Romanul “Sfârşitul Domnului Y ” este scris de autoarea contemporană Scarlett Thomas. S-a născut în Anglia, în anul 1972. Preocupările ei scriitoriceşti se axează pe tematica filozofică, metafizică şi cuantică. Apariţiile consistente au fost

cele şapte romane: Dead Clever”-1998 „In your face”-1999 „Seaside”-1999 „Bright young things”-2001 „Going Out”-2002 „PopCo”-2004 „The end of Mr.Y”-2006

A scris si proză scurtă, publicând povestiri:

Brother and Sister and Foot”-2005

„The whole Country”-2004,

„Mind Control”-2000

Romanul prezintă, puterea “setei de cunoaştere ”, care îl conduce pe aspirant spre toposuri labirintice , înălţătoare.

“Sfârşitul Domnului Y” este un roman complex încadrat în sfera SF, cu un număr mare de personaje. Se defineşte ca o autoconfesiune în care este surprinsă transcederea eului superior spre dimensiunea eliberatoare a Troposferei. Autoarea declară ca se identifică cu personajul creat, “Ariel Manto vrea să ştie totul, la fel ca şi mine.”

Implică practici ocultiste, trimiţând la o cunoaştere Luciferică

Implică analize,

experimente,

decodări, clasificări,

situându-se la polul

opus al ideii blagiene,

conturând

cunoaşterea

Paradisiaca

Atingerea cunoaşterii absolute

Dintre practicile ocultiste, regăsim în roman, o tinctură şi un carton cu un cerc în mijloc. Acestea sunt instrumentele promotoare pentru asceza către Troposferă.

“Aşa că iau sticluţa şi o agit iarăşi puţin. […]Haide Ariel, nu te mai tot gândi atâta, fă ce ai de făcut. Eşti doar tu şi lichidul. Bine. Îl beau. Iau o gură mare. […] mă întind pe canapea si privesc la cercul negru, concentrându-mă cât pot de mult. Privesc…”

“… cum cercul negru se rupe în două… cad intr-un tunel negru, dar nu cad în jos, daca are vreo logică ce spun, ci cad de-a lungul sau, înainte, pe orizontală. […]vad păsările şi picioarele şi ochii pe care le-a văzut domnul Y, dar mie îmi seamănă cu hieroglife egiptene […] combinaţii ciudate de cifre romane pe care nu le înţeleg . […] vad simboluri matematice pe care nu le înţeleg dar si pe care le recunosc. […] toate literele alfabetului dispar si se transformă in cifre, iar apoi cifrele in afara de 0 si 1 dispar si ele, până când rămân cu milioane si milioane de 0 si 1, curgând cascade pe pereţi în jurul meu.”

“Apoi totul se face alb şi ies din tunel”

Apare lumea mistică, Troposfera, locul atotşiinţei, a tuturor posibilităţilor, în care toate conştiinţele sunt conectate.

“Stau pe o strada îngusta şi subţire şi simt asfaltul sub picioare. Înainte mea se afla un bloc-turn murdar, care se poate să fi fost cândva lucios. De o parte şi de alta, vitrine prăfuite expun vederi, ziare, încălţăminte, dulciuri, dar niciunul dintre magazine nu pare deschis. Cred că aici e noapte, cerul e greu de desluşit, […]. Neoane, […] două sau trei dintre ele pâlpâie în culori sexuale […]”

Cele 2 Troposfere

• Troposfera ca strat inferior al atmosferei, care atinge suprafaţa solului, în care se produc fenomene meteorologice obişnuite.

• Troposfera ca spaţiu al divinităţilor, care este limita dinte neştiinţă şi cunoştinţa absoluta.

“cad în genunchi şi încep să plâng. Renunţ. În Troposferă începe să plouă. […] ploaia loveşte asfaltul asemene unor lacrimi care cad pe masă. […] pe cer se aude un tunet. Cred că acesta este sfârşitul meu.”

Romanul “Sfârşitul Domnului Y”, pregăteşte mintea, pentru a putea reuni la un moment dat paradoxurile, pe care ea le-a creat.

“Troposfera este în egala măsură în interior şi în exteriorul universului tău.” “În

Troposferă distanţa reprezintă timp.Tu eşti orice crezi tu ca eşti.Materia este gând,Distanta este fiinţă.”

Încotro mergi?

“Acum aveţi o infinitate de opţiuni”