Morning, Noon & Night

by Sidney Sheldon

copyright 1995 byThe Sidney Sheldon Family Limited Partnership

- SHtitsi ca sintem urmaritsi, domnule Stanford? ilintreba Dmitri. - Da. Fusese conshtient de acest lucru in ultimeledouazeci shi patru de ore. Cei doi barbatsi shi femeia erau imbracatsi obishnuit,in incercarea de a se amesteca printre turishtii carese plimbau pe strazi, in aerul proaspat al diminetsii.Dar era foarte greu sa nu fii recunoscut intr-un orashmic cum era St. Paul-de-Vence. Harry Stanford fusese primul ca.re-i observase,

pentru ca erau prea obishnuitsi shi se straduiau preamult sa nu se uite in directsia lui. Oriunde se ducea,

unul dintre ei ii era in preajma. Harry Stanford era shi foarte ushor de urmarit. Avea aproape un metru nouazeci, un profil aristo-; cratic shi o coama de par alb care-i depashea destul de mult gulerul camashii. Era insotsit de o bruneta izbitor de frumoasa, tinara, shi de Dmitri Kaminsky, bodyguard-ul lui, un tinar inalt, voinic shi puternic ca un taur. Le-ar fi shi greu sa ne piarda din ochi, se gindi Stanford. SHtia cine-i trimisese shi de ce. Simtsea pericolul iminent. invatsase cu multsi ani in urma sa se increa- da in instinctele lui. Intuitsia shi instinctul ii fusesera de mare ajutor shi-l facusera sa devina unul din cei mai bogatsi oameni din lume. Revista Forbes estimase averea lui la shase miliarde de dolari, in timp ce Fortune 500 apreciase ca era de shapte miliarde. The Wall Street Journal, Barron's shi Finan- cial Times publicasera toate cite. un articol despre el, incercind sa-i explice magia shi inegalabilul simts al momentului, care il ajutasera sa creeze corporatsia Stanford Enterprises. insa nici unul nu reushise pe deplin. Erau de acord in privintsa unui singur lucru: energia lui inepuizabila. Era neobosit. Filozofia lui era simpla: o zi in care n-ai incheiat o afacere e o zi pierduta. ii hartsuia pe adversarii lui, pe salariatsi, pe totsi cei care veneau in contact cu el. Era unfenomen, mai puternic chiar decit viatsa insashi. Seconsidera un om religios. Credea in Dumnezeu,Iar acel Dumnezeu care, credea el, voia ca el sa

fie bogat shi sa se bucure de succes, shi ca totsidushmanii lui sa moara.

Harry Stanford era o persoana publica, iarpresa shtia totul despre el. Dar Harry Stanfordera shi o persoana particulara, despre care presanu shtia nimic. Scrisesera cu totsii despre charisma lui, despre stilul lui luxos de viatsa, despre avionul particular shi iahtul lui, despre reshedintsele legendare din Hobe Sound, Maroc, Long Island, Londra, sudul Frantsei shi, bineintseles, Rose Hill, in Black Bay, Boston. Dar adevaratul Harry Stanford raminea o enigma. - Unde mergem? intreba femeia. Era prea preocupat ca sa-i raspunda. Perechea de pe celalalt trotuar folosea un foc incrucishat: se schimbau din nou partenerii. Odata cu simtsul pe- ricolului, Stanford simtsi o minie profunda. ii invada- sera intimitatea. indraznisera sa-l urmareasca pina 'ici, in raiul lui secret, unde se ascundea de restul mii.

St. Paul-de-Vence e o ashezare pitoreasca, me- dievala, situata in virful Alpilor maritimi, intre Cannes shi Nisa. E inconjurat de o privelishte incintatoare, spectaculoasa: dealuri shi vai acoperite de flori sal- batice, orhidee shi paduri de pini. Satul, un amalgam de studiouri ale pictorilor, galerii shi magazine cu antichitatsi, este un magnet care atrage turishti din lumea intreaga.

Harry Stanford shi insotsitorii lui pornira pe Rue Grande. Stanford se intoarse spre femeie.

- Sophia, itsi plac muzeele? - Da, caro. Era dornica sa-i fie pe plac. Nu mai cunoscuse pe nimeni ca Harry Stanford. De-abia ashtept sa le povestesc prietenelor mele despre el. Nu credeam ca mai am ceva de invatsat despre sex, dar, Doamne, e atit de inventiv! E magnific! Sint extenuata!

Au pornit-o in sus, pe deal, spre muzeul de arta Fondation Maeght, unde au admirat colectsiile de tablouri apartsinind lui Bonnard, Chagall shi ale altor pictori contemporani. Cind Harry Stanford se uita intimplator in urma, o observa pe femeie la celalalt capat al galeriei, privind un Miro. Stanford se intoarse spre Sophia. - TSi-e foame? - Da. Daca tsi-e shi tsie. Nu trebuie sa fiu preainsistenta. - Bine. Vom lua masa la La Colombe D'or. La Colombe D'or era unul din restaurantele pre-ferate ale lui Stanford, amenajat intr-o casa con-struita in secolul al XVI-lea, la intrarea in parteaveche a orashelului. Stanford shi Sophia stateau la omasa in gradina, linga piscina. Prince, ciobanescul german al lui Stanford, stateala picioarele lui, mereu la pinda. Oriunde mergeaStanford, era shi Prince. Se zvonea ca la comandalui Harry Stanford animalul putea sfishia gitul cuiva.Dar nimeni nu-shi dorea sa verifice autenticitateaacestui zvon. Dmitri statea singur la o masa de linga intrare,observindu-i foarte atent pe totsi cei care intrau shiiesheau. Stanford se intoarse spre Sophia.

- Sa comand eu pentru tine, draga mea? - Te rog. Harry Stanford se mindrea cu faptul ca era un mare cunoscator al mincarurilor fine. Comanda sa- lata verde shi fricass de lotte. in timp ce erau servitsi, Danielle Roux, proprie- tara restaurantului, se apropie zimbind de masa lor. - Bonjour. Va simtsitsi bine la noi, domnule Stan- ford? - Minunat, madame Roux. SHi asha avea sa fie shi in continuare. Sint nishte pigmei, care incearca sa doboare un uriash. Dar vor fi dezamagitsi crunt. Sophia zise: - N-am mai fost niciodata aici. E atit de frumos! Stanford ishi concentra atentsia asupra femeii de linga el. Dmitri o agatsase pentru el, la Nisa, cu o zi inainte.

- Domnule Stanford, v-am adus pe cineva. - Ai avut vreo problema? il intrebase Stan- ford. - Nici una. O vazuse in holul hotelului Negresco shi se apro- piase de ea. - Scuzatsi-ma, vorbitsi engleza? - Da. Avea un ushor accent italian. - Tipul pentru care lucrez eu ar vrea sa luatsi masa cu el. Fusese indignata. - Nu sint o puttana! Sint actritsa, zisese ea. De fapt, avusese un rol de numai doua replici intr-un film al lui Giuseppe Tornatore. De ce-ash lua masa

cu un strain? Dmitri scosese din buzunar un teanc de hirtii de o suta de dolari. ii dadu cinci hirtii. - Prietenul meu este foarte generos. Are un iaht, dar se simte singur. Urmarise cum expresia ei trecea de la indignare la curiozitate, apoi se trans- formase in interes. - De fapt, se intimpla ca acum sa fiu intre douafilmari. Zimbi. Ce rau ar fi dac-ash lua totushi masa cuprietenul tau? - E perfect. Va fi incintat. -Undee? - La St. Paul-de-Vence.

Dmitri alesese bine. Era italianca. Pina in treizecido ani. Senzuala ca o pisica. Bine facuta. Privind-omal bine, Harry Stanford lua pe loc o hotarire. - itsi place sa calatoreshti, Sophia? - Ador sa calatoresc. - Bine. Vom pleca intr-o scurta excursie. Scu-Za-ma o clipa. Sophia il urmari intrind in restaurant shi indrep-inidu-se spre cabina telefonica. - Ash vrea sa trimit un mesaj echipajului iahtuluiBlue Skies. Whisky bravo lima noua opt zero... Conversatsia dura cinci minute. Cind Stanfordtermina ce avea de spus, forma numarul aero-portului din Nisa. Dar discutsia dura mult mai putsinde asta-data. Apoi i se adresa lui Dmitri, care ieshi in graba dinrestaurant. Se reintoarse la Sophia. - Eshti gata? -Da. - Hai sa ne plimbam. Avea nevoie de timp ca sa

elaboreze un plan.

Era o zi perfecta. Riuri de lumina argintie serevarsau peste orash. S-au plimbat pe Ru Grande, au trecut debiserica shi s-au oprit la boulangerie, ca sa cumperepiine proaspata. Cind au ieshit afara, unul din cei treiurmaritori era in fatsa bisericii shi se prefacea c-ostudia. Ca shi Dmitri. Harry Stanford ii intinse piinea Sophiei. - Ce-ar fi sa o duci tu inauntru? Vin shi eu inciteva minute. - Bine. Zimbi shi-i shopti. Sa te grabeshti, caro. Stanford o privi cum se indeparta, apoi i seadresa lui Dmitri. - Ce-ai aflat? - Femeia shi unul dintre tipi stau la Le Hameau. Harry Stanford cunoshtea hotelul." - SHi celalalt? - La Le Mas d'Artigny. Ce vretsi sa fac cu ei, domnule? - Nimic. Am sa ma ocup eu de ei.

Vila lui Harry Stanford era situata pe Rue de Casette, linga primarie. Era o casa cu cinci etaje, din pietre shi alabastru. La subsol erau garajul shi pivnitsa in care se pastrau vinurile. O scara de mar- mura ducea spre dormitoare, spre birou shi terasa. intreaga casa era mobilata cu antichitatsi frantsuzeshti shi plina de flori.

Cind Stanford se intoarse la vila, Sophia il

ashtepta in dormitor. Era goala. - Ce-a durat atit, ii shopti. Ca sa supravietsuiasca intre doua filmari, SophiaMatteo facea rost de bani ca call-girl. Se obishnuisesa se prefaca ca ajungea la orgasm ca sa-shi satis-faca clientsii, dar cu tipul de acum, n-avea nevoie sase mai prefaca. Era nesatul,' iar ea reushea sa ajun-ga la apogeu de citeva ori consecutiv, pina cindcadeau inapoi in pat, epuizatsi. Sophia il imbratsishashi-i murmura fericita: - Ash putea sta aici o veshnicie, caro. Ash vrea sa se fi putut, se gindi Stanford.

Au luat cina la Le Cafe de la Place, in Piaza du General-de-Gaulle, la intrarea in sat. Masa a fost delicioasa, iar pentru Stanford pericolul prezent ii adauga un condiment in plus mincarii. Cind au terminat, s-au reintors la vila. Stanford mergea foarte incet, asigurindu-se ca urmaritorii nu-l scapau din ochi. La ora unu noaptea, barbatul care supraveghea casa vazu cum luminile se stingeau una cite una.Vila se cufunda in intuneric. La ora patru shi jumatate dimineatsa, Harry Stan-ford intra in camera de oaspetsi, unde dormeaSophia. O scutura cu blindetse. - Sophia...? Ea deschise ochii shi-l privi, zimbind anticipativ.Apoi se incrunta. Ei era complet imbracat. Se ridicadin pat. - S-a intimplat ceva?

- Nu, draga mea. Totul este in ordine. Ai spusca-tsi place foarte mult sa calatoreshti. Vom face oscurta excursie. Ea se trezise complet. - La ora asta? - Da. Dar nu trebuie sa facem zgomot. Haide, repede. Cincisprezece minute mai tirziu, Harry Stanford, Sophia, Dmitri shi Prince coborau in garaj, unde-i ashtepta un Renault maro. Dmitri deschise precaut usha garajului shi se uita in jur. Strada parea pustie, cu exceptsia mashinii lui Stanford, un Corniche alb, parcat in fatsa casei. - Totul e in regula. Stanford se intoarse spre Sophia. - Acum vom juca un joc. Tu shi cu mine ne vom lasa in jos, pe bancheta din spate. Ochii ei semahra de uimire. - De ce? - Ma urmaresc unii din rivalii mei in afaceri. Sint pe cale sa inchei o afacere importanta, iar ei in- cearca sa mi-o ia inainte. Daca se intimpla asha, voi pierde multsi bani. - intseleg, zise Sophia. N-avea nici cea mai mica idee despre ce voia el sa spuna. Cinci minute mai tirziu iesheau in graba din sat, indreptindu-se spre Nisa. Un barbat ashezat pe o banca vazu Renault-u\ maron. La volan era Dmitri Kaminsky, iar linga el statea Prince, Barbatul lua grabit un telefon celular shi forma un numar. - S-ar putea sa avem o problema, ii spuse el-femeii. - Ce fel de problema? - Un Renault maro tocmai iese din sat. E con- dus de Dmitri Kaminsky. Are shi ciinele cu el.

- Stanford nu era in mashina? -Nu. - Nu cred. Bodyguard-ul lui nu-l lasa singur oaptea, iar ciinele nu-l paraseshte niciodata. - Mashina lui mai e parcata in fatsa casei? intreba elalalt barbat care fusese trimis sa-l urmareasca e Harry Stanford. - Da, dar e posibil sa fi schimbat mashinile. - Sau vor sa ne pacaleasca! Suna la aeroport. in citeva minute, aveau legatura cu turnul de ntrol. - Avionul domnului Stanford? Oui. A sosit cu o ra in urma shi a facut deja plinul. Cinci minute mai tirziu, doi membri ai echipei de praveghere erau in drum spre aeroport, in timp cel de-al treilea tsinea in continuare sub obser- tsle vila intunecata.

in timp ce Renault-u\ maroniu trecea prin La Ile-sur-Loup, Stanford se ridica de pe bancheta

pe care statuse intins. ^wic,\ - Te potsi ridica si tu, acum, ii spuse el Sophie..Se intoarse spre Dmitri. Aeroportul din Nisa. Ra-pid.

O jumatate de ora mai tirziu, pe aeroportul dinNisa, un Boeing 727 rula spre punctul de decolare.Cocotsat in turnul lui, controlorul de trafic spuse: - Sint tare grabitsi. E a treia oara cind cer per-misiunea de a decola. - A! cui e avionul? -Harry Stanford. Regele Midas in persoana. - ii e probabil teama sa nu rateze vreun milion-doua. Controlorul dirija un Learjet care tocmai cjecola,apoi lua microfonul. - Catre Boieng-u\ opt-noua-cinci. Aici turnul decontrol. Putetsi decola. Pista este libera. O clipa mai tirziu, avionul imens se ridica spreinaltsimile cerului plumburiu al diminetsii. Copilotul vorbi in microfon: - Aici Boeing opt-noua-cinci. Urcam la trei mii,curs shapte-zero. Se intoarse spre pilot. Uau! Ba-trinul Stanford era nerabdator sa ne.vada in aer,nu-i asha? Pilotul ridica din umeri. - Nu este treaba noastra sa ne punem intrebari. Ci sa executam ceea ce ni se spune. Ce face?

Copilotul se ridica shi privi in cabina. - Se odihneshte.

Din mashina, au telefonat la aeroport. - Avionul domnului Stanford... Mai este la sol? - Non, monsieur. Tocmai a decolat. - SHtitsi incotro se indreapta? - Bineintseles. - incotro? -J.F.K. - Multsumesc. Se intoarse spre insotsitorul lui. -Aeroportul Kennedy. Vom trimite pe cineva sa-i ash- tepte acolo.

Cind Renault-u\ trecu de Monte Carlo, indrep- tindu-se in mare viteza spre granitsa italiana, Harry Stanford zise: - Eshti sigur ca nu mai sintem urmaritsi? - Foarte sigur, domnule. Ne-au pierdut urma. - Bine. Stanford se sprijini de spatar shi se relaxa. N-avea de ce sa-shi mai faca griji. Probabil ca acum urmareau avionul. Revazu intreaga situatsie cu ochii mintsii. Se punea problema a ce anume shtiau shi de cind. Erau ca nishte shacali care urmaresc leul, sperind sa-l doboare. Harry Stanford zimbi. il sub- estimasera. Altsii, care facusera aceeashi gresheala, platisera scump. Cineva avea sa plateasca shi de data asta. El era Harry Stanford, omul de incredere al regilor shi preshedintsilor, suficient de bogat shi de puternic ca sa creeze sau sa distruga economiile a douasprezece state.

Avionul survola Marsilia. Pilotul vorbi in micro- fon. - Marsilia, sintem Boeing opt-noua-cinci, urcam de la nivelul unu-noua-zero la doi-trei-zero. - Receptsionat.

Renault-u\ a intrat in San Remo la scurt timp dupa rasaritul soarelui. Harry Stanford avea amintiri frumoase despre orash; acesta, insa, se schimbase drastic. El ishi amintea de vremurile cind era un orash elegant, cu restaurante shi hoteluri de mina-ntii, cu un cazino unde cravata neagra era obligatorie shi unde averi imense se cishtigau shise pierdeau intr-o seara. Acum era acaparat deturishti shi patroni in camashi cu mineca scurta shi cugura mare. Automobilul se apropia de portul situat la doua-sprezece mile de granitsa franco-italiana. - Unde mergem? intrebase Dmitri. - Porto Communale, indicase Stanford. SHi cu cifvom intilni mai putsina lume, cu atit mai bine. - Da, domnule. Citeva minute mai tirziu, Renault-u\ tragea lin-ga Blue Skies, un iaht elegant de cincizeci shi patrumetri lungime. Capitanul Vacarro shi echipajul al-catuit din doisprezece oameni erau aliniatsi pepunte. - Buna dimineatsa, signor Stanford, zise capi-tanul. Sa va iau bagajele shi... - N-am bagaj. Sa mergem. - Da, domnule. - Stai putsin. Stanford studia echipajul. Se in- crunta. Tipul din capat. E nou, nu-i asha? - Da, domnule. Unul din baietsii noshtri s-a

imbolnavit shi a ramas la Capri. L-am luat pe el. E foarte... - Scapa de el, porunci Stanford. CapitanuLil privi, uimit. - Sa... - Plateshte-I. SHi sa plecam de aici. Capitanul Vacarro dadu din cap. - Da, domnule. Privind in jur, Harry Stanford se simtsi cuprins de o presimtsire rea. Era atit de vie, de aproape, incit o putea atinge. Nu voia sa aiba un strain in preajma.Capitanul Vacarro shi intregul echipaj se aflau in sluj-ba lui de ani intregi. Putea sa aiba incredere in ei.Se intoarse sa se uite la fata. O agatsase Dmitri,absolut la intimplare. Nici un pericol, deci. Iar Dmitri,credinciosul lui bodyguard, ii salvase viatsa de nenu-marate ori. Stanford il privi. - Sa stai linga mine. - Da, domnule. Stanford o lua pe Sophia de brats. - Sa mergem, draga mea. .

Dmitri Kaminsky ramase pe punte, urmarind echipajul care se pregatea de plecare. Cerceta . cu atentsie portul, dar nu observa nimic alarmant. La acea ora a diminetsii era linishte. Generatoarele imense ale iahtului revenira la viatsa. Capitanul se apropie de Harry Stanford. - N-atsi spus incotro ne indreptam, signor Stan- ford. - Nu, n-am spus. E adevarat, capitane. Se gindi o clipa. Portofino. - Da, domnule. - Apropo, nu vreau sa transmitsi nici un fel de

semnale prin radio. Tacere absoluta. Capitanul Vacarro se incrunta. - Tacere? Bine, domnule, dar daca... - Nu-tsi face probleme. Asculta-ma. Vreau canimeni sa nu foloseasca telefonul celular. - Bine, domnule. Ancoram in Portofino? - Am sa te anunts eu, capitane.

Harry Stanford o lua pe Sophia sa faca un tur aliahtului. Era una din comorile lui cele mai de pretsshi-i facea placere sa o prezinte. Vasul itsi taia res-piratsia. Avea un apartament luxos, cu o camera dezi shi birou. Biroul era spatsios shi mobilat confortabil,cu o canapea, citeva scaune shi un birou, in spatelecaruia era suficienta aparatura ca sa conduci unorash. Pe unu! din peretsi era o imensa harta elec-tronica pe care se mishca o barca miniaturala, in-dicind pozitsia iahtului. Ushile glisante se deschideauspre o veranda exterioara, cu shezlonguri shi o masacu patru scaune, strajuita de o balustrada din lemnde teck. in zilele frumoase, Stanford obishnuia sa iamicul dejun pe punte. Erau shase camere de oaspetsi, fiecare cu vitralii,tapet pictat manual shi baie cu Jacuzzi. Biblioteca,imensa shi ea,, era lucrata in lemn de koa. in sufragerie puteau lua masa shaisprezece mu-safiri. O sala complet echipata cu aparate de intre-tsinere se gasea sub punte. Iahtul mai avea o pivnitsashi o sala de proiectsii. Harry Stanford avea una dincele mai mari colectsii de filme pornografice din lu-me. Mobilierul din intreg vasul era de cea mai bunacalitate, iar tablourile erau demne de orice muzeu. - Ei, ai vazut cam totul, ii spuse StanfordSophiei cind terminara turul. Restul am sa tsi-l arat

miine. Ea ramasese inmarmurita. - N-am mai vazut niciodata asha ceva. E... e ca un orash! Harry Stanford zimbi vazind-o cit era de entu- ziasmata. - Steward-ul te va conduce in cabina ta. Fa-te comoda. Eu am ceva de lucru.

Harry Stanford se reintoarse in biroul lui shi privi harta electronica. Blue Skies se indrepta spre nord-est. N-au de unde sa shtie unde sint, se gindi Stanford. Or sa ma ashtepte la JFK. Cind vom ajun- ge la Portofino, ma voi ocupa de toate.

Boeing-u\ primea noi instructsiuni. - Boeing opt-noua-cinci, drumul este liber. - Receptsionat. Se intoarse spre copilot. Totuleste in regula. Pilotul se intinse pe scaun, se ridica shi se duse *spre cabina. - Ce mai face pasagerul nostru? intreba copi-lotul. - Mie-mi pare teribil de infometat.

- De citeva ori. - Unde este reshedintsa ta? Prea personal. - O sa-tsi placa la Portofino, Sophia. E foartefrumos. Capitanul Vacarro se apropie de ei. - Luatsi masa pe punte, signor Stanford?

- Nu, vom minca la Splendido. - Foarte bine. Ne pregatim sa ridicam ancoraimediat dupa prinz? - Nu cred. Hai sha ne bucuram de frumusetsealocului. Capitanul Vacarro ii privi uimit. Harry Stanfordputea sa pretinda ca era foarte grabit, pentru ca inmomentul urmator sa para ca avea tot timpul dinlume. SHi nici un fel de legaturi radio? Nu mai auziseuna ca asta. Pazzo.

Riviera italiana se intinde in semicerc de la granitsa franco-italiana spre Genoa, apoi se continua' in jos, spre golful La Spezia. Frumoasa panglica a coastei shi apele lui stralucitoare adapostesc portu- rile Portofino, Vernazza, shi mai departe Elba, Sar- dinia shi Corsica. Blue Skies se apropia de Portofino care, chiar shi de la acea distantsa, era o privelishte impresionanta. Dealurile erau acoperite de maslini, pini, chiparoshi shi palmieri. Harry Stanford, Sophia shi Dmitri stateau pe punte. - Ai venit deseori la Portofino? intreba Sophia.

Portul era incintator, cu o varietate de magazineshi restaurante pe tot drumul ce ducea spre deal.Vreo douasprezece barci de pescuit fusesera trasepe plaja. Stanford se intoarse spre Sophia. - Vom lua masa la hotelul din virful dealului. Are

o privelishte minunata. ii facu semn unui taxi. Du-tetu inainte, iar eu voi veni peste citeva minute. iiintinse citeva lire. - Foarte bine, caro. O urmari cu .privirea in timp ce se indeparta,apoi se intoarse spre Dmitri. - Trebuie sa dau un telefon. Dar nu de pe iaht, se gindi Dmitri. Cei doi barbatsi se indreptara spre cabinele tele-fonice de pe chei. Dmitri il urmari pe Stanford intimp ce intra intr-una din ele. Ridica receptorul shiintroduse o moneda. - Ash dori sa vorbesc cu cineva de la UnionBank of Switzerland, Geneva. O femeie se apropie de cabina telefonica ala-turata. Dmitri se posta in fatsa ei blocindu-i tre-cerea. - Scuzatsi-ma, spuse ea. Eu... - Ashtept un telefon. Ea il privi surprinsa. - Oh. Se uita plina de sperantsa la cabina in careera Stanford. - Daca ash fi in locul dumneavoastra, eu n-ashashtepta, mormai Dmitri. Va avea o convorbire foartelunga. Femeia ridica din umeri shi se indeparta. - Alo, Peter. Avem o mica problema. Stanfordinchise usha cabinei. Vorbea foarte repede, iar Dmitrinu auzea nimic din ce spunea. Sfirshind conversatsia,Stanford puse receptorul la loc shi deschise usha. - Totul este in regula, domnule Stanford? in-treba Dmitri. - Hai sa mincam.

Splendido este giuvaerul lui Portofino, un hotelcu o panorama minunata a golfului de la poaleledealului. Hotelul primeshte numai clientsi foarte bogatsishi ishi apara cu strashnicie aceasta reputatsie. HarryStanford shi Sophia luau masa pe terasa. - Sa comand eu pentru tine? o intreba Stan-ford. Au aici nishte specialitatsi care cred ca or sa-tsiplaca. - Te rog, zise Sophia. Stanford comanda trenette al pesto, friptura devitsel shi focaccia, vestita piine sarata a regiunii. - SHi adu-ne o sticla de vin din recolta Schram'88. Se intoarse spre Sophia. A primit medalia deaur la concursul internatsional de vinuri de la Lon-dra. Eu sint proprietarul viei. Ea zimbi. - Ce norocos eshti. Dar norocul nu avea nici o legatura cu asta. - Sint de parere ca barbatul este menit sa sa-vureze toate deliciile care se afla pe acest pamint. iilua mina in mina lui. SHi multe altele. - Eshti un barbat nemaipomenit. - Multsumesc. Se simtsea excitat cind femeile frumoase iladmirau. Cea de acum ar fi putut sa-i fie fiica, iaracest lucru il excita shi mai mult. Cind terminara masa, Stanford o privi pe Sophiashi-i facu cu ochiul. - Hai sa ne intoarcem la iaht. -Oh, da!

Harry Stanford era un amant pasionat shi expe-

rimentat. Ego-ul lui imens il facea sa fie mai preocu-pat de satisfacerea femeii decit de propria-i satisfactsie.SHtia cum sa excite o femeie shi-shi orchestra actuldragostei intr-o simfonie senzuala, care le facea peiubitele lui sa atinga culmi pe care nici nu le ba-nuisera vreodata. SHi-au petrecut dupa-amiaza in apartamentul iuiStanford, iar cind au terminat sa faca dragoste,Sophia era extenuata. Harry Stanford se imbraca shiieshi pe punte sa vorbeasca cu capitanul Vacarro. - Doritsi sa mergem in Sardinia, signor Stanford?il intreba acesta. - Hai sa ne oprim mai intii la Elba. - Foarte bine, domnule. Totul este satisfa-cator? - Da, zise Stanford. Absolut satisfacator. Sesimtsea din nou excitat. Se intoarse in camera, laSophia. Au ajuns la Elba in dupa-amiaza urmatoare shiau ancorat la Portoferraio.

in clipa in care Boeing-u\ intra in spatsiul aerianal Americii, pilotul lua legatura cu solul. - New York Center, sintem Boeing 895 shi dorimsa coborim de la nivel doi-shase-zero la nivel doi-patru-zero. Se auzi vocea celui de la New York Center. - Receptsionat. Liber la doi-patru-zero, directsiaJFK. Din spatele avionului se auzi un miriit. - Ushor, Prince. Lasa-ma sa-tsi pun centura.

Cind avionul ateriza, il ashteptau patru oameni.

Se ashezasera in puncte diferite ca sa vada totsipasagerii care coborau din avion. Au ashteptat ojumatate de ora. Unicul pasager era un ciobanescgerman.

Portoferraio este principalul centru comercialal Elbei. Strazile sint ticsite de magazine elegante,sofisticate, iar in apropierea portului cladirile con-struite in secolul al XVIII-lea sint protejate de cita-dela construita in secolul al XVI-lea de duceleFlorentsei. Harry Stanford vizitase insula de nenumaratebri shi, intr-un fel ciudat, se simtsea ca acasa. Doarera locul in care Napoleon Bonaparte fusese trimisin exil. - Vom vizita casa lui Napoleon, ii spuse elSophiei. Ne intilnim acolo. Se intoarse spre Dmitri.Du-o la Villadei Mul ini. - Da, domnule. Stanford ii privi cum se indepartau. Se uitala ceas. Timpul trecuse cu repeziciune. Avionultrebuie sa fi aterizat deja pe aeroportul Kennedy. Iarcind aveau sa afle ca nu era la bordul lui, urmarireaavea sa reinceapa. Le va trebui ceva timp sa-mi iaurma, se gindi Stanford. Pina atunci insa toate vor firezolvate. Intra intr-o cabina telefonica. - Ash dori o convorbire cu Londra. Banca Bar-clays. Unu-shapte- unu...

O jumatate de ora mai tirziu o conducea inapoi

in port pe Sophia. - Urca pe vas, ii spuse Stanford. Mai am untelefon de dat. Ea il privi indreptindu-se spre cabina telefonicade la capatul docului. De ce n-o folosi oare tele-fonul de pe iaht? se intreba Sophia. in cabina telefonica Harry Stanford spunea: - Banca Sumitomo din Tokio, va rog. Cincisprezece minute mai tirziu, cind se intoarsepe iaht, era furios. - Ancoram aici pentru la noapte? intreba capi-tanul Vacarro. - Da! Nu! Pornim spre Sardinia. Acum!

. Costa Smeralda din Sardinia este una dintrecele mai luxoase regiuni de pe coasta Mediteranei.Orashelul Porto Cervo este un paradis al celor bo-gatsi, majoritatea vilelor fiind construite de Aly Khan. Primul lucru pe care l-a facut Harry Stanfordcind a ancorat a fost sa se indrepte spre o cabinatelefonica. _ Dmitri il urma indeaproape. - Doresc o convorbire cu Banca d'ltalia din Ro-ma... Usha cabinei se inchise. Conversatsia dura aproape o jumatate de ora.Cind Stanford ieshi din cabina era intunecat la fatsa.Dmitri se intreba ce se intimpla oare.

Stanford shi Sophia au luat masa pe plaja LisciadiVacca. Stanford comanda pentru amindoi. - Vom incepe cu malloreddus, apoi vom con-tinua cu porceddu. Ca vin, vom bea Vernaccia, iar

pentru desert, doua portsii de sebadas. - Bene, signor. Ospatarul se indeparta impre-sionat, in timp ce Stanford se intorcea sa stea devorba cu Sophia, inima ii tresari cu putere. Doi bar-batsi, ashezatsi la o masa linga intrarea in restaurant, ilstudiau. Erau imbracatsi in costume inchise la culoare, in

ciuda soarelui stralucitor. Nici macar nu-shidadeau silintsa sa se prefaca a fi turishti. Mi-au luatoare urma sau sint pur shi simplu nishte straini? Tre-buie sa am grija ca imaginatsia sa nu mi-o ia razna,se gindi Stanford. - Nu te-am mai intrebat pina acum, zise Sophia.Ce fel de afaceri faci? Stanford o studie. Era reconfortant sa fie incompania cuiva care nu shtia nimic despre el. - M-am retras, ii spuse. Calatoresc in jurul lumiishi ma distrez. - Doar tu? Vocea ei era incarcata de simpatie.Cred ca te simtsi foarte singur. Se stradui din rasputeri sa nu rida in hohote. - Asha e. Ma bucur ca eshti aici, cu mine. Ea il lua de mina. - SHi eu, caro. Cu coada ochiului, Stanford ii urmari pe cei doiplecind.

Cind au terminat de mincat, Stanford, Sophia shiDmitri s-au intors in orash. Stanford intra in prima cabina telefonica. - Crdit Lyonnais, Paris...

Privindu-I, Sophia i se adresa lui Dmitri. - E un om minunat, nu-i asha? - Nu mai e altul ca el. - Lucrezi de mult pentru el? - De doi ani, zise Dmitri. - Eshti norocos. - SHtiu. Dmitri se indeparta shi se posta in fatsa cabineitelefonice. il auzi pe Stanford spunind: - Ren? SHtii de ce te sun.... Da... Da... Faci astapentru mine?... Minunat! Rasufla ushurat. Nu...Nu aici. Hai sa ne intilnim in Corsica. Perfect. Dupaintilnirea noastra ma pot intoarce direct acasa. Mul-tsumesc, Ren. Stanford lasa jos receptorul. Ramase un mo-.ment pe ginduri, apoi zimbi shi forma un numar dinBoston. Raspunse secretara. - Biroul domnului Fitzgerald. - Aici este Harry Stanford. Vreau sa vorbesccu el. - Oh, domnule Stanford. imi pare rau, domnulFitzgerald este in vacantsa. Nu va poate fi de folosaltcineva? - Nu. Sint in drum spre America. Spune-i cavreau sa ne intilnim in Boston, la Rose Hill, luni laora noua. Spune-i sa aduca o copie a testamentuluimeu shi un notar. -Am sa incerc sa... - Nu incerca. Fa-o, draga mea. Puse receptorul

3637

in furca. Cind ieshi din cabina, vocea ii era din noucalma. Trebuie sa ma ocup de o mica afacere, So-phia. Du-te la hotelul Pitrizza shi ashteapta-ma acolo. - Bine, zise ea. Sa nu intirzii prea mult. - Nu. Cei doi barbatsi o privira cum se indeparta. - Hai sa ne intoarcem la iaht, ii spuse Stanfordlui Dmitri. Plecam. Dmitri se uita la el surprins. - SHi cu ea...? - Las' ca gaseshte ea drumul inapoi.Vreau sa aranjezi sa ne ia un elicopter din Corsicashi sa ne duca la Neapole. Foloseshte telefonul de pechei. - Da, domnule. Dmitri Kaminsky se indrepta spre chei shi intra incabina telefonica. Douazeci de minute mai tirziu, Blue Skies ridi-case ancora.

Cind s-au intors la Blue Skies, Harry Stanfords-a indreptat direct spre capitanul Vacarro. - Ne indreptam spre Corsica, zise el. Acum. - Tocmai am ascultat buletinul meteo, signorStanford. Pe acolo e furtuna. Ar fi mai bine saashteptam shi... - Vreau sa plecam acum, capitane. Capitanul Vacarro ezita.

- Va fi o calatorie foarte dura, domnule. Dincauza lui libeccio - vintul care bate din sud-vest.Marea este foarte agitata. - Nu-mi pasa. intilnirea din Corsica avea sa-irezolve toate problemele. Se intoarse spre Dmitri.

Idolul lui era Dan Quayle, al carui nume ilpomenea adesea. - Nu-mi pasa ce spui tu despre Quayle, dar eleste singurul politician de certa valoare. Familia -asta e totul. Fara familie aceasta tsara ar fi 6 ruina.Totsi pushtii aceshtia care traiesc impreuna fara sa fiecasatoritsi, shi mai au shi copii. Este shocant. Nu-i de

mirare ca se comit atitea crime. Daca Dan Quayleva candida vreodata pentru postul de preshedinte,va avea cu sigurantsa votul meu. Era rushinos, segindi el, ca nu putea vota din cauza unei legiprosteshti. Dar n-avea importantsa. Avea sa-l sustsinape Quayle pina la capat. Avea patru copii: Billy, de opt ani shi trei fete:Amy, Clarissa shi Susan, de zece, doisprezece shirespectiv paisprezece ani. Erau nishte copii minunatsishi cea mai mare bucurie a lui era sa-shi petreacatimpul alaturi de ei. Weekend-urile le erau dedicatein totalitate. Le facea friptura la gratarul din curte, sejuca cu ei, ii ducea la film sau la meciuri shi ii ajutasa-shi faca temele. Totsi pushtii din vecinatate il ado-rau. Le repara bicicletele shi jucariile shi ii invita lapicnicuri impreuna cu copiii lui. Cu totsii ii spuneauPapa.

Era o dimineatsa insorita de simbata, iar elurmarea un meci de baseball. Era o zi perfecta, caintr-o fotografie; nori pufoshi pluteau pe cer iar vintuladia blind. Baietselul lui, Billy, era la balon, parindfoarte matur shi profesional in uniforma celor de laLittle League. Cele trei fete ale lui Papa shi sotsia luierau alaturi. Mai bine decit atit nu se poate, segindi el bucuros. De ce nu pot oare toate familiilesa fie ca a noastra? Scorul era foarte strins, iar Billy avea lovituradecisiva. Papa incepu sa strige incurajator: - Pe ei, Billy! Billy ashtepta pasa care veni insa prea jos. Rata.Repriza se terminase. incepura sa se auda mur-mure shi ovatsii din partea parintsilor shi a prietenilor.Billy ramase pe loc cu inima strinsa, urmarind cum

echipele ishi schimbau locurile in teren. Papa iistriga: - E in regula, fiule. Ai sa reusheshti data viitoare". Billy se fortsa sa-i zimbeasca. John Cotton, antrenorul echipei, il ashtepta. - Ieshi afara, ii spuse. - Dar, domnule Cotton... - Haide, ieshi afara din teren. Tatal lui Billy urmarea scena cu inima ranita. Nupoate face asta, se gindi el. Trebuie sa-i mai deao shansa lui Billy. Va trebui sa stau de vorba cudomnul Cotton shl sa-i explic. Chiar in clipa aceeaincepu sa sune telefonul celular pe care il purta cuel. il lasa sa sune de patru ori inainte sa raspunda.O singura persoana shtia numarul. SHi doar shtie canu-mi place sa fiu deranjat in weekend, ishi spuse elminios. Ridica antena shi apasa un buton. -Alo? Tipul de la celalalt capat vorbi incet, citevaminute in shir. Papa asculta shi dadea din cind in cinddin cap. intr-un final spuse: - Da, intseleg. Am sai ma ocup eu de asta. Pusetelefonul deoparte. - S-a intimplat ceva, dragul meu? il intrebasotsia. - Da. Va trebui sa lucrez in weekend-ul acesta.SHi planuisem o ieshire pentru miine. Sotsia lui il lua de mina shi ii spuse intselegatoare: - Nu-tsi face griji. Munca ta este mult maiimportanta. Nu la fel de importanta ca familia, se incapatsinael. Dan Quayle m-ar fi intseles. il minca mina. incepu sa se scarpine. Ce naibao mai fi shi asta? se intreba. Va trebui sa ma duc la

un dermatolog zilele astea.

John Cotton era directorul-adjunct al superma-gazinului din orash. Era un om corpolent de vreocincizeci de ani, care acceptase sa conduca echipashcolii pentru ca shi fiul lui era jucator. Iar echipa lorpierduse in dupa-amiaza aceasta din cauza miculuiBilly. Magazinul se inchisese iar John Cotton era inparcare, indreptindu-se spre mashina, cind un strainse apropie de el cu un pachet. - Scuzatsi-ma, domnule Cotton. -Da? - Am putea sta de vorba o clipa? - Am inchis deja. - Oh, nu e vorba de asta. Voiam sa va vorbescdespre fiul meu Billy. Este foarte suparat ca l-atsi datafara din echipa shi i-atsi spus ca nu va mai jucaniciodata. - Billy este fiul dumitale? imi pare rau chiar shipentru faptul ca a facut parte pina acum din echipa.Nu va fi niciodata un bun jucator. - Nu sintetsi drept, domnule Cotton. il shtiupe Billy. E foarte bun. O sa vedetsi. Cind va juca, simbata viitoare... - Nu va mai juca simbata. Nu mai face parte din echipa. - Dar... - Nici un dar. Asta e. SHi acum, daca nu mai avetsi nimic altceva sa-mi spunetsi... - Ba da. Tatal lui Billy desfacuse pachetul pe care il tsinea in mina, scotsind la iveala o bita de baseball. Uitatsi cu ce a jucat Billy. E toata numai ashchii. Deci nu e drept sa-l pedepsitsi pentru ca...

- Asculta, domnule, nu dau doi bani pe ce-mi spui. Fiul dumitale nu mai joaca. Tatal lui Billy ofta nefericit. - Sintetsi sigur ca n-o sa va razginditsi? - Nici o shansa. in clipa in care Cotton se intoarse sa descuie portiera, tatal lui Billy ii sparse parbrizul cu bita. Cotton il privi shocat. - Ce naiba faci? - Ma incalzesc, ii spuse Papa, lovindu-l de data aceasta in genunchi. John Cotton incepu sa tsipe shi cazu la pamint. - Eshti nebun! Ajutor! Tatal lui Billy ingenunche linga el shi spuse incet: - Daca mai scotsi un sunet itsi nenorocesc shicelalalt genunchi. Cotton se uita la el, ingrozit. - Daca fiul meu nu va juca simbata viitoare, vaomor shi pe tine shi pe baiatul tau. Clar? Cotton il privi in ochi shi dadu din cap, incercindsa se abtsina sa nu tsipe de durere. - Bun. SHi apropo, n-ash vrea sa se afle nimic.Am prieteni foarte sus pushi. Se uita la ceas. Aveatimp suficient sa prinda avionul urmator cu directsiaBoston. Mina incepu sa-l manince din nou.

Duminica dimineatsa, la ora shapte, imbracat in-tr-un costum elegant shi avind cu el o servieta foartescumpa din piele, el trecu prin Copley Square shiapoi, mai departe, spre Stuart Street. Intra in Bos-ton Trust Building shi se apropie de portar. in cladirelucrau sute de oameni. Paznicul n-avea cum sa-lrecunoasca.

- Buna dimineatsa, zise el. - Buna dimineatsa, domnule. Va pot ajuta cuceva? El ofta. - Nici Dumnezeu nu ma mai ajuta. SHefii meichiar cred ca eu nu am altceva mai bun de facutduminica decit sa ma ocup de treburile altora. - SHtiu cum e, spuse portarul cu intselegere. iiintinse un registru. Vretsi sa semnatsi aici, va rog? El semna shi se indrepta spre lift. Biroul pecare-l cauta era la etajul cinci. Cobori din lift lashase, apoi cobori un etaj pe scari shi intra peculoar. Pe una din ushi era scris Renquist, Renquist& Fitzgerald, avocatsi. Se uita in jur, asigurindu-se caholul era liber, apoi deschise servieta. ii trebuiracinci secunde sa descuie usha. Intra inauntru shi oincuie in urma lui. Camera de primire era mobilata in stil vechi,conservator, potrivit uneia dintre cele mai mari firmede avocatsi din Boston. Barbatul ramase o clipa ne-mishcat, sa se orienteze, apoi intra direct in inca-perea in care se tsineau dosarele. inauntru erau omultsime de sertare metalice, fiecare cu indicele luialfabetic. incerca sertarul R-S. Era incuiat. Din ser-vieta scoase o cheie oarba, o pila shi un cleshte. In-troduse cheia in lacash shi o intoarse ushor de o parteshi de alta. Dupa o clipa o scoase shi examina urmelelasate. TSinind cheia cu cleshtele, pili cu grija urmele.in timp ce facea acest lucru, fredona incet, ca pen-tru sine Am sa-mi duc familia in vacantsa. O vacantsaadevarata. Sint convins ca celor mici le va place inHawai. Reushi sa descuie sertarul shi il trase catre sine.intr-o clipa gasi dosarul pe care-l cauta. Scoase unaparat de fotografiat minuscul din servieta. Zece

minute mai tirziu, terminase. Curatsa cu grija rama-shitsele de otsel de pe podea, incuie sertarul, ieshi pehol, inchise usha biroului shi parasi cladirea.

in aceeashi seara, pe mare, capitanul Vacarrointra in cabina lui Harry Stanford. - Signor Stanford... -Da? Capitanul arata spre harta electronica de pe >perete. - Ma tem ca vinturile sint din ce in ce mai pu-ternice. Libeccio s-a concentrat in golful Bonifacio.Sugerez sa ne adapostim intr-un port pina cind... Stanford nu-l mai asculta. - E o nava sigura, iar tu eshti un bun capitan.Sint sigur ca te vei descurca. Capitanul Vacarro ezita. - Cum zicetsi dumneavoastra, signor. Am sa mastraduiesc. - Sint sigur de asta, capitane. Harry Stanford statea in biroul lui planuindu-shi

strategia. Avea sa se intilneasca cu Ren in Corsicashi sa puna totul in ordine. Dupa aceea elicopterulavea sa-l duca la Neapole, de unde urma sa inchi-rieze un avion spre Boston. Totul va fi bine, hotariel. Nu am nevoie decit de patruzeci shi opt de ore.Doar de patruzeci shi opt de ore. S-a trezit la doua dimineatsa din cauza furtunii.Mai trecuse prin furtuni shi cu alte ocazii, dar aceastaera cea mai violenta. Capitanul Vacarro avusesedreptate. Harry Stanford se ridica din pat, tsinin-du-se de marginea acestuia ca sa-shi mentsina echi-librul shi se indrepta spre harta din perete. Iahtulintrase in strimtoarea Bonifacio. in citeva ore vom fiin Ajaccio, se gindi el. Odata ajunshi acolo, vom fi insigurantsa.

Evenimentele care s-au succedat in acea noaptesint acum de domeniul speculatsiilor. Hirtiile raspin-dite indica faptul ca vintul puternic le imprashtiase,iar cind Harry Stanford a incercat sa le strnga, dincauza tangajului, a cazut peste bord. Dmitri Ka-minsky l-a vazut cazind shi a inceput sa strige: - Om la apa!

Capitanul Francois Durer, sheful politsiei din Cor-sica, era foarte prost dispus. Insula era plina deturishti idiotsi, incapabili sa aiba grija de pashapoartele,de portofelele shi de copiii lor. Plouase cu plingeritoata ziua in minusculul sediu al politsiei de pe RueSergent Casalonga. Cineva mi-a furat geanta." A plecat vaporul fara mine. Sotsia mea e labord." Am cumparat ceasul asta de la cineva de pestrada. E gol pe dinauntru." Nu gasesc la farmacie medicamentele de caream nevoie."

4849

Problemele nu pareau sa aiba sfirshit. Iar acum capitanului ii mai cazuse pe cap shi un cadavru. - N-am vreme de asta, se rastise el. - Dar ashteapta afara, il informa asistentul. Ce sa le spun? Capitanul Durer era nerabdator sa ajunga la

amanta. ii venea sa spuna: Sa-I duca pe o alta insula." Dar era totushi sheful politsiei. - Foarte bine. Ofta. Am sa-i vad repede. 0 clipa mai tirziu capitanul Vacarro shi Dmitri Kaminsky intrara in biroul lui. - Luatsi loc, le spuse capitanul Durer. Cei doi se ashezara. - Va rog sa-mi spunetsi exact ce s-a intimplat. Capitanul Vacarro spuse: - Eu nu sint prea sigur. N-am vazut cum s-a intimplat. Se intoarse spre Dmitri Kaminsky. El a asistat la tot. Va poate explica el. Dmitri respira adinc. - A fost groaznic. Lucrez... lucram pentru el. - Ce faceai, domnule? - Eram bodyguard, masor, shofer. Iahtul nostru a fost surprins in furtuna de azi-noapte. Mi-a spus sa-i fac un masaj ca sa se relaxeze. Dupa aceasta mi-a cerut un somnifer. Pastilele erau in baie. Cind m-am intors, ieshise pe veranda. Cu o mina setsinea de balustrada, iar in cealalta tsinea nishte acte. Furtuna clatina cu putere vasul. O foaie de hirtie i-ascapat din mina, el a intins mina s-o prinda, shi-apierdut echilibrul shi a cazut peste balustrada. Eu amincercat sa-l prind dar n-am reushit. Am strigat dupaajutor. Capitanul Vacarro a oprit imediat iahtul shi, cueforturi eroice, am reushit sa-l gasim. Dar era preatirziu. Se inecase. - imi pare foarte rau. De fapt, nici nu-i pasa. - Vintul shi apa au adus trupul inapoi spre iaht.Asta a fost norocul nostru. Am vrea sa obtsinempermisiunea sa ducem trupul acasa, zise capitanulVacarro. - Asta n-ar trebui sa fie o problema. Mai aveainca timp sa se duca sa bea ceva acasa la amanta,

inainte de a se intilni cu sotsia lui. Va intocmescimediat certificatul de deces shi voi obtsine imediatviza. Lua un carnetsel galben. Numele victimei? - Harry Stanford. Capitanul Durer intsepeni. - Harry Stanford? - Da. - Chiar Harry Stanford? - Da. SHi deodata viitorul capitanului Durer deveni mailuminos. Era o mana cereasca. Harry Stanford, le-genda internatsionala! SHtirea mortsii lui avea sa facainconjurul lumii, iar el, capitanul Durer controla si-tuatsia, intrebarea care se impunea era cum samanevreze totul ca sa obtsina un beneficiu maxim.Ramase pe ginduri. - Cit de curind ne putetsi incredintsa trupulneinsufletsit? intreba capitanul Vacarro. - Ah. E o intrebare buna. Oare cit timp va durapina sa soseasca presa? Sa-i cer oare shi capita-nului iahtului sa participe la interviu? Nu. De cesa impart gloria cu el? Am sa ma ocup de toatesingur. Sint foarte multe lucruri de facut, spuse el,parind ca regreta. Multe hirtii... Ofta. Cam o sap-tamina, daca nu mai mult. Capitanul Vacarro era uimit. - 0 saptamina sau chiar mai mult? Dar atsispus... - Trebuiesc indeplinite anumite formalitatsi. Nuputem grabi lucrurile. Cu cine putem lua legatura? Capitanul Vacarro se uita spre Dmitri, cautindparca ajutor. - Cred ca ar trebui sa discutatsi cu avocatsii luidin Boston. - Numele lor?

- Renquist, Renquist & Fitzgerald.

Cu toate ca pe usha era scris Renquist, Renquist& Fitzgerald, cei doi Renquist murisera de mult. DarSimon Fitzgerald era chiar foarte viu, la cei shaizecishi shase de ani ai lui. El era dinamul care insufletseatotul, avind shase avocatsi in subordine. Era foartesubtsire, avea parul alb shi mergea cu aplombul unuimilitar. Chiar in acea clipa, se invirtea inainte shiinapoi prin birou, foarte preocupat. Se opri in fatsasecretarei lui. - Cind a telefonat domnul Stanford, nu tsi-a spusde ce voia sa ma vada atit de urgent? - Nu, domnule. Mi-a spus doar ca voia sa vaintilnitsi la el acasa, luni dimineatsa, la ora noua, shi sa aducetsi testamentul shi un notar. - Multsumesc. Pofteshte-I pe domnul Sloane ina-

untru.

Steve Sloane era unul dintre cei mai inteligentsi avocatsi din biroul lui. Absolvise la Harvard, era inalt, atletic, cu par blond, ochi albashtri, cercetatori shi o prezentsa placuta. El era cel care se ocupa de cele mai grele cazuri ale firmei shi fusese ales de Simon Fitzgerald sa conduca totul intr-o buna zi. Daca ash fi avut un fiu, se gindea Fitzgerald, ash fi vrut sa-i semene lui Steve. il privi pe Steve intrind. - Credeam ca eshti la pescuit de somoni in New- foundland, zise Steve. - A intervenit ceva. la loc, Steve. Avem o pro- blema. Steve ofta. - Ce mai e de data asta? - in legatura cu Harry Stanford. Harry Stanford era unul dintre cei mai impor- tantsi clientsi ai lor. SHase alte firme de avocatsi se ocu- pau de diverse intreprinderi subsidiare ale lui Stanford, dar numai Renquist, Renquist & Fitzge-rald se ocupa de afacerile lui personale. Cu excep-tsia lui Fitzgerald, nici unul dintre membrii firmei nu-lintilnise vreodata. Era o legenda. - Ce-a mai facut de data asta? intreba Steve. - A murit. Steve il privi shocat. - Cum? - Tocmai am primit un fax de la politsia francezadin Corsica. Se pare ca Stanford a cazut de peiahtul lui shi s-a inecat. Ieri. - Doamne Dumnezeule! - SHtiu ca nu l-ai cunoscut, dar eu lucrez pentruel de mai bine de treizeci de ani. Era un om foarte

dificil. Fitzgerald se sprijini de spatarul scaunului,intorcindu-se in trecut. Au existat doi Harry Stan-ford: persoana publica, cea care shtia sa faca banidin orice, shi ticalosul, caruia ii facea placere sa dis-truga oameni. Era fermecator, iar in clipa urmatoarete ataca asemenea unei cobre. - Pare fascinant. - Acum vreo treizeci de ani - treizeci shi unu maiexact - eu am inceput sa lucrez in aceasta firma.Batrinul Renquist se ocupa inca de atunci de afa-cerile lui Stanford. Ai auzit de expresia mai presusca viatsa"? Ei bine, i se aplica de minune lui HarryStanford. Daca n-ar fi existat, n-ar fi putut fi inventat.Era un colos. Era de o energie shi o ambitsie ului-toare. Un mare atlet. Facuse box in facultate shi juca-se polo. Dar era un tip imposibil inca de pe vremeacind era tinar. Singurul om absolut lipsit de com-pasiune pe care l-am cunoscut vreodata. Sadic shirazbunator, avea instinctul unui vultur. Nimic nu-iplacea mai mult decit sa-shi impinga adversarii lafaliment. - Pare un monstru. - Da, pe de o parte. Pe de alta parte insa acreat un orfelinat in Noua Guinee, a construit unspital in Bombay shi a donat, anonim, milioane dedolari in scopuri caritabile. Nimeni nu shtia la ce sase ashtepte din partea lui. - Cum de a devenit atit de bogat? - Cunoshti mitologia greaca? - Foarte putsin. - Ai auzit de povestea lui Oedip? Steve dadu din cap. - SHi-a omorit tatal ca sa o cucereasca pe mamalui. - Asha e. Ei bine, asta a fost Harry Stanford.

Numai ca el shi-a omorit tatal ca sa obtsina votulmamei lui. - Cum? Steve se holba la el. - in anii treizeci, tatal lui Harry avea o bacanieaici, in Boston, l-a mers atit de bine, incit a maideschis una, apoi inca una shi in curind avea unadevarat lants de magazine. Cind Harry a terminatcolegiul, tatal lui l-a luat partener de afaceri, nu-mindu-l in consiliul de conducere. Asha cum tsi-amspus, Harry era foarte ambitsios. Avea visuri maretse.In loc sa cumpere carne, pe care s-o vinda maiapoi, voia sa creasca chiar el animalele. Sa cum-pere pamint, pe care sa-l cultive, sa deschidafabrici de conserve. Tatal lui nu era de acord, ashaca se certau mai tot timpul. Apoi lui Harry i-a venitcea mai stralucita idee. l-a spus tatalui lui ca voia saconstruiasca un lants de supermagazine care savinda de toate, de la automobile la asigurari peviatsa. Tatalui lui i s-a parut ca ideea era nebu-neasca, asha ca a respins-o. Dar Harry nu avea degind sa lase pe nimeni sa-i stea in cale. S-a decissa se descotoroseasca de batrin. SHi-a convins tatalsa-shi ia o vacantsa mai lunga shi, cit timp acesta lip-sea, a inceput sa-i farmece pe ceilaltsi membri aiconsiliului. SHi-a convins unchiul shi matusha sa votezepentru el. Apoi a trecut la ceilaltsi membri ai con-siliului, l-a invitat la masa, cu unul din ei a mers lavinatoare de vulpi, cu altul la golf. S-a culcat cunevasta celui de-al treilea, care avea mare influentsaasupra sotsului ei. Dar cel mai mare procent ilavea mama lui, deci shi votul final. Harry a con-vins-o sa-i incredintseze lui actsiunile shi sa votezecontra sotsului ei. - De necrezut! - Iar cind tatal lui Harry s-a intors, a descoperit

ca familia lui il indepartase din companie. - Doamne! - SHi nu s-a multsumit cu atit. Cind tatal lui a in-cercat sa intre in biroul care fusese odata al lui, aconstatat ca acesta nu mai exista. SHi nu uita ca rHarry nu avea pe atunci mai mult de treizeci deani. I se spunea omul de gheatsa". Dar ce-i al luie al lui, Steve. A cladit Stanford Enterprises cumina lui, transfbrmind-o in una din cele mai maricorporatsii ale lumii. S-a extins in diverse domenii:

------------------------ 56 -----,------------,_______

chimicale, comunicatsii, electronice, industria lem-nului shi proprietatsi mobiliare. - Trebuie sa fi fost un tip nemaipomenit, ziseSteve. - A fost. Atit pentru barbatsi, cit shi pentru femei. - A fost insurat? Simon Fitzgerald ramase tacut o clipa, aducin-du-shi aminte. Apoi spuse: - Harry Stanford a fost casatorit cu una din celemai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata,Emily Temple. Au avut trei copii: doi baietsi shi o fata.Emily provenea dintr-o familie foarte buna din HobeSound, Florida. il adora pe Harry shi a incercat sainchida ochii la desele lui infidelitatsi, pina cind, intr-obuna zi, n-a mai suportat. Copiii aveau o guver-nanta, pe Rosemary Nelson. Tinara shi atragatoare.Ceea ce-l innebunea shi mai tare pe Harry Stanforda fost ca refuza sa se culce cu el. il innebunea. Nuera obishnuit sa fie respins. Ei bine, cind Harry Stan-

ford ishi punea ceva in cap, putea fi de un farmecirezistibil. A reushit s-o convinga pe Rosemary.Aceasta a ramas insarcinata shi s-a dus la doctor.Din nefericire, ginerele doctorului era redactor la orevista de scandal. A mirosit toata povestea shi apublicat-o. A ieshit un scandal monstru. Mai am incataieturile din ziare. - A facut avort? Fitzgerald clatina din cap. - Nu. Harry ar fi vrut, dar ea refuza. S-au certat.57

El i-a spus ca o iubea shi ca voia sa se casatoreascacu ea. Bineintseles ca o mai spusese tuturor femeilorcu care fusese inainte. Dar Emily l-a auzit shi s-asinucis chiar in acea noapte. - Cumplit. Ce s-a intimplat cu guvernanta? - Rosemary Nelson a disparut. Am aflat ca adat nashtere unei fetitse, Julia, la spitalul St Josephdin Milwaukee. l-a trimis un bilet lui Stanford, dar nucred ca el s-a obosit sa-i raspunda. Pe atunci, seincurcase deja cu altcineva. Rosemary nu-l maiinteresa. . - Fermecator... - Adevarata tragedie s-a produs abia din acelmoment. Copiii l-au acuzat pe drept pe tatal lor demoartea mamei. Pe atunci, aveau zece, doispre-zece shi respectiv paisprezece ani. Erau destul demari sa resimta durerea, dar prea tineri ca sa sepoata lupta cu tatal lor. il urau. Iar lucrul care-l in-grijora cel mai tare pe Harry era ca intr-o buna zi eiaveau sa-i faca exact ceea ce-i facuse el tatalui lui.Asha-ca a facut tot posibilul sa se asigure ca acestlucru n-avea sa se intimple niciodata, l-a trimisdeparte de casa, la internate diferite, aranjind ca cei

trei copii sa se vada cit mai putsin posibil. Nu le-adat nici un ban. Au trait din putsinii bani lasatsi de mama lor. - Ce s-a intimplat cu ei? - Tyler este judecator la Chicago. Woodrow nu face nimic. E playboy. Traieshte la Hobe Sound shijoaca golf shi polo. Cu citsiva ani in urma a agatsatintr-un restaurant o chelneritsa, a lasat-o insarcinatashi, spre surpriza tuturor, s-a insurat cu ea. Kendalleste designer de moda shi se bucura de succes.E maritata cu un francez shi traiesc la New York.Se ridica de la birou. Steve, ai fost vreodata inCorsica? - Nu. - Ash vrea sa te duci acolo. Politsia refuza sarepatrieze trupul neinsufletsit. Doresc sa te ocupi tude asta. - Bine. - Daca ai putea sa pleci chiar azi... - Perfect. - Multsumesc. Apreciez acest lucru.

in avionul Air France care-l ducea de la Paris inCorsica, Steve Sloane citi un ghid turistic despreCorsica. Afla ca insula era predominant muntoasa,ca portul cel mai important era Ajaccio shi ca eralocul nashterii lui Napoleon. Cartea era plina de sta-tistici interesante, dar nu reushi sa-l pregateasca peSteve pentru toata frumusetsea pe care avea s-ogaseasca acolo. in timp ce avionul se apropia deCorsica, jos, in departare, vazu un zid masiv, inalt,din pietre albe, care semana cu White Cliffs dinDover. itsi taia respiratsia.

Avionul ateriza pe aeroportul din Ajaccio, iartaxiul il duse pe Steve pe Cours Napoleon, stradaprincipala, care se intindea de la Place General deGaule spre nord, unde era gara. Aranjase deja caun avion sa transporte sicriul la Paris, de unde aveasa fie transbordat intr-un alt avion care se indreptaspre Boston. Nu-i mai raminea decit sa obtsinaactele necesare. Steve se opri in fatsa prefecturii de pe CoursNapoleon. Urca in graba treptele shi se opri la biroulde la intrare. Un sergent in uniforma il intreba: - Bonjour. Puis-je vous aider? Va pot ajuta cuceva? - Ash vrea sa vorbesc cu comandantul. Cum se numeshte? - Capitaine Durer. in ce problema? Steve scoase o carte de vizita. - Sint avocatul lui Harry Stanford. Am venit pen- tru formalitatsi. Sergentul se incrunta. - Raminetsi pe loc, va. rog. Disparu in biroul capi- tanului Durer, inchizind cu grija usha in urma lui. Biroul era ticsit de reporteri de la posturi de tele- viziune din lumea intreaga. Totsi pareau sa vor- beasca in acelashi timp: Capitaine, de ce a plecat pe furtuna cind...?" Cum de a cazut de pe iaht in mijlocul...?" l-atsi facut autopsia?" Cine mai era pe vas cind...?" - Va rog, domnilor. Capitanul Durer ridica mina. Va rog! Privi extaziat de jur imprejurul camerei, la reporterii care-i sorbeau cuvintele. Visase dintot- deauna la acest moment. Daca ma ocup cum se cuvine de asta, poate am sa fiu avansat shi... Sergentul ii intrerupse gindurile.

- Capitaine... ii shopti ceva la ureche shi intinse cartea de vizita a lui Steve Sloane. Capitanul Durer o studie incruntat. - Nu pot sa-l primesc acum. Spune-i sa vina miine dimineatsa la ora zece. - Bine, domnule. - Capitanul Durer il urmari ginditor pe sergentul care ieshea din incapere. N-avea nici cea mai mica intentsie sa lase ca -momentul lui de glorie sa fie spulberat. Se intoarse din nou spre reporteri, zim- bind. - Deci, ce voiatsi sa aflatsi...? Afara, sergentul ii spunea lui Sloane: - imi pare rau, dar capitanul Durer este foarte ocupat pentru moment. Vrea sa revenitsi miine dimi- neatsa, la ora zece. Steve Sloane il privi neincrezator. - Miine dimineatsa? Dar e ridicol. N-am de ce saashtept atit de mult. Sergentul ridica din umeri. - Cum doritsi, domnule. - Bine. Dar nu mi-am rezervat camera la hotel.Potsi sa-mi recomanzi vreunul? - Maish oui. imi face placere sa va recomandColomba, pe Avenue de Paris. Steve mai ezita inca. - N-am cum sa... - Miine dimineatsa, la ora zece. Steve se rasuci pe calciie shi ieshi. in biroul lui Durer, capitanul raspundea amabilla intrebarile reporterilor. Unul dintre ei, de la unpost de televiziune, spuse: - Cum putetsi fi sigur ca e vorba de un accident? Durer privi direct in obiectivul aparatului. - Din fericire, avem un martor ocular. Se pare ca

nishte hirtii foarte importante i-au scapat din mina shis-a aplecat sa le ridice. SHi-a pierdut echilibrul shi acazut in apa. Bodyguard-ul lui a vazut cele intim-plate shi a strigat imediat dupa ajutor. Vasul s-a opritshi au pornit imediat in cautarea cadavrului. - Ce a aratat autopsia? - Corsica este o insula fara importantsa, dom-nilor. Nu sintem echipatsi pentru a face o autopsiecompleta. Cu toate acestea, raportul mediculuiindica drept cauza a mortsii inecul. I s-a gasit apa inplamini. Nu exista semne de violentsa. - Unde este acum trupul? - il tsinem intr-o camera foarte racoroasa, pinacind vom obtsine autorizatsia de repatriere. Unul dintre fotografi spuse: - Putem sa va facem o fotografie, capitane? Plin de dramatism, capitanul Durer ezita un mo- ment. - Va rog, facetsi ce este necesar. Blitzurile incepura sa straluceasca.

El a luat masa la La Fontana pe Rue Notre Dame shi pentru ca nu avea altceva mai bun de facut, a plecat sa exploreze orashul. Ajaccio era un orash viu colorat, care inca se mai legana in gloria de a fi fost locul nashterii lui Napoleon. Cred ca Harry Stanford ar fi vrut sa se identifice cu acest loc, se gindi Steve.

Corsica era in plin sezon turistic, iar strazile erau pline de vizitatori sporovaind vesel, in franceza, ita-

liana, germana shi japoneza. Steve a luat cina la Boccaccio, apoi s-a reintors la hotel. - Am primit vreun mesaj? il intreba el optimist pe receptioner. - Nu, monsieur. Ramase treaz mult timp gindindu-se la ceea ce-i spusese Simon Fitzgerald despre Harry Stanford. - A facut avort? - Nu. Harry ar fi vrut, dar ea refuza. S-au certat.El i-a spus ca o iubea shi ca voia sa se casato-reasca cu ea. Bineintseles ca o mai spusese tuturorfemeilor cu care fusese inainte. Dar Emily l-a auzitshi s-a sinucis chiar in acea noapte. intr-un tirziu adormi.

in dimineatsa urmatoare, la ora zece,^ SteveSloane se prezenta din nou la prefectura. il intim-pina acelashi sergent. - Bonjour, monsieur. Cu ce va pot pot fi defolos? Steve ii intinse o alta carte de vizita. - Vreau sa-l vad pe capitanul Durer. - Ashteptatsi un moment. Sergentul se ridica, intrain cel mai apropiat birou shi inchise usha. Capitanul Durer, impresionant in noua lui uniforma, dadea un interviu la RAI. Privea fix spre camera. - Cind am preluat cazul, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma asigur ca moartea domnului Stanford a avut cauze naturale. Reporterul il intreba: Sintetsi sigur ca nu a fost ucis? - Absolut sigur. Fara discutsie, a fost un acci-

dent nefericit. Regizorul spuse: - Bene. Hai sa filmam shi dintr-un alt unghi, shi mai de aproape. Sergentul profita de ocazie shi-i intinse capita- nului cartea de vizita. - Ashteapta afara. - Ce s-a intimplat? Nu vezi ca sint ocupat? mirii Durer. Spune-i sa vina miine. Tocmai aflase ca urmau sa soseasca altsi reporteri din Rusia shi Africa de sud. Demain. - Oui. - Sintetsi gata, capitane? intreba regizorul. Capitanul Durer zimbi: - Gata. Sergentul se indrepta spre Steve. - imi pare rau, monsieur. Capitanul Durer este ocupat azi. - SHi eu sint, il repezi Steve. Spune-i ca nu tre- buie decit sa semneze o hirtie. Nu-i cer prea multe, nu-i asha? - Ma tem ca da. Domnul capitan are multe responsabilitatsi shi... - Nu-mi poate da altcineva autorizatsia? - Oh, nu, monsieur. Numai domnul capitan. - Cind il pot vedea? - Va sugerez sa mai incercatsi miine dimineatsa. Expresia sa mai incercatsi" ii zgirie urechile luiSloane. - Bine, zise el. Apropo, am intseles ca a existatun martor care a asistat la accident - bodyguard-uldomnului Stanford, Dmitri Kaminsky. -Da. - Ash vrea sa-i vorbesc. Putetsi sa-mi spunetsiunde sta?

- Australia. - Asta e un hotel? - Nu, monsieur. O tsara. Tonul lui Steve se ridica cu o octava. - Vrei sa spui ca singurului martor la moartea luiStanford i s-a permis sa plece, inainte de a fi fostinterogat de politsie? - A fost interogat de capitanul Durer. Steve rasufla adinc. - Multsumesc. - N-avetsi de ce, monsieur. Cind Steve se intoarse la hotel, il suna peSimon Fitzgerald. , - Se pare ca va trebui sa mai ramin o zi aici. - Ce se intimpla acolo, Steve? - Tipul care face toate formalitatsile pare sa fiefoarte ocupat. E sezon turistic aici. Probabil cautaportofele pierdute. Miine insa cred ca voi reushi sarezolv totul. - TSinem legatura.

in ciuda motivului sau de iritare, lui Steve Cor-sica i se paru incintatoare. Coasta avea o lungimede aproape doua mii de kilometri, iar muntsii inaltsi,de granit, ramineau acoperitsi cu zapada pina iniulie. Insula fusese condusa de italieni pina cind fu-sese preluata de francezi, iar combinatsia dintre celedoua culturi era fascinanta. in timp ce lua masa la Crperie U San Carlu, ishiaminti cum il descrisese Simon Fitzgerald pe Harry Stanford. Singurul om absolut lipsit de compasiune pe care l-am cunoscut vreodata. Sadic shi razbunator, avea instinctul unui vultur.

in drum spre hotel, Steve se opri la un chioshc de ziare sa cumpere International Herald Tribune. Pe frontispiciu era scris: Ce se va intimpla cu imperiul Stanford? Plati ziarul shi in timp ce se intorcea sa plece, surprinse cu privirea citeva titluri ale altor pu- blicatsii din stand. Le ridica privindu-le uimit. Fiecare ziar avea pe prima pagina cite un reportaj despre moartea lui Harry Stanford shi invariabil, fotografia capitanului Durer privind timp spre obiectiv. Decide-aia e atit de ocupat! O sa ne ocupam noi shi deasta.

La noua patruzeci shi cinci in dimineatsa urma-toare, Steve se reintoarse la biroul capitanului Du-rer. Sergentul nu mai era la birou iar usha cabinetuluiera intredeschisa. Steve pashi inauntru. Capitanul seimbraca cu noua lui uniforma-, pregatindu-she pentruinterviurile de dimineatsa. ih privi pe Steve. - Ce cautatsi aici? Plecatsi! - Sint de la New York Times, spuse SteveSloane: Brusc fatsa lui Durer se lumina. - Ah, poftitsi, poftitsi. Cum spuneatsi ca va nu-mitsi...? - Jones. John Jones. - Va pot oferi ceva? Cafea? Coniac? - Nimic, multsumesc, spuse Steve. - Va rog, va rog, luatsi loc. Lua o mina sobra.Atsi venit bineintseles pentru teribila tragedie cares-a petrecut pe mica noastra insula. Bietul domn

Stanford... - Cind intentsionatsi sa repatriatsi trupul neinsu-fletsit? il intreba Steve. Capitanul Durer ofta. - Ma tem ca va mai dura citeva zile. Sint ogramada de formalitatsi care trebuiesc indeplinite incazul unui om atit de important cum a fost domnulStanford. Exista anumite protocoluri, shtitsi? - Cred ca da, zise Steve. - Poate zece zile, poate doua saptamini. De-pinde numai de cit de constant va fi interesul pre- sei. - Poftitsi cartea mea de vizita, zise Steve shi i-o intinse capitanului. Capitanul o privi mai intii cu indiferentsa, apoi se uita atent la ea. - Sintetsi avocat. Nu sintetsi reporter? - Nu. Sint avocatul lui Harry Stanford. Steve Sloane se ridica in picioare. Am nevoie de auto- rizatsie. - Ah, ash fi "vrut sa v-o pot da, zise capitanul

68

Durer plin de regret. Din nefericire insa nu pot facenimic. Nu vad cum... - Miine. - imi este imposibil! - itsi sugerez sa iei legatura cu superiorii dumi-tale de la Paris. Stanford Enterprises detsine citevafabrici mari in Frantsa. Ar fi pacat sa luam decizia sale inchida. Capitanul Durer se holba la el. - Dar eu... Nu pot hotari asha ceva. - insa eu pot, il asigura Steve. Daca trupul dom-

nului Stanford nu-mi va fi incredintsat pina miine,te vei trezi intr-un bucluc mai mare decit tsi-ai fiimaginat. Steve se intoarse sa plece. - Ashteptatsi! Monsieur! Poate ca in citeva zile... . - Miine. SHi pleca.

Trei ore mai tirziu, Steve Sloane primi un telefonla hotel. - Monsieur Sloane? Am veshti bune pentru dum-neavoastra. Am reushit sa aranjez ca trupul dom-nului Stanford sa va fie incredintsat imediat. Sper caapreciatsi efortul... - Multsumesc. Un avion particular va decola deaici miine dimineatsa la ora opt. Ash dori ca toateactele sa fie pregatite pina atunci. - Da, bineintseles. Nu va facetsi probleme. Ma voiocupa personal de... - Bine. Steve puse jos receptorul. Capitanul Durer ramase citeva clipe nemishcat.-,----------------------. 69 -------------1-----------

Merde! Ce ghinion! Ash mai fi putut sa fiu celebrucel putsin inca o saptamina.

Cind avionul care transporta trupul neinsufletsit al lui Harry Stanford a aterizat la aeroportul Logan din Boston, ii ashtepta un dric. Ceremonia funebra urma sa aiba loc trei zile mai tirziu. Steve Sloane se grabi sa ia legatura cu Simon Fitzgerald. - Deci batrinul a ajuns in sfirshit acasa, zise Fitzgerald. Va fi o adevarata reuniune. - Reuniune? - Da. SHi va fi probabil interesanta. Copiii lui Harry Stanford urmeaza sa vina ca sa sarbatorea-

sca moartea tatalui lor. Tyler, Woody shi Kendall.

nioase, apoi coborise tiptil pe scari. Jos, infhol, tatalshi mama lui se certau. Mama tsipa, iar e( vazu cumtata o plesnea peste fatsa. ]' ' Acum se derulau alte imagini pe ecran. O scenain care Harry Stanford era primit in biroul oval alCasei Albe- shi dadea mina cu preshedintele RonaldReagan. Unul dintre cei care l-au sprijinit financiarpe preshedinte, Harry Stanford, a fost un sfatuitorimportant pentru..."

Judecatorul Tyler Stanford auzise vestea la tele-vizor. Ramasese incremenit, iar inima ii batea cuputere. Pe ecran era imaginea iahtului Blue Skies,iar comentatorul emisiunii de shtiri spunea: ...intr-ofurtuna, in apele Corsicii, cind s-a intimplat tragedia.Dmitri Kaminsky, bodyguard-ul lui Harry Stanford, afost martor la accident dar nu a mai putut sa-shisalveze patronul. Harry Stanford era cunoscut incercurile financiare drept unul dintre cei mai aprigi..." Tyler ramase nemishcat privind imaginile ce i sedelurau in fatsa ochilor, amintindu-shi, amintindu-shi...

TSipetele il trezisera in miez de noapte. Aveapaisprezece ani. Ascultase citeva minute vocile mi- Jucau fotbal in gradina din spatele casei, iar

Tratele lui, Woody, a aruncat din gresheala mingea spre casa. Tyler s-a dus sa o recupereze iar pe cind o ridica l-a auzit pe tatal lui spunind: Te iubesc, shtii bine." Se oprise incintat de faptul ca mama shi tatal lui nu se mai certau, cind auzi vocea lui Rosemary, guvernanta: Eshti insurat. Lasa- ma in pace." I se facuse brusc rau de la stomac. ishi iubea mama shi o iubea shi pe Rosemary. Numai tatal lui era un strain care-i provoca spaima.

Alte imagini. Harry Stanford cu Margaret Tha- tcher... preshedintele Mitterand... Mihail Gorbaciov...Crainicul spunea: Magnatul legendar se simtsea inlargul lui shi alaturi de muncitori dar shi alaturi de ceimai mari conducatori ai lumii."

Trecea prin dreptul ushii biroului tatalui lui cind aauzit vocea lui Rosemary. Plec." Apoi vocea tataluilui, care-i spunea: N-am sa te las sa pleci. Fii rezo-nabila, Rosemary! Este singura cale ca tu shi cumine sa..." N-am sa te mai ascult. SHi am de gindsa pastrez copilul." Apoi Rosemary disparuse.

La televizor imaginile erau din nou altele. Instan-tanee vechi cu familia Stanford in fatsa unei biserici,incadrind un coshciug. Comentatorul spunea: HarryStanford shi copiii... sinuciderea doamnei Stanford afost pusa pe seama sanatatsii ei care se inrautatseadin zi in zi. Conform cercetarilor facute de politsie,Harry Stanford..."

in puterea noptsii fusese trezit de tatal lui. \ - Scoala-te fiule, am veshti proaste pentru tine.. Baietselul de paisprezece ani incepuse sa tre-mure. - Mama voastra a avut un accident, Tyler. Era o minciuna. Tatal lor o omorise. Se sinuci-sese din cauza lui shi a legaturii lui cu Rosemary. Toate ziarele publicasera articole despre asta.Scandalul zguduise Boston-ul, iar cei de la presaprofitau. Copiii Stanford n-ar fi avut cum sa nu afle.Colegii lor de shcoala le faceau viatsa un iad. in nu-mai douazeci shi patru de ore cei trei copii pier-dusera cele doua persoane la care tsineau cel maimult. SHi vinovat nu era decit tatal lor. - Nu-mi pasa ca e tatal nostru, suspina Kendall.il urasc. . - SHi eu! -SHi eu! Se gindisera sa fuga, dar nu aveau unde sa seduca. Asha ca s-au hotarit sa se revolte. Tyler a fostales sa stea de vorba cu el. - Vrem un alt fel de tata. Nu te vrem pe tine. Harry Stanford il privise cu raceala shi ii spusese: - Cred ca se poate aranja. Trei saptamini mai tirziu erau trimishi la trei inter-nate diferite. Pe masura ce au trecut anii, copiii shi-au vazutfoarte putsin tatal. Citeau despre el in ziare sau ilvedeau la televizor, insotsind femei frumoase saustind de vorba cu celebritatsi, dar nu se intilneau cuel decit in anumite ocazii" cum le numea el - cindtrebuiau sa se fotografieze, de Craciun sau in alteimprejurari - ca sa arate ce tata devotat era. Dupa

asta, copiii erau trimishi inapoi la shcoala pina laocazia" urmatoare.

Tyler privea hipnotizat. Pe ecran erau acum pre-zentate fabrici din diverse partsi ale lumii, ...unuldintre cele mai mari conglomerate din lume. HarryStanford, cel care l-a creat, a fost o legenda... in-trebarea care se pune de catre totsi expertsii din WallStreet este ce se va intimpla acum cu compania,cind cel care a intemeiat-o nu mai este? Harry Stan-ford are trei copii, dar nu se shtie cine va moshteniaverea, care se ridica la citeva miliarde, sau cine vaconduce compania..."

Avea shase ani. ii placea sa se invirta prin casa,sa exploreze camera cu camera. Singurul loc incare nu-i era permis sa intre era biroul tatalui lui.Tyler era conshtient ca acolo se desfashurau intilniriimportante. Barbatsi impresionantsi, imbracatsi in cos-tume inchise la culoare, intrau shi iesheau in perma-nentsa. Iar faptul ca biroul ii era inaccesibil facea calui Tyler sa i se para irezistibil. intr-o zi, cind tatal lor era plecat, Tyler s-a hotaritsa intre in birou. Camera imensa era copleshitoare.Tyler ramase pe loc privind biroul masiv shi scaunuldin piele pe care statea tatal lui. intr-o zi, eu voi stain acel scaun shi voi fi la fel de important ca tata. Seapropie de biroul pe care erau o gramada de hirtiicare-i parura foarte oficiale. Se asheza pe scaunultatalui sau. Era o senzatsie minunata. SHi eu sint

important! - Ce naiba cautsi aici? Tyler il privi incremenit. Tatal lui statea in prag shiil privea furios. - Cine tsi-a dat voie sa stai la biroul meu? Baietselul tremura. , - Eu... voiam numai sa shtiu cum e. Tatal lui se rasti la el. - Ei bine, n-ai sa shtii niciodata cum e. Niciodata!SHi acum ieshi dracului de aici! Tyler^ urcase scarile plingind, iar mama lui ilurmase. il luase in bratse. - Nu plinge, dragul meu. Totul va fi bine. - Ba nu va fi, suspinase el. Ma urashte! - Nu, nu te urashte. - Dar n-am facut decit sa stau pe scaunul lui. - Este al lui, dragul meu. SHi nu vrea ca altcinevasa stea in el. Nu se putea opri din plins. Ea il strinse shi maitare in bratse shi ii spuse: - Tyler, cind m-am casatorit cu tatal tau, el mi^aspus ca vrea ca shi eu sa am o parte din companie.Mi-a dat o actsiune. A fost asha ca o gluma de familie.Am sa-tsi dau tsie partea mea. Asha ca acum faci shi tuparte din companie. Bine? Stanford Enterprises avea o suta de actsiuni, iarTyler era acum mindrul proprietar al uneia dintreele. Cind Harry Stanford a aflat ce facuse sotsia lui

7677

spusese: - Ce naiba crezi c-o sa faca cu o actsiune? O sapreia compania?

Tyler inchise televizorul shi ramase gindindu-se lace aflase. Simtsea o mare satisfactsie. in mod tra-ditsional, fiii doreau sa se bucure de succes,ca sa lefaca pe plac tatsilor lor. Tyler Stanford ishi dorise sareusheasca in viatsa ca sa-l poata distruge pe tatal lui. Copil fiind, avusese adesea un vis in care tatallui era acuzat de a o fi omorit pe mama lui, iar Tylerera cel care dadea sentintsa. Eshti condamnat lamoarte. Vei fi dus la scaunul electric." Alteori visulse schimba, iar Tyler hotara ca tatal lui sa fie spin-zurat sau otravit sau impushcat. Iar visele lui deve-nisera aproape realitate.

Fusese trimis la o shcoala militara din Mississippishi petrecuse patru ani de iad. Tyler ura disciplina shistilul rigid de viatsa. in primul an petrecut acolo segindise foarte serios sa se sinucida, dar singurullucru care il oprise era hotarirea de a nu-i da satis-factsie tatalui lui. A omorit-o pe mama. N-o sa maomoare shi pe mine. Lui Tyler i se parea ca instructorii erau foartedrastici in special cu el shi era sigur ca de acestlucru era responsabil tatal lui. Dar Tyler refuza sa selase infrint. Cu toate ca era obligat sa se ducaacasa in vacantse, vizitele facute tatalui lui deveneau

din ce in ce mai neplacute. Fratele shi sora lui veneau shi ei acasa, in vacantsa,dar intre ei nu exista nici un fel de afinitate. Tatal loro distrusese. Erau nishte straini, ashteptind cu totsii sasejermine vacantsele ca sa poata scapa. - Tyler shtia ca tatal lor era multimiliardar, dar sin-gurii bani pe care ii aveau cei trei copii proveneaudin moshtenirea lasata de mama lor. Pe masura cetimpul trecea, Tyler incepu sa se intrebe daca nuavea vreun drept la averea familiei. Era sigur cafusese inshelat. Am nevoie de un avocat. SHi cumacest lucru ieshea din discutsie, urmatorul lui gind afost: Voi deveni avocat. Cind tatal lui Tyler a auzit de planurile fiului sau,a spus: - Asha deci, te faci avocat? Banuiesc ca tsi-aifacut planuri ca-tsi voi oferi o slujba la StanfordEnterprises. Uita. N^-ai sa te apropii in viatsa ta decompania mea.

Dupa ce Tyler a absolvit Facultatea de drept, arfi putut practica in Boston. Datorita numelui lui, ar fifost acceptat la cele mai mari firme de avocatsi. insael a preferat sa plece departe. S-a hotarit sa-shi deschida un birou in Chicago.l-a fost greu la inceput. Refuza sa se foloseasca denumele familiei lui shi avea putsini clientsi. A aflat curindca pentru un tinar avocat era mai avantajos sa seinscrie in asociatsia Cook County. I s-a oferit o slujbala biroul procurorului. Avea o minte agera shi invatsarepede, asha ca a devenit curind un nume impor-tant. A avansat rapid shi intr-o buna zi shi-a primit shirasplata. A fost numit judecator. Se gindise ca tatallui avea sa fie in sfirshit mindru de el. Se inshela.

- Tu, judecator? Pentru numele lui Dumnezeu!

Judecatorul Tyler Stanford era un barbat scundshi indesat, cu ochi iscoditori shi o gura hotarita. N-aveanimic din farmecul tatalui lui. Singura lui trasaturaremarcabila era vocea profunda, sonora, perfectapentru a pronuntsa sentintse. Tyler Stanford era un om care-shi tsinea gindurilepentru sine. Avea patruzeci de ani dar arata multmai batrin. Se mindrea cu faptul ca nu avea delocsimtsul umorului. Viatsa este prea dura ca sa mai aimotive de ris. Singurul lui hobby era shahul shi, o datape saptamina, se ducea sa joace la club. Cishtigainvariabil. Tyler Stanford era un judecator stralucit, stimatde colegii lui, care veneau adesea sa-i ceara sfatul.Foarte putsini erau conshtientsi de faptul ca faceaparte din acea familie Stanford. Nu pomenea nicio-data numele tatalui lui. Cladirea tribunalului, de pe Strada 26, aveapaisprezece etaje. Se afla intr-o zona destul de ne-sigura, de aceea la intrare era un anunts: Din ordinjudecatoresc, orice persoana care va intra in acestedificiu se va supune perchezitsiei." Aici ishi petrecea Tyler zilele, audiind cazuri dejaf, tilharii, violuri, droguri shi crime. Necrutsator indecizii, devenise cunoscut ca Neiertatorul". Toataziua asculta cum aparatorii invocau saracia, abu-zurile suferite in copilarie, familiile destramate shisute de alte scuze. Nu accepta nici una. O crimaraminea o crima shi trebuia pedepsita. Iar in spatele

fiecareia se ascundea, intotdeauna, tatal lui.

Colegii lui Tyler Stanford shtiau foarte putsine de-spre viatsa lui personala. Tot ce shtiau era ca avuseseo casnicie nefericita, iar acum era divortsat shi traiasingur intr-un apartament mic, cu trei dormitoare,pe Kimbark Avenue, in Hyde Park. Zona era plinade case vechi, frumoase, pentru ca marele incendiudin anul 1871, care practic devastase orashul Chi-cago, ocolise zona Hyde Park. Nu-shi facuse prieteni dintre vecini, avea o menajera care venea de trei ori pe saptamina shi ishi facea singur cumparaturile. Era un barbat meticulos, cu o rutina bine stabilita.

Din cind in cind, la intilnirile oficiale, Tyler se' intilnea cu nevestele colegilor lui judecatori. SHtiin- du-l singur, ele she ofereau sa-i faca cunoshtintsa cu prietene de-ale lor sau sa-l invite la masa. Le refuza intotdeauna. - Sint ocupat asta-seara. Parea sa aiba cite ceva de facut in fiecare seara, dar nimeni nu shtia exact ce anume. - Pe Tyler nu-l intereseaza nimic altceva in afara profesiei, ii explicase unul din judecatori so- tsiei lui. Pur shi simplu nu vrea sa cunoasca nici o alta femeie. Am auzit ca a avut o casnicie ingro- zitoare. SHi avea dreptate. Dupa divorts, Tyler ishi jurase sa nu se mai implice niciodata emotsional. Apoi il cunoscuse pe Lee shi totul se schimbase. Lee era frumos shi senzual - era

cel cu care Tyler ar fi vrut sa- shi petreaca tot restul vietsii. il iubea pe Lee, dar el oare de ce l-ar fi iubit? Se bucura de mare succes ca manechin shi avea o multsime de admiratori, multsi din ei foarte bogatsi. Iar lui Lee ii placeau lucrurile scumpe. Tyler shtia ca nu avea nici o shansa. N-avea cum sa lupte cu ceilaltsi. Dar peste noapte, odata cu moartea tatalui lui, totul se putea schimba. Ar puteadeveni bogat. Ar putea sa-i ofere lui Lee lumea intreaga.

Tyler intra in biroul judecatorului shef. - Keith, trebuie sa plec la Boston pentru citevazile. Probleme de familie. Ai putea aranja sa-mipreia cineva procesele? - Bineintseles. - Multsumesc.

in aceeashi dupa-amiaza, judecatorul Tyler Stan-ford era in drum spre Boston. in avion se gindi dinnou la cuvintele tatalui sau din acea zi teribila: itsicunosc micul secret murdar".

(> rtpi toiul 9

Ploua la Paris, o ploaie caldutsa de iulie care-ifacea pe trecatori sa caute adapost sau sa se urcegrabitsi intr-un taxi. in cladirea mare, gri, de la coltsulstrazii Faubourg St. Honore, domnea panica. SHasemanechine pe jumatate dezbracate alergau decolo-colo cuprinse de isterie, in timp ce scenografiiaranjau ultimele detalii ale decorului. Toata lumeatsipa shi gesticula larg. in mijlocul virtejului, incercind sa faca ordine inacel haos, era maitresse, Kendall Stanford Renaud.Cu patru ore inainte de inceperea prezentarii mo-delelor, totul se naruise. Catastrofa: John Farrchild de la W sosise peneashteptate la Paris shi nu-i rezervasera nici un loc. Tragedie: Nu functsionau microfoanele. Dezastru: Una dintre cele mai bune manechinese imbolnavise. Urgentsa: Doi dintre machiori se bateau in culiseiar fetele ramasesera foarte in urma cu fardatul. Calamitate: Toate cusaturile de la fustele strimtese desfacusera. Cu alte cuvinte, se gindi Kendall, totul se desfa-shura normal.

Kendall Stanford Renaud putea fi luata dreptuna dintre manechine, shi chiar fusese, odata. Totulla ea - mishcarea bratsului, oja cu care-shi lacuia un-

ghiile, timbrul risului ei - dovedea farmec. Cind nuera fardata, fatsa ei era destul de anosta, dar Ken-dall se straduia din rasputeri ca nimeni sa nu ob-serve acest lucru. Era mereu impecabil machiata. Se straduia sa fie peste tot in acelashi timp. Vreau o draperie albastra." Se vede captusheala. Aranjatsi-o." Nu vreau ca manechinele sa se pieptene shi sase fardeze aici. Spunetsi-i lui Lulu sa le duca un-deva." Asistentul lui Kendall veni in goana. - Kendall, treizeci de minute e prea mult! E multprea lung! Spectacolul nu trebuie sa dureze decitdouazeci shi cinci de minute. Ea se opri din ce facea. - SHi ce-mi sugerezi, Scott? - Am putea sa mai scoatem citeva toalete shi... : - Nu. Trebuie sa se mishte mai repede. Cineva o striga din nou shi se intoarse. - Kendall, n-o gasim pe Pia. Vrei s-o imbracampe Tami cu jacheta, gri-carbune shi pantalonii? - Nu. Da-i-le lui Dana. Tami va purta tunica. -SHi rochia lunga, neagra, de jerse? - Monique. SHi ai grija sa poarte ciorapi negri. Doi tineri se apropiara de ea. - Kendall, avem o problema cu locurile. Vrei saamestecam distribuitorii cu celebritatsile? - Sau sa amestecam celebritatsile cu presa? Kendall nici nu-i mai asculta. Nu dormise dedoua noptsi. Verificase totul ca sa se asigure canimic n-avea sa dea gresh. - Descurcatsi-va, le spuse. Se uita in jur, gindindu-se la spectacolul careera gata sa inceapa shi la personalitatsile din toatalumea care aveau sa soseasca shi sa-i aplaude crea-

tsiile. Ar trebui sa-i multsumesc tatalui meu pentrutoate astea. Mi-a spus ca nu voi reushi niciodata...

SHtiuse dintotdeauna ca voia sa devina designer.Avea un innascut simts al elegantsei. Papushile eiaveau cele mai frumoase rochitse din orash. ishi arataultimele creatsii mamei ei, care o imbratsisha shi-ispunea: - Eshti foarte talentata, draga mea. intr-o buna zivei deveni designer. Iar Kendall era sigura de asta. La shcoala, Kendall a studiat grafica, desenul,conceptsia spatsiala shi coordonarea culorilor. Cea mai buna cale de a incepe - o sfatuiseuna din profesoarele ei - este sa devii manechin.Asha ii vei cunoashte pe cei mai mari designeri shi,daca vei sta cu ochii in patru, vei invatsa multe de laei". Cind Kendall ii pomenise tatalui ei de visul pei lare-l avea, el o privise shi-i spusese: - Tu? Manechin! Cred ca glumeshti!

Cind Kendall terminase shcoala, se reintorsese laRose Hill. Tata are nevoie de mine sa ma ocup deOBSa. Aveau doisprezece servitori, dar nici unulnu-shi lua slujba foarte in serios. De vreme ce HarryStanford era plecat mai tot timpul, personalul ishifacea de cap. Kendall incerca sa organizeze totul.Programa toate activitatsile casnice, facu pe gazdala petrecerile date de tatal ei, straduindu-se ca totulsa-i fie pe plac. Avea nevoie de afectsiunea lui. Darnu se alesese decit cu critici. Cine l-a angajat pe bucatarul asta nenorocit?

Scapa-ma de el." Nu-mi place serviciul de masa pe care l-ai cum-parat. N-ai pic de bun-gust." Cine tsi-a dat voie sa-mi redecorezi dormitorul?" Indiferent ce facea Kendall, niciodata nu erabine. Iar cruzimea tatalui sau a fost cea care aalungat-o de acasa. Niciodata nu se bucurasede dragoste, pentru ca tatal ei nu le dadea atentsiecooiilor lui, ci doar incerca sa-i disciplineze. intr-oseara, Kendall il auzi pe tatal ei spunindu-i unuiadintre musafiri: - Fata mea are o fatsa ca de cal. O sa aibanevoie de o gramada de bani ca sa-l pacaleascape un biet nenorocit. Nu mai putea suporta. 'A doua zi Kendall parasiBoston-ul indreptindu-se spre New York.

Singura in camera de hotel, Kendall se gindea.Bine. Sint la New York. Cum sa devin designer?Cum sa patrund in industria modei? Cum sa mafac remarcata? ishi aminti de sfatul'profesoarei ei.Am sa incep ca fotomodel. Asta e calea. in dimineatsa urmatoare, Kendall copie dintr-opublicatsie lista agentsiilor shi incepu cautarea. Trebuiesa fiu cinstita cu ei, se gindea Kendall. Am sa lespun ca nu pot ramine la ei decit temporar, pinacind voi reushi sa ma lansez ca designer. Intra in prima agentsie de pe lista..O femeie intredoua virste spuse: - Cu ce va pot ajuta? - Vreau sa devin fotomodel. - SHi eu, dragutso. Uita. - Cum? - Eshti prea inalta.

- Vreau sa-l vad pe director. - il vezi. Agentsia e a mea. N-a avut succes nici la urmatoarele adrese. Eshti prea scunda." Eshti prea slaba." Eshti prea grasa." Eshti prea tinara." Eshti prea batrina." Nu eshti genul nostru." Pina la sfirshitul saptaminii, Kendall ajunsese ladisperare. Nu mai avea decit un singur nume pelista.

Paramount Models era cea mai mare agentsiedin Manhattan. La biroul de primire nu era nimeni. Se auzea o voce dintr-unul din birourile inve-cinate. - Este libera lunea viitoare. Dar numai luni. Apoieste din nou ocupata timp de trei saptamini. Kendall intra in birou shi se uita inauntru. O fe-meie imbracata intr-un taior vorbea la telefon. - Bine, am sa vad ce pot face. Roxanne Ma-rinack puse telefonul in furca shi o privi. imi pare rau,dar nu eshti genul nostru. Kendall spuse disperata: - Pot fi oricum vretsi. inalta sau scunda, tinarasau batrina, slaba sau... Roxanne ridica mina. - Opreshte-te. T Nu vreau decit o shansa. Am neaparata nevoiede ea. Roxanne ezita. Fata nu era frumoasa, dar aveao figura deosebita^ pe care se citea dorintsa de areushi. Poate ca, cu un machiaj adecvat...

- Ai experientsa? - Da. Port haine de-o viatsa. Roxanne rise. - Bine. Da-mi sa-tsi vad portofoliul. Kendall o privi uimita. - Portofoliul? Roxanne ofta. - Fata draga, nici un model care se respecta nuvine la o agentsie fara un portofoliu. E biblia ta. Oftadin nou. Vreau sa-tsi faci doua fotografii - una zim-bind shi una serioasa. intoarce-te. - Bine. Kendall incepu sa se invirta. - Mai incet. Roxanne o studia. Nu-i rau deloc.Vreau o fotografie de-a ta in costum de baie sau inlenjerie intima - ce tsi se potriveshte mai bine. - Am sa le fac pe - amindoua, zise ea nerab-datoare. Roxanne zimbi. - Bine. Eshti... diferita, dar poate vei reushi. - Multsumesc. - Nu-mi multsumi de acum. Sa fii fotomodel nu-iasha de simplu precum pare. E o afacere dura. - Sint pregatita. - Vom vedea. Am sa risc cu tine. Te trimit la ovizionare. -La ce? - O vizionare este locul unde clientsii se uita lafetele noi. Vor fi shi fotomodele de la alte agentsii. - Am sa ma descurc.

Fusese numai inceputul. Kendall se dusese ladouasprezece astfel de vizionari inainte ca undesigner sa se arate interesat. Era atit de incordata,incit aproape ca-shi spulbera toate shansele vorbind

prea mult. - imi plac tare mult rochiile dumneavoastrashi cred ca or sa arate foarte bine pe mine. Adicavreau sa spun ca ar arata bine pe orice femeie,bineintseles. Sint minunate! Dar cred ca a/ arata shimai bine pe mine. Designerul daduse din cap intselegator. - E prima ta slujba, nu-i asha? - Da, domnule. El zimbise. - Bine. Vom face o proba. Cum ziceai ca techeama? - Kendall Stanford. Se intreba daca avea safaca legatura intre ea shi acel Stanford, dar, bine-intseles, n-ar fi avut nici un motiv.

Roxanne avusese dreptate. Era o meserie dura.Knnrlall trebuise sa invetse sa se obishnuiasca cumlu/uri constante, cu vizionari care nu duceaunicaieri, cu saptamini intregi in care nu avea delucru. Iar cind lucra, trebuia sa fie gata fardata lashase dimineatsa, se poza intr-o rochie, apoi in alta, shiadeseori nu termina decit dupa miezul noptsii. intr-una din seri, dupa ce pozase toata ziuaalaturi de alte fotomodele, Kendall se uita in oglindashi mormai: - N-am sa pot lucra miine. Uite ce cearcane am. Una dintre colege ii spuse: - Pune-tsi felii de castravetsi pe pleoape saufierbe-tsi nishte mushetsel, fa-tsi comprese shi tsine-le

cinci-sprezece minute. in dimineatsa urmatoare cearcanele disparusera.

Kendall le invidia pe fotomodelele care erausolicitate in permanentsa. O auzea pe Roxannearanjindu-le programul. A invatsat repede sa nu cri-tice niciodata hainele pe care le imbraca. A facutcunoshtintsa cu unii dintre cei mai mari fotografi, iarunul dintre