Tyler. • - Da, multsumesc. il lua pe Marc de mina shi-l conduse sus. Odataajunshi in dormitorul lor, Marc o intreba: - Ce s-a intimplat? ... Kendall ii intinse plicul. Scrisoarea era urma-

toarea:

Draga doamna Renaud,

Felicitari! Asociatsia de protectsie a animalelorsalbatice a aflat cu placere de norocul dumnea-voastra. SHtim cit de tare va intereseaza muncanoastra, shi contam in continuare pe ajutorul dum-neavoastra. De aceea, am aprecia daca atsi depunein contul nostru din Zurich un milion de dolari inurmatoarele zece zile. Ashteptam cu nerabdare veshtide la dumneavoastra.

Ca shi celelalte scrisori, litera E era sparta.- Ticaloshii! exploda Marc.- De unde au shtiut'ca sint aici? il intrebaKendall. - Din orice ziar, spuse Marc pe un ton amar.Citi din nou scrisoarea, clatinind din cap. N-au degind sa inceteze. Trebuie sa anuntsam politsia.

- Nu! striga Kendall. Nu se poate! E prea tirziu!Nu intselegi? Ar insemna sfirshitul. Sfirshitul! Marc o lua in bratse shi o tsinu strins. - Bine. Vom gasi o solutsie. insa Kendall shtia ca nu exista nici o solutsie.

Se intimplase cu citeva luni in urma, intr-o zicare promitea sa fie frumoasa. Kendall se dusesela ziua unei prietene, in Ridgefield, Connecticut.Fusese b petrecere minunata, bause o cupa cushampanie shi birfise cu prietenele ei. in mijlocul con-versatsiei, ea se uitase la ceas.

- Oh, nu! N-aveam idee ca s-a facut atit detirziu. Ma ashteapta Marc.

SHi-a luat grabita la revedere shi s-a suit in mashina.

Avea cam optzeci de kilometri-la ora cind drumul acotit brusc spre stinga, iar ea a zarit in ultimul mo-ment o mashina trasa pe dreapta. Atunci chiar, ofemeie cu un buchet proaspat de flori trecu strada.Kendall incerca disperata sa o evite, dar era preatirziu. Totul se petrecuse intr-o fractsiune de se-cunda. Frina cu putere. Tremura violent. Fugi sprefemeia care zacea intr-o balta de singe. Kendall ramase incremenita. intr-un tirziu, seapleca asupra femeii shi privi in ochii, ramashi faraviatsa. Se uita disperata in jur, fara sa shtie ce sa faca.Nu se vedea nici o mashina. A murit, se gindi Ken-dall. Nu o mai pot ajuta. N-a fost vina mea. Ma voracuza insa de omor prin imprudentsa. SHi imi vor gasialcool in singe. Am sa fiu trimisa la inchisoare! Arunca o ultima privire asupra trupului femeii,apoi se intoarse grabita la mashina. Una din aripi eraindoita shi erau pete de singe peste tot. Trebuie saascund mashina in garaj, ishi spuse Kendall. Va ficautata de politsie. Se urca la volan shi demara. Tot restul drumului a privit speriata in oglindaretrovizoare, ashteptindu-se sa vada din clipa inclipa lumina roshie intermitenta shi sa auda sirena.intra direct in garajul in care-shi tsinea mashina. Sam,proprietarul garajului, statea de vorba cu Red,mecanicul. Kendall cobori din mashina. - Buna seara, doamna Renaud. - Bu... buna seara. Se straduia sa para cit mai

Calma. - O lasatsi aici la noapte? - Da. Red se uita la aripa. - Atsi lovit destul de rau mashina. Sint shi urme desinge. Ambii barbatsi se uitara la ea. Kendall respiraadinc. - Da... Am lovit un cerb pe autostrada. - Atsi avut noroc ca nu v-a provocat stricaciunimai mari, zise Sam. Un prieten de-al meu a lovit un

cerb shi shi-a nenorocit mashina. Rinji. Nici din cerb n-amai ramas mare lucru. Kendall parasi garajul, apoi se uita in urma. Ceidoi barbatsi se uitau la aripa lovita.

Cind Kendall a ajuns acasa shi i-a povestit luiMarc cele intimplate, el a luat-o in bratse, spunind: - Oh, Doamne! Draga mea, cum ai putut...?

237

138

Kendall plingea cu suspine. - N-am... n-am shtiut ce sa fac. Mi-a sarit in fatsa.Culesese flori shi... - Sst! Sint sigur ca n-a fost vina ta. A fost unaccident. Va trebui sa te predai. - SHtiu. Ai dreptate. Ar fi trebuit sa ramin pe loc shisa ashtept. Dar am intrat in panica, Marc. SHtiu ca amlovit-o shi am fugit, dar nu mai puteam face nimic pentruea. Murise. Daca i-ai fi vazut fatsa! A fost ingrozitor. El o tsinu in bratse pina ce ea se linishti. intr-un sfirshit, Kendall spuse: - Marc, chiar trebuie sa merg la politsie? El se incrunta. - Ce vrei sa spui? - Doar s-a terminat, nu-i asha? Nimeni n-o maipoate aduce inapoi. La ce i-ar mai fi de folos dacaeu ash fi pedepsita? Nu am putea sa ne prefacem canu s-a intimplat niciodata? - Kendall, daca vor afla... - Cum sa afle? N-a fost nimeni in jur. - Dar mashina? E lovita rau? - Numai aripa, l-am spus mecanicului ca amlovit un cerb. Se lupta sa se stapineasca. Marc, n-avazut nimeni cum s-a intimplat. SHtii ce-ar insemna

daca m-ar aresta? Ash fi condamnata. Toate afa-cerile mele s-ar duce de ripa. SHi pentru ce? Pentruceva care e deja de domeniul trecutului. incepu dinnou sa suspine. O strinse shi mai tare in bratse. - Sst! Vom vedea, vom vedea.

Ziarele de dimineatsa au dat mare amploare in-timplarii. Ceea ce amplificase drama era faptul cafemeia care murise se indrepta spre Manhattan sase casatoreasca. Ziarul New York Times dadusepur shi simplu o shtire, insa Daily News shi Newsdaypublicasera articole care sa fringa inimile.

Kendal cumpara cite un exemplar din fiecare shideveni din ce in ce ingrozita de ceea ce facuse. ishispunea mereu „daca":

Daca n-ash fi plecat la Connecticut, la ziua prie-tenei mele... Daca ash fi ramas acasa in ziua aceea... Daca n-ash fi baut nimic...

Daca femeia ar fi trecut strada citeva secundemai devreme sau mai tirziu... Sint vinovata de moartea unui om!

Kendall se gindi la durerea pe care o provocasefamiliei femeii shi logodnicului shi simtsi ca i se facearau. Conform celor relatate de ziare, politsia era in

cautare de informatsii. N-au cum sa ma gaseasca, se gindi Kendall.

Trebuie pur shi simplu sa ma port ca shi cum nimicnu s-ar fi intimplat.

Cind Kendall s-a intors la garaj a doua zi dedimineatsa sa-shi ia mashina, Red o ashtepta. - Am shters singele de pe mashina, spuse el. Vretsisa va repar shi aripa? Bineintseles! Ar fi trebuit sa se gindeasca maidemult la asta. - Da, te rog. Red o privea ciudat. Sau doar i se parea. - Am discutat cu Sam aseara despre cele

intimplate, spuse el. Mi se pare ciudat, shtii. Un cerb'ar fi pricinuit in mod normal pagube mai mari. Lui Kendall inima i i .batea nebuneshte. Reushi cugreu sa vorbeasca.

- A fost... un cerb mic. Red dadu din cap. - Da, trebuie sa fi fost tare mic. Kendall ii simtsi privirea atsintita asupra ei pe cindieshea din garaj.

Cind Kendall a ajuns la birou, secretara ei,

Nadine, o privi shi spuse:

- Ce tsi s-a intimplat? Kendall inghetsa. - Ce vrei sa spui? - Pari foarte tulburata. Stai sa-tsi fac putsina cafea.

- Multsumesc. Kendall se indrepta spre oglinda. Era palida shisperiata. Or sa-shi dea seama numai vazindu-ma! Nadine intra in birou cu o ceashca de cafea

fierbinte. - Uite. O sa te faca sa te simtsi mai bine. O privi

curioasa pe Kendall. Totul e in regula? - Am avut un mic accident ieri, spuse Kendall. - Oh! A fost cineva ranit? Cu ochii mintsii revedea fatsa femeii pe care oomorise. - Nu. Am lovit un cerb.

237

139

- SHi mashina? - E la reparat. - Am sa sun la compania de asigurare. - Nu. Nadine, te rog, nu face asta. Kendall vazu surpriza oglindindu-se in ochii luiNadine.

Doua zile mai tirziu a sosit prima scrisoare.

Draga doamna Renaud,

Sint preshedintele Asociatsiei de protectsie a ani-malelor salbatice, care are nevoie disperata de bani.Sint sigur ca sintetsi dispusa sa ne ajutatsi. Orga-nizatsia noastra foloseshte banii in scopul ocrotiriianimalelor salbatice, mai ales a cerbilor. Ne putetsivira cei cincizeci de mii de dolari in contul numaruj804072 - A, deschis la banca Crédit Suisse dinZurich. Va sugerez ca banii sa ajunga in cel multcinci zile.

Era nesemnata. Toate literele E erau sparte. inplic mai era o taietura dintr-un ziar, relatind ac-cidentul. Kendall citi scrisoarea de doua ori. Era oamenintsare, fara indoiala. Nu shtia ce sa faca. Aveadreptate Marc, se gindi ea. Ar fi trebuit sa ma ducla politsie. insa situatsia ei se inrautatsise deja. Era ofugara. Daca o gaseau acum, facea inchisoare, shitoate afacerile ei se duceau de ripa. Pe la prinz se duse la banca. - Vreau sa virez cincizeci de mii de dolari inElvetsia.

Cind Kendall a ajuns acasa in aceeashi seara i-aaratat scrisoarea lui Marc. El ramase incremenit. - Dumnezeule! Cine s-o fi trimis? - Dar... nu shtia nimeni. Tremura. - Kendall, cineva shtie. . - Dar nu era nimeni in preajma, Marc. Eu...

- Stai putsin, sa ne gindim. Ce s-a intimplat exactcind te-ai reintors in orash? - Nimic. Am... am lasat mashina in garaj. SHi... Seopri. Atsi lovit destul de rau mashina, doamna Renaud.Sint shi urme de singe. Marc ii studie expresia fetsei. - Ce este? - Proprietarul garajului shi mecanicul erau acolo.Au vazut singele de pe aripa mashinii. Le-am spusca am lovit un cerb, iar ei au zis ca in cazul astastricaciunile ar fi fost mai mari. ishi mai amintiseceva. Marc... -Da? - Nadine, secretara mea. l-am spus ieri acelashilucru shi mi-am dat seama ca nici ea nu ma credea.Trebuie sa fie unul dintre cei trei. - Nu, spuse Marc incet. Ea il privi uimita. - Ce vrei sa spui? - Stai jos, Kendall, shi asculta-ma. Daca vreunuldin ei te-ar fi banuit, e posibil sa fi povestit in-timplarea altora, iar shtirea accidentului a fost data intoate ziarele. Cineva a facut legatura. Cred cascrisoarea a fost un bluf. Ca sa te incerce. Faptulca ai trimis banii e o gresheala. - Dar de ce? - Pentru ca acum ei shtiu ca eshti vinovata, nu-iasha? Le-ai furnizat dovada de care aveau nevoie.

- Dumnezeule! Ce sa fac? il intreba Kendall.Marc Renaud se gindi o clipa.- Am o idee. - Va multsumesc pentru timpul acordat. - imi pare rau ca nu pot sa va ajut. ii conduseafara din birou.

237

140

in dimineatsa urmatoare, la ora zece, Kendall shi Marc erau in biroul lui Russell Gibbons, vicepre- shedintele bancii Manhattan First Security. - Cu ce va pot fi de folos? il intreba domnul Gibbons.

- Am vrea sa verificatsi un cont dintr-o banca din Zurich, zise Marc. -Da? - Vrem sa shtim al cui este. - in legatura cu vreun delict? Marc raspunse repede: - Nu, de ce intrebatsi asta? - Pentru ca elvetsienii nu vor fi de acord savioleze secretul contului decit daca este vorba devreo activitate criminala cum ar fi spalarea banilorsau incalcarea legilor americane sau elvetsiene.Reputatsia lor se bazeaza pe confidentsialitate. - Sintetsi sigur ca nu... - imi pare rau, ma tem ca nu. Kendall shi Marc se privira. Ea era disperata. Marc se ridica.

Cind Kendall intra in acea seara in garaj, niciSam, nici Red nu erau in preajma. Kendall parcamashina shi, in timp ce trecea pe linga oficiul minu-scul, zari o mashina de scris pe o masutsa. Se opri,intrebindu-se daca avea cumva litera E sparta.Trebuie sa aflu, ishi spuse. Se indrepta spre oficiu,ezita o clipa, apoi deschise usha shi intra inauntru. intimp ce se apropia de mashina de scris, Sam aparubrusc, de nicaieri. - Buna seara, doamna Renaud. Va pot ajuta cu

ceva? Ea se rasuci speriata. - Nu, tocmai... am lasat mashina. Noapte buna. Ieshi grabita. - Noapte buna, doamna Renaud. - in dimineatsa urmatoare, cind Kendall trecu pe linga oficiu, mashina de scris disparuse. in locul ei era un computer. - Draguts, nu? zise Sam. Era cazul sa trecem shi noi in secolul XX. Cum de shi l-a putut permite?

237

141

Cind Kendall i-a povestit lui Marc, el a spus ginditor:

- E o posibilitate, dar avem nevoie de dovezi.

Luni dimineatsa, cind Kendall s-a dus la birou, Nadine o ashtepta. - Te simtsi mai bine? - Da, multsumesc. - Ieri a fost ziua mea. Uite ce mi-a facut cadousotsul meu. Scoase din dulap o haina eleganta, denurca. Nu-i asha ca-i frumoasa ? ("Mttsri

toiul 19

142

Juliei Stanford ii placea colega ei de apartament,Sally. Era intotdeauna vesela shi plina de viatsa.Avusese o casatorie nereushita shi ishi jurase sa nu semai incurce niciodata cu vreun barbat. Julia nuera prea sigura ce insemna pentru Sally „nicio-data", de vreme ce in fiecare saptamina o vedea cualt barbat. - Barbatsii insuratsi sint cei mai buni, filozofaSally. Se simt vinovatsi shi de aceea itsi fac mereucadouri. Cind gaseshti un barbat singur trebuie sa teintrebi: De ce naiba o fi singur? Tu nu te intilneshti cunimeni, nu-i asha? - Nu. Julia se gindi o clipa la barbatsii care oinvitasera in orash. Nu vreau sa o fac numai de

_--------------------------,---- 240 '■■-----------;----------------

dragul de a ieshi. Trebuie sa fiu cu cineva la care tsin cu adevarat, Sally. - Ei bine, shtiu eu pe cineva potrivit, spuse Sally. O sa-tsi placa. il cheama Tony Vinetti. l-am povestit despre tine shi de-abia ashteapta sa te cunoasca. - Dar nu cred... - Vine sa te ia miine la opt.

Tony Vinetti era inalt, foarte inalt. Avea parul des shi intunecat shi zimbi dezarmant cind o privi pe Julia. - Sally nu exagera deloc. Eshti mortala! - Multsumesc, spuse Julia. - Ai fost vreodata la Houston's? Era unul dintre cele mai elegante restaurante din Kansas.

- Nu. Adevarul era ca nu-shi putuse permite niciodata. Nici macar dupa ce i se marise salariul. - Ei bine, acolo o sa mincam. Am rezervat o masa.

La masa, Tony a vorbit tot timpul mai ales de- spre sine, dar pe Julia n-o deranja acest lucru. Era amuzant shi fermecator. E nemaipomenit, ii spusese Sally. SHi asha shi era. Masa a fost delicioasa. La desert, Julia co- manda souffle de ciocolata, iar Tony inghetsata. intimp ce ishi beau cafeaua, Julia se gindi: O sa ma'invite acasa la el. Sa ma duc? Nu. Nu pot face unaca asta. Nude la prima intilnire. O sa ma considere241

ieftina. Poate data viitoare... Li se aduse nota de plata. Tony o privi shi spuse: - Tu ai mincat paté shi homar...

-Da.

- Cartofi frantsuzeshti, salata shi soufflé, nu-i asha? Ea il privi nedumerita. - Da, asha este. v

- O.K. Aduna repede in minte. Partea ta e cincizeci de dolari shi patruzeci de centsi. - Poftim? Tony rinji. - SHtiu eu cit de independente sint femeile in ziua de azi. Nu ne lasatsi sa facem nimic pentru voi, nu-i asha? Uite, zise el marinimos, platesc eu bacshishul shi pentru tine.

- imi pare rau ca n-a ieshit nimic, se scuza Sally. E un scump. Te mai vezi cu el? - Nu imi mai pot permite, zise Julia cu ama-

raciune. - Ei bine, am pe altcineva pentru tine. O sa-tsi

placa. - Nu. Sally, nu vreau... - Ai incredere in mine.

Ted Riddle era un barbat la vreo treizeci shi cinci de ani, destul de atragator. O invita la Jennie's, un restaurant faimos pentru mincarurile croate. - Sally chiar ca mi-a facut o favoare, spuse Riddle. Eshti foarte frumoasa. - Multsumesc. - TSi-a spus ca am o agentsie de publicitate? -Nu.

- Da... Am una dintre cele mai mari firme din Kansas. Totsi ma cunosc. - Ce draguts. Eu... - Ma ocup de cei mai importantsi clientsi din tsinut. - Eu nu... - Da. Celebritatsi, bancheri, oameni de afaceri, proprietari de magazine... - Ei bine, eu... - Orice. Sint ai mei. - Ce...

- Hai sa-tsi povestesc cum am inceput.

A vorbit tot timpul, iar singurul subiect era Ted Riddle.

- Probabil ca era foarte emotsionat, il scuza Sally. Avea o stare de nervozitate. - Ei bine, pe mine una chiar ca m-a enervat. Daca vrei sa afli ceva despre viatsa lui Ted Riddle, din clipa in care a vazut lumina zilei, intsreaba-ma pe mine. - Jerry McKinley. -Ce?

- Jerry McKinley. Tocmai mi-am adus aminte.Se intilnea cu o prietena de-a mea. Era topita dupael. - Multsumesc, Sally. Nu. - Ma duc dincolo sa-l sun.

Seara urmatoare aparu Jerry McKinley. Aratabine shi era o persoana foarte placuta. Cind intra peusha, o privi pe Julia shi spuse: - SHtiu ca intilnirile astea aranjate sint dificile. SHieu sint destul de timid asha ca intseleg cum trebuiesa te simtsi, Julia. Ea il placu imediat. Au plecat sa ia cina la restaurantul chinezescEvergreen, de pe State Avenue. - Lucrezi pentru o firma de arhitectsi. Trebuie safie interesant. Cred ca oamenii nici nu-shi dau seamacit de importantsi sint arhitectsii. E sensibil, se gindi Julia, fericita. Zimbi. - Sint de acord cu tine. Seara a fost foarte agreabila. Pe masura ce discutau, Julia il placu din ce in ce mai tare. Se hotari sa fie indrazneatsa. - Vrei sa ne intoarcem la mine? - Nu. Hai sa mergem la mine acasa. - La tine? El se apleca spre ea shi ii strinse ushor mina. — Acolo imi tsin lantsurile shi biciurile.

Henry Wesson avea o firma de contabilitate cu sediul chiar in cladirea in care-shi avea sediul firma Peters, Eastman & Tolkin. De doua-trei ori pe sap tamina, Julia urca cu el in lift. Parea un barbat des- tul de placut. Avea cam treizeci de ani, o figura inteligenta shi par grizonat. Purta ochelari cu rame negre. La inceput s-au salutat, dind numai din cap, a urmat „Buna dimineatsa" shi „Ce bine aratatsi astazi", iar la citeva luni dupa aceea „N-ai vrea sa luam masa impreuna intr-o seara"? El o privea nerab- dator, ashteptind un raspuns. Julia zimbi. - De acord.

Din partea lui Henry a fost dragoste la prima vedere. Cind s-au intilnit prima oara, a dus-o pe Julia la EBT, unul dintre cele mai bune restaurante din Kansas City. Era vizibil incintat sa fie cu ea. l-a povestit cite ceva despre el. - M-am nascut chiar aici, in Kansas, ca shi tatal meu. Ashchia nu sare prea departe de copac. in- tselegi ce vreau sa spun, nu-i asha? intselegea. - Am shtiut dintotdeauna ca voiam sa devin contabil. Cind am terminat shcoala, am lucrat ia corporatsia Bigelow & Benson. Acum am firma mea. - Ma bucur pentru tine, zise Julia. - Cam asta-i totul despre mine. Povesteshte-mide tine.

Julia tacu o clipa. Sint fiica ilegitima a unuiadintre cei mai bogatsi oameni din lume. Probabil caai auzit de el. Tocmai s-a inecat. Iar eu sint unadin moshtenitoarele averii lui. Privi in jur la salonulelegant. Ash putea sa cumpar restaurantul, daca ashvrea. Ash putea probabil sa cumpar intregul orash. Henry o privea cu atentsie. - Julia? - Oh! imi pare rau. M-am nascut in Milwaukee.Tatal meu... a murit cind eram mica. Mama shi cumine am calatorit mult prin tsara. Dupa moartea ei,

m-am hotarit sa ma stabilesc aici shi sa-mi gasesc oslujba. Sper ca nasul sa nu-mi fi crescut prea tare. Henry Wesson o lua de mina. - Deci n-ai nici un barbat care sa-tsi poarte de grija. Se apleca spre ea shi spuse, cu sinceritate: Ash vrea sa am grija de tine tot restul vietsii. Julia il privi surprinsa. - Nu vreau sa o imit pe Doris Day, dar de-abia

ne cunoashtem. - Vreau sa schimb acest lucru.

Cind Julia ajunse acasa, Sally o ashtepta. - Ei bine? o intreba ea. Cum a mers? Julia ii raspunse ginditoare: - E foarte dulce shi... - E nebun dupa tine! Julia zimbi. - Cred ca m-a cerut de nevasta. Sally facu ochii mari. - Crezi ca te-a cerut? Dumnezeule! Nu shtii sigur?

- Pai, a spus ca vrea sa aibe grija de mine tot restul vietsii.

- Asta da cerere! exclama Sally. Marita-te cu el! Repede! Pina nu se razgindeshte! Julia izbucni in ris. - De ce atita graba? - Asculta-ma. Invita-I la masa. Gatesc eu shi spu- nem ca tu le-ai facut. - Nu, multsumesc. Cind il voi gasi pe barbatul cu care vreau sa ma marit, poate ca vom minca mincare chinezeasca din farfurii de Carton, dar, crede-ma, masa va fi aranjata cu flori shi luminari.

La urmatoarea lor intilnire, Henry spuse: - SHtii, Kansas este un orash nemaipomenit in care sa-tsi creshti copiii. - Da, este. Singura problema a Juliei era ca nu shtia prea sigur daca-shi dorea sa creasca copiii lui. Era un om de incredere shi cumsecade dar...

Discuta despre toate astea cu Sally. - Ma tot cere de nevasta, spuse Julia. - Cam cum e? Ea se gindi o clipa, incercind sa-i explice cit deromantic era Henry Wesson. - E sobru, cumsecade, linishtit. Sally o privi o clipa. - Cu alte cuvinte plicticos. Julia se apara. - Nu-i chiar plicticos. Sally dadu din cap atotshtiutoare. - E plicticos. Marita-te cu el. - Cum? - Marita-te cu el. Barbatsii buni shi plicticoshi sint

tare greu de gasit.

ii era greu sa traiasca de la o leafa la alta.Trebuia sa plateasca chiria, rata la automobil, sa-shicumpere mincare shi imbracaminte. Julia avea oToyota shi i se parea ca cheltuia mai multsi bani cumashina decit pentru ea. Tot timpul imprumuta banide la Sally.

intr-o seara, cind Julia se imbraca, Sally spuse: - Iarashi te intilneshti cu Henry, nu-i asha? Unde mergetsi? - La Symphony Hali. Cinta Cleo Laine. - Te-a mai cerut de nevasta? Julia ezita. Adevarul era ca Henry o cerea de fiecare data cind se intilneau. Se simtsea presata, dar nu se putea hotari sa spuna da. - Sa nu-l pierzi, o avertiza Sally. Sally are probabil dreptate, se gindi Julia. Henry Wesson ar fi un sots foarte bun. Este... ezita. E calm shi cumsecade... dar este oare de ajuns? Pe cind ieshea pe usha, Sally o striga: - Potsi sa ma incalts cu pantofii tai negri? - Sigur. Pleca. Sally intra in dormitorul Juliei shi deschise dulapul.

248 249

Perechea de pantofi pe care o cauta era pe raftul de sus. Cind se intinse sa-i ia, o cutie de carton ashezata precar pe raft cazu, iar contsinutul i se risipi pe podea.

- La naiba! Sally se apleca sa stringa hirtiile. Erau zeci de taieturi din ziare, fotografii shi articole, toate despre familia Stanford, .. Julia intra grabita in incapere. - Mi-am uitat... Se opri vazind hirtiile pe podea. Ce faci aici? - imi pare rau, se scuza Sally. Cutia a cazut shi- Roshind, Julia se apleca shi incepu sa le stringa. - Nu shtiam ca te intereseaza atit de mult cei bogatsi shi faimoshi, spuse Sally. Julia continua sa stringa hirtiile in cutie. Dadu peste un medalion de aur, in forma de inima, pe care mama ei i-l daduse inainte de a muri. il puse deoparte. Sally o studia mirata. - Julia? -Da.

— De ce te intereseaza atit de mult Harry Stan-ford?

- Nu ma intereseaza. Eu... pe mama mea. Sally ridica din umeri. - O.K. intinse mina shi lua unul din articole. Titlulcu litere mari ii atrase privirea: MAGNATUL O LASAINSARCINATA PE GUVERNANTA - COPILUL ILE-GITIM - MAMA SHl FIICA AU DISPARUT! Sally se holba la Julia. - Dumnezeule! Eshti fata lui Harry Stanford! Julia clatina din cap shi continua sa adune hirtiile

imprashtiate. - Eshti? Julia se opri. - Te rog, nu vreau sa vorbesc despre asta. Sally sari in picioare. - Nu vrei sa vorbeshti despre asta? Eshti fiica unuia dintre cei mai bogatsi oameni din lume shi nu vrei sa vorbeshti? Eshti nebuna? - - Sally... - SHtii ceavere are? Miliarde. - N-au nici o legatura cu mine. - Daca eshti fiica lui, atunci au mare legatura cu tine. il moshteneshti. Nu trebuie decit sa spui familiei cine eshti shi... -Nu. - Cum? - Nu intselegi. Julia se ridica shi se asheza pe pat. Harry Stanford a fost un om ingrozitor. A parasit-o pe mama mea. Ea \-a urit shi il urasc shi eu. - Dar nu potsi uri pe cineva care atitsi bani. Oa- menii de genul lui sint intseleshi. Julia clatina din cap. - Nu vreau nimic de la el.

- Julia, moshtenitoarele nu traiesc in apartamente mizere, nu-shi cumpara haine de la solduri shi nu se imprumuta ca sa poata plati chiria. Rudele tale s-ar

148

simtsi umilite daca ar shti ca traieshti asha. - Dar nici nu shtiu ca exist. - Atunci trebuie sa le spui. - Sally... -Da? - Las-o balta. Sally o privi lung. - Sigur. Apropo, n-ai putea sa ma imprumutsi cuun milion-doua pina la leafa?

Tyler era nelinishtit. In ultimele douazeci shi patrude ore il sunase incontinuu pe Lee acasa, dar nu-iraspunsese nimeni. Unde o fi? se framinta el. Cucine o fi? Ridica receptorul shi forma din nou numarul. Te-lefonul suna mult timp shi tocmai cind Tyler se pre-gatea sa inchida, auzi vocea lui Lee. -Alo? - Lee! Ce mai faci? - Cine dracu' e acolo? - Tyler. - Tyler? Urma o pauza. Oh, da. Tyler se simtsi dezamagit. - Ce mai faci? - Bine, ii raspunse Lee. - TSi-am spus ca am o surpriza pentru tine. - Da? Parea plictisit. - itsi aduci aminte ca mi-ai spus odata ca ai vreasa mergi la St. Tropez intr-un iaht mare shi alb? - SHi ce-i cu asta?

- Ce-ai zice sa plecam luna viitoare? - Vorbeshti serios? - Potsi fi sigur. - Nu shtiu inca. Ai vreun prieten care are un iaht? - Sint pe cale de a-mi cumpara eu unul. - Sper ca n-ai pus la cale ceva necurat. - Ceva...? Oh, nu! Am facut rost de nishte bani. - Deci la St. Tropez, da? Suna bine. Da, mi-arface placere sa merg cu tine. Tyler se simtsi ushurat. - Minunat. Pina atunci insa sa nu... Nici nu-i ve-nea sa se gindeasca la asta. Mai vorbim, Lee. Lasajos receptorul shi se asheza pe marginea patului. Mi-arface placere sa merg cu tine. Se shi imagina im-preuna cu Lee pe puntea unui iaht minunat; facindimpreuna inconjurul lumii. impreuna. Lua cartea detelefoane shi o deschise.

Birourile firmei John Alden Yachts Inc. sint si-tuate in docurile comerciale ale Boston-ului. Direc-torul de vinzari se apropie de Tyler: - Cu ce va pot fi de folos, domnule? Tyler il privi shi spuse cu glas neutru: - Ash vrea sa cumpar un iaht. Iahtul tatalui sau facea probabil shi el parte dinmoshtenire, insa Tyler n-avea nici cea mai micaintentsie sa imparta vasul cu fratele shi sora lui. - Cu pinze sau cu motor? - Mmm... nu shtiu sigur. Ash vrea sa fac cu elinconjurul lumii. - Deci cu motor. . - Trebuie sa fie neaparat alb. Directorul de vinzari il privi ciudat. - Da, bineintseles. Cam cit de mare sa fie? Blue Skies avea cincizeci shi patru de metri lun-gime. - SHaizeci de metri. Vlnzatorul clipi. - Da, intseleg. SHtitsi, cu sigurantsa ca un astfel devas este foarte scump, domnule... , - Tyler Stanford. Tatal meu a fost Harry Stanford.

149

Fatsa barbatului se lumina. - Banii nu sint o problema, zise Tyler. - Bineintseles ca nu! Ei bine, domnule Stanford,va voi gasi un iaht pentru care totsi or sa vainvidieze. Alb, desigur. Pina atunci insa va rog sastudiatsi oferta noastra. Sunatsi-ma cind va vetsi hotaricare ambarcatsiune va intereseaza.

Woody Stanford se gindea la cai. Toata viatsa luifusese nevoit sa calareasca numai caii prietenilorlui, insa acum ishi putea permite sa-shi cumpere cea mai valoroasa herghelie din lume. Vorbea la telefon cu Mimi Carson. - Vreau sa-tsi cumpar caii, spuse Woody. Era entuziasmat. Asculta o clipa. Da, pe totsi. Vorbesc foarte serios. Conversatsia dura o jumatate de ora, iar cind Woody puse receptorul jos zimbea. Se duse s-o caute pe Peggy. Ea statea singura pe veranda. inca i se mai observa vinataia, acolo unde o lovise. - Peggy... Ea il privi ingrijorata. - Da? - Trebuie sa stam de vorba. Nu shtiu de unde sa incep. Ea ashtepta. - SHtiu ca am fost un sots groaznic. Am facut lucruri de neiertat. Dar, draga mea, totul se va schimba acum. Nu intselegi? Sintem bogatsi. Vreau sa ma revanshez fatsa de tine. O lua de mina. De data asta ma las de droguri shi vom trai cu totul altfel. Ea il privi in ochi shi spuse: - Asha sa fie, Woody? - Da. itsi promit. SHtiu ca am mai spus-o shi altadata, dar de data asta ma voi tsine de cuvint. M-amhotarit. Am sa ma internez intr-o clinica. Trebuie sascap din iadul prin care am trecut. Peggy... in vocei se citea disperarea. Nu pot reushi fara tine. SHtiubine ca nu pot.

Ea il privi mult timp, apoi il strinse in bratse. - Bietul de tine! SHtiu, shopti ea. Am sa te ajut.

Venise timpul ca Margo Posner sa plece. Tyler o gasi in biblioteca. inchise usha. - Voiam sa-tsi multsumesc din nou, Margo. Ea zimbi. - A fost distractiv. M-am simtsit foarte bine. ilprivi mindra. Poate ca ar fi trebuit sa ma fac actritsa. - Ai fi fost foarte buna. l-ai pacalit pe totsi. - Nu-i asha? - Ai aici restul banilor. Scoase un plic din bu-zunar. SHi biletul spre Chicago. - Multsumesc. El se uita la ceas. - Ar fi bine sa pleci chiar acum. - Perfect. Vreau numai sa shtii ca apreciez ce aifacut pentru mine. Vreau sa spun, faptul ca m-aiscos din inchisoare shi restul. El zimbi. - Bine. Calatorie placuta. O privi urcind scarilespre camera ei. Jocul se terminase. SHah shi shah mat.

Margo Posner era in dormitorul ei shi tocmai ter-mina de impachetat cind intra Kendall. - Buna, Julia. Voiam numai... Se opri. Ce faci? - Plec acasa. Kendall o privi surprinsa. - Atit de curind? De ce? Speram sa ne pe-trecem mai mult timp impreuna, ca sa ne cunoash-tem mai bine. - Sigur. Ramine pe alta data. Kendall se asheza pe marginea patului. - E ca un miracol, nu-i asha? Sa ne regasimdupa totsi aceshti ani. Margo continua sa impacheteze. - Da, e un miracol. - Cred ca te simtsi ca Cenushareasa. Vreau saspun ca acum duci o viatsa obishnuita, pentru cain clipa urmatoare cineva sa-tsi dea un miliard dedolari. Margo se opri brusc. - Cum?

150

- Spuneam... - Un miliard de dolari? - Da. Atit moshtenim fiecare. Margo o privi uimita pe Kendall. - Fiecare capatam un miliard? - Nu tsi-a spus nimeni? - Nu, zise Margo. Nimeni. Ramase pe ginduri.SHtii, Kendall, cred ca ai dreptate. Ar trebui sa necunoashtem mai bine.

Tyler era in sera shi se uita la fotografiile cuiahturi cind Clark se apropie de el. • - Sintetsi cautat la telefon, domnule judecator. - Vorbesc de aici. Era Keith Percy din Chicago. - Tyler? -Da. - Am o veste buna pentru tine. -Oh? - Acum, ca ies la pensie, ce-ai zice sa fii tunumit judecator- shef? Tyler se abtsinu cu greu sa nu izbucneasca in ris. - Ar fi minunat, Keith. - Ei bine, postul e al tau. - Nici nu shtiu ce sa spun. Ce-ash putea spune?Ca miliardarii nu-shi petrec viatsa intr-o sala amaritade tribunal din Chicago? Sau ca plec intr-o cala-torie in jurul lumii shi deci voi fi foarte ocupat? - Cit de curind te intorci la Chicago? - Mai dureaza, spuse Tyler. Am multe de re-zolvat aici. - Te ashteptam cu totsii. - La revedere. Lasa jos receptorul shi se uita laceas. -Era timpul ca Margo sa plece la aeroport.Tyler urca in camera ei sa vada daca era gata. Ogasi despachetind. El o privi surprins. - N-ai terminat inca? Se uita la el shi-i zimbi. - Ba da. Acum despachetez. M-am gindit maibine. imi place aici.-Poate ca ar fi bine sa mai ramin. El se incrunta. - Ce tot spui? Haide, trebuie sa prinzi avionul spre Chicago.

- Vor mai fi shi alte avioane, judecatoriile. Poate am sa-mi cumpar unul numai al meu. - Ce vrei sa spui? - Ai vrut sa te ajut sa faci o farsa cuiva. -Da? - Ei bine, se pare ca mie mi-ai jucat o farsa. Am intseles ca valorez un miliard. - Vreau sa pleci de aici. Acum. - Chiar asha? Am sa plec cind am sa fiu pre- gatita, spuse Margo. SHi inca nu sint. -Ce vrei? Ea dadu din cap. - Asha e mai bine. Ce se va intimpla cu miliardul de dolari pe care se presupune ca-l voi primi? Aveai de gind sa-i pastrezi pentru tine, nu-i asha? M-am gindit eu ca trebuie sa fie rost de ceva bani. Dar un miliard? Cred ca merit shi eu o parte. Cineva batu la usha dormitorului. - Ma scuzatsi. Era Clark. Masa e servita. Margo se intoarse spre Tyler. - Du-te tu. Eu nu vin. Trebuie sa fac nishte cum- paraturi.

Mai tirziu in aceeashi dupa-amiaza, incepura sasoseasca pachetele. Cutii intregi cu rochii de la Ar-mâni, costume de sport de la Scaasi Boutique, len-jerie de la Jordan Marsh, o haina de blana de laNeiman Marcus shi o bratsara cu diamante de la Car tier. Toate pachetele ii erau adresate domnishoarei Julia Stanford. Cind Margo intra pe usha, pe la patru shi jumatate,- Tyler o ashtepta furios. - Ce naiba faci? o intreba el. Ea zimbi. - Aveam nevoie de citeva lucruri. Sora ta trebuie sa fie bine. imbracata, nu? Este uimitor cite lucruri potsi cumpara pe credit cind eshti o Stanford. Achitsi tu nota de plata, da? - Julia... - Margo, ii reaminti ea. Am vazut fotografiile iahturilor pe masa. Ai de gind sa-tsi cumperi unul? - Nu te priveshte pe tine.

151

- N-ar trebui sa fii prea sigur. Poate ca vom face o croaziera impreuna. SHi vom boteza iahtul Margo. Sau sa-i spunem Julia? Putem merge impreuna in jurul lumii. Nu-mi place sa calatoresc singura. Tyler ofta adinc. - Se pare ca te-am subestimat. Eshti o femeie foarte inteligenta. - E un mare compliment, fiindca vine de la tine. - Sper insa ca eshti shi rezonabila. - Depinde. Ce intselegi tu prin rezonabila? - Un milion de dolari. Bani gheatsa. Inima ii batea cu putere. - SHi pot pastra toate lucrurile pe care mi le-am cumparat azi? - Pe toate. - Ne-am intseles. - Bine. Am sa-tsi trimit banii cit de curind posibil. Ma intorc la Chicago peste citeva zile. Scoase o cheie din buzunar shi i-o intinse. Asta e cheia apar- tamentului meu. Vreau sa stai acolo shi sa ma ashteptsi. SHi nu discuta cu nimeni. - Bine. incerca sa nu para prea entuziasmata. Poate ca ar fi trebuit sa-i cer mai mult, se gindi ea. - itsi rezerv un loc in primul avion. - SHi lucrurile pe care le-am cumparat...? - Am sa tsi le trimit. - Bine. Totul s-a aranjat de minune, nu-i asha? -Da.

Tyler o conduse chiar el pe Margo la aeroportulLogan, ca sa fie sigur ca pleca. Ea il intreba: - Ce-ai sa le spui celorlaltsi despre plecareamea?

- Am sa le spun ca ai plecat sa-tsi vizitezi ceamai buna prietena care locuieshte acum in Americade sud shi este foarte bolnava. Ea il privi zimbind shtrengareshte. - Sa shtii ca croaziera in jurul lumii n-ar fi fost oidee prea rea. Zborul ei fusese anuntsat la megafon. - Drum bun.

- Multsumesc. Ne vedem la Chicago.

Tyler ashtepta pina ce avionul decola. Apoi seintoarse la limuzina shi-i spuse shoferului: - Rose Hill.

Cind Tyler ajunse acasa, intra direct in cameralui shi ii telefona judecatorului-shef Keith Percy. - Te ashteptam cu totsii, Tyler. Cind te intorci?Ne-am gindit sa dam o mica petrecere in cinstea ta. - Curind, Keith. Pina atunci insa ash vrea sa maajutsi intr-o problema. - Bineintseles. Ce pot face pentru tine? - Este vorba de o persoana pe care am incercats-o ajut. Margo Posner. Cred ca tsi-am mai pomenitde ea. - Da, imi aduc aminte. Care-i problema? - Biata femeie a ajuns sa creada ca e sora mea.M-a urmarit pina la Boston shi a incercat sa maomoare. - Dumnezeule! ingrozitor! - Este in drum spre Chicago, Keith. Mi-a furatcheia de acasa shi nu shtiu ce are de gind sa faca.E periculoasa. A amenintsat ca o sa-mi omoarefamilia. Vreau s-o internezi la spitalul de boli mentaleReed. Daca-mi trimitsi prin fax formularul de internare ilsemnez imediat. ii voi plati eu tratamentul. - Am sa ma ocup imediat de asta, Tyler. - itsi multsumesc. Vine cu cursa 307, care ajungela ora opt shi un sfert. itsi sugerez sa o ashteptatsi laaeroport. SHi fitsi prevazatori. La spital va trebui sa fiebine pazita shi sa nu i se ingaduie vizitatori. , - Voi avea grija de asta. imi pare rau ca aitrecut.prin asha ceva, Tyler.

La cina, in aceeashi seara, Kendall intreba: - Julia nu vine? - Din pacate nu, zise Tyler cu o unda de regretin glas. M-a rugat sa va spun tuturor la revedere. Aplecat in America de sud sa aiba grija de o prietenade-a ei care a avut un atac. Totul s-a intimplat peneashteptate.

152

- Dar testamentul nu a fost inca... - Julia m-a imputernicit pe mine sa ma ocup departea ei de moshtenire. Servitorul asheza in fatsa lui Tyler un castronaburind. - Ah! Arata delicios! Mi-e tare foame asta-seara.

Zborul 307 al companiei United Airlines a ate-rizat pe aeroportul O'Hare la ora stabilita. O vocemetalica se auzise la megafon: - Doamnelor shi domnilor va rugam sa va legatsicenturile de sigurantsa. Calatoria lui Margo Posner decursese intr-unmod foarte placut. ishi petrecuse timpul visind lace avea sa faca cu milionul de dolari shi cu toatehainele shi bijuteriile pe care shi le cumparase. SHiasta numai datorita faptului ca am fost arestata. Cechestie! Margo ishi strinse lucrurile pe care le avea cuea shi incepu sa coboare. Un steward era chiar inspatele ei. Unga avion ashtepta o ambulantsa dincare coborisera doi infirmieri in halate albe shi undoctor. Stewardul ii vazu shi le-o arata pe Margo.Unul dintre barbatsi se apropie de ea. - Scuzatsi-ma, va rog. Margo il privi. - Da? - Sintetsi Margo Posner? - Da. De ce? Ce s-a intimplat? - Sint doctorul Zimmerman. O lua de brats. Varog sa venitsi cu noi. incepu s-o traga ushurel spreambulantsa. Margo incerca sa scape. - Statsi putsin. Ce facetsi? Ceilaltsi doi o luasera fiecare de cite un brats. - Ajutor! striga Margo. Ajutor! Ceilaltsi pasageri ii priveau. - Ce naiba v-a apucat? tsipa Margo. Vor sa marapeasca! Sint Julia Stanford! Fiica lui Harry Stan-ford! Pasagerii privira uimitsi cum Margo era ba-gata cu fortsa in ambulantsa. TSipa shi dadea dinpicioare. inauntru, doctorul scoase o seringa shi-i facu o

injectsie in brats. - Relaxeaza-te, ii spuse el. Totul va fi bine. - Trebuie sa fii nebun, zise Margo. Eshti... Pleoa-pele incepura sa i se ingreuneze. Ushile ambulantsei se inchisera shi pornira ladrum.

Cind Tyler a primit fisha de internare a ris inhohote. SHi-o imagina pe ticaloasa aceea lacomaluata pe sus. Avea sa aranjeze sa fie tsinuta acolo totrestul vietsii. Acum jocul s-a sfirshit intr-adevar, se gindi el.Am reushit! Batrinul s-ar rasuci in mormint - daca aravea vreunul - daca ar shti ca eu detsin controlulasupra companiei lui. ii voi darui lui Lee tot ce-shidoreshte. Perfect. Totul era perfect.

Evenimentele din timpul zilei il excitasera pe Ty-ler la culme. Trebuia sa faca ceva in privintsa asta.Deschise servieta shi scoase dintr-unul din comparti-mente un ghid Damron. in Boston erau citevabaruri ale homosexualilor. il alese pe cel de peBoylston Street, numit Quest. Nu mai ramin la cina.Ma duc direct la club.

Julia shi Sally se imbracau sa plece la serviciu. - Cum a fost aseara? o intreba Sally. -La fel. - Asha de rau? Atsi fixat deja data? - Doamne fereshte! zise Julia. Henry e un dulce,dar... Ofta. Nu e pentru mine. - Poate ca el nu este, dar astea sint cu sigu-rantsa. ii intinse Juliei cinci plicuri. Erau note de plata. Julia le deschise. Pe treidintre ele scria scadent. - Sally ai putea sa-mi imprumutsi... Prietena ei o privea amuzata. - Zau daca te intseleg. - Ce vrei sa spui? - Munceshti ca o sclava, nu-tsi potsi plati facturile shi

153

n-ar trebui decit sa ridici un deget shi cineva ar venila tine cu citeva milioane de dolari, plus sau minusceva maruntsish. - Nu sint banii mei. - Bineintseles ca sint banii tai, rabufni Sally.Harry Stanford a fost tatal tau, nu-i asha? Deci aidreptul la o parte din averea lui. - Uita. TSi-am spus doar cum s-a purtat cumama. Cred ca nu mi-a lasat nici un cent. Sally ofta. - La naiba! SHi eu care de-abia ashteptam salocuiesc in aceeashi casa cu o milionara. Se indreptara spre parcarea unde-shi tsineaumashina. Locul Juliei era gol. Privi shocata. - A disparut! - Eshti sigura ca aici ai parcat-o aseara? o in-treba Sally. - Da. - TSi-a furat-o cineva. Julia clatina din cap. - Nu, zise ea incet. - Ce vrei sa spui? Se intoarse sha se uite la Sally. - Cred ca mi-au ridicat-o. N-am platit ultimile treirate. - Minunat, zise Sally. Absolut minunat.

Saliy nu-shi putea scoate din minte situatsia prie-tenei ei. E ca un basm, ishi spunea ea. O printsesacare nu shtie ca e printsesa. Numai ca, in cazul ei, eashtia asta dar era prea mindra ca sa faca ceva. Nu edrept! Rudele ei iau totsi banii, iar ei nu-i mai raminenimic. Ei bine, daca ea nu vrea sa faca ceva, am safac eu. O sa-mi multsumeasca. in aceeashi seara, dupa ce Julia ieshi, Sallyexamina cutia cu taieturi din ziare. Lua un ziar mainou in care se mentsiona faptul ca moshtenitorii luiHarry Stanford erau cu totsii la Rose Hill. Daca printsesa nu vrea sa se duca la ei, se gindiSally, atunci ei vor veni la printsesa. Se asheza lamasa shi incepu sa scrie o scrisoare. ii era adresata

judecatorului Tyler Stanford.

Tyler Stanford semna hirtiile prin care MargoPosner era internata in spitalul de boli mentale Reed.Trei psihiatri trebuiau sa aprobe aceasta internare,iar Tyler shtia ca n-avea sa-i fie ushor.

Revazu toate mishcarile pe care le facuse incade la inceput shi decise ca planul nu avea fisuri.Dmitri disparuse in Australia, iar pe Margo Posner oinlaturase. Mai raminea Hal Baker, dar cu el nu eranici o problema. Fiecare are un punct vulnerabil iaral lui era familia lui. Nu, Baker nu va vorbi niciodatapentru ca n-ar suporta gindul sa- shi petreaca viatsain inchisoare, departe de cei dragi. Totul era perfect. Cind voi intra in posesia moshtenirii ma voi in- toarce la Chicago sa-l iau pe Lee. Poate ca am sa-mi cumpar shi o casa la St. Tropez. O sa cala- torim in jurul lumii. Mi-am dorit intotdeauna sa vad Venetsia... shi Positano... shi Capri... Vom merge in Kenya, la safari shi vom vizita impreuna Taj Mahal-ul, la lumina lunii. SHi cui ii datorez eu toate astea? Taticului meu. Bunului meu tatic. „Eshti un stricat, Tyler shi asha vei fi intotdeauna. Nici nu-mi vine sa cred ca eshti fiul meu". Ei, cine are ultimul cuvint, tata?

154

Tyler cobori sa li se alature fratelui shi surorii lui la masa. ii era din nou foame.

- Ce pacat ca Julia a trebuit sa plece atit de repede, spuse Kendall. Mi-ar fi placut sa ne cu- noashtem mai bine. - Sint sigur ca intentsioneaza sa se intoarca cit mai repede, zise Marc. Foarte adevarat, se gindi Tyler. Avea sa se asi- gure ca nu va scapa niciodata de acolo. incepura sa discute despre viitor. Peggy spuse, cu timiditate: - Woody ishi va cumpara citsiva cai de polo: - Nu sint citsiva, riposta Woody. E o herghelie. Oherghelie de cai de polo. - imi pare rau, dragul meu. Voiam numai... - Lasa-ma in pace. Tyler, se intoarse spre Kendall.

- Tu ce planuri ai? „... contam shi in viitor pe sprijinul dumneavoa-stra... V-am fi recunoscatori daca atsi depune in contulnostru un milion de dolari... in urmatoarele zecezile." - Kendall? - Oh. Am de gind sa-mi extind afacerea. Am sadeschid magazine la Londra shi la Paris. - Ce palpitant, zise Peggy. - Peste doua saptamini, am planificat o pre-zentare de moda la New York. Trebuie sa plecacolo pentru ultimile pregatiri. Kendall se uita la Tyler. - Cu ce-ai sa faci cu partea ta de moshtenire? Tyler spuse pios: - Actsiuni de caritate, in mare parte. Sint atiteaorganizatsii care au nevoie de ajutor. Nu era foarte atent la conversatsia care se des-fashura in jurul lui. Se uita la fratele shi la sora lui.Daca n-ash fi fost eu, n-atsi fi moshtenit nimic. Nimic! Se intoarse spre Woody." Fratele lui era din ce ince mai dependent de droguri. ishi irosise viatsa. Baniin-or sa-i ajute la nimic, se gindi Tyler, ci numai sa-shi

cumpere droguri. Se intreba de unde shi le procura. Se intoarse spre sora lui. Kendall se bucura desucces. SHtiuse sa-shi puna in valoare talentul. Marc statea linga ea shi-i spunea o anecdota luiPeggy. E atragator shi simpatic. Pacat ca e insurat. Mai era shi Peggy. Se gindea mereu la ea ca labiata Peggy. Nu reushea sa intseleaga de ce il maisuporta pe Woody. Probabil ca-l iubeshte foarte mult. Se intreba care urmau sa fie expresiile fetselor lorcind avea sa se ridice shi sa spuna: Detsin controlulcompaniei. Eu am pus la cale moartea tatei, amdezgropat cadavrul shi am angajat pe cineva care sase dea drept sora noastra. Zimbi. ii venea greu sapastreze un secret atit de delicios.

Dupa masa, Tyler se reintoarse in camera luisa-l sune pe Lee. Nu raspunse nimeni. A ieshit cucineva, se gindi Tyler disperat. Nu m-a crezut cindi-am spus de iaht. Ei bine, am sa-i dovedesc.De ce intirzie atit validarea testamentului? Tre-buie sa-i telefonez lui Fitzgerald sau avocatului celtinar, Steve Sloane. Cineva ii batu la usha. Era Clark. - A sosit o scrisoare pentru dumneavoastra,domnule judecator. Este probabil de la Keith Percy. - Multsumesc, Clark. Lua plicul. Fusese trimisdin Kansas. il privi o clipa uimit apoi il deschise shiciti:

Domnule judecator Stanford,

Cred ca ar trebui sa shtitsi ca avetsi o sora vitrega,pe nume Julia. Este fiica lui Rosemary Nelson shia tatalui dumneavoastra. Locuieshte in Kansas. Adresaeste: Metcaf Avenue, numarul 1425, apartamentul

3B. Sint sigura ca Julia va fi foarte fericita sa pri-

155

measca veshti de la dumneavoastra. Cu sinceritate, O prietena.

Tyler se uita neincrezator la scrisoare shi simtsicum il trec fiori reci. - Nu! striga el. N-am sa admit una ca asta. Nuacum! Poate ca e o impostoare. Dar avea senti-mentul ca de data aceasta era vorba de adevarataJulia. Iar acum, catseaua asta va veni shi va pretindepartea ei de moshtenire! Partea mea, se corectaTyler. Nu e a ei. Nu pot s-o las sa vina aici. Ar stricatotul. Ash fi nevoit sa le explic despre cealalta Juliashi... Tresari. Nu! Trebuie sa ma ocup de ea. Re-pede. Ridica receptorul shi forma numarul lui Hal Baker.

Medicul dermatolog clatina din cap: - Am mai avut cazuri similare, dar nici unul nuera atit de grav. Hal Baker se scarpina shi dadu din cap. - Sint trei posibilitatsi, domnule Baker. Aceastamincarime poate fi cauzata de uri furuncul, de oalergie, sau ar putea fi o neurodermatita. Analizeleau aratat ca nu e vorba de un furuncul. SHi pentru cami-atsi spus ca la serviciu nu minuitsi substantsechimice...

- Asha este. - Nu shtiu ce sa mai cred. Ar putea fi o neuro-dermatita localizata. - Suna ingrozitor. Nu e nimic de facut? - Din fericire, se poate trata. Doctorul scoaseun tub dintr-unul din dulapuri shi-l deschise. Vamaninca mina in clipa asta? Hal Baker se scarpina din nou. - Da. Parca-mi ia foc. - Vreau sa va ungetsi cu crema aceasta. Hal Baker se freca ushor pe mina cu crema. Erao minune. - Nu ma mai maninca, zise Baker. - Bine. Folositsi crema shi nu vetsi mai avea pro-bleme. - Multsumesc, domnule doctor. Nici nu va datsiseama ce ushurare este. - Am sa va scriu o retseta. Putetsi lua tubul cudumneavoastra. - Multsumesc.

in timp ce conducea spre casa, Hal Baker cintacu voce tare. Era prima oara de cind il cunoscusepe judecatorul Stanford ca nu-l mai minca mina.Era un sentiment minunat de libertate. Baga mashinain garaj shi intra in bucatarie. Helen il ashtepta. - Ai primit un telefon, zise ea. De la domnulJones. A spus ca e urgent. Mina incepu din nou sa-l manince.

Le facuse rau citorva oameni, dar numai dindragoste pentru copiii lui. Comisese citeva crime,de dragul familiei. Dar asha ceva nu mai facuseniciodata. De data asta era cu totul altceva. Era ocrima cu singe rece. Cind vorbise la telefon, spusese: - Nu pot sa fab asha ceva, domnule judecator.Trebuie sa va gasitsi pe altcineva. Se facuse linishte. SHi apoi: - Ce-tsi mai face familia?

Zborul spre Kansas se desfashurase fara inci-dente. Judecatorul Stanford ii daduse instructsiuni

156

precise. 0 cheama Julia Stanford. Ai aici adresa ei.Nu shtie ca vii. Te duci acolo shi te ocupi de ea. Lua un taxi de la aeroport pina in orash. - Ce zi frumoasa, spuse shoferul. - Mda. - De unde venitsi? - De la New York. Dar locuiesc aici. - E un orash frumos. - Da. Trebuie sa fac nishte reparatsii prin casa.Lasa-ma in dreptul unui magazin universal. - Bine. Cinci minute mai tirziu, Hal Baker i se adresaunui vinzator: - Am nevoie de un cutsit de vinatoare. - Avem exact ce va trebuie, domnule. Poftitsi peaici, va rog. Cutsitul era un adevarat obiect de arta, lungde vreo cincisprezece centimetri shi cu virful foarteascutsit. - E bun? - Cu sigurantsa, zise Hal Baker. - Platitsi cu bani gheatsa sau cu carte de credit? - Cu bani gheatsa. Urmatoarea oprire a fost la un magazin de arme.

Hal Baker studie cladirea in care locuia fata timpde cinci minute. Pleca shi se reintoarse pe la optseara, cind incepuse sa se intunece afara. Voia safie sigur ca Julia Stanford se intorsese de la slujba.SHtia deja ca in cladire nu exista nici un portar.Aveau lift, insa el urca pe scari. N-avea rost sa seinghesuie cu altsii intr-un loc atit de strimt. Ajunse laetajul al treilea. Apartamentul 3B era in capatulholului, pe stinga. Avea cutsitul ascuns in buzunarulinterior al hainei. Suna la usha. O clipa mai tirziu iideschise o femeie atragatoare. - Buna. Avea un zimbet frumos. Cu ce va pot fide folos? Era mai tinara decit se ashteptase el shi pentru oclipa se intreba de ce voia oare s-o omoare jude-catorul Stanford. Nu e treaba mea. Scoase o cartede vizita shi i-o intinse. - Lucrez la compania Nielsen, zise el. Ma gin-deam ca poate v-ar interesa... Ea clatina din cap. - Nu, multsumesc. Dadu sa inchida usha. - Va platim o suta de dolari pe saptamina. Usha ramase intredeschisa.

157

- O suta de dolari pe saptamina? - Da, doamna. Usha se deschise larg. - Nu trebuie decit sa facetsi o selectsie a progra-melor pe care le urmaritsi. Va ofer un contract peun an. Cinci mii de dolari! - Poftitsi inauntru, spuse ea. El intra in apartament. - Luatsi loc, domnule...- - Allen. Jim Allen. - Cum de m-atsi ales tocmai pe mine? - Facem nishte cercetari preliminare. Trebuie safim siguri ca nu suntetsi implicata in televiziune. Nuavetsi nici o cunoshtintsa de la vreo companie deteleviziune, nu-i asha? • Ea rise. - Nu. Deci ce trebuie sa fac mai exact? - E foarte simplu. Va dam o lista cu toate pro-gramele de televiziune shi nu trebuie decit sa facetsiun semn de cite ori va uitatsi la vreun program.Astfel, computerul va inregistra citsi spectatori arefiecare program. Compania noastra are filiale pestetot in America, asha ca vom putea obtsine o imaginefoarte clara a popularitatsii, pe zone. Va intereseaza? - Oh, da. El scoase citeva formulare imprimate shi un stilou. - Cite ore pe zi va uitatsi la televizor? - Nu foarte multe. Lucrez pina mai tirziu. - Dar va uitatsi totushi? - Bineintseles. Urmaresc shtirile de seara shi citeo-data cite un film vechi. imi place Larry King. - Apropo, locuitsi singura? - Am o colega de apartament, dar nu e acumacasa. Deci sint singure. Mina incepu sa-l manince. Baga mina in buzu-nar sa scoata cutsitul. Auzi pashi pe hol. Se opri. - Deci voi primi cinci mii de dolari pe an daca

fac numai asta? - Da. Oh, uitasem sa va spun. Va oferim shi untelevizor. - Fantastic. Pashii nu se mai auzeau. El baga din nou mina inbuzunar shi simtsi minerul cutsitului. - imi putetsi da un pahar cu apa, va rog? Amavut o zi grea. - Bineintseles. Ea se ridica shi se indrepta spre barul minusculdin colts. El scoase cutsitul shi veni in spatele ei. Ea tocmai spunea: - Colega mea de camera urmareshte mai alesemisiunile educative. El ridica cutsitul gata sa loveasca. - Dar Julia este mult mai intelectuala ca mine. Mina lui Baker inghetsa in aer. - Julia? - Colega mea de apartament. Sau mai birie-zisfosta mea colega. A plecat. Am gasit un bilet cindm-am intors acasa. Nu shtiu incotro s-a indreptat. Seintoarse cu paharul cu apa shi vazu cutsitul. -Ce...? incepu sa tsipe. Hal Baker se intoarse shi o lua la fuga.

Hal Baker ii telefona lui Tyler Stanford. - Sint in Kansas, dar fata a disparut. - Cum adica a disparut? - Colega ei de apartament spune ca a plecat. Se lasa tacerea. - Am o presimtsire ca se indreapta spre Boston.Vreau sa vii imediat aici. - Da, domnule. Tyler Stanford trinti receptorul shi incepu sa seinvirta prin incapere. Totul mergea atit de.bine! Tre-buia s-o gaseasca pe fata shi sa scape de ea. Chiarshi dupa ce intra in posesia moshtenirii, Tyler shtia can-ar fi avut linishte cit timp ea traia. Trebuie s-o ga-sesc, se gindi Tyler. Trebuie. Dar unde?

277

158

Clark intra in camera. . - Ma scuzatsi, domnule judecator. A venit odomnishoara care spune ca este Julia Stanford.

Julia s-a hotarit sa vina la Boston din cauza lui.Kendall. Se intorcea intr-o zi de la masa cind atrecut pe linga un magazin elegant, in a carui vitrinaera o rochie creata de Kendall. Julia o privi multavreme. Este sora mea, se gindi ea. Nu pot s-o invi-novatsesc pentru ce i s-a intimplat mamei mele. SHinu-i pot invinovatsi nici pe fratsii mei. Simtsi deodata odorintsa puternica sa-i cunoasca, sa le vorbeasca,sa aiba in sfirshit o familie. Cind se intoarse la birou ii spuse lui Max Tolkinca trebuia sa plece pentru citeva zile. il intrebaincurcata: - imi putetsi da un avans din salariu? Tolkin zimbi.

277

------------------------------- 280 ---------------------------------

- Sigur. Meritsi o vacantsa. Poftim, ia-i, shi itsi urezdistractsie placuta. Chiar ma voi distra oare? se intreba Julia. Saufac o gresheala teribila?

Cind se intoarse acasa, Sally nu ajunsese inca.Nu pot s-o mai ashtept, se hotari Julia. Daca nu plecacum, n-am sa mai plec niciodata. ishi facu valiza shilasa un bilet. Mergind spre statsia de autobuz, Julia se gindea.Ce fac? De ce iau o asemenea hotarire brusca?Apoi ishi spuse: Brusca? Ashtept acest lucru de pai-sprezece ani. Era emotsionata. Cum avea sa i separa oare familia ei? SHtia ca unul din fratsii ei erajudecator, celalalt era un celebru jucator de polo,iar sora ei era un designer renumit. O familie deinvingatori, se gindi Julia. Iar eu cine sint? Sper sanu ma priveasca de sus. Se urca in „ogarul cenu-shiu" shi o porni la drum.

De la autogara din Boston, Julia lua un taxi. - incotro? o intreba shoferul. Julia ishi pierdu complet stapinirea de sine. Voisesa spuna „Rose Hill". Zise insa: - Nu shtiu. SHoferul de taxi se intoarse shi o privi. - Eu nici atit. - N-am putea sa ne plimbam pur shi simplu?N-am mai fost niciodata la Boston.281

El dadu din cap. - Sigur. Au pornit-o in jos, pe Summer Street, shi auajuns la Boston Common. SHoferul spuse: - Este cel mai vechi parc din America. Cindva

aici se spinzurau oameni. Julia auzea vocea mamei ei. Iarna ii duceam pecopii la patinoar, in parcul Common. Woody era unatlet innascut. Ash fi vrut sa-l fi cunoscut, Julia. Eraun baiat atit de frumos. intotdeauna m-am gindit cael va fi cel ce se va bucura de succes dintre totsitrei. Se simtsea ca shi cum mama ei ar fi fost cu ea,impartashind aceste clipe. Ajunsera pe Charles Street, la intrarea in gradinapublica. SHoferul spuse: - Vezi ratsushtele alea din bronz? Ma crezi saunu, toate au cite un nume. Obishnuiam sa mergem la picnic in gradina pu-blica. La intrare sint o gramada de ratsushte dra-galashe. Le cheama Jack, Kack, Lack, Mack, Nack,Ouack, Pack shi Quack. Juliei i se paruse atit decaraghios incit o pusese pe mama ei sa repetenumele iar shi iar. Se uita la aparatul de marcat. Plimbarea o costadeja destul de mult. - SHtitsi cumva vreun hotel mai ieftin? - Sigur. Ce-atsi zice de hotelul Copley Square? - Ma ducetsi acolo, va rog? » - Imediat. Cinci minute mai tirziu, trageau in fatsa hotelului. - SHedere placuta la Boston. - Multsumesc. O sa fie placuta? Sau se va do- vedi un dezastru? Julia plati shoferul shi intra in hotel. Se apropie de receptsioner. - Buna ziua, spuse el. Cu ce va pot ajuta? -Ash dori o camera. - Cit timp raminetj? Ea ezita. O ora? Zece ani? - Nu shtiu. - Bine.

Se intoarse shi privi spre panoul cu chei. - Avem o camera foarte dragutsa la etajul patru. - Multsumesc. Semna in registru cu o mina si- gura. Julia Stanford. Receptsionerul ii intinse cheia. - Poftitsi.

Camera era mica dar curata. Dupa ce despa- cheta, Julia ii telefona lui Sally. - Julia, Dumnezeule! Unde eshti? - La Boston. - Eshti bine? Parea foarte ingrijorata. - Da. De ce? - Cineva a intrat in apartament. Te cauta. Credca voia sa te omoare. - Ce vrei sa spui? - Avea un cutsit shi... Daca i-ai fi vazut privirea!Cind a aflat ca nu eram eu Julia, a fugit. - Nu-mi vine sa cred! - Mi-a spus ca lucreaza la compania Nielsen,dar am sunat acolo shi n-a auzit nimeni de el.Cunoshti pe cineva care ar vrea sa-tsi faca rau? - Bineintseles ca nu, Sally. Nu fi ridicola. Ai sunatla politsie? - Da. Dar n-au putut face mare lucru. Mi-auspus sa fiu mai atenta. - Eu sint bine, asha ca nu-tsi face griji. O auzi pe Sally oftind. - Julia? - Da. - Ai grija, da? - Bineintseles. Sally shi imaginatsia ei! Cine sa fivrut sa ma omoare? - SHtii cumva cind te intorci? Era aceeashi intrebare pe care i-o pusese shireceptsionerul. -Nu. - Te-ai dus sa-tsi vezi familia, nu-i asha? - Da. - Succes. - Multsumesc, âally. - TSinem legatura. - Bine. Julia lasa jos receptorul. Se intreba ce safaca in continuare. Daca âsh avea ceva minte, m-ashsui inapoi in autobuz shi ash pleca acasa. M-am im-potmolit. Am venit cumva la Boston sa admir orashul?

161

Nu. Am venit sa-mi cunosc familia. SHi chiar am sa-icunosc? Nu... Da... Se asheza pe marginea patului. Capul i se in-virtea. Daca ma urasc? Nu trebuie sa ma gindescla asta. Or sa ma iubeasca asha cum o sa-i iubescshi eu. Se uita spre telefon shi ishi spuse: Poate ca ar fimai bine sa-i sun. Nu, poate ca n-or sa vrea sa mavada. Se duse la dulap shi-shi scoase cea mai bunarochie. Daca nu ma duc acum, n-am sa ma maiduc niciodata, hotari Julia. O jumatate de ora mai tirziu, era intr-un taxi shise indrepta spre Rose Hill, sa-shi cunoasca familia.

Tyler se uita la Clark shi nu-i venea sa creada. - Julia Stanford... e aici? - Da, domnule. SHi Clark era nedumerit. Dar nu eaceeashi domnishoara Stanford de mai devreme. Tyler se fortsa sa zimbeasca. - Bineintseles ca nu. Ma tem ca e o impostoare. - O impostoare, domnule? - Da. Or sa rasara cu ciupercile, pretinzind casint indreptatsite la averea familiei. - Asta e groaznic, domnule. Sa chem politsia? - Nu, zise Tyler repede. Era ultimul lucru caredorea sa se intimple. Am sa ma ocup eu de ea.Trimite-o in biblioteca. - Da, domnule. Mintea lui Tyler lucra cu repeziciune. Deci ade-varata Julia Stanford aparuse in sfirshit. Ce noroc canimeni dintre ceilaltsi nu erau acasa. Trebuia sascape urgent de ea. Tyler intra in biblioteca. Julia statea in mijloculincaperii shi se uita la portretul lui Harry Stanford.

Tyler ramase o clipa in prag, studiind-o. Era fru-moasa. Ce pacat ca... Julia se intoarse shi-l saluta. - Buna. - Buna. - Tu trebuie sa fii Tyler. - Da. Iar tu cine eshti? Zimbetul ei pali. - - Nu tsi-a... Sint Julia Stanford. - Chiar asha? larta-ma ca te intreb, dar ai vreodovada? - Dovada? Pai, eu... de fapt n-am nici o dovada.Am presupus ca... El se apropie de ea. - Cum de-ai venit aici? - Am hotarit ca a venit vremea sa-mi cunoscfamilia. - Dupa douazeci shi shase de ani? -Da. Privind-o shi ascultind-o vorbind, Tyler nu maiavu nici o indoiala. Era autentica shi periculoasa.Trebuia sa scape imediat de ea. Se stradui sa-i zimbeasca. - Ei bine, cred ca-tsi dai seama ca am avut unshoc. Vreau sa spun, sa apari de nicaieri shi... - SHtiu. imi pare rau. Ar fi trebuit probabil sa sunmai intii. Tyler o intreba ca din intimplare. - Ai venit singura de la Boston? -Da. - Mai shtie cineva ca eshti aici? - Nu. Adica da. Colega mea de apartament,Sally. - Unde stai? - La hotelul Copley Square. - E un hotel draguts. Ce camera? -419. - Bine. Ce-ar fi sa te intorci la hotel shi sa neashteptsi acolo? Vreau sa-i pregatesc inainte pe Ken-dall shi pe Woody. Vor fi la fel de surprinshi ca shimine. - imi pare rau. Ar fi trebuit... - Nici o problema. Acum, ca ne-am cunoscut,sint sigur ca totul va fi bine. - itsi multsumesc, Tyler. - Cu placere. Am sa-tsi chem un taxi. Cinci minute mai tirziu, plecase.

Hal Baker tocmai se intorsese in camera lui de

162

hotel cind suna telefonul. -Hal? - imi pare rau, dar n-am nici o veste. Am

288 289

cautat-o in tot orashul. Am fost la aeroport shi... '- E aici, prostule! -Cum? - E in Boston. Sta la hotelul Copley Square,camera 419. Vreau sa te ocupi de ea diseara. SHi sanu mai dai gresh, ai intseles? - Dar n-a fost vina mea. - Ai intseles? - Da, domnule. - Atunci fa-o. Tyler trinti receptorul. Se duse sa-lcaute pe Clark. - SHtii, Clark, femeia care a fost aici, pretinzindca este sora noastra... - Da, domnule? - Ash vrea sa nu pomeneshti nimic despre eacelorlaltsi. S-ar necaji. - intseleg, domnule. Ce grijuliu sintetsi!

Julia se duse sa ia masa la Ritz-Carlton. Hotelulera frumos, exact asha cum i-l descrisese mama ei.Julia statea la o masa shi shi-o imagina pe mama eiinsotsita de Tyler, Woody shi Kendall. Mi-ar fi placutsa cresc cu ei, se gindi Julia. Bine cel putsin ca-i voicunoashte acum. Se intreba daca mama ei ar fi fostde acord cu ce facuse. Pe Julia o nedumerise putsinprimirea pe care i-o facuse Tyler. Fusese... rece.Dar e normal, ishi zise Julia. Vine o straina shi spune:Sint sora ta. Bineintseles ca a fost banuitor. Dar sintsigura ca voi reushi sa-i conving. Cind vazu nota de plata, Julia se uita la ea,shocata. Trebuie sa am grija, ishi spuse. Sa-mi mairamina bani pentru autobuz, cind va fi sa ma intorcin Kansas. Cind ieshi din restaurant, un autobuz tocmaioprea in statsie. Se urca in el. Voia sa vada cit maimult din orashul mamei ei.

Hal Baker intra foarte sigur ih holul hoteluluiCopley Square, de parca ar fi locuit acolo de cindlumea. Urca scarile pina la etajul patru. De dataaceasta n-avea sa mai dea gresh. Camera 419 era lamijlocul coridorului. Se uita in jur, asigurindu-se canu era nimeni in preajma, apoi batu la usha. Nuraspunse nimeni. Batu din nou. - Domnishoara Stanford? Nici un raspuns. ii trebuira numai citeva secunde sa descuie usha.Intra shi inchise usha in urma lui. Camera era goala. - Domnishoara Stanford? Intra in baie. Nimeni. Se reintoarse in camera.Scoase un cutsit din buzunar, ishi trase un scaun in

165

spatele ushii shi se asheza, ashteptind in intuneric. O oramai tirziu, auzi pe cineva apropiindu-se. * Hal Baker se ridica brusc shi se ascunse dupausha, cu cutsitul in mina. Auzi cheia in broasca shi ushaincepu sa se deschida. Ridica cutsitul deasupracapului, gata sa loveasca. Julia Stanford intra shiaprinse lumina. O auzi spunind: - Bine. Intratsi. O multsime de reporteri navalira in incapere.

(ftttsritolitl 25

Gordon Wellman, receptsionerul din tura denoapte de la hotelul Copley Square, a fost cel careneintentsionat i-a salvat viatsa Juliei. Intrase de ser-viciu la ora shase in acea seara shi verificase automatregistrul. Cind intilnise numele Juliei Stanford, il pri-vise uimit. De la moartea lui Harry Stanford, ziareleerau pline de poveshti despre familia acestuia. Sedezgropase vechiul scandal al legaturii lui Stanfordcu guvernanta copiilor lui, urmat de sinucidereasotsiei. Harry Stanford avea o fiica ilegitima pe numeJulia. Se zvonea ca venise in secret la Boston. Laputsin timp dupa ce facuse toate acele cumparaturifabuloase, plecase in America de sud. Se parea case intorsese. SHi sta la hotelul meu, se gindi Gordon

Wellman incintat.

Se intoarse spre portar. - itsi dai seama ce publicitate am putea facehotelului? O clipa mai tirziu se indrepta spre telefon saanuntse presa.

Cind Julia s-a reintors la hotel dupa plimbareafacuta in orash, holul era plin de reporteri care o ash-teptau nerabdatori. O asaltara.de cum intra pe hol. - Domnishoara Stanford! Sint de la Boston Globe.V-am cautat shi mai devreme, dar auzisem ca atsiparasit orashul. Atsi putea sa ne spunetsi...? Un aparat de filmat era indreptat spre ea. - Domnishoara Stanford, sint de la WCVB-TV. Neputetsi da o declaratsie? - Domnishoara Stanford, sint de la Boston Phoe-nix. Vrem sa va"cunoashtem reactsia in legatura cu... - Privitsi aici, domnishoara Stanford! Zimbitsi!Multsumesc! Blitz-urile scinteiau. Julia ramase pe loc, nedumerita. Oh, Dumne-zeule, se gindi ea. Familia o sa creada ca vinezpublicitatea. Se intoarse spre reporteri. - imi pare rau, nu am nimic de spus. Se indrepta spre lift. Se luara dupa ea. „Revista People vrea sa faca un reportaj despreviatsa dumneavoastra shi despre ce inseamna sa fiiinstrainat de familie timp de peste douazeci shi cincide ani." „Am auzit ca atsi fost in America de sud." „Intentsionatsi sa va stabilitsi in Boston?" „De ce nu locuitsi la Rose Hill?" Ea cobori din lift la etajul patru shi porni grabitape coridor. Erau pe urmele ei. N-avea cum sascape. Julia scoase cheia shi deschise usha. Pashi inauntrushi aprinse lumina.

166

- Bine, intratsi. Ascuns dupa usha, Hal Baker fu luat prin sur-prindere, cu cutsitul ridicat deasupra capului. intimp ce reporterii se ingramadeau sa intre, ishistrecura repede cutsitul in buzunar shi se amestecacu ceilaltsi. julia se intoarse spre reporteri. - Punetsi intrebarile pe rind. Nemultsumit, Baker se strecura spre ieshire.Judecatorul Stanford n-avea sa fie deloc incintat. in urmatoarea jumatate de ora, Julia raspunse la intrebari. intr-un sfirshit ei plecara.

A doua zi de dimineatsa, posturile de televiziune shi ziarele difuzara shtiri despre Julia Stanford. Tyler citise ziarele shi era furios. Woody shi Kendall coborira shi ei sa ia micul dejun. - Ce e toata povestea asta despre o femeie care se da drept Julia Stanford? intreba Woody. - E o impostoare, zise Tyler. A venit ieri aici saceara bani shi am alungat-o. Nu ma ashteptam sa-shifaca atita publicitate ieftina. Nu va facetsi griji. Am sama ocup eu de ea.

il suna pe Simon Fitzgerald. - Atsi citit ziarele de dimineatsa? -Da.

- Nebuna asta se invirte prin orash, pretinzind caeste sora noastra. - Vretsi sa o arestez? intreba Fitzgerald. - Nu! Ar insemna o publicitate shi mai mare.Vreau sa dispara din orash. - Bine. O sa rezolv eu asta, domnule judecatorStanford. - Multsumesc.

Simon Fitzgerald il chema pe Steve Sloane. - A intervenit o problema, zise el. Steve dadu din cap. - SHtiu. Am auzit shtirile de dimineatsa shi am citit

ziarele. Cine e?

- Evident, cineva care crede ca poate pune minape averea familiei. Judecatorul Stanford ne-a su-gerat sa o alungam din orash. Te ocupi tu de asta? - E placerea mea, rinji Steve.

O ora mai tirziu, Steve batea la usha Juliei. Cind ea deschise usha shi-l vazu, spuse: - imi pare rau, nu mai discut cu nici un reporter. - Nu sint reporter. Pot sa intru? - Cine eshti? - Ma numesc Steve Sloane. Lucrez la firma deavocatsi cara se ocupa de problemele familiei Stan-ford. - intseleg. Intra. - Ai spus presei ca tu eshti Julia Stanford? - Ma tem ca am fost luata pe nepregatite. Nu-iashteptam... - Dar pretinzi ca eshti fiica lui Harry Stanford? - Da, sint fiica lui. El o privi shi spuse cinic: - SHi, bineintseles, potsi sa dovedeshti asta. - Nu, spuse Julia incet. Nu pot. - Haide, insista Steve. Trebuie sa ai macar odovada. Avea de gind sa o prinda in propriile-iminciuni. - N-am nimic. El o privi surprins. Nu era cum se ashteptase el.Avea o sinceritate dezarmanta. Pare inteligenta.Cum a putut fi atit de proasta sa vina pina aici,pretinzind ca este fiica lui Harry Stanford, fara saaiba vreo dovada? - Pacat, zise Steve. Judecatorul Stanford vreasa paraseshti orashul. Ea facu ochii mari. - Cum? - Cum ai auzit. - Dar nu intseleg. Nu i-am cunoscut inca pe sora shi pe celalalt frate al meu. Deci este hotarita sa continue farsa, se gindi Steve. - Asculta, nu shtiu cine eshti sau care-tsi este jocul,

167

dar sa shtii ca ai putea face inchisoare pentru asta. Noi itsi oferim o shansa. Ce faci tu acum este im- potriva legii. Ai de ales. Ori pleci din orash shi nu-i mai tulburi, ori te arestam. Julia il privi shocata. - Arestata? Nu shtiu ce sa spun. - E hotarirea ta. - Nici nu vor sa ma vada? - Asta e un mod frumos de a o spune. Ea ofta adinc. - Bine, daca asta vor, ma intorc in Kansas. SHi-tsi promit ca nu vor mai auzi niciodata despre mine. Kansas. Ai facut un drum lung ca sa-i pacaleshtipe top.

- E foarte intselept din partea ta. O privi o clipa mirat. La revedere. Ea nu-i raspunse.

Steve era in biroul lui Simon Fitzgerald. - Ai vorbit cu ea, Steve? - Da. Se intoarce acasa. Parea ingindurat. - Bine. Am sa-l sun pe judecatorul Stanford. Osa fie incintat. - SHtii ce ma nedumereshte, Simon? -Ce? - Ciinele n-a latrat. - Ce vrei sa spui? - Ca-n povestea cu SherlocR Holmes. - Steve, ce legatura are asta cu... - A venit aici, fara nici o dovada. Fitzgerald il privi nedumerit. - Nu intseleg. Tocmai acest lucru ar fi trebuit sate convinga. - Din contra. De ce sa fi venit pina aici dinKansas, pretinzind ca este fiica lui Harry Stanford,fara sa aiba nici cel mai mic argument? - Sint o gramada de nebuni pe lumea asta,Steve. - Nu-i nebuna. Ar fi trebuit s-o vezi. SHi mai sintciteva lucruri care mi se par ciudate. -Da?

- Cadavrul lui Harry Stanford a disparut. Cindam vrut sa vorbesc cu Dmitri Kaminsky, singurulmartor la accident, acesta disparuse... SHi nimeni nupare sa shtie unde a disparut subit prima Julia. Simon Fitzgerald se incrunta. - Ce vrei sa spui? - Se intimpla ceva. Am de gind sa mai port odiscutsie cu aceasta doamna, zise Steve.

Steve Sloane intra in holul hotelului CopleySquare shi se indrepta spre receptsie. - Atsi putea s-o sunatsi pe domnishoara JuliaStanford, va rog? Receptsionerul ridica privirea. - imi pare rau. Domnishoara Stanford a plecat. - A lasat vreo adresa? -Nu. Nu mai putea face nimic. Poate ca m-am inshelat,se gindi el filozofic. Poate ca este intr-adevar o im-postoare. Nu vom shti niciodata. Se intoarse shi ieshi instrada. Portarul conducea un cuplu spre taxi. - Ma scuzatsi, zise Steve. Portarul se intoarse spre el. - Doritsi un taxi, domnule? - Nu. Vreau sa va pun o intrebare. Atsi vazut-ope domnishoara Stanford ieshind din hotel azi-dimi-neatsa? - Bineintseles. Totsi se uitau la ea. E deja ocelebritate. Chiar eu i-am chemat un taxi. - SHtitsi cumva incotro s-a indreptat? ishi daduseama ca-shi tsinea rasuflarea. - Bineintseles. Eu i-am spus shoferului unde s-oduca. - Unde? intreba Steve nerabdator. - La autogara. Mi s-a parut destul de ciudat cacineva atit de bogat sa... - Vreau shi eu un taxi.

Steve intra in autogara aglomerata shi privi in jur.Julia nu era de gasit. A plecat, se gindi el disperat.

168

La megafon se anuntsau autobuzele care urmau saporneasca in cursa. Auzi „... shi Kansas City". Segrabi spre peron. Julia tocmai se urca in autobuz. - Ashteapta! ii striga el. Ea se intoarse, mirata. Steve alerga spre ea. - Vreau sa vorbesc cu tine. Ea il privi minioasa. - Nu mai am nimic sa-tsi spun. Se intoarse cuspatele. El o apuca de brats. - Stai putsin. Trebuie neaparat sa discutam. - Pierd autobuzul. - O sa iei altul. - Dar am valiza inauntru! Steve se intoarse spre un hamal. - Doamna e pe cale sa nasca. Coboritsi repedevaliza. Repede! Hamalul o privi surprins. - Bine. Se indrepta spre compartimentul debagaje. Care-i bagajul dumitale, doamna? Julia se intoarse spre Steve, uimita. - SHtii ce faci? - Nu, spuse Steve. Ea il privi o clipa, apoi se hotari. Arata cudegetul spre valiza ei. - Asta. Hamalul i-o dadu. - Sa va chem o ambulantsa? - Multsumesc. Ne descurcam. Steve ii ridica valiza shi se indreptara amindoispre ieshire. - Ai luat micul dejun? - Nu mi-e foame, zise ea cu raceala. - Ar trebui totushi. Acum maninci pentru doi,doar.

Au luat micul dejun la Julien. Julia statea in fatsalui Steve, cu trupul rigid de minie. Dupa ce daduracomanda, Steve spuse: - SHtii ce ma face curios? Cum ai putut sa crezi

ca vei obtsine partea ta de moshtenire daca nu-tsi potsidovedi in nici un fel identitatea? Ea il privi indignata. - Dar n-am venit dupa bani. Tata oricum numi-ar fi lasat nimic. Voiam numai sa-mi cunoscrudele. Dar se pare ca ei nu vor sa ma cunoasca. - Nu ai nici un fel de acte... nici o dovada aidentitatsii tale? Ea se gindi la taieturile din ziare din cutia vecheshi clatina din, cap. - Nu, nimic. - Vreau sa-tsi prezint pe cineva.

- Dinsul este Simon Fitzgerald. Steve ezita.Domnishoara... - Julia Stanford. Fitzgerald o privi sceptic. - la loc, domnishoara.

Julia se asheza pe marginea unui scaun, gataoricind sa se ridice shi sa plece. Fitzgerald b studia. Avea ochii gri, adinci aifamiliei Stanford. Dar asemenea ochi mai aveau omultsime de oameni. - Pretinzi ca eshti fata lui Rosemary Nelson. - Nu pretind nimic. Sint fata lui Rosemary Nelson. - SHi unde este mama ta? - A murit acum citsiva ani. - imi pare rau. Ai putea sa ne spui ceva despreea? - Nu, zise Julia. Nu vreau. Se ridica. Vreau saplec de aici. - Asculta, noi incercam sa te ajutam, zise Steve. Ea se intoarse spre el. - Chiar asha? Rudele mele nu vor sa ma vada.Tu vrei sa ma dai pe mina politsiei. N-am nevoie deun asemenea ajutor. Se indrepta spre usha. - Stai, spuse Steve. Daca eshti cine pretinzi, tre-buie sa ai ceva care sa dovedeasca ca eshti intr-a-devar fiica iui Harry Stanford.

169

- TSi-am spus ca nu am, zise Julia. Mama mea shicu mine l-am alungat definitiv pe Harry Stanford dinvietsile noastre. - Cum arata mama ta? o intreba Simon Fitz-gerald. - Era frumoasa, zise Julia. Era cea mai fru-moasa... ishi aduse aminte de ceva. Am o poza de-aei. Scoase de la git un medalion in forma de inima

shi i-l intinse lui Fitzgerald. El o privi o clipa, apoi deschise medalionul. De oparte era fotografia lui Harry Stanford iar de cea-lalta cea a lui Rosemary Nelson. Avea shi o inscrip-tsie: „Lui R.N. cu dragoste, H.S." Data era 1969. Simon Fitzgerald privi cu atentsie medalionul.Cind ridica privirea, vocea ii era ragushita: - itsi datoram scuze, draga mea. Se intoarsespre Steve. - Ea este Julia Stanford.

Kendall nu putea sa uite conversatsia pe care oavusese cu Peggy. Nu putea face fatsa de una sin-gura. Woody se straduieshte. Cu adevarat... Oh, iliubesc atit de mult! Are nevoie de ajutor, se gindi Kendall. Trebuie safac ceva. Doar e fratele meu. Voi sta de vorba cu el. il cauta pe Clark. - Domnul Woodrow este acasa? - Da, doamna. Cred ca e in camera lui. ishi aminti scena de la masa, cind Peggy aparusecu un ochi invinetsit. „M-am lovit intr-o usha". Cumde-a rezistat atita vreme? Kendall urca scarile shibatu la usha lui Woody. Nu-i raspunse nimeni. - Woody?

170

304 305

171

Deschise usha shi intra. Un miros acrishor domneain incapere. Kendall se indrepta spre baie. il vedeape Woody prin usha deschisa. incalzea heroina pe oplaca de aluminiu, inhalind fumul. Kendall intra in baie. -Woody...? El rinji. - Buna, surioara. - Pentru numele lui Dumnezeu, opreshte-te. - Hei, relaxeaza-te. SHtii cum se cheama asta?Sa alungi balaurii. Vezi cum se formeaza un balaurmic din fum? Zimbea fericit. - Woody, vreau sa stam de vorba. - Sigur, surioara. Cu ce te pot ajuta? SHtiu sigurca nu-i o problema de bani, doar sintem miliardari.De ce eshti asha trista? Afara e soare shi e o zi fru-moasa! Ochii ii straluceau. Kendall ramase privindu-l plina de compasiune. - Woody, am discutat cu Peggy. Mi-a povestitcum ai inceput sa iei droguri la spital. El dadu din cap. -Cel mai bun lucru care mi s-a intimplat vreodata. - Nu. Este cel mai cumplit lucru care tsi s-aintimplat. Nu-tsi dai seama ce faci din viatsa ta? - Ba da. Ea il lua de mina shi spuse: - Ai nevoie de ajutor. - Eu? N-am nevoie de nici un fel de ajutor. Masimt foarte bine. - Asculta-ma, Woody. Este viatsa ta la mijloc. SHinu numai a ta. Gindeshte-te la Peggy. De ani de ziletraieshte intr-un iad shi a rezistat numai pentru ca teiubeshte foarte mult. Nu-tsi distrugi numai viatsa ta, odistrugi shi pe a ei. Trebuie sa faci ceva acum, pinanu e prea tirziu. N-are importantsa cum ai inceput saiei droguri, important este sa renuntsi la ele. Zimbetul lui Woody pali. O privi pe Kendall inochi shi incerca sa spuna ceva, apoi se opri. -Kendall... -Da? - SHtiu ca ai dreptate. Vreau sa ma opresc. Amincercat. Numai Dumnezeu shtie cit am incercat. Darnu pot. - Bineintseles ca potsi, zise ea increzatoare. Ai sa

reusheshti. Vom lupta impreuna. Peggy shi cu mine itsisintem alaturi. Cine-tsi face rost de heroina, Woody? El o privi mirat. s - Dumnezeule! Nu shtii? Kendall clatina din cap. -Nu. - Peggy.

Cantorul 27

Simon Fitzgerald se uita indelung la medalionul de aur.

- Am cunoscut-o pe mama ta, Julia. O placeam. Se purta minunat cu copiii Stanford, iar ei o adorau. - SHi ea i-a iubit, spuse Julia. imi vorbea despre ei tot timpul.

- Ceea ce i s-a intimplat mamei tale a fost un lucru groaznic. Nici nu-tsi imaginezi ce scandal a ieshit, Harry Stanford s-a purtat foarte urit. Mama ta n-a avut de ales. A trebuit sa plece. Clatina din cap.Trebuie sa va fi fost foarte greu la amindoua. - Mama mea a avut o viatsa nefericita. Cred catotushi il mai iubea pe Harry Stanford, in ciuda celorintimplate. il privi pe Steve. Nu intseleg ce seintimpla. De ce nu vor sa ma vada? - Sa-tsi explic, spuse Steve. Ezita shi incerca sa-shialeaga cu grija cuvintele. Acum citeva zile, a aparuto femeie care pretindea ca este Julia Stanford. - Dar e imposibil, zise Julia. Eu sint... Steve ridica mina. - SHtiu. Familia a angajat un detectiv particular,ca sa fie siguri ca nu era o impostoare. - SHi au descoperit ca era. - Nu. Au descoperit ca nu era o impostoare. Julia il privea neincrezatoare. -Cum? - Detectivul a spus ca a gasit amprentele care ise luasera femeii cind aceasta obtsinuse carnetul deconducere la San Francisco. Amprentele s-au po-trivit cu cele ale pretinsei Julia Stanford.

Julia era mai nedumerita ca oricind. - Dar eu n-am fost niciodata in Indiana. - S-ar putea sa avem de-a face cu o conspiratsiefoarte bine elaborata de catre unul dintre moshte-nitorii averii, spuse Fitzgerald. Ma tem ca ai fostprinsa la mijloc. - Nu-mi vine sa cred! - Oricine ar fi imaginat asta, nu-shi poate permitesa existe doua Julia Stanford. Steve adauga: - Singura cale ca planul sa reusheasca ar fi fostca tu sa fii indepartata. - Cind spui „indepartata"... se opri, aducindu-shi

aminte de ceva. Oh, nu! - Ce este? intreba Fitzgerald. - Cu doua seri in urma am vorbit cu colegamea de apartament. Era in pragul unei crize deisterie. Mi-a spus ca a fost atacata de catre unbarbat cu un cutsit, care credea ca sint eu. Cine facetoate astea? - Cred ca unul dintre membrii familiei, ii spuseSteve. • - Dar de ce? - Este vorba de o avere foarte mare, iar testa-mentul va fi validat in citeva zile. - SHi ce legatura are asta cu mine? Tatal meu num-a vazut niciodata. Oricum nu mi-ar fi lasat nimic. - De fapt, spuse Fitzgerald, daca-tsi putem do-vedi identitatea, partea ta de avere se ridica la maimult de un miliard de dolari. Ea ramase fara grai. Cind ishi regasi vocea,spuse: - Un miliard? - Da. Dar altcineva urmareshte sa puna mina peaceshti bani. De aceea eshti in pericol. - intseleg. ii privi cuprinsa de panica. Ce sa fac? - Am sa-tsi spun eu ce sa nu faci, zise Steve. Nute intorci la hotel. Nu vreau sa fii vazuta pina cindnu aflam ce se intimpla. - M-ash putea intoarce in Kansas pina... Fitzgerald spuse: - Cred ca ar fi mai bine daca ai ramine aici,Julia. O sa gasim un loc in care sa te ascunzi. - Ar putea sta la mine acasa, sugera Steve.

Nimeni nu s-ar gindi s-o caute tocmai acolo. Cei doi se intoarsera spre Julia. Ea ezita. - Bine. Apoi spuse incet: Nimic din toate asteanu s-ar fi intimplat daca tata n-ar fi cazut de pe iaht. - Nu cred ca a cazut, ii spuse Steve. Cred ca afost impins.

Au luat liftul de serviciu pina la garaj. Au plecatcu mashina lui Steve. - N-ash vrea sa te vada nimeni, spuse Steve.Trebuie sa stai ascunsa citeva zile. Ce-ai zice samincam ceva? Julia il privi shi zimbi. - Se pare ca ma hraneshti tot timpul. - SHtiu un restaurant placut, intr-o casa vechepe Gloucester Street. Nu cred ca vom fi vazutsi decineva.

L'Espalier era o casa eleganta, construita insecolul al XlX-lea, cu una dintre cele mai frumoaseprivelishti din Boston. Cind Steve shi Julia intrara, furaintimpinatsi de sheful de sala. - Buna ziua. Poftitsi pe aici, va rog. Avem o masa

pentru dumneavoastra chiar la fereastra. - Daca nu va suparatsi, zise Steve, am prefera ceva linga perete. - Linga perete? - Da. E mai intim. - Bineintseles. ii conduse spre o masa intr-un colts. Va trimit imediat ospatarul. Se uita cu atentsie la Julia. Fatsa i se lumina brusc. Ah! Domnishoara Stan- ford. E o adevarata placere sa va servim. V-am vazut fotografia in ziar. Julia il privi pe Steve, neshtiind ce sa spuna. Steve exclama: - Dumnezeule! Am uitat copiii in mashina. Hai dupa ei! Se adresa apoi shefului de sala. Doua Martini, foarte seci. Ne intoarcem imediat. - Da, domnule.

- Ce facem? il intreba Julia. - Plecam de aici. Daca anuntsa presa, am incurcat-o. Mergem in alta parte.

Au gasit un restaurant mic pe Dalton Street shi au facut comanda. Steve statea linga ea, studiind-o. - Cum te simtsi acum, ca eshti celebra? - Te rog, nu glumi cu asta. Ma simt ingrozitor. - SHtiu, spuse el. imi pare rau. ii placea sa fie in compania ei. Se gindi la cit de nepoliticos fusese cind se intilnisera prima data. - Chiar crezi ca sint in pericol, domnule Sloane?il intreba Julia. - Spune-mi Steve. Da, ma tem ca eshti. Dar n-osa dureze prea mult. Pina cind va fi validat testa-mentul vom shti shi cine se afla in spatele conspiratsiei.Pina atunci insa voi avea grija sa fii in sigurantsa. -Multsumesc. Se uitau unul la altul, iar cind ospatarul observacum se priveau, hotari sa nu-i intrerupa.

in mashina, Steve o intreba: - Eshti pentru prima oara in Boston? - Da. E un orash interesant. Treceau pe lingacladirea John Hancock. Steve ii arata turnul. - Vezi farul de colo? -Da. - Prevede vremea. - Dar cum poate un far sa... - Ma bucur ca ai intrebat. Cind lumina estefoarte albastra, inseamna ca este senin. Daca cli-peshte, va fi timp noros. Lumina roshie inseamna ploaie,iar cind lumina roshie este intermitenta inseamna cao sa ninga. Julia izbucni in ris. Ajunsera la Harvard Bridge.Steve incetini. - Este podul care leaga Boston-ul de Cam-bridge. Are o lungime exacta de trei sute shaizeci shi

patru de Smoots shi o ureche. Julia se intoarse shi il privi mirata. - Cum adica? Steve zimbi. - E adevarat. - Ce-i acela un Smoot? - Un Smoot este unitatea de masura care folo- sea trupul lui Oliver Reed Smoot, care avea un metru shaptezeci. Totul a inceput ca o gluma, dar cind municipalitatea a reconstruit podul s-au men- tsinut toate dimensiunile. Smoot-ul a devenit o uni- tate standard de masura in anul 1958. Ea rise. - Incredibil! Pe cind treceau pe linga monumentul de la Bunker Hill, Julia exclama: - Oh! Aici a avut loc batalia de la Bunker Hill, nu-i asha? - Nu, spuse Steve. - Ce vrei sa spui? - Batalia de la Bunker Hill s-a purtat pe Breed's Hill.

Casa lui Steve, situata pe Newbury Street,, aveadoua etaje shi era mobilata confortabil. Tablourivesele atirnau pe peretsi. - Locuieshti singur? il intreba Julia. - Da. Am o menajera care vine de doua ori pesaptamina. Am sa-i spun sa nu vina citeva zile. N-ashvrea sa shtie cineva ca eshti aici. Julia il privi pe Steve shi spuse cu caldura: - Ash vrea sa shtii ca-tsi sint recunoscatoare pentrutot ce faci pentru mine. - E placerea mea. Haide. Am sa-tsi arat careeste dormitorul tau. O conduse sus, in camera de oaspetsi. - - Asta este. Sper sa te simtsi bine. - Oh, e foarte frumoasa, spuse Julia. - Am sa cumpar eu ceva de mincare. De obiceiiau masa in orash. - Ash putea... Se opri. Daca stau sa ma gindesc,mai bine nu. Colega mea de apartament spune canu'ma pricep deloc la gatit.

- Lasa, ma pricep eu, zise Steve. O sa gatesceu pentru amindoi. O privi shi spuse shoptit: De multtimp n-am mai gatit pentru cineva. Linishteshte-te, ishispuse, Ai luat-o razna. Simte-te ca acasa. Aici, eshtiin sigurantsa. Ea zimbi. - itsi multsumesc. Coborira amindoi. El incepu sa-i arate: -Ai aici televizorul, radioul, un video, combina...Sper sa te simtsi bine. - E minunat. Ar fi vrut sa spuna: Exact asha cumma simt cind sint cu tine. - Ei bine, daca nu mai e nimic altceva, zise elstìngaci. - Nu ma mai pot gindi la nimic, zimbi Julia. - Ma intorc la birou. Am o multsime de intrebaricarora trebuie sa le gasesc raspunsul. Ea il conduse pina la usha. - Steve? -Da? '- Ash putea sa o sun pe prietena mea? Trebuiesa fie ingrijorata. El clatina din cap. - Nu. Nu vreau sa dai nici un telefon shi nici saparaseshti aceasta casa. De asta s-ar putea sadepinda viatsa ta.

- Sint doctorul Westin. intselegi ca aceastaconversatsie va fi inregistrata?

- Da, doctore. - Eshti mai calma acum? - Sint calma dar in.acelashi timp shi furioasa. - De ce eshti furioasa? - N-ar trebui sa fiu aici. Nu sint nebuna. E oinscenare.

- Da? SHi cine a inscenat totul? - Tyler Stanford. - Judecatorul Tyler Stanford? ' -Da. - De ce? -Pentru bani.

176

- Ai bani? - Nu. Adica... ash fi putut sa am. Mi-a promis un milion de dolari, bijuterii shi o haina de blana. - SHi de ce sa-tsi fi promis judecatorul Stanford toate astea? - Hai sa incepem cu inceputul, Eu nu sint Julia Stanford. Ma numesc Margo Posner. - Dar cind ai venit aici, pretindeai ca eshti Julia Stanford. - Uita asta. Nu sint... Uite ce s-a intimplat. Ju- decatorul Stanford m-a angajat sa ma dau drept sora lui. - De ce? - Ca sa-mi iau partea din averea familiei Stan- ford shi sa i-o dau lui. - SHi pentru asta tsi-a promis un milion de dolari, o haina de blana shi nishte bijuterii? - Nu ma credetsi, nu-i asha? Ei bine, va pot dovedi. M-a dus la Rose Hill. Acolo locuiesc acum cei din familia Stanford. Va pot descrie casa shi fiecare membru al familiei. A

- Itsi dai seama ca sint nishte acuzatsii foarte serioase? - Bineintseles. Dar banuiesc ca nu vetsi lua nici o masura pentru ca el este judecator. - Te insheli. Te asigur ca se va face o investigatsiefoarte serioasa. - Bine! Vreau ca ticalosul ala sa fie inchis, ashacum a facut shi el cu mine. Vreau sa ies de aici!

- intselegi ca, in afara de mine, te vor examinaaltsi doi colegi de-ai mei? - N-au decit. Sint la fel de sanatoasa ca shi voi. - Doctorul Gifford va sosi aici dupa-amiaza, shivom hotari cum sa procedam mai departe. - Cu cit mai repede cu atit mai bine. Nu pot sasuport locul asta blestemat.

Cind sora-shefa ii aduse lui Margo mincarea, ii

spuse: - Am vorbit cu doctorul Gifford. Te va vedeapeste o ora. - Multsumesc. Margo era pregatita. Avea de gindsa le spuna tot ce shtia chiar de la inceput. SHi atunci,se gindi Margo, ma vor elibera shi-l vor inchide peel. Gindul o multsumea. Voi fi libera. Apoi ishi spuse:Libera sa fac ce? Voi fi aruncata iar in strada. Dacarevin asupra condamnarii shi ma baga din nou lainchisoare? Arunca tava cu mincare de perete. Sa-i ia naiba!Nu-mi pot face una ca asta! Ieri valoram un miliardde dolari iar astazi... Stai! Stai! ii venise o idee.Dumnezeule! Ce era sa fac? Am dovedit deja caeu sint Julia Stanford. Am martori. intreaga familiel-a auzit pe Frank Timmons ca amprentele meledovedeau ca eu sint Julia Stanford. De ce sa vreausa fiu Margo Posner cind pot sa fiu Julia Stanford?Nu-i de mirare ca m-au inchis aici. Cred ca mi-ampierdut mintsile. Suna dupa sora-shefa. Cind aceasta veni, Margo spuse: - Vreau sa-l vad pe doctor chiar acum. - SHtiu. Eshti programata la consultatsie... - Acum. in clipa asta. Sora-shefa o privi, apoi spuse: - Calmeaza-te, il chem imediat.

Zece minute mai tirziu, doctorul Franz Giffordintra in camera lui Margo. - Ai vrut sa ma vezi? - Da. Zimbi, parca cerindu-shi scuze. Ma tem cav-am jucat o farsa, doctore. - intr-adevar? - Da. Ma simt foarte stinjenita. Adevarul este caeram foarte suparata pe fratele meu Tyler shi am vrutsa-l pedepsesc. Mi-am dat seama ca am greshit.Mi-a trecut. Vreau sa ma intorc acasa la Rose Hill. - Am vazut inregistrarea convorbirii tale de

177

azi-dimineatsa. Spuneai ca te numeshti Margo Posnershi ca tsi s-a intins o cursa. Margo izbucni in ris. - Am spus-o numai ca sa-l supar pe Tyler. Nu.Sint Julia Stanford. El o privi. - Potsi s-o dovedeshti? Era momentul pe care-l ashteptase Margo. - Oh, bineintseles! zise ea triumfatoare. ChiarTyler a dovedit-o. A angajat un detectiv particularpe nume Frank Timmons care a comparat ampren-tele mele cu cele de pe carnetul de conducere. Sintidentice. Nu incape nici o indoiala in privintsa asta. - Detectivul Frank Timmons? - Da, lucreaza pentru procurorul din Chicago. El o studie o clipa. - Eshti absolut sigura? Nu eshti Margo Posner, ciJulia Stanford? - Absolut. - Iar acest detectiv, Frank Timmons, poateconfirma? Ea zimbi. - A shi facut-o. Nu trebuie decit sa sunatsi labiroul procurorului. Doctorul Gifford dadu din cap. - Asha am sa fac.

in dimineatsa urmatoare, la ora zece, doctorulGifford se reintoarse in camera lui Margo insotsit desora-shefa. - Buna dimineatsa. - Buna dimineatsa, doctore. il privi nerabdatoare. - Ai vorbit cu Frank Timmons? - Da. Sper ca am intseles bine. Toata povesteadespre implicarea ta intr-un soi de conspiratsie afost o farsa? - Da. Am sustsinut acest lucru pentru ca voiamsa-mi pedepsesc fratele. Dar totul este in regulaacum. Sint gata sa ma intorc acasa. - Iar Frank Timmons poate dovedi ca tu eshti

Julia Stanford? - Absolut. Doctorul Gifford se intoarse spre sora-shefa shidadu din cap. Ea facu un semn cuiva. Un barbatinalt shi subtsire intra in incapere. O privi pe Margo shispuse: - Sint Frank Timmons. Va pot ajuta cu ceva? Nu-I mai vazuse in viatsa ei.

Prezentarea de moda mergea bine. Manechi-nele se mishcau cu gratsie pe podium shi fiecare nouacreatsie stirnea ropote de aplauze. Fiecare loc dinsala era ocupat shi multa lume statea in picioare. inculise era mare vinzoleala, iar Kendall se intoarsesa vada ce se intimpla. Doi politsishti in uniforma ishicroira drum spre ea. Inima lui Kendall incepu sa bata cu putere. Unul dintre politsishti spuse: - Sintetsi Kendall Stanford Renaud? -Da. - Sintetsi arestata pentru uciderea Marthei Ryan. - Nu! striga ea. N-am vrut! A fost un accident!Va rog! Va rog!...

178

Se trezi tremurind. Coshmarul se repeta mereu. Nu mai pot continua asha, se gindi Kendall. Trebuie sa fac ceva. Simtsea nevoia sa stea de vorba cu Marc. Cu parere de rau, acesta se reintorsese la New York. - Mi-am neglijat slujba, draga mea. - intseleg, Marc. Ma intorc shi eu in citeva zile. Trebuie sa pregatesc spectacolul.

Kendall pleca la New York in acea dimineatsa, dar mai avea ceva de facut inainte. 0 ingrijorase foarte tare discutsia pe care o avusese cu Woody. Da vina pe biata Peggy. Kendall o gasi pe Peggy pe veranda. - Buna dimineatsa. - Buna dimineatsa. Kendall se asheza pe un scaun in fatsa ei. - Trebuie sa stam de vorba. -Da? Nu se simtsea deloc in largul ei. - Am avut o discutsie cu Woody. Nu pare sa sesimta prea bine. Crede... ca tu eshti cea care il apro-vizionezi cu heroina. - TSi-a spus el asta? -Da. - Ei bine, e adevarat. Kendall o privi neincrezatoare. - Cum? Nu intseleg. Mi-ai spus ca vrei sa-l ajutsisa se lase de droguri. Iar tu, de fapt, il indemni sa ofaca. - Chiar nu intselegi, nu-i asha? zise ea pe un tonamar. Ei bine, sa-tsi spun eu ceva, domnishoara de-signer faimos. Eram chelneritsa cind am ramas in-sarcinata cu Woody. NU m-am ashteptat nici o clipaca Woodrow Stanford sa se insoare cu mine. SHi shtiide ce a facut-o? Pentru sentimentul ca era mai bundecit tatal lui. Deci, Woody se insoara cu mine shitoata lumea ma trateaza ca pe un gunoi. Cind

fratele meu Hoop a venit la nunta, totsi l-au tratat cape un nimeni. - Peggy... - Sa-tsi spun adevarul? Am ramas cu guracascata cind fratele tau mi-a spus ca vrea sa seinsoare cu mine. Nici macar nu shtiam daca eracopilul lui. Ash fi putut fi o sotsie buna pentru el, darnimeni nu mi-a dat vreo shansa. Pentru ei eram tot ochelneritsa. Nu am pierdut copilul, ci am facut avort.M-am gindit ca poate Woody va divortsa, dar n-afacut-o. Eram un simbol despre cit de marinimospoate fi el. Sa-tsi spun ceva, doamna. N-am nevoiede asta. Sint la fel de buna ca tine sau ca oricine. - L-ai iubit vreodata pe Woody? Peggy ridica din umeri. - Arata bine shi era simpatic, dar a intervenit acel

179

accident in timpul meciului de polo shi totul s-aschimbat. Gei de la spital i-au dat droguri shi cind aieshit, toata lumea s-a ashteptat ca el sa inceteze.intr-o noapte, cind avea dureri, i-am spus: SHtiu eude ce ai nevoie. Iar apoi, de fiecare data cind aveadureri, eu ii eram linga el. Curind, a inceput sa aibanevoie de droguri shi atunci cind nu avea dureri. Prinfratele meu, am reushit sa obtsin heroina de careaveam nevoie. L-am facut pe Woody sa ma roage.Citeodata ii spuneam ca nu mai am numai ca sa-lvad plingind - oh, cit de multa nevoie avea atuncidomnul Woodrow Stanford de mine! Nu mai eradeloc marets! il faceam sa ma loveasca. El se simtseavinovat pentru ce facuse shi se tira in genunchi lamine, implorindu-ma. intselegi, cind Woody nu luadroguri, eu nu insemnam nimic. Dar acum, eu detsincontrolul. O fi el un Stanford, iar eu numai ochelneritsa, dar puterea este in miinile mele. Kendall o privea inmarmurita. - A incercat sa se lase, e adevarat. Cind situatsiai s-a inrautatsit, prietenii l-au internat intr-o clinica dedezintoxicare, iar eu il vizitam, privind cum mareleStanford trecea prin agoniile iadului. Iar de fiecaredata cind ieshea, il ashteptam cu leacul pe care-lshtiam numai noi. - Eshti un monstru, zise Kendall. Vreau sa pleciimediat de aici. - De-abia ashtept. Rinji. Dar n-am sa plec cumina goala. Cit primesc din moshtenire? - Oricum va fi prea mult. Acum pleaca de aici. - Bine. Adauga pe un ton afectat: Am sa-l punpe avocatul meu sa-l sune pe al vostru.

- Chiar pleaca? - Da. -Asta inseamna...

, - SHtiu ce inseamna, Woody. Crezi ca vei rezista? El o privi pe sora lui shi zimbi. - Cred ca da. Da. -Sint sigura. El ofta adinc. - itsi multsumesc, Kendall. N-ash fi avut niciodata-curajul sa ma descotorosesc de ea. - La ce sint bune surorile? zise ea, zimbind. in aceeashi zi, Kendall pleca la New York. Prezen- tarea de moda urma sa aiba loc intr-o saptamina.

Kendall Stanford Designs era situata pe Seventh Avenue, in aceeashi cladire cu Bill Blass shi Oscar de la Renta. Urmatorul ei spectacol urma sa aiba loc la Bryant Park, care putea adaposti o mie de oameni. Cind Kendall sosi la birou, Nadine spuse: - Am veshti bune. S-au vindut toate biletele. - itsi multsumesc, spuse Kendall absenta. Mintea ii era la altceva. - Apropo, ai o scrisoare cu marca urgent pe birou. Cuvintele o strapunsera ca un cutsit. Privi plicul.

325

326

Fusese trimis de catre Asociatsia de protectsie a ani-malelor salbatice cu sediul in Park Avenue 3000,New York. Privi scrisoarea timp indelungat. Adresaera falsa. O deschise cu degete tremuratore.

Draga doamna Renaud,

Bancherul meu ma informeaza ca nu a primitinca milionul de dolari cerut Din cauza intirzierii,sintem nevoitsi sa va anuntsam ca suma a crescut lacinci milioane. Daca vetsi efectua aceasta plata, vapromitem sa nu va mai deranjam niciodata. Avetsicincisprezece zile sa depunetsi banii in cont. Dacan-o vetsi face, vom informa autoritatsile.

Scrisoarea nu era semnata. Kendall se simtsi cuprinsa de panica. O citi iar shiiar. Cinci milioane de dolari! Imposibil, se gindi ea.N-am cum sa string atitsia bani asha de repede. Ceproasta am fost!

Cind Marc se intoarse seara acasa, Kendall iiarata scrisoarea. - Cinci milioane de dolari! exploda el. Ridicol!Cine cred oare ca eshti? - SHtiu bine cine sint, spuse Kendall. Asta e pro-blema. Trebuie sa fac rost repede de bani. Darcum? - Nu shtiu... Banuiesc ca ai putea lua imprumutde la vreo banca, in contul moshtenirii, dar nu-miplace ideea ca... - Marc, e vorba de viatsa mea. De vietsile noastre.Am sa ma interesez cum pot obtsine imprumutul.

George Meriwether era vicepreshedintele banciiNew York Union. Avea cam patruzeci de ani shi fu-sese la inceput un simplu functsionar. Era un omambitsios. intr-o buna zi, voi face parte din consiliul

director, se gindi el, iar apoi... cine shtie? Fu trezitdin reverie de catre secretara. - Domnishoara Kendall Stanford vrea sa va vor-beasca. El simtsi un frison de placere. Era clienta lor decind ishi pornise afacerea, insa acum era una dintrecele mai bogate femei din lume. - Pofteshte-o inauntru, ii spuse Meriwether secre-tarei. Cind Kendall intra in birou, Meriwether se ridicashi o intimpina cu un zimbet shi o strìngere de mina. - Ma bucur sa va vad, spuse el. Luatsi loc. Doritsio cafea? - Nu, multsumesc, spuse Kendall. - Vreau sa va prezint condoleantse pentrumoartea tatalui, zise el cu o voce grava. - Multsumesc. - Ce pot face pentru dumneavoastra? SHtia ceavea sa spuna. Urma sa-i incredintseze lui banii sa-iinvesteasca... - Vreau sa imprumut nishte bani. El clipi. - Poftim? - Am nevoie de cinci milioane de dolari. El gindi rapid. Daca ar fi sa ne luam dupa ziare,partea ei de moshtenire se ridica la peste un miliardde dolari. Chiar shi dupa ce-sh/' plateshte toate taxele...Zimbi. - Nu cred sa existe vreo problema. Atsi fost intot-deauna clienta mea preferata. Ce garantsie oferitsi? - il voi moshteni pe tatal meu. El dadu din cap. - Da, am citit in ziare. - Ash vrea sa imprumut banii in contul partsii melede moshtenire. - intseleg. Testamentul a fost validat deja? - Nu. Dar va fi curind. - Bine. Se apleca spre ea. Va trebui sa vedemo copie a testamentului. - Pot aranja. - SHi va trebui sa shtim la cit se ridica parteadumneavoastra de moshtenire. - Nu shtiu suma exacta, zise Kendall.

180

326

- Legile bancare sint foarte stricte, sa shtitsi.Validarea testamentului poate dura. Poate ar fi maibine sa venitsi dupa aceea shi... - Am nevoie de bani acum, spuse Kendall dis-perata, ii venea sa tsipe. - Oh, Doamne. Bineintseles ca ash fi vrut sa va potfi de folos. Ridica bratsele intr-un gest de neputintsa.Dar, din nefericire nu se poate pina cind... Kendall se ridica. - Multsumesc. - De indata ce... Plecase.

Cind Kendall se intoarse lâ birou, Nadine iispuse fericita: - Trebuie sa-tsi spun ceva. N-avea chef s-o asculte pe Nadine. - Ce s-a intimplat? - Sotsul meu m-a sunat acum citeva minute. Va fitransferat la Paris. Plec. - Pleci la Paris? - Da. Nu e minunat. imi pare rau sa te parasesc,dar nu-tsi face probleme. TSinem legatura. Deci Nadine era. Dar n-avea cum s-o dovedea-sca. Mai intii haina de blana shi acum plecarea laParis. Cu cinci milioane de dolari ishi poate permitesa traiasca oriunde in lume. Cum sa procedez?Daca-i spun ca shtiu o sa nege. Poate ca o sa-mi ceara mai mult. Marc trebuie sa shtie ce e de facut. - Nadine... . Unul dintre asistentsii ei intra. - Kendall! Trebuie sa discutam despre colectsie. Nu cred ca avem suficiente modele pentru... • Kendall nu mai putea suporta. - Scuza-ma. Nu ma simt bine. Plec acasa. El o privi uimit. - Dar aveam... - imi pare rau.

Apartamentul era gol. Marc avea de lucru pinatirziu. Kendall privi in jur la toate lucrurile frumoasedin incapere shi se gindi: N-or sa se opreasca pinacind n-or sa-mi ia totul. Marc avea dreptate. Ar fi

trebuit sa ma duc la politsie atunci. Trebuie sa mar-turisesc. Acum cit mai am curaj. Se gindi la tot ceavea sa se intimple cu ea, cu Marc shi cu restulfamiliei. Aveau sa urmeze articole in ziare, un pro-ces shi probabil condamnarea. insemna sfirshitul ca-rierei ei. Nu mai pot continua asha, ishi zise ea. Am sainnebunesc. Se ridica shi intra in biroul lui Marc. ishi amintica avea o mashina de scris pe unul din rafturiledulapului. O asheza pe masa. Introduse o foaie dehirtie shi incepu sa scrie: Daca va intereseaza, Ma numesc Kendall Se opri. Litera E era sparta.

- De ce, Marc? Pentru numele lui Dumnezeu,de ce? - A fost vina ta. - Nu! Doar tsi-am spus. A fost un accident... - Nu vorbeam despre accident. Ci despre tine.Sotsia aflata in culmea succesului, care este preaocupata ca sa-shi gaseasca timp shi pentru sotsul ei. Parca i-ar fi dat o palma. - Nu-i adevarat. Eu... - Nu te-ai gindit decit la tine, Kendall. Oriundemergeam, tu erai starul. Ma carai dupa tine ca peun catsel. - Nu e drept, spuse ea. - Nu? Te plimbi in jurul lumii, asishti la toate pre

181

182

zentarile de moda, numai ca sa-tsi vezi fotografia inziare, iar eu stau aici singur, ashteptind sa te intorci.Crezi ca-mi place sa fiu „domnul Kendall"? Voiam osotsie. Dar nu-tsi face griji, draga mea Kendall. M-amconsolat cu alte femei in timp ce tu erai plecata. Ea era roshie ca focul. - Erau femei adevarate, din carne shi oase, careaveau timp shi pentru mine. - Ajunge! striga Kendall. - Cind mi-ai povestit despre accident, mi-amdat seama ca gasisem calea de a scapa de tine.Vrei sa shtii ceva, draga mea? Mi-a facut placere sate privesc chinuindu-te cind citeai acele scrisori.M-am simtsit rasplatit pentru toate umilintsele pe carele-am indurat. - Destul! Fa-tsi bagajele shi pleaca de aici. Nuvreau sa te mai vad niciodata. Marc rise fortsat. - Nici o shansa. Apropo, tot mai intentsionezi sate duci la politsie? . - Ieshi afara, zise Kendall. Acum! - Plec. Cred c-am sa ma reintorc la Paris. SHi,draga mea, n-am sa spun nimanui. Eshti in sigu-rantsa. O ora mai tirziu, plecase.

A doua zi dimineatsa la ora noua, Kendall il sunape Steve Sloane. - Buna dimineatsa, doamna Renaud. Cu ce va

pot fi de folos? - Ma reintorc dupa-amiaza la Boston, zise Ken-dall. Vreau sa va fac o marturisire.

Statea in fatsa lui Steve palida shi incordata. Nushtia de unde sa inceapa. ' - Atsi spus ca vretsi sa facetsi o marturisire, iireaminti Steve. - Da. Am... ucis pe cineva. incepu sa plinga. Afost un accident. Am fugit... SHi am lasat-o acolo. - Haidetsi sa incepem cu inceputul, zise Steve.

O jumatate de ora mai tirziu, Steve privea pefereastra, gindindu-se la ce auzise. - Vretsi sa.mergetsi la politsie? - Da. Ar fi trebuit sa o fac de la inceput. Nu-mimai pasa ce se va intimpla cu mine. - De vreme ce va predatsi de buna voie shi datfiind faptul ca e vorba de un accident, cred cajudecatorul va fi indulgent. Ea incerca sa-shi mentsina stapinirea de sine. - Vreau sa se termine totul odata. - SHi sotsul dumneavoastra? - Ce-i cu el? - SHantajul se pedepseshte prin lege. Avetsi numa- rul contului din Elvetsia. Nu trebuie decit sa facetsi o plingere shi... - Nu, zise ea hotarita. Nu vreau sa mai am de-a face cu el. Sa-shi vada de viatsa lui asha cum shi eu am

183

sa-mi vad de a mea. Steve dadu din cap. - Cum spunetsi. Am sa va conduc la politsie. S-arputea sa trebuiasca sa va petrecetsi noaptea acolo,dar am sa va scot pe cautsiune cit am sa pot derepede. Kendall zimbi cu tristetse. - Acum pot sa fac ce n-am mai facut niciodata. - Ce anume? - Sa desenez o rochie in dungi verticale.

in aceeashi seara, cind ajunse acasa, Steve iipovesti Juliei ce se intimplase. Ea era ingrozita. - Propriul ei sots o shantaja? ingrozitor. il privilung. Cred ca este minunat sa-tsi petreci viatsa aju-tind oamenii aflatsi in necaz. Steve o privi shi se gindi. Eu sint cel care a datde necazuri.

Steve Sloane se trezi in aroma de cafea proas-pata shi miros de shunca prajita. Se ridica din pat,uimit. Sa fi venit menajera? Doar ii spusese sa nuvina. ishi puse halatul shi papucii shi intra in bucatarie.Julia era acolo shi pregatea micul dejun. - Buna dimineatsa, zise ea vesela. Cum itsi placeomleta? - Pai... arsa. - Perfect. Omleta arsa este specialitatea mea.De fapt, este singura mea specialitate. TSi-am spus,sint o bucatareasa cumplita. El zimbi. - Nu vei mai fi nevoita sa gateshti. Daca ai vrea,tsi-ai putea angaja o suta de bucatari. - Chiar voi moshteni atit de multsi bani, Steve? - Da. Partea ta de moshtenire se ridica la pesteun miliard de dolari. - Un miliard? Nu-mi vine sa cred!

- E adevarat. - Nu shtiu ce sa spun. - Atunci pot sa spun eu ceva? - Bineintseles. - S-au ars ouale. - Oh! imi pare rau. Am sa fac altele. - Nu te obosi. SHunca arsa e suficienta. Ea rise. -imi pare rau. Steve se indrepta spre bufet shi scoase o punga de fulgi de cereale. - Ce-ai zice de un mic dejun rece? - Perfect. El turna fulgii in doua castroane, scoase laptele din frigider shi se asheza la masa din bucatarie. - N-ai pe cineva care sa-tsi gateasca? ii intreba Julia. - Adica ma intrebi daca sint incurcat cu cineva?

Ea roshi. - Ceva in genul asta.

336 337

- Nu. Am avut pe cineva timp de doi ani, darn-a mers. - imi pare rau. - Dar tu? o intreba Steve. Ea se gindi la Henry Wesson. - Nu cred. El o privi curios. - Nu eshti sigura? - E greu de explicat. Unul din noi voia sa secasatoreasca, iar celalalt nu, zise ea cu tact. - intseleg. Cind totul se va termina, te intorci inKansas? - Sincera sa fiu, nu shtiu. Ma simt ciudat aici.Mama imi vorbea adesea despre Boston. S-anascut aici shi iubea orashul. intr-un fel, e ca shi cumm-ash intoarce acasa. Ash fi vrut sa-l fi putut cunoashtepe tata. Nu, se gindi Steve. - Tu l-ai cunoscut? - Nu. Nu discuta decit cu Simon Fitzgerald.

Au stat de vorba mai mult de o ora, ca doiprieteni. Steve ii povesti Juliei ce se intimplase -sosirea strainei care se daduse drept Julia Stan-ford, mormintul gofshi disparitsia lui Dmitri Kaminsky. - Este incredibil! zise Julia. Cine sa se ascundain spatele acestor lucruri? - Nu shtiu, dar incerc sa aflu, o asigura Steve.

Pina atunci insa, vei fi in sigurantsa aici. Ea zimbi shi spuse: - Ma simt in sigurantsa. itsi multsumesc. El incepu sa spuna ceva, apoi se opri. Se uita laceas. - Ar trebui sa ma imbrac shi sa plec la birou. Ammulte de facut.

Steve se intilni cu Fitzgerald. - Ai facut vreun progres? Steve clatina din cap. - Cel care a planuit asta e un geniu. incerc sa-llocalizez pe Dmitri Kaminsky. Din Corsica a plecatla Paris shi apoi a luat avionul spre Australia. Am luatlegatura cu politsia din Sidney. Au fost foarte sur-prinshi auzind ca Dmitri Kaminsky este in Australia.Au primit o circulara de la Interpol shi acum il cauta.Cred ca Harry Stanford shi-a semnat singur con-damnarea la moarte atunci cind a telefonat aici,spunind ca vrea sa-shi schimbe testamentul. Cinevas-a hotarit sa-l opreasca. Singurul martor al celorintimplate in noaptea aceea este Dmitri Kaminsky.Cind il vom gasi vom afla mai multe amanunte. - Ma intreb daca ar trebui sa implicam shi politsianoastra, sugera Fitzgerald. Steve clatina din cap. - Tot ce shtim pina acum este pur circumstantsial,Simon. Singurul delict pe care-l putem dovedieste faptul ca cineva a dezgropat un cadavru - shin-avem de unde sa shtim cine a facut-o.

338

- Ce se mai aude cu detectivul pe care l-auangajat, cel care a verificat amprentele? - Frank Timmons. l-am lasat pina acum trei me-saje. Daca nu ma cauta pina la ora shase, plec laChicago. Cred ca este implicat shi el in toata poves-tea asta. - Ce crezi ca avea sa se intimple cu partea de.

moshtenire pe care urma sa o primeasca impos-toarea? - Cred ca cel care a planuit toate astea a obli-gat-o sa i-o incredintseze lui, folosind nishte companiifantoma. Sint convins ca este vorba de un membrual familiei... Cred ca o putem shterge pe Kendall depe lista suspectsilor. ii povesti lui Fitzgerald despre

186

187

discutsia pe care o avusese cu ea. Daca ar fi fost inspatele acestor lucruri n-ar fi facut vreo marturisire,cej putsin nu acum. Ar fi ashteptat sa intre in posesiabanilor. SHi cred ca-l putem elimina shi pe Marc. E unshantajist marunt. Nu este in stare sa puna la caleasha ceva. - SHi ceilaltsi? - Judecatorul Stanford. Am vorbit cu un prieten

de-al meu care este avocat in Chicago. Mi-a spusca se bucura de mult respect. Tocmai a fost numitjudecator-shef. SHi mai am un argument in favoarealui: El este cel care a insistat sa se faca testul ADN.Cred ca banuia ca femeia era o impostoare. Woodyeste cel care mi-a atras atentsia. Sint mai mult casigur ca se drogheaza, iar asta e un obicei costisitor.

341

188

M-am interesat shi de sotsia lui, Peggy. Nu esuficient de deshteapta pentru un asemenea com-plot. Se zvoneshte insa ca are un frate, care faceafaceri dubioase. Am sa-l verific. Steve ishi chema secretara. - Fa-mi te rog legatura cu locotenentul MichaelKennedy, de la politsia din Boston. Citeva minute mai tirziu, ea il anuntsa pe Steve

prin interfon: - Locotenentul Kennedy, pe linia doi. Steve ridica receptorul. - Sint Steve Sloane, de la Renquist, Renquist &Fitzgerald. incercam sa gasim o persoana care arelegatura cu Harry Stanford. - Va ajut cu placere. - Atsi putea sa verificatsi la politsia din New York

341

189

daca au vreun dosar despre fratele doamnei PeggyStanford. il cheama Hoop Malkovich. Lucreaza la obrutarie in Bronx. - Nici o problema. Va sun eu cind aflu ceva. - Multsumesc.

Dupa prinz, Simon Fitzgerald s-a oprit la biroullui Steve. - Cum mai merge investigatsia? - Prea incet pentru gustul meu. Cel care a

planuit toate astea shi-a acoperit forte bine urmele. - Ce mai face Julia? Steve zimbi. - E minunata. Ceva in vocea lui il facu pe Sirtion Fitzgerald sase uite mai atent la el. - E o tinara foarte atragatoare. - SHtiu, zise Steve visator. SHtiu.

O ora mai tirziu primi un telefon din Australia. - Domnule Sloane?

341

190

-Da. - Aici inspectorul-shef McPhearson din Sidney. - Da, domnule inspector-shef. - L-am gasit pe omul dumneavoastra. - Minunat. Daca a-tsi putea sa-l extradatsi imediatca sa-l aducem... - Nu mai e nici o graba. Dmitri Kaminsky emort. -Cum? - l-am gasit cadavrul. Degetele i-au fost taiate shi

a fost impushcat de mai multe ori. Rushii au un fel al lor de a te omori. Mai intii itsitaie degetele, apoi te lasa sa singerezi, $i de-abiala sfirshit te impushca. - intseleg. Multsumesc, domnule inspector.

Ajunsese intr-un punct mort. Steve se uita gin-ditor pe peretsi. Nu mai avea nici o pista. ishi daduseama cit de mult contase pe marturia lui DmitriKaminsky.

341

191

Secretara lui Steve ii intrerupse shirul gindurilor. - Va cauta domnul Timmons, pe linia trei. Steve se uita la ceas. Era 5:55. Ridica recep-torul. - Domnul Timmons? — Da. imi pare rau ca nu v-am putut cauta maidevreme. Am lipsit din orash in ultimile doua zile. Cuce va pot fi de folos?

Cu multe, se gindi Steve. Ai putea de exemplusa-mi spui cum ai falsificat acele amprente. ishi alesecu grija cuvintele. - E vorba de Julia Stanford. De curind, cind atsifost la Boston, i-atsi verificat amprentele shi... - Domnule Sloane... -Da? - N-am fost niciodata la Boston. - Dar din registrele hotelului Holiday Inn reiese

341

192

ca... - Cineva s-a folosit de numele meu. Steve il asculta uimit. Acum chiar ca ajunsese laun punct mort. - Banuitsi cumva cine? - E foarte ciudat, domnule Sloane. O femeiepretinde ca am fost la Boston shi ca ash putea con-firma ca ea este Julia Stanford. Dar n-am vazut-o inviatsa mea.

Steve se simtsi insufletsit de sperantsa. - SHtitsi cumva cine este? - Da. Se numeshte Margo Posner. - SHi unde o pot gasi? - La clinica de boli mentale Reed din Chicago. - Multsumesc. Va ramin dator. - TSinem legatura. Ash vrea shi eu sa shtiu desprece e vorba. Nu-mi place ca anumitsi indivizi sa sedea drept mine.

341

193

- Bine. Puse jos receptorul. Margo Posner.

Cind Steve ajunse acasa in acea seara, Julia iiieshi in intimpinare. - Am pregatit masa, ii spuse ea. De fapt, n-ampregatit eu. itsi place mincarea chinezeasca? El zimbi. - Ma innebunesc dupa ea. - E foarte bine. Am comandat opt portsii.

Cind Steve intra in sufragerie, masa era aranjatacu flori shi luminari. - Ai vreo veste? il intreba Julia. Steve spuse prevazator: - S-ar putea sa fi descoperit un indiciu. Am aflatnumele femeii care pare sa fie implicata in complot.Plec miine dimineatsa la Chicago sa stau de vorbacu ea. Am sentimentul ca miine vom shti toate ras-

341

194

punsurile. - Minunat! zise Julia incintata. Am sa fiu atit defericita cind totul se va sfirshi. - SHi eu, ii spuse Steve, Asha sa fie oare? Atunciva fi cu adevarat o Stanford - shi drumurile noastrese vor despartsi.

Cina a durat doua ore, dar nici unul din ei hushtia prea bine ce minca. Au discutat despre toate shi

nimic, ca shi cum s-ar fi cunoscut dintotdeauna, de-spre trecut shi prezent, evitind cu grija viitorul. Nuavem nici un viitor impreuna, se gindi Steve, nefe-ricit. La sfirshit Steve spuse: - Ar fi bine sa mergem sa ne culcam. Ea ridica o sprinceana intrebatoare shi izbucniraamindoi in ris. - Voiam sa spun...

341

195

- SHtiu. Noapte buna, Steve. - Noapte buna, Julia.

Devreme, in dimineatsa urmatoare, Steve seimbarca in avionul spre Chicago. De la aeroportulO'Hare lua un taxi. - incotro? intreba shoferul.

- Clinica de boli mentale Reed. SHoferul se intoarse shi se uita la Steve. - Te simtsi bine? - Da. De ce? - intrebam shi eu asha.

Ajuns la clinica, Steve se apropie de paznicul inuniforma. - Cu ce va pot fi de folos? - Ash vrea s-o vad pe Margo Posner. - E angajata aici? Nu se gindise la asta.

341

196

- Nu shtiu sigur. Paznicul il privi mai atent. - Nu shtitsi sigur? - Tot ce shtiu este ca e aici. Paznicul trase un sertar de unde scoase o listade nume. Dupa citeva clipe spuse: - Nu lucreaza aici. Sa fie pacienta? - Nu shtiu. E posibil. Paznicul il mai privi o data apoi trase un altsertar. - Posner. Margo.

- Da. Era surprins. E internata aici? - Da. Sintetsi ruda cu ea? -Nu... - Atunci, ma tem ca n-o putetsi vedea. - Trebuie s-o vad, spuse Steve. E foarte impor-tant. - imi pare rau. Avem ordine stricte. Vizitele sintinterzise. - Cine e sheful aici? intreba Steve. -Eu. - Vreau sa spun sheful spitalului.

341

197

- Doctorul Kingsley. - Ash vrea sa-l vad. - Bine. Paznicul ridica receptorul shl forma unnumar. Domnule doctor Kingsley, aici este Joe, de

341

198

La ora shase dimineatsa, o patrula a portului ishifacea rondul pe Charles River cind unul dintrepolitsishtii de pe punte zari un obiect care plutea inapa in fatsa lor.

- Pare sa fie un bushtean. Sa-I ridicam inainte dea lovi vreun vas. Bushteanul se dovedi a fi un cadavru shi, spremirarea tuturor, era imbalsamat. Politsistul se holba la el shi spuse: - Cum naiba de-a ajuns un corp imbalsamat inCharles River?

Locotenentul Michael Kennedy tocmai' discutacu procurorul. - Sintetsi sigur?

199

- Absolut. E Harry Stanford. Chiar eu l-am im-balsamat. Dupa citeva zile am primit un ordin dedeshumare shi cind am dezgropat coshciugul... Con-tinuarea o shtitsi, doar am anuntsat politsia. - Cine a cerut sa fie deshumat? - Familia. Eu am discutat cu avocatul lor, SimonFitzgerald. - Cred ca va trebui sa stau de vorba cu domnul

Fitzgerald.

Cind Steve se intoarse la Boston, se dusedirect la biroul lui Simon Fitzgerald. - Pari infrint, zise acesta. - Asha este. Totul s-a naruit. Aveam trei piste:Dmitri Kaminsky, Frank Timmons shi Margo Posner.Ei bine, Kaminsky e mort, altcineva s-a dat dreptTimmons, iar Margo Poshner este internata intr-un

200

azil. Nu mai pot... Se auzi vocea secretarei lui Fitzgerald: - A venit locotenentul Kennedy. Vrea sa vavorbeasca, domnule Fitzgerald. - Pofteshte-I inauntru. Michael Kennedy era un barbat aspru, carevazuse multe la viatsa lui. - Domnul Fitzgerald? - Da. Iar el este asociatul meu, Steve Sloane.

Cred ca atsi discutat cu el la telefon. Luatsi loc. Cu ceva putem fi de folos? - Am descoperit cadavrul lui Harry Stanford. - Cum? Unde? - Plutea pe Charles River. Dumneavoastra atsicerut sa fie deshumat, nu-i asha?* -Da. - Pot sa intreb de ce? SHi Fitzgerald ii povesti. Cind acesta termina,Kennedy spuse:

201

- N-ave{i nici cea mai mica idee cine este celcare s-a dat drept detectivul Timmons? - Nu. Am vorbit chiar cu Timmons. Nici el nushtie. Kennedy ofta. - E din ce in ce mai curios. - Unde este acum cadavrul lui Harry Stanford?intreba Steve. - Pentru moment este la morga. Sper sa nu maidispara iar.

- SHi eu, zise Steve. il vom chema pe PerryWinger sa-i faca Juliei un test ADN.

Cind Steve l-a sunat pe Tyler sa-i spuna ca des-coperisera cadavrul tatalui sau, acesta a fost shocat. - ingrozitor, zise el. Cine sa fi facut asha ceva? - Asta shi incercam sa descoperim, ii spuseStever

202

Tyler era furios. Idiotul ala incompetent de Ba-ker! O sa-mi plateasca pentru asta. Trebuie sa re-zolv repede shi problema asta. inainte sa-mi scapede sub control. - Domnule Sloane, dupa cum cred ca atsi aflat,tocmai am fost numit judecator-shef. Am un programfoarte incarcat shi sint presat sa ma intorc. Nu maipot amina prea mult. V-ash fi recunoscator daca atsi

face ceva sa urgentatsi validarea testamentului. - M-am ocupat chiar azi-dimineatsa de asta, iispuse Steve. Totul va fi incheiat in cel mult trei zile. - Perfect. Sa ma tsinetsi, va rog, la curent. - Bineintseles.

Steve era in biroul lui shi revedea evenimentele

203

ultimilor saptamini. ishi aduse aminte de discutsia pecare o avusese cu inspectorul-shef McPhearson. l-am gasit cadavrul. Degetele i-au fost taiate shia fost impushcat de mai multe ori. O clipa, ishi zise Sloane. Nu mi-a spus totushiceva. Ridica receptorul shi suna din nou in Australia. - Aici inspectorul-shef McPhearson. - Sint Steve Sloane. Am uitat sa va intreb ceva.

Cind atsi gasit cadavrul lui Dmitri Kaminsky, aveaacte la el? ...intseleg... Perfect. Multsumesc foartemult. Cind Steve termina convorbirea, auzi voceasecretarei la interfon. - Locotenentul Kennedy ashteapta pe linia doi. - imi pare rau ca v-am facut sa ashteptatsi. Eramintr-o convorbire transoceanica.

204

- Politsia din New York mi-a furnizat citevainformatsii interesante despre Hoop Malkovich. - Va ascult. - Politsia crede ca brutaria la care lucreaza estede fapt un paravan pentru afaceri cu droguri. Esteinsa foarte inteligent. N-au reushit inca sa-l prinda. - Altceva? intreba Steve.

- Se pare ca afacerea are legaturi cu mafiotsiifrancezi din Marsilia. Daca aflu altceva, am sa vasun imediat. - Multsumesc. Mi-atsi fost de mare ajutor. Steve lasa jos receptorul shi ieshi pe usha.

Cind Steve ajunse acasa, striga: - Julia? Nici un raspuns. Intra in panica. - Julia! A fost rapita sau omorita, se gindi el,

205

ingrijorat. Julia aparu in capul scarilor. -Steve? El rasufla ushurat. - Credeam... Palise. - Te simtsi bine? - Da. Ea cobori treptele. - Cum au decurs lucrurile la Chicago? Bine? El clatina din cap. - Ma tem ca nu. ii povesti ce se intimplase. Joise va citi testamentul, Julia.

De astazi in trei zile. Celcare este in spatele acestui complot va trebui sascape de tine pina atunci, altfel planul lui nu maivaloreaza nimic. - intseleg. Banuieshti cumva cine poate fi? - De fapt... Suna telefonul. Scuza-ma. Ridicareceptorul. Alo? - Sint doctorul Tichner din Florida. imi pare rau

206

ca nu v-am cautat mai devreme, dar am fost plecat. - Va multsumesc ca mi-atsi telefonat, domnuleTichner. Firma noastra se ocupa cu testamentul luiHarry Stanford. - Ce pot face pentru dumneavoastra? - V-am sunat in legatura cu Woodrow Stanford.Am intseles ca este pacientul dumneavoastra. ~Da.

- Are o problema cu drogurile, doctore? - Domnule Sloane, nu pot discuta despre paci-entsii mei. - intseleg. Dar nu va intreb din curiozitate. Estefoarte important... - Ma tem ca nu pot. - Dar dumneavoastra l-atsi internat la clinica dinJupiter, nu-i asha? Doctorul ezita.

207

- Da. Este consemnat shi in dosarul lui. - Multsumesc, doctore. Atita voiam sa shtiu. Steve lasa jos receptorul shi ramase o clipa peginduri. - De necrezut! - Ce anume? il intreba Julia. - Stai jos.

0 jumatate de ora mai tirziu, Steve era la volanul

mashinii lui shi se indrepta spre Rose Hill. intselesese,in sfirshit, regulile jocului. Este stralucit. Aproape caar fi mers. SHi chiar ar fi reushit daca i se intimplaceva lui Julia, se gindi Steve. ii deschise Clark. - Buna seara, domnule Sloane. - Buna seara, Clark. Judecatorul Stanford eacasa? - E in biblioteca. Am sa-l anunts ca atsi venit. , - Multsumesc.

208

Un minut mai tirziu, valetul se intoarse. - Domnul judecator va primeshte acum. - Multsumesc. Intra in biblioteca. Tyler statea in fatsa unei table de shah. il privi peSteve. - Atsi vrut sa ma vedetsi? - Da. Cred ca tinara care a venit sa va vada cuciteva zile in urma este adevarata Julia. Cealalta

femeie a fost o impostoare. - Dar nu e posibil. - Ma tem ca e adevarat. L-am descoperit pe celcare se ascunde in spatele tuturor acestor lucruri. Urma o clipa de tacere. Apoi Tyler spuse incet: -Da? - Da. Ma tem ca vetsi fi shocat. Este vorba defratele dumneavoastra, Woody. Tyler il privi uimit pe Steve.

209

- Vretsi sa spunetsi ca Woody este responsabilpentru cele intimplate? - Da. - Nu-mi vine sa cred. - Nici mie, dar totul se potriveshte. Am discutatcu doctorul lui din Hobe Sound. SHtiatsi ca frateledumneavoastra se drogheaza? - Banuiam ceva. - Drogurile sint scumpe. Woody nu lucreaza.

Are nevoie de bani, deci ishi doreshte o parte maimare din moshtenire. El este cel care a angajat-o pefalsa Julia. insa cind dumneavoastra atsi cerut testulADN, a intrat in panica, pentru ca nu-shi putea per-mite sa rishte. - Asta mi-a atras atentsia. Banuiesc ca a trimis pe cineva in Kansas s-o omoare pe adevarata Julia.

210

SHtiatsi ca Peggy are un frate care lucreaza pentru mafie? Atita timp cit adevarata Julia este in viatsa shi pe-aici se invirt doua.Julia, planul sau nu poate da roade. - Sintetsi sigur? - Absolut. SHi mai e ceva. - Da? - Nu cred ca tatal dumnevoastra a cazut de pe

iaht. Cred pa Woody a pus sa fie omorit. Asta totfratele lui Peggy trebuie sa fi aranjat. Am auzit caare legaturi cu mafia din Marsilia

. Ar fi putut plati pecineva din echipaj. Plec chiar asta-

211

seara in Italia sadiscut cu capitanul iahtului. Tyler il asculta cu atentsie. Apoi spuse: - E o idee buna. Capitanul Vacarm

nu shtie nimic. - Am sa incerc sa ma intorc pina

joi, cind se vaciti testamentul. Tyler spuse: - SHi adevarata Julia? Sintetsi sigur ca este insigurantsa? - Oh, da, zise Steve. E la mine

acasa. Acolo n-os-o caute nimeni.

212

(StttsritoM 33

213

Zeii sint de partea mea. Nu-i venea sa creadace noroc avea. Cu o seara inainte, Steve Sloane iidezvaluise locul unde se ascundea Julia. Hal Bakere un incompetent, se gindi Tyler. Am sa ma ocupchiar eu de Julia. Clark intra in incapere. - Sintetsi cautat la telefon, domnule judecator. Era Keith Percy. - Tyler? - Da, Keith. - Voiam sa te pun la curent cu starea lui MargoPosner. -Da? - Tocmai m-a sunat doctorul Gifford. Tipa nu e

214

zdravana. Au trebuit s-o izoleze. Tyler se simtsi ushurat. - imi pare rau. - Voiam sa fii linishtit. Nu mai constituie unpericol pentru-familia ta. - Apreciez acest lucru, spuse Tyler.

Tyler se duse in camera lui shi ii telefona lui Lee.Ashtepta mult pina cind acesta ii raspunse.

- Alo? Se auzeau voci. Lee? - Cine-i acolo? - Tyler. - Ah, da, Tyler. Se auzea zgomot de pahare. - Dai o petrecere, Lee? - Da. Vrei sa vii shi tu? Tyler se intreba cine erau invitatsii. - Ash fi vrut. TSi-am telefonat ca sa te anunts sa tepregateshti de plecare. Lee rise. - Pe iahtul ala mare shi alb?

361

215

-Da. - Sigur. Sint gata oricind, zise el batjocoritor. k - Vorbesc serios, Lee. - Haide, Tyler. Judecatorii n-au iahturi. Trebuiesa inchid. Ma cheama musafirii. - Ashteapta, zise Tyler disperat. SHtii cine sint? - Sigur, eshti... - Sint Tyler Stanford. Tatal meu a fost HarryStanford. Se lasa linishtea. - Glumeshti?

- Nu. Acum sint in Boston pentru citirea testa-mentului. - Dumnezeule! Eshti acel Stanford! Nu shtiam. imipare rau. Am auzit ceva la shtiri, dar n-am fost preaatent. Nu mi-am inchipuit niciodata ca e vorba detine. - Nici o problema. - Chiar vorbeai serios, nu-i asha? - Bineintseles. Vom face o multsime de lucruri

361

216

impreuna, zise Tyler. Asta daca vrei shi tu. - Sigur. in vocea lui Lee se citea entuziasmul. Eintr-adevar o veste mare, Tyler... Cind Tyler lasa jos receptorul, zimbea. Lamurise lucrurile cu Lee. Acum, ishi zise el, a venit vremea sa ma ocup de sora mea.

Tyler intra in biblioteca mare care adapostea colectsia de arme a lui Harry Stanford. Deschise

dulapul shi scoase o cutie de mahon. Trase un sertar din care lua munitsie. Urca in dormitorul lui, incuie usha shi deschise cutia. inauntru erau doua revolvere Ruger, preferatele lui Harry Stanford.

361

217

Tyler scoase unul din ele, il incarca cu grija, apoi puse munitsia care mai ramasese in cutie, linga cela- lalt revolver. Ascunse cutia in sertarul biroului. E de ajuns o singura impushcatura, se gindi el. invatsase sa traga la shcoala militara la care-l trimisese tatal lui. itsi multsumesc, tata. Lua cartea de telefon shi cauta adresa de acasa a lui Steve Sloane. Newbury Street, numarul 280, Boston. Se indrepta spre garajul in care erau shase

mashini. Alese Mercedes-ul negru, care i se paru cel mai putsin batator la ochi.,Deschise usha garajului, ascultind daca nu cumva atrasese atentsia cuiva. Era linishte.

in drum spre casa lui Steve Sloane, Tyler se gindi la ce urma sa faca. Nu mai comisese pina atunci o crima cu mina lui. Dar de data aceasta nu avea de ales. Julia Stanford era ultimul obstacol

361

218

care-l despartsea de visurile lui. Odata cu disparitsia ei, problemele lui aveau sa ia sfirshit. Pentru totdea- una, ishi zise Tyler.

Conduse incet, cu grija. Ajuns pe Newbury Street, Tyler trecu de casa lui Steve. Citeva mashini erau parcate pe strada, dar nu. se vedea nici untrecator. Ishi parca mashina ceva mai departe shi se indreptaspre casa. Suna la usha shi ashtepta. Se auzi vocea Juliei.

- Cine e? - Sint judecatorul Stanford. Julia deschise usha. il privi surprinsa. - S-a intimplat ceva? - Nu, nimic, zise el. Steve Sloane mi-a spus caar trebui sa avem o discutsie. De la el shtiu ca eshtiaici. Pot sa intru? - Da, bineintseles. Tyler intra in hol shi o privi pe Julia inchizind ushain urma lui. Ea il conduse in camera de zi. - Steve nu-l aici, spuse ea. E in drum spre San

361

219

Remo. - SHtiu. Se uita in jur. Eshti singura? - Da. Pot sa-tsi ofer ceva de baut? - Nu, multsumesc. - Despre ce voiai sa discutam? - Despre tine, Julia. M-ai dezamagit. - Dezamagit...? - N-ar fi trebuit sa vii aici. Chiar ai crezut ca potsiveni pur shi simplu, iar la plecare sa fii in posesiaunei averi care nu-tsi apartsine? Ea il privi o clipa. - Dar am dreptul... - N-ai nici un drept, izbucni Tyler. Unde-ai fost

totsi aceshti ani cind noi eram umilitsi shi pedepsitsi detata? Ne ranea ori de cite ori avea posibilitatea.Ne-a facut viatsa un iad. Tu n-a trebuit sa treci printoate astea. Noi am trecut shi deci noi meritam banii. Nu tu. - SHi ce-ai vrea sa fac? Tyler rise. - Ce-ash vrea sa faci? Nimic. Ai facut deja. Aproape ca ai stricat totul, intselegi? - Nu, nu intseleg.

361

220

- E foarte simplu. Scoase revolverul. Iar acum ai sa dispari. Ea se dadu un pas inapoi. - Taci acum. Sa nu mai pierdem timpul. O sa plecam intr-o scurta excursie. - SHi daca nu vreau sa merg? - Oh, o sa mergi. Vie sau moarta. Ai de ales. In momentul de tacere care urma, Tyler ishi auzi vocea rasunind din cealalta incapere. Oh, o sa mergi. Vie sau moarta. Ai de ales. Se intoarse.

- Ce...? Steve Sloane, Simon Fitzgerald, locotenentul Kennedy shi doi politsishti in unjforma patrunsera in camera de zi. Steve tsinea in mina un casetofon. Locotenentul Kennedy spuse: - Da-mi pistolul. Tyler inghetsa pentru o clipa, apoi se fortsa sazimbeasca. - Bineintseles. Voiam numai s-o sperii, sa odetermin sa plece de aici. E o impostoare. Puse

361

221

pistolul in mina intinsa a politsistului. Pretinde o partedin averea familiei. Doar n-aveam s-o las sa scapeatit de ushor. Asha ca... - S-a terminat, zise Steve. - Ce vrei sa spui? Ziceai ca Woody este respon-sabil pentru... - Woody n-ar fi fost in stare sa planuiasca cevaatit de inteligent, iar Kendall avea deja succes inafaceri. Asha ca am pornit la verificarea ta. Dmitri

Kaminsky a fost ucis in Australia, insa politsia i-agasit in buzunar numarul tau de telefon. Te-ai folositde el ca sa-tsi omoare tatal. Tu eshti cel care a adus-ope Margo Posner shi apoi ai insistat ca era oimpostoare, ca sa indepartezi orice suspiciune inceea ce te priveshte. Tu eshti cel care a insistat sa sefaca testul ADN, aranjind sa fie furat cadavrul. SHi tottu i-ai dat telefon falsului Timmons. Tu ai angajat-o

361

222

pe Margo Posner sa se dea drept Julia, apoi aiinternat-o intr-o clinica de psihiatrie. Tyler privi in jurul lui shi vorbi pe un ton periculosde calm: - Un numar de telefon gasit asupra unui morteste singura voastra dovada? Nu-mi vine sa cred!Nu va bazatsi decit pe asta? "Dmitri avea numarulmeu de telefon pentru ca m-am gindit ca tata s-ar

putea sa fie in pericol, l-am spus lui Dmitri sa aibagrija. Dar se pare ca n-a avut. Cel care l-a ucis petata, l-a ucis probabil shi pe el. Pe acesta ar trebuisa-l caute politsia. L-am sunat pe Timmons pentruca voiam ca el sa afle adevarul. Cineva s-a datdrept el. Nu shtiu cine. SHi, atita timp cit nu-l gasitsi shinu putetsi face legatura cu mine, nu avetsi nimic. in

361

---------------------------------------- 364 ----------------------------------------■

ce o priveshte pe Margo Posner, chiar am crezut caera sora noastra. A avut o criza de isterie shi a inceputsa amenintse ca ne va omori pe totsi. Am convins-osa plece la Chicago. Apoi am aranjat sa fie ridicatade la aeroport shi internata. Voiam ca presa sa nuafle nimic shi astfel sa-mi protejez familia. - Ai venit aici sa ma omori, zise Julia. Tyler clatina din cap.

- N-aveam nici cea mai mica intentsie. Eshti oimpostoare. N-am vrut decit sa te sperii. - Mintsi. El se intoarse spre ceilaltsi. - Ar mai fi ceva la care ar trebui sa va ginditsi.Este foarte posibil ca nimeni din familie sa nu fieimplicat. Asta nu v-a trecut prin minte? Se intoarsespre Simon Fitzgerald. Am sa va dau in judecata peamindoi pentru calomnie shi am sa va las in sapa de

lemn. Ei sint martorii mei. Cind voi termina cu voi, osa va doritsi sa nu ma fi cunoscut vreodata. Am sa vadistrug. Se uita spre Steve. itsi promit ca citirea tes-tamentului va fi ultima ta datorie ca avocat. Iar acum,daca nu ma acuzatsi de port ilegal de arma, plec. Se privira nesiguri unul pe altul. - Nu? Atunci, la revedere. Se uitara neputincioshi cum ieshea din incapere.

Locotenentul Kennedy a fost primul care a

vorbit. * -Dumnezeule! Chiar il credetsi?365

- E un bluf, zise Steve. insa nu putem dovedinimic. Are dreptate. Ne trebuie dovezi. M-am ginditca va ceda psihic, dar se pare ca l-am subestimat. - A shtiut sa se apere, zise Simon Fitzgerald.Fara Dmitri Kaminsky sau marturia lui Margo Pos-ner nu avem altceva decit suspiciune. - Dar m-a amenintsat cu moartea, protesta Julia.

- Ai auzit ce-a spus, zise Steve. Nu voia decitsa te sperie, pentru ca a crezut ca eshti o impos-toare. - Nu voia numai sa ma sperie, zise Julia. Chiaravea de gind sa ma omoare. - SHtiu, dar nu putem face nimic. Am ajuns deunde am plecat. Fitzgerald se incrunta. - E chiar mai rau, Steve. Tyler a vorbit serios.Ne va da in judecata. Iar daca nu ne putem dovediacuzatsiile, sintem in mare bucluc.

Dupa ce plecara ceilaltsi, Julia ii spuse lui Steve: - imi pare rau pentru cele intimplate. Ma simtintr-un fel raspunzatoare. Daca n-ash fi venit aici... - Nu fii prostutsa, zise Steve. - Spunea ca o sa va ruineze. Poate s-o faca? Steve ridica din umeri. - Vom trai shi vom vedea. Julia ezita. - Steve, ash vrea sa te ajut. El o privi uimit. - Ce vrei sa spui?

- Voi avea o multsime de bani. Ash vrea sa-tsidau... - itsi multsumesc, Julia, dar nu pot accepta banii.Am sa ma descurc. - Dar... - Nu-tsi face griji. Ea tresari. - E un om rau. - Ai facut un lucru foarte curajos. - Ai spus ca n-aveai cum sa-l prinzi, asha cam-am gindit ca daca-l trimitsi aici, ii putem intinde ocursa. - Se pare ca noi sintem cei care am cazut incursa.

In noaptea aceea Julia ramase treaza mult timp,gindindu-se la Steve shi intrebindu-se cum il puteaajuta. N-ar fi trebuit sa vin, ishi zise ea. Dar daca n-ashfi venit, nu l-ash fi intilnit. A

In camera de alaturi, Steve statea in pat shi segindea la ea. ii era greu s-o shtie atit de aproape.Erau despartsitsi numai de un perete. Ce naiba e cumine? Peretele asta are grosimea unui miliard dedolari.

Tyler era intr-o dispozitsie nemaipomenita. indrum spre casa se gindi la cele intimplate shi lafelul in care scapase. Sint ca nishte pigmei careincearca sa doboare un uriash, ishi spuse el. N-aveade unde sa shtie ca acestea fusesera cindva shigindurile tatalui lui.

- Cind Tyler ajunse la Rose Hill, il intimpina Clark. - Buna seara, domnule judecator. Sper ca vasimtsitsi bine asta-seara.

- Nu m-am simtsit nicicind mai bine, Clark. - Va pot servi cu ceva? - Da. Cred c-ash bea un pahar de shampanie. - Bineintseles, domnule. ishi sarbatorea victoria. Miine am sa moshtenescdoua miliarde de dolari. Repeta fraza iar shi iar. Douamiliarde... doua miliarde... Se hotari sa-l sune peLee. De data aceasta Lee ii recunoscu vocea imediat. - Tyler! Ce mai faci? il intreba el cu caldura.

- Bine, Lee. - Ashteptam veshti de la tine. Tyler tresari de bucurie. - Da? Ce-ai zice sa vii miine la Boston? - Sigur... dar de ce? - Miine se va citi testamentul. Voi moshteni pestedoua miliarde de dolari. - Doua... E fantastic! - Vreau sa-mi fii alaturi. Vom alege impreunaiahtul. - Oh, Tyler! Suna minunat. - Deci vii? - Bineintseles. Cind Lee lasa jos receptorul, incepu sa repete

visator: Doua miliarde... doua miliarde...

Cu o zi inainte de citirea testamentului, Kendallshi Woody stateau in biroul lui Steve. - Nu intseleg de ce ne-ai chemat aici, ziseWoody. Testamentul va fi citit de-abia miine. - Vreau sa va fac cunoshtintsa cu cineva, le spuseSteve.

- Cu cine? - Cu sora voastra. - Am cunoscut-o deja, spuse Kendall. Steve vorbi la interfon: -Pofteshte-o inauntru, te rog. Kendall shi Woody se privira miratsi. Usha se des-chise shi intra Julia Stanford. Steve se ridica. - Ea este sora voastra, Julia. - Ce naiba vrei sa spui? exploda Woody. - Sa va explic, spuse Steve calm. Vorbi timp decincisprezece minute shi termina prin a spune: Perry

Winger va poate confirma. A facut testul ADN. Cind sfirshi ce avea de spus, Woody zise: - Tyler! Nu-mi vine sa cred! - Acesta e adevarul. - Nu intseleg. Amprentele celeilalte femei dove-desc ca ea este Julia. Am inca hirtia pe care i s-auluat amprentele. Inima lui Steve incepu sa bata cu putere. - O mai ai? -- Da. Am pastrat-o. - Ash vrea sa-mi faci o favoare.

La ora zece in dimineatsa urmatoare, in sala deshedintse a firmei Renquist, Renquist & Fitzgerald seadunase un grup numeros. Simon Fitzgerald stateain capul mesei. Le prezenta lui Kendall, Tyler shiWoody pe doi dintre strainii prezentsi in incapere: - William Parker shi Patrick Evans, avocatsi la fir-mele care reprezinta Stanford Enterprises. Au aduscu ei raportul financiar al companiei. Vom discuta

mai intii testamentul, apoi ii voi lasa pe ei sa vor-beasca. - Haidetsi mai repede, zise Tyler nerabdator. Sta-tea mai departe de ceilaltsi. Nu numai ca am sa punmina pe bani, dar am sa va distrug, ticaloshilor! Simon Fitzgerald dadu din cap. - Imediat. in fatsa lui era o foaie pe care statea scris:HARRY STANFORD - ULTIMUL TESTAMENT. - Am sa va dau fiecaruia cite o copie. V-am

spus deja ca urmashii lui Harry Stanford vor moshtenicite o parte egala din avere. Julia se uita spre Steve, radiind de fericire. Ma bucur pentru ea, se gindi Steve. Cu toate cade acum va fi mult mai presus decit mine. Simon Fitzgerald continua: - Mai sint cam douasprezece persoane carorali s-a lasat cite ceva, dar sint sume minore. Tyler se gindea. Lee va fi aici dupa-amiaza. Vreausa ma duc la aeroport sa-l intimpin.

- Asha cum vi s-a spus mai devreme, StanfordEnterprises valoreaza in jur de shase miliarde de do-lari. Am sa-l las acum pe domnul Parker sa va vor-beasca. William Parker deschise o servieta din carescoase citeva hirtii. - Este adevarat. Cu toate astea... Urma o pauzaapasatoare. Stanford Enterprises are un deficit decincisprezece miliarde. Woody se ridica in picioare. - Ce naiba inseamna asta?

232

Tyler deveni pamintiu. - E cumva o gluma macabra? - Asta trebuie sa fie, zise Kendall cu voceragushita. Domnul Parker se intoarse spre unul din barbatsiidin incapere. - Domnul Leonard Redding face parte dincomisia de securitate shi schimburi. Am sa-l las pedinsul sa va explice.

- in ultimii doi ani, Harry Stanford a fost convinsca rata dobinzilor o sa scada. in trecut, acumulaseastfel milioane. Cind rata dobinzilor a inceput sase ridice, el era inca convins ca avea din nou sascada. A facut cumparari masive pe termen lung,dar dobinzile au crescut in continuare. Bancile aufacut afaceri cu el pentru ca-i

372

233

cunoshteau reputatsia shiaverea imensa, dar cind el a incercat sa-shi recu-pereze pierderile, investind in afaceri foarte riscan-te, au inceput sa se ingrijoreze. A facut o serie deinvestitsii dezastruoase. - Cu alte cuvinte, il intrerupse Patrik Evans, da-toriile creshteau progresiv, datorita operatsiilor ilegale.

- Corect. Din nefericire pentru el, a trebuit sa totimprumute bani sa acopere datoriile facute maiinainte. Era un cerc vicios. Cind bancile au inceputsa-shi puna intrebari in legatura cu afacerile lui, el aprezentat bilantsuri false prin care se declara falit shiacte false, pretinzind ca-shi vinduse proprietatsile. Acomis frauda. Atunci a intervenit Interpolul. Linga

372

234

mine este inspectorul Patou, de la Sigurantsa fran-ceza. Vretsi sa explicatsi dumneavoastra in con-tinuare? Inspectorul Patou vorbea cu un ushor accentfrantsuzesc. - La cererea Interpolului i-am luat urma lui HarryStanford la St. Paul-de-Vence. Am trimis trei detec-tivi sa-l urmareasca. A reushit sa-i pacaleasca.

- De-aia ne-a lasat noua toata averea lui. Pentruca nu mai avea nimic! - Avetsi dreptate, zise William Parker. Atsi fosttrecutsi in testament pentru ca toate bancile il refu-zau shi shtia ca de fapt nu va lasa nimic. A vorbit insacu René Gautier.de la Crédit Lyonnais, care i-apromis ajutorul. in clipa in care Harry Stanford avea

372

235

sa fie din nou solvabil, s-a gindit sa-shi schimbe tes-tamentul. - SHi cum ramine cu iahtul, cu avionul shi cucasele? intreba Kendall. - imi pare rau, zise Parker. Vor fi vindute ca saacopere o parte din datorii. Lui Tyler nu-i venea sa creada. Era un coshmar.Nu mai era Tyler Stanford multimiliardarul. Era un

biet judecator. Se ridica, tulburat. - Nu... Nu shtiu ce sa spun. Daca nu mai avetsialtceva... Trebuia sa ajunga repede la aeroport, sa-lintimpine pe Lee shi sa-i explice ce se intimplase. -Mai este ceva, spuse Steve. -Da? Steve ii facu semn unui barbat care statea indreptul ushii. Usha se deschise shi Hal Baker intra.

372

236

- Buna, judecatorule.

Ideea i-a venit cind Woody i-a spus ca aveahirtia cu amprente. - Ash vrea s-o vad, ii spuse Steve. Woody il privise mirat. - De ce? Contsine cele doua seturi de amprenteale femeii. Se potrivesc. Le-am verificat.

- Dar amprentele au fost luate de catre tipulcare se dadea drept Frank Timmons, nu-i asha? -Da. - Atunci contsine shi amprentele lui.

S-a dovedit ca Steve avea dreptate. Amprentelelui Hal Baker erau peste tot pe foaia de hirtie shi inmai putsin de treizeci de minute, computerele i-au

372

237

dezvaluit identitatea. Steve, ii telefonase judecato-rului din Chicago. S-a .emis un mandat de arestareshi doi detectivi au fost trimishi acasa la Hal Baker. Era in gradina shi juca fotbal cu Billy. - Domnul Baker? -Da. Detectivii ii aratara insignele. - Procurorul ar vrea sa vorbeasca cu dumnea-voastra. - Nu pot. Parea indignat.

- Ash putea sa va intreb de ce? il intreba unuldintre detectivi. - Nu vezi? Joc fotbal cu fiul meu.

Procurorul citise dosarul procesului lui Hal Baker.il privi pe barbatul care statea in fatsa lui shi spuse: - intseleg ca sintetsi un om de familie. - Asha este, spuse Hal Baker mindru. De asta

372

238

are nevoie tsara noastra. Daca fiecare familie ar... - Domnule Baker, atsi lucrat pentru judecatorulStanford. - Nu cunosc nici un judecator Stanford. - Am sa va reimprospatez eu memoria. V-aeliberat conditsionat. S-a folosit de dumneavoastraatunci cind v-a pus sa va datsi drept Frank Timmons

shi avem motive sa credem ca v-a cerut de asemenisa o omoritsi pe Julia Stanford. - Nu intseleg ce vretsi sa spunetsi. - E vorba de o condamnare intre zece shi doua-zeci de ani. Eu am sa insist pentru douazeci. Hal Baker pali. - Nu putetsi face una ca asta. Sotsia shi copiiimei... . - Exact. Pe de alta parte, ii zise procurorul, ash

372

239

putea sa aranjez sa scapi foarte ushor, daca ne ajutsi sa obtsinem anumite dovezi. Hal Baker incepuse sa transpire. - Ce trebuie sa fac? - Vorbeshte.

Acum, in sala de shedintse a firmei Renquist,

Renquist & Fitzgerald, Hal Baker il privi pe Tyler shi spuse: - Ce mai faci, judecatorule?

- Hei! E Frank Timmons! exclama Woody. Steve i se adresa lui Tyler. - Acesta este cel caruia i-atsi ordonat sa pa- trunda in birourile noastre ca sa va aduca o copie a testamentului, sa il dezgroape pe tatal dumnea- voastra shi sa o omoare pe Julia Stanford. - Eshti nebun. A fost inchis de nu shtiu cite ori.

372

240

Nimeni nu va crede cuvintul lui contra cuvintului meu. - Nici nu trebuie, zise Steve. L-ai mai vazut vreodata pe acest om? - Bineintseles. Chiar eu l-am judecat. - SHi cum il cheama? - Se numeshte... ishi dadu seama ca era atrasintr-o capcana. Probabil ca foloseshte o gramada de

nume. - Cind l-atsi judecat se numea Hal Baker. -Da. - Iar cind a venit la Boston, l-atsi prezentat cafiind Frank Timmons. - Pai, eu... - Atsi aranjat sa fie eliberat conditsionat shi l-atsifolosit cind atsi vrut sa doveditsi ca Margo Posner eraadevarata Julia. - N-am nici o legatura cu asta. Am vazut-o

372

241

prima oara pe femeia aceea cind a aparut aici. Steve se intoarse spre locotenentul Kennedy. - Atsi auzit? - Da. Steve i se adresa lui Tyler. - Am verificat-o pe Margo Posner. SHi ea a fostjudecata de tine shi tsi-a fost incredintsata in custodie.Procurorul din Chicago a obtsinut azi-dimineatsa un

mandat de" perchezitsie shi a gasit in seiful tau un actprin care Julia itsi incredintsa partea ei de moshtenire.Documentul a fost semnat cu cinci zile inainte capresupusa Julia sa soseasca la Boston. - Domnule judecator Stanford, sintetsi arestat.Vetsi fi trimis inapoi la Chicago. „Avetsi dreptul sa nuspunetsi nimic. Tot ce spunetsi poate shi va fi folosit

372

242

impotriva dumneavoastra, la tribunal. Avetsi dreptulsa discutatsi cu un avocat, care sa fie prezent intimpul interogatoriului. Daca nu va putetsi permiteunul, va va fi repartizat un avocat din oficiu." Atsiintseles? il intreba locotenentul Kennedy. - Da. Un zimbet de triumf ii lumina fatsa. SHtiu

cum sa-i inving, ishi spuse el.

- Sintetsi gata? El dadu din cap shi spuse calm: - Da. Ash vrea sa ma intorc la Rose Hill sa-mi iauciteva lucruri. - Bine. Vetsi fi insotsit de doi politsishti. Tyler.se intoarse sa se uite la Julia. Avea atitaura in priviri incit ea incepu sa tremure.

O jumatate de ora mai tirziu, Tyler shi cei doipolitsishti ajunsera la Rose Hill.

372

243

- Nu dureaza decit citeva minute, spuse Tyler. Urca treptele spre dormitorul lui. Odata ajuns incamera, Tyler se indrepta spre birou, scoasepistolului il incarca. Zgomotul provocat de impushcatura paru sa re-verbereze la nesfirshit.

Woody shi Kendall stateau in biblioteca de laRose Hill. SHase barbatsi in halate albe luau tablourilede pe peretsi shi dezasamblau mobilierul. - Este sfirshitul unei ere, ofta Kendall. - Este de-abia inceputul, spuse Woody. Zimbi.Ash fi vrut sa-i vad fatsa lui Peggy cind va afla ce

372

244

inseamna jumatate din moshtenirea mea. ishi lua sorade mina. Eshti bine? Ma refer la Marc. Ea dadu din cap. - O sa-mi treaca. Oricum, voi fi foarte ocupata.Peste doua saptamini incepem pregatirile pentrunoua colectsie. Dupa asta, am sa vad ce se va maiintimpla. - Sint sigur ca totul va fi bine. Se ridica. Am de

' dat un telefon foarte important. Trebuia sa-i spuna lui Mimi Garson ce se intimplase.

- Mimi, zise Woody rugator, ma tem ca va trebui sa renunts la planurile mele. Lucrurile n-au ieshit asha cum sperasem. - Eshti bine, Woody? - Da. S-au petrecut foarte multe aici. M-am despartsit de Peggy.

372

245

Urma o pauza lunga. - Te intorci la Hobe Sound? - Sa fiu sincer, nu shtiu ce voi face. -Woody? -Da? - intoarce-te, te rog, spuse ea cu blindetse.

Julia shi Steve erau in gradina. - imi pare rau de intorsatura pe care au luat-o' lucrurile, spuse Steve. Julia ii zimbi.

- Oricum., n-ash fi avut nevoie de o suta de bucatari. - Nu eshti dezamagita ca ai venit degeaba pinaaici? Ea il privi in ochi. - Chiar a fost degeaba, Steve? N-aveau sa shtie niciodata cine a facut primulgest, dar ea se trezi in bratsele lui. Se sarutara. - Mi-am dorit sa fac asta din clipa in care te-amcunoscut.

372

246

Julia clatina din cap. - Cind m-ai vazut prima oara, mi-ai spus saplec. El rise fortsat. - Asha am facut, nu? Ei bine, nu mai vreau sapleci. Ea se gindi la cuvintele lui Sally. Nu shtii dacate-a cerut de nevasta? - Sa fie asta o cerere in casatorie? Steve o strinse mai tare in bratse.

- Bineintseles. Vrei sa te maritsi cu mine? -Da. Kendall ieshi in gradina. TSinea in mina o bucata de hirtie. - Tocmai am primit-o prin poshta. Steve o privi ingrijorat. - Doar nu este alta... - Nu. Am fost numita cel mai bun designer al anului.

372

247

Woody, Kendall, Julia shi Steve stateau la masa din sufragerie. in jurul lor, muncitorii scoteau scau- nele shi canapelele. Steve se intoarse spre Woody. - Ce ai de gind sa faci acum? - Ma intorc la Hobe Sound. Mai intii, voi lua legatura "cu doctorul Tichner.

372

380

Kendall se uita la Julia. - Te intorci in Kansas? Cind eram mica, se gindi-Julia, imi doream cacineva sa ma ia din Kansas shi sa ma aduca intr-unloc minunat unde-l voi gasi pe printsul meu. il lua peSteve de mina. - Nu. Nu ma mai intorc in Kansas. • Se uitara cum doi dintre muncitori scoteau dinincapere imensul portret al lui Harry Stanford. - Nu mi-a placut niciodata tabloul asta, spuseWoody.

Sfirshit

248

E D I T U R A

Tehnoredactare computerizata

Editura si Tipografia MIRON

Tel

Fax

336.17.21 -336.33.04 -

337.42.92difuzareeditura

HStr. Baiulescu 63ASector 5, Bucureshti(linga statsia de metrouPieptanari)