Sfântul Gheorghe Hozevitul8 ianuarie

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul, ale cărui Sfinte Moaște sunt cinstite în mănăstirea sa, din pustia Hozeva, a trăit și s­a nevoit în secolul al VII­lea. Acest sfânt cuvios, cipriot de origine, este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 8 ianuarie, imediat după Botezul Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul.

"Nici lungimea drumului, nici nevoile locurilor nu au putut slăbi fierbințeala călătoriei tale către Dumnezeu; ca și acolo, sosind și veselindu­te de locurile pe care au calcat picioarele Dumnezeului nostru, nicidecum nu te­ai lenevit a ajunge către tronul cel ceresc, prin nevoințele și ostenelile tale, Cuvioase Gheorghe."

"Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare și te­ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile. Cuvioase Gheorghe, părintele nostru, roagă­te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre."

Sfântul Gheorghe Hozevitul s­a născut în insula Cipru, într­o familie de creștini evlavioși, pe la jumătatea secolului al VII­lea. După moartea părinților săi, dorind să îmbrățișeze viața monahală, evită căsătoria planificată de unchiul său, își ia o parte din avere, pe care o împarte săracilor, și fuge pe ascuns în Țara Sfântă, unde se nevoia duhovnicește un frate de­al său mai mare.

Fratele său, pustnicul Heraclid, viețuia de mulți ani în Lavra lui Calamon, aflată pe malurile pustii ale râului Iordan. După ce se închină la Mormântul Domnului și la toate celelalte locuri sfinte, Cuviosul Gheorghe se întâlnește cu fratele său, însă vârsta sa prea frageda îl face pe cel din urmă să nu îl țină cu sine, ci să­l rânduiască într­o mănăstire din pustia Hozeva, aflată la o distanță de numai 20 de kilometri de Ierusalim, pe drumul ce coboară către Ierihon.

O micuță capelă, zidită de călugării sihaștri, a fost transformată în mănăstire în jurul anului 480, de către Sfântul Ioan, episcopul Cezareei, venit din Theba Egiptului, care este prăznuit în ziua de 3 octombrie. Biserica actuală a mănăstirii, închinată inițial Maicii Domnului, este ocrotită de Sfinți i Cuvioși Gheorghe Hozevitul și Ioan Iacob de la Neamt.

Viața Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul

Cuvânt al Cuviosului Gheorghe Hozevitul

"Credeți-mă, chiar dacă un om ar putea sa facă din nou cerul și pământul, dar ar disprețui cu mândrie pe aproapele său, munca sa ar fi deșartă și partea sa ar fi cu fățarnicii. Nu poți să te apropii de Dumnezeu, dacă nu ești în pace cu aproapele tău. Toate păcatele și patimile au ca izvor mândria și duc la moarte, iar ascultarea și supunerea către Domnul sunt viață, bucurie și lumină."

Muntean Silvestru Toma an I, sem I Formare Duhovnicească

1

După ce a fost tuns în monahism, tânărul nevoitor a fost dat spre ascultare unui bătrân foarte aspru. Cu toate ca tânărul ucenic era blând, răbdător și smerit cu inima, el era adesea nedreptățit de bătrânul său. Spre exemplu, într­o zi, întârziind să aducă apa de la pârâu, bătrânul i­a tras o palma peste față, înaintea tuturor. Îndată, mâna bătrânului s­a uscat și a înțepenit. Mai apoi, însă, pentru rugăciunile stăruitoare ale Cuviosului Gheorghe, mâna bătrânului s­a vindecat.

Văzând minunea, Cuviosul a fugit din mănăstire, temându­se ca nu cumva sa aibă parte de slavă deșartă, și a mers la fratele său, în lavra de lângă Iordan. În acest loc s­a nevoit sfântul vreme îndelungată, ascultând de fratele său ca și de un părinte mai mare. Precum citim în sinaxar, Sfântul Gheorghe Hozevitul "s­a arătat, încă de la început, întru totul nebiruit în orice muncă și aspră viețuire, încât părea ca este nematerialnic și fără de trup".

Curățindu­se de patimi și făcăndu­se pe sine vas ales al Sfântului Duh, sfântul devine o icoana pentru toti ceilalti, primind de la Dumnezeu darul înainte­vederii și al

facerii de minuni. Astfel, în anul 614, cuviosul anunță din vreme invazia perșilor asupra Țării Sfinte. Altă dată, sfântul a făcut sa dea rod un copac uscat și a îmblânzit un leu sălbatic doar cu cuvântul.După adormirea în Domnul a fratelui său, Cuviosul Gheorghe s­a întors la mănăstirea lui de metanie, în pustia Hozeva. Starețul acesteia, cunoscând viețuirea lui înaltă, l­a rânduit într­o chilie retrasă și i­a îngăduit un mod de viața pustnicesc. Toată săptămâna petrecea zăvorat, iar în obște cobora doar duminica pentru bucuria fraților și participarea la Sfănta Liturghie.

Ajungând la bătrânețe, Cuviosul Gheorghe s­a îmbolnavit și a căzut la pat. Apoi, cunoscându­și mai dinainte trecerea la cele veșnice, sfântul l­a chemat la sine pe ucenicul său, Antonie, însă acesta, fiind rânduit cu ascultarea la arhondaric (primirea oaspeților), nu a putut să rămână lângă Cuvios decât cateva clipe. Atunci, sfântul i­a spus: "Nu te tulbura, voi aștepta până ce­ți vei termina ascultarea." Aproape de miezul nopții, când ucenicul său a putut veni la dânsul, Cuviosul l­a binecuvântat și a spus: "Ieși, suflete al meu, mergi către Domnul!" Și, în acel ceas, a adormit în Domnul.

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul a fost înmormântat în mănăstirea care îi poartă astăzi numele, pe care a și condus­o duhovnicește vreme de mai mulți ani. Sfintele sale Moaște, așezate astăzi în biserica mare a mănăstirii, săvârșesc mari și multe minuni în viața închinătorilor, prin harul lui Dumnezeu și dragostea Cuviosului.

2