sfântul grigorie de nazianz - cele cinci cuvântări teologice

8/9/2019 Sfântul Grigorie de Nazianz - Cele cinci cuvântări teologice

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-grigorie-de-nazianz-cele-cinci-cuvantari-teologice 1/121

Sfântul Grigorie de Nazianz - Cele cinci cuvântări teologice

Traducere din limba greacă, introducere şi note de preot dr. academician DumitruStăniloae - colecţia Dogmatica Părinţii capadocieni, editura Anastasia, 1993

Index

Introducere...............................................................................................................2Cuvântarea întâia despre Du nezeu - !or"ire începătoare către euno ieni...#

Cuvântarea a doua despre Du nezeu - Despre teologie ...................................$2

Cuvântarea a treia despre %iul.............................................................................&'

Cuvântarea a patra despre %iul...........................................................................(&

Cuvântarea a cincea despre Sfântul Du)............................................................*(



Introducere

Sfântul Grigorie de Nazianz s-a născut, probabil, în anul 329 d. Hr. la Nazianz, îsud- estul !apadociei, ca fiu al lui " raa# $i al Sarrei, care #ai târziu s-aucălugărit, " raa# de enind episcopul Grigorie de Nazianz, iar ea #ona%ia Nonna&upă el se #ai născuseră din aceia$i părin'i sora lui Grigorie, Gorgonia $i un frat!ezar.

(a#a lui l-a făgăduit, din pântecele ei, lui &u#nezeu. ")uns la tinere'e, a studiatîn $colile din !ezareea !apadociei, unde a cunoscut pe *asile, iitorul episcop alacestui ora$. +ot cu *asile a continuat studiile în !ezareea alestinei, în "le andria$i la sfâr$it, în "tena. "tena l-a cucerit cu totul prin retorii ei. &ar n-a uitat faptul cera făgăduit de #a#a sa lui &u#nezeu.

r#ărea câ$tigarea unei cât #ai bogate cunoa$teri. &ar se gândea în acela$i ti#psă o dăruiască toată lui &u#nezeu. rin 3/0, pu'in #ai târziu decât *asile, a părăsit"tena, spre a se întoarce acasă prin !onstantinopol.

rin 312, la dorin'a co#unită'ii din Nazianz, dar contrar oii sale, a fost %iroton preot de tatăl său. Si#'ind că e prea grea această sarcină, a fugit la prietenul său*asile, aflat într-o #ânăstire, dar nu peste #ult ti#p s-a întors la tatăl său, în Nazianz, pentru a-l a)uta în păstorirea epar%iei acestuia.

n anii 313 $i 31 epar%ia era tulburată de ispita ereziilor se#iariene. Grigorie a)utat pe tatăl său să restabilească unitatea fer#ă în ortodo ie.

n 304, prin influen'a tatălui lui Grigorie, fu ales $i *asile, episcop al !ezaree!apadociei.

n 302 fu %irotonit $i Grigorie, episcop de Nazianz, dar iară$i se refugie într#unte, socotind prea grea noua sarcină. (i$cat, însă de tatăl său î#bătrânit, enicurând pentru a prelua gri)a pastorală a epar%iei.

5a 30 tatăl său #uri în ârstă de aproape 644 de ani.

n 30/ se retrase $i el în Seleucia din 7sauria, într-o ia'ă conte#plati ă. "colră#ase #ai #ul'i ani. +ot acolo pri#i $i estea #or'ii prietenului său *asile, care aa ut loc la 6 ianuarie 309.



n pri#ele luni ale anului 309, ascultă c%e#area stăruitoare a co#unită'ii ortododin !onstantinopol, redusă de persecu'ia î#păratului arian *alens, dar la 69ianuarie 309 scăpată de el prin suirea pe tron a î#păratului +eodosie. (arele predicator făcu să se în#ul'ească în scurtă re#e nu#ărul credincio$ilor ortodoc$i.

"tacurile arienilor asupra #icii capele ortodo e "nastasia sporiră râ na luiGrigorie $i re enirea #ultor oa#eni la credin'a ortodo ă. 8ilosoful cinic (a i# fucâ$tigat $i el pentru ortodo ie, ceea ce-i aduse o cu ântare de laudă din partea Grigorie.

&ar atriar%ul etru din "le andria, oind să-l facă pe acesta episcop !onstantinopolului prin %irotonirea lui de ni$te episcopi egipteni afla'i în ora$ pentru a-$i e ercita prin el autoritatea asupra capitalei bizantine $i asup7#periului, întâ#pina opozi'ia î#păratului +eodosie.

5a 21 noie#brie 3 4, î#păratul luă biserica din !onstantinopol din posesiaarienilor $i la 20 noie#brie introduse pe Grigorie în !atedrala ora$ului, în bisericSfin'ilor "postoli. Grigorie era acu#, în fapt, episcop al capitalei, dar for#al nuacceptă acest titlu. &e abia în #ai 3 6, când se desc%ise Sinodul 77 ecu#enic d!onstantinopol, se lăsă înscăunat sărbătore$te în scaunul de episcop, dar nu#ai pentru pu'ine zile. 5a propunerea sa, fu recunoscut ca episcop de !onstantinopol

aulin din "ntio%ia, pentru care fură câ$tiga'i $i episcopii egipteni în iunie 3 6. ur#a acestui fapt î$i tri#ise $i :o#a recunoa$terea, căci a ea legături speciale cu

"le andria. "tunci Grigorie î$i luă ră#as bun de la !onstantinopol, printr-ostrălucită cu ântare către episcopi $i către poporul din capitală. oate Grigorie esocotit ca prea categoric în co#baterea tuturor nuan'elor ariene.

;l păstori episcopia din Nazianz până în 3 3 când după ce la dorin'a lui aceastaalese ca ur#a$ pe ărul $i prietenul său ;ulaliu, se retrase probabil la casa sa nataldin "rianz, dedicându-se scrisului, până la #oartea sa din 3 9 sau 394 <aceste datsunt luate din =tto >arden%e?er, Gesc%ic%te der alt@irc%lic%en 5iterarur, 7776923, p. 61/-619A.

!ele cinci cu ântări care poartă nu#erele 20-36 în edi'ia benedictină #auritană<reprodusă în . G. 31A se nu#esc în #od co#un B!u ântări teologiceC. "ceasta n pentru că sunt o e punere co#pletă a în ă'ăturii cre$tine, sau a teologiei în sensuactual al cu ântului, ci pentru că se ocupă de &u#nezeu nsu$i, în unitatea +rei#ea Sa. "cesta era sensul de atunci al cu ântului BteologieC. "ceste cincicu ântări au contribuit în #od special să se dea autorului lor nu#ele de BGrigori+eologulC.



n #ai #ulte #anuscrise !u ântarea 29 este intitulată ri#a cu ântare despre8iul, iar !u ântarea 34, " doua cu ântare despre 8iul. +oate cinci for#au pentruSfântul Grigorie un tot. n grup de #anuscrise prezintă cele cinci !u ântări, înordinea 20-36, o altă grupă nu cuprinde !u ântarea 2 , ci aceasta este plasată dup!u ântarea 36 sau se află $i #ai departe de ele. +oată lu#ea ad#ite căB!u ântările teologiceC au fost pronun'ate la !onstantinopol. "uditoriul căruia îisunt adresate este al unui ora$ #are, cu pie'ele lui publice, cu sărbătorile, cucursele, cu spectacolele lui.

&upă sosirea din "tena, Sfântul Grigorie n-a #ai părăsit !apadocia, decât între )u#ătatea anului 309 $i #i)locul lui 3 6, când s-a aflat în !onstantinopol. !elecinci !u ântări teologice au fost 'inute în această perioadă. ;le e pun $i apărăîn ă'ătura trinitară, î#plinind #isiunea pe care $i-a asu#at-o enind în acest ora$.

"# ăzut că, sub î#păratul arian *alens, cre$tinii ortodoc$i de eniseră un grup#ic. "cesta fiind ucis în războiul din "drianopol <la 9 august 30 A, fratele săuGra'ian, care era de)a î#păratul =ccidentului, a predat partea de :ăsărit ai#periului unuia din generalii săi, +eodosie <69 ianuarie 309A, care s-a #anifestca apărător desc%is al ortodo iei.

!o#unitatea ortodoc$ilor l-a rugat atunci pe Grigorie, cunoscut ca celebru teolog $ca #are predicator, să ină la !onstantinopol din Seleucia, 'inutul 7sauriei, undede$i %irotonit episcop, se retrăsese la 30/. &upă unele ezitări, Grigorie eni

începutul lui 309. " ea atunci /4 de ani. !u ântările acestea se pare să fi fostrostite între iulie $i noie#brie 3 4, în capela "nastasia.

"# tradus aceste !u ântări după edi'ia critică, lucrată după #ai #ulte #anuscriseînso'ite de o traducere franceză, publicată de aul GallaD, cu o introducere $i nola editura E!erfC.

8ără să nu#ească pe ad ersarii pe care îi co#bate în aceste !u ântări, se $tie că eisunt aderen'ii lui ;uno#ie de !Dzic sau acesta însu$i. "cesta era un ur#a$ al lui"rie, care considera pe 8iul lui &u#nezeu o creatură. !a $i Grigorie de NDssa $i+eodoret, Grigorie de Nazianz îl denun'ă pe ;uno#ie <neindicat cu nu#eleA ca pecel ce a prefăcut #isterul du#nezeirii într-o te%nologie sau de teritate de li#ba)e presie a unei irtuozită'i logice. cenic al lui "etie, $ef al arienilor e tre#i$t<ano#eiA, ;uno#ie apare la 314, ca diacon, la un Sinod din !onstantinopol, fiindad)unct al lui "etie. r#ând lui "etie, se agită când la !Dzic, unde era episcop,când la !onstantinopol, grupând în )urul lui, ca un $ef de sectă, pe cei ce sedespăr'eau de >iserică.



n 3 3, î#păratul +eodosie îl alungă din !onstantinopol, în !apadocia, unde #uriîntre 39 $i 39/. ;l a dez oltat o foarte bogată acti itate teologică, dar spredeosebire de ceilal'i trei capadocieni <*asile, Grigorie de NDssa, Grigorie +eologusus'inea cu putere arianis#ul pe care cei trei s-au ăzut obliga'i să-l co#bată. ; înaceasta o contradic'ie. !u# ar a ea o lu#e creată o cuno$tin'ă e actă a !eluinecreatF !ontradic'ia aceasta pro enea dintr-o confuzie ce o făcea ;uno#ie întrena$tere $i crea'ie. &acă &u#nezeu +atăl e nenăscut, iar 8iul e născut, 8iul nu #ai ede o fiin'ă cu +atăl. Na$terea 5ui e una cu crearea 5ui. Se făcea o gra ă confuzie îaceastă teorie a lui ;uno#ie. 8iul fiind născut, e nease#enea +atălui. &e aceeaadep'ii lui ;uno#ie se nu#eau ano#ei, ei nu ad#iteau că 8iul cel nul Născut poate fi fără început, ca $i +atăl. ;i socoteau că 8iul are un început, deci ine le isten'ă în ti#p. &ar prin aceasta introduceau ti#pul în toată du#nezeirea. "păreaaici o nouă contradic'ie &u#nezeu e !reatorul tuturor, c%iar al 8iului. &ar îco#unică acestuia puterea creatoare, însă nu $i participarea la fiin'a Sa. 8iul este îaceasta nease#enea cu +atăl. 7ar prin aceasta e coborâtă însă$i aloarea o#ului îfa'a lui &u#nezeu. !ăci unirea cu Hristos nu #ai este o unire cu &u#nezeu.

Sfântul Grigorie pune în e iden'ă contradic'iile $i nea)unsurile doctrinei lu;uno#ie, apărând stăruitor de o fiin'i#ea lui cu +atăl.

(Am luat această scurtă expunere despre cuprinsul celor cinci Cuvântări ale Sfântului Grigorie, din “Introducerea” lui Gallay la cartea n care le pu!lică"#

Sfântul *asile a consacrat trei căr'i în co#baterea B"pologieiC lui ;uno#ie <!ontra;uno#iu#A. "cesta i-a răspuns cu o B"pologie a "pologieiC, ceea ce l-a făcut peGrigorie de NDssa, fratele lui *asile, să intre $i el în lupta î#potri a lui ;uno#ie.

rin !u ântările din această carte îi răspunde $i Grigorie de Nazianz.&in respingerile celor trei #ari capadocieni se poate cunoa$te în linii #ari teologialui ;uno#ie. &upă el, ra'iunea u#ană poate cunoa$te $i e pri#a pe &u#nezeu.!ăci prin ea, o#ul poate cunoa$te pe &u#nezeu cu# ;l însu$i se cunoa$te. =#ulc%iar poate e pri#a pe &u#nezeu prin li#ba)ul lui, căci acest li#ba) este un produs al lui &u#nezeu. !u intele ne re elează ade ărul lucrurilor $i al lu&u#nezeu a$a cu# este. &e aceea în !u ântarea 2 , Sfântul Grigorie e puneli#itele cunoa$terii lui &u#nezeu de către o#.

"fir#a'iile lui ;uno#ie se resi#t de un anu#it panteis#. &e$i declară că lu#ea ecreată de &u#nezeu, pentru el ea e creată ca o realitate care are în sine ceea ce e $în &u#nezeu.



Cuvântarea întâia despre Du nezeu - !or"ire începătoare către euno ieni "cest !u ânt se adresează celor dibaci în cu inte. i ca să încep de la ScripturăB7ată eu in î#potri a ta, cel în)urios $i în în ă'ătură $i în auzire $i în în'eleger!ăci sunt unii care si#'ind o gre$eală în auzul $i li#ba, ba precu# ăd $i în #âini,din pricina cu intelor noastre, se bucură de B orbirile de$arte $i lu#e$ti $i î#potri irile $tiin'ei #incinoaseC <7 +i#. 1, 24A $i de Bcerturile de cu inteC cBnu duc la ni#ic folositorC <7 2 +i#. 1, A. "$a nu#e$te toată prisosin preten'ioasă de cu inte a el, propo ăduitorul $i apărătorul Bcu ântului prescur<:o#. , 20A, ucenicul $i în ă'ătorul pescarilor. &ar ace$tia despre care orbi# care au li#ba atât de abilă $i de destoinică în a ataca în cu inte dibace $i priceputde ce nu se ocupă astfel $i cu fapteleF !ăci în scurtă re#e n-ar #ai fi atât desofi$ti $i nu s-ar #ai scufunda în cu inte proste$ti $i aiurite, ca să spun ce a de rdespre un lucru de râs.

&ar ei părăsind toată calea e la iei nu pri esc decât spre aceasta Bsă lege $dezlegeC <&an. /, 64A, cele ce li se propun, ca aceia care, în teatru, se arată luptânu pentru a birui după legea luptei, ci pentru a în$ela ederea celor nepricepu'i îacestea $i pentru aplauzele lor toată pia'a trebuie să răsune de cu intele lor $i toaadunarea să se obosească de flecăreala lor neplăcută, ca toată sărbătoarea $i to plânsul să se arate, cea dintâi nesărbătorească $i plină de triste'e, iar ulti#ul#ângâiat de o nenorocire #ai #areI ca toată tulburarea fe#eiască, obi$nuită cusi#plitatea, să fie eliberată de floarea ru$inii prin cu ântul repezit. &ar deoareca$a stau lucrurile, răul este de neînlăturat $i de nesuportat, fiindcă ele pri#e)duiesca un #e$te$ug slăbu' #area noastră taină. &e aceea, să ne suporte spionii, pe nocei #i$ca'i Bîn #ăruntaieC de +atăl $i precu# spune du#nezeiescul 7ere#ia, Bcusi#'irile sfâ$iateC < , 69A $i c%iar dacă nu pri#esc îndată cu ântul nostru, sstăpânească pu'in li#ba, dacă pot, desc%izându-$i urec%ea la cele ce le spune#.

!ăci în orice caz nu ă e'i păgubi întru ni#ic. !ăci, sau o# grăi Bla urec%ileauzitorilorC < n'. Sir. 2/, 62A, $i cu ântul a a ea oarecare rod, spre folosul o J fiindcă se#ănătorul sea#ănă <(t. 63, 3A$i cu ântul rode$te în toată cugetareadar Bîl rode$teC <(t. 63, 23A în cugetarea cea bună $i roditoare J sau e'i ple

scuipând $i peste acest cu ânt al nostru, luând #aterie #ai #ultă spre î#potri ire$i bârfire a noastră, ca să ă %răni'i $i #ai #ult pe oi în$i ă. &ar să nu ă #ira'i ă oi spune un cu ânt străin gândirii oastre $i contrar legii oastre, ca



pretinde'i cu îndrăzneală $i ite)ie că $ti'i $i în ă'a'i toate, ca să nu ă supspunând că orbi'i fără $tiin'ă $i cu #ândrie6.

Nu apar'ine tuturor, ouă celorlal'i, să filosofeze despre &u#nezeu. Nu e o calitatce se câ$tigă ieftin $i a celor ce se târăsc pe )os.

$oi mai adăuga că nu se poate face aceasta totdeauna, nici n fa%a tuturor, nici n toate, ci uneori &i n unora &i ntr'o anumită măsură# u apar%ine tuturor, ci celor ce s'au exercitatau fost nvă%a%i n contempla%ie &i nainte de aceasta, celor ce au fost cusuflet &i n trup sau cel pu%in se cură%esc ntr'o anumită măsură# !ăci celuinecură'it nu-i este asigurată atingerea de cel curat, precu# nici oc%iului #urdarraza soarelui.

)ar oare când se produce aceasta* "tunci când ne desprinde# de noroiul $itulburarea din afară $i când partea conducătoare din noi nu se a#estecă $i nu slasă întipărită de c%ipuri urâte, ca de ni$te litere strâ#be, întipărite în cele fru#oassau ca bună #ireas#ă a#estecată cu cea neplăcută. !ăci trebuie să se ocupe cine aîn ade ăr cu cunoa$terea lui &u#nezeu, ca atunci când a e# prile) să $i )udecă< s. 03, 3A cele drepte ale teologiei.

+naintea cui* naintea celor pentru care lucrul acesta este serios $i care nuflecăresc cu plăcere ca despre altce a, ca despre cursele de cai $i despre teatre cântece $i despre cele ale pântecelui $i despre cele de sub pântece J care ăd $i aceasta un #oti de desfătare ca $i în cele contrare acestora, când li se spun.

)espre ce tre!uie deci să se filosofe e &i n ce măsură* &espre cele ce ne suntapropiate $i în #ăsura în care ascultătorul este deprins să în'eleagă $i are puterespre aceasta, ca să nu-i ată#e ca ni$te glasuri cople$itoare auzul, sau ca ni$#âncări prea #ulte trupurile, sau de oie$ti, ca ni$te po eri #ai presus de putere pcei ce le sunt supu$i, sau ca ni$te furtuni prea tari care să ată#e pă#ântul. "$a ca$i ace$tia, ca să zic a$a, apăsa'i $i î#po ăra'i de ni$te cu inte prea tari, să nu f păgubi'i în puterea lor dinainte.

i nu zic aceasta pentru că nu ar trebui să ne a#inti# totdeauna de &u#nezeu, casă nu se pornească î#potri a noastră cei grăbi'i în a o face. !ăci trebuie să po#eni# pe &u#nezeu #ai des decât respiră#. i dacă pute# spune $i aceasta, nu

1 rau unii arieni care se a!lau "ntre cei ce ascultau cu#$ntările S!$ntului %rigorie de &a'ian'. i r$deau de el, pentru că era (sărac), 'b$rcit, "nco#oiat, modest "mbrăcat, sleit de posturi*+Poeme despre #iaţa lui), 1, 11 #. 9 -/0/ P.%. 3/, 10// Paul %alla2, %regoire de &a'ian', Discours /-31, ed. 4er!, nr. 0, p. / 5.



trebuie să face# altce a #ai #ult decât aceasta. i eu sunt dintre cei ce laudăcu ântul, care porunce$te Bsă se cugete ziua $i noapteaC < s. 6, 2A $i B postească seara $i di#inea'aC < s. / , 69A $i Bsă se binecu ânteze &o#nul în to

re#eaC < s. 33, 6A. 7ar de trebuie, să se spună $i cu ântul lui (oise B!ând $acasă, când pleci $i când călătore$tiC <&euter. 1, 0A, sau orice altce a fîntipăre$te-'i a#intirea de cură'ie. &eci nu te î#piedic să-5 po#ene$ti neîncetat, cisă con orbe$ti despre ;l. Nu te î#piedic nici să discu'i despre &u#nezeu ca despreun lucru lipsit de e la ie, dar să nu o faci aceasta la re#ea nepotri ită. Nu oprenici în ă'ătura despre ;l, ci lipsa de #ăsură. Gustarea de #iere până la saturare produce ărsătură < ilde 2/, 61A, de$i e #iere ade ărată. B=rice lucru î$i

re#ea luiC <;ccl. 3, 6A, cu# socote$te Solo#on $i eu însu#i $i binele nu e bincând nu se face bine, precu# floarea e nepotri ită în re#ea iernii, precu# fe#eiiîi este nepotri ită podoaba bărbătească, precu# bărbatului podoaba fe#eiască $geo#etria plânsului, iar lacri#ile, ospă'ului. *o# nesocoti oare acolo re#ea, undese cere #ai #ult re#ea potri ităF Nicidecu#, prietenii $i fra'ii #ei. !ăci ă nu#esc încă pe oi fra'i, de$i nu ă purta'i fră'e$te. Să nu cugetă# a$a, să nu i#ită# caii înfterbânta'i $i greu de călărit,să nu aruncă# pe călăre'ul nostru gândul nera'ional $i e la ia care ne strânge bineca o zăbală < s. 36, 64AI să nu ne depărtă# de la calea cu enită. !i să filosofăînlăuntrul grani'elor noastre, să nu ne lăsă# du$i în ;gipt, nici să ne lăsă# atra$ispre asirieni, nici să nu cântă# Bcântarea &o#nului în pă#ânt străinC < s. 631,

reunui auz străin, fie el al nostru sau al altora, du$#ănos sau prieten, #ul'u#itor

sau ne#ul'u#itor, care pri e$te cu #are aten'ie cele ale noastre $i care oie$te cascânteia relelor din noi să se prefacă în flacărăI ei o aprind, o a'â'ă, o urcă până lcer prin suflarea lor $i o fac să se înal'e #ai sus decât flacăra >abilonului arzândtoate din )ur2. !ăci întrucât nu au tăria în dog#ele lor, o fură pe aceasta din celeslabe ale noastre $i de aceea, ase#enea unor #u$te pe răni, se prind de cele ce pofi nu#ite fie gre$eli, fie păcatele noastre.

&ar noi să nu continuă# a nu le cunoa$te, nici să nu dispre'ui# podoaba acestoraIci dacă nu pute# desfiin'a du$#ănia, să con eni# cel pu'in între noi a grăi celetainice în c%ip tainic $i cele sfinte în c%ip sfânt $i să nu aruncă# spre urecîntinate cele ce nu trebuie să se spună, nici să nu declară# #ai cu io$i ca noi pecei ce se înc%ină celor drăce$ti $i pe slu)itorii #iturilor $i ai lucrurilor ru$inoacare co#unică #ai degrabă sânge decât cu inte <ade ărateA celor neini'ia'i3. Să$ti# că dacă este ce a cu iincios în e$#ânt, în felul de-a trăi, în râs $i în #ers, a$

2 (Păm$ntul străin) e cugetul care măreşte e!ectul cu#$ntului nostru, care "nclină spre ceea ce place lui, !ăc$nd o !lacără ce arde tot din sc$nteia unui g$nd al nostru depărtat de credinţă.



este $i în cu ânt $i în tăcere, fiindcă esti# pe !u ântul $i prin alte nu#iri $i puteale lui &u#nezeu. &eci să nu fie nici iubirea noastră de con orbiri străină daceastă lege.

entru ce ascultă orbindu-se de na$terea lui &u#nezeu $i de crearea 5ui, ca scodin cele ce nu sunt $i despre tăiere $i î#păr'ire $i desfacere, cercetătorul rău oitoal celor spuseF entru ce face# )udecători pe acuzatorii no$triF entru ce punesuli'ele în #âna ră)#a$ilorF Socote$te cu# a pri#i cu ântul despre acestea, saucu ce în'eles, cel ce laudă desfrânarea sau stricarea pruncilor, cel ce se înc%in pati#ilor $i care nu poate cugeta ni#ic #ai presus de trup, cel ce $i-a dat $i #aiînainte ni$te zei $i pe ace$tia i-a cunoscut din actele cele #ai ru$inoaseF Nu în'eles #aterialF Nu într-un în'eles ru$inosF Nu într-un în'eles prostescF Nu înîn'elesuri care îi sunt obi$nuiteF Nu a face în ă'ătura ta despre &u#nezesus'inătoare a zeilor $i pati#ilor luiF !ăci dacă îi ispiti# noi în$ine prin cu intele

3 Ade#ărurile tainice ale lui Dumne'eu trebuie comunicate prin cu#inte tainice, iar cele s!inteale 6ui, prin cu#inte s!inte. Dumne'eu e deasupra cu#intelor prin care e7primăm cele create,at$t prin necreatul Său, c$t şi prin s!inţenia Sa. Dar aceasta nu o "nţeleg cei ce nu cred "n Dumne'eu, ci slu8esc mai mult demonilor care neagă pe Dumne'eu. Aceştia, slu8ind idolilor prin 8ert!e de s$nge, comunică mai mult din acest s$nge dec$t cu#inte ade#ărate celor neintroduşi "ncele dumne'eieşti. rau 8ert!e de s$nge aduse lui Dumne'eu şi "n ec:iul Testament, dar ele seinterpretau simbolic şi pro!etic, re!erindu-se la 8ert!a #iitoare a lui ;ristos. ar odată #enit ;ristos, ele au !ost părăsite.

4 <n cu#intele rostite despre ce#a şi "n tăcerea despre aceea, se cuprinde ce#a deosebit de ceeace rostim sau de ceea ce tăcem. 4ăci de unde este putinţa de a !i ceea ce spunem sau tăcem= >ide unde capacitatea lor de a !i rostite sau de a !i cugetate prin tăcere= >i de unde capacitateanoastră de a le rosti, sau "nţelege prin tăcere= Prin cu#$ntul (casă) spun o clădire !ăcută "nmod raţional, din cărămi'i, pietre, #ar. Dar prin acest cu#$nt se indică indirect *ca o re'er#ă5 şiun om, sau nişte oameni, care au 'idit-o, cum şi nişte oameni pentru care a !ost 'idită. ar c$nd 'ic (om), spun pe cine#a alcătuit din trup, organi'at raţional, dar şi din su!let, care depăşeşte oast!el de organi'are şi pe cine#a la care se reduce originea lui. 4$nd spun (pom), spun ce#a ce

creşte, are !run'e şi dă rod. Dar implic şi pe cine#a care este ultima cau'ă a lui. 4$nd spun(lumea), spun o oarecare armonie a !orţelor naturii, dar implic şi un autor superior al ei, căci !aptul că aceste !orţe nu au o #oie a lor şi se mişcă !ără #oia lor, arată pe cine#a care le-a !ăcut şi le menţine mişcarea "n această armonie. ?aţionalul tuturor celor ce le #ăd, ţine de o e7istenţăcare nu poate !i de!inită raţional. @ ştiu şi pe ea, datorită ştiinţei celor e7plicabile raţional, dar(ştiinţa) acelei e7istenţe se re!eră la cine#a care e mai presus de cunoaşterea analitică a celor#ă'ute.



acestea, îi înde#nă# să BfilosofezeC prin ale noastre cele ale lor/ . i dacă einăscocesc cele rele, cu# nu s-au 'inut de cele date lor de noiF "ceasta producerăzboiul dintre noi. entru aceasta cei ce se bat pentru !u ântul #ai #ult decât îi place !u ântului, păti#esc cele proprii nebunilor, care-$i aprind casele proprii sauî$i sfâ$ie copii sau î$i alungă părin'ii socotindu-i ca străini1.

&ar după ce ne-a# desprins de ceea ce e străin !u ântului nostru $i a# aruncat în'arina de porci B#ultă legiune care se aruncă în adâncC <(t. 9, 63I 5c. , 34-32A, face# al doilea lucru care ur#ează să ne pri i# pe noi în$ine $i să ede# înfru#use'ea lui pe teolog ca pe o statuie. Să cugetă# întâi la aceasta ce este o astfede râ nă pentru !u ânt $i o astfel de boală a orbiriiF !e este această boală nouăacest nesa'F entru ce, după ce ne-a# legat #âinile, ne-a# înar#at li#bileF entruce nu lăudă# ospitalitateaF entru ce nu ad#iră# iubirea fră'ească, iubireacon)ugală, fecioria, gri)a de săraciF entru ce nu iubi# psal#odierea, pri eg%erde toată noaptea, lacri#ileF entru ce nu supune# trupul posturilorF entru ce nuie$i# spre &u#nezeu prin rugăciuneF entru ce nu supune# du%ului ceea ce e #acoborât în noi la ceea ce e #ai înalt, adică B'arinaC <8ac. 2, 0A, ca cei ce )udedrept despre acest co#pusF entru ce nu ne face# din ia'ă o #edita'ie despre#oarteF entru ce nu ne face# stăpâni ai pati#ilor, a#intindu-ne de noble'ea ce ne

ine de susF entru ce nu potoli# #ânia ce se u#flă $i ne sălbătice$teF Nu potoli#înăl'area ce ne coboară < s. 22, I 5c. 6 , 6 AI nu socoti# triste'ea nesocotit

entru ce nu potoli# plăcerea lipsită de cu#in'enieF entru ce, prin râsuldesfrânat, prin pri irea necu enită, prin auzul neru$inat, prin cu ântul fără #ăsur

prin cugetarea prostească, ce le ia de la noi icleanul î#potri a noastră, face# sintre în noi #oartea Bprin ferestreC, cu# zice Scriptura <7er. 2, 29A, sau psi#'uriF entru ce dă# pati#ilor altora libertate, cu# dau î#păra'ii concediu celor ce au biruitF entru ce a)unge# nu#ai să se aplece spre noi, ca să se lase duseî#potri a lui &u#nezeu cu #ai #ultă îndrăzneală sau i#pietateF i pentru ce noi plăti# fapta bună cu răul, cu îndrăzneala lipsei de e la ieF

+otu$i, o, flecar dialectician, î'i oi pune o #ică întrebare. B i tu ei răspundespune 7o , cine e Bcel ce se face cunoscut prin furtună $i noriC<7o 3 , A. =ar#ulte loca$uri la &u#nezeu, cu# auzi că se spune <7o. 6 , 2A, sau unulF (ulte, ead#ite $i nu unul. i trebuie să fie u#plute toate, sau unele da, iar altele nu, încâ5 S!$ntul %rigorie "şi a!irmă prin această cu#$ntare dispreţul pentru !iloso!ii care se !oloseau şide termenii credinţei creştine pentru a-şi "ntemeia ateismul lor care 'ei!ica !orţele naturii.

6 4ine !ace pe Tatăl, de care aud, o !orţă a naturii, alungă pe Părintele său, răm$n$nd !ără .



cele din ur#ă să fie goale $i pregătite în zadarF &a, toate <trebuie ocupateA. !ănici una din cele făcute de &u#nezeu nu e degeaba. i po'i să spui ce se în'elege prin această locuireF =are nu e odi%nă $i sla a rânduită celor ferici'i, ci altce Nu e altce a, ci aceasta0. &eoarece o #ărturisi# î#preună aceasta, să cercetă# $iceea ce ur#ează. ;ste ce a ce ne pricinuie$te pri#irea în aceste loca$uri, cu#în'eleg eu sau nu e ni#icF ;ste fără îndoială ce a ce este aceastaF ;ste faptul de ae ista diferite ie'uiri $i alegeri care duc la altele <:o#. 62, 3A, pe cărarea unui aloca$, după #ăsura credin'ei. e acestea le nu#i# $i BcăiC. +rebuie să le străbate# pe toate sau unele din căile acesteaF &e este cu putin'ă, toate. &acă nu, cât #a#ulte, sau #ăcar unele. 7ar dacă nu se poate face aceasta, ar fi un lucru #are să sestrăbată $i una în c%ip deosebit, precu# #i se pare #ie. &rept )udeci, spunândaceasta.

&ar ce însea#nă când auzi că este o singură cale $i aceasta strâ#tă <(t. 0, 6 AF !e'i se pare că spune acest cu ântF na, pentru irtute. !ăci e una, c%iar dacă sî#parte în #ai #ulte. i e strâ#tă, pentru sudoare $i pentru că nu poate fi u#blatăde #ul'i, a ând în edere #ul'i#ea celor ce fac contrariul $i u#blă pe căile răului.; ceea ce #i se pare $i #ie. "tunci, pentru ce, o, bunule, dacă aceasta este a$a,nelăsând alte căi osândite, socote$ti e plicarea #ea ca săracă $i pentru ce, lăsântoate celelalte căi $i lăsându- ă du$i $i î#pin$i nu#ai pe aceasta, o socoti'i o

rednică de cugetat, de$i este, cu# afir# eu, #ai degrabă un obiect de flecăreală $ide înc%ipuire e ageratăF Să ă certe a el, care, după ce a în$irat darudu%o nice$ti, ă osânde$te aspru prin cele ce zice BNu to'i sunt apostoli, nu

proorociC $i cele ur#ătoare <6 !or. 62, 29A.&ar fieK ;$ti tu înalt $i dincolo de cele înalte, $i #ai presus de nori, dacă reiF ;$

ăzătorul celor ne ăzute $i auzitorul Bcelor de negrăitC <77 !or. 62, AF ;$înăl'at ca 7lie #ai presus de ăzdu% <7* :egi 2, 66A $i în rednicit ca (oise d

ederea lui &u#nezeu <7e$. 2, 3I 69, 24I 33, 6 -22A $i ca a el răpit la cer <762, 2AF entru ce faci astăzi $i pe al'ii sfin'i $i-i %irotone$ti teologic $i le insîn ă'ătura $i ai ridicat pe scaune #ul'i necunoscători ai ScripturilorF entru cî#braci în pânze de păian)en pe cei slabi, ca $i când aceasta le-ar arătaîn'elepciunea $i #ări#eaF entru ce ridici col'ii î#potri a credin'eiF entru ceîncerci o laudă a dialecticienilor, cu# făceau #iturile de odinioară cu gigan'iiF7 Din aceasta se #ede persistenţa ca persoane necon!undate a celor ce se #or odi:ni l$ngă Dumne'eu "n #iaţa #eşnică.

8 Deşi laudă #irtuţile !elurite şi critică patimile !elurite, necredincioşii nu recunosc mai multelocaşuri "n #iaţa #iitoare, pentru că nu ştiu de persistenţa persoanelor di!erite după moarte.



entru ce, ispitind bărbatul spre o gră#adă de porniri u$uratece $i nebune$ti cspre un as de #urdării, l-ai afe#eiat apoi prin lingu$iri $i l-ai făcut laborator di#pietate, făcând să rodească necu#in'enia lui cu nepricepereF (ă contrazici $i înacesteaF i celelalte nu sunt ni#ic pentru tineF !ând trebuie stăpânită li#ba ta, dece nu-'i opre$ti cu intele ce le produciF "i $i alte #ulte pre'uite te#e de discu'ie.întoarce cu folos spre ele boala ta.

"runcă tăcerea lui itagora9 $i grăun'ele orfice <9aA $i #ândria #ai nou e pri#ată prin B;l a zisC. "runcă ideile lui laton $i trecerile în noi corpuri $i întoarcerisufletelor noastre $i a#intirile $i iubirile J care n-au ni#ic bun - trezite în sufletede trupurile fru#oase64. "runcă ateis#ul lui ;picur $i ato#ii $i plăcerea nede#năde un filosof66. "runcă pro iden'a #esc%ină $i #e$te$ugită a lui "ristotel $icu intele despre sufletele #uritoare $i caracterul o#enesc al dog#elor lui62."runcă încruntarea #ândră a celor din stoici63I lăco#ia $i %oinăreala cinicilor6 .

9 Pitagora prescria ucenicilor săi tăcerea. S!$ntul %rigorie nu de'aproba tăcerea *P.%. 3 ,1 95. Postul Paştilor anului 3 l-a petrecut "ntr-o tăcere completă * pist 10/-11B5. Dacă critictăcerea lui Pitagora, este pentru că "n #remea lui nu se #orbea despre Dumne'eu. 9a. Dacătăcerea lui Pitagora poate !i socotită o meditaţie la numeri, ca o sc:emă a !elurilor lumii şi atimpului *lumea !ăcută "n şapte 'ile5, grăunţele, respectate "n or!ism, repre'entau părinţii. Ambele pot !i socotite ca un !el de "nţelegere panteistă a e7istenţei.

10 S!$ntul %rigorie critică !iloso!iile eline.

11 picur susţinea că uni#ersul e constituit din atomi şi #edea binele suprem "n plăcere.

12 Pentru Aristotel lumea este eternă. Deci nu e creată de Dumne'eu. l o atrage numai. Darun Dumne'eu care are alături de l o lume pe care nu o crea'ă din nimic, mai este el Dumne'euodată ce e limitat "n putere= După Platon, nişte idei deosebite de Dumne'eu, plictisite, #eneau "nnişte corpuri materiale, din care aceste idei plictisite iarăşi ieşeau după o #reme, trec$nd, dupăo altă plictiseală, l$ngă Dumne'eu, "n alte corpuri mai !rumoase. Dar mai era acesta Dumne'eu= ar după Aristotel su!letele nu erau nemuritoare. 4e sens mai a#eau toate acestee7istenţe mărginite= >i de unde "şi a#eau ele originile= >i o puteau da ele *originea5, !iindmărginite "n putere=

13 Stoicii erau !iloso!ii "ncre'ători "n puterea de răbdare a omului, lipsită şi ea de un sens.

14 Se ştie că Diogen trăia din milă.



"runcă golul $i plinul6/ aiurelilor ce se născoceau despre zei sau )ertfe, despreidoli, despre de#onii binefăcători, despre #agie, despre e ocarea zeilor, asufletelor, despre puterea a$trilor. &acă tu socote$ti că toate acestea sunt nede#nde cu ânt, ca lucruri #ici despre care s-a )udecat de #ulte ori drept, întoarce-te laale tale $i să cau'i ceea ce e rednic de cinste în ele, $i eu î'i oi arăta $i în acestcăile largi. 8ilosofează-#i despre lu#e sau despre lu#i, despre #aterie, despresuflet, despre firile ra'ionale ale celor bune $i rele, despre în iere, despre )udecatdespre răsplată, despre pati#ile lui Hristos. !ăci în acestea reu$ita nu enefolositoare $i nereu$ita este fără pericol61. !ăci noi ne întâlni# cu &u#nezeuacu# în parte, pu'in #ai târziu #ai desă âr$it în Hristos 7isus, &o#nul nostru,!ăruia se cu ine sla a în eci. "#in.

Cuvântarea a doua despre Du nezeu - Despre teologie $+

"# unificat prin cu ântul nostru pe teologi, arătând cu# trebuie să fie înainteacelor ce trebuie să filosofeze $i când, $i cât, adică înaintea celor pe cât e cu putincura'i, pentru ca lu#ina să fie în'eleasă de lu#ină înaintea celor #ai aten'i, ca sănu fie neroditor cu ântul ce cade într-un pă#ânt sterp <(t. 63, /-1A. "ceasta, #aiales atunci când a e# lini$te înlăuntru de în ârtirile e terioare, ca să nu #ai fi#întrerup'i în suflare ca cei ce sunt prin$i de furie, pe cât a# cuprins $i sunte#cuprin$i. i deoarece este astfel $i a# înnoit în noi pă#ântul pentru &u#nezeu, casă nu #ai se#ănă# între spini <7er. , 3 $i (t. 63, 0A $i Ba# netezit fa'a

15 &oţiuni scumpe lui Democrit *Plutar:, Coralia5.

16 S!$ntul %rigorie nu #rea să spună că Patimile şi "n#ierea lui ;ristos n-au nimic a !ace cucredinţa. l g$ndeşte mai degrabă că "n acestea nu e totul de!initi#, sau deplin e7plicat "nScriptură. Deci o greşeală "n acestea nu este o ere'ie. a nu e o alegere "n datul re#elat, care pri#ea'ă pe acela de sensul lui ade#ărat. a este o ipote'ă e7plicati#ă nepotri#ită *Paul %alla2,op. c$t. p. 9 -9/5.

17 Pentru S!inţii Părinţi teologia este "n#ăţătura despre Dumne'eu "n Sine, !ie "n unitatea Să, !ie

"n Treimea Sa. 1/a. Din Dumne'eu cel unul "n !iinţă, dar "ntreit "n Persoane, ne #ine o unicălumină, dar distinct "n c:ip unitar şi unită "n c:ip distinct. Distincţia nu o lipseşte de unitate şiunitatea nu o lipseşte de distincţie. ă'$nd lumina ca Tată, ea nu e despărţită de lumină ca iu şi de lumină ca Du: S!$nt. Parado7alul uneşte cele distincte şi distinge ceea ce e unit. Tocmai pentru că Persoana Tatălui distinctă ca Tată, e unită cu iul şi tocmai pentru că e unită cu l, edistinctă de l. o unitate care nu e lipsită de distincţia iubitoare şi o distincţie iubitoare, carenu poate să nu se a!le "n unitate.



pă#ântuluiC < s. 2 , 2/A, pecetluindu-ne $i pecetluind <pe al'iiA cu c%ipul d prin Scriptură < n'. Sol. 63,63A,voim să trecem la cuvântările despre teologie# Să punem n fruntea acestor Cuvinte pe -atăl, pe .iul &i pe )u/ul Sfânt, desprecare vom vor!i# +ntâiul să ne fie !inevoitor, al doilea să ne a0ute, al treilea să n

inspire, mai !ine is să ne arate din unica dumne eire luminarea cea una,distinctă n c/ip unitar, unită n c/ip distinct, ceea ce este minunat (paradoxal<60aA.

(ă urc cu râ nă pe #unte <7e$. 69, 24I 2 , 9-6/A sau spunând #ai ade ărat, crâ nă $i cu tea#ă. ri#a o face# pentru năde)de, a doua pentru slăbiciune. = facaceasta ca să intru în nour <7e$. 2 , 6 A $i să fiu cu &u#nezeu. !ăci &u#nezeu îfăgăduie$te <7e$. 69, 2 I 2 , 9A să se urce cu #ine $i să stea aproape, c%iar trebuie să pri#ească să ră#ână în afara nourului. 7ar de este un Nada $i un "biudsau reunul din bătrâni <7e$. 2 , 2, 9-64A, să urce, dar să stea departe <7e$. 26 A, după #ăsura cură'irii. 7ar de este reunul din cei #ul'i $i ne rednici de o astde înăl'i#e $i conte#pla'ie < edereA $i de este cu totul necurat, nici să nu sapropie, căci nu este sigur că a trăi <7e$. 69,62A6 . 7ar de s-a cură'it pentru acest#o#ent, să ră#ână )os $i să asculte nu#ai glasul $i trâ#bi'a $i cu intele si#ple alee la iei $i să pri ească #untele fu#egând $i strălucind <7e$. 69,61-24A a#enin'ări $i în acela$i ti#p, #inune pentru cei ce nu pot să urce. 7ar de estecine a o fiară rea, crudă $i cu totul nepri#itoare a cu intelor conte#pla'iei $teologiei, să nu se cuibărească, cu iclenie $i răutate, în #aterii <în păduriA casară deodată spre a răpi reo dog#ă sau reun cu ânt $i să sfâ$ie prin calo#n

Bcu intele sănătoaseC <+it. 2, A, ci să stea încă departe $i să plece de lângă #usau a fi bătut cu pietre $i zdrobit <5e . 66, 33A $i Bse a pierde acest rău în răuC <(t 26, 6A. !ăci cu intele ade ărate sunt pietre tarî pentru cei ase#ănătoani#alelor. &e este acesta un BleopardC, să #oară Bcu î#pletiturile saleC <7er. 623AI la fel, de este un leu BrăpitorC, Bcare rageC $i Bcaută să îng%ităC suflecu intele noastreI sau Bun porc care calcă în picioare #ărgăritareleC fru#oase strălucitoare ale ade ărului <(t. 0, 1AI sau un Blup arabC <" ac. 6, A $i de alt nsau #ai #u$cător decât cei de aici prin sofis#eI sau o B ulpeC, sau un sufle

iclean $i necredincios, care ia când o for#ă, când altă, după ti#puri $i trebuin'eun suflet pe care îl %rănesc trupuri #oarte $i î#pu'ite, sau B ii dar #iciC <!ântcânt. 2,6/A, căci Bcele #ariC sunt departe de ele < s. 09, 9-62AI sau reun altuani#alele carni ore $i respinse de lege $i necurate <8ac. 0, 2, 3- A, pentru #ânca$i pentru reo trebuin'ă. !ăci cu ântul nostru, depărtându-se de acestea, rea să fînscris în table tari $i în pietre <7e$. 36, 6 A $i pe a#ândouă fe'ele lor, pentru pa

18 <n acel loc din Scriptură se spune că acela +cu moarte #a muri).



ăzută $i ascunsă a 5egiiI cea dintâi, pentru cei #ul'i $i care ră#ân )os, iar cea de doua, pentru cei pu'ini $i care a)ung sus.

i ce #i s-a întâ#plat, o, prieteni, care sunte'i ini'ia'i în taine $i î#preună iubitoricu #ine ai ade ăruluiF "# alergat ca să întâlnesc pe &u#nezeu $i a$a a# urcat pe#unte. i a# străbătut nourul, a)ungând înlăuntru, departe de #aterie $i de cele#ateriale, întorcându-#ă $i aducându-#ă în #ine, pe cât #i-a fost cu putin'ă69.&ar când 5-a# pri it acolo, de abia a# ăzut spatele lui &u#nezeu <7e$. 33, 23Aaceasta <a# ăzut-oA fiind eu acoperit de piatră <7e$. 33, 22A, sau de cu âîntrupat pentru noi < n. 6, 6 I 7 !or. 64, A24. i aplecându-#ă pu'in, nu edea#firea pri#ă $i nea#estecată, a$a cu# e cunoscută de ea însă$i $i câtă ră#âne subîntâia catapeteas#ă $i se ascunde sub Heru i#i, ci câtă a)unge până la noi26. 7ar aceasta este, atâta cât $tiu, #ărirea ei în creatură $i în cele puse în fa'a noastră $câr#uite de ;l sau cu# o nu#e$te du#nezeiescul &a id B#ăre'ia sla eiC < s. 2A. !ăci acestea sunt spatele lui &u#nezeu, însu$irile 5ui de după ;l22, precu#u#brele <razeleA soarelui $i c%ipurile 5ui în ape arată soarele pentru ederile sldeoarece nu e cu putin'ă a-l edea pe ;l, care cople$e$te si#'irea noastră prinlu#ina lui directă. &eci a$a ei teolog%isi, c%iar de e$ti un (oise $i B&u#nez pentru 8araonC <7e$. 0, 6AI c%iar dacă a)ungi ca a el, Bpână la al treilea cerC19 (Cuntele) de deasupra lumii este interiorul spiritual al omului. Acesta a!lă pe Dumne'eu,după ce s-a ridicat peste toate cele materiale şi peste plăcerile trupului de cele materiale.

20 Dumne'eu a arătat acestea pro!etic lui Coise, acoperindu-l această piatră, şi a de#enit o piatră du:o#nicească, proorocească, pentru cei ce se #or uni cu ;ristos. 4ăci aşa pentru eitrupul lui ;ristos #a !i o piatră stră#e'ie, cum spune S!$ntul Apostol Pa#el* 4or. 10, B5. Dar lui Coise Dumne'eu nu-şi arată dec$t spatele, pentru că oamenii că'useră "n păcat şi nu mai erau"ntr-o comunicare iubitoare cu Tatăl ca să le arate !aţa 6ui. Această comunicare #a a#ea loc deabia c$nd iul 6ui "ntrup$ndu-Se, #a !ace şi pe oameni !ii ai Tatălui ceresc, şi Tatăl le #a arăta şi celor ce se unesc cu iul "ntrupat, !aţa 6ui. Această e7plicare a (spatelui) lui Dumne'eu nue7clude pe cea dată de S!$ntul %rigorie.

21 Aceasta #rea să o e7prime şi 6iturg:ia ortodo7ă prin catapeteasma ce acoperă S!$ntul Altar

ascunsul "n care răm$ne !irea dumne'eiască, sau S!$nta Treime, cu toate că iul Tatălui #ine,"ntrup$ndu-Se, printre noi, ba c:iar ni Se dăruieşte "n S!$nta <mpărătăşanie, după cum ne "n#aţă prin citirea #ang:eliei, după ce ne-a trimis "n#ăţătura Sa şi prin S!inţii Apostoli *Apostolul5. Primul sau cel mai "nalt acoperăm$nt al dumne'eirii sunt ;eru#imii. Aceasta o spunem princ$ntarea +;eru#icului), !iind ridicaţi prin iul lui Dumne'eu cel "ntrupat la cea mai "naltătreaptă a cunoaşterii lui Dumne'eu Tatăl, dar "nc:ipuind doar pe ;eru#imi, ne"nlocuindu-i pe ei prin !irea noastră.



Bcu inte negrăiteC <77 !or. 62, 2- A, c%iar dacă e$ti #ai presus de el, în reo streo treaptă îngerească, sau ar%ang%elească. !ăci orice e isten'ă, c%iar cerea

c%iar #ai presus de ceruri, c%iar dacă este #ult #ai înaltă ca noi după fire $i #aaproape de &u#nezeu, este #ai departe de &u#nezeu $i de în'elegerea 5ui deplinădecât este deasupra noastră, făptură co#pusă $i s#erită, a#estecată $i legată de pă#ântul de )os23.

22 <nsuşirile lui Dumne'eu #ă'ut "n lume sunt (după l), sunt #ă'ute ca (spatele 6ui). &u sunt !aţa 6ui, deoarece l nu se arată prin ele "n comuniune directă cu noi, dar nu pot !i dec$t ale 6ui. 6umea nu poate trăi !ără l. Ast!el, raţiunile lumii ne trimit la taina lui Dumne'eu. <ntretaina 6ui şi "ntre raţiunile lumii nu este o contradicţie. Dumne'eu cel mai presus de raţiunilelumii şi de raţiunea noastră, !ăcută pentru a le cunoaşte, stă ca !undament creator şi susţinătormai presus de ele. <ntr-un !el, misterul 6ui este ?aţiunea mai presus de raţiunea noastră araţiunilor lumii, cum spune S!$ntul Ca7im Cărturisitorul, "n mai multe din (?ăspunsurile cătreTalasie). *D. e7. (Dumne'eu 4u#$ntul este prin !ire principiul ?aţiunii), ?ăsp. , p.

/5.Această ?aţiune e mai presus de toată cunoaşterea raţiunilor lumii şi a omului. Trebuiedepăşite acestea prin negare, pentru a cunoaşte "n c:ip tainic sau neştiut acea ?aţiune. (4el cea primit "n c:ip neştiut, prin negare, "n sens de depăşire a celor create, "nsăşi #edereanemi8locită a ?aţiunii celei mai presus de orice raţiune, are drept cap ?aţiunea cea atot-unică, peste care şi prin care şi după care şi dincolo de care nu e7istă altă raţiune prin !ire) *Scolia ,la ?ăsp. , p. 95. SauE (4au'a raţiunii este Dumne'eu, pentru a cărui căutare a primit omul puterea raţiunii) *Scolia , la ?ăsp. B0, p. 1 15. Trebuie să ne ridicăm prin raţiunea dată nouăde Dumne'eu, la a!larea 6ui, care este mai presus de raţiune. <ntre raţiunea noastră şi raţiunilelucrurilor şi Dumne'eu nu e o contradicţie, odată ce l este ?aţiunea mai presus de raţiune,

care a creat raţiunile lucrurilor, şi cea omenească, pentru ca omul să se ridice prin ele curaţiunea sa la l. Dar l nu poate !i cunoscut de raţiunea omenească, cum cunoaşte raţiunilelucrurilor, deoarece l este ?aţiunea nemărginită, iar acestea sunt raţiuni mărginite. Dar tocmai prin marginea lor, care e şi o lipsă de putere de a e7ista prin ele "nsele, trimit la ?aţiuneanemărginită.

23 4ele mai "nalte trepte "ngereşti sunt mai departe de Dumne'eu, dec$t de noi, !ăpturi compuse şi legate de păm$nt. Dumne'eu este prin Sine, pe c$nd orice altă !ăptură e creată, dependentăde l. de "nţeles "n#ăţătura Scripturii despre cete "ngereşti, de multe trepte. 4ăci Dumne'eu

cel atotputernic, 4are->i poate #oi trăită bogăţia 6ui in!inită de multe trepte de !ăpturi, să #rea să !ie create şi !ăpturi care să nu se !olosească de o ordine materială pentru a-6 cunoaşte. le <lcunosc direct, spiritual şi se pot cunoaşte ast!el şi pe ele. Dar se cu#ine să socotim că nici aceletrepte nu sunt !ără #reo legătură cu !iinţele umane, spirite "mbrăcate "n trupuri. >i cum oameniiau libertate, ca şi putere de a spori şi "n bine şi "n rău, spiritele netrupeşti pot să in!luenţe'e şiele pe oameni, unele "n bine, altele "n rău, odată ce au primit şi ele libertatea de a se declara !ie pentru, !ie contra lui Dumne'eu, răm$n$nd aşa "n #eci.



&eci a)unge iară$i să spune# aceasta a în'elege pe &u#nezeu este greu, iar a-e pri#a este cu neputin'ă, cu# a spus care a din filosofii elini, ce-au speculatdespre &u#nezeu, nu lipsit de #e$te$ug cu# #i se pare. "cesta pare să fi priceputcă e greu de a e pri#a $i de a e ita astfel repro$urile, pentru că este de nee pri#a2 , însă, după #ine, a e pri#a pe &u#nezeu este cu neputin'ă, dar a-5 în'elege e $i#ai i#posibil 2/ . !ăci ceea ce e de în'eles, cu ântul poate să-l e plice, de$i nusuficient, ci cel pu'in într-un #od obscur, pentru cel ce nu are urec%ile cu totustricate $i o în'elegere #incinoasă. &ar a în'elege o astfel de realitate este cu totucu neputin'ă $i de neînfăptuit, nu nu#ai celor prosti'i $i apleca'i spre cele de )os, c$i celor foarte înal'i $i iubitori de &u#nezeuI $i la fel întregii firi născute21, $icărora le este adăugat întunericul acesta $i trupul gros în în'elegerea ade ărului. nu $tiu dacă nu este a$a c%iar pentru firile #ai înalte $i spirituale, care fiinaproape de &u#nezeu $i lu#inate de toată lu#ina, sunt #ai lu#inate, dar nu detot, însă #ai deplin ca noi $i #ai pătrunzător, unele #ai #ult, altele #ai pu'in caaltele, pe #ăsura treptei lor."ceasta este deci astfel. !ât ne pri e$te pe noi, nu nu#ai Bpacea lui &u#nezeuîntrece toată #inteaC <8ilip , 0A $i în'elegereaI nu nu#ai cele ce sunt rânduidrep'ilor prin făgăduin'e, nu sunt nici oc%ilor ăzute, nici de urec%i auzite, nici#inte conte#plateC <7 !or. 2, 9A, decât pu'in Nu a e# nici în'elegerea e actă crea'iei. !ăci fiind con ins că $i acesteia nu-i ai decât u#brele, odată ce auzispunându-se B*oi edea cerurile, lucruri ale degetelor +ale, luna $i steleleC <

A $i ra'iunea îngro$ată din ele, căci nu le ezi acu#, ci le ei edea când a20. &ar

#ult #ai presus de acestea este firea neîn'eleasă $i necuprinsă care este #ai înaltădecât acestea $i din care sunt toate. i spun că nu cunosc că nu este, ci ceea ce est!ăci nu e goală propo ăduirea noastră, nici de$artă credin'a noastră <7 !or. 6/, 6 A Nu aceasta este în ă'ătura noastră. &eci nu po'i afla în recuno$tin'a noastră

24 #orba de ceea ce spune Platon "n +Timaeus), . Părinţii se re!eră adeseori la Platon,*Paul %alla2, op. c$t. nota 1, p. 10 -1095.

25 Dacă su!letul e mai uşor de "nţeles, pentru că-l e7periem, dar e mai greu de e7primat. Dumne'eu e mai greu de "nţeles, pentru că este ine7periabil, sau e7periabil doar că 4el ce nu poate să !ie, odată ce e7istă lumea şi omul, care, !iind dependente, nu pot !i prin ele.

26 4u o naştere legată de materie.

27 &ici lucrurile lumii nu le "nţelegem pe deplin. ?aţiunile lor sunt "ngroşate, plastici'ate. 6e#om "nţelege mai deplin "n #iaţa #iitoare.



în ă'ătură BateistăC, $i a unei iclenii. Nici nu te po'i ridica î#potri a noastră î#potri a unora ce #ărturisesc ne$tiin'a. &ar se deosebe$te #ult con ingerea căeste ce a, de cuno$tin'a a ce este aceea2 . !ă &u#nezeu este, $i că este cauzafăcătoare $i sus'inătoare a tuturor î#preună, ne în a'ă pri irea $i legea <ordinenaturii <2 aA.

ri irea, îndreptându-se spre cele ăzute $i ar#onios stabilite $i totodată în #i$ca$i ca să spun a$a, #i$cate $i purtate în c%ip ne#i$cat, deduce din cele ăzuteastfel rânduite pe "utorul lor29. !ăci cu# s-ar fi produs $i ar subzista acest întregdacă nu le-ar fi dat fiin'ă $i nu le-ar sus'ine î#preună &u#nezeuF !ăci ăzândcând a o c%itară î#podobită cu cea #ai #are fru#use'e $i auzind ar#onia ei, nu a

28 >tim că este Dumne'eu ca un !actor de care depind toate şi l nu depinde de nimic. Cai ştimcă l este atotputernic şi bun. Dar nu cunoaştem toată bogăţia 6ui. >i nu "nţelegem cum poate !i

4el ne"nceput şi cum este in!initatea 6ui. a. &atura ne "n#aţă prin ordinea ei minunată şiarmonioasă, "n mod po'iti#, că trebuie să !ie o Cinte mai presus de ea, care a cau'at-o, c$t şi "nmod negati#, ca una ce e stăp$nită de legi care nu pot !i prin ele "nsele, ci trebuie să le !i !ăcutcine#a, că nu e unica realitate, că este o cau'ă liberă şi atotputernică ce le-a produs şi de caredepind. Acea cau'ă nu a dat "nsă numai legile naturii, ci şi e7istenţa ei, nea#$nd nimic din care s-o !i !ăcut. &u se poate "nc:ipui o natură anterioară legilor, sau !ără legi. >i apoi cum s-are7plica e7istenţa ei=

29 Cişcarea nu scoate di!eritele !orţe ale naturii din armonia lor stabilă. ste "n ele o puterecomună care le m$nă "n această mişcare ce le ţine "n armonie. >tiinţa din timpul din urmă a pus"n e#idenţă "n natură !orţe reciproce care nu erau cunoscute "nainte. Dar şi !aptul că, dacă se scot din unitatea lor, unele din aceste !orţe produc e!ecte #ătămătoare pentru oameni şi natură. orţele naturii nu se susţin numai reciproc ca mişcare, ci se !r$nea'ă ca să nu lucre'e una"mpotri#a altora. 4$nd nu mai sunt lăsate "n această !r$nare produc !enomenele de poluare. <n planul uni#ersului "ntreg, corpurile cereşti se şi atrag dar se şi ţin la distanţă. iecare e atras detoate şi aceasta le !ace să se ţină "n legătură, dar să se şi menţină la aceeaşi distanţă. @ameniiau o putere să in!luenţe'e mediul lor restr$ns şi #iaţa lor "n mod reciproc. Au primit această putere de la Dumne'eu * ac. 1, 5. Pot să o in!luenţe'e şi "n bine şi "n rău, "n aşa !el, că o potduce p$nă a o !ace insuportabilă. Pot nu numai muri cu trupul, ci se pot şi omor". Aceasta "l !ace

pe Dumne'eu să inter#ină din nou "n mod :otăr$tor, "n#ing$nd moartea şi d$nd oamenilortrupuri cu o materie copleşită de Du:ul Său, "nc$t să nu mai !ie necesară m$ncarea şi proceselemateriale impuse de această necesitate. @ ast!el de lucrare :otăr$toare asupra planuluiuni#ersal a a#ut Dumne'eu şi la crearea lumii şi "n de'#oltarea ei, p$nă la a !ace posibilă trăireaomului pe păm$nt, "n care, nearăt$ndu-se lucrarea lui Dumne'eu #i'ibil, a putut !i socotită deom ca simplă (bogăţie). Dar dacă prin legi interioare omul poate lucra asupra planuluirestr$ns al #ieţii sale, de ce n-ar putea lucra Dumne'eu asupra planului uni#ersal=



putea să nu $tie de făcătorul ei $i cântăre'ul ei, trecând la el cu în'elegerea, c%dacă nu-l cunoa$te prin edereF "$a ne este ădit $i nouă !el ce a făcut $i #i$că sus'ine cele făcute, c%iar dacă nu e cuprins cu în'elegerea. ; foarte necunoscătocel ce nu înaintează de bună oie până la acestea $i nu ur#ează do ezilor date dnatură. &ar nu spun că e &u#nezeu nici ceea ce ne-a# înc%ipuit noi $i ceea ce a#descris prin cu inte.

7ar dacă cine a a a)uns să cugete acea e isten'ă fie $i în parte, ce do ede$teF !ina)uns astfel până la ulti#a treaptă a în'elepciuniiF !ine s-a în rednicit de un dara$a de #areF !ine $i-a Bdesc%is astfel guraC în'elegerii $i Ba atras &u%ulC < s636A, ca prin &u%ul, care Btoate le cercetează $i le cunoa$te, până $i adâncuril&u#nezeuC <7 !or. 2,64A, să cuprindă pe &u#nezeu $i să nu #ai trebuiască s#eargă #ai înainte, a ând pe ulti#ul dorit spre care aleargă toată ie'uirea $iîn'elegerea o#ului înăl'at.

!ăci ce ei în'elege prin du#nezeire, dacă te ei încrede în toate puterile ra'ionaleFSau spre ce te a duce ra'iunea pe tine, cel #ai #are filosof $i teolog, care te lauzcu cele ne#ăsurateF =are este ea un corpF &ar atunci cu# este ea infinită,nedefinită, fără o for#ă $i de nepipăit $i ne ăzutăF Sau sunt $i corpurile astfelF abuz de li#ba)K Nu aceasta e firea corpurilor. Sau este du#nezeirea un corp, dafără aceste însu$iriF !e grosolănieK =are nu este du#nezeirea ni#ic #ai #ult decâtnoiF &ar cu# poate fi înc%inată, dacă este circu#scrisăF Sau cu# a e ita să fico#pusă din ele#ente $i să fie iară$i desfăcută în ele, sau să dispară cu totulF !ăci

co#pozi'ia este un început <principiuA al luptei, iar lupta, al dezbinării $i desco#punerii34. &esco#punerea este însă ce a cu totul străin lui &u#nezeu $i pri#ei firi <firii lui &u#nezeuA. &eci nu este ;l în dezbinare, ca să nu fiedesco#punereI nici luptă, ca să nu fie dezbinăriI nici co#pozi'ie, ca să nu fie luptă&e aceea nici corp, ca să nu fie co#pozi'ie. :a'iunea, urcând de la ulti#ele sprecele dintâi, se opre$te acolo.&ar cu# s-ar sal a în acest caz faptul că &u#nezeu pătrunde prin toate $i u#pletoate, potri it spusei B=are nu u#plu ;u cerul $i pă#ântulF zice &o#nulC <7er. 22 A $i E&u%ul &o#nului a u#plut lu#eaC < n'. Sol. 9, 0A dacă într-o pricircu#scrie iar în altă pri in'ă e circu# scrisF !ăci sau a ocupa loc într-un întreggol $i toate or dispărea pentru noi, ca să fie dispre'uit &u#nezeu, ca unul ce a fo30 Aşa s-au născut teoriile di!eritelor (dialectici)E :egeliană, mar7istă. Din realitateacompo'iţiei s-a născut şi moartea omului. Dar dacă Dumne'eu a creat compusul uman, l poate şi spirituali'a corpul pentru #eci. Propriu-'is, din despărţirea #oită a creaţiei de Dumne'eu #inetoată (dialectica) de'binătoare. Aşa s-a produs despărţirea unor "ngeri de Dumne'eu, ca"nceput al răului, susţinut de ei şi "n om, "n care e a8utat de !irea lui compusă.



făcut corp $i nu are cele ce le-a făcut sau a fi un corp între corpuri, ceea ce este neputin'ă, sau se a strecura <în alte corpuriA $i a fi într-un contrast cu ele,lic%idele ce se a#estecă $i într-un fel le taie, în alt fel e tăiat, ceea ce e un bas# #aabsurd $i #ai băbescC <7 +i#. , 0A, decât bas#ul despre ato#ii lui ;picur. "stfel po estea despre corpul 5ui se a dărâ#a pentru noi $i cu ântul 5ui nu a a ea niun te#ei.

7ar unii or zice că &u#nezeu este i#aterial, dacă acesta este al cincilea ele#entcu# li s-a părut unora36, purtat într-o #i$care circulară, fie ;l ca i#aterial $i un alcincilea corp $i dacă oiesc, necorporal, după pornirea $i înc%ipuirea liber

orbirii lor, nu reau să discut despre acest lucru. &ar prin ce a fi ;l dintre ce#i$cate $i purtate, ca să nu orbesc de in)uria ce 7 se aduce, dacă se socote$te că ce le-a făcut se #i$că în acela$i fel cu cele făcute $i cel ce le poartă e purtat cu ce purtate, dacă se ad#ite totu$i aceastaF i ce este iară$i ceea ce-5 #i$că32F i ce ecel ce #i$că totulF i acela ce esteF i aceasta la nesfâr$it. i cu# nu este decât îspa'iu, dacă este #i$catF

&ar dacă or spune că &u#nezeu este altce a decât al cincilea, dacă acesta este ucorp îngeresc, de unde sunt corpurile îngere$ti $i ce sunt aceste corpuriF i cât #ult este &u#nezeu #ai presus de îngeri <; r. 6, A, dacă îngerul îi este slu)ito<; r. 6, 6 AF 7ar de este #ai presus de aceste corpuri, se introduce iară$i o #ul'i#necugetată de corpuri $i un adânc de flecăreală, care nu poate să se opreascunde a.

31 <ntre alţii, Aristotel *P. %alla2, op. c$t. p. 11 , nota 15. 4ei ce cugetau la un al cincileaelement, pătruns "n cele patru a!irmate atunciE păm$ntul, aerul, apa, !ocul *din care emanăcăldura şi lumina5, simţeau poate magnetismul şi electricitatea care au !ost descoperite de ştiinţa mai nouă. Dar ei #edeau acest al cincilea element ca ce#a "ntre materie şi spirit.

32 Dacă e cine#a sau ce#a mişcat, trebuie să !ie cine#a care-l mişcă. Dar cine #a mişca pe Dumne'eu, dacă l e socotit mişcat "ntre cele mişcate= Am remarcat adeseori că toate cele din

lume arăt$ndu-se dependente, trebuie să depindă de cine#a cu totul independent. Dardependenţa se arată şi "n mişcarea "n care e ţinut cine#a. Dacă Dumne'eu e socotit ţin$nd "nmişcare cele din lume, cine <l ţine pe l "n mişcare= <n orice ca', cel ce e ţinut "n mişcare, nu poate !i Dumne'eu. &u poate mişca toate cel ce e mişcat şi nu poate !i mişcat cel ce mişcă toate. Dumne'eu nu poate !i din cele ale lumii, care sunt mişcate. &u poate !i subiect şi obiect, cumeste omul. &u poate !i dec$t Subiectul absolut liber, care Se mişcă e7dusi# l, şi mişcă toate, deşlasă o anumită libertate de a se mişca şi omului, printr-o libertate "nsă !aţă de l.



"stfel &u#nezeu nu este pentru noi un corp. N-a spus aceasta $i n-a acceptat-ocare a dintre bărba'ii inspira'i, nici cu ântul spus Btur#eiC noastre < n. 64,6:ă#âne deci să-5 cugetă# ca netrupesc. &ar dacă e netrupesc, aceasta nu ne a)utăsă-5 în'elege# $i să cuprinde# fiin'a 5ui, precu# nici ter#enii BnenăscutC $iBnesc%i#batC $i BnestricăciosC $i toate cele ce se #ai spun despre &u#nezeu fiind în )urul lui &u#nezeu. !ăci a fi netrupesc însea#nă pentru e isten'a 5ui cafiin'ă $i ipostas a nu a ea început, a nu se sc%i#ba $i a nu fi #ărginitF " în'elege îîntregi#e ceea ce este, ră#âne a cugeta $i a studia pentru cel ce are B#intea lui&u#nezeuC <7 !or. 2, 61A, care are cu ade ărat o conte#pla'ie $i e #ai desă âr$în ea. Nu a)unge a spune de o e isten'ă că e corp, sau că s-a născut pentru a face se în'eleagă $i să se arate aceea despre care se spun acestea. !i trebuie să se spună$i suportul acestora, dacă se rea să se prezinte deplin $i suficient ceea ce scugetă. !ăci e sau o#, sau bou, sau cal, ceea ce e în corp $i născut $i coruptibil. 5afel nici nu a a)unge să se spună cele ce nu este, când se rea să se arate fireB!elui ce esteC <7e$. 3, 66A, ci trebuie să se spună pe lângă cele ce nu este $i ceeeste. "ceasta cu atât #ai #ult cu cât e #ai u$or a cuprinde ce a în unitatea sa decâta nega toate pe rând, pentru a face să se în'eleagă ceea ce se cugetă, începând prinegarea celor ce nu e $i a$a să se stabilească ceea ce este.

!el ce spune cele ce nu sunt, trecând sub tăcere ceea ce este, face ce a ase#ănătorcelui care, când e întrebat cu# fac doi, cinci, zece, răspunde că nici doi, nici patrunici cinci, nici douăzeci, nici treizeci, nici J pentru a spune pe scurt J unele dintrnu#ere nu sunt decât inferioare lui zece sau superioare lui. !u# aceasta nu arată

pe cele ce fac î#preună zece, neoprind #intea celui ce întreabă la ceea ce caută!ăci este cu #ult #ai u$or $i #ai scurt de-a porni prin a spune de ce a cele ce nueste, decât a arăta ceea ce este. Nu este aceasta ădit oricuiF

&eoarece du#nezeirea este pentru noi necorporală, să continuă# pu'in a cercetaceea ce însea#nă aceasta33. =are nu este ea în nici un loc, sau este unde aF &acănu este nicăieri, a întreba cine a dintre cei foarte scor#onitori cu# ar putea eatunci e istaF !ăci cu# poate e ista ceea ce nu e nicăieriF 7ar de este unde a fiindcă este J este singur sau în totul sau #ai presus de totul <33aA. &ar de este totul, ea este fie în reo parte, fie pretutindeni. i dacă este în reo parte, escircu#scris de această parte #ai #icăI iar de este pretutindeni, este circu#scris de33 De !apt spun$ndu-se lui Dumne'eu (#iaţă !ără de "nceput), sau (nemărginită), sau (!ără de s!$rşit), nu se descrie deplin #iaţa 6ui Dumne'eu, dar totuşi se spune şi ce#a po'iti#. 4eea ce n-are "nceput prin altul, are "n Sine o putere pe care nu o are nici o creatură. 33a. Totul "nseamnăaici uni#ersul. Acest "nţeles al (totului) e obişnuit la !iloso!ii elini *P. %alla2, op. c$t. p. 1 0,nota 15.



ce a #ai #are, reau să spun că cel ce-l cuprinde e #ai #are ca cel cuprins $i altuldecât el, dacă totul trebuie să fie con'inut de tot $i nu poate să fie liber de #ărginirîn orice loc3 . "$a este dacă du#nezeirea este în tot. &ar atunci unde ar fi eaînainte de-a e ista totul <care este uni ersulAF Nici aceasta nu produce o #nedu#erire.

7ar dacă du#nezeirea e #ai presus de totul, oare nu o desparte ni#ic de totulF &arunde este ceea ce este #ai presus de acest totF i cu# s-a cugetat ceea ce-l ridică#ai presus $i este ridicat #ai presus, nefiind reo grani'ă care î#parte acestea $i ledesparte 3/F Nu trebuie să fie nu#aidecât ce a la #i)loc care #ărgine$te totul<uni ersulA $i ceea ce este #ai presus de totulF i ce poate fi acesta decât un lceea ce a# e itat să ad#ite#F i încă nu spun că du#nezeirea e nu#aidecâtnecircu#scrisă, $i dacă este cuprinsă prin cugetare. !ăci $i putin'a de-a fi cuprinsă prin cugetare este un c%ip al circu#scrierii <3/aA.

entru ce a# făcut aceste refle iuni, poate prea grele pentru urec%ile celor #ul'i $ potri ite felului discu'iilor ce do#nesc acu# J discu'ii ce dispre'uiesc ceea ce estesincer $i si#plu $i introduc ceea ce este sucit $i enig#aticF !ăci precu# po#ul secunoa$te după roade <(t. 0, 24A, a$a întunericul, ce produce astfel de păreri < n69I 7 +es. /, A, o face prin întuneci#ea celor spuse. &ar n-a# făcut-o aceasta csă par că $i eu spun lucruri greu de în'eles, nici pentru a #ă arăta Bprisositor îîn'elepciuneC, Bî#pletind $i dezlegând legăturaC <&an. 9, 62A. !ăci aceasta e #a#inune a lui &aniel. !i ca să arăt ceea ce #-a înde#nat de la început această

cu ântare să spun.

34 Adică Totul, care este Dumne'eu, poate să !ie conţinut de totul, care este uni#ersul *P. %alla2,op. c$t. p. 1 0, nota 35. Dacă Dumne'eu e cuprins ca Totul, "n totul ca uni#ers, nu estenemărginit de el, nu e mai mult dec$t uni#ersul. Deci un Dumne'eu corporal nu poate depăşiuni#ersul. ste e7primat, "n alt !el, panteismul. Dumne'eu de !apt nu poate !i "nsă limitat deuni#ers.

35 @ dumne'eire corporală e greu de conceput şi c$nd e socotită mai presus de uni#ersul socotit ca tot. 4e o ridică mai presus şi prin ce e mai presus de uni#ers= 3 a. &u numai socotireadumne'eirii ca !iind corporală !ace imposibilă depăşirea uni#ersului de către ea, căci aceasta omărgineşte, ci şi "nsăşi deplina ei "nţelegere o !ace mărginită, limitată de uni#ers. &umai ceeace-i limitat F şi aceasta se "nt$mplă cu ceea ce-i corporal F poate !i deplin "nţeles.



7ar aceasta ce eraF !ă du#nezeirea nu poate fi cuprinsă de în'elegerea o#enească,nici nu poate fi înc%ipuită întreagă. i aceasta nu din pricina in idiei31. !ăci edeparte de firea du#nezeiască in idia, fiind singura lipsită de pati#ă $i bună $stăpână, #ai ales când e orba de ceea ce are ea #ai pre'ios decât toate creaturileei. &e fapt, are B!u ântulC <:a'iuneaA înaintea făpturilor cu ântătoare <ra'iona30. &eoarece însu$i faptul aducerii lor la e isten'ă se datorează bunătă'ii ei e tre#3 . Nici nu le aduce $i le 'ine în e isten'ă spre sla a Bplinătă'iiC ei < s. 6, 66A, se aducă !elui neapropiat cinstirea $i enerarea39. "fir#area acestui lucru este cutotul sofistică $i străină nu nu#ai de &u#nezeu, ci $i de o#ul în oarecare #ăsurăcu iincios $i con$tient de oarecare cu#in'enie, care îl î#piedică de-a nu recunoa$taltora reo întâietate.

&ar dacă a# procedat astfel $i pentru alte cauze, aceasta o or cunoa$te cei #aapropia'i de &u#nezeu $i cei ce ăd $i pătrund B)udecă'ile nepătrunseC ale l&u#nezeu, dacă sunt reunii de o astfel de irtute $i Bu#blă în căile adâncului<7o 3 ,61A, precu# se spune. !ăci pe cât a# priceput noi, cei ce #ăsoară cu #ic#ăsuri cele greu de în'eles, prin u$urin'a câ$tigării pierd u$or $i ceea ce au câ$tiga!eea ce dore$te cine a să 'ină #ai #ult, caută să câ$tige cu #ai #ultă osteneală, casă nu arunce cu u$urin'ă ceea ce a câ$tigat cu u$urin'ă, gândind că poate câ$tigiară$i. i astfel, cei ce au #inte socotesc o binefacere de a nu a ea u$or ceea ce este spre binefacere. "ceasta poate pentru a nu păti#i acelea$i ca 5ucifer cel căzut< s. 6 , 62A, după ce a ie$it din lu#ina întreagă, ridicând gru#azul înaint

36 Se neagă aici cu anticipare ideea lui 6ucian Glaga că (Carelui Anonim) "i este !rică să !iecunoscut de om, ca să nu !acă din cunoaştere un mi8loc de stăp$nire a lui de către om.

37 Dumne'eu e ?aţiunea supremă, originea tuturor raţiunilor. Dar tocmai de aceea nici oraţiune creată şi parţială nu poate cuprinde ?aţiunea nemărginită şi creatoare.

38 ?aţiunea dumne'eiască aduce la e7istenţă şi menţine "n ea !ăpturile raţionale din e7trema eibunătate, deci "n mod liber şi nu printr-o lege. Dacă le-ar produce printr-o lege, am "nţelege dinlegea e7istenţei lor, cau'a lor producătoare, căci nu ar !i !ăcute din nimic. ?aţiunea supremăeste una cu Gunătatea e7tremă, deci şi cu libertatea deplină. De aceea nu poate !i "nţeleasă deraţiunea creată a omului, care cunoaşte ceea ce e supus legilor.

39 Dumne'eirea nu aduce şi nu ţine "n e7istenţă !ăpturile nici spre sla#a ei, ca să-i aducă ele prin e7istenţa lor o sla#ă, care le este neapropiată. Aceasta o pot susţine numai cei ce ţin cue7clusi#itate la o g$ndire proprie, neţin$nd seama că poate au şi alţii o g$ndire c:iar maidreaptă dec$t a lor.



&o#nului <7o 6/, 2/A $i pentru a nu cădea din înăl'i#ea noastră cu o cădere #arednică de co#păti#it decât toate. i poate pentru a găsi acolo o răsplată a iubiri

de osteneală $i a ie'ii strălucite a celor ce s-au cură'it aici $i au tins cu #ultărăbdare spre ceea ce doresc.7ată de ce între noi se află acel BîntunericC trupesc <7e$ 64, 23A4, ca odinioarănourul între egipteni $i e rei <7e$ 6 , 24A. i acesta este poate BîntunericulC pl-a pus Bacoperă#ânt al 5uiC < s. 60,62AI grosi#ea prin care pu'ini oa#eni $i pu'străbat <spre ;lA6. &espre acestea să filosofeze cei ce le ăd $i să urce la o cât #ai#are în'elegere. Noi însă, Bcei lega'i de pă#ântC < lâng. 7er. 3, 3 A, cu# zic7ere#ia, î#brăca'i în acest trup gros, nu pute# trece nici #ăcar peste u#bra lui,c%iar de #erge# în #are grabă. !ăci cu# a)unge# la ce a înainte de-a atingeaceeaF !u# nu ne pute# apropia de ederea celor ăzute, fără lu#ină $i aerul cese află la #i)locF Sau cu# firea înotătoare nu poate ie$i din apă, la fel este cuneputin'ă celor din trup să fie cu totul cu cele spirituale fără cele trupe$ti. !ăctotdeauna se introduce ce a din ale noastre <din cele trupe$tiA, c%iar ddesfăcându-se #intea din cele ăzute $i de enind ceea ce este în sine, încearcă sse întâlnească cu cele înrudite $i ne ăzute. i le ei cunoa$te acestea astfel.

B&u%ulC < n. , 2 A, BfoculC <&euter. , 2 A, Blu#inaC < n. 9, /A, Biub61A $i Bîn'elepciuneaC <7o 62, 63A, BdreptateaC < s. 642, 60A, B#inteaC, <$i Bcu ântulC < n. 6, 66A $i cele ase#enea nu sunt nu#iri ale pri#ei firiF &ec

o# spuneF *ei cugeta o suflare <un du%A fără #i$care $i răspândireF Sau un foafara #ateriei $i fără pornirea în sus, fără culoarea $i for#a proprie2F Sau o

lu#ină nea#estecată cu aerul $i desprinsă de ceea ce oarecu# o na$te $i40 Satana e mai os$ndit dec$t noi, pentru că a că'ut din lumină plină, nu ca noi dintr-o luminăacoperită "n parte de trupul nostru. De aceea şi acum nu cunoaştem at$t de clar pe Dumne'eu, pentru că, cunosc$ndu-6 mai greu, să nu !im at$t de condamnaţi c$nd nu a#em o cunoaştere at$tde clară şi de absolut sigură a 6ui.

41 Cateria trupului şi "n general materia uni#ersului poate !i o piedică pentru #ederea lui Dumne'eu, mai ales c$nd ne alipim prin plăcere şi lăcomie, dar şi un mediu minunat prin care se stră#ede Dumne'eu din "nsăşi e7istenţa şi organi'area ei, care nu poate !i de la ea. Pe de o

parte e minunată, pe de alta nu ne poate mulţumi "n mod deplin. Prin am$ndouă aceste "nsuşirine "ndreaptă spre Dumne'eu, dacă le #edem "mpreunate, aşa cum sunt de !apt.

42 S!$ntul %rigorie !oloseşte aici +su!larea) şi (!ocul) ca meta!ore pentru Dumne'eu. De aceea su!larea se poate traduce şi ca +Du:ul lui Dumne'eu), dar a unui dumne'eu necorporal "naceste meta!ore e ce#a care !ace cele numite să resimtă lucrarea lor şi "n cele materiale.



lu#ineazăF 7ar #inte ce nu#i#F Nu ceea ce e în altul $i în ale cărei cugetări sunt#i$cări ce se odi%nesc sau se ating de ce aF 7ar cu ântul ce este, dacă nu cel ceodi%ne$te în noi $i se răspânde$teF !ăci nu îndrăznesc să spun că se risipe$te. dacă orbi# $i de în'elepciune, ce este ea dacă nu $i o calitate ce se deprinde fie îcugetarea celor du#nezeie$ti, fie a celor o#ene$tiF 7ar de orbi# $i de dreptate $iubire, nu sunt ele dispozi'ii rednice de laudă, una opusă nedreptă'ii, cealaltă urice se întăresc $i slăbesc, apar $i dispar $i în general produc în noi $i sc%i#si#'irile, cu# o fac culorile cu trupurileF Sau despăr'ind-o de ele, trebuie să ede#du#nezeirea însă$i în sine, culegând din ele, pe cât se poate, o i#agine par'ială prin socotin'eF !e posibilitate a e# deci din ele, fără ca să fie ele însele ceea ceur#ări# 3F Sau cu# toate acestea $i fiecare în'eleasă ca nedesă âr$ită este !elneco#pus $i de neînc%ipuitF "$a se epuizează #intea noastră în oin'a de-a ie$i dcele trupe$ti $i de a a)unge la o întâlnire cu cele netrupe$ti dez elite, ca să adăslăbiciune cele #ai presus de puterea sa. &ar deoarece orice fiin'ă ra'ionalădore$te pe &u#nezeu $i întâia !auză, dar nu o poate cuprinde pentru #oti elespuse, în această dorin'ă obosind $i neputând să suporte această stare, trece la o Bdoua plutireCI sau pri e$te la cele ăzute $i face pe reuna din ele &u#neze printr-o proastă în'elegere. !ăci ce este din cele ăzute #ai înalt $i #aidu#nezeiesc într-o #ăsură oarecare decât cel ce ede, încât aceea să fie înc%inatăiar el înc%inător < aAF >una rânduială a celor ăzute ne a)ută doar să cunoa pe &u#nezeu $i să ne folosi# de pri ire ca de o călăuză spre ederea celor #a presus de edere, dar nu să ne păgubi# de &u#nezeu, prin #ăre'ia celor ăzute/.

43 Cintea, "nţelepciunea, iubirea, dreptatea ne !ac posibilă g$ndirea la Dumne'eu, !ără sărepre'inte ele "nsele pe Dumne'eu.

44 A #edea mintea, cu neputinţa ei, cele mai presus de puterea ei poate "nsemna şi a "nţelege căneputinţa ei "i impune să admită că e7istă 4el mai presus de puterea ei. @rice !ăptură raţionalăcaută o e7plicare raţională a e7istenţei ei, tocmai prin !aptul că se cunoaşte ca una care nu şi-a putut da ea "nsăşi, datorită neputinţei ei, e7istenţa. iinţa raţională caută o e7plicare raţională ae7istenţei, dar #ă'$nd că nu se poate e7plica e7istenţa prin neputinţa ei, "şi dă seama că nu şi-o

poate e7plica dec$t printr-o putere mai presus de ea. BBa. o proastă 8udecată ca cel ce #ede săconsidere ceea ce #ede ca !iind superior lui, ba c:iar ca Dumne'eu. 4ăci cum poate !i superiorobiectul inconştient mai mult dec$t subiectul conştient= 6umea are un caracter ambi#alent "nraport cu omul. Pe de o parte, este mai mare ca omul şi de aceea n-a putut-o !ace el, pe de alta,este mai mică, pentru că nu cugetă ea pe om cum o cugetă el. Prin am$ndouă aceste "nsuşiri ea se do#edeşte ca ne!iind produsă de om, dar !iind pentru om. !ăcută de cine#a conştient şi"nţelegător al ei, ca omul. Dar nes!$rşit mai puternic ca omul.



nii însă s-au înc%inat soarelui, al'ii lunii, al'ii #ul'i#ii stelelor, al'ii o#ului însu$iî#preună cu acestea, atribuindu-le puterea să conducă toate, prin calitatea sau#ări#ea #i$cării. 7ar al'ii s-au înc%inat sti%iilor pă#ântului, apei, aerului, foculu pentru folosul lor, fără de ele neputând subzista ia'a o#enească. i iară$i al'ii s-aînc%inat oricărui altce a din cele ăzute socotind ca zei pe cele #ai fru#oase dicele ce edeau. nii au dat înc%inare $i c%ipurilor $i statuilor, #ai întâi ale cedin fa#ilie, cei #ai trupe$ti fiind stăpâni'i păti#a$ de a#intirea celor pleca'i, apoi$i c%ipurilor $i statuilor celor străini, depărta'i de ei. "ceasta din cauznecunoa$terii pri#ei firi $i prin pri#irea cinstirii tradi'ionale ca legiuită $inecesară, fiindcă un obicei întărit prin ti#p a fost socotit lege. (ai socotesc că uniiad#irând $i lăudând stăpânirea, au făcut cu re#ea zeu pe cel ce-l cinsteau, ca un#it în a)utorul rătăcirii lor.

!ei #ai păti#a$i dintre ei au socotit ca zei pati#ileI au cinstit ca zei pati#i ca#ânia, uciderea de oa#eni, desfrânarea $i be'ia $i nu #ai $tiu care alta din celeapropiate acestora, aflând în aceasta o )ustificare, nici fru#oasă, nici dreaptă, propriilor păcate. i pe unii din ace$ti zei i-au lăsat )os, pe al'ii i-au ascuns su pă#ânt $i aceasta era singura faptă inteligentă, iar pe al'ii i-au ridicat în cer.

=, ce carag%ioasă repartizareK "poi fiecăreia din aceste plăs#uiri le-au dat nu#de zei sau de de#oni, pe #ăsura rătăcirii lor $i le-au ridicat statui pe #ăsuralibertă'ii $i #ări#ii rătăcirii lor $i pe toate au socotit să le cinstească cu )ertfe $i cgrăsi#e, ba unii $i cu delirul unor fapte ru$inoase $i nebune$ti, ba c%iar cu ucid

de oa#eni. !ăci precu# erau zeii, a$a trebuiau să fie $i cinstirile aduse lor. S-aunecinstit atribuind sla a lui &u#nezeu Bpăsărilor, ani#alelor cu patru picioare $celor ce se târăsc pe pă#ântC <:o# 6, 23A, ba încă celor #ai rele $i #ai de râsdintre ele 1. &e aceea, nu e u$or de )udecat ce trebuie dispre'uit #ai #ultînc%inătorii sau cele înc%inate. oate cu #ult #ai #ult înc%inătorii, deoarece fiide o fire ra'ională $i pri#ind %arul lui &u#nezeu, au socotit #ai bun ceea ce era#ai rău. 7ar aceasta era o atragere icleană a celui rău spre rău, ca în #ultele lurele să âr$ite. !ăci obser ând la ei pofte care rătăceau în căutarea lui &u#nezeu,

45 4ele #ă'ute !iind minunate "n r$nduiala lor, dar nu mai "nalte dec$t mintea noatră care le

#ede, ele ne pot !i călău'ă spre Dumne'eu ca autor al lor, nu ne pot păgubi de cunoaşterea lui Dumne'eu.

46 ciudat că politeismul nu #edea pe 'ei "n animalele domestice, ci "n cele sălbatice. Poate pentru că cele domestice erau socotite, prin supunerea lor omului, mai puţin puternice, decinesuperioare omului, ca cele sălbatice.



oit să atragă la sine stăpânirea asupra lor $i să le fure dorin'a, ducându-i de #ânca pe ni$te orbi pe cei ce doresc să afle o cale $i astfel i-a î#pins pe unii într-o prăpastie, pe al'ii în alta, aruncându-i în una $i aceea$i prăpastie a #or'ii $i pierzaniei.

"cestea li s-au întâ#plat acestora. &ar pe noi, care dori# $i nu suportă# lipsa uneiconduceri $i a unei câr#uiri, ne-a luat în pri#ire ra'iunea, care pri ind la cele

ăzute $i obser ând cele ce sunt de la început, nu s-a oprit la acestea J căci nu propriu ra'iunii să dea conducerea celor ce nu sunt egale în cinste după si#'uri J ci prin acestea ne conduce la cele #ai presus de acestea $i prin care acestea aue isten'a 0. !ăci ce a pus în rânduială cele cere$ti $i cele pă#ânte$ti, cele ce suntîn aer $i pe apă F (ai bine zis, cine a rânduit cele dinaintea acestora cerul, pă#ântul, aerul $i firea apeiF !ine le-a a#estecat $i le-a despăr'itF !e esteco#uniunea dintre acestea $i care este î#preuna odrăslire $i î#preuna lor suflare

9F l laud pe cel ce a zis, c%iar de ne este străin B!ine le-a #i$cat pe acestea $conduce în #i$carea lor neîncetată $i neî#piedicatăFC/4 . !ine e #e$terul acestora,care le-a întipărit tuturor o ra'iune după care e purtat $i condus totul/6F =are nu !elce le-a făcut pe acestea $i le-a adus la e isten'ăF !ăci nu se poate atribui atât putere unei întâ#plări <unui auto#atis#A/2. Să ad#ite# că e isten'a în general sedatorează unei întâ#plări. &ar cine a adus-o la rânduialăF Să ad#ite# că $i aceasta

47 4ele egale cu noi prin simţurile prin care căutăm să cunoaştem altele, d$ndu-ne seama cănu putem !i singuri, deci animalele, dar şi cele supuse simţurilor şi prin aceasta interioare celor

ce le cunosc prin simţuri, cum suntem şi noi, c:iar de a#em şi calitatea de a cunoaşte prin simţuri, cum n-au lucrurile, nu pot !i realitatea supremă. 4ei ce socoteau 'ei animalele şi !orţelenaturii, nu ştiau să !olosească raţiunea pentru această dreaptă 8udecată.

48 4ele ce sunt "n aer, e7istă şi datorită aerului. 6a !el cele ce sunt pe apă. le, prin caracterullor corporal, sunt dependente de aer şi de apă. Deci nu pot !i suprema realitate, care nu edependentă de altele. le arată, "n dependenţa lor de aer şi de apă, o neputinţă de a !i prin ele"nsele.

49 <ntre păm$nt şi apă şi aer este ce#a ce le !ace necesare una alteia, le susţine !irea unitară. Au şi ce#a ce le uneşte şi ce#a ce le distinge. 4:imia, ca ştiinţă nouă, a descoperit unitatea, dar şidistincţia "ntre ele. Aceleaşi elemente le arată F unite şi distincte prin cantitatea di!erită "n care se unesc. Dar aceasta nu e7plică "ncă ce le !ace să compună laolaltă di!erite elemente alenaturii.

50 Platon, 6egi, H, 9 a F 9/ c *după P %alla2, op. c$t, p. 13B, nota 15.



a enit dintr-o întâ#plare, de socote$ti că e cu putin'ă. &ar cine are puterea să o#en'ină $i să o păzească confor# ra'iunilor după care s-a for#at la începutF ;stealtcine aF Sau este tot întâ#plareaF ;ste cu siguran'ă altcine a decât întâ#plarea/3 . i cine este acest altcine a decât &u#nezeuF "stfel, ra'iunea lui &u#nezeu<care ine de la &u#nezeuA, care e sădită în #od natural în toate $i e pri#a lege înoi $i e unită cu toate lucrurile, ne-a urcat la &u#nezeu prin cele ăzute/ . &eaceea să orbi# acu#, pornind de la acest nou început.!e este &u#nezeu după fire $i fiin'ă n-a aflat care a dintre oa#eni niciodată, nicinu a afla. Sau de a afla reodată cine a, să se cerceteze aceasta $i să se studiede cei ce oiesc. Se a afla reodată, după )udecata #ea, când ceea ce estase#ănător lui &u#nezeu $i du#nezeiesc, adică #intea $i ra'iunea noastră, se a51 7istă "n tot uni#ersul o raţiune comună, care le ţine pe toate "ntr-o mişcare negrăit decomple7ă, dar şi de unitară. o lege raţională pe care nu şi-a dat-o şi nu şi-o susţine el "nsuşi printr-o #oinţă conştientă. Dacă toate sunt dependente "ntreolaltă, nici una nu este superioarăoricărei dependenţe, deci capabilă să le ţină "n dependenţă de sine.

52 4el ce le-a dat tuturor ca un mare meşter această mişcare unitară, armonioasă, nu poate sănu !ie şi ăcătorul lor. 4ăci n-a putut e7ista "nainte o realitate :aotică, a8unsă prin "nt$mplarela o asemenea mişcare armonioasă. ar e7istenţa "nsăşi a acelei realităţi cum ar !i apărut= Prin"nt$mplare= Dar aceasta "nseamnă a admite totuşi ce#a supus "nt$mplării.

53 Dacă "nt$mplarea a adus o realitate :aotică la ordine, ea trebuie să !ie mai puternică dec$taceastă ordine şi dec$t legile ei. >i dacă e aşa, "nt$mplarea ar trebui să biruiască ordinea lumii,nu să se lase supusă ordinii.

54 ?aţiunea imprimată "n toate componentele lumii, d$ndu-i o unitate, e numită "n te7tul grec(raţiunea din Dumne'eu), iar de traducătorul !rance', (raţiunea ce #ine de la Dumne'eu). <norice ca', raţiunea lumii ce #ine din Dumne'eu, !iind g$ndită de Dumne'eu, are o con!ormitatecu ?aţiunea lui Dumne'eu. De aceea raţiunea, sau raţiunile lumii, !ăcută pentru a !i cunoscutăde raţiunea umană, ne urcă la Dumne'eu. Dar aşa cum omul poate !olosi liber raţiunea, aşa o !oloseşte şi Dumne'eu, imprim$nd-o lumii. a e o lege pentru lucruri, o lege pe care o cunoaşteraţiunea umană, dar o poate aplica cu o anumită !le7ibilitate. Aceasta "ncă arată o libertate a

lui Dumne'eu "n conducerea lumii. 6egea raţională a lumii n-a putut să se producă ea "nsăşi, cia !ost dată de o minte capabilă de o g$ndire raţională, adică de o ?aţiune, dar !olosită de oconştiinţă personală mai presus de "nţelegerea raţională a omului, care "nţelege prin limitări şi"mpărţiri. Dumne'eu a impus uni#ersului creat raţiuni limitate prin cu#intele 6ui. Dar acesteraţiuni limitate şi unite "ntre ele "şi a#eau ba'a "n ?aţiunea 6ui nemărginită. @mul "nsă, !ăcutdupă c:ipul lui Dumne'eu, este "n stare să #adă originea raţiunilor limitate ale lumii şi ?aţiuneanemărginită a lui Dumne'eu, pentru că nu găseşte o e7plicare a lumii şi a sa "n ele.



a#esteca cu ceea ce îi este fa#iliar $i c%ipul se a urca spre ar%etipul, a cărdorin'ă o are// . i ceea ce #i se pare rezultatul cel #ai propriu al filosofiei <alîn'elegeriiA este să cunoa$te# odată cât sunte# cunoscu'i <7 !or. 63, 62A/1 . "cu#tot ceea ce a)unge la #ine este o iradiere scurtă $i o #ică lucire a unei #ari lu#ini< n'. Sol. 0, 2 I ; r. 6, 3A. &eci c%iar de-a cunoscut cine a pe &u#nezeu, sa#ărturisit că 5-a cunoscut, 5-a cunoscut cât nu#ai să pară #ai lu#inat altuia carenu a fost lu#inat deopotri ă. !ăci ceea ce are #ai #ult, s-a socotit că e desă âr$itnu cu ade ărat, ci în co#para'ie cu puterea ecinului.

⇒ De aceea no: (a nădă8duit să c:eme pe Dumne'eu) * ac. B, 5. l n-areuşit dec$t să spere şi să nu cunoască *pe Dumne'eu5, ci să-6 c:eme. no:(a !ost mutat) * ac. , B5, dar nu e clar dacă după ce 6-a cuprins pe Dumne'eu, sau spre a-6 cuprinde.

⇒ Ceritul lui &oe a !ost că a plăcut lui Dumne'eu * ac , 95. De aceea i s-a"ncredinţat să scape lumea "ntreagă de ape sau seminţele lumii pe o micăalcătuire de lemn care a scăpat de potop * ac. , 13 F /, 195.

⇒ A#raam, marele patriar:, s-a "ndreptăţit din credinţă * ac. 1 , ?om. B, 35 şi aduce o 8ert!ă neobişnuită, c:ip al marei 8ert!e * ac. , urm.5. >i a#ă'ut pe Dumne'eu, dar nu ca Dumne'eu * ac. 1 ,1- 5, ci 6-a ospătat ca peun om * ac. 1 , - 5 şi a !ost lăudat, pentru a- !i slu8it at$ta c$t a pricepu

⇒ acob a #ă'ut "n #is o scară "naltă şi un urcuş al "ngerilor * ac. ,1 5 şi aturnat "n c:ip tainic untdelemn pe un st$lp de piatră * ac. , 1 5 F poateca să arate piatra unsă din capul ung:iului * apte B, 115, pentru m$ntuireanoastră * apte 10, 3 5 şi a dat unui loc oarecare numele de (casa lui

55 Cintea şi raţiunea noastră doresc, "n calitate de c:ip al lui Dumne'eu, să !ie după modelullor. Această calitate "l !ace pe Dumne'eu apropiat sau !amiliar, sau "nrudit, sau propriu *IoiJeio5. ?aţiunea noastră socoteşte că o raţiune supremă a creat şi susţine toată raţionalitatealor. Sau mintea noastră, care caută "nţelegerea deplină a tuturor, socoteşte că e7istă o minte carele "nţelege de !apt pe toate, !iind mai presus de ele, cum este "n parte şi mintea noastră.

56 iind c:ip al lui Dumne'eu, c$nd mă #oi uni deplin cu , "l #oi cunoaşte c$t mă cunoaşte sau c$t m-a cunoscut l. "l #oi a#ea deplin "n mine. Aceasta arată că cunoaşterea este una cuiubirea. 4u c$t "l iubesc pe Dumne'eu mai mult, "l cunosc ca unul ce mă bucur "n "ntregime de l. >i "n această bucurie a mea de l, stă cunoaşterea 6ui de către mine. Totuşi răm$ne odeosebire "ntre şi mine. De la l porneşte darul capacităţii mele de-a urca spre iubirea şicunoaşterea 6ui, nu de la mine. Sunt mereu recunoscător 6ui "n iubirea şi cunoaşterea 6ui decătre mine.



Dumne'eu) * ac. , 1/5, spre cinstirea 4elui ce S-a arătat. 6upta lui Dumne'eu cu un om * ac. 3 , -305 F care este uneori lupta lui Dumne'eu"mpotri#a omului sau poate o luptă a #irtuţii omeneşti pentru Dumne'eu. l poartă simbolurile luptei "n trup * ac. 3 , 5, arăt$nd "n!r$ngerea !iriinăscute şi primeşte ca răsplată a e#la#iei sale sc:imbarea numelui,numindu-se, "n loc de acob, srael * ac. 3 , 95, dob$ndind acest nummare şi cinstit. Dar nici el, nici cine#a după el, din cele douăspre'ece seminţii, al căror părinte a !ost, nu s-a lăudat p$nă a'i că a "nţeles !irea lui Dumne'eu, sau a a#ut #ederea 6ui "ntreagă.

⇒ ar lui lie nici #$ntul aspru, nici !ocul, nici cutremurul, cum au'i din istorie,ci su!larea uşoară i-a dat o umbră a pre'enţei lui Dumne'eu * ?egi 19,115 şi nu a !irii 6ui. 4ărui lie= 4elui pe care căruţa de !oc "l urcă la cer * ?egi , 115, arăt$nd treapta mai presus de om a dreptului.

⇒ >i cum nu #ei admira pe Canoe/ , 8udecătorul *Kud. 13, 5 şi mai t$r'iu peucenicul PetruL <nt$iul nu a suportat nici #ederea lui Dumne'eu care i S-aarătat şi de aceea a 'isE (Suntem pierduţi, !emeie, că am #ă'ut pe Dumne'eu). După el nu pot suporta oamenii #reun c:ip al lui Dumne'eucu at$t mai puţin !irea 6ui. Al doilea, #ă'$nd pe ;ristos, nu 6-a lăsat să seapropie de barca "n care se a!la *6c. , 5. Acesta deşi era mai !ierbinte "nrecunoaşterea lui ;ristos dec$t ceilalţi şi de aceea e declarat (!ericit) *Ct.1 , 1/5 şi i se dă "ncrederea cea mai mare.

⇒ Dar ce #ei 'ice despre saia şi e'ec:iel, #ă'ătorii cei mai mari ai lui Dumne'eu şi de ceilalţi prooroci= Dintre ei, primul a #ă'ut pe Domnul

Sa#aot şe'$nd pe tronul sla#ei şi "ncon8urat de Sera!imii cu c$te şase aripi,care-6 slă#eau şi-6 acopereau, iar pe sine, puri!icat prin 8ar şi pregătit pentru proorocie *1, urm.5. 4elălalt descrie ;eru#imii ca un car, a#$nd deasupra 6ui Tronul şi deasupra Tronului un !irmament şi pe !irmament oarătare *p:anta'omenon5. Cai spune de unele glasuri şi de unele mişcări "n !apte * e'. 1, B urm.5. >i acestea erau !ie o arătare de 'i, #ă'ută numai de s!inţi, !ie una de noapte, !ie o "ntipărire din partea conducătoare a su!letuluiunită cu cele #iitoare, ca şi c$nd ar !i pre'entă. o alt!el de proorocirenegrăită, de aceea cum nu pot să spun.

5e $tie doar &u#nezeul proorocilor $i cei în care sunt lucrurile acestea. &ar nicace$tia, de care orbesc, nici altul dintre cei ce sunt ca ace$tia n-a stat î

57 Tatăl lui Samson.



subzisten'a $i în fiin'a &o#nului, după cu# s-a scris, nici n-a cunoscut sau e plicafirea lui &u#nezeu/ .

⇒ 4$t despre Pa#el, dacă era cu putinţă să descrie cele ce le a#ea cerul al

treilea * 4or. 1 , 5 şi acea mare "naintare sau "nălţare, sau ridicare p$năla l, am !i cunoscut ce#a mai mult despre Dumne'eu, dacă aceasta erataina răpirii.

&ar deoarece erau negrăite <77 !or. 62, 2A, să fie cinstite $i de noi cu tăcere.ascultă# nu#ai ce ne spune a el B n parte cunoa$te# $i în parte prooroci#C!or. 63, 9A.

"ceasta $i unele ca acestea #ărturise$te el, care nu e si#plu în cunoa$tere, el carefăgăduia să dea o do adă a lui Hristos care grăie$te în el <77 !or. 63, 3A, el, #arapărător $i în ă'ător al ade ărului. &e aceea $i declară că toată cuno$tin'a de )os e deloc #ai presus de oglinzi $i de g%icituri, ca una ce constă din #ici c%ipu<i#aginiA ale ade ărului. 7ar de nu apar unora care cercetează prea #ult $i cu pr#ultă curiozitate aceste lucruri, poate acestea nu erau altele decât cele ce nu se po purta acu#, dar pe care !u ântul nsu$i le dă de în'eles ca cele ce or fi purtate $

or fi descoperite când a. Sunt cele de care 7oan, nainte-(ergătorul !u ântulu#arele glas al ade ărului, a spus că nici lu#ea întreagă de )os însă$i nu le poatecuprinde < n. 26,2/A/9 .

58 4e este Dumne'eu "n Sine, "n !iinţa Sa, sau "n #reunul din ipostasurile Sale, nu a #ă'ut şi nu a"nţeles #reun om. 4ei ce spun că li S-a arătat Dumne'eu, #orbesc de !apt numai de un !el "n care l li S-a arătat, potri#it cu puterea lor de sesi'are, dar şi "n ba'a puterii 6ui de a Se arăta pemăsura puterii lor de #edere şi de "nţelegere a unui om sau altul. S!$ntul %rigorie !oloseşte pentru această !ormă de arătare a lui Dumne'eu, deosebită de !iinţa 6ui, termenul de !antasmă,de produs !ante'ist, iar pentru sesi'area ei de către om, act de !ante'ie *!anta'est:ai I"nc:ipuire5. Dar nici !orma "n care e #ă'ut Dumne'eu, nici actul de sesi'are a acestei !orme, nu eun produs al !ante'iei, ci au "n ele ce#a obiecti#. antasma e o (arătare) produsă de Dumne'eu.@mul o #ede nu printr-o !ante'ie arbitrară, ci pentru că Dumne'eu "i dă puterea să- #adă

această (arătare) *!antasmă5. Poate e #orba de ba'ă reală a unei imaginaţii. 4$t este omul "ntrupul de acum, !oloseşte "n mod necesar, pentru e7primarea e7perienţei lui Dumne'eu cel mai presus de toate, cele din lume, ca imagini pentru a o reda, dar "n ele Dumne'eu "nsuşi pune "ntr-un !el pre'enţa Sa. Aceşti termeni spun poate ceea ce spune şi !iloso!ul psi:iatru GinsManger prin ( inbildung), "nc:ipuire, care e produs de taină bogată şi inde!inită a persoanei iubite "ncel ce o iubeşte. @mul care trăieşte taina lui Dumne'eu "şi găseşte imagini şi meta!ore pentru ao e7prima, dar "n ele este şi lucrarea lui Dumne'eu.



&eci tot ade ărul $i întreg !u ântul e greu de e plicat $i de pătruns. Noi aflălucruri #ari printr-un organ #ic, ânând prin în'elepciunea o#enească cuno$tin'acelor ce e istă $i pătrunde# la cele spirituale prin si#'uri, sau nu fără si#'uri, decare sunte# condu$i încoace $i încolo, dar $i a#ăgi'i14. !ăci nu ne pute# întâlnicu #intea goală de realită'ile goale, ca să ne apropie# #ai #ult de ade ăr $i să nise întipărească în #inte în'elegerea lor. 7ar cu ântul despre &u#nezeu, cu cât e #aidesă âr$it, cu atât este #ai greu de pri#it $i i#plică #ai #ulte obiec'ii $i rezol ări#ai ane oioase. i tot ce i se opune, c%iar de e foarte neînse#nat, opre$tînaintarea pe calea lui $i-l î#piedică, sau îi întrerupe înaintarea #ai departe. ; ca $icând se trag caii de frâu $i sunt făcu'i să se abată de la calea lor prin acest gesnea$teptat.

"stfel Solo#on, care a a ut o în'elepciune prin care îi întrecea pe to'i dinainte deel $i din ti#pul lui <777 :egi 3, 62A $i a ea Blărgi#ea ini#iiC ca un dar al &u#nezeu $i o în'elegere #ai î#bel$ugată ca nisipul #ării <777 :egi , 29A, cu câînainta în adâncuri, cu atât a#e'ea #ai #ult $i descoperea în'elepciune cu atât #ai#are, cu cât îi scăpau cele ce oia să le în'eleagă <;ccl. 0, 2/I , 60A16.

7ar a el se sile$te să atingă, nu zic firea lui &u#nezeu J căci acest lucru este ctotul cu neputin'ă - ci nu#ai B)udecă'ileC 5ui <:o#. 66, 33A, însă nu află ie$ire, niun punct stabil în urcu$ul său, deoarece #i$carea în'elegerii sale nu a)unge la ucapăt, arătând #ereu ce a ce-i lipse$te12 - =, #inuneK - căci $i eu păti#esc ce a la

59S!$ntul oan #ang:elistul e numit aici <nainte-Cergător, "ntruc$t a pregătit #estirea4u#$ntului prin prologul #ang:eliei sale. Dar S!$ntul %rigorie nu ignoră că titlul de <nainte-

Cergător e dat lui oan Gote'ătorul, 4ăci "l numeşte "n 4u#$ntările şi / *P.%. 3 , / 9 G5E(<nainte-Cergător al 4u#$ntului şi al luminii) *P. %alla2, op. c$t. p. 1B , nota 15.

60 Acest pasa8 aminteşte de Platon, P:aedon şi 3 a. 7presia ) a #$na) re#ine de mai multeori la Platon pentru a e7prima dob$ndirea unor cunoştinţe *P. %alla2, op. c$t., p. 1B3, nota 5.

61 4u c$t "ţi dai seama mai mult de neputinţa "nţelegerii tainelor e7istenţei şi deci cu c$t eştimai smerit "n pri#inţa aceasta, cu at$t eşti mai "nţelept.

62 Cintea omului nu poate cuprinde nemărginirea ui Dumne'eu, dar pe de altă parte e !ăcută să tindă spre a o cuprinde. De aceea niciodată nu se mulţumeşte cu ceea ce a atins. Totdeauna simte că-i mai lipseşte ce#a. @rice "nţelegere atinsă "i desc:ide perspecti#a unei alte "nţelegeri. Cintea omului este mărginitul "n mişcare spre nemărginit, mărginitul plin de aspiraţia sprenemărginire.



fel. &e aceea el în ăluie în ui#ire cu ântul său $i nu#e$te acea realitate Bbogă'ia adâncul lui &u#nezeuC $i #ărturise$te Bnecuprinsul )udecă'ilor lui &u#nezeu<:o#. 66, 33A, rostind aproape acelea$i cu inte ca &a id, care nu#e$te Bun #aadâncC )udecă'ile lui &u#nezeu < s. 3/, 0A, a căror afunzi#e nu poate fi a)unsă #ăsura sau de si#'irea o#ului, sau spune că cuno$tin'a lor e prea B#inunatăC pentru el $i pentru fiin'a sa, că Be prea tareC pentru puterea lui de cuprindere13.

!a să las celelalte, oi pri i la #ine însu#i $i la toată firea $i alcătuirea o#enească,întrebându-#ă

– ce e amestecul care ne compune*– Ce e mi&carea care ne este proprie*– Cum s'a amestecat n noi nemurirea cu mortalitatea*– Cum curg n 0os &i sunt purtat n sus*– Cum se mi&că n 0ur sufletul prin trup*– Cum e mintea &i circumscrisă &i definită, rămânând n noi &i parcurg

toate ntr'o mi&care &i ntoarcere gră!ită*– Cum se mpărtă&e&te &i se comunică prin cuvânt &i stră!ate prin ae

intră cu lucrurile*– Cum se comunică prin sim%uri &i se desprinde de sim%uri*– 1i nainte de acestea, cum am fost alcătui%i &i constitui%i n la!ora

firii*– 1i cum am primit ultima noastră formă &i mplinire*– Ce este pofta mâncării &i cum se ntinde ea*– Cine ne'a condus automat la primele i voare &i la primele mi0loace

ntre%inere a vie%ii*– Cum se /răne&te trupul cu alimente &i sufletul cu gândirea*– Ce este curgerea firii &i legătura reciprocă ntre cei ce nasc &i cei născu

ca să fie uni%i prin afec%iune*– Cum sunt sta!ile speciile, deose!indu'se prin nsu&irile lor, ale căror

proprietă%i sunt atât de multe că nu pot fi numărate*– Cum acela&i animal e &i muritor &i nemuritor, muritor prin nlocuir

nemuritor prin na&tere*

&e fapt un indi id dispare, altul apare în locul lui, precu# râul curgând nu stă $totu$i ră#âneF S-ar putea filosofa încă #ult despre #ădularele $i păr'ile trupului $iar#onia între ele, care coe istă $i se disting spre trebuin'ele $i fru#use'ea

63 Sunt redate pe scurt cele spuse "n Ps. 13 , 13-1 .



întregului, unele #ai i#portante, altele #ai pu'in i#portante, unite $i separate,unele cuprinzând pe altele, altele fiind cuprinse potri it legii firii. (ulte se potspune despre oci $i auzuri cu# unele se produc prin organe glăsuitoare, iar alterecep'ionează, cu# î$i fac legătura prin #i)locirea aerului $i lo iturile $i întipăririlce le produc în aer. (ulte se pot spune despre ăzul care co#unică în c%ip negrăitcu cele ăzute, #i$cat nu#ai prin oin'ă în acela$i ti#p cu #intea $i are oe perien'ă co#ună a lor cu #intea. !ăci cu aceea$i iu'i#e #intea se une$te cu celecugetate $i ăzul, cu cele ăzute.

(ulte se pot spune $i despre celelalte si#'uri, care recep'ionează unele dinlucrurile e terioare, fără să fie cugetate de ra'iune. (ulte, de ase#enea, despreodi%na în so#n, despre născocirile iselor, despre #e#orie, despre a#intiri, desprera'iona#ente, despre iu'i#e $i poftă $i scurt orbind, despre toată organizareaacestei lu#i #ici <acestui #icrocos#A care este o#ul.

*oie$ti să-'i enu#ăr $i deosebirile altor ani#ale fa'ă de noi $i între ele, firile $ina$terile, cre$terile, locurile $i obiceiurile lor, felul ie'uirii lorF !u# de uneletrăiesc în tur#e, iar altele singuraticeF &e ce unele sunt ierbi ore, iar altelcarni oreF nele feroce, altele blândeF nele iubitoare de oa#eni $i înso'itoare allor, altele sălbatice $i libereF nele într-un fel #ai aproape de în'elegere $i decapacitatea de a în ă'a, iar altele cu totul străine de în'elegere $i de putin'a de în ă'aF nele înzestrate cu si#'uri #ai #ulte, altele cu #ai pu'ineF nelene#i$cate, altele capabile de #i$careF nele foarte iu'i, altele foarte greoaieF

nele i#presionante prin #ări#e $i fru#use'e, sau prin una din acestea, altele #icisau urâte, sau în a#ândouă felurileF nele puternice, altele slabeF nele gata să sapere, altele bănuitoare $i icleneF nele prudente, altele lipsite de pruden'ă

nele %arnice $i econo#icoase, altele cu totul lene$e $i nepre ăzătoareF !u# unesunt sucite, altele drepteF nele alipite de un loc, altele a#fibiiF nele elegantealtele lipsite de coc%etărieF nele înso'ite, altele neînso'iteF nele înfrânate, alteneînfrânateF nele fecunde, altele nefecundeF nele cu longe itate, altele cu iascurtăF =bosi# să descrie# te#a în a#ănun'i#e.

Gânde$te-te $i la cele ce înoată lunecând prin apă, care zboară, a$a zicând, prele#entul lic%id, $i care sorb aerul ce le trebuie, câtă re#e altfel sunt pri#e)duitîn aerul nostru, ca $i noi în ape. Gânde$te-te $i la #ora urile $i pasiunile, lînso'irile, la na$terile, la #ări#ile $i fru#use'ile, la alipirea de un loc $i la #igrărilelor, la unirile $i despăr'irile lor, la proprietă'ile lor aproape ecine cu cele alani#alelor terestre, uneori c%iar co#une, $i la proprietă'ile opuse în înfă'i$ări $i înu#iri. Gânde$te-te $i la stolurile de păsări, de for#e $i culori diferite, uneletăcute, altele cântăre'e. !u# se e plică #elodia lor $i de la cine le ineF !ine a dat



unora podoaba de pe pieptF !ine cântările $i fluieratul de pe ra#uri, când la a#iazăsoarele le îndea#nă să-$i e ecute #uzica lor $i fac să răsune po#ii de strigătele lo$i-$i înso'esc #ersul cu glasurile lorF !ine a)ută sturzul să-$i facă auzit cântecul lucând î$i întinde aripile di#inea'a, înso'indu-$i zborul de glasul luiF :enun' să

orbesc de ocile tari, de arta lor proprie prin care se fac cunoscute. &e unde a păunul, această pasăre #ândră, originar din (edia, atâta elegan'ă $i dorin'ă de pre'uire, si#'indu-$i fru#use'ea sa în a$a fel ca atunci când ede pe cine aapropiindu-se sau când se î#podobe$te, cu# se spune, în fa'a fe#eilor, î$i înal'ăgru#azul $i-$i desc%ide aripile ca un e$#ânt aurit de stele $i-$i arată fru#use'ecelor iubitori prin pă$irea i#punătoare. &u#nezeiasca Scriptură ad#iră $ide$teptăciunea fe#eilor în 'esături, spunând B!ine a dat fe#eilor în'elepciunea'esăturii sau $tiin'a broderieiC <7o 3 , 31A. "ceasta e o lucrare a unei ie'uitora'ională $i de o în'elepciune î#bel$ugată ce a)unge până la cer1 .

&ar ad#iră $i în'elegerea naturală a ani#alelor necu ântătoare $i e plică ra'iunilei. !u# sunt pietrele $i arborii cuiburi $i acoperă#inte, aceste cuiburi fiind clăditeca adăposturi $i fru#oase $i potri ite pentru a le %răniF &e unde le ine albinelo păian)enilor %ărnicia $i priceperea artisticăF "lbinele î$i adună polenul făcând dceară produsă de la faguri al eole %e agonale, unite $i distinse între ele î#pletind liniile drepte $i ung%iurile prin lucrări obscure $i ne ăzute. 7ar păian)edupă ce $i-au întins în #ulte feluri firele atât de sub'iri $i aproape aeriene, 'es pânze cu nu#eroase îndoituri J $i acestea fără puncte de plecare ăzute J calocuin'ă pre'ioasă $i în acela$i ti#p spre ânarea celor slabe pentru trebuin'a

%ranei. !are ;piclide a i#itat acestea, speculând despre liniile nee istente $iobosind în de#onstra'ii1/F !are ala#ide a realizat for#a'ii lactice după #odelulalbinelor care zboară distinct, dar cu un scop unic11F !are 8idias, Leu is $i

olignot $i care ar%asios $i "glaofon $tiau să facă lucruri atât de fru#oase10F

64 ste "n toate o raţiune inconştientă, iar "n om, o raţiune conştientă care descoperă raţiunile"n toate şi le depăşeşte pe toate, #ă'$nd originea lor "ntr-un i'#or raţional conştient mai presusde toate, "n 4el ce este "n cer.

65 piclide este celebrul geometru.

66 Palamide, rege al ubeii, este unul din participanţii la ră'boiul "mpotri#a Troii, care şi-amişcat ingenios oastea sa.

67 idias este sculptorul cunoscut din #remea lui Penele. 4eilalţi sunt pictori din sec -"nainte de ;ristos.



!are &edal a e ecutat la !nossos un loc a$a de fru#os pentru o fe#eie tânără,atingând cul#ea fru#use'ii sau labirintul din !reta cu ie$irea dificilă $i cucoridoare co#plicate J ca să #ă e pri# în #odul poetic J care a re enit de #ulteori pentru desă âr$irea operei sale1 F

i nu #ai spun ni#ic despre #ul'i#ile de furnici $i de istieriile lor, nici derezer ele de %rană ce $i le adună, nici de toate cele ce le-a# aflat istorisite despcăile $i conducătorii lor $i despre bună rânduiala a lucrării lor19.

&acă ai priceput e plicarea acestora $i ai cunoscut în'elesul lor, gânde$te-te $i diferitele plante $i la arta atât de plăcută oc%ilor $i în foile lor $i de folositoarerodurile lor. Gânde$te-te $i la arietatea $i bel$ugul roadelor, #ai ales la faptul ccele #ai necesare sunt $i cele #ai fru#oase. Gânde$te-te $i la puterea rădăcinilor, asucurilor $i a florilor lor, nu nu#ai plăcute ci $i binefăcătoare pentru sănătate, lgra'ia $i calitatea culorilor, dar $i la strălucirea pietrelor pre'ioase. !ăci toate aufost puse înaintea ta, ca un ospă' de ob$te, câte sunt necesare $i plăcute prin fir"ceasta, că dacă nu cuno$ti din altce a pe &u#nezeu, să-5 cuno$ti din binefaceril5ui $i ne oia ta de ele să te facă #ai în'elegător.

ornind de aici, pri e$te la lărgi#ea $i lungi#ea pă#ântului, #aica de ob$te atuturor $i la sânii #ărilor lega'i între ei $i cu pă#ântul, la fru#use'ea pădurilor, la

68 Dedal, persona8 !abulos, care a construit labirintul din 4reta şi (o piaţă de dans) "n4nossos, pentru Ariadna, !iica lui Cinos, regele 4retei *notele 3- după P. %alla2, op. c$t., p.1 B-1 , 1- 5.

69 Cinunata raţionalitate a unor animale, care nu e susţinută de conştiinţa lor, do#edeşte "ntr-un !el ce pare şi mai de necontestat, că ea le e "ntipărită de o conştiinţă creatoare. Dar omulcare "şi susţine prin conştiinţă raţionalitatea sa, se #ede şi el că nu o are pe aceasta de la sine, cide la o e7istenţă raţională conştientă asemenea celei a lui, dar nes!$rşit superioară prin putereacreatoare a ei. Pe l$ngă aceea, raţionalitatea inconştientă a unor animale şi a "ntregului uni#ersarată că el este !ăcut pentru om, dar nu e creat de om. 4ăci, pe de o parte, e mai puternic dedtomul, pe de alta, e prin inconştienţa lui "n !olosul omului conştient. @mul merge p$nă la un loccu !olosirea lui, dar nu-l poate nici crea, nici des!iinţa, ba nici măcar "nţelege p$nă la capăt. <i

este in!erior omului, dar nu poate dispune cu totul de el. Nni#ersul e pentru om, dar nu "n sensulcă omul poate dispune total de el, ci "ntr-un !el şi omul e la dispo'iţia uni#ersului. Dar dacăomul se !oloseşte de uni#ers pentru creşterea lui spirituală, uni#ersul nu creşte spiritual prin om.@mul e a8utat de uni#ers să se "nalţe la cunoaşterea lui Dumne'eu. Nni#ersul e pentru om, caomul să cunoască prin el pe Dumne'eu. Deci am$ndouă sunt !ăcute pentru Dumne'eu cel mai presus de am$ndouă. @mul e dependent de uni#ers, dar uni#ersul nu-l mulţumeşte "ntru totul,deci omul e dependent "n reali'area sa şi de Dumne'eu cel mai presus de uni#ers.



râurile $i iz oarele î#bel$ugate $i nesecate, de ape proaspete $i bune de băucurgătoare nu nu#ai pe suprafa'a pă#ântului, ci $i sub pă#ânt, ce se adună înadâncuri $i î#pinse de reun suflu puternic, apoi încălzite de tăria luptei $i rezisten'ei, dăruindu-ne băile calde ce ne sunt de trebuin'ă, în #ulte păr'i ale pă#ântului $i printr-o putere contrară făcându-se leacuri fără plată, prin ele înselSpune-#i, cu# $i de unde sunt acesteaF !e este această 'esătură uria$ă $inelucratăF +oate sunt rednice de laudă nu nu#ai prin rela'ia dintre ele, ci $i ăzuuna câte una.

!u# s-a făcut pă#ântul stabil $i neînclinatF !e-l poartă $i ce este ceea ce-l sus'ineFi ce este la rândul ei aceeaF Nu are o ra'iune pe care să se spri)ine, decât pe o

lui &u#nezeu04. i cu# o parte a pă#ântului e înăl'ată la ârfurile #un'ilor, iar alta coborâtă la $esuri $i asta într-un #od atât de ariat $i făcându-se înăl'ările coborâ$urile treptate, ca să ne fie cât #ai rodnic pentru trebuin'ele noastre $i câ#ai plăcut în di ersitatea luiF i cu# o parte e repartizată locuirii, iar alta e denelocuit, o parte fiind izolată de înăl'i#ile #un'ilor, iar alta fiind separată $itinzând spre o altă #argine. Nu e totul un se#n foarte clar al #arii lucrări a lui&u#nezeu06F

!ât pri e$te #area, dacă n-a$ ad#ira #ări#ea ei, i-a$ ad#ira lini$tea $i cu# stă,fără să fie legată, între #alurile ei. 7ar dacă nu pot ad#ira lini$tea ei, ad#ir 70 Dacă "n #remea aceea toate părţile uni#ersului tre'eau uimire, c$tă n-ar putea să netre'ească astă'i, c$nd s-au descoperit dimensiunile uriaşe ale uni#ersului şi legile gra#itaţiei,

care ţin corpurile cereşti "n mişcare !ără să se prăbuşească unele "n altele. De om se putea spune că el se ţine "ntr-o stabilitate prin raţiunea lui. Dar păm$ntul, de ce se putea spune atunci F c$nd nu era descoperită legea gra#itaţiei F că e ţinut numai de #oia lui Dumne'eu= Dar !orţa sau legea gra#itaţiei nu e susţinută de puterea #oii lui Dumne'eu= @ric$t de minunată #edeS!$ntul %rigorie organi'ată lumea, el a!irmă că ea e deosebită de Dumne'eu, că e7istă şi e susţinută prin puterea 6ui. l nu mai #ede lumea ca !iind ea "nsăşi o sumă de !orţe di#ine şidemonice. l a şi contribuit F "n ba'a credinţei creştine despre lumea creată de Dumne'eu,4reatorul ei F la de'#oltarea ştiinţei care a descoperit legile raţionale "ntipărite lumii de Dumne'eu, ?aţiunea mai presus de raţiunile ei şi a omului.

71 Poate S!$ntul %rigorie considera păm$ntul !oarte "ntins, dar necunoscut şi nelocuit,apropiindu-se de o margine şi prin aceasta dincolo de ea pe Dumne'eu. Progresele astronomieiau !ăcut #ădită antinomia lui OantE e tot aşa de imposibil a socoti lumea mărginită ca şinemărginită. Dar un spaţiu gol de lume nu se poate cugeta. ?aţiunea noastră nu se poatedeclara pentru nici o alternati#ă. <nsă lumea cu imper!ecţiunile ei nu poate !i unica realitate. Acesta-i un lucru sigur.



#ări#ea ei. &ar fiindcă le are pe a#ândouă, le oi lăuda pe a#ândouă. i ce leune$te pe a#ândouăF rin ce este ea legatăF !u# se înal'ă $i se $i opre$te, ca dintrun respect pentru pă#ântF !u# pri#e$te râurile toate $i ră#âne aceea$i cu tot prisosul ce-i ineF Nu $tiu ce trebuie să spun. !u# este nisipul un %otar pentru a$a de uria$ă #ări#eF "u ce a de spus cei ce studiază natura, sa an'i în celede$arte, care #ăsoară #area cu #ili#etrul sau #ăsoară lucruri a$a de #ari cuideile lorF Nu trebuie #ai degrabă să e plic aceasta după Scriptură, într-un #od#ai con ingător $i #ai ade ărat decât prin lungi cu ântăriF n ea se spune BHa pus peste fa'a apeiC <7o 21, 64A. "ceasta e legătura i#pusă firii lic%ide. i cconduce cu ântul ei o corabie ca pe un #ic uscat, alcătuită din câte a le#neF Nute #iră ăzând aceastaF Nu 'i se ui#e$te în'elegereaF ă#ântul $i apa se unesc înser iciul lor $i aceste uniri atât de diferite în firea lor se fac una, în folosul o#ului!are sunt apoi pri#ele iz oare ale iz oarelorF !earcă, o#ule, de po'i găsi reunadin ur#ele acestora. i cine este !el ce a despăr'it râurile $i $esurile $i #un'ii $i le-a dat cursul care nu se opre$teF i cu# s-a făcut această #inune din cele contrarecă nici #area nu-$i iese dintre #aluri, nici râurile nu se opresc. i în ce constă%rana dată de ape02 $i care e deosebirea ei, odată ce unele sunt %rănite de sus, altelsunt adăpate din rădăciniF &ar oi înc%eia dulcea'a acestei descrieri, e plicân prin Bdulcea'a lui &u#nezeuC <7ez. 36, 9A03.

&ar lăsând pă#ântul $i cele pri itoare la el, înal'ă-te la aer prin aripile în'elegerica această cu ântare să înainteze #ai departe. "stfel te oi ridica la cele cere$ti $la cerul însu$i $i la cele #ai presus de cer. !u ântul înaintează cu greu la cele

ur#ătoare, dar înaintează totu$i pe cât îi este cu putin'ă. !ine a răspândit aerul,această #are $i î#bel$ugată bogă'ie, ne#ăsurată nici prin de#nită'i, nici prina$ezări, care nu e #ărginit de %otare, nu e î#păr'it după ârste, ci care ca înî#păr'irea #anei, e pri#it îndestulător $i repartizat în #od egalF "erul este carulunei firi înaripate, re$edin'a ântului, regulatorul anoti#purilor, însufle'itoruani#alelor, #ai bine zis sus'inătorul unirii sufletului cu trupulI în el sunt trupurile,cu el se produce cu ântul, în el e lu#ina $i ceea ce e lu#inat $i ederea care sco#unică prin el. &ar pri e$te $i la cele ur#ătoare nu îngădui să se dea aerulutoată puterea celor ce sunt socotite e istând prin aer. !are sunt istieriile ântulu< s. 63 , 0AF !are istieriile zăpezii <7o 3 , 22AF B!ine a născut picăturirouăC <7o 3 , 2 A, după cu ântul Scripturii B&in pântecele cui iese g%ea'a3 , 29A $i J o, #inuneK J cine re'ine prin cu ântul lui firea ei curgătoare < n'.

, 63A, când o re arsă peste fa'a a tot pă#ântul <7o /, 64A $i o răspânde$72 Apele :rănesc plantele, animalele, oamenii.

73 Proorocul e'ec:iel pre'intă pe Dumne'eu ca cel ce a !ăcut pomii !rumoşi ai ?aiului.



re#e potri ită $i în #od egal, fără să lase toată substan'a lic%idă liberă $nestăpânităF !ăci S-a #ul'u#it cu cură'irea din re#ea lui Noe $i nu $i-a uitatlegă#ântul Său <8ac. 9,62A cel atot ne#incinos, dar nici nu o re'ine cu totul, ca snu a e# ne oie iară$i de un 7lie, care ne-a scăpat de secetă <777 :egi, 6 , A.

a înc%ideC, zice, BcerulC <77 aralip. 0, 63A, Bcine îl a desc%ideFC !ine<(t. 3,64A e cesul de a#bele feluri, al !elui ce dă ploaia <(t. /, /A, dacă nu lerânduie$te pe toate cu #ăsurile $i cu cu#păna Sa <7o 2 , 21A0 F

i ce-#i ei filosofa despre fulgere $i tunete, tu care nu ezi tunetele decât de p pă#ânt $i nu e$ti lu#inat nici de cele #ai #ici scântei ale ade ăruluiF !e aburi de pe pă#ânt sau ce adunare de aer ei socoti cauze ale nourilor sau #ăcar ale ununour sau al unei adunări cât de #ici de nouri, care să producă un cât de #ic fulger$i tunetF Sau ce ânt strâ#torat, nea ând ie$ire din acea strâ#torare, a fulgera daceastă cauză $i a tuna, răpindu-se din eaF 7ar dacă ai străbătut aerul $i c pri itoare la aer cu gândirea, atinge cu #intea cerul $i cele cere$ti. &ar să nconducă credin'a #ai #ult decât ra'iunea, dacă ai aflat slăbiciunea noastră, în cele#ai apropiate $i ai aflat ra'iunea de a cunoa$te cele #ai presus de ra'iune0/ , ca sănu fii cu totul pă#ântesc sau alipit lor, necunoscând faptul ne$tiin'ei tale01.

74 6egile ce stăp$nesc natura nu sunt cu totul rigide. le pot !i !olosite de om "n mod maleabil"ntr-o măsură mică, iar Dumne'eu le !oloseşte maleabil "ntr-o măsură mare, cu e!ect asupraunei mari părţi din uni#ers. A arătat prin potop că ar putea c:iar să distrugă #iaţa de pe păm$nt prin aducerea ploii co#$rşitoare, dar s-a anga8at să nu o !acă. <nsă le opreşte uneori "n maremăsură aduc$nd secetă cu mari pagube, ca să mişte pe oameni la rugăciune. Aceastămaleabilitate a legilor arată că ele se a!lă sub stăp$nirea unei #oinţe libere, care a dat şi omuluio anumită libertate "n !olosirea lor. Totuşi această maleabilitate nu "nseamnă des!iinţarea lor, cao condiţie a lumii create. At$t legile ei, c$t şi maleabilitatea lor pentru libertatea de mari e!ecteale lui Dumne'eu şi de mici e!ecte ale omului, le arată impuse de o #oinţă conştientăatotputernică.

75 Din cele raţionale din 8urul nostru, cunoaştem că ele sunt de la cine#a mai presus de celeraţionale.

76 Dacă răm$i la cele păm$nteşti, nu-ţi recunoşti neştiinţa. A te ridica deasupra lor, recunoştineştiinţa mai presus de ele. ste o (neştiinţă) care "nseamnă recunoaşterea lor. o neştiinţăcare-ţi lărgeşte ori'ontul spre cele necunoscute. 4$nd Socrate 'iceaE (>tiu că nu ştiu nimic),arăta că ştie mai mult ca acei care nu ştiau dec$t de cele materiale.



!ine a dat cerului #i$carea în cercF !ine a a$ezat stelele la locul lorF Sau #ai binezis, înainte de aceasta, ce este cerul $i steleleF = po'i spune tu, o# de înăl'i#i<#e$terA, cel care nu cuno$ti cele de la picioare $i nu te po'i #ăsura nici pe tinînsu'i, tu care cercetezi cu curiozitate cele #ai presus de firea ta $i care ră#âi #utîn fa'a celor ne#ăsurateF &a, tu cuno$ti #i$cările în cerc $i perioadele stelelor $apropierile $i depărtările între ele, răsăriturile $i apusurile lor, unele păr'i #ici alzodiacului $i tot ce-'i îngăduie să te #ândre$ti cu această $tiin'ă #inunată. &araceasta nu însea#nă încă o cunoa$tere a celor e istente, ci obser i doar o anu#it#i$care. "ceastă obser a'ie este confir#ată de o practică îndelungată $i care aadunat într-un întreg cele obser ate în #ulte, apoi a concentrat totul într-oe plicare, pe care a nu#it-o $tiin'ă. "stfel, bazele lu#ii s-au făcut ăzute celor #ul'i, iar ederea lor s-a făcut început al $tiin'ei. &ar tu, care e$ti foarte cunoscătoal acestora $i po'i să le ad#iri cu dreptate, spune-#i care e cauza acestei rânduieli$i #i$căriF Spune-#i de unde ine faptul că soarele străluce$te ca un lă#pa$ pă#ântului întreg $i tuturor pri irilor ca o căpetenie într-o ceată, acoperind cstrălucirea sa celelalte stele, cu# nu fac altele dintre ele fa'ă de celelalteF "ceasta eo do adă că dacă celelalte lu#inează $i ele, el străluce$te #ai presus de ele $i nlasă să fie cunoscute, că au aceea$i putere ca el, ci că el este fru#os ca un #ire,Biute uria$C < s. , 1A $i #are. Nu #ă pot î#piedica să nu-l laud prin cu int#ele. ;l are atâta putere că, de la o #argine la alta, el în ăluie pe celelalte cucăldura lui $i ni#ic nu poate scăpa de si#'irea lui < s. 6 , 0A, ci u#ple toat pri irea $i firea trupească de căldura luiI el încălze$te dar nu arde, el este prezetuturor $i în ăluie toate cu #odera'ia $i cu rânduiala #i$cării lui.

i ce spui de aceasta, dacă ai obser at-oF Soarele este între cele sensibile ceea este &u#nezeu între cele inteligibile <spiritualeA, precu# a zis unul dintre cestrăini00. !ăci acesta lu#inează ederea, precu# "cela, #intea. "cesta este cel#ai fru#os între cele ăzute, precu# "cela, între cele cugetate. &ar cine l-a #i$cat pe acesta de la începutF !e-l #i$că fără încetare $i-l face să se în ârtească, el însufiind stătător $i ne#i$cat prin ra'iunea lui0 F !ine îl face neobosit $i aducător de

ia'ă, care face să crească făpturile $i pe care îl laudă poe'ii cu dreptate $i nu sopre$te nici din #i$carea lui, nici din binefacerile luiF !u# e făcătorul zilei pe pă#ânt $i al nop'ii sub pă#ântF i nu $tiu ce trebuie să #ai spun când pri escsoarele. !e este cre$terea $i scăderile zilelor $i ale nop'ilor $i egalitatea lor îinegalitate, ca să spun ce a parado alF !u# este el făcătorul $i î#păr'itorul cu bună rânduială a anoti#purilor ce in $i pleacă $i se unesc $i se separă ca într-u77 Platon, ?epublică, , *după P. %alla2, op. c$t., p. 1 , nota 15.

78 Soarele, !iind corp material, este mort prin !irea lui. 4ine "l mişcă deci ne"ncetat=



cor, prin legea unirii $i bunei rânduieliI cu# se a#estecă toate pu'in câte pu'in,datorită apropierii dintre ele, $i se despart ca zilele $i nop'ile, ca să nu ne întristă prin neregularitatea lor09F &ar să-$i facă soarele dru#ul lui. !ât despre tine, aicunoscut firea lunii, fazele ei, #ăsurile lu#inii $i dru#ul ei $i cu# soarele are putere asupra zilei iar ea, luna prezidează noaptea $i cu# luna dă cura) fiarelor, iasoarele scoală pe o# la lucru < s. 643, 23AI cu# soarele se înal'ă $i coboară spcel #ai #are folos al nostru. "i în'eles Blegătura care leagă făptura Găinu$ii $iîngrăditura =rionuluiC <7o 3 , 36A, ca cel ce nu#ără #ul'i#ea stelelor $i c%ea#ă pe nu#ele lor < s. , AF "i în'eles sla a deosebită a fiecăreia $i ordin#i$cării, ca să #ă încred în tine când ordonezi ia'a noastră $i înar#ezi crea'iaî#potri a !reatorului 4F

!e ziciF *o# înceta cu ântul aci, oprindu-ne la cele #ateriale $i ăzuteF Sau,deoarece cu ântarea noastră cunoa$te cortul lui (oise ca c%ip <; r. 9, 2 A întregului uni ers, adică al totalită'ii Bcelor ăzute $i ne ăzuteC <7e$. 21, 3depă$ind cele sensibile, o# trece la Sfintele <; r 9, 2 A, la firea spiritualăcereascăF Nu o# putea să o pri i# nici pe aceea, un #od trupesc, de$i enetrupească. ;a se nu#e$te BfocC $i Bdu%C, sau este $i una $i alta. !ăci se spuneface pe îngerii Săi Bdu%uriC $i pe slu)itorii Săi Bpară de focC < s. 643, /A, înse#nând a-i păstra prin cu ântul prin care au fost făcute. 7ar când auzi că sundu% $i foc, pri#ul nu#e însea#nă firea spirituală, al doilea că este cură'itoare. !ăci$ti# că, a$a ca $i pri#a fiin'ă, are acelea$i nu#iri. &ar această fire este pentru nonetrupească, sau e foarte neapropiată. *ezi cu# a#e'i# în în'elegerea ei $i nu $ti#

până unde pute# înaintaF Noi $ti# nu#ai că e istă ngeri $i "r%ang%eli, Scaune, &o#nii, ncepătorStăpâniri, Străluciri, rcu$uri, uteri spirituale sau (in'i, firi curate $i neîntinate,ne#i$cate spre rău sau greu de #i$cat, #i$cându-se pururea în )urul ri#ei cauze.

79 Dacă #i'iunea nai#ă şi simplistă din acea #reme "i !ăcea pe Părinţi să #adă atotputernicia şi"nţelepciunea lui Dumne'eu, ce să spunem despre atotputernicia şi "nţelepciunea lui Dumne'eunoi, cei care cunoaştem "ntinderea de mii de ani lumină a corpurilor cereşti= Dar din pildaS!inţilor Părinţi "n#ăţăm că trebuie să ne silim şi noi să cunoaştem cuceririle astronomiei, ale !i'icii şi biologiei, pentru a deduce din minunea uni#ersului atotputemicia şi "nţelepciuneacopleşitoare a lui Dumne'eu. Dar oric$t de uriaş este uni#ersul, el e constituit din elemente deultimă micime şi !iecare din ele este din puterea lui Dumne'eu şi sub atenţia 6ui. 4u at$t maimult este sub această atenţie omul.

80 ( ste #i'ată aici astrologia acelui timp) P. %alla2, op. c$t., p. 1/0, nota 1 .



Nu $ti# cu# le-ar putea cânta cine a pe ele, care pri#esc lu#ina cea #ai curată deacolo sau fiecare altfel, pe #ăsura firii $i treptei lui. ;le sunt atât de #ult #odelate$i întipărite de >ine <de 8ru#use'eA, că se fac alte lu#ini $i pot lu#ina pe altele prin iradierile ri#ei 5u#ini asupra lor $i prin trans#iterea ei. Sunt slu)itori ai oiidu#nezeie$ti, puternici în tăria firii lor $i prin cea câ$tigată. ;le parcurg toate, fiin prezente tuturor peste tot prin râ na slu)irii $i ioiciunea firii. nele au pri#it îîncredin'are altă parte a lu#ii sau au fost rânduite altei păr'i a ei, a$a cu# $tie !elce le-a rânduit $i stabilit pe toate. ;le le aduc toate la o unitate, potri it unesingure oiri a !elui ce le-a zidit toate. ;le sunt cântăre'e ale #ăririi du#nezeie$ti,

ăzătoare ale sla ei ete#e în eternitate, nu pentru a fi slă it &u#nezeu, căci nu s poate adăuga ce a la plenitudinea !elui ce dăruie$te cele bune tuturor, ci ca să nînceteze de a fi co âr$ite de bunătă'i firile pri#e după firea lui &u#nezeu.

&acă le-a# putut lăuda pe acestea după rednicie, #ul'u#esc du#nezeirii celeiuna în cele trei. 7ar dacă aceasta e #ai pre)os de ceea ce s-a dorit, cu ântarea birui $i astfel. !ăci ea s-a luptat să arate că $i firea celui de-al doilea e #ai presude #intea noastră. !u atât #ai #ult este întâia $i singura fire #ai presus de toateîntr-un a$a #od, că nici nu îndrăznesc să spun6.

81 Puterea creatoare a lui Dumne'eu nu poate să nu !ie "nsoţită de o imaginaţie uriaşă, carecrea'ă toate !elurile de e7istenţe, deci nu numai !iinţe compuse din su!let şi trup şi numai !ormeanimale, #egetale şi doar materiale, ci şi pur spirituale de toate gradele. >i precum !ormele lumii#ă'ute sunt toate "ntr-o legătură armonioasă, nu se poate să nu se a!le "n această unitatearmonioasă "ntre ele şi cu lumea #ă'ută şi lumea e7istenţelor pur spirituale. le trebuie să aibăun rol mai ales "n "ndrumarea oamenilor, care prin su!let sunt "nrudiţi cu ele. Puterile "ngereşti sunt lumini ce primesc uşor lumina lui Dumne'eu şi şi-o transmit unele altora şi "n parte lumii,contribuind şi ele la menţinerea lumii "n unitate, datorită #oii lui Dumne'eu, a cărei putere otrăiesc. 4:iar dacă unele puteri "ngereşti de#in demoni, !irea lor nu "ncetea'ă de a !i lumină,desigur o lumină str$mbă. iind persoane, sunt "n general lumină. 4ăci persoana este oconştiinţă permanentă de sine "nsăşi. Altce#a nu putem spune despre persoană. At$t persoaneledi#ine c$t şi umane au o !iinţă comună. Dar ce este !iinţa sau !irea= 4ine poate şti= 4u#$ntul #ine de la a !i *!iinţă, !ire5. Se spune, deci, "n general, că !iinţa sau !irea este, iar de persoaneleei că sunt conştiinţe luminoase. Dar ce "nseamnă este= Descartes a spus cogito, ergo sum. Dar ce este sum= Sau ce "nseamnă este= &u ştim. Dar este a persoanei e lumină. Dar nu luminamaterială. <nsă ce "nseamnă acest este spiritual= >tim că suntem. Dar nu ştim ce este aceasta. <nde!initi# ştim că nu ştim nimic, dec$t doar ştim de o cau'ă supremă, de un mister.



Cuvântarea a treia despre %iul

7ată cele ce le-ar putea spune cine a oprind graba acelora de-a discuta, ca pri#e)dia grabei în toate lucrurile, dar #ai ales în discu'iile despre &u#nezeu. &arcu# a critica nu e #are lucru ci e foarte u$or oricui oie$te, însă a opune părere personală cea bună e o faptă proprie oricărui o# e la ios $i cu#inte, îndrăzninnoi în Sfântul &u%, necinstit de ei, dar înc%inat de noi, o# pune în lu#in

ederile noastre despre du#nezeire a$a cu# sunt, ca un fruct nobil $i #atur.

"ltădată a# tăcut J căci acesta e singurul lucru în care câ$tigă# o prospe'i#e $i oadâncă cugetare, J dar acu# îndrăzni# #ai #ult să spune# ade ărul, ca să nu fi#osândi'i, cu# s-a scris, să nu plăce# lui &u#nezeu <; r. 64, 3 A.

!ăci orice cu ântare are două păr'i una prin care cine a î$i înte#eiază gândire proprie $i una care răstoarnă pe a contrarului. "$a $i noi, după ce o# e pungândirea noastră, o# încerca să respinge# părerile ad ersarilor. i a#ândouăacestea le o# face pe scurt, ca să se facă u$or de cuprins cele spuse de noi, ca specula'ia ele#entară născocită de ei spre în$elarea celor #ai si#pli $i #ai nai i,cu# $i ca să nu se piardă prin lungi#ea cu ântării cele cugetate, ca apa care nu estrânsă într-un canal, ci se arsă $i se î#pră$tie pe un $es.



ri#ul este Născător $i urcezător, $i în c%ip nepăti#itor $i nete#poral $netrupesc. &intre ceilal'i, nul e Născut, !elălalt purces, sau nu $tiu cu# le-ar nu#i cine a, într-un #od cu totul deosebit de cele ăzute. !ăci nu o# îndrăzni să

orbi# de o debordare a bunătă'ii, ceea ce a îndrăznit să facă pri#ul dintre filosofielini, spunând despre cauza pri#ă $i cauza a doua că pri#a e ca un crater caredebordează prin curgere/. Să nu introduce# o na$tere in oluntară $i un fel dedebordare naturală $i nere'inută, care nu e potri ită ideilor noastre desprdu#nezeire. &e aceea, ră#ânând în %otarele noastre, ad#ite# nena$terea $i ona$tere $i pe !el purces din +atăl, cu# spune unde a &u#nezeu !u ântul < n. 6/,21A1.&e când sunt deci acesteaF "cestea sunt deasupra lui când a. &ar dacă trebuie s

orbi# cu oarecare cura), ele sunt de când e +atăl0. )ar de când este -atăl* uera cândva când nu era# Acela&i lucru se poate spune deci &i despre .iul

simultan de la Tatăl la iul şi la Du:ul, cum şi "ntoarcerea iubirii de la 4ei Doi, la Tatăl. i numai trec de al Treilea "n mişcarea lor iubitoare. Dar şi al Treilea actuali'ea'ă nemărginireaiubirii "ntre Tatăl şi iul, ca 4el ce arată desă#$rşită bucuria unuia de altul. Cai departe de Du:ul nu trece mişcarea Tatălui !aţă de iul şi in#ers, pentru că "n Du:ul se trăieştenemărginirea iubirii lor. o mişcare eternă a iubirii lor reciproce. Se poate reaminti celebra !ormulă a lui Dionisie ?omanul, citată de S!$ntul AtanasieE (6ărgim unitatea dumne'eiască"ntr-o Treime indi#i'ibilă şi, in#ersE reducem Treimea, !ără a o micşora, la unitate) *S!$ntul Atanasie, Sent. Dioru, P.%. , 0 A F P. %alla2, op. dt-, p. 1 1, nota 5.

85 Plotin, nneade, , 1, *P. %alla2, op. c$t, p. 1 1, nota B5. Plotin era un panteistemanaţionist. Deci #orbea "n mod impropriu de bunătate. 4au'a primă e silită, printr-o legeinterioară, printr-o prea mare iubire, să deborde'e. Plotin uneşte "n mod imposibil bunătatea, canecesitate, legii.

86 &umai dacă n-ar !i o Persoană nenăscută, s-ar putea socoti naşterea continuă ca relaţiein#oluntară "ntre Persoanele di#ine. Sau "n ca'ul că iul e născut din Tatăl printr-o debordarein#oluntară, ar !i născut şi l. <n acest ca' şi Du:ul ar purcede din Tatăl printr-o debordarein#oluntară. Desigur, naşterea iului nu e nici numai un act pur al #oinţei. Prin "nţelegerea ei şia purcederii ca acte de iubire, ne ridicăm la ce#a care uneşte naturalul cu #oluntarul, sau e mai presus de distinctă "ntre ele. Dumne'eu nu e bun nici numai prin #oinţă, nici numai prin naturalipsită de #oinţă. <n l coincid "n mod tainic natura şi #oinţa. un mister mai presus de"nţelegerea noastră. Dumne'eu nu este prin #oinţă. 4um ar a#ea 4el !ără de "nceput anterioară#oinţă= Dar e7istenţa şi tot ce are şi !ace l e şi con!orm #oinţei 6ui şi bucuriei Sale de ele.

87 De c$nd e Tatăl, e şi iul şi Du:ul S!$nt.



)u/ul Sfânt# +ntrea!ă'mă iară&i, &i %i voi răspunde iară&i2 )e când S'a năs.iul* )e când nu s'a născut -atăl 33 # 1i de când a purces )u/ul* )e când nu a purces .iul, dar S'a născut netemporal &i mai presus de cuvânt, de&i nu putemocoli c/ipul timpului, când voim să ne imaginăm ceea ce e mai presus de timp34 #!ăci e presia Bcând aC, Bînainte de aceastaC, Bdupă acesteaC, Bde la începutsunt nete#porale, oricât le silui# în sensul acesta. &ar dacă ne gândi# la distan'ace se întinde pentru cele eterne, o socoti# o eternitate care nu se î#parte $i nu se#ăsoară cu reo #i$care a soarelui, ca ti#pul94.

"tunci, cu# nu sunt fără început <cu +atălA, dacă sunt eterni î#preună cu ;lF &efapt, ei sunt de la ;l, de$i nu după ;l. 7ar ce este fără început, este $i etern. &aceea ce este etern nu e nu#aidecât $i fără un principiu, odată ce se raportează l+atăl ca principiu96. &eci ei nu sunt fără de principiu din punct de edere al cauzei<a ând o cauzăA. &ar cauza este ădit că nu e #ai ec%e decât cei a căror caeste, precu# nici soarele nu e #ai ec%i ca lu#ina. i ei sunt fără de început înraport cu ti#pul, de$i tu îi zăpăce$ti pe cei si#pli. !ăci nu sunt sub ti#p cei dincare, de la care ine92 ti#pul.

88 Dacă s-ar !i născut c$nd#a Tatăl, l n-ar !i !ost o #reme Tată, ci iu. Deci nu ar !i !ost numaiTată al iului. Dar Tatăl nu S-a născut niciodată. este ast!el din #eci Tată şi numai Tată. Deci şi iul este din #eci iu şi numai iu. &e cuprinde ameţeala g$ndind la !aptul că e7istă un Tatădin eternitate.

89 Dacă ar !i !ost purces c$nd#a iul, n-ar !i !ost purces Du:ul "nainte de aceea. Dar "ntruc$t iul n-a !ost purces niciodată, ci S-a născut din eternitate, din eternitate a !ost purces şi Du:ulS!$nt de la Tatăl. 7istă din eternitate o supremă comuniune iubitoare. Aceasta e e7istenţa. Dacăn-ar !i un Tată din #eci şi un iu din #eci, n-ar !i dec$t iubiri trecătoare, relati#e, ale unei legicare nu dă persoanelor o #aloare #eşnică . Totul ar !i relati#itate lipsită de sens.

90 Deşi #rem să mergem cu imaginaţia deasupra timpului, "n eternitate, nu putem scăpa deimaginea temporală. Socotim eternitatea ca o lungime nes!$rşită, "nainte de timp. Dar aceastaeste o imagine temporală, sau pe care o g$ndim "n legătură cu timpul. @ imagine a eternităţii.

91 iul şi Du:ul S!$nt sunt !ără de "nceput, deci etemi. Dar nu sunt !ără un principiu, odată ce sunt din Tatăl. <n greceşte (anar:on) "nseamnă at$t !ără "nceput, c$t şi !ără principiu. S!$ntul%rigorie spune pe de o parte că iul şi Du:ul S!$nt sunt !ără de "nceput, pe de alta că au uncau'ator, "n Tatăl cel !ără de "nceput.



&ar cu# nu e na$terea nepăti#itoare <nepasi ăAF 8iindcă e netrupească. !ăci dactrupescul e păti#itor, netrupescul e nepăti#itor <nepasionalA. 7ar eu te oi întrebcu# e &u#nezeu, dacă e creatură93F !ăci nu e &u#nezeu cel creat, ca să nu adaugcă dacă se în'eleg lucrurile în sens corporal, ele i#plică păti#irile, ca ti#pul,dorin'a, întipărirea, gri)a, năde)dea, întristarea, pri#e)dia, nereu$ita, înfruptareacare toate $i #ai #ulte ca acestea 'in de creatură, cu# e ădit tuturor9 . &ar #ăte# să nu cutezi să cuge'i $i aceste înso'iri ti#puri de purtare a sarcinii $i pericolde a ort, deci $i e entuala neputin'ă a +atălui de-a nu fi putut na$te, dacă nnăscut <pe 8iulA a$a. Sau că iară$i nu#ărând unele na$teri ale păsărilor sau ani#alelor terestre sau din apă, ei supune $i na$terea du#nezeiască $i negrăituneia din acestea sau ei desfiin'a pe 8iul nsu$i prin această ipoteză a ta. "tunnu ei putea edea nici că !el a cărui na$tere după trup este diferită J căci unde acunoscut în ai tăi o 8ecioară Născătoare de &u#nezeu J îi este $i na$tereaspirituală de neco#parat. (ai bine zis că !el a cărui e isten'ă nu e la fel ca acelorlalte se $i na$te în c%ip diferit9/ .!ine este, deci, acest +ată care n-a început să fie +atăF ;ste !el ce n-a început nicisă e iste. !ăci !el ce a început să e iste a început $i să fie tată. &eci nu e +ată #ai pe ur#ă, căci n-a început91. ;l e +ată prin e celen'ă, pentru că n-a fost $i 8iu.

recu# $i 8iul e 8iu, pentru că n-a fost $i +ată. ărin'i#ea $i fii#ea noastră însă nu

92 unomie caută să-i 'ăpăcească pe cei mai simpli, deduc$nd din !aptul că Tatăl e principiu,

sau "nceput al iului, că e mai #ec:i dec$t iul. Dar el nu #oia să obser#e că sunt c:iar "nordinea creată şi cau'e sau principii care nu sunt mai #ec:i de cele cau'ate de eleE cum e soarele "n raport cu lumina sau mişcarea "n raport cu subiectul ce se mişcă.

93 &u toţi arienii mergeau p$nă la a socoti pe Dumne'eu creatură, deci şi corporal. Dar unomie mergea p$nă acolo *P. %alla2, op. c$t, p. 1 3, nota B5.

94 <n toate pătimirile, pasi#ităţile, pasiunile se mani!estă dependenţa, legea impusă de un4reator suprem independent absolut, liber. Trebuie să !ie o ast!el de e7istenţă care nu mai aredeasupra ei nimic de care să depindă. Acea e7istenţă nu poate nici să nască "n #irtutea stăp$nirii ei de o lege, cum am mai spus. <n Dumne'eu, !iinţa şi libertatea sunt unite "ncaracterul 6ui absolut, nesupus la nimic Dar noi nu putem "nţelege această e7istenţă supremă.

95 Dacă iul se naşte c:iar după trup "n mod di!erit de noi, cum nu s-ar naşte şi ca e7istenţă spirituală "ntr-un mod care implică o temporalitate, ca alte naşteri= Peste tot !iind o e7istenţă cutotul di!erită de cea a creaturilor, are şi o naştere di!erită de a lor.



sunt prin e celen'ă, pentru că de aceea sunt a#ândouă î#preună90. !ăci nu oa e# pe una #ai #ult decât pe alta. i noi sunte# din a#ândouă, nu din una, ca săne î#păr'i# $i să fi# #ai pu'in oa#eni $i poate nici oa#eni9 , ci ni$te făpturi cu#nu oi#, părăsind pe unii <pe părin'iA, fiind părăsi'i <de eiA, în a$a fel că nu ră#ân decât ni$te rela'ii lipsite de realitate99. &ar cu intele BnăscutC $i Bs-anăscutC, zice acela, nu introduc un început al na$teriiF !e o# răspunde, decât dera născut de la început. i aceasta ne îngăduie să scăpă# u$or de obiec'iile talecurioaseI $i legate de ti#p644. +u aduci î#potri a noastră acuza'ia că falsifică#Scriptura $i ade ărulF &ar nu e ădit tuturor că #ulte din cele spuse cu #en'iuneti#pului sunt prezentate pentru ti#puri sc%i#bate J #ai ales ede# aceasta înobiectul du#nezeie$tii Scripturi J nu nu#ai când se referă la ti#pul trecut sau prezent, ci $i când se referă la iitorF &e pildă zice B entru că s-au întărnea#urileFC < s. 2, 6A, când încă nu se întărâtaserăI $i B or trece cu piciorul râuC < s. 1/, 1A, înse#nând B"u trecutC. i ar fi #ult să se în$ire toate aceste fede cu inte pe care le-au obser at oa#enii studio$i.96 4ine a putut să e7iste, nu a putut !i tată din #eci sau nu a putut !i tată !ără de "nceput. 4ăci s-ar !i născut şi el din cine#a sau din ce#a, deci nu e din eternitate Tată.

97 iecare creatură poate !i şi tată şi !iu, pentru că nu e din #eci, sau nu e !ără de "nceput. DarTatăl dumne'eiesc e numai Tată, iar iul numai iu, pentru că Tatăl e !ără de "nceput şi iul edin l, din eternitatea de c$nd Tatăl e tată. A#em "n părinţimea prin e7celenţă a Tatălui şi o simţire iubitoare supremă şi pură de Tată şi "n !iimea iului o simţire iubitoare supremă de iu.

ăc$ndu-Se iu * rate cu noi prin "ntrupare5, ne !ace şi pe noi !ii e7clusi#i "n raport cu Tatălceresc, dacă ne unim cu l şi Tatăl prin e7celenţă "şi "ndreaptă toată iubirea de Tată e7clusi# spre noi, dăruindu-ne tot ce ne poate !erici "n #eci, ca !ii ai 6ui prin :ar.

98 Dacă am !i unii numai taţi şi unii numai !ii, ne-am "mpărţi şi n-am mai !i oameni deplini niciunii. Dar aceasta ar "nsemna că unii nu pot naşte pe alţii, iar alţii n-ar putea !i născuţi. o situaţie care nu poate e7ista dec$t "n Dumne'eu cel etern. Dar oamenii nu sunt eterni pe păm$nt.4ei ce numai nasc ar trebui să !ie eterni şi deci şi cei ce numai se nasc. Pe de altă parte nu ar !inici măcar "ntregi oameni.

99 Dacă unii numai ar naşte, iar alţii numai s-ar naşte, n-ar mai !i relaţii #ii "ntre oameni. Nniin-ar mai a#ea copii şi deci n-ar trăi simţirea de taţi, iar cei ce numai ar naşte, n-ar mai trăi simţirea de născuţi, deci de iubitori ai părinţilor.

100 unomie şi "n general arienii introduceau timpul "n ideea de naştere a iului din Tatăl. Prin aceasta "l supuneau timpului şi pe Tatăl. &u ştiau de un Dumne'eu etern.



"cestea la acest punct. &ar #ai este $i o altă întrebare a lor foarte cutezătoare $neru$inată. 5-a născut, zic pe 8iul fără oia 5uiF Sau prin oia "cestuiaF ;i neleagă, precu# li se pare, din a#bele păr'i, dar prin legături care nu sunt solide, cifoarte putrede. &acă fără oia "cestuia, zic, a fost constrâns "cesta. !ine 5-aconstrânsF 7ar dacă de oia 8iului, "cesta e 8iul oin'ei Sale. &eci cu# e din+atălF ;i plăs#uiesc din oin'ă o #aică nouă în locul +atălui. ;ste totu$i în ceea cespun un fapt care ne place despăr'indu-se de pati#ă, recurg la oin'ă. !ăci oin'anu e pati#ă <pasiune, pasi itateA. "l doilea lucru e un soi de a)utor pe care îl edeîn ceea ce spun prin aceasta îi pute# strânge #ai întâi #ai de-aproape.

i iată acest a)utor +u, care afir#i cu u$urin'ă tot ce oie$ti, oind tu, ai enite isten'ă din +atăl sau ne oindF &acă ai enit dintr-un tată fără să rei, ai foconstrâns. i ce silă te-a constrânsF i cine te-a constrânsF *ei spune că firea. !ăcaceasta are $i în'elepciune. 7ar dacă ai oit, tatăl tău dispare prin câte a silabe, căai apărut ca un fiu al oin'ei tale, nu al unui tată. &ar eu cuget la &u#nezeu $i îlegătură cu toate creaturile $i prezint întrebarea ta în'elepciunii tale. " creat&u#nezeu toate, 'inând sea#a de oin'a lor sau cu silaF &acă silit, a e# $i aoci oconstrângere $i pe cine a care constrânge. 7ar dacă oindu-se ele, s-au pri at &u#nezeu, $i creaturile $i tu înainte de celelalte, care născoce$ti aceste idei sofistic%ezi ase#enea gînduri646. !ăci prin oin'ă creatura se desparte de&u#nezeu. &eci socotesc că altce a este cel ce rea $i altce a oin'a <celui ocel ce na$te $i na$terea, cel ce orbe$te $i cu ântul, dacă nu sunte# be'i. e de a

parte, este cel ce se #i$că, pe de alta, a$a zidnd, #i$carea642

. &eci nu e al oin'eiceea ce se oie$te, nici al rostirii ceea ce se aude, ci ale celui ce aude, na$te orbe$te. +otu$i în &u#nezeu în care sunt $i toate cele #ai presus de acestea, !e

101 Nn Dumne'eu care mă crea'ă pentru că #oiesc eu, mă are pe mine #irtual "n l, sau "i daueu puterea să mă scoată la i#eală. >i aceasta se poate spune de toate !ăpturile. <n esenţă aceasta supune pe Dumne'eu unei legi, mani!estată "n #oinţa #irtuală a celor ce #or #eni la e7istenţă din l. Aşa spuneau şi despre iul unii din arieni. Din !aptul că se "n#aţă că Tatăl şi iul au aceeaşi#oinţă, deduceau că iul S-a născut din #oinţa 6ui. Dumne'eu este e7istenţă desă#$rşită dineternitate. &-a !ost "nainte de a !i o trebuinţă sau o #oinţă de a !i. 4ine ar !i mani!estat această

trebuinţă şi această #oinţă= @dată e7istent, nu este "n l #reo trebuinţă sau #oinţă de-a !i maimult. l nu numai este din #eci, ci este a 6ui şi desă#$rşita e7istenţă. Alt!el se introduce timpul"n l, sau de'#oltarea, sau imper!ecţiunea, niciodată total "nlăturate. l nu este numai din #eci,ci este şi Treimea din #eci, sau iubirea, sau plinătatea e7istenţei. iul nu Se naşte dintr-onecesitate, sau d"ntr-o #oinţă a Tatălui de a Se completa. &ici Du:ul S!$nt. ste dumne'eiesc, edeasupra oricărei trebuinţe şi #oinţe. 4$nd Dumne'eu 'iceE ( u sunt 4el ce sunt), 'ice de !aptE( u sunt plinătatea prin Cine "nsumi u sunt Treimea).



căruia îi este proprie na$terea <8iuluiA îi este proprie în #od egal $i oin'a dena$te a +atălui. Nu este ni#ic inter#ediar între ele, dacă ad#ite# în #od totalideea că na$terea nu e superioară oin'ei643.*oie$ti să fac $i eu unele glu#e $i despre +atălF !ăci iau de la tine aceastăîndrăzneală. +atăl este un &u#nezeu care oie$te sau care nu oie$teF ncearcăscapi de această îndoită greutate. &acă e &u#nezeu care oie$te, când a început s

oiască64 F &esigur, nu înainte de-a fi. !ăci n-a fost înainte ce a. Sau este în ;l pede o parte !el ce oie$te, pe de alta ceea ce oie$teF n acest caz este di izibil. &atunci cu# nu este $i ;l, după tine, un produs al oin'ei 5uiF 7ar dacă nu este un&u#nezeu oitor, ce anu#e 5-a for'at să fieF i cine e &u#nezeu, dacă a fostfor'at $i nu 5-a for'at spre altce a, decât să fie &u#nezeuF64/ !u# a fost creatdacă, după tine, S-a creatF "ceasta e supusă aceleia$i dificultă'i641. oate ei spunecă s-a creat prin oin'ă $i cu ânt. &ar nu spui încă totul. !ăci cu# a a ut putereaactului oin'a $i cu ântulF "cestea #ai ră#ân să se spună. !ăci pentru o# nu eastfel.

)eci cum a fost născut .iul* a&terea n'ar fi un lucru mare, dacă ar fi n%eleasăde tine, care nu n%elegi na&terea ta sau nu n%elegi decât o mică parte &i acâtă este ru&ine de'a o spune* 1i tu cre i că o n%elegi n ntregime* -e'ai o

102 &u prin lege iese creatura din Dumne'eu. Aceasta e panteism. Dumne'eu este 4el ce o#rea. >i o #rea ca ceea ce #rea Dumne'eu.

103 <n Dumne'eu este o unire "ntre #oinţa 4elui ce poate să nască şi a 4elui ce #rea să !ienăscut. Deci nu se poate spune că iul Se naşte numai prin #oinţa 6ui, impusă Tatălui. <n Dumne'eu nu e nici o despărţire "ntre #oinţe, nici o identitate a #oitorilor. Sunt doi care #oiesc,dar #oiesc acelaşi lucruE şi Tatăl şi iul #oiesc să Se nască iul din Tatăl. Propriu-'is ceea ceare loc "n Dumne'eu e mai presus de "nţelegerea noastră, care sau desparte, sau identi!icănaşterea iului e mai presus de ceea ce "nţelegem noi ca #oinţa lor despărţită sau unită.

104 &aşterea nu e mai mult dec$t #oinţa nu e o creştere de la una la alta, de la iul care#oieşte să !ie născut, la iul născut.

105 ste imposibil pentru cugetarea noastră de a ne :otăr" pentru un răspuns "n problema dacă Dumne'eu e7istă pentru că #oieşte sau independent de #oinţa 6ui. 7istenţa e mai presus de#oinţă, dar şi de constr$ngere. Acestea sunt la noi, nu la l. l este suprema taină a e7istenţeidesă#$rşite, mai presus de categoriile e7istenţei noastre sau de constr$ngerea "n #oire relati#ă. Deci şi iul este mai presus de aceste categorii, care e aplicau arienii. S!$ntul %rigorie a pusaceste "ntrebări "n glumă.



mult nainte de a afla ra%iunile nc/egării, formării, arătării legăturii sufletulcu trupul, a min%ii cu sufletul, a ra%iunii cu mintea, mi&carea, cre&teasimilarea /ranei, sim%irea, memoria, amintirea &i celelalte din care e&constituit &i care sunt cele ale sufletului &i trupului, cele separate &i cele ce l

unul de la altul# Căci n desăvâr&irea de mai târ iu a acestora stau ra%iuna&terii# Spune'mi, care sunt acestea* )ar nici atunci nu vei putea explicana&terea lui )umne eu# u o po%i explica n mod sigur# Căci c/iar de ai n%na&terea ta, nu ai putea n%elege ne ndoielnic &i pe a lui )umne eu# Iar dacă nuo po%i n%elege pe a ta, cum ai putea n%elege pe a lui )umne eu* Căci cu cât estemai greu )umne eu de n%eles, cu atât e &i na&terea de sus mai necuprinsă da ta# 1i dacă pentru faptul că n'ai n%eles'o socote&ti că nici nu S'a născut, desfiin%a multe din existen%ele pe care nu le cuno&ti &i nainte de to )umne eu nsu&i# Căci nu po%i spune ce este 5l, oricât de ndră ne% e&timăsură de ngâmfat#

"runcă deci curgerile tale, di izările, tăierile $i obiceiul de a-'i înc%ipui cele afirii netrupe$ti, ca cele ale trupului, c%iar dacă ai putea cugeta ce a de#n dna$terea lui &u#nezeu. !u# a fost născutF +ncă o dată voi rosti cu de apro!are2 Să se cinstească na&terea lui )umne eu prin tăcere678 # 5 mare lucru pentru tinede'a fi aflat că S'a născut# )ar cum, nu vom admite că n%eleg nici ngerii, atât mai pu%in tu# *oie$ti să-'i e plic, cu#F "$a cu# $tie +atăl care 5-a născut $i8iul care a fost născut. !eea ce e #ai presus de aceasta este ascuns de un nour64 $iscapă ederii tale slabe.

106 Dacă nu se poate spune de iul cum S-a născut, căci nu se poate spune că e produsul unei#oinţe, dar nici al unei constr$ngeri, odată ce e imposibil a spune de Dumne'eu că e #oitor saunon#oitor, cu at$t mai puţin se poate spune că a !ost creat, dacă nu se poate aplica o #oinţăcreatoare a Tatălui. 6ucrul din urmă "l a!irmau arienii, cobor$nd taina lui Dumne'eu lae7istenţa care nu poate crea, deci e limitat "n posibilitatea de-a a#ea o #iaţă iubitoare "n Sine, !ără a crea. Pe l$ngă aceea, dacă nu se poate spune de Dumne'eu că a "nceput c$nd#a să#oiască, nu se poate spune nici că a "nceput c$nd#a să cree'e, acest "nceput arăt$ndu-se "naducerea la e7istenţă a iului. De !apt Dumne'eu ne-a arătat #oinţa Sa "n actul creaţiei uneilumi care "ncepe. Dar nu poate arăta un ast!el de "nceput al #oii Sale "n naşterea iului.

107 S!$ntul %rigorie a de'#oltat această idee "n 4u#$ntul 30, 11 P.%. 3 , 10// 4 *P. %alla2,op. dt, p. 193, nota 5.

108 Alu'ie la nourul din ec:iul Testament şi la nourul Sc:imbării la aţă *P. %alla2, op. dt, p.193, nota 35. prea orbitoare lumina !aptului &aşterii Domnului, ca să o putem pri#i.



" născut deci +atăl pe cine a care e istă sau nu e istaF !e aiureliK "cestea sunalabile despre #ine $i despre tine, care era# în parte ca B5e i în coapsa lu

" raa#C <; r. 0, 64A, iar în parte a# fost născu'i649. "stfel, într-un oarecare #od alnostru, eni# din cei ce sunt $i din cei ce nu sunt, într-un fel opus na$teri pri#iti e, care a început să e iste din ni#ic, de$i unii $i-o înc%ipuie ca nefăcută664."ici însă 666 concură a se fi născut cu a e ista $i cu Bla început eraC < n. 6, 6A662.

&eci unde ei lăsa această întrebare dublă, îndoit de prăpăstioasăF !e este #aec%i ca B5a început eraC, ca să plasă# acolo e isten'a de când a a 8iului, d

nee isten'a când aF B5a început eraC ar fi desfiin'at prin a#ândouă663. i dacă te-a# întreba dacă $i +atăl ine din cele ce sunt sau din ni#ic <din cele ce nu suntAa# risca să a e# doi +a'i unul pree istent 8iului $i unul e istent din ni#ic păti#ind acelea$i ca $i 8iul66 , pentru )ocurile tale de nisip $i pentru clădirile dinnisip, care nu rezistă nici ânturilor celor #ai slabe.

109 &oi de#enim, noi suntem supuşi timpului. iul lui Dumne'eu este din eternitate "n"ntregime, dar Se şi naşte din eternitate. l nu e supus timpului sau de#enirii "n e7istenţa 6ui. leste "n gradul suprem din #ci, dar Se şi naşte ca iu al Tatălui din #eci. unul din aspectelene"nţelese ale naşterii 6ui. Dacă n-ar !i un iu din #eci, n-ar !i nici un Tată din #eci. &-ar !i oiubire desă#$rşită "ntre Persoanele dumne'eieşti din #eci. >i cum s-ar e7plica naşterea iubirii= ubirea ar !i "n de#enire şi deci şi Dumne'eu "nsuşi. >i ce lege superioară ar conduce aceastăde#enire= >i de c$nd= ne7plicabilul sau misterul di#in este singurul care e7plică totul, ca ?aţionalul mai presus de raţiunile creaţiei sau care le e7plică pe ele. &umai o e7istenţădesă#$rşită din #eci şi deplin luminoasă şi iubitoare e7plică totul.

110 Alu'ie la Platon şi Aristotel *P. %alla2, op. c$t, p. 9B, nota 15.

111 <n Dumne'eu.

112 (6a "nceput era 4u#$ntul) F deci n-are un "nceput şi totuşi l este (Nnul &ăscut) şi era("n S$nul Tatălui) *<n. 1,1 5. <n Dumne'eu a biruit timpul, sau l nu e supus timpului.

113 (6a "nceput era)des!iinţea'ă at$t !aptul de-a nu !i !ost c$nd#a iul, c$t şi !aptul de a !i"nceput c$nd#a să e7iste.

114 &ici un Tată care ar pree7ista iului, n-ar !i Tată din #eci. Dar nici un Tată care ar #eni dinnimic. Deci ar a8unge l prin de#enire Tată, ca şi iul.



;u deci nu pri#esc nici una din acestea $i declar că întrebarea e absurdă $i cărăspunsul nu e greu de dat66/. 7ar dacă 'i se pare J după acele te te dialectice J căuna din cele două afir#a'ii este ade ărată, pri#e$te din partea #ea o #icăîntrebare ti#pul este în ti#p sau nu e în ti#pF &e este în ti#p, în care ti#p esteF

i prin ce se deosebe$te de celălalt ti#pF i cu# îl cuprinde acelaF 7ar de nu este ti#p, ce este acea în'elepciune de prisos, care introduce un ti#p nete#poral661F"$a, celui ce zice Beu sunt acu#C, dă-i un răspuns sau altul, fie că spune ade ă<recunoscând că #inteA, fie că #inte <negându-lA. Nu i le o# da a#ândouă. Nucu putin'ă aceasta. !ăci sau recunoscând că #inte, spune ade ărul <dar #inteA sanegând ade ărul, #inte. rin fiecare răspuns se spune în #od necesar că acela#inte. &eci ce e de #irareF recu# aici se unesc cele contrare, a$a $i acolo sun#incinoase a#bele $i sofis#a ta se a arăta o prostie660.

(ai dezleagă-#i încă una din enig#e erai prezent 'ie însu'i când erai născut $i î'ie$ti prezent $i acu#F Sau nici atunci, nici acu#F &acă erai prezent $i atunci acu#, ca cine $i cui erai $i e$tiF i cu# cei doi a'i de enit unulF 7ar dacă nuade ărată nici una din cele spuse, cu# te-ai despăr'it de tine însu'iF i care e cauzdespăr'iriiF &ar < ei spuneA, este un lucru lipsit de cu#in'enie a cerceta dacă uneste prezent lui însu$i sau nu. "ceasta se spune despre al'ii, nu despre sine însu$&ar o $tii bine că e $i #ai lipsit de în'elepciune a discuta despre cel născut Bde începutC, dacă era înainte de na$tere, sau nu era. "ceasta e o discu'ie care pri e$ pe cei ce sunt supu$i deosebirilor produse de ti#p66 .

115 absurdă "ntrebarea dacă Tatăl e pree7istent iului sau e din nimic. >i de aceea nu e greude dat răspunsul că am$ndouă aceste presupuneri sunt absurde. Nn Tată pree7istent iuluiintroduce de#enirea "n Dumne'eu şi un Tată care e din nimic, la !el. Ambele des!iinţea'ă pe Dumne'eu.

116 Dacă timpul "n care Se naşte iul este, după arieni, netemporal, cum e acel timpnetemporal= o "ntrebare pe care o pro#ocau arienii susţin$nd că iul, deşi e creatură, nu e "ntimp, deoarece e prima creatură.

117 Această so!ismă este "nt$lnită la 4icero din 4r2sippus *P. %alla2, op. dt, p. 19 , nota 35. Aşa era minciuna dublă a arienilor, cu aparenţă de ade#ăr. i minţeau at$t c$nd li se părea că spun ade#ărul, a!irm$nd că iul e din Tatăl, pentru că nu-6 socoteau "mpreună #eşnic cu Tatăl,dar şi c$nd minţeau pe !aţă spun$nd că iul e născut din Tatăl "n timp, cobor$nd prin aceasta şi pe Tatăl "n două !eluriE că a !ost pree7istent iului sau că e ca şi iul din nimic. 4ăci "n ambeleca'uri e şi Tatăl supus de#enirii.



&ar nu e acela$i lucru, zic, nenăscut $i născut. 7ar dacă e a$a, nici 8iul nu e acelcu +atăl. "cest ra'iona#ent, #ai trebuie să spune#, e ădit că scoate pe 8iul sau pe+atăl din du#nezeire. &acă Nenăscutul este fiin'a lui &u#nezeu, Născutul nu eaceastă fiin'ă. i in ers. !e ra'iona#ent a contesta aceastaF "lege deci dintreaceste afir#a'ii nee la ioase pe cea pe care o oie$ti, noule teolog, dacă stărunu#aidecât să ră#âi în lipsa e la iei. "poi, cu# declari că nenăscutul $i născutulnu sunt acela$i lucruF &acă o spui despre necreat $i creat, ad#it $i eu. !ăci nu acela$i prin fire !el fără de început $i creatul. &ar dacă se spune despre !el ce anăscut $i a fost născut, nu se spune corect. ; cu totul necesar ca ei să fie identicidacă sunt de aceea$i fire. Născutul este după fire acela$i cu Născătorul. Sau iarăce oie$ti să spui prin Nenăscutul $i NăscutulF &acă în'elegi $i ne-na$tereana$terea, ele nu sunt acela$i lucru. &ar dacă în'elegi pe cei în care sunt acestecu# nu sunt acela$i lucruF 8iindcă neîn'elepciunea $i în'elepciunea nu sunt acela$lucru, dar sunt ale aceluia$i, adică ale o#ului. i de aceea, nu di izează fiin'a, dase di izează în cadrul aceleia$i fiin'e. Sau ne#urirea, nerăutatea $i nesc%i#baresunt fiin'a lui &u#nezeuF &acă sunt acestea, sunt #ulte fiin'e ale lui &u#nezeu $inu una sau du#nezeirea ar fi un co#pus al acestora. &ar ele nu sunt în c%ipneco#pus dacă sunt finite669.

"ceasta nu o zic ei, căci sunt co#une $i altora. &ar ceea ce e propriu nu#ai lui&u#nezeu, aceasta e fiin'a 5ui. 8ără îndoială, cei ce prezintă ca nenăscute #aterial

118

nepotri#it să se spună despre iul lui Dumne'eu că nu ştia de Sine c$nd a !ost născut,cum se spune aceasta despre copilul ce se naşte. nu e supus timpului "n naşterea 6ui. l Se ştia pe Sine ca 4el ce Se năştea din #eci.

119 Nn alt argument adus de arieni "mpotri#a dumne'eirii iului eraE dacă iul e născut, iarTatăl nenăscut, ei nu pot !i de aceeaşi !iinţă. S!$ntul %rigorie răspundeE dacă aceste proprietăţi s-ar re!eri la !iinţă, de !apt !iinţele lor ar !i deosebite. Dar ele se re!eră la Persoane. Tatăl şi iul pot !i de aceaşi !iinţă, deşi Tatăl e nenăscut şi iul născut. 6a oameni, de !apt, dacă unul ar !inenăscut, iar altul născut, ei n-ar !i de o !iinţă. Pentru că unii ar !i din #eci, alţii s-ar naşte "n

timp. Dar la Dumne'eu şi 4el nenăscut *Tatăl5, şi 4el născut * iul5, sunt din #eci. ade#ărat că Adam a !ost nenăscut, dar a !ost !ăcut din timp şi el şi !iii lui sunt din cursul timpului. Dardeclar$nd pe iul născut "n timp *c$nd#a5, arienii supuneau şi pe Tatăl unei de#eniri a timpului. i erau de !apt panteişti. &u cunosc #aloarea eternă a Persoanei. ?ecunosc$nd-o aceasta,recunoaştem de !apt o relaţie eternă "ntre ea şi alta sau alte persoane eterne. @ Persoană eternănu poate sta o #reme singură căci n-ar mai !i Dumne'eu. ternul, &etemporalul nu poate !idec$t Persoană, deci bi- sau tri-personal.



aceasta, fie $i #ai târziu <7 n. 3, 26I 7 !or. 63, 62A, când se a ter#ina întuneri< n. 6, /A $i grosi#ea trupului J < n'. Sol. 9, 6/A, după făgăduin'a B!elui care#inteC <+it 6, 2A62/. "ceasta este o în'elegere $i o năde)de a celor ce sunt purifica'iîn pri in'a aceasta. Noi o# îndrăzni să spune# dacă e un lucru #are pentru +atăde a nu pro eni de nicăieri, nu e un lucru #ai #ic pentru 8iul de a pro eni dintr-unastfel de +ată. !ăci se î#părtă$e$te de sla a !elui necauzat pentru că pro ine din!el necauzat $i 7 se adaugă sla a na$terii <generăriiA, fapt atât de nobil pentru cenu sunt coborâ'i $i #ateriali în cugetarea lor621.&ar dacă 8iul, zic aceia, este acela$i cu +atăl după fiin'ă, iar +atăl este nenăscu8iul a fi $i ;l a$a. "ceasta ar fi a$a, dacă nena$terea ar fi fiin'a lui &u#nezeu, casă aibă loc o a#estecare nouă, născutul-nenăscut. &ar dacă e o deosebire în pri in'a fiin'ei, de ce o spui aceasta, ca ce a ce-'i întăre$te pozi'ia620F Sau e$ti $i tu124 Arienii socoteau că a!irm$nd dumne'eirea !iinţei lui Dumne'eu, a!irmă nenaşterea 6ui. Dar prin aceasta ei nu spuneau ceea ce este, ci negau ceea ce nu este *negau naşterea5. &u spuneaunimic po'iti# despre !iinţa lui Dumne'eu.

125 &u #om putea cunoaşte dec$t "n #iaţa #iitoare ce "nseamnă naşterea iului. Acum ştim că,"n Dumne'eu, Nnul este din eternitate Tată şi Altul iu, că "ntre ei este dragoste de Tată şi de iu, că această relaţie este !ără de "nceput, că nu se produce printr-o de#enire a lui Dumne'eu.4ă am$ndoi sunt din eternitate şi au deci o unică !iinţă dumne'eiască, dar unul e nenăscut şiunul născut din Acela. &umai c$nd trupul nostru gros de acum care apare, creşte şi putre'eşte,#a e#olua, #om "nţelege actul naşterii iului care nu pro#ine dintr-o e#oluţie.

126 mare sla#a Tatălui, că nu este născut din altcine#a. a "nseamnă că are "n sine totul,adică in!initatea. Dar tot at$t de mare este şi sla#a iului, care "şi are e7istenţa din in!initatea4elui nenăscut, deci din eternitate şi !ără s!$rşit. 6a sla#a ce o are egală cu a Tatălui, iului semai adaugă şi sla#a iubirii ce -o arată din #eci Tatăl, născ$ndu-6. negrăită sla#a pentruTatăl, că nu este de la nimeni. Dar sla#a aceasta e ade#ărată bucurie c$nd nu mai e singur dineternitate şi are şi pe iul, pe care-6 iubeşte din eternitate. >i această sla#ă trece asupra iului,care simte cinstea nemăsurată pe care o are de la 4el ce are in!initul prin Sine. Treimea este structura iubirii celor trei Persoane supreme de aceeaşi !iinţă dumne'eiască. Dar naşterea dă onotă sensibilă celei mai ad$nci şi mai curate a!ecţiuni ale acestei iubiri. 4ăci o iubire care n-ar !i "ntre un Tată e7clusi# şi suprem şi un iu e7clusi# şi suprem, deci numai "ntre două persoaneegale *sau Trei5, n-ar a#ea această notă de a!ecti#itate pură.

127 Arienii aduceau ca un alt argument pentru teoria lor că iul nu este de o !iinţă cu Tatăl,ideea că dacă Tatăl e nenăscut, iar iul e născut. l nu poate !i de o !iinţă cu Tatăl. aceeaşicon!u'ie pe care o !ăceau "ntre !iinţă şi proprietăţile personale care disting !iinţa. &aştereaTatălui nu poate !i "nsă una cu !iinţa 6ui dumne'eiască. Aceasta ar "nsemna să se condamne



tată al tatălui tău, ca să nu-'i lipsească ni#ic din ceea ce are tatăl tău, fiindcă e$tunul cu el după fiin'ă62 F Sau e ădit că o# căuta fiin'a lui &u#nezeu J dacătrebuie să o căută# - lăsând proprietatea ipostatică neatinsă629F 7ar că nena$tereanu e identică cu &u#nezeu, o po'i afla astfel dacă ar fi identice, &u#nezeu careste &u#nezeu al unor e isten'e, nena$terea ar trebui să fie $i a aceloranu#aidecât. Sau, deoarece nena$terea nu e a ni#ănuia, n-ar trebui să fie nici&u#nezeu al reunora. !ăci lucrurile sunt la fel $i se arată la fel. &eci nena$terenu e a unora, căci a cărora ar fiF i nici &u#nezeu nu e &u#nezeu al unora. !ăcieste al tuturor634. i iară$i, deoarece nena$terea $i na$terea se opun una alteia, ca deprindere, ar trebui ca $i fiin'ele să se opună una alteia, ceea ce nu are loc636. Saudeoarece iară$i deprinderile sunt #ai înainte decât opusele lor, fiin'a 8iului nu

Dumne'eu la lipsa iubirii interpersonale. Dar S!$ntul %rigorie "i "ntreabă pe arieniE dacă negaţinaşterea iului pentru a !ace din nenaşterea 6ui do#ada unei identităţi de !iinţă cu TatăL, nunegaţi "nsăş8 a!irmarea că iul nu e de o !iinţă cu Tatăl= De !apt negarea naşterii iului ar a#eaca re'ultat negarea Treimii. Deci arienii răm$neau şi prin aceasta la negarea iului ca Persoană dumne'eiască deosebită de Tatăl.#edem şi aici c$t de !undamental este actul naşterii"n Dumne'eu pentru a depăşi monopersonalismul 6ui, cum şi panteismul.

128 Arienii #edeau o inegalitate de !iinţă "ntre Tatăl şi iul pentru că unul e, nenăscut, iarcelălalt născut. S!$ntul %rigorie "i "ntreabăE trebuie să naşti şi tu pe tatăl, ca să !iţi unul după

!iinţă= &u "n egalitatea proprietăţii personale stă de o !iinţimea.

129 Termenul (proprietate) e7primă (proprietatea) ipostatică, sau ceea ce distinge o persoanăde altaE pentru Tatăl ea este (nenaşterea), iar pentru iul (naşterea). 4u toată deosebirea proprietăţilor !iecăruia, Tatăl şi iul sunt de o !iinţă.

130 Dacă Dumne'eu e una cu nenaşterea, ar trebui ca "nsăşi nenaşterea să !i dat e7istenţătuturor, deci să !ie toate şi Dumne'eu. Sau, deoarece nu e7istă nimic produs al nenaşterii, sau"ntipărit de nenaştere, n-ar trebui să !ie nimic produs de Dumne'eu. Deci !iinţa lui Dumne'eu nue una cu nenaşterea, aceasta e o proprietate a uneia din persoanele dumne'eieşti, nu a !iinţeidumne'eieşti. De aceea Dumne'eu este al tuturor, c:iar dacă n-au nenaşterea, pentru că Dumne'eu nu a născut nenaşterea.

131 4:iar "n Dumne'eu dacă nenaşterea şi naşterea ar !i una cu !iinţa, "ntruc$t ultima o neagă pe prima, ar trebui ca să se introducă !iinţa deosebită, sau c:iar să se nege una pe alta, ceea cenu are loc.



trebuie să fie nu#ai #ai ec%e ca a +atălui, ci $i desfiin'ată de a +atălui, dupipotezele tale632.

!e argu#ent de neocolit #ai aduc eiF oate ulti#ul lor refugiu este acela că dacă&u#nezeu nu a încetat să nască, na$terea e nedesă âr$ită $i când a a înceta. dacă a încetat, desigur că a $i început. 7ară$i cei trupe$ti cugetă cele trupe$ti633. &ar eu încă nu spun dacă a se fi născut e un fapt etern sau nu, până ce nu oi în'elege act !u ântul E;l #ă na$te înainte de to'i #un'iiC < ro . , 2/A. &ar nu ăd cae puterea constrângătoare a acestui argu#ent. !ăci dacă, după ei, !el care aînceput a înceta, desigur că n-a început. &ar atunci ce or zice ei despre sufletdespre firea îngereascăF &acă au început, or $i înceta, după ei. 7ar de nu înceta, e ădit după ei că nici n-au început. nsă ele au început $i totu$i nu înceta. &ar după ei ceea ce nu a înceta nu a început. 7ată deci gândul nostr precu# este o singură defini'ie a calului, a boului, a o#ului $i pentru tot ce apar'ineaceleia$i specii J $i cel ce participă la o defini'ie e nu#it a$a în sens <în #od propriu iar ceea ce nu-i apar'ine, sau nu e nu#it a$a, sau nu e nu#it în #od propriu J a$a $i &u#nezeu are o unică fiin'ă $i fire $i se poate folosi pentru ;l acela$ter#en, c%iar dacă este deosebit din unele puncte de edere prin nu#e diferite. ceea ce este nu#it în sens propriu, aceea $i este &u#nezeuI sau in ers ceea ce esdupă fire, aceea se $i nu#e$te cu ade ăratI sau c%iar dacă nu în nu#iri, în cereale, este pentru noi ade ărul.

132 &enaşterea Tatălui !iind opusă naşterii iului, cea din urmă ar trebui să !ie mai #ec:e canenaşterea Tatălui, care i se opune, deci şi des!iinţată de ultima.

133 ormele materiale sunt cele mai supuse de#enirii *!ormării, de!inirii, coruperii5, decitimpului. A cugeta ast!el naşterea "n Dumne'eu, "nseamnă a cugeta trupeşte. greu, de aceea, pentru cei obişnuiţi cu #iaţa "n trup, să "nţeleagă naşterea "n Dumne'euE dacă ea este din #eci,cum de nu s-a terminat= Dar atunci e totuşi temporală. Dacă nu s-a terminat, nu cum#a ea nu edesă#$rşită niciodată= <n ambele ca'uri s-ar introduce timpul "n naşterea iului de către Tatăl. Apoi şi "nceputul ei din #eci e greu de "nţeles. a nu poate a#ea la Dumne'eu cel !ără "nceputun "nceput. A !ost din #eci, deci e !ără de "nceput. 4ăci Dumne'eu nu poate de#eni Tată "n timp Dar e greu să cugetăm că naşterea "n l "ncetea'ă. 4ăci aceasta ar sc:imba ce#a "n Dumne'eu.

&aşterea "n Dumne'eu nu poate a#ea nici o legătură cu timpul şi de aceea e ne"nţeleasă de noi.>tim "nsă esenţialulE că Dumne'eu e de necugetat !ără iubirea dintre un tată şi un !iu, desă#$rşiţica atare din #eci şi p$nă "n #eci. Dacă eu, de c$nd "ncep să de#in conştient, "mi #orbesc mie, ccelui ce mă naşte ne"ncetat, cu at$t mai mult "n Dumne'eu din eternitatea 6ui "i #orbeşte4u#$ntul, sau iul, Tatălui 4elui ce-6 naşte ne"ncetat, ca unei alte Persoane. 4ăci "ntr-un !el şieu mă trăiesc pe mine ca altă persoană.



&ar ei, te#ându-se să nu #i$te totul î#potri a ade ărului, recunosc că 8iul este&u#nezeu când sunt sili'i de cu ântul <scrierilor sfinteA $i de #ărturii, dar &u#nezeu pentru ei în sens ec%i oc, recunoscându-i doar o î#părtă$ire dter#inologie63 .

!ând le obiectă# cu# nu e 8iu al lui &u#nezeu în sens propriuF !u# nu e nicicel pictat una cu cel iuF !u# e deci &u#nezeu dacă nu e &u#nezeu în sens propriuF ;i spun ce piedică este ca să se folosească pentru acestea un ter#eidentic $i să fie a#ândouă indicate în sens propriu la felF i ne prezintă câinele d pe pă#ânt $i pe cel din #are, ca a ând un ter#en identic $i spunându-li-se a$a însens propriu. !ăci e istă un aspect de acela$i gen în cele indicate la fel, c%iar de folose$te un alt nu#e pentru un alt nea#, care le distinge după fire. &ar, în aceleao, de$teptule, punând două firi sub acela$i ter#en, nu prezin'i pe una superioarceleilalte, nici pe una anterioară $i pe alta ulterioară, nici pe una ca fiind #ai #ult$i pe alta #ai pu'in ceea ce li se spune, Ni#ic din ceea ce le este aproape nu lei#pune această necesitate. Nu e #ai #ult câine pri#ul $i al doilea #ai pu'in câinedecât celălalt, adică cel de #are decât cel de pe pă#ânt, sau cel de pe pă#ânt decâtcel din #are. entru, sau prin ce ra'iune ar fi aceastaF

&ar în cele de aceea$i cinste, însă diferite, e istă o co#unitate de ter#eni, însă aictu recuno$ti lui &u#nezeu calitatea de-a fi adorat $i de a fi #ai presus de toatăfiin'a $i firea J ceea ce e propriu lui &u#nezeu $i oarecu# du#nezeirii J apoi dupăce acorzi aceasta +atălui, îl lipse$ti de ele pe 8iul, $i-5 subordonezi, $i-5 pui în a

doilea plan al cinstirii $i al înc%inării. !ăci dacă prin litere l declari ase#enea, realitate îl lipse$ti de du#nezeire $i-5 stră#u'i cu iclenie, de la identitatea denu#e, care are în sine o egalitate, la cea care leagă între ele cele ce nu sunt egale.

"stfel, o#ul pictat $i o#ul iu sunt pentru tine #ai aproape de du#nezeire decâtcâinii da'i ca e e#plu. "ltfel spus, le dai în a#ândouă cazurile, odată cuco#unitatea de ter#eni $i identitatea de cinstire a firii, c%iar dacă îi presupudiferi'i. i a$a nu ei #ai putea folosi pilda câinilor, spre a sus'ine egalitatea îndu#nezeire. !ăci ce folos de identitatea nu#elui <de o#oni#ieA, dacă cei care sedisting nu au egalitatea de cinstire63/F 8iindcă nu ca să ară'i egalitatea de cinstire,134 Arienii !oloseau şi ei pentru iul termenul de Dumne'eu, dar numai "ntr-un sens general,deci ec:i#oc, cum spune traducătorul !rance' P. %alla2. 4$nd cugetau la proprietatea di!erită a iului, de (născut), nu-6 mai socoteau Dumne'eu "n sens propriu.

135 4e !olos că numesc pe iul Dumne'eu, ca şi pe Tatăl, dacă nu le acord egalitate de !iinţă şide "nc:inare. Pilda ce o aduc ei cu c$inele de uscat şi de mare nu e #alabilă, căci "ntre aceia nu



ci inegalitatea <între +atăl $i 8iulA, ai recurs la identitatea nu#elui <la o#oni#iacâinilor. !u# s-ar do edi cine a #ai #ult, decât prin aceasta, ca luptând cu sineînsu$i $i cu du#nezeireaF

7ar când noi zicea# că +atăl e #ai #are ca 8iul prin cauză $i ei adaugă propozi'iaB7ar cauză e prin fireC, apoi conc%id Be #ai #are prin fireC J nu $tiu dacă eîn$eală prin acest ra'iona#ent pe ei în$i$i sau pe cei către care le este cu ântu!ăci nu toate cele ce se spun si#plu despre cine a se pot spune $i despre ceea ceeste la baza acestuia, ci trebuie ăzut despre cine $i ce se spune. "stfel, ce #ăî#piedică $i pe #ine să propun această propozi'ie B+atăl este #ai #areC, apoi săadaug B rin fire nu este neîndoielnic #ai #are nici c%iar +atălC $i deci a conc%B!el #ai #are nu e nu#aidecât #ai #areC sau B+atăl nu este nu#ai +atăC631. 7ar de oie$ti a$a B&u#nezeu este fiin'ă, dar fiin'a nu este nu#aidecât &u#nezeuCdeci po'i conc%ide &u#nezeu nu e nu#aidecât &u#nezeu630. &ar socotesc căacest fals ra'iona#ent e propriu celor obi$nui'i cu această artă. !ăci atribuind

se #ede o inegalitate de !iinţă, cum o #ăd arienii "ntre Tatăl şi iul. Cai degrabă se pot comparacele ce se petrec "n lume cu ceea ce are loc "n Dumne'eu, 4reatorul celor din lume. Acesteatotuşi au o deosebire mai mare "ntre ele, pentru că sunt specii mărginite, pe c$nd Dumne'eu esteo unitate desă#$rşită, pentru că prin puterea ei sunt toate unităţile de speci, dar cu #arietăţilelor indi#iduale. S!$ntul %rigorie arată că unitatea nu e nici "n lume, nici "n Dumne'euuni!ormitate, ci di#ersitate "n unitate, di#ersitate mai mare "n creaţie, unitate mai mare "n Dumne'eu.

136 Spun$ndu-se că Tatăl e mai mare "n calitate de cau'ă, nu e drept a se adăuga că e maimare şi prin !ire. 4ăci nu ţine numai de !irea lui Dumne'eu ca o Persoană să nu !ie cau'a şi altacau'ată, dar Persoana cau'atoare să !ie mai mare dec$t Persoana cau'ată. Apoi, pot !i cau'e şie7istenţe care nu sunt de !ire dumne'eiască. Aici intră "n !uncţie planul indi#idualor *şi al persoanelor5. Nrm$nd pildei de a adăuga la o a!irmare, o a!irmare de ordin străin, sau opusă,S!$ntul %rigorie porneşte de la adaosul ad#ersarului, declar$nd "nt$iE (Tatăl este mai mare prin !ire), apoi adăug$nd opusulE (Prin !ire nu este nimic mai mare, nici c:iar Tatăl), ca săconc:idă că şi acela, cu partea din urmă a adaosului dar nu prin a!irmare, ca celălalt, deci prin

negareE Tatăl nu e numai Tată. S!$ntul %rigorie arată la ce !alsuri duce amestecarea planului !iinţei cu al proprietăţilor personale.

137 acelaşi !als raţionament, ca şi cel anterior. S!$ntul %rigorie se do#edeşte un buncunoscător al raţionamentelor logice ale !iloso!ilor elini, adeseori so!isticate, sau aparent slu8itoare ale ade#ărului, pe care şi le "nsuşiseră şi arienii.



calitatea de B#ai #areC cauzei, ei adaugă că B#ai #areC este firea. ; ca $i cândnoi, zicând că cutare e un o# #ort, ei ar adăuga si#plu că a$a e o#ul.

&ar cu# o# trece sub tăcere o altă afir#are nu #ai pu'in rednică de luat însea#ă, ca nici una din cele spuse B+atăl, zic ei, e un nu#e de fiin'ă sau delucrareCF i ei socotesc că ne leagă prin a#ândouă. &e o# zice că e nu#e defiin'ă, o# ad#ite că 8iul este de altă fiin'ă, deoarece fiin'a lui &u#nezeu esteuna, iar aceasta a a ut-o în posesie, după ei, +atăl. 7ar de o# zice că e nu#e dlucrare, o# #ărturisi că 8iul este creatură, nu născut. !ăci unde este cine a carelucrează, acolo este nu#aidecât $i produsul lucrării. i or spune, #irându-se cu poate fi cel făcut la fel cu cel ce-l faceF &espăr'irea făcută de oi a$ aproba-o $i dacă ar fi necesar să se pri#ească una din cele două ipoteze $i nu ar trebui #aidegrabă să le respingi, a#intind pe a treia ca #ai ade ărată că +atăl nu e nic



nu#e de fiin'ă, o, de$tep'ilor, nici de lucrare, ci de rela'ie63 , un nu#e care aratăcu# e +atăl fa'ă de 8iul $i 8iul fa'ă de +atăl. !ăci precu# la noi ace$ti ter#eni faccunoscută legătura de fire ce ne este proprie, a$a $i acolo însea#nă identitatea dfiin'ă a !elui născut fa'ă de !el ce 5-a născut639. "d#ite#, pentru a ă face plăcere, că +atăl este $i ;l o fiin'ă. &ar ;l a i#plica pe 8iul, nu-5 a e clude dupăideile co#une despre sensul acestui ter#en. "d#ite# că e $i nu#ele unei lucrări,de ă con ine aceasta. &ar nici a$a nu ne e'i prinde. rin aceasta +atăl a lucra

138 P %alla2 obser#ă *la nota 1, op. c$t, p. 105E (Preci'ie importantăE termenul de QrelaţieR#a de#eni tradiţional "n e7punerea doctrinei trinitare numele Persoanelor Treimii se de!ineşte "nmod total prin relaţieE Tatăl este Tată al iului Său unic şi nu e dec$t aceasta). Prin termenul(relaţie), S!$ntul %rigorie preci'ea'ă realitatea persoanei, ca deosebită de !iinţă şi de lucrare. &u !iinţa naşte, nici lucrarea, ci persoana. &u prin !iinţă se deosebeşte o persoană de alta, nici prin lucrare, ci prin relaţie. @ persoană nu e7istă dec$t "n relaţie cu alta, !ie că o naşte, !ie prinalte moduri de comuniune. 4reştinismul a adus primul preci'area sensului persoanei, ca partener de comuniune cu altă persoană, ca implic$nd e7istenţa altei persoane. iloso!ia elinănu cunoaşte dec$t !iinţa sau lucrarea şi !iloso!iile de la ?enaştere "ncoace au re#enit "n generalla această cugetare simplistă, "n general panteistă. drept că arienii declarau !iinţa lui Dumne'eu ca produc$nd o creatură. Dar şi prin aceasta anulau comuniunea ei ca o persoană cualtă persoană egală. Pretindeau că "nc:id !iinţa di#ină "n ea "nsăşi. Dar de !apt din !iinţa di#inăcugetată de ei prima creatură, sau iul, ieşea o emanaţie mai restr$nsă. iloso!iile n-au !ost "n stare să "nţeleagă cea mai #ie şi mai importantă relaţieE cea a persoanei, pentru că o persoanăeste ireductibilă la c$te#a "nsuşiri şi cunosc$nd o persoană, nu se cunosc toate. iloso!iile nu#ăd că "n realitate !iinţa nu e7istă concret dec$t "n persoane şi orice persoană indică alte persoane. Aceasta "nseamnă relaţie. Dar precum !iinţa nu e7istă concret dec$t "n persoane, aşa şi persoana nu e !ără !iinţă. >i !aptul că persoana implică alte persoane, "nseamnă că !iinţae7istă concret "n mai multe persoane. Aceasta stă la ba'a relaţiei interpersonale. Deci, precum !iinţa nu e7istă "nainte de persoane, nici persoanele nu e7istă "naintea !iinţei comune. Persoana pune "n lucrare !iinţa "n naşterea altei persoane, căci "i comunică altei persoane !iinţa. ar "ncreaţie Persoanele di#ine se !olosesc de lucrarea şi puterea !iinţei. 4reştinismul ne-a do#edit"nsă nu numai că Persoanele dumne'eieşti sunt "n relaţie pe ba'a !iinţei 6or comune, ci şi Persoanele dumne'eieşti cu cele omeneşti, care au o !iinţă comună, prin !aptul că una din

Persoanele dumne'eieşti asumă şi !irea omenească, prin !aptul că aceasta e creată de S!$ntaTreime, purtătoare ale !iinţei dumne'eieşti prin lucrarea ce-şi are ba'ă "n această !iinţă. Dacăarienii nu au "nţeles relaţia "ntre Persoanele di#ine "n ba'a unei !iinţe comune, mono!i'iţii şinestorienii nu au "nţeles relaţia Persoanelor dumne'eieşti cu cele omeneşti, pe ba'a dependenţeide Dumne'eu a !irii omeneşti, a persoanelor purtătoare ale ei. Cono!i'iţii au redus, relaţia Persoanelor dumne'eieşti numai la cea dintre ele, iar nestorienii au #ă'ut relaţia iului lui Dumne'eu cu omul numai a ;ristos, ca o relaţie !ără o unire a !irilor "n ;ristos.



!el de o fiin'ă, de$i ideea oastră despre aceasta este prostească. *ezi cu# scăpă#de întorsăturile oastre, care oi'i să purta'i cu noi un război necinstitF

&ar după ce a# cunoscut că tu nu te la$i bătut în ra'iona#entele tale sucite, săede# ade ărul $i din puterea cu intelor du#nezeie$ti, odată ce rei să n

con ingi $i din ele.

Căci noi am cunoscut &i propovăduim dumne eirea .iului din mari &i su!limcuvinte#Care sunt acestea*

+Dumne'eu)+4u#$ntul),+4el ce este la "nceput),+4el ce este cu "nceputul),+6a "nceput era 4u#$ntul şi 4u#$ntul era la Dumne'eu şi Dumne'eu era4u#$ntul) *<n, 1,15, şi+4u Tine este "nceputul) *Ps. 109, 35 şi+4el ce o c:eamă pe ea de la "nceputul neamurilor) *<s. B1, B51B0. Deoarece l este iul unul &ăscut, + iul Nnul &ăscut, 4el ce este "n s$nul Tatălui, Acela 6-a !ăcut cunoscut) *<n. 1, 1 5. l esteE +4alea, ade#ărul, #iaţa, lumina)E+ u sunt calea şi ade#ărul şi #iaţa) *<n. 1B, 5 şiE+ u sunt lumina lumii) *<n. , 1 5. l este +"nţelepciunea, puterea)E+;ristos, puterea lui Dumne'eu şi "nţelepciunea lui Dumne'eu) *1 4or. 1,

B5. l este +strălucirea, "ntipărirea, c:ipul, pecetea)E+4are !iind strălucirea sla#ei şi "ntipărirea !iinţei 6ui) * #r. 1,35 şi(c:ipul bunătăţii) *<nţ. Sol. /, 5 şiE+Pe Acesta 6-a pecetluit Dumne'eu Tatăl) *<n , /5.

139 &umele personal deosebit al Tatălui şi al iului arată relaţia "ntre ei ca Persoane deosebite,"nsă "n ba'a !iinţei comune. &ici unitatea !iinţei nu e anulată de deosebirea Persoanelor, nicideosebirea acestora, de unitatea !iinţei. ?elaţia le uneşte pe am$ndouă.

140 #orba de dreptate *P. %alla2, op. c$t, p. 13, nota 5.



l este +Domnul "mpăratul, 4el ce este, AtotţiitorulE +>i Domnul a plouat !oc de la Domnul) * ac. 19, B5esteE +Toiagul dreptăţii, toiagul "mpărăţiei tale) *Ps. BB, /5 şiE +4el ce este şi 4el ce era şi 4el ce #ine, Atotţiitorul) *Apoc. 1, 5.

"cestea sunt spuse clar despre 8iul, ca $i toate cele ce au aceea$i putere, dintre carnici una nu e dobândită #ai târziu de 8iul, sau adăugată 5ui, precu# nici &u%uluinici +atălui nsu$i. !ăci desă âr$irea nu este din adaosuri6 6. 8iindcă nu era o datăcând +atăl nu era fără !u ânt, nici nu era o dată când nu era +ată6 2, nici nu era odată când +atăl nu era ade ărat, sau în'elept, când era fără putere, lipsit de ia'ăsau de strălucire, sau de bunătate6 3.

&ar enu#eră-#i, pe lângă acestea, cu intele scu#pe neîn'elegerii tale, caB&u#nezeul #eu $i &u#nezeul ostruC < n. 24, 60A, B+atăl e #ai #areC < n2 A, B&o#nul #-a ziditC < ro . 2. 31A, B5-a sfin'itC < n. 64, 31A. i încă Bslu

9, 1A $i BascultătorC <8ilip. 2, A, B7-a datC < n. 6 , 9A, Ba în ă'atC < n. poruncitC, < n. 64, 6 A, Ba fost tri#isC < n. 9, A, Bnu poate să facă ce a d< n. /,61A sau să spună < n. 62, 9A, sau să )udece < n. , 6/A, sau să dăruias64, 4A, sau să oiască <(t. 21, 39A.

&ar încă $i acestea Bne$tiin'ăC <(t. 2 , 31A, supunerea <5c. 2, /6A, rugăciunea1, 62A, întrebarea <5c. 2, /2A, spre desă âr$ire <ibid.A.

(ai adaugă, de oie$ti, $i cele #ai #ulte ca acestea a dor#i <(t. , 2 A, află#ânzi <(t. ,2A, a obosi < n. , /A, a lăcră#a < n. 66, 3/A, a se te#e de #oa

141 4el ce "naintea'ă prin adaosuri nu a8unge nidodată la desă#$rşire. 4ăci desă#$rşirea nuare margini. Dacă ar "nceta să "nainte'e, ar "nsemna că se opreşte la o margine.

142 Dacă ar !i !ost odată !ără 4u#$ntul sau !ără iul, ar !i !ost c$nd#a c$nd Dumne'eu n-ar !i !ost Tatăl. Deci nu numai iul, ci şi Tatăl, ar !i !ost un produs al de#enirii "n timp. ar ne!iind orelaţie interpersonală, Dumne'eu n-ar !i !ost nici personal din eternitate.

143 Dacă Tatăl n-ar !i !ost din eternitate Tată, n-ar !i a#ut 4u#$nt, bunătate, strălucire. <n ce s-ar !i arătat acestea= @ persoană singulară este !ără #iaţă, este !ără bucurie, este !ără lumină.Toate le are "n relaţie iubitoare cu altă Persoană. @ persoană le are toate acestea, sau toate ale persoanei, "n relaţie cu altă persoană. 4aracterul personal al lui Dumne'eu ar !i pro#enit treptat dintr-o esenţă supusă unei legi a acestei de#eniri. Dar cum ar e7ista din eternitate o lege pe caren-a g$ndit-o cine#a=



<(c. 66, 3 A. i ei dispre'ui poate $i !rucea $i #oartea. !ăci în ierea $i înăl'are#i se pare că le treci cu ederea, pentru că în ele se află ce a care ni se potri e$$i nouă. 5a acestea ai #ai putea adăuga $i alte #ulte #ărun'i$uri, dacă oie$ti să prezin'i $i să descrii pe !el ce este pentru tine un &u#nezeu în în'eles ec%i oc $fals, iar pentru noi, &u#nezeu ade ărat $i egal în cinste cu +atăl.

&e fapt, nu e greu, când se cercetează fiecare din acestea în parte, să-'i e plici îîn'elesul cel #ai e la ios să le cure'i de tot ce s#inte$te în litera lor, dacă tu le pri e$ti cu sinceritate $i nu cu o oită iclenie. !u un cu ânt, cele #ai înaltatribuie-le du#nezeirii $i firii #ai presus de păti#iri $i de trup, iar cele #aiu#ilite, !elui co#pus $i de$ertat pentru tine <8ilip. 2,0A $i întrupat < n. 6, 6 Anespunând ce a #ai #ult, îno#enit <(t. 6/, 3, 39I 8ilip. 2, 0A6 , apoi $i înăl'at<8ilip. 2, 9A, pentru ca tu, desfiin'ând ceea ce este carnal $i foarte coborât dog#ele tale, să în e'i că e$ti #ai înalt $i a te înăl'a cu du#nezeirea $i să nu ră#âiîn cele ăzute, ci să te ridici în cele spirituale $i să cuno$ti care este ra'iunea fiin'$i care este ra'iunea icono#iei <ce se spune despre fiin'ă $i ce despre icono#ieA6 /.

!ăci era $i o dată când "cesta, care e acu# dispre'uit de tine, era deasupra ta.=#ul de acu# era neco#pus. !eea ce era, a ră#as, iar ceea ce nu era, a asu#at.;ra la început fără de cauză J căci care este cauza lui &u#nezeu6 1F &ar $i #ai144 Dar şi prin pătimirile umilite, indusi# prin moarte, "nalţă !irea persoanelor umane prinrăbdare, "n putere, p$nă la "n#iere. ar puterea răbdării nu ar putea-o a#ea dacă ;ristos n-ar !i ş8 ipostasul !iinţei dumne'eieşti.

145 Prin pătimirile suportate de ;ristos şi biruite, am a!lat că ele se datorau, pe de o parte, !iinţei umane, dar pe de altă parte, acelei !iinţe asumate, prin iconomie *prin "ntrupare5, de iullui Dumne'eu, !ăcut ipostas al ei, şi ca atare, put$ndu-le "n#inge prin răbdare. Am mai "n#ăţatcă era, pe de o parte, purtător al !iinţei dumne'eieşti, pe de alta de#enit, prin iconomie şi purtător al !irii omeneşti ca s-o ridice pe aceasta prin !irea dumne'eiască la o #iaţă curată,trans!igurată, "ndumne'eită. Smerirea 4elui de sus pentru cel de 8os e un mi8loc de "nălţare aacestuia. l coboară la cel de 8os cu o !ormă a puterii 6ui.

146 ra necau'at la "nceputul celor din lume, care sunt cau'ate. >i "n aceasta se #ede că era Dumne'eu. 4ăci Dumne'eu este !ără de cau'ă. >i !iind la "nceputul tuturor celor cau'ate, eradin eternitate, era, deci !ără de "nceput. Din aceasta se #ede că are pe Tatăl drept cau'ă, şi nu-6are "n sensul "n care sunt toate cau'ate. 4ăci acestea au prin cau'ă un "nceput. <nsă este dinTatăl din eternitate, căci Tatăl este Tată din eternitate. ste din !iinţa Tatălui, sau din !iinţadumne'eiască şi aceasta nu are o de#enire "n ea. ste "nsă din !iinţa 6ui e7istentă din eternitateca Tată, deci primind şi !iinţă ca iu din Tatăl din eternitate. iinţa di#ină e7istă din #eci "n



târziu, ;l S-a născut pentru o cauză. 7ar aceasta a fost ca să te #ântuie$ti tu6 0,care-5 )igne$ti, care pentru aceasta dispre'uie$ti du#nezeirea, fiindcă a pri#itgrosi#ea ta. !ăci înso'indu-Se cu trupul prin #i)locirea #in'ii, s-a făcut o#ul de )os &u#nezeu, fiindcă s-a î#bibat cu &u#nezeu $i s-a făcut unul, cel superior biruind, ca să #ă fac atâta &u#nezeu, cât "cela S-a făcut o#6 .

⇒ l S-a născut *Ct. 1, 1 5, dar era şi născut *Ps. , / apte 3, 33 #r. 1, , 51B9. Se naşte din !emeie *%al. B, B5, dar dintr-o !ecioară *6c. 1, 3B-3

Ct. 1, 05.

Persoana Tatălui şi a iului şi a S!$ntului Du:, primul a#$nd-o, cei doi primind-o de la l.

147 4el ce (era la "nceput) ca Dumne'eu !ără de cau'ă din eternitate a primit a->i da iul caom, pentru cau'a pentru care S-a "ntrupat şi a stat "n puterea 6ui. Acesta a !ost un moti# de carea bine#oit să ţină l seama. >i această dependenţă a acestui moti# de #oia 6ui s-a arătat "n !aptul că nu S-a născut prin legea naturală a naşterii oamenilor după păcat, ci prin lucrarea lui şi a Tatălui şi a Du:ului S!$nt, dintr-o !ecioară. S!$nta Treime s-a !ăcut ast!el o nouă cau'ă aaducerii 6ui ca om la e7istenţă. S!$nta Treime, 4are a creat pe primul Adam şi a dat putere să senască urmaşii lui după aceea, deşi aceasta a !ost supusă şi unei legi naturale, ne!erită de păcat,a (creat) "ntr-un mod superior acestei legi şi !ără de păcat, dar printr-o "ncadrare "n şirulumanităţii, un nou Adam, din care să se nască, prin Du:ul S!$nt, din nou oamenii care #or #rea să se unească cu l prin credinţă.

148 Dumne'eu, !ăc$ndu-Se ipostas al umanităţii, !ără să o des!iinţe'e pe aceasta, prin str$nsa"mbinare cu dumne'eirea "n l, nu numai Dumne'eu S-a !ăcut om, ci şi omul s-a !ăcut Dumne'eu, căci ceea ce este superior "nalţă la calitatea Sa ceea ce este in!erior. Aceasta este"ndumne'eirea umanului "n l. ar unindu-mă cu l prin credinţă, sau de#enind "ntr-un !el şi"n mine, Subiectul *ipostasul5 principal, mă !ac şi eu at$t de mult Dumne'eu, c$t de mult Se !ace l "n mine om sau pe c$t Se umani'ea'ă l mai mult "n mine "n sensul "nnobilării mele, sau aldesă#$rşirii mele ca om, pe at$t mă !ac eu mai mult Dumne'eu. Nmanul urc$nd la "nălţimea lui prin dumne'eire, se !ace Dumne'eu nu prin !iinţă, ci prin :ar, deci numai prin unire cu Dumne'eu !ăcut omul desă#$rşit "n l, sau pentru că l-a !ăcut pe om, omul desă#$rşit. Aceasta"nseamnă că omul a !ost creat cu #irtualitatea de-a se "ndumne'ei prin conlucrarea cu Dumne'eu, deci a !ost creat de Dumne'eu ca, "n omul care se desc:ide lucrării lui Dumne'eu, să se arate şi l.

149 S-a născut din ecioară ca om, dar era născut din #eci ca Dumne'eu. 4el ce Se naşte din ecioară ca om e7istă din eternitate ca Dumne'eu.



na dintre acestea îl arată o#, cealaltă, &u#nezeu6/4. ;l Se arată aici fără +ată<(t. 6, 24A, dar acolo fără #a#ă < s. 2, 0A. "#ândouă sunt proprii du#nezeirii.

⇒ A !ost luat "n p$ntece *6c. 1, 315, dar a !ost cunoscut de prooroc, care era

purtat şi el "n p$ntece şi a săltat *6c. 1, B15, "n pre'enţa 4u#$ntului pentrucare a !ost !ăcut.⇒ A !ost "n#elit "n giulgiuri *<n. 19, B05, dar leapădă giulgiurile, scul$ndu-S

din morm$nt *<n. 0, - 5.⇒ A !ost pus "n iesle *6c. , /-1 5, dar a !ost slă#it de "ngeri *6c. , 13-1B5

#estit de o stea *Ct. , -9-105 şi "nc:inat de magi *Ct. , 1151 1.

Cum nu e&ti uimit de ceea ce ve i, nevă ând ceea ce e spiritual n aceea*

⇒ A !ugit "n gipt *Ct. , 13-1B5, dar !ugăreşte pe egipteni * eş.1B, /5.⇒ (&u a#ea nici c:ip, nici !rumuseţe) *<s. 3, 5, la iudei, dar pentru Da#id

a#ea o !rumuseţe mai mare ca cea a oamenilor *Ps. B3, 35.⇒ >i străluceşte pe munte şi se !ace mai luminos ca soarele, arăt$nd "n c:ip

tainic #iitorul.⇒ S-a bote'at *Ct. 3, 1 6c. 3, 15 ca om, dar a des!iinţat păcatele ca

Dumne'eu *<n. 1, 95, deci ca să s!inţească apele1 .⇒ A !ost ispitit ca om *Ct. B, 1 Cc 1, 13 6c. B, 5, dar a biruit ca Dumne'e

*Ct. B, 11 6c. B, 1351 3.

150 Se naşte din !emeie, arăt$ndu-Se ca om. Dar Se naşte din emeia- ecioară, arăt$nd că e şi Dumne'eu. Se arată ca Dumne'eu născ$ndu-Se din #eci !ără mamă, dar Se con!irmă ca Dumne'eu, c:iar de Se !ace şi om, născ$ndu-se pe păm$nt !ără tată.

151 <n toate aceste "mbinări se #ede omenescul unit cu dumne'eiescul. iul lui Dumne'eu primeşte cele mai smerite semne ale umanităţii asumate, unite prin semnele dumne'eirii Sale.A !ost purtat "n p$ntece ca om, dar S-a !ăcut cunoscut lui oan Gote'ătorul, a!lat de asemenea "n p$ntece, ca Dumne'eu a !ost pus "n p$ntece, dar era slă#it de "ngeri şi a !ost #estit magilor de o stea.

152 4obor$nd "n apa ordanului şi !ăc$nd au'ită #ocea Tatălui şi arăt$nd deasupra 6ui pe Du:ul S!$nt, a s!inţit apele, ca toţi cei ce se #or uni cu l prin credinţă să primească pe Du:ulS!$nt curăţitor de păcate. &atura de#ine prin aceasta un mi8loc prin care lucrea'ă Dumne'eu s!inţind pe oameni. &u a luat iul lui Dumne'eu trupul degeaba, ci pentru ca prin legătura 6uica natură materială, să o !acă şi pe aceasta mediu al lucrării 6ui s!inţitoare.



⇒ A !lăm$n'it *Ct. B, 6c. B, 5, dar a săturat mii *Ct. 1B, 0- 15, căci este p$inea de #iaţă dătătoare şi cerească *<n. , 1151 B.

⇒ A "nsetat *<n. 19, 95, dar a strigatE (De "nsetea'ă cine#a, să #ină la Cine şi să bea) *<n. /, /5. 4ăci a şi !ăgăduit că cei ce #or crede "n , #or !i şi ei

i'#oare *<n. /, 3 5.⇒ A obosit *<n. B, 5, dar este odi:na celor obosiţi şi "mpo#ăraţi *Ct. 11, 5.⇒ ra "ngreuiat de somn *Ct. , B Cc. B, 3 5, dar calcă uşor pe mare *Ct

1B, Cc , B <n. , 195 şi ceartă #$nturile *Ct. , Cc. B, 39 6B5 şi uşurea'ă pe Petru, care se scu!undă *Ct. 1B, 315.

⇒ l dădea un ban, dar a!lat "ntr-un peşte *Ct. 1/, /5 şi este "mpăratul celor ce i-6 cer *<n. 1 , 3/5.

⇒ l aude că e numit samaritean şi că e "ndrăcit *<n. , B 5 dar scapă pe cel ccoboară din erusalim şi a că'ut "ntre t$l:ari *6c. 10, 305 şi e recunoscut de

demoni *Ct. 1, B 6c. B, 3B5 şi alungă pe demoni *Ct. , 1 5 şi scu!undămare legiune de demoni *Ct. , 9-13 6c. , 305 şi #ede (că'$nd ca un !ulger) pe căpetenia demonilor *6c. 10,1 5.

⇒ Se aruncă "n l cu pietre, dar el scapă *<n. 10, 31, 395.⇒ Se roagă *Ct. 1, 3 5, dar şi "mplineşte rugăciunea *Ct. , 135.⇒ 6ăcrimea'ă *<n. 11, 3 5, dar opreşte pl$nsul *6c. /, 13 , 3, 5.⇒ <ntreabă unde a !ost pus 6a'ăr * ru <6 3B5, căci era om, dar "n#ie pe 6a'ăr

*<n 11, B3-BB5, căci era Dumne'eu.⇒ #$ndut şi !oarte ie!tin, cu trei'eci de arginţi *Ct. , 1 5, dar răscumpără

lumea şi cu mare preţ, cu s$ngele 6ui * 4or. , 0 Pt. 1,1951 .⇒ 4a o oaie e dus la 8ung:iere *<s. 3, / apte , 3 5, dar păstoreşte pe srae

*Ps. /9, 51 , iar acum şi lumea "ntreagă * n-10, 11-1 5.

153 A primit să !ie ispitit "ntr-un !el oarecare, ca om, prin unele greutăţi *!oame, sete,oboseală5, ca să Se arate biruitor al lor prin puterea dumne'eiască. Aceasta, ca să comunice şioamenilor ce au credinţă, deci se unesc cu l, puterea dumne'eiască biruitoare a ispitelor, putere de care S-a "ntipărit !irea 6ui omenească.

154 A !lăm$n'it real ca om, pentru că a #oit aceasta, ca să o "n#ingă prin răbdare, din putereadumne'eiască şi să Se !acă ast!el şi prin umanitatea 6ui p$inea de #iaţă dătătoare şi cerească. Dacă n-ar !i !ost aceasta, n-ar !i biruit nici !oamea trupească.

155 4u ce mare preţ a cumpărat lumeaE cu s$ngele SăuL Arată ce #aloare mare a dat omului. Aceasta ca să-1 impresione'e pe om, ca să-i răspundă cu iubire, iubirii 6ui.



⇒ Se !ace ca un miel !ără de glas *<s. 3, /5, dar este 4u#$ntul *<n. 1,15 #estide glasul celui ce strigă "n pustie *<n. 1, 5.

⇒ S-a !ăcut slăbit şi rănit *<s. 3, B, 5, dar (#indecă toată boala şi toatăneputinţa) *Ct. 9, 3 5.

⇒ urcat pe lemn * Pt. , B5, e pironit pe el *Cc. 1 , B 6c. 3, 33 Ct. 3 <n. 19, 1/5, dar ne re!ace (prin lemnul #ieţii) * ac. , 9 3, , Apo, /51 / .

⇒ C$ntuieşte c:iar pe t$l:arul "mpreună răstignit, dar "ntunecă toate cele#ă'ute *Ct. /, 1 Cc 1 , 33 6c. 3, BB51 .

⇒ adăpat cu oţet, e :rănit cu !iere *Ct. /, B , 3B5 cine= 4el ce a pre!ăcut apa "n #in *<n , /-95, 4el ce a !ăcut să "ncete'e gustul amar al ei * eş. 1

3- 5, 4el ce este (dulceaţă şi "ntreg dorinţă) *4$nt. , 1 5.⇒ <şi pune #iaţa *<n. 10, 1/5, dar are putere să o ia iarăşi *<n. 10,1 5.⇒ Se s!$şie catapeteasma *Ct /, 15 căci arată cele de sus

1 9

. Pietrele sedespică, morţii "n#ie *Ct. /, 5, ca anticiparea "n#ierii de obşte1 0.⇒ Coare *Ct. /, 05, dar (dă #iaţă) *<n , 15 şi des!iinţea'ă moartea prin

moarte1 1.⇒ "nmorm$ntat, dar "n#ie. Pogoară "n iad, dar scoate su!letele de acolo * !.

B, 5, pentru că S-a suit la ceruri *Cc. 1 , 19 6c. B, 1 apte 1,10-1156 Păstorul suprem se lasă 8ung:iat ca o oaie pentru oi. Dar "n am$ndouă calităţile "şi aratăiubirea. Păstorul nu se socoteşte mai presus de oi, ci c:iar mai puţin dec$t ele. (Păstorul celbun "şi pune #iaţa pentru oile sale) *<n. 10, 115. ?ăscumpărarea nu e un simplu t$rg ec:i#alent,

ci act de supremă iubire. 4$t de "nalt este PăstorulL >i totuşi "şi dă #iaţa pentru oile Sale.

157 ;ristos este (pomul #ieţii). Adam şi #a au !ost scoşi din legătura cu Dumne'eu-4u#$ntul, prin păcatul lor. (Pomul #ieţii) a biruit cu rana 6ui, !iind pironit pe lemnul uscat al morţii prinneputinţa acceptată şi biruită de prin răbdare, prin moartea cumplită şi "n#insă, ne trecedincolo de ea, ne comunică puterea 6ui dumne'eiască.

158 Toate se simt !ără lumină c$nd intră "n moarte (lumina lumii). Pentru cei ce nu cred că ;ristos a "n#iat, toate răm$n absurde * ugen onescu5, ambianţă a disperării * mil 4ioran5.

159 4atapeteasma care ţinea acoperit pe Dumne'eu cu toate bunătăţile 6ui se s!$şie. Coartea ebiruită. ine puterea "n#ierii, se arată #iaţa #eşnică.

160 Pietrele sunt un simbol al morţilor rămaşi de!initi# "n ea. Coartea lui ;ristos are puterea să "n#ingă moartea, dar şi să despice pietrele ca simbol al morţii.



(ai bine zis, să se î#pace Hristos cu oi $i &u%ul să ă lu#ineze, fie $i #ai târziu7ar de ră#âne'i #ult iubitori de ceartă, noi să păstră# pentru noi +rei#ea $i să fi##ântui'i de +rei#e, ră#ânând cura'i $i #ântui'i <8apte 2 ,61A până la arătarea #aidesă âr$ită a celor dorite în nsu$i Hristos, &o#nul nostru, !ăruia fie sla a în e

ecilorC. "#in.

Cuvântarea a patra despre %iul

"# clătinat destul, cu puterea &u%ului, suciturile $i î#pletiturile ra'iona#entelor taleI a# ni#icit obiec'iile $i î#potri irile luate din du#nezeie$tile Scripturi, princare cei ce întinează litera $i sensul celor scrise, atrag la ei pe cei #ul'i $i întunecdru#ul ade ărului, pe care noi l-a# cură'it în întregi#e de orice cea'ă, precu#sper, celor #ai dispu$i să o recunoască. n scopul acesta a# atribuit faptele #aiînalte $i #ai de#ne de &u#nezeu, du#nezeirii, iar faptele $i păti#irile #ai u#ile$i #ai o#ene$ti, !elui ce S-a făcut pentru noi noul "da# $i lui &u#nezeu, !el ce

a păti#it pentru a birui păcatul611

. Nu ne-a# ocupat însă cu de-a#ănuntul de fiecare, cu ântul cerându-ne să negrăbi#. 7ar întrucât tu ceri $i ni$te dezlegări pe scurt ale acestora, pentru a nu atras prin reun ra'iona#ent a#ăgitor, o# recapitula aceste greută'i nu#erotându-le, spre a le 'ine u$or #inte.

ntre ele este acel te t care le con ine foarte #ult“)omnul :'a idit pe :inenceput al căilor Sale spre lucrurile Sale” (;rov# 3, <<"# !u# o# răspunde la

aceastaF Nu o# în inui pe Solo#on. Nu o# desfiin'a cele spuse de el înainte,

165 Să-i !acă pe eunomieni să-şi sc:imbe numele "n creştini.

166 S!$ntul %rigorie !oloseşte cu "ndră'neală e7presia (Dumne'eu pătimitor) pentru răbdarea pătimirilor omeneşti, "ntruc$t "nsuşi ipostasul 4u#$ntului S-a !ăcut şi ipostas al !irii omeneşti şial tuturor celor răbdate prin ea, spre a le birui "n !a#oarea noastră.



"cestui fapt îi ur#ează $i nu#ele de BrobC, Bpentru că slu)e$te #ultora spre binellorC < s. /3,66A, pentru că e lucru #are pentru el să se nu#ească Bsluga l&u#nezeuC < s. 9, 1A606. !ăci de fapt, a slu)it trupului, na$teri $i pati#ilor noastre pentru libertatea noastră $i a tuturor prin care a #ântuit pe cei 'inu'i sub păcat602.7ar ceea ce e lucrul cel #ai #are al o#ului este să se î#pletească u#ilin'a sa cu&u#nezeu603 $i să de ină &u#nezeu prin î#binare $i Bsă fie izitat de răsăritul cede susC <5c. 6. A, încât $i Sfântul să se nu#ească B8iul !elui prea naltC <5170 4$nd "nţelepciunea a spus (C-a creat "nceput al căilor Sale spre lucrurile Sale, ade#ărate şi drepte), a arătat că #a primi umanitatea ca "nceput al operelor lui Dumne'eu, "n ade#ăr şidreptate.

171 iul ui Dumne'eu ia c:ip de (rob) * ilip. , /5 nu numai pentru că Se !ace om, iar omul e(rob) al lui Dumne'eu, ci şi pentru că Se !ace slu8itor c:iar al oamenilor. @ arată aceastaconcentrat, c$nd spală picioarele ucenicilor. >i oare nu e cea mai mare slu8ire a oamenilor sămoară pentru ei, pentru a "n#inge moartea lor= ar aceasta o socoteşte l lucru mare pentru l.@ (slugă) care poate scăpa de moarte pe cei ce-i slu8eşte, nu e "n acelaşi timp mare "n calitatealui de (slugă), sau de (rob)= Aceasta arată iarăşi marea onoare ce le-o dă oamenilor odată ce"nsuşi iul lui Dumne'eu Se !ace sluga lor.

172 A slu8it nu numai oamenilor, ci şi pătimirilor 6ui ireproşabile, supun$ndu-Se lor, ca să !acă pe om liber de ele, prin biruirea lor asemeni 6ui. A slu8it !oamei, oboselii, durerilor premergătoare morţii, morţii "nsăşi. 6e-a slu8it "nsă ca să le "n#ingă. S-a supus lor ca sădes!iinţe'e puterea lor. Acesta-i parado7ul tăriei spiritualeE 4el ce #rea să-şi arate tăria, e#it$nd su!erinţa, nu e tare de !apt. &umai Dumne'eu are o ast!el de bunătate sau de tărie spirituală,care nu e#ită su!erinţa, ci primeşte su!erinţa. @amenii suportau pătimirile din pricina păcatului sau a despărţirii de bunătatea lui Dumne'eu. De aceea nu puteau scăpa de ele dec$t "nsuşindu- şi prin suportarea lor bunătatea lui Dumne'eu, printr-o umanitate !ără de păcat. Aceasta a !ăcut-o ;ristos. 4:iar naşterea 6ui din ecioară a !ost şi un act al puterii 6ui, dar S-a şi supusei.

173 <n te7tul !rance' se traduceE (iar ceea ce e mai mare pentru micimea omului, e să se

"mpletească cu Dumne'eu). De !apt, mărimea omului se arată "n "nsuşi !aptul că dumne'eireabine#oieşte să se "mpletească cu !irea lui. Cicimea lui se arată preţuită de Dumne'eu, e !ăcutădeci mare. Sau de abia "n "mpletirea cu Dumne'eu, omenescul "şi cunoaşte, pe de o parte, toatămicimea, pe de alta, că Dumne'eu "i arată o negrăită preţuire. Dumne'eu a !ăcut omenescul celmai potri#it pentru a->i arăta mărimea prin el, pentru ca el să se mani!este "n cele mai sesi'abile !apte dumne'eieşti. 4$t e de mic, omul e "n'estrat cu o conştiinţă care ştie de Dumne'eu c$t ede mic cu#$ntul omenesc, Dumne'eu găseşte un mi8loc de a se e7prima prin el cel mai clar de



32AI $i să se dăruiască 5ui BNu#ele #ai presus de toate nu#eleC <8ilip. 2, 9A60 . 7ar "cesta cine este altcine a decât &u#nezeu, B!ăruia se cu ine ca tot genunc%iul sse pleceC <8ilip. 2, 64A, !elui BgolitC <8ilip. 2, 0A pentru noi $i care a unit Bcdu#nezeiescC <77 !or. , A cu Bfor#a robuluiC <8ilip. 2, 0AI $i Bsă cunoascăcasa lui 7srael, că &u#nezeu 5-a făcut pe ;l $i &o#n $i HristosC <8apte 2, 31A. s-au făcut acestea prin lucrarea !elui ce S-a născut dar din bună oin'a !elui ce 5-anăscut.

&ar care este al doilea te t, cel #ai #are $i de nebiruit al lorF B!ăci ;l trebuie să seî#pără'eascăC <7 !or. 6/, 2/A, până când a $i să fie pri#it în cer până la ti#purilerestabilirii oite <8apte 3, 26A $i să aibă $ederea de-a dreapta, până ce se a pstăpânire peste ră)#a$ < s. 649, 6A. 7ar după aceea, ce a fiF *a înceta î#pără'ia

a fi alungat din ceruriF !ine îl a face să încetezeF Sau pentru care cauzăF !îndrăzne' interpret e$ti tu $i ce #are ad ersar al î#pără'ieiF &ar nu auzi căî#pără'ia 5ui nu a a ea sfâr$itF <5c. 6, 33A. 7ar aceasta o suferi pentru că cuno$ti că cu ântul BpânăC, nu se opune nu#aidecât iitorului, ci arată ceea ce fi până atunci, fără să nege că aceasta a fi $i după aceea60/. Sau cu# ei în'elege,ca să nu spun altele, cu ântul B oi fi cu oi până la sfâr$itul eaculuiC <(t. 24AF =are după aceea nu a #ai fiF i care ar fi #oti ul601F &ar ur#area nu enu#ai aceasta. !i $i că prin aceasta nu se #ai disting în'elesurile <unite în calitateade î#păratA. !ăci se spune că î#pără'e$te într-un în'eles, ca "tot'iitor $i î#părat $ial celor ce oiesc $i al celor ce nu oiesc. 7ar în al doilea în'eles, ca !el ce producîn noi supunerea $i ne pune sub î#pără'ia 5ui pe noi, care pri#i# să fi# î#pără'i'i

de ;l. #pără'ia 5ui, în'eleasă astfel, nu a a ea sfâr$it. !ăci al celei în al doileaîn'eles, care îi a fi sfâr$itulF !ă ne a lua sub #âna Sa când o# fi #ântui'i. !ăcide ce #ai trebuie să producă supunerea celor ce sunt odată supu$iF &upă aceast porunci prin el mării să se liniştească c$t de mici sunt m$inile omeneşti, pot #indeca boliincurabile prin atingerea puterii dumne'eieşti de cei bolna#i prin ele. Pe de o parte se !ace at$tde mic, că suportă toate neputinţele omenescului, pe de alta at$t de mare, că prin el "şimani!estă atotputernicia. sluga omului şi "mpărat al tuturor. Totul depinde de #oia 6ui. 4u c$tam conştiinţa că sunt mai mic, mai gol de puteri proprii, cu at$t l ocupă un loc mai mare "nmine şi cu c$t mi se pare că sunt mai plin de puteri proprii, cu at$t "i dau loc mai mic "n mine, sau am conştiinţa că e mai puţin "n mine.

174 iului lui Dumne'eu !ăcut om s-a dat numele mai presus de orice nume, adică numele de Dumne'eu. &u mai sunt doi purtători de nume deosebite "n ;ristos, ci unul şi acelaşi se numeşte şi Dumne'eu şi om, pentru că nu este nici numai Dumne'eu, nici numai om, ci pentru că suntunul şi acelaşi am$ndouă, !ără #reo scădere "n #reuna. isus ;ristos e un nume care cuprindetotul suprem.



;l se scoală să )udece pă#ântul $i să despartă pe cei #ântui'i de cei pierdu'i <(t.2/, 32A. &upă aceasta, Bstă &u#nezeu în #i)locul du#nezeilorC < s. 6, 6A, a ce#ântui'i, distingând $i î#păr'ind fiecare din acestea după cinstea $i loca$ul <6 ,2A de care este rednic600.

ne$te cu aceasta $i supunerea cu care ei supune pe 8iul +atălui. &ar de ce spcă acu# încă nu este supusF =are are ne oie să se supună, peste tot, lui &u#nezeufiind &u#nezeuF60 *orbe$ti despre ;l ca de un tâl%ar oarecare sau de un ră)#a$175 4$nd Domnul spune că după ce #or "n#ia toţi #a preda Tatălui "mpărăţia lui Dumne'eu *4or. 1 , B5, nu spune că după aceea #a "nceta să !ie "mpărat "mpreună cu Tatăl. @ spune Giserica mereu prin cu#inteleE (Ginecu#$ntată este <mpărăţia Tatălui, a iului şi a S!$ntului Du:, acum şi pururea şi "n #ecii #ecilor). Atunci #a "nceta deci să mai aducă şi pe alţii larecunoaşterea Tatălui ca "mpărat, prin recunoaşterea Sa ca "mpărat, "n calitate de iu alTatălui. 4ăci alt!el ar trebui să cugetăm că nu este Dumne'eu #eşnic, deci singura PersoanăTatălui. Dar un "mpărat monopersonal mai este el un Dumne'eu al iubirii= >i "mpărăţia 6ui armai !i o "mpărăţie a iubirii=

176 4e-ar !i ;ristos, dacă ar "nceta după "n#ierea de obşte să mai !ie "mpărat şi deci Dumne'eu= 4um a !ost !ăcut numai pentru un timp "mpărat şi deci şi Dumne'eu= @are nu #ommai a#ea pe ;ristos ca centru al nostru, "n calitate de iul Tatălui, care S-a !ăcut şi rate alnostru şi "n această calitate ne-a !ăcut şi pe noi !ii ai Tatălui pentru #eci= Dacă nu mai este ;ristos iu din #eci al Tatălui, nu #om putea !i nici noi !ii ai Tatălui "n #eci.

177 6a 8udecata din urmă se #or cunoaşte cei asupra cărora nu se #a mai e7ercita lucrarea lui ;ristos pentru a-i aduce "n "mpărăţia 6ui şi cei care #or de#eni membri eterni ai "mpărăţiei 6ui. Atunci cei ce s-au !ăcut #rednici se #or arăta de#eniţi "n #eci !ii ai Tatălui şi !raţi ai iului 6ui !ăcut om, deci membri ai !ericitei "mpărăţii a S!intei Treimi.

178 iul ce a lucrat pentru supunerea celor ce au #oit Tatălui, a !ăcut şi l ca om-model acestdrum. Atunci, termin$nd acest drum de deplină supunere a celor ce au #oit Tatălui, "nseamnă căa terminat şi l acest drum "n sine ca model. l a cobor$t la oameni !ăc$ndu-Se cale nu numai p$nă la cruce şi "n#iere, ci şi după aceea, !iind cobor$t cu !iecare la ni#elul la care se a!lă el,

pentru a-l a8uta spre a se "nălţa mai sus. Dar aceasta nu "nseamnă că l nu este totodată la suprema "nălţime, ca iu al lui Dumne'eu. Alt!el nu ne-ar putea "nălţa mereu mai sus, spre Tatăl. l este la "nălţimea supremă ca Dumne'eu, dar şi cobor$t la ni#elul !iecăruia, ca om, "ntr-un !elcum să#$rşeşte şi !apte dumne'eieşti şi omeneşti, şi c$t mai este pe păm$nt, dă din "nălţimea lacare Se a!lă c$t poate da la un moment dat, puterea spre aceasta. unomienii deduceau de aicică isus "ncă nu S-a supus deplin Tatălui, pentru că "ncă nu a a#ut puterea unei depline unităţicu Tatăl. De aceea are şi l ne#oie mereu de a Se "nălţa "n supunere !aţă de Tatăl. De !apt, isus



al lui &u#nezeuF &ar cugetă astfel precu# a fost nu#it Bbleste#C <Gal. 3, 63 pentru #ine, !el ce desfiin'ează bleste#ul #eu $i BpăcatC <77 !or. /, 26A, B!el ceridică păcatul lu#iiC < n 6, 29A $i Se face noul "da# în locul ec%iului "da#, aî$i însu$e$te $i nesupunerea #ea, ca !el ce e capul întregului trup <7 !or. 6/, 6/A&eci câtă re#e eu sunt nesupus $i răz rătit prin negarea lui &u#nezeu $i pri pati#i, se spune că este nesupus $i ;l din pricina #ea609. B&ar când se or supune5ui toateC <7 !or. 6/, 2 A $i ele se or supune prin cunoa$tere $i prin prefaceatunci $i ;l a î#plinit supunerea, aducându-#ă pe #ine #ântuit6 4. !ăci aceasta e

e cobor$t "ncă pentru oameni la ni#elul !iecăruia, din iubire !aţă de !iecare şi din #oinţă. &u pentru că e prin !ire mai 8os dec$t Tatăl şi urcă spre l dintr-o necesitate pentru Sine şi nu #aa8unge niciodată la egalitate cu Tatăl. Sau a8ung$nd la un anumit grad de supunere, #a răm$ne"n ea, recunosc$nd pe Tatăl la treapta de "mpărat suprem la care l nu se poate ridica,răm$n$nd cu oamenii la treapta p$nă la care i-a putut ridica l, la treapta de !ăptura cea mai"naltă.

179 iul lui Dumne'eu nu S-a !ăcut om pentru Sine, un om despărţit, ci pentru noi. De aceea >i-a "nsuşit tot ce era propriu "ntregii umanităţi. A !ăcut aceasta tocmai "ntruc$t nu a a#ut păcatul şi blestemul nostru. Tocmai prin aceasta a depăşit egoismul ce ne este propriu, put$nd lua tot ceeste propriu nouă, a!ară de păcat. o altă !ormă a parado7ului. Tocmai pentru că nu e acelaşi,"şi "nsuşeşte #ina păcatului nostru, su!erind pentru el.

180 @ interpretare cu totul unică şi remarcabilă a e7presiei lui Pa#elE (4$nd se #or supune 6ui

toate, atunci şi iul @mului Se #a supune 4elui ce -a supus 6ui toate, ca să !ie Dumne'eu totul"n toate) * 4or. 1 , 5. iul a cobor$t ca om la starea celui #ino#at, deci nesupus pentru noi şi"mpreună cu noi, ca să ne urce "mpreună cu Sine prin pilda şi 8ert!a Sa la starea de totală supunere. Atunci nu #om mai !i despărţiţi de Dumne'eu, ci "mpreună cu ;ristos-omul, #om !i şinoi pe deplin cu Dumne'eu. l urcă "n noi şi cu noi, de la #ina pentru noi la scăparea de #ină.4el ce-şi "nsuşeşte #ina altuia este cel mai ne#ino#at. De aceea ne scapă de păcat, pentru că n-a plătit pentru ceea ce ar !i !ost l dator. l "şi "nsuşeşte #ina nesupunerii noastre, ne!iind nesupus Plătind pentru ea, ne scapă pe noi de nesupunerea noastră, netrebuind să plătească pentru ea ca pentru a 6ui. <n aceasta se #ede iarăşi un parado7E Se pre'intă Tatălui ca un nesupus, su!erind pentru nesupunerea noastră, o copleşeşte din iubire !aţă de Tatăl. >i umanitatea "ntreagă cu careSe uneşte apare "n l scăpată de pedeapsa nesupunerii. Nn om care e şi Dumne'eu copleşeşte

su!erind prin cele bune ale 6ui, toate cele rele ale noastre. Pentru noi a luat deci iul lui Dumne'eu ascultarea supunerii "n !aţa lui Dumne'eu, ca şi c$nd ar !i !ost un om simplu. ără să-şi "nsuşească #ina păcatului şi nesupunerea noastră, pentru că Se simte at$t de mult cu noi. 6e simte toate acestea ca !iind şi ale 6ui. Dacă o mamă care su!eră de la toate #inile reproşatecopilului, ca şi cum ea ar !i să#$rşit relele pentru care e "n#ino#ăţit, cu at$t mai mult nu su!eră ;ristos pentru cele rele ale noastre= Dar cu c$t urcă mai mult spre Tatăl, prin plata pentruaceste rele pentru noi, #ine şi asupra noastră mila Tatălui pe care o #ede "n iu, pentru noi.



supunerea lui Hristos, după în'elegerea #ea î#plinirea oii +atălui. &ar atât 8iusupune toate +atălui, cât $i +atăl, 8iului, întâiul lucrând, iar !elălalt bine oind6 6.!eea ce a# spus $i #ai înainte6 2. i astfel !el ce S-a supus prezintă lui &u#nezeuceea ce 7 s-a supus <7 !or. 6/, 2 A, făcându- i al Său ceea ce este al nostru.

"ceasta #i se pare că o spune $i te tul B&u#nezeule, &u#nezeule, ia a#inte la(ine, pentru ce (-ai părăsitC < s. 26, 6A. N-a fost părăsit fie de +atăl, fie dedu#nezeirea Sa, cu# pare unora, ca de una ce s-ar te#e de pati#ă <de #oarteA $ide aceea s-ar retrage de la !el ce păti#e$te6 3. !ăci cine 5-a silit să Se nască sus<începutulA, fie să Se nască aici )os, fie să Se urce pe cruceF 7ar, ;l înfă'i$eazăSine ceea ce e al nostru. !ăci noi era# #ai înainte părăsi'i $i dispre'ui'i < s. / , 1Aapoi pri#i'i $i #ântui'i prin ati#ile !elui fără pati#ă <nepăti#itorAI ;l i-aînsu$it gre$elile $i păcăto$enia noastră, cu# spune în continuare sal#ul <26, 2-3!ăci este ădit că sal#ul 26 se referă 7a Hristos.

"cela$i în'eles îl are $i spusa că ;l Ba în ă'at ascultarea din cele ce 5e-a păti#itC<; r. /, A. 5a fel, Bstrigarea, lacri#ile, rugăciunea $i auzirea 5ui pentru e la i<; r. /, 0A. ;l î$i ia acest rol $i- i însu$e$te în c%ip #inunat aceste fapte $i st pentru noi. n calitatea de !u ântul nu era nici ascultător, nici neascultător. !ăcacestea arată dependen'ă $i sunt din al doilea plan, cele dintâi aduc o #ul'u#ire,cele de-al doilea, o pedeapsă6 . &ar ca Bc%ip de robC <8ilip. 2, 0A, coboară cu c181 S!$ntul %rigorie aduce şi o altă preci'are a !aptului că iul nu e mai mic dec$t Tatăl, cum spunea arianul unomie. &u numai iul supune F supun$ndu-Se ca om F Tatălui toate, ca să le

urce la "nălţimea unirii cu S!$nta Treime, ci şi Tatăl conlucrea'ă cu iul la această lucrare a 6ui. iul !ace lucrurile Tatălui, care este "n l *<n. 10, 3/-3 5. S-ar putea spune că c:iar !apteleomeneşti ale lui ;ristos, inclusi# pătimirea, a#$nd ca ipostas sau ca Subiect pe iul lui Dumne'eu, sunt şi ale Tatălui, care sunt "n iul Său. Are loc deci un !el de cobor$re a Tatălui laaceste !apte. 4ăci ele au o putere "n ele şi de aceea sunt m$ntuitoare. 4$nd iul su!eră pentruoameni, Tatăl nu e insensibil la această su!erinţă. Deci şi Tatăl şi iul lucrea'ă "mpreună la"nălţarea oamenilor.

182 A se #edea s!$rşitul capitolului 3.

183 Se a!irmă ceea ce am spus la nota 1 1.

184 ;ristos era ascultător şi supus ca om, nu ca Dumne'eu. 4ăci at$t ascultarea c$t şineascultarea arată o dependenţă, o e7istenţă cau'ată ele nu sunt proprii lui Dumne'eu, 4are nuare pe cine#a superior, !aţă de care poate !i !ie ascultător, !ie neascultător, "n ca'ul dint$i primind o răsplată bună, "n al doilea o pedeapsă.



î#preună-robi, sau la robi $i î$i ia un c%ip străin, purtându-#ă în Sine pe #ineîntreg cu cele ale #ele, ca să consu#e <să topeascăA în Sine, ceea ce e rău, ca focceara, sau ca soarele u#ezeala pă#ântului $i eu să #ă î#părtă$esc de ale 5ui,datorită î#binării. &e aceea cinste$te cu fapta ascultarea $i face e perien'a e păti#ind-o. !ăci nu a)unge dispozi'ia pentru ea, precu# nu ne a)unge nici nouă,dacă nu o trăi# prin fapte. 8iindcă fapta este do ada dispozi'iei pentru ea6 /. i nue rău, poate, să cugetă# la aceea, că oie$te să e perieze ascultarea noastră $i toale #ăsoară prin pati#ile Sale, folosindu-Se de iubirea Sa, încât să se cunoască, dintoate încercate de ;l, cele ce ne încearcă pe noi, sau cât ne este cerut $i cât ne estiertat, făcând cunoscută odată cu păti#irea noastră, slăbiciunea noastră6 1. !ăcidacă lu#ina strălucind în întunericul acestei ie'i < n. 6, /A a fost prigonită de întuneric, al celui rău, din pricina în eli$ului ce-l purta <5c. 22, /3A, adică ispititorului <(t. , 3A, cu cât #ai #ulte ispitiri <încercăriA nu a suferi întunericînsu$i <cei ce sunt întunericA odată ce e #ai slab6 0F

i ce e de #irare dacă, scăpând "cela cu totul de aceste ispitiri, noi sunte# înoarecare #ăsură birui'i de eleF ;ste un #are lucru pentru "cela de a fi ispitit, decât pentru noi de a fi birui'i, după părerea celor cu dreaptă )udecată6 . Noi #aiadăugă# la cele spuse ur#ătorul te t ce-#i ine în #inte B!ăci prin ceea ce a păti#it fiind ;l însu$i ispitit, poate celor ispiti'i să le a)uteC <; r. 2, 6 A, care nduce spre acela$i în'eles6 9. "stfel, B&u#nezeu a fi totul în toateC <7 !or. 6/, 2 A,la re#ea restabilirii <8apte 3, 36A694. i nu e orba nu#ai de +atăl, 8iul fiindabsorbit total în ;l, ca o lu#ină de un #are foc, desfăcută pentru un ti#p, apoi

185 &umai trăind ascultarea deplină de Dumne'eu, uneşte ;ristos umanitatea Sa cu Sine ca Dumne'eu, deci şi pe a noastră, c$nd ne unim cu l. A !i om deplin reali'at "nseamnă a !i deplinunit cu Dumne'eu prin ascultarea cu !apta, a#$nd unită #oinţa de om cu #oinţa lui Dumne'eu.

186 4$nd isus cere (să treacă acest pa:ar de la Cine), sau Dumne'eul Ceu, Dumne'eul Ceu, pentru ce C-ai părăsit=)arată şi p$nă unde putem noi suporta anumite "ncercări, ca Dumne'eu să nu ne lase "n "ncercări mai grele dec$t cele ce le putem suporta, ca să ne aducăiertarea şi prin suportarea unor "ncercări mai mici.

187 isus su!erea de !oame, de !rica morţii etc. Dar cu c$t mai mult nu su!eră de acesteaoamenii de r$nd, pentru slăbiciunea lor morală= Deci dacă isus are mai multă putere pentru a 6e "n#inge, omul de r$nd se #a bucura de o iertare milosti#ă pentru clătinarea şi c:iar pentrucăderile lui. Dar aceasta nu trebuie să ne "ndemne la mai puţină luptă cu "ncercările.



topită J căci nici aderen'ii lui Sabelie n-au fost stăpâni'i de acest cu ânt696. !i eorba de &u#nezeu întreg, când nu o# #ai fi #ultipli, prin #i$care $i pati#i, ca

acu# când nu a e# ni#ic al lui &u#nezeu, sau foarte pu'in, ci o# fi întregi,ase#enea lui &u#nezeu <7 n. 3,2A, încăpând în noi pe &u#nezeu întreg $i nu# pe ;l. "ceasta este desă âr$irea spre care tinde#. i a el însu$i ne dă do ada ce#ai sigură. !ăci ceea ce spune aici despre &u#nezeu în #od nedefinit, în altă parte o referă clar la Hristos. !ăci zice B"colo nu #ai este nici elin, nici iudeutăiere î#pre)ur sau netăiere, barbar sau scit, rob sau liberC <Gal. 3, 2 A, ci toate $toate Hristos.

Să cugetă# în al treilea rând la ter#enul B(ai #areC < n. 6 , 0A $i în al patrurând la B&u#nezeul #eu $i &u#nezeul ostruC < n. 24,60A. &acă s-ar fi sE#ai #areC, dar nu BegalC poate ar fi a ut ce a confor# părerii lor în aceasta. &dacă le află# clar pe a#ândouă, ce or spune ite)iiF !e tărie or a ea din aceasta!u# se or î#păca cele de neî#păcatF !ăci odată ce este ase#enea 5ui nsu$i, ecu neputin'ă a spune că e $i #ai #are $i egal. Nu este e ident că B#ai #areC pri e$te cauza iar BegalC se referă la fireF692 i aceasta o #ărturisi# noi cu #ultărecuno$tin'ă. 7ar reun altul ar zice, poate înde#nat de e plicarea noastră, că n

188 un mai mare lucru că ;ristos Se lasă ispitit cobor$nd la ni#elul omenesc dec$t acela cănoi suntem "n oarecare măsură biruiţi de ele, adică cel puţin clătinaţi de ispite sau că'$nd "noarecare măsură sub puterea lor. un mare lucru că ipostasul dumne'eiesc S-a !ăcut om, at$t deautentic, "nc$t a putut şi simţi ispitele trăite de omul obişnuit.

189 6ăs$ndu-Se ispitit "n mod real, dar biruind ispita, dă şi oamenilor de r$nd ispitiţi un a8utor, poate "ntr-o oarecare măsură să re'iste ispitelor, iar "n altă măsură pricinuindu-le iertări,cunosc$nd din proprie e7perienţă c$t de grea este ispita.

190 6a s!$rşit #or !i aduşi la Dumne'eu toţi cei ce au cre'ut "n l, at$t prin !aptul că au re'istat"n oarecare măsură ispitelor ca şi ;ristos, c$t şi prin !aptul că #or !i iertaţi !iindcă n-au pututrăm$ne tot at$t de neclintiţi de ispite, ca şi ;ristos. 4ăci trăind şi el aceste ispite şi biruindu-le, pe de o parte le-a dat şi oamenilor puterea să re'iste, pe de alta le-a iertat neputinţa de a nu le !ire'istat cu totul, cunosc$nd puterea ispitelor sau nu #a restabili Dumne'eu numai pe cei ce au putut re'ista pe deplin ispitelor, ci şi pe cei ce n-au reuşit aceasta, cu toată silinţa lor, iert$ndu-leaceste neputinţe.

191 &u se #a topi "n Tatăl şi iul, socotit că desprin'$ndu-Se pentru o #reme din l, ca să leadune "n Sine pe toate celelalte, ca apoi să le topească pe toate "mpreună cu Sine "n Tatăl. &icic:iar sabelienii nu a!irmau acest panteism.



poate fi #ai #ic decât !el necauzat, odată ce este dintr-o astfel de cauză. !ăci participă la sla a !elui fără de început <!elui fără cauzăA, adăugându-7-se na$teract atât de #ăre' $i atât de rednic de enera'ie pentru cei ce au #inte. 7ar a spunecă <+atălA este #ai #are decât 8iul în'eles ca o#, este ade ărat, dar nu e un lucru#are. !ăci ce e de #irare în a spune că &u#nezeu e #ai #are ca o#ulF "cesteafie spuse de noi către cei ce dau i#portan'ă ter#enului B#ai #areC.

e de altă parte, 7 se spune nu &u#nezeu693 al !u ântului, ci al cui a ce e ăzut.!ăci cu# ar fi &u#nezeu al celui ce este &u#nezeu în sens propriuF 5a fel 7 sespune +ată, nu altcui a ăzut, ci al !u ântului. !ăci era dublu. &eci unul dinter#eni e propriu a#bilor, celălalt nu e propriu a#bilor, contrar cu ceea ce are locla noi. &u#nezeu este de fapt, &u#nezeul nostru în sens propriu, dar nu ne este însens propriu +ată. i ceea ce constituie gre$eala ereticilor este identificarea celdouă nu#iri, câtă re#e nu#irile se sc%i#bă din pricina unirii. i iată proba cândfirile se disting în cugetarea noastră, se separă $i nu#irile. "scultă pe a el, carzice B!a &u#nezeul &o#nului nostru 7isus Hristos, +atăl sla eiC <;f. 6, 60A. ;s&u#nezeu al lui Hristos $i +ată al sla ei, !ăci de$i !ei &oi sunt nul, dar nu sunt prin fire, ci prin unirea lor69 . i ce poate fi #ai u$or de în'elesF

n al cincilea rând, să cugetă# la cu intele că pri#e$te ia'a < n. /,21A, s )udecata < n. /, 20A, sau #o$tenirea nea#urilor < s. 2, A, sau stăpânirea pesttrupul < n. 60, 2A, sau sla a <"poc. /, 62A, sau ucenicii < n. 60, 1A, sau câte spun. "cestea sunt $i ele ale u#anită'ii <lui HristosA. 7ar de le dai $i du#nezeirii, n

192 Arienii *"n #remea S!$ntului %rigorie, prin unomie5 socoteau că e7presia lui ;ristos căTatăl e mai mare, arată că l c:iar ne"ntrupat este creatură *prima creatură5 a Tatălui, deci nu e Dumne'eu. Dar "ntruc$t ;ristos se declară de multe ori (una) cu Tatăl, deci (egal) cu l, cummai poate !i Acelaşi şi (mai mare) şi (egal)= S!$ntul %rigorie "mpacă aceste două e7presii ce par contradictorii, arăt$nd că Tatăl este (mai mare) "n calitate de &ăscător, sau de cau'ă a iului dar ei sunt egali prin identitatea !irii.

193 Se trece la e7plicarea celui de al doilea te7tE Dumne'eul Ceu şi al #ostru) *<n. 0,1/5.

194 Dumne'eu şi Tatăl sunt Nnul. Dar Dumne'eu, !iind Dumne'eu prin !ire, nu e şi Tată prin !ire, ci prin relaţia sau unirea dintre două Persoane "n aceeaşi !ire. 4i "n iul "ntrupat S-a arătat Dumne'eu ca Tată al sla#ei. 4um s-ar cunoaşte că Dumne'eu e un Tată al sla#ei, dacă nu S-ar !i"ntrupat iul 6ui=



e gre$it. !ăci nu i le dai ca dobândite, ci ca e istente î#preună cu ;l de la început$i prin ra'iunea firii, nu a %arului69/.

n al $aselea rând, să cugetă# la cu intele B8iul nu poate face de la ;l ni#ic, dacnu ede pe +atăl făcândC < n. /, 69A. ;le trebuie în'elese astfel a putea sau a putea nu sunt cu inte cu un singur în'eles, ci au #ai #ulte în'elesuri. ntr-unîn'eles, în ter#enul Bnu se poateC e orba de lipsa puterii fie la un #o#ent dat, fie pentru anu#ită lucrare astfel copilul nu poate lupta, sau un că'el nu poate distingobiectele, sau nu se poate bate cu un alt câine. &ar într-un iitor poate a edea sse a bate cu reunul, c%iar dacă cu altul nu a putea. n alt în'eles se arată în cce se întâ#plă de cele #ai #ulte ori BNu se poate ascunde o cetate a$ezatădeasupra #unteluiC <(t. /. 6 A. &ar s-ar putea ascunde dacă s-ar ridica în fa'a ei u#unte #ai #are. i iară$i se afir#ă într-un în'eles ec%i alent B!eea ce nu secu ineC. Sau BNu pot prietenii #irelui să postească, atâta re#e cât e de fa#ireleC <(t. 9, 6/I (c. 2, 69I 5c. /, 3 A, fie că e orba de #irele ăzut trupe$te,căci ti#pul prezen'ei nu e un ti#p de triste'e, ci de bucurie J fie că e orba de!u ântul cugetat spiritual J căci de ce trebuie să postească trupe$te cei purifica'i d!u ântulF

n alt în'eles al e presiei constă în a nu oi ce a BNu se puteau face se#ne aco pentru necredin'a celor ce-5 pri#eauC <(c. 1, /I (t. 6/, / A. !ăci deoarece eratrebuin'ă de a#ândouă pentru indecări, adică atât de credin'a celor de indecatcât $i de puterea celui ce putea înfăptui indecarea, nu are loc una când lipse$

înso'itoarea ei. i nu $tiu dacă nu trebuie ec%i alat în'elesul acestei e presii cB!eea ce nu se cu ineC. !ăci nu e cu enită indecarea celor ce or fi păgubi'i praceasta din pricina necredin'ei691. "cela$i în'eles poate a ea cu ântul Ba nu puteaC$i în e presia BNu poate lu#ea să nu ă urască pe oiC < n. 0,0A $i B!u# 195 Pe de o parte se spune că ;ristos le primeşte acestea ca om. Dar le primeşte ca om de laSine ca Dumne'eu, deci le are şi ca om, "ntruc$t le are ca Dumne'eu prin !ire, nu prin :ar, nu cadob$ndită de o persoană omenească de la o Persoană dumne'eiască deosebită. Prin aceastaS!$ntul %rigorie le arată iarăşi arienilor că ;ristos nu e numai om *creatură5, ci şi Dumne'eu. Deci primeşte cele dumne'eieşti de la Sine "nsuşi. >i că Dumne'eu le are şi prin !ire. Arienii* unomie5, socotind că le primeşte acestea ca o persoană creată *prima creatură5 nu cunoşteau"n ;ristos Persoana dumne'eiască ce a luat şi !irea omenească, d$ndu-i l "nsuşi ca Dumne'eu,aceste puteri, !irii omeneşti.

196 Dacă ;ristos ar !i #indecat oamenii care nu credeau "n dumne'eirea 6ui, aceştia ar !i !ost"ntăriţi "n necredinţa lor şi ar !i "ntărit "n necredinţă şi pe alţii. Ar !i socotit că #indecarea lor sedatoreşte cine ştie cărui proces necunoscut al naturii.



grăi cele bune, fiind răiC <(t. 62, 3 A. !ăci cu# sunt acestea cu neputin'ă altfedecât pentru că nu sunt oiteF n astfel de în'eles este $i în e presiile B!eea naturii îi este cu neputin'ă, este cu putin'ă lui &u#nezeu, dacă oie$teC, încât s poate na$te acela$i a doua oară < n. 3, AI sau BNu trece că#ila prin ureaculuiC <(t. 69, 2 A. &e fapt, ce ar î#piedica să se producă $i acestea dacă ar &u#nezeuF

n afara tuturor acestora e istă ceea ce e absolut i#posibil $i de neacceptat. "ceaso oi cerceta acu#. recu# zice# că este i#posibil ca &u#nezeu să fie rău690, sausă nu fie69 - căci aceasta ar înse#na #ai #ult o neputin'ă a lui &u#nezeu, decât o putere - sau să e iste ni#icul sau ca doi ori doi să fie $i patru $i zece J a$a e cneputin'ă $i de neacceptat să facă 8iul ce a ce nu face +atăl699. !ăci toate câte leare +atăl, sunt ale 8iului < n. 61, 6/AI precu# $i in ers, cele ale 8iului sunt a+atălui. Ni#ic nu e deci propriu unuia singur, pentru că toate sunt co#une. 8iindcă$i e isten'a însă$i este co#ună $i de aceea$i aloare, de$i 8iul o are de la +atăl. &aceea se $i spune B;u iez pentru +atălC < n. 1, / A, nu pentru că ia'a $i e is5ui sunt sus'inute de +atăl244, ci pentru că e istă fără început $i necauzat de la+atăl 246. &ar ede pe +atăl făcând $i face la fel. !u#F =are a$a, ca cei cedesenează for#e $i scriu litere, care nu pot a)unge altfel la ade ăr, decât pri ind #odelul, $i fiind călăuzi'i de elF &ar cu# are în'elepciunea ne oie de !ine a care

197 ?ăul "nseamnă "mpuţinare a e7istenţei şi distrugere a ei. Dacă e7istă e7istenţa !ără "nceput,ea trebuie să dure'e etern, deci nu se poate "mpuţina şi distruge. Nn (Sein 'um Tode) nu e Seincel ade#ărat, care e Dumne'eu. &u poate !i o e7istenţă din #eci care să !ie mişcare sprenee7istenţă. 4ăci din ce ar răsări un Sein suprem care ar !i "n sine mişcarea spre nimic= >i dacăe7istenţa e binele, nu poate !i aceeaşi e7istenţă eternă i'#or al binelui şi al răului, cum a!irmă sistemele dualiste.

198 &u se poate să !ie din eternitate o e7istenţă, care ar a#ea "nainte de ea nimicul. 4ăci cum s-ar i#i e7istenţa= a trebuie să aibă din eternitate "n ea totulE şi conştiinţă personală, şi iubire,deci Treime de Persoane desă#$rşit unite prin iubire sau de o !iinţă.

199 Tatăl ca Dumne'eu nu poate !ace dec$t binele, ca ceea ce promo#ea'ă e7istenţa *creată5. iul născut din l nu poate să !acă ce#a contrar Tatălui.

200 <n ca'ul că iul ar !i o creatură, e7istenţa creaturilor ar !i un produs necesar al lui Dumne'eu.

201 iul nu e cau'at de Tatăl, cum sunt cau'ate creaturile de Dumne'eu.



să o în e'e sau nu a face ce a, fără să fie în ă'atăF i cu# a făcut ce a sau a fa+atălF =are a dat e isten'ă #ai înainte altei lu#i, decât celei prezente $i a dae isten'ă uneia iitoare $i pri ind la ele, 8iul a produs-o pe una $i o a produce altaF n acest caz or fi patru lu#i, unele făpturi ale +atălui, altele ale 8iului. !nebunieK

8iul cură'e$te de lepră <(t. , 3I (c. 6, 4I 5c. /, 63I 60, 6 A, izbă e$te de de#oni<(c. 6, 3 etc.A $i de boli <(t ,61 etcA, în ie #or'ii <(t. 9,2/I (c. /, 2I 5c. ,//I 0, 6 -6/I n. 66, A, u#blă pe #are <(t. 6 , 2/I (c. , I n. 1,69A, $i le-făcut toate câte le-a făcut. !are din ele $i când le-a făcut +atăl #ai înainteF Nu e

ădit că în +atăl sunt #odelele lor, iar 8iul le înfăptuie$te, nu ca un rob, nici ca une$tiutor, ci ca un $tiutor $i Stăpân $i, spunând #ai propriu, ca +atăl242F

"$a în'eleg eu te tul B!ele ce le face +atăl, $i 8iul le face întoc#aiC < n. /, 69A,după ase#ănarea celor ce sunt făcute, ci după egala de#nitate a puterii. i acestaeste cazul $i pentru te tul B ână acu# +atăl lucrează $i 8iul lucreazăC < n. /,

i nu nu#ai aceasta, ci $i gu ernarea $i conser area celor create, cu# arată te tuB8ace pe îngerii Săi du%uriC < s. 643, /A $i Bînte#eiază pă#ântul pe te#elia 5< s. 643, 1A243. "ceasta se spune pentru toate cele odată stabilite $i făcute B i dtăria tunetuluiC <7o . 3 , 2/A $i B roduce ântulC <"#os , 63A. :a'iunea aces pri#it fiin'a odată pentru totdeauna, dar lucrarea lor continuă $i acu#.

Să se spună, în al $aptelea rând $i că 8iul S-a pogorât din cer nu ca să facă o

5ui, ci a !elui ce 5-a tri#is < n. 1, 3 A. "ceste cu inte au fost spuse de nsu$i !ece S-a pogorât. !ăci ele poartă întipărirea o#ului, în'eles una cu (ântuitorul J căcioia 5ui nu e contrară lui &u#nezeu, ea enindu-7 întreagă de la &u#nezeu. 5le

202 4$nd ;ristos produce, printr-o mişcare spre un bolna# sau spre ce#a material *la umblatul pe mare5, o !aptă cu puterea 6ui dumne'eiască, l nu e singur, ci şi Tatăl este "n l. Deci şi Tatăl Se mişcă spiritual "n acea !aptă, "ndrept$ndu->i atenţia spre bolna#, spre acel lucru material. <ntreaga S!$nta Treime se mişcă "n acea !aptă. 4ăci şi Du:ul S!$nt #ine prin umanitatea 6ui dela Tatăl, "n simţirile du:o#niceşti şi "n !aptele de putere ale oamenilor. 4:iar "n crearea lumii şi"n conser#area şi "n gu#ernarea ei este anga8ată prin iul "ntreaga S!$ntă Treime. 6umea nu e prin sine şi nu se mişcă "n toate ale ei e7clusi# prin sine. Dumne'eu 4el "n Treime e pre'ent "ntoate "n mod acti#, cum se spune mai departe.

203 4red că termenul grec (pe siguranţa 6ui) se re!eră la puterea susţinătoare a lui Dumne'eu4el "n Treime. 6umea e susţinută şi gu#ernată şi toate cele bune ale ei sunt !ăcute de Dumne'eulcomuniunii iubitoare, nu de o Persoană di#ină singulară.



nu poartă ntipărirea omului ca noi, căci voin%a omenească nu urmea ă n mdeplin celei dumne eie&ti, ci de multe ori i se opune &i luptă mpotriva ei#

"$a a# în'eles $i te tul B ărinte, de este cu putin'ă, treacă de la (ine acest pa%adar nu precu# oiesc ;uC <(t. 21, 39A $i să fie oia +a #ai tare. !ăci nu e decugetat că el nu $tia de este cu putin'ă aceasta, sau nu, căci ;l opunea o oin'ă

oin'ei. !i deoarece acest cu ânt este al !elui ce a asu#at <natura noastrăA J căc;l S-a pogorât J $i nu e propriu naturii asu#ate, oi răspunde astfel acest cu ânnu arată că este o oin'ă a 8iului deosebită de a +atălui, ci, di#potri ă, că nu este"stfel întregul cu ânt are în'elesul <(-a# pogorâtA Bnu ca să fac oia (eaC < n.3 A, căci oia (ea nu e separată de a +a, ci este a (ea $i a +a, este co#ună. !ăci precu# a e# o unică du#nezeire, a$a a e# $i o unică oire. &e fapt, #ulte dincele spuse astfel se spun în co#un $i nu afir#ati , ci negati . &e e e#pluB&u#nezeu nu dă &u%ul cu #ăsurăC < n. 3, 3 A. &e fapt, nici nu îl dă singur,#ăsurat, căci nu e #ăsurat &u#nezeu de către &u#nezeu24 . 7ar e presia BNici păcatul nici fărădelegea (eaC <nu sunt pricinăA < s. / , /A nu indică ceea ce esteceea ce nu este. i iară$i BNu pentru dreptă'ile noastre, pe care le-a# făcutC <&9,6 A. !ăci nu le-a# făcut.

; ădită aceasta $i în cele ur#ătoare B!e este, zice, oin'a +atăluiF B!a tot cel ccrede în 8iul să se #ântuiască $i să dobândeascăC < n. 1, 4A în ierea din urapoi restaurarea. &ar oare această oie este a +atălui, iar a 8iului nicidecu#F Sa8iul a fost e ang%elizat $i a crezut fără oia 5uiF nsă cine ar crede a$a ce aF

$i e presia B!u ântul auzit nu este al 8iului, ci al +atăluiC < n. 6 , 2 A, are aîn'eles. !ăci cu# ceea ce este co#un ar fi propriu unuia singur, sau nu#ai lui, nu pot în'elege, oricât a$ cugeta. i socotesc că nici altul nu poate a ea singur ceea e co#un 24/. &acă cuge'i astfel despre oin'ă, ei cugeta drept $i foarte e la ios"cesta este gândul #eu $i al oricărui o# în'elegător.

n al optulea rând, ei aduc te tul B!a să +e cunoască pe +ine, singurul &u#nezade ărat $i pe !el pe care 5-ai tri#is, 7isus HristosC < n 60, 3A $i BNi#eni nu efără nu#ai &u#nezeuC <5c. 6 , 69A241. "cestea #i se pare că pot pri#i o dezlegarefoarte u$oară. &acă referi însă e presia Bsingurul ade ăratC la +atăl, cu# 204 &u dă Tatăl singur pe Du:ul lui ;ristos ca om, nici măsurat ci-6 dă şi isus Sieşi ca om şinemăsurat.

205 <n tot capitolul acesta se accentuea'ă că tot ce este al Tatălui este şi al iului. Seaccentuea'ă comuniunea 6or. Dar şi "n ca'ul oamenilor, ceea ce este comun nu e al unuia singur. 4u at$t mai mult are aceasta loc "n Dumne'eu. $r!ul suprem al e7istenţei nu poate !idec$t o e7istenţă a comuniunii sau iubirii interpersonale.



în'elege "de ărul însu$i <&u%ul "de ăruluiAF < n. 6 , 61A. &e fapt, de ei înastfel B&u#nezeului singur în'eleptC, sau B!el ce singur are ne#urirea locuie$te într-o lu#ină neapropiatăC <7 +i#. 1, 61A, sau B #păratului eacur!elui nestricăcios, Ne ăzutului, singurului &u#nezeu în'eleptC <7 +i#. 6,60A, 8i

a dispărea pentru tine, osândit la #oarte, a dispărea în întuneric, ne#aifiindîn'elept, nici î#părat, nici ne ăzut, nici peste tot &u#nezeu, ceea ce e con'inutul principal al celor spuse de noi. i cu# nu a pierde î#preună cu altele $i bunătateacare e #ai ales nu#ai a lui &u#nezeuF

&ar socotesc că e presia B!a să +e cunoască pe +ine, singurul &u#nezeade ăratC s-a spus spre desfiin'area celor ce nu sunt du#nezei, ci nu#i'i doar a$a!ăci nu s-ar fi adăugat B i pe care 5-ai tri#is, 7isus HristosC, dacă cu ântuBsingurul ade ăratC 5-ar fi e clus pe "cesta $i dacă n-ar fi fost orba ddu#nezeirea lor co#ună240.

7ar e presia BNi#eni nu e bunC este un răspuns către un cărturar al 5egii carispitea, recunoscându-i bunătatea doar ca a unui o#24 . &e aceea spune că binele îngradul deplin apar'ine nu#ai lui &u#nezeu, c%iar dacă se nu#e$te într-un anu#itgrad $i el bun, ca de e e#plu Bo#ul bun scoate binele din isteria 5uiC <(t. 623/AI $i B*a da î#pără'ia celui #ai bun ca tineC <7 :egi 6/, 2 A J cu ântul spus &u#nezeu lui Saul despre &a idI $i B8ă bine, &oa#ne, celor buniC < s. 62 , câte se #ai spun de felul acesta despre cei rednici de laudă dintre noi, asupracărora a a)uns curgerea pri#ului >ine în în'elesul al doilea. &acă te la$i con ins d

206 răspunsul dat de ;ristos celui ce -a spusE ("n#ăţătorule bun). După arieni, prin acestrăspuns ar !i declarat că l nu este Dumne'eu.

207 &umai ca un singur Dumne'eu ade#ărat, el a putut trimite pe isus ;ristos cu at$taautoritate. Dacă 6-ar !i trimis unul din mulţii 'ei, ce autoritate deosebită ar !i a#ut ;ristos= &umai un singur Dumne'eu ade#ărat, mai presus de !orţele naturii, ne poate m$ntui decoruperea de!initi#ă la care ne condamnă acestea. &umai un unic Dumne'eu ade#ărat poatetrimite unul egal cu Sine, care ne poate m$ntui de moarte. Dacă nu e un ast!el de trimis, nu estenici Dumne'eu 4el ade#ărat. isus ;ristos este singurul argument #iu că e7istă un Dumne'euade#ărat.

208 4ărturarul, socotind pe ;ristos simplu om, credea, con!orm 6egii, că şi omul de r$nd poate !i at$t de bun c$t să "mplinească tot ce cerea Dumne'eu prin 6egea dată prin Coise. Dar ;ristos, c:iar cuget$nd la 6ege, ştia că omul nu poate !ace tot binele cerut de Dumne'eu prinea. De aceea S-a !ăcut l "nsuşi, 4el ce era iul lui Dumne'eu, om, ca să dea putere omului să"mplinească tot binele.



acestea, e foarte bine. 7ar dacă nu, ce ei răspunde, după )udecata ta, celor ce spîn alte păr'i că 8iul singur a fost declarat bunF

n care cu inteF n ur#ătoarele B"cesta este &u#nezeuI nu se a socoti un a pe lângă ;7C <>aru% 3, 31AI $i după pu'in B&upă aceasta S-a făcut ăzut pe p$i î#preună cu oa#enii a locuitC <>aru% 3, 3 A. !ă acestea nu s-au spus desp+atăl, ci despre 8iul o arată li#pede propozi'ia adăugată. !ăci "cesta a conlocuittrupe$te cu noi $i S-a aflat cu cei de )os. 7ar dacă s-ar afir#a opinia că cele de #asus s-au spus î#potri a +atălui, nu î#potri a celor socoti'i du#nezei <zeiA, o# pierde pe +atăl în ur#a râ nei pe care a# arătat-o pentru 8iul. i ce ar reprezenta o#ai nebună $i o #ai #are păgubire decât această bănuialăF

n al nouălea rând, ei or spune B<Hristos esteA totdeauna iu ca să #i)loceascinter inăA pentru noiC <; r. 0, 2/A. 7ar în aceasta e o #are taină $i iubire de oa#e!ăci inter en'ia aceasta nu e ca cea obi$nuită #ultora pentru a cere răzbunare Jcăci în aceasta e ce a inferior J ci o cerere de î#păcare <77 !or. /, 24I ;f. 1, 24A cuîn'eles de #i)locire <7 +i#. 2, /A. ; a$a cu# se spune că $i &u%ul #i)loce$te pentrnoi <:o#. , 21A. B!ăci nul este &u#nezeu, unul $i (i)locitorul între &u#nezeu$i oa#eni, o#ul 7isus HristosC <7 +i#. 2, /A. ;l #i)loce$te $i acu#, ca o#, pentru#ântuirea (ea, pentru că este cu trupul pe care l-a asu#at, până ce #ă a face pe#ine &u#nezeu, prin puterea îno#enirii, c%iar dacă nu se #ai cunoa$te după trup,în'eleg după păti#irile trupe$ti $i care sunt cele ale noastre, afară de păcat. "stfea e# B(ângâietor <apărătorA pe 7isusC <7 n. 2, 6A, nu în sensul că se pro

pentru noi înaintea +atălui $i cade pentru noi la picioarele 5ui ca un rob. "lungăaceastă bănuială de rob, ne rednică de &u%ul. Nici +atăl nu o cere aceasta, n8iul nu o păti#e$te. !ăci oare e drept să cugetă# aceasta despre &u#nezeuFCi prin cele ce a pătimit ca om mă convinge că stăruie (pentru mine", el fiinCuvântul &i Cel ce mă ncura0ea ă# A&a tre!uie n%eleasă &i mângâierea#

"l zecelea loc îl are pentru ei ne$tiin'a $i faptul că ni#eni nu cunoa$te ziua sauceasul din ur#ă, nici 8iul nsu$i, decât +atăl <(c. 63, 32A249. &ar cu# ignoră ce a,din cele ce e istă, în'elepciunea, <7 !or. 6, 34A sau făcătorul eacurilor <; r. 6, !el ce aduce desă âr$irea <(t. 2 , 24A, prefacerea <"poc. 26, /A sfâr$itul <"poc.

I 23,63A celor ce au fost făcute, !el ce cunoa$te astfel cele ale lui &u#nezeu, cdu%ul o#ului cele din elF <7 !or. 2, 66A. !ăci ce este #ai desă âr$it ca aceascunoa$tereF i cu# $tie e act cele dinainte de acel ceas $i cele ce se petrec, azicând, în re#ea de la sfâr$it, dar ceasul însu$i nu-l $tieF

209 Al 'ecelea argument adus de arieni, că iul nu e Dumne'eu, nu e egal cu Tatăl.



5ucrul este o enig#ăI e ca $i când ar spune cine a că cunoa$te cele dinaintea unu perete, dar peretele însu$i nu-l cunoa$te, sau cunoa$te bine sfâr$itul zilei, dînceputul nop'ii nu-l cunoa$te. !uno$tin'a unei păr'i aduce în #od necesar cuno$tin'a celeilalte. Nu e deci tuturor e ident că ;l cunoa$te ca &u#nezeu, dar nucunoa$te ca o#, dacă se separă ceea ce se ede de ceea ce este spiritualF n tecitat, nu#ele de 8iul este dat în #od absolut $i fără indicarea rela'iei, sau fără a seadăuga !el al cărui 8iu este. "ceasta ne face să pri#i# înde#nul de a în'elegene$tiin'a în #od e la ios, atribuind-o aceasta o#ului, nu lui &u#nezeu.

&acă această e plicare î'i pare suficientă ne o# opri aci $i să nu se #ai cearăni#ic #ai #ult. &acă nu, o# spune un al doilea lucru. recu# în cazul tuturor celorlalte, a$a $i aici cuno$tin'a celor #ai #ari se atribuie cauzei, pentru cinstea Născătorului. i socotesc că citind te tul ca un o# studios din ti#pul nostru264, nus-ar arăta o în'elegere #esc%ină, spunând că nici 8iul nu $tie altfel ziua $i ceasudecât pentru că le $tie <sau cu# le $tieA +atăl. i concluzia este fiindcă le cuno+atăl, pentru aceea le $tie $i 8iul, fiind ădit că ni#ănui nu-i sunt cunoscute sa pătrunse acestea, decât pri#ei 8iri 266266. Ne ră#âne să ne #ai ocupă# de faptulcă 8iul a pri#it porunci < n. 64, 6 A $i a păzit poruncile < n. 6/, 64A $i a totdeauna cele plăcute +atălui < n. , 29A. i pe lângă acestea, de faptul căsă âr$e$te < n. 69, 34A, se indecă, înal'ă în ă'area ascultării din cele ce le-a pă<; r. /, A, că este "r%iereu <; r. 0, 6A, că Se aduce <:o#. , 2/A $i Se predă Sine <Gal. 2, 24A $i Se roagă !elui ce-5 poate #ântui din #oarte <; r. /, 0A, suferde frica #or'ii <5c 22, A, se roagă să fie ferit de ea <ibid.A $i trăie$te to

celelalte stări ase#ănătoare. =are nu este ădit tuturor că cu intele despre acestese referă la firea 5ui păti#itoare $i nu la firea nesc%i#bată $i #ai presus de păti#ireF

!eea ce a# spus despre obiec'iile lor este o rădăcină $i un a)utor celor ce oiesc săfacă o cercetare #ai deplină. &ar poate părea de interes, ca ur#are a celor spuse până aici, să nu se treacă cu ederea $i nee plicate nici #ultele nu#iri care s210 #orba de S!$ntul asile cel Care * p. 3 P. %. 3/, //4- 04 după P. %alla2, op. dt., p. 9, nota 5.

211 &u ştie iul 'iua şi ceasul s!$rşitului, !ără Tatăl. Dar nu #oieşte să le spună, pentru că niciTatăl nu #oieşte, că oamenilor nu le-ar !olosi a!l$ndu-le "nainte. -ar !ace pe cei mai depărtaţi deacel s!$rşit nepăsători, iar pe cei apropiaţi i-ar cuprinde panica. Pe de altă parte, Dumne'eu ţine seama "n aducerea s!$rşitului şi de de'#oltarea #oită a #ieţuirii umanităţii, cum se arată "nScriptură, ţin$nd seama Dumne'eu "n alte oca'ii de purtarea oamenilor, nu nesocoteştelibertatea oamenilor. Dar :otărăşte dnd, datorită şi comportării oamenilor, #a aduce s!$rşitul.



referă la 8iul $i au o înse#nătate în cele cugetate despre ;l. +rebuie să se înfă'i$ezeceea ce oie$te să e pri#e fiecare, arătându-se taina ascunsă în aceste nu#iri.

Să începe# de aici. &u#nezeirea nu poate fi definită prin nici un nu#e262. iaceasta o arată nu nu#ai ra'iona#entele, ci $i cei #ai în'elep'i $i #ai ec%i dintree rei ne-au dat s-o în'elege#. !ăci cinsti# du#nezeirea prin caractere proprii,nesuportând să adă e pri#ându-se prin acelea$i cu inte scrise $i pe &u#neze prin ce a din cele de după &u#nezeu, socotind că du#nezeirea nu poate fico#unicată prin cele ale noastre, cu# oare ar fi oit să e pri#e printr-un cu ânt cese desco#pune, firea unică $i de nedesco#pusF Nici aerul nu l-a putut inspiracine a întreg, nici fiin'a lui &u#nezeu nu a încăput-o #intea în întregi#e, precu#nici glasul <cu ântulA nu a cuprins-o263. !i sc%i'ând din cele din )urul 5ui cele pri itoare la ;l, alcătui# o oarecare i#agine obscură $i slabă $i o înc%ipuire dupalta a 5ui. i cel #ai bun teolog pentru noi nu este cel care a descoperit +otul26 ,căci înc%isoarea în care ne află#26/ nu pri#e$te +otul, ci acela care $i l-a i#aginat#ai #ult ca altul $i a adunat în sine #ai #ult c%ipul ade ărului sau u#bra 5ui sauorice alt nu#e i-a# da261.

212 Aceasta o spune S!$ntul %rigorie re!erindu-se la arianul unomie, care declara cătermenul (nenăscut) de!ineşte dumne'eirea, deci, dacă iul este născut. l nu este Dumne'eu.

213 Dacă nici aerul creat nu-1 putem inspira "n "ntregime, nici apa n-o putem bea toată, cumam putea cuprinde "n #ocea noastră sau "n cu#intele noastre mărginite dumne'eireanemărginită= Dacă şi cele create de l au dimensiuni pe care omul nu le poate cuprinde "n"ntregime, cum 6-am cuprinde pe 4el nemărginit "n cu#intele noastre, care e7primă "nţelesurimărginite=

214 P. %alla2, traducătorul !rance' al acestei lucrări, *op. dt p. 3, nota 35 apropie aceastăe7presie de cea a lui Pindan (4e este Dumne'eu= 4eea ce este Totul).

215 P. %alla2 *op. c$t, p. c nota B5 citea'ă dintr-un autorE (6ocul nostru nu e Totul). 4orpulleagă şi ţine "n prinsoare su!letul, idee scumpă lui Platon.

216 (Totul) e un nume potri#it pentru Dumne'eu numai "ntruc$t 6ui nu-1 poate lipsi nimic dintot ce e7istă. Deci din puterea 6ui pot să şi pro#ină toate. De aceea, un alt nume potri#it pentru Dumne'eu este (4el ce este), dar sunt potri#ite şi (Desă#$rşitul) sau (Atotbiruitorul) sau(Atot!ericitul. Dar numele din urmă implică Persoana "n unirea comuniunii depline cu alte Persoane, deci Treimea Persoanelor de o !iinţă.



n tot cazul, dintre cele ce ne sunt accesibile, ter#enii B!el ce esteC $i B&u#nezesunt, într-un anu#it fel, #ai #ult nu#e ale fiin'ei. i #ai #ult, B!el ce esteC, nunu#ai fiindcă arătându-Se prezent ;l lui (oise pe #unte <7e$. 3,6 A $i cerându-7-snu#ele, sau cine este, S-a nu#it ;l nsu$i a$a, $i a poruncit aceluia să spună poporului B!el ce este #-a tri#is la oiC <ibid.A, ci $i pentru că îl află# noi în$#ai propriu 260. 7ar, ter#enul +%eos <&u#nezeuA are, după oa#enii în ă'a'i,rădăcina eti#ologică, fie în t%eMn <a alergaA, fie în ait%eMn <a ardeA, pe pururea este în #i$care $i pentru că #istuie deprinderile urâte26 . &e aceea 7 sespune $i Bfoc #istuitorC <&euter. , 2 A. &ar acesta e un nu#e arătând o rela'iece a, nu e un nu#e în sine, dezlegat de orice. 5a fel $i nu#ele B&o#nulC, care sdă $i el lui &u#nezeu. !ăci zice“5u sunt )omnul )umne eul tău, acesta estenumele meu” (+n# =<, 3"# i “)omnul este numele >ui” (Amos 4, ?"# )ar noi căutăm firea, căreia apar%ine existen%a n sine &i nu e legată de altceva<64 # Căci propriu cu adevărat lui )umne eu &i n ntregime este că e “Cel ce este”, fărăaceasta să apar%ină cuiva nainte de 5l, sau cuiva de după 5l# Căci n'a fost &iva fi ceva care să'> mărginească, sau mic&ore e<<7 #

217 Dumne'eu >i-a descoperit că numele cel mai potri#it şi cel ce "l cugetăm şi noi ast!el,cuget$nd cu credinţă la l. H ST & A e ceea ce e prin e7celenţă po'iti#. Dumne'eu nu poate !dec$t e7istenţa deplină, prin Sine, prin e7celenţă. &edeplinătatea e7istenţei trăite de noi "n modconştient presupune ea "nsăşi, pentru e7plicarea ei, o e7istenţă prin sine desă#$rşită.

218 P. %alla2 *op. dt, p. , nota 15 citea'ă "n#ăţaţi care socotesc că etimologia cu#$ntului@eos este necunoscută. S-ar putea ca at$t termenul grec, c$t şi cel latin, @eus, să aibă legăturăcu (a #edea), de unde şi cu#$ntul ('iuă). Deci nu e străin nici de "nţelesul (lumină).

219 Deci şi numele de Dumne'eu F cu "nţelesul de !oc mistuitor - şi cel de (Domn), e7primă orelaţie a lui Dumne'eu cu cele in!erioare, nu ceea ce este l "n sine. Deci e7primă o lucrare a 6ui, din bogăţia 6ui nemărginită. Dar aceasta e o cunoaştere a lui Dumne'eu de către !ăpturileconştiente printr-o anumită, "n orice ca' parţială, e7perienţă a unora din lucrurile "n care se simte puterea şi dragostea 6ui.

220 Dumne'eu !iind (4el ce este), este o e7istenţă totală prin Sine. &-a !ost cine#a "nainte de l, sau nu #a !i ce#a după ce ar putea "nceta l. iind 4el ce este, este prin Sine, deci !ără săaibă pe altcine#a drept cau'ă sau succesor. l este !ără "nceput şi !ără s!$rşit. &u e limitat nicide ce#a anterior sau de ce#a posterior 6ui, nici nu e "mpuţinat "n e7istenţă, sau ce#a posteriore7istenţei, prin !aptul că ar a#ea o e7istenţă care se s!$rşeşte.



&in celelalte nu#iri, unele se referă, e ident, la puterea 5ui, altele la icono#ie. 7aaceasta e dublă, căci se referă fie la ceea ce e #ai presus de trup, fie la ceea ce estîn trup.

Nu irile ce se referă la putere sunt, (Atotţiitorul) * eş. 1 , 35 şi(<mpăratul), !ie (al sla#ei) *Ps. 3, 105, !ie (al #eacurilor) * Tim. 1, 1/5, !ie (al puterilor) *Ps. , 5, !ie (al celui iubit), !ie (al "mpărăţiilor) * Tim. , 1 5 şi(Domnul), sau (Sa#aot) *<s. 1, 19 ?om. 9, 95, adică al oştirilor, sau (al puterilor) *Ps. 3,105, sau (al domnilor) *Deuter. 10, 1/5.

Iar nu irile ce se referă la icono ie sunt, (Dumne'eu), !ie (al m$ntuirii) *Ps. /, 15, !ie (al ră'bunărilor) *Ps. 93,15, !ie (al păcii) *?om. 1 , 335, !ie (al dreptăţii) *Ps. B, 5, !ie (al lui A#raam şi saac şi aco#) * eş. 3, 5 şi al "ntregului srael cel du:o#nice*%al. , 1 5 şi )Dumne'eul 4elui ce #ede) * ac. 3 , 305.

!ăci deoarece noi sunte# îndru#a'i prin aceste trei prin frica de pedeapsă, prinnăde)dea #ântuirii $i deci $i a sla ei $i prin ne oin'a irtu'ilor, din care i#ântuirea $i sla a, n numirea de )umne eu al ră !unărilor se arată iconomiacare folose&te frica, cel de )umne eu al mântuirii se folose&te de iconomnăde0dii, iar )umne eul virtu%ilor se folose&te de iconomia nevoin%elor#

"stfel, cel ce poartă pe &u#nezeu în sine <7 !or. 1, 24A, înfăptuind ce a diacestea, înaintează spre desă âr$ire $i spre fa#iliaritatea cu &u#nezeu, prin irtu226. "cestea sunt încă nu#iri co#une ale du#nezeirii. &arnumele propriu al Celui

221 &u cunoaştem pe Dumne'eu "n Sine, ca e7istenţă nemărginită şi !ără "nceput prin Sine, sau"n !irea Sa. Dar "i cunoaştem !aptele iconomiei Sale, adică ale atenţiei Sale !aţă de noi,"ndreptate din iubire spre m$ntuirea noastră de moarte şi spre pregătirea pentru #iaţa noastră#eşnică "n bucuria comuniunii cu l. ar "n aceste !apte simţim puterea 6ui lucrătoare "n ele. Puterea lui Dumne'eu se arată "nsă şi "n menţinerea lumii create şi a armoniei, or$nduită spre a

susţine pe oameni "n e7istenţă şi "ntr-o legătură reciprocă. >i c:iar c$nd aceştia nu !olosesclumea alt!el. Dumne'eu totuşi menţine lumea ca o condiţie a e7istenţei oamenilor şi "i menţine şi pe ei, "ntr-o legătură, c:iar c$nd nu se iubesc şi nu-6 iubesc pe l, aşa cum #oieşte l, spre !ericirea lor. Aceasta ne !ace să cugetăm că Dumne'eu, c:iar ca Treime "n Sine, este un Dumne'eu al comuniunii iubitoare. Dacă "l e7periem ca Dumne'eu al relaţiei, datorităiconomiei 6ui, aceasta ne a8ută să "nţelegem şi că este "n Sine un Dumne'eu al comuniuniiiubitoare interpersonale.



fără ( nceput" este -atăl@ al Celui născut fără nceput este .iul<<< , iar al Celui provenit sau purces n mod nenăscut este )u/ul Sfânt#

Socotesc că se spune <unei ersoane du#nezeie$tiA 8iu, pentru că este acela$i dufiin'ă cu +atăl. i nu nu#ai aceasta, ci $i că este de la ;l. i B nul NăscutC, nunu#ai fiindcă e nul singur din nul Singur, ci $i fiindcă este aceasta într-un #odsingular, nu precu# corpurile. 7ar B!u ântulC, pentru că este în raport cu +atăl cue cu ântul cu #intea, nu nu#ai pentru na$terea fără pati#ă, ci $i pentru unirea lor$i însu$irea re elatoare a +atălui de către ;l <(t 66, 20I 5c. 64, 22A.

&ar poate ar #ai putea spune cine a că ;l este ca o defini'ie în raport cu ceea ce edefinit, fiindcă $i aceasta se spune despre cu ânt. !ăci zice B!el ce a cunoscut p8iul J aceasta însea#nă !el ce a ăzutO J a cunoscut pe +atălC < n. 6 , 9A $i 8este o do edire scurtă $i u$oară a firii +atălui. !ăci orice e isten'ă născută este ucu ânt tăcut <o do adă tăcutăA al !elui ce 5-a născut223. 7ar dacă ar spune cine a

222 Dumne'eu nu este numai e7istenţă !ără de "nceput, ci şi e7istenţă iubitoare !ără de "nceput. &umai aşa este e7istenţă desă#$rşită. 4a atare. l este din eternitate comuniunea iubitoare, maibine 'is tripersonală. &umai o Persoană poate iubi şi numai o altă Persoană poate !i iubită. Deaceea, Dumne'eu trebuie să !ie din eternitate e7istenţă bi sau tripersonală. Dumne'eu estee7istenţa per!ectă, este e7istenţa tripersonală, dar de o unitate desă#$rşită "n !iinţă dineternitate. &u se poate "nc:ipui că odată n-a !ost nimic. Dar nu se poate "nc:ipui nici să !iemereu altă şi altă cau'ă imper!ectă a e7istenţei. ste din eternitate o e7istenţă egală cucomuniunea iubitoare. @ Persoană este din eternitate Tată şi alta iu, "n iubirea cea mai deplină

şi "n Du: S!$nt, care să mărească iubirea !iecărei Persoane de cealaltă. 7istă din #eci iubirea. De aceea simţim şi noi, persoanele create, at$ta bucurie şi at$ta ne#oie una de alta. De aicidurerea su!letească a unei persoane pentru su!erinţa alteia. @rice păcat este simţire şi !aptă"mpotri#a iubirii şi de aceea şi "mpotri#a lui Dumne'eu.

223 @ricine e născut, este un cu#$nt substanţial al celui ce l-a născut, o rostire a !iinţei lui. 6aoameni, !iul nu e o de!iniţie atotcuprin'ătoare a tatălui, 4ăci la ei tatăl are mai mulţi !ii. Dar la Dumne'eu, !iind un unic iu, l este o de!iniţie integrală a Tatălui său o rostire integrală a !iinţei 6ui. Dumne'eu !iind persoană, nu poate să nu #orbească, să nu Se e7prime,

comunic$ndu-Se ca Persoană. >i !iind din eternitate, din eternitate Se rosteşte, din eternitatenaşte din !iinţa 6ui 4u#$ntul. Dar !iind un 4u#$nt !iinţial, e şi un 4u#$nt personal, care şi l simte pe Tatăl ca pe 4el ce 6-a născut cu iubire şi poate răspunde şi l Tatălui cu iubirea 6ui,comunic$ndu-1 !iinţa Sa, la r$ndul Său, dar ca iu care a primit-o de la Tatăl. Prin minunile şi"n#ierea Sa, a do#edit Apostolilor şi, prin ei, nouă tuturor, nu prin speculaţii, ci prin #edere simplă şi direct, dar deplin con#ingător, că este cu ade#ărat iul unui Tată !ără de "nceput şi !ără de s!$rşit şi ca atare ne #a asigura şi nouă #iaţa #eşnică.



că $i prin faptul de a fi în cele e istente, nu a gre$i. !ăci ce este ce nu a luat fiin prin !u ântul22 F

⇒ Dar se spune şi“+n%elepciunea” * 4or. 1, 95, drept cunoştinţă a !aptelor

dumne'eieşti şi lucrurilor omeneşti. 4ăci cum n-ar cunoaşte 4el ce le-a !ăcut *4ol. 1, 1 <n. 1, 35 raţiunile *cu#intele5 celor ce le-a !ăcut=⇒ Dar şi “;utere” * !. , 95, ca 4elui ce conser#ă (cele !ăcute) *<n. 1, 35 şi

putere să se menţină laolaltă.⇒ >i “Adevăr” *<n. 1B, 5, ca 4elui 4e este Nnul şi nu multe prin !ire. 4ăci

ade#ărul este unul, iar minciuna e o mulţime s!$şiată. ar l ca (pecete)curată a Tatălui *<n , /5 şi ca "ntipărire a 6ui * #r. 1, 35, este cel mainemincinos

⇒ se mai spune şi“C/ip” *4ol. 1, 1 5, ca 4elui de o !iinţă şi !iindcă l este

din Tatăl, dar nu Tatăl din l. 4ăci aceasta este !irea (c:ipului)E esteimitarea modelului al cărui c:ip e numit.

&ar este aici $i ce a #ai #ult. n alte cazuri este c%ipul ne#i$cat al unei e istence se #i$căI aici este !%ipul iu al !elui iu, a ând o #ai #are ase#ănare cu"cesta decât cu "da# <8ac. , 2/A $i orice născut, cu cel ce-l na$te. !ăci aceastaeste firea celor si#ple, că nu au o ase#ănare par'ială, ci întreg este c%ipulîntregului $i este între ele #ai degrabă o identitate, #ai degrabă decât o ase#ănare.

⇒ se mai spune“>umină” *<n. , 1 9, 5, ca iluminare a su!letelor curăţite şi "n cu#$ntul şi "n #iaţa lor. 4ăci dacă neştiinţa şi păcatul sunt "ntuneric,cunoştinţa şi #iaţa "n Dumne'eu sunt lumină/ .

224 Dar c:iar "n !aptul că "n toate cele ce sunt e7istă o raţiune şi deci un cu#$nt prin care sede!ineşte, arată că ele sunt ale 4u#$ntului creator, deci ale 4u#$ntului dumne'eiesc.

225 ?aţiunile lucrurilor, e7prim$ndu-se prin cu#inte, pot !i numite şi cu#inte. Prin cu#inteleSale, e7prim$nd nişte raţiuni, a dat !iinţă tuturor lucrurilor.

226 4ine nu crede "ntr-un Dumne'eu care le-a !ăcut toate prin 4u#$ntul Său, construieşte !el de !el de teorii mincinoase, contra'icătoare pentru e7plicarea lumii. Ga #ede c:iar "n !orţele lumiitot !elul de contra'iceri. Toate "şi au unitatea numai "n 4u#$ntul cel Nnul al Tatălui. l esteunicul Ade#ăr al tuturor, unica ?aţiune a lor.

227 4unoştinţa ştie care e sensul #ieţii. >i acest sens e po'iti# şi repre'intă #iaţa, deci şibucuria. &eştiinţa e ruptă de realitatea ade#ărată cel neştiutor nu ştie pentru ce trăieşte sau nu



ste“:el/isedec” * #r. , 0 /, 15, ca 4el ce este !ără mamă * #r. /, 35, "nceea ce e mai presus de noi şi !ără tată "n ceea ce este ca noi33 şi !ără genealogie *ibid.5 prin ceea ce este de sus *ibid.53B. (4ăci neamul 6ui cine"l #a spune=) *<s. 3, 5.

numit şi“+mpăratul Salemului”* #r. /,15, ceea ce "nseamnă (pace)* #r. /, 5 şi“+mpăratul dreptă%ii” *ibid.5 şiCel ce prime&te eciuială * ac.1B, #r. /, 5 de la Patriar:ii care biruiesc puterile rele * ac 1B, 1/ #r./, 15.

Acestea sunt numirile .iului# rcă $i tu printre ele în #od du#nezeiesc prin celeînalte $i cu co#păti#ire prin cele trupe$ti <; r. /, 2A sau #ai bine zis, într-un #oddeplin du#nezeiesc, ca să a)ungi &u#nezeu urcând de )os pentru !el ce a coborât pentru noi de sus. n toate $i înainte de toate, păze$te aceasta $i nu ei gre$ pri in'a nu#irilor #ai înalte $i #ai u#ile.

“Iisus ristos, ieri &i a i” trupe&te “este acela&i” du/ovnice&te “&i nvecilor” (5vr# 6E, 3"#"#in <23 aA.

Cuvântarea a cincea despre Sfântul Du)

233 ste !ără mamă ca Dumne'eu şi !ără tată, ca om.

234 &u are "naintea 6ui o genealogie, ca iu al lui Dumne'eu. 3Ba. Putem urca la"ndumne'eirea noastră şi prin cele umilite sau omeneşti ale lui ;ristos, pentru că nu sunt lipsitede pre'enţa "n ele a puterilor dumne'eieşti. >i cele dumne'eieşti ale 6ui nu sunt despărţite decele omeneşti.



"tâta a fost cu ântul nostru despre 8iul. i trecând printre cei ce aruncau pietre î;l, a scăpat de ei.!ăci cu ântul nu se lasă lo it de pietre, ci se face el însu$i, la

re#e, piatră ce lo e$te fiarele sălbatice ce se apropie fără ru$ine de #unte <7e69, 62A.

&ar ce po'i tu, zic ei, să spui despre Sfântul &u%F &e unde ne aduci un &u#nezstrăin $i neaflat în ScripturiF "ceasta o spun c%iar $i unii din cei ce orbesc #ăsură despre Hristos. !ăci cu# se pot edea dru#uri $i râuri că se despart unelede altele, apoi se reunesc, se întâ#plă $i aici - din pricina #ări#ii necredin'ei ceice se despart se reunesc apoi, încât nu se #ai poate cunoa$te clar ceea ce îi une$t$i-i face să se lupte.

" orbi despre &u%ul este în #od special dificil, nu nu#ai pentru că cei ce s-aua ântat în discu'iile despre 8iul se aruncă cu ardoare $i luptă î#potri a &u%ulucăci trebuie să-$i arate în ce a lipsa e la iei, altfel ia'a nu li se pare rednică trăit - ci $i pentru că noi în$ine, obosi'i de #ul'i#ea discu'iilor, suferi# ase#eneacelor ce prea sătura'i de un ali#ent, si#t o repulsie pentru orice fel de #âncăruriIa e# o neplăcere pentru orice discu'ie, ca aceea pentru orice %rană. +otu$i să na)ute &u%ul, $i cu ântul nostru a curge < s. 6 0, 0A $i &u#nezeu Se a slă i.

n ce pri e$te cercetarea cu aten'ie a felului cu# du#nezeiasca Scriptură distinge presia $i în'elege ter#enii &u%ul $i Sfântul, prin #ărturiile ce înso'esc în'eleslor $i pe lângă acestea, ceea ce le une$te pe a#ândouă în #od special în nu#ele

&u%ului Sfânt, o# lăsa altora, care au ascultat despre ei acestea $i pentru ei pentru noi, precu# $i noi a# făcut acestea pentru ei. Noi ne o# întoarce acu#spre cele ur#ătoareale cu ântului.

"ceia deci, supărându-se că noi introduce# pe &u%ul Sfânt ca pe un &u#nezeustrăin $i fals $i luptând cu tărie pentru apărarea BlitereiC <7 !or. 3,6621A, Bsă $se te# de fricăC < s. 663, /A unde nu este frică $i că or cunoa$te li#pede iubirea literei le este o î#brăcă#inte a lipsei de e la ie, cu# se arată pu'in #aiîncolo, când o# respinge obiec'iile pe cât o# putea.

&in partea noastră, noi a e# atâta siguran'ă în du#nezeirea &u%ului, pe care î propo ădui#, încât noi începe# $i teologia <în ă'ătura despre &u#nezeuA de aicaplicând +rei#ii <!elor +rei ersoaneA acelea$i e presii, c%iar dacă unora li se pîndrăzne'e. B;ra lu#ina ade ărată care lu#inează pe tot o#ul care ine în lu#eC< n. 6, A, este +atăl. B;ra lu#ina ade ărată care lu#inează pe tot o#ul care ine lu#eC, este totodată 8iul. B;ra lu#ina ade ărată care lu#inează pe tot o#ul care

ine în lu#eC, este Bcelălalt(îngâietorC < n. 6 , 61, 2 A. ;ra $i era $i era. &ar



unul. ;ra lu#ină $i lu#ină $i lu#ină. !i o unică lu#ină $i un unic &u#nezeu."ceasta era ceea ce a cugetat $i &a id #ai înainte zicând B ntru lu#ina +a o

edea lu#inăC< s. 3/, 64A. i acu# noi a# ăzut $i propo ădui#, cunoscând pe8iul ca lu#ină din lu#ina +atălui < n. 6, /A $i în lu#ina &u%ului.

7ată teologia scurtă $i si#plă a +rei#ii23/. !el ce o respinge, să o respingă, celui cealege fărădelegea, să o aleagă <"poc. 22, 66A. Noi propo ădui# ceea ce a#cunoscut B*o# urca pe #unte înalt $i o# strigaC, c%iar de nu o# fi auzi'i de cede )os. B*o# înăl'aC pe &u%ul, Bnu ne o# te#eC < s. 4, 9A. 7ar de ne o# taceasta a înse#na să ră#âne# neacti i $i să nu propo ădui#.

&acă era când a, când nu era +atăl, era când a când nu era 8iul. 7ar de era cândcând nu era 8iul, era când a când nu era nici &u%ul231. &acă nul e ista Bde laînceputC < n. 6, 6A, erau $i !ei +rei230. &acă arunci pe nul )os, îndrăznesc să spuncă nici pe !eilal'i doi nu-i pui sus. !ăci care e folosul unei du#nezeirinedesă âr$ite23 F (ai bine zis, ce du#nezeire este aceea care nu e desă âr$ităF icu# e desă îr$ită <co#pletăA dacă-i lipse$te ce a pentru a fi desă âr$

235 @ persoană singulară nu e lumină, c:iar "n ca'ul oamenilor. &u se #ede un sens, un rost, obucurie "n sine. Aceasta e o do#adă că aşa este "n mod deplin "n Dumne'eu. 6umina nu econdiţionată nici de eu-tu. 4i de eu-tu şi el. &oi doi ne iubim deplin, uniţi de iubirea comună !aţă de un al treilea. Al treilea măreşte bucuria mea de al doilea şi a celui de al doilea de mine. 6umina "ntreagă nu o a#em dec$t "n trei. 4$nd eşti şi tu, ştiu pentru ce trăiesc, am un sens al

#ieţii, dar c$nd e şi un al treilea, ştim am$ndoi pentru ce trăim. 6umina "n trei este o lumină"ntreagă şi unitară.

236 Se a!irmă aici şi o legătură a Du:ului cu iul, nu numai cu Tatăl. Aceasta i-a !ăcut pecatolici să adopte !ormula ( ilioVue) *şi de la iul5. Dar prin aceasta au #ă'ut incorectlegătura Du:ului cu iul. Pentru iul, Du:ul nu poate !i dec$t Du: de iu, care-6 primeşte dela Tatăl, nu Du: de Tată care-6 purcede. Aceasta stabileşte di!erenţa "ntre Tatăl şi iul, deciiubirea "ntre ei. Aceasta trans!ormă Treimea iubitoare "ntre cele trei Persoane, "ntr-o esenţă carele slăbeşte ca Persoane. Du:ul nu e !ără iul, "n sensul că dacă nu e un iu care să răspundă prin Du:ul primit de la Tatăl, ca semn al iubirii 6ui de Tată, n-ar a#ea cine să răspundă prin Du:ul iubirii ca iu, Tatălui.

237 Dacă *4u#$ntul5 iul era la "nceputul tuturor celor ce au un "nceput, adică "nainte de orice"nceput, sau din eternitate, erau toţi Trei de la "nceput. 4ăci 4u#$ntul trebuie să !i !ost al cui#a şi adresat 4ui#a, sau Tatăl sau iul trebuie să se !i iubit ca Tată şi iu "n Du:ul, iar Du:ul,iubindu- şi l ca persoană iubitoare.



<co#pletăAF !ăci îi lipse$te ce a, dacă nu are sfin'enia239. &ar cu# ar a ea-o peaceasta, dacă nu ar a ea pe &u%ul SfântF Sau să ne spună cine a dacă sfin'enia ealtce a decât "cesta $i cu# se în'elegeF Sau dacă este aceea$i, cu# nu este &u%uSfânt Bde la începutCF "ceasta ar înse#na că este #ai bine pentru &u#nezeu să fifost când a nedesă âr$it <în co#pletA $i fără &u%ul. &acă nu era Bde la înceeste pus în acela$i rând cu #ine, c%iar dacă a fost cu pu'in ti#p înainte de #ine. nacest caz sunte# separa'i de &u#nezeu prin ti#p2 4 . &acă este din acela$i plan cu#ine, cu# #ă face pe #ine du#nezeu <7 !or.3, 61A, sau cu# #ă une$te cudu#nezeireaF <7 !or. 3, 61A2 6.

&ar oi discuta cu tine despre această te#ă, pornind pu'in de #ai sus. !ăci despre+rei#e a# orbit $i #ai înainte. Saduc%eii socoteau că &u%ul Sfânt nici nu e isîn nici un fel, ba ei nu credeau nici în îngeri, nici în în iere. i nu $tiu cu# au putuei respinge atâtea #ărturii ale *ec%iului +esta#ent, referitoare la acest subiect&intre elini, cei #ai buni BteologiC, $i #ai ales cei ce s-au apropiat de noi, 5-aîntre ăzut, precu# #i se pare. &ar nu s-au pus de acord în pri in'a nu#elui. 5-aunu#it B(intea uni ersuluiC $i B(intea e terioarăC, sau 7-au dat alte denu#irase#ănătoare. !ât despre în'elep'ii de la noi, unii 5-au cugetat lucrare <energieAal'ii creatură, al'ii &u#nezeu. "l'ii nu s-au %otărât pentru nici una din acestea, dinrespect pentru Scriptură, care, zic ei, nu arată clar ce este. i de aceea, nici nu-5

enerează, nici nu-5 dispre'uiesc, ră#ânând într-o dispozi'ie de #i)loc, sau #aidegrabă cu totul conda#nabilă. i printre cei ce l ad#it ca &u#nezeu, unii cinstesc cu gândul, al'ii îndrăznesc să-7 arate cinstirea $i cu buzele.

238 4um ar !i desă#$rşită o dumne'eire care nu e unită şi prin iubirea comună !aţă de altreilea= Ar !i dumne'eirea unui egoism al perec:ii "nc:isă "ntr-o "ngustime.

239 S!inţenia e iubirea desă#$rşită. Dar o iubire "ngustată "ntre doi nu e o iubire desă#$rşită.

240 Deci (la "nceput era 4u#$ntul), precum şi Du:ul aceasta "nseamnă că sunt "nainte de cele

ce au un "nceput, care sunt "ncă date "n timp. <nseamnă că Dumne'eu 4u#$ntul şi Du:ul S!$nt sunt din eternitate, nu sunt separaţi de Dumne'eu, 4el mai presus de timp ca !ără de "nceput.

241 Dacă Du:ul nu e Dumne'eu, nu putem !i "ndumne'eiţi, căci pe Du:ul "l trimite iul lui Dumne'eu.<n acest ca' nici iul lui Dumne'eu nu are ca om pe Du:ul "ndumne'eitor "n l. Ganici relaţia "ntreTatăl şi iul nu are pe Du:ul ca cel "n care se desă#$rşeşte iubirea lor.



&ar a# auzit de al'ii ce se cred #ai în'elep'i, care #ăsoară du#nezeirea. ;i#ărturisesc ca noi că sunt trei cele ce le cunoa$te#, dar ăd între ele o deosebirea$a de #are, încât prezintă pe pri#ul infinit în fiin'ă $i în putere, pe al doilea cainfinit înputere, dar nu în fiin'ă, iar pe al treilea ca #ărginit în a#ândouă. ;i i#ităîn alt fel pe cei ce îl nu#esc pe nul creator, pe "ltul colaborator $i pe !elălaltslu)itor $i ăd în treptele $i calitatea acestor nu#iri o subordonare reală.

&ar cu ântul nostru nu e către cei ce socotesc că &u%ul Sfânt nici nu e istă, scătre cei ce aiurează dintre elini. Nici Bnu unge# cu untdele#nul păcăto$ilorCcu ântul nostru < s. 6 4, /A.

7ar către ceilal'i o# grăi astfel &u%ul Sfânt este sau dintre e isten'ele ce subziîn ele însele, sau dintre cele ce sunt cunoscute în altul. e cele dintâi, cei pricepule nu#esc fiin'e <substan'eA, pe cele de al doilea, accidente. &acă ;l este accideneste poate o lucrare <o energieA a lui &u#nezeu. !ăci ce-ar putea fi altce a, saucuiF"ceasta, spun, i se potri e$te #ai #ult $i scapă de co#pozi'ie. i dacă elucrare, e ădit că a fi lucrată $i că nu a lucra $i încetează îndată ce nu #ailucrată. "$a e lucrarea. &eci cu# lucrează <7 !or. 62, 66A $i spune acestea <(t. 6924I n. 6 , 21A osebe$te <8apte63, 2A se întristează <;f. , 3/A $i se #ânie <7$i face toate câte arată pe cine a care se #i$că $i nu o #i$care <în sineAF 7ar deo fiin'ă <o substan'ăA oarecare $i nu ce a din )urul fiin'ei, a fi sau creatură, &u#nezeu. !ăci ca ce a la #i)loc între acestea, sau nepărta$ la nici una, sauco#pus din a#ândouă, nu l-ar putea cugeta nici c%iar cei ce născocesc co#pu$i di

boi $i cerbi. &ar de este creatură, cu# pute# crede în ;l sau cu# a)unge#desă âr$i'i în ;lF 8iindcă nu este acela$i lucru a crede în cine a $i a crede despce a. !ăci pri#ul se referă la du#nezeire, al doilea la orice lucru2 2.

"cu# ai cu ântul. "tacurile tale să se pună în #i$care, silogis#ele tale să seî#pletească. ;l este, zici tu, sau cu totul nenăscut sau născut. &acă este nenăscut,sunt două cele fără de început. 7ar de este născut, faci iară$i o distinc'ie. ;l ine sadin +atăl sau din 8iul. i dacă este din +atăl, sunt doi fii $i fra'i. (ai născoce$te $ini$te ge#eni, dacă oie$ti, sau arată pe unul #ai în ârstă $i pe altul #ai tânărfiindcă 'ii #ult la cele corporale.

242 A crede "n Dumne'eu se re!eră la e7istenţa 6ui, a crede despre l "nseamnă a crede despre l că a !ăcut un lucru sau altul, deci a crede "ntr-un singur lucru sau altul ca !ăcut de Dumne'eu.



&ar, adaugă el, dacă ;l ine din 8iul, ne apare $i un &u#nezeu nepot. i ce-ar f#ai absurd ca aceastaF "cestea sunt spuse de cei Bîn'elep'i în a face răuC <7e

,22A, dar nu oiesc să scrie cele bune. nsă dacă a$ fi socotit necesară distinc'iafi pri#it lucrurile, fără să #ă te# de nu#e. &ar, fiindcă 8iul este 8iu după o rela'ie#ai înaltă, neputând noi să indică# altfel decât a$a pe !el din &u#nezeu $i de ofiin'ă, nu trebuie să socoti# necesar ca toate nu#irile de )os $i ale rudeniei noastresă le stră#ută# la du#nezeireF Sau poate tu socote$ti pe &u#nezeu bărbat, fiindcăe nu#it &u#nezeu $i +ată $i du#nezeirea fe#eie, potri it acestei nu#iri $i pe&u%ul nici bărbat, nici fe#eie, fiindcă nu na$teF 7ar dacă continui aceste copilăcugetând pe &u#nezeu cu oia ta, potri it ec%ilor aiureli $i #ituri după ca&u#nezeu a născut pe 8iul unindu-Se cu oia Sa, ne introduci pe &u#nezeul lui(arcion, care e bărbat $i fe#eie, care născoce$te eonii noi2 3.

&eoarece nu acceptă# cea dintâi distinc'ie a ta, care nu ad#ite ni#ic la #i)loc,între născut $i nenăscut, or dispărea îndată, î#preună cu ea, fra'ii $i nepo'ii, cdistinc'ia lor, desfăcându-se pri#ul principiu ca un nod #ultiplu, ceea ce a produce desco#punerea, trebuind să se retragă din teologi2 . &e fapt, spune-#i,unde ei pune tu pe !el purces, care apare la #i)locul celor deosebi'i de tine $i !elce-5 introduce acolo e un teolog superior 'ie (ântuitorul nostru. "ceasta dacă nueli#ini cu ântul acesta din ; ang%eliile tale, pentru un al treilea +esta#ent al tău

243 P. %alla2 spune *"n op. c$t., nota de la pag. 5 că (eonii) de care e #orba aici sunte7istenţe de care gnosticul alentin a!irmă că ies "n cupluri de c$te doi din Dumne'eu. S!$ntul%rigorie numeşte aici "n mod greşit "n loc de alentin, pe Cardacion. alentin, după ucenicii lui,ar !i a#ut ca "n#ăţător pe T:eodas, un ucenic al S!$ntului Apostol Pa#el. l ar !i răsp$ndit ideilelui "n ?oma, "ntre 13 -1 0 *@tto Garden:eMer, %esc:ic:te der altJirc:lic:en 6iteratur, Gand, p. 3 5. ste aici un panteism e#oluţionist. Nn Dumne'eu care trebuie să emane din el eoni totmai in!eriori, e supus şi el unei cau'e *legi5. @are poate el "nsuşi să !ie considerat lipsit de ocau'ă= &u e totul o e#oluţie !ără "nceput, care "naintea'ă prin noi şi noi cau'e= >i dacă"naintea'ă "n eoni tot mai in!eriori, nu merge spre un s!$rşit= Dar atunci cum ar !i !ără "nceput= &u e deci "n această doctrină e#oluţionistă o contradicţie= >i cum poate "nainta o e7istenţăin!inită şi desă#$rşită "n eoni tot mai in!eriori= 4ontradicţia aceasta e implicată "n toate

!iloso!iile, "n general e#oluţioniste *din care cea mai spectaculoasă e cea a lui ;egel5. alentin a predicat "nt$i "n gipt, apoi la ?oma şi la urmă "n 4ipru. Carcion *care a murit pe la 1/05, !iulunui episcop din Pont, a !ost e7comunicat c:iar de tatăl său, din pricina aberaţiilor lui şi a predicat teoria la ?oma *spre 1BB5. l #edea "n 4reatorul lumii şi "n Dumne'eul din ec:iulTestament şi c:iar "n ;ristos un Dumne'eu in!erior. Acesta era un Dumne'eu al dreptăţii, opuscelui al :arului, un Dumne'eu al iudaismului, opus celui al creştinismului. Pa#el era predicatorul lui Dumne'eu al :arului.



245 . ;l, B&u%ul Sfânt, !are de la +atăl purcedeC < n. 6/, 21A, $i întrucât purcedeacolo, nu este creatură. 7ar întrucât nu e născut, nu e nici 8iuF &ar fiind inter#ediîntre !el Nenăscut $i !el Născut, este &u#nezeu. i a$a, scăpând din 'esăturasilogis#elor tale, apare ca &u#nezeu, #ai tare ca despăr'irile tale.

&ar ce este purcedereaF Spune-#i tu, ce este nena$terea +atălui $i eu î'i oi e plice este na$terea 8iului $i purcederea &u%ului. i o# delira a#ândoi, aplecându-spre a străbate tainele du#nezeie$ti < n.24, 66A. i ce sunte# noi pentru aceste!ei ce Bnu pute# edea nici cele de la picioare $i nu pute# nu#ăra nici nisipul#ărilor, nici picăturile ploii, nici zilele eaculuiC < n'. Sir. 6, 2A. &e aceea nu pu pătrunde nici Badâncurile lui &u#nezeuC <7 !or. 2, 64A $i în'elege ra'iunea fnegrăite $i #ai presus de ra'iune.

244 Nn tată care are mai mulţi !ii sau !ii şi nepoţi la nes!$rşit, nu e nici l Dumne'eu ade#ărat,4ăci e supus unei legi care-l !ace să decadă "n urmaşii lui. Nn Dumne'eu desă#$rşit nue#oluea'ă "n urmaşi, ci are un singur iu, din eternitate, Dumne'eu al iubirii. 6umea "n careeste o e#oluţie şi generaţii de născuţi, nu e o lume ieşită din Dumne'eu, ci creată din nimic, alecărei componente mărginite tind spre o tot mai deplină "ntregire şi sunt create de Dumne'eu celdesă#$rşit pentru a o a8uta să se unească cu l tot mai mult. 4ei ce #orbesc alt!el de Dumne'eu,nu mai pre'intă o "n#ăţătură despre Dumne'eu propriu-'is. 4ăci un dumne'eu din care ies mereualţi !ii sau !ii şi nepoţi, e un dumne'eu al e#oluţiei, deci n-are din Sine din #eci desă#$rşirea şi o plinătate de iubire, ci "naintea'ă din lipsa plinătăţii prin cau'e succesi#e, spre o părută plinătate, dar "n !ond mai degrabă răm$n$nd "n neplinătate. @ lume a cau'elor succesi#e nu e olume şi nu de#ine niciodată o lume per!ectă. a este ine7plicabilă prin sine şi nu ne mulţumeşteniciodată. a nu este e7plicabilă dec$t dintr-o e7istenţă din eternitate, !ără cau'ă şi deci per!ectă, ceea ce "nseamnă o e7istenţă care are şi !ericirea per!ectei bucurii a iubirii interpersonale, sau a unui Dumne'eu "n Treime. 6umea aceasta a noastră nu poate !i dec$t din nimic,creată de e7istenţa aceea desă#$rşită, care este de aceea prin Sine. a este creată ca e7istenţăce poate e#olua "n timp, dar e7istenţa care a creat-o e deasupra timpului. o taină !aptul că,aceea !iind din eternitate, !ace lumea aceasta "n timp. Alege un moment c$nd o crea'ă= unlucru de ne"nţeles. @ric$nd o crea'ă, dă naştere odată cu ea, timpului. Deci "i putem număraanii sau miile sau milioanele de ani de c$nd e7istă. 4u ea apare şi spaţiul, care p$nă nu ocrea'ă Dumne'eu cel nespaţial, nu e7istă. Cai e de notat aici că S!$ntul %rigorie respinge ideeaad#ersarilor că nu e7istă nimic la mi8loc, sau "ntre nenăscut şi născut, sau "ntre Tatăl şi iul. l socoteşte deci pe Du:ul ca !iind Persoana de legătură "ntre Tatăl şi iul.

245 Carcion şi-a !ăcut o ( #ang:elie) proprie cu unele !ragmente din &oul Testament*Garden:eMer,op. c$t., p. 3/15.



!e lipse$te deci, zice el, &u%ului, pentru a fi 8iuF !ăci dacă nu 7-ar fi lipsit ce a, fi fost 8iu. Noi spune# că nu-7 lipse$te. !ăci &u#nezeu nu are lipsuri. &ar este odeosebire de arătare, ca să spune# a$a, sau de rela'ie întreolaltă. i aceasta a produs $i o deosebire de nu#e. !ăci nici 8iului nu-7 lipse$te ce a ca să fie +ată fiindcă fii#ea nu e o lipsăI dar aceasta nu-5 face +ată. 8iindcă altfel 7-ar lips$i+atălui ce a, ca să fie 8iu. &ar +atăl nu e 8iu.

"ceste nu#e nu e pri#ă reo lipsă, nici o subordonare după fiin'ă. nsu$i faptul da nu Se fi născut $i de a Se fi născut $i de a purcede îi dă unuia nu#irea de +atăaltuia de 8iu $i iară$i altuia denu#irea de &u%ul Sfânt, ca să se sal eze distinccelor trei ipostasuri într-o unică fire $i de#nitate a du#nezeirii. !ăci nici 8iul nu e+ată, fiindcă nul e +atăl, nici &u%ul nu e 8iu, fiindcă e din &u#nezeu. &ar unul

nul-Născut, căci este ceea ce e 8iul <după fiin'ăA. !ele trei sunt na prindu#nezeire $i ceea ce e una sunt trei prin proprietă'i <prin proprietă'ile ipostaticeca să nu fie nici unul al lui Sabelie2 1, nici cele trei ale unei despăr'iri necu enite2 0.

&eci cu#F &u%ul e &u#nezeuF &esigurK &eci e de o fiin'ăF &esigur, odată c&u#nezeu. &ă-#i, deci, zice el, pe 8iul enind din "cela <din +atălA, dar $i pe !ece nu e 8iu, însă e de o fiin'ă $i oi pri#i pe a#ândoi ca &u#nezeu. &ă-#i $i tu unalt &u#nezeu $i o altă fire a lui &u#nezeu $i-'i oi da, zice el, aceea$i +rei#e cuacelea$i nu#iri $i realită'i. 7ar dacă este un singur &u#nezeu $i o singură fire, cesupre#ă, cu# î'i oi arăta o ase#ănare <o co#para'ieAF

(ai cau'i iară$i o e plicare din cele de )os $i di#pre)urul tău2 F &ar e un lucruurât $i nu nu#ai urât, ci $i o prostie de$artă a bănui un c%ip al celor de sus din cede )os $i a celor i#utabile, din cele de o fire curgătoare $i cu# zice 7saia, Ba căucele ii în cele #oarteC < s. , 69A2 9. +otu$i, oi încerca, din pricina ta, să dau $i în pri in'a aceasta cu ântului #eu un te#ei din acestea. &e$i pot folosi #ulte246 Pentru Sabelie, aceeaşi Persoană ia "n cursul istoriei lumii, pe r$nd, cele trei roluri. Decicugetă la un !el de e#oluţie "n Dumne'eu.

247 7istă un triteism care cugetă la trei !iinţe dumne'eieşti după trei persoane.

248 După ce ad#ersarul cere S!$ntului %rigorie să-i e7plice că pot !i doi din Acelaşi, dar unul e iu *altul nu, deşi sunt de o !iinţă5, ca să admită Treimea, S!$ntul %rigorie cere şi el aceluia să-iarate că e7istă un alt Dumne'eu şi o altă !ire, pe l$ngă cel unul şi cea una, ca să-i poată e7plica,din acest alt e7emplu. Treimea. &ee7ist$nd un ast!el de e7emplu, nu-i poate e7plica tainaTreimii.



e e#ple din e isten'a ie'uitoarelor, socotesc să le trec cu ederea pe unele, dintrcare unele ne sunt fa#iliare $i altele cunoscute de pu'ine persoane, anu#e cele pecare firea le are ca aptitudine în pri in'a înso'irilor ie'uitoarelor. !ăci se zice că senasc nu nu#ai acelea$i din acelea$i, nici altele din altele, ci $i acelea$i din altele altele din acelea$i. i dacă e de#n de crezare ceea ce spun unii, e istă $i un alt #ode na$tere aceea$i ie'uitoare se $i ni#ice$te $i se $i na$te de la sine. (ai sunt unele ani#ale ce ies într-un fel oarecare din ele însele, stră#utându-se $i prefăcându-se din unele în altele, prin generozitatea firii2/4. n plus, fiind deaceea$i fire, unul nu e născut, iar altul e născut $i totu$i sunt de aceea$i fiin'ă.ceea ce sea#ănă cel #ai #ult cu ceea ce discută#.

*oi lua un e e#plu pe care îl cunoa$te toată lu#ea despre stră#utarea de la una laalta.!e era "da#F = făptură a lui &u#nezeu. i ce era ; aF = parte luată din "da#.&ar ce era SetF Născutul a#bilor. Nu socote$ti că sunt aceea$i creatură luată din $i cel născutF !u# n-ar fiF Sunt acestea de o fiin'ă sau nuF !u# n-ar fiF &eci s-ar #ărturisi că $i cele ce au enit la e isten'ă în #od diferit pot fi de aceea$i fiin'ăSpun acestea nu aplicând du#nezeirii crearea sau tăierea sau altce a din cele altrupului - să nu-#i atribuie cine a reuna din aceste gre$eli - ci pri ind în acesteca într-o scenă de teatru, cele spirituale. !ăci nu e cu putin'ă ca ce a din celeco#parate să prezinte în #od curat ade ărul. i ce sunt bune în acestea, ziciF Nu sspune de acela$i că unul e născut din el, iar altul ine în alt #od la e isten'ă2/6 F&ar cu#F ; a $i Set nu in din acela$i "da#F &in care altulF i sunt a#ândoi

născu'iF Nicidecu#K &ar ce sunt eiF ; a e luată din "da#, iar celălalt e născut. itotu$i a#ândoi sunt oa#eni identici întreolaltă. !ăci sunt oa#eni. Ni#eni nu anega.

*ei înceta deci să lup'i î#potri a &u%ului, afir#ând sau că e nu#ai decât născut,sau că nu e de o fiin'ă, nici &u#nezeuF i ei ad#ite că opinia noastră e posibilă249 4ele ce se strică mor de!initi# dacă nu se unesc cu Dumne'eu sau sunt ca şi moarte. 4elece au o #iaţă !inită, !iind aduse la e7istenţă din nimic, nu au #iaţă propriu-'is, cum are Dumne'eu 4el !ără de "nceput, deci şi !ără de s!$rşit.

250 4um sunt !luturii sau pasărea P:oeni7.

251 &u se spune că tot din Adam unul se naşte şi altul #ine "n alt mod la e7istenţă, cum se spunde Dumne'eu că iul Se naşte, iar Du:ul S!$nt purcede. ra obiecţia ad#ersarilor. #a se ianumai din Adam, iar Set şi din Adam şi din #a.



ăzând-o aceasta în cele o#ene$tiF ;u socotesc că tu po'i să ezi acu# drept, dacănu e$ti %otărât să te sfăde$ti $i să te lup'i î#potri a lucrurilor e idente.

&ar cine s-a înc%inat, zice &u%uluiF !ine dintre cei din *ec%iul +esta#ent sdintre cei din cel NouF !ine 7-a adresat rugăciuniF i unde s-a scris că trebuie săse aducă înc%inare sau să-7 adreseze rugăciuniF &e unde ai luat tu această opin*o# da o e plicare #ai deplină #ai încolo, când o# orbi despre în ă'ăturanescrisă. "cu# a a)unge să spune# acestea &u%ul este !el întru !are neînc%ină# $i prin !are ne rugă#2/2 . !ăci zice Scriptura B&u% este &u#nezeu $icel ce se înc%ină 5ui se cade să se înc%ine în &u% $i în "de ărC < n. , 2iară$i BNu $ti# să ne înc%ină#, cu# trebuie, ci însu$i &u%ul se roagă pentru cu suspine negrăiteC <:o#. ,21AI $i B(ă oi ruga $i cu du%ul, dar #ă oi rugcu #inteaC <7 !or. 6 , 6/A, adică în #inte $i întru &u%ul. &eci a se înc%ina $i ruga întru &u%ul socotesc că nu e altce a decât că ;l nsu$i î$i aduce lui înc%in$i rugăciune2/3. 8aptul acesta nu e aprobat de cei ce trăiesc în &u#nezeu $i care$tiu că înc%inarea nuia e înc%inarea !elor trei, pentru de#nitatea egală a !elor +rei în du#nezeire2/ . i nu #ă oi te#e nici de te tul B+oate s-au făcut prin8iulC < n. 6, 3A, ca $i când unul dintre toate este Sfântul &u%. !ăci s-au sB+oate câte s-au făcutC, nu si#plu BtoateC. Nu e orba nici de +atăl, nici de câtes-au făcut.

252 @ !oarte bună de!inire a rolului Du:ului "n #iaţa celor credincioşi. l ne dă şi iubirea lui Dumne'eu şi a trebuinţei de a ne "nc:ina 6ui şi de a ne ruga. l Se uneşte cu subiectul omului "naşa !el, că nu mai poate #edea un :otar "ntre subiectul Său şi Du:ul. o asemănare cu cura8ulce ni-l dă o persoană iubitoare, de parcă "l simţim al nostru, c$t şi #enit de la ea. Dar !iind "n Du:ul sau a#$nd pe Du:ul "n noi, ne simţim ridicaţi "n planul transcendent al lui Dumne'eu şitrăim pornirea de-a ne "nc:ina şi de-a ne ruga 6ui.

253 Du:ul pătrunde subiectul nostru la "nălţimea rugăciunii corespun'ătoare calităţii lui Dumne'eu.Sunt "ncadrat prin Du:ul "n relaţie cu Tatăl şi cu iul, sunt introdus "n Treime. Darnu uit de mine. (>tiu) că nu eu !ac această rugăciune, ci Du:ul o !ace "n mine. Dar simtmulţumire !aţă de l pentru aceasta. Că simt unit cu l.

254 4$nd Se roagă Du:ul "n mine Sieşi pentru mine, "n l sunt toate cele trei Persoane aleTreimii.Treimea "nsăşi se roagă Sie pentru mine, sau "mi dă puterea să mă rog i. 4ei ce trăiescdulceaţa comuniunii simt trebuinţa să şi o lărgească cu alţii. 4u at$t mai mult ţine la aceastaTreimea sau desă#"rşita comuniune şi i'#orul comuniunii.



"rată-#i deci că &u%ul Sfânt a fost făcut $i atunci dă-7 pe 8iul ca 8ăcător $nu#ără-5 pe &u%ul între făpturi. ână nu o ară'i aceasta, n-ai nici un a)utor spri#pietate prin această uni ersalitate. &acă a fost făcut, fără îndoială a fost făcu prin Hristos. Nu oi nega aceasta nici eu. 7ar dacă nu a fost făcut, cu# ar fi unudintre toate sau făcut prin HristosF &eci încetează să dispre'uie$ti$i pe +atădispre'uind $i pe nul-Născut, căci 8iul nu e 8ăcătorul unui î#preună-rob, ci eî#preună slă it cu !el de aceea$i de#nitate2// . Nu socoti ni#ic din +rei#eco#parabil cu tine, ca să nu cazi din+rei#e2/1. Nu a#puta prin ni#ic firea cea una$i rednică de aceea$i e la ie. &acă eli#ini ce a al celor trei, ei distruge tot#ai bine zis ei cădea din totul. ; #ai bine să accep'i o în'elegere redusă a unirii,decât să #ergi până la lipsa totală de e la ie.

!u ântarea noastră a a)uns la punctul principal. i suspin să ăd că o dificultat#oartă odinioară $i care a cedat credin'ei se reînnoie$te. ;ste necesar însă să ne'ine# tari fa'ă de cei ce flecăresc $i să nu ne lăsă# birui'i prin slăbiciune, odată cea e# pe !u ântul $i sunte# apărători ai &u%ului.

&acă este, zic ei, un &u#nezeu, $i un &u#nezeu al unui &u#nezeu, cu# nu sunttrei &u#nezeiF Sau cu# nu este o #ul'i#e de începuturi <o poliar%ieA ceea cslă i'iF !ine sunt cei ce spun acesteaF !ei #ai deplini în lipsa de e la ie sau cei ceocupă treapta a doua în lipsa de e la ie, adică cei cu o opinie bună despre 8iu:ăspunsul #eu a fi, în parte, pentru to'i, iar de altă parte, a fi special pentru ceide al doilea. !elor din ur#ă le spun pentru ce ne nu#i'i Btritei$tiC, oi, car

cinsti'i pe 8iul, dar respinge'i pe &u%ulF *oi nu sunte'i Bditei$tiCF &acă refuz255 A socoti că Tatăl nu poate naşte un egal cu Sine, ci !ace doar lucruri minore, "nseamnă anecinsti nu numai pe iul, ci şi pe Tatăl. 6a !el, a socoti că iul nu poate !i "mpreună slă#it cu Du:ul ca persoană dumne'eiască, ci a-6 socoti pe Du:ul "mpreună-rob cu l. Prin !iecare Persoană dumne'eiască se arată sla#a dumne'eiască a 4elorlalte două. C$ndria de a !i singurmare ar "nsemna pentru o persoană dumne'eiască neputinţa de a naşte sau de a a#ea pe Alta"mpreună slă#ită cu a. Nn Dumne'eu monopersonal "nseamnă un Dumne'eu care nu poatea#ea bucuria unei comuniuni "ntre Persoanele egale, ci a cărui putere e redusă la !acerea unor !ăpturi minore. @bser#ăm că S!$ntul %rigorie leagă sla#a Tatălui de a iului, şi a iului de a Du:ului. Se obser#ă că sla#a !iecărei persoane e unită cu a 4elorlalte.

256 Dacă socoteşti Persoanele treimice egale cu tine, unde poţi !i "nălţat= ără Dumne'eu "nTreime, suntem condamnaţi să răm$nem "n ceea ce suntem, mai precis, să murim de!initi#. &umai un Dumne'eu cu totul superior, cu #iaţă iubitoare ne"ncepută şi nes!$rşită, ne poateridica şi pe noi "n comuniunea #eşnică cu Sine.



înc%inarea nuia-Născut, nu ă afla'i în #od clar în rândul ad ersarilor no$triF atunci de ce ă trată# cu o#enie, ca $i când nu a'i fi cu totul #or'i2/0 F 7ar decinsti'i pe 8iul $i #erge'i până la aceasta cu si#'irea care ă aduce #ântuirea, ăîntrebă# !e argu#ent a e'i contra diteis#ului ostru, când i se repro$eazăF &aca e'i un argu#ent con ingător, răspunde'i, $i da'i-ne $i nouă #odul de a răspunde!ăci #oti ele prin care respinge'i oi diteis#ul ne or a)unge $i nouă, ca să neapără# de triteis#. i a$a în inge#, folosindu- ă ca apărători pe oi, care nesunte'i acuzatori. i ce lucru poate fi #ai generos ca acestaF

&ar care este lupta $i argu#entul nostru î#potri a celor două păr'i î#preunăFentru noi nu este decât un unic &u#nezeu, pentru că una este du#nezeirea. i ce

ce sunt din ea ră#ân în ea, de$i crede# că sunt +rei. !ăci nu este nul #ai #ult&u#nezeu, iar altul #ai pu'in &u#nezeu2/ . Nici nul #ai înainte, iar "ltul #aitârziu. Nici nu Se scindează în oin'ă, nici nu se î#parte în putere. Ni#ic din ceeace este în cele î#păr'ite nu se află aici <în fiin'ă cea naA. !i du#nezeirea eneî#păr'ită în cei ce Se disting, dacă trebuie să orbi# pe scurt. ; ca o unicălu#ină în trei sori ce se penetrează reciproc, fără să se contopească. !ând pri i# ladu#nezeire, la cauza pri#ă $i la principiul unic <la #onar%ieA,apare în cugetarnoastră unitatea ei. 7ar când pri i# la !ei în care este du#nezeirea, la !ei care iesdin cauza pri#ă în #od nete#poral, fiind din ea $i de aceea$i sla ă, cei înc%ina'sunt +rei.

&ar ce se a spune oare nu e o unică du#nezeire $i la elini, cu# afir#ă cei #ai

buni filosofi ai lorF i la noi nu este tot nea#ul o#enesc o unică u#anitateF &artotu$i nu sunt #ul'i zei $i nu unul, ca $i #ul'i oa#eniF &ar co#unul u#an posedă ounitate care este cunoscută nu#ai prin gândire.

7ndi izii sunt foarte despăr'i'i prin ti#p, prin cele suferite $i prin putere. Noi trăi#nu nu#ai o co#pozi'ie în noi, ci $i o opozi'ie între noi $i în noi în$ine. Nură#âne# nici într-o singură zi curat aceia$i, cu atât #ai pu'in toată ia'a, ci întrupurile $i în sufletele noastre este un flu continuu $i o sc%i#bare neîncetată. N$tiu dacă nu sunt a$a $i îngerii $i toată firea de sus $i de după +rei#e, de$i susi#pli $i #ai întări'i în bine, prin apropierea de >inele supre# .

257 4ei ce nu cred că "n Dumne'eu e un Tată şi un iu sunt morţi, pentru că nu au pe 4el ce S-a !ăcut om şi le-a dat #iaţa prin "n#iere.

258 iecare Persoană are dumne'eirea "ntreagă, !ără să Se repete. 4ăci !iecare este "n 4elelalte şi 4elelalte "n !iecare.



Leii $i de#onii cinsti'i de elini, cu# zic ei, n-au ne oie de acuzarea noastră, ci sunu#ili'i de în$i$i teologii lor, ca supu$i pati#ilor $i dezbinării între ei, supu$i relelo$i prefacerilor. ;i luptă nu nu#ai între ei, ci se opun $i pri#elor cauze, celor nu#ite de elini =cean, +etis $i 8anes $i nu #ai $tiu cu#. "poi î#potri a unui zeu, pe care iubirea de argin'i îl face să-$i urască copiii. i î#potri a celui ce rea săni#icească pe to'i ceilal'i din setea de putere, pentru a de eni tatăl tuturoroa#enilor $i zeilor, #ânca'i $i o#ita'i în c%ip #izerabil. &acă acestea sunt #ituri$i fantezii, cu# spun ei în$i$i, căutând să scape de ru$inea sus'inerii lor, ce ospune fa'ă de teoria că lu#ea a fost î#păr'ită în trei păr'i, că câte unul din trei patronează altă parte, fiind di iza'i prin substan'e $i prin de#nită'iF

&ar nu aceasta este în ă'ătura noastră. BNu este aceasta partea lui 7aco C <64,61A, zice teologul #eu. !i fiecare din !ei trei are cu !el cu care este unul nu#ai pu'in decât ceea ce are în Sine nsu$i, prin identitatea fiin'ei $i puterii. 7atîn'elesul unirii lor, a$a cu# l-a# în ă'at noi. &acă această e plicare este sigură,#ul'u#i# lui &u#nezeu pentru ea. 7ar dacă nu, o# căuta una #ai fer#ă.

Nu $tiu de o# spune că argu#entele tale, prin care oie$ti să distrugi unitatea pcare o sus'ine# sunt ale unui o# care glu#e$te, sau care orbe$te serios. !ăci careeste ra'iona#entul tăuF !ele de o fiin'ă se nu#ără î#preună, zici tu, nu#indî#preuna nu#ărare adunarea într-un singur nu#ăr. &ar cele ce nu sunt de o gintănu se nu#ără î#preună. &eci nu ă feri'i de a spune trei &u#nezei, după ra'iunea

aceasta. &ar pentru noi nu este nici un pericol, pentru că noi le socoti# de o fiin'ă+u, deci, ai scăpat de dificultă'i printr-un singur ter#en $i ai câ$tigat o biruin'ă rea"i făcut ce a ase#ănător celor ce se spânzură de frica #or'ii. !ăci ca să nu teostene$ti sus'inând #onar%ia <un singur principiuA, ai negat du#nezeirea $i predat du$#anilor ceea ce caută. ;u însă, c%iar dacă trebuie să #ă odi%nesc, nu preda ceea ce este rednic de înc%inare. &e altfel, nici nu ăd în aceastaosteneală.

Spui că cele de o fiin'ă se nu#ără î#preună. 7ar cele ce nu sunt a$a, sunt indicateseparat. &e unde ai luat aceasta, de la ce dog#ati$ti sau po estitori de #ituriF Sanu $tii că orice nu#ăr este indicator al cantită'ii celor indicate, nu al firii lucrurilorSau sunt eu a$a de în ec%it, #ai bine zis ignorant, că nu#esc trei pe cele ce sunatâta la nu#ăr, c%iar dacă sunt de fire deosebită $i din contră, unu $i unul, adiatâtea unită'i, c%iar dacă sunt unite în aceea$i fiin'ă, căci nu pri esc #ai #ult llucruri decât la cantitatea lucrurilor, la care se referă nu#ărarea. 7ar fiindcă 'ii a$de #ult la literă, de$i te lup'i cu ea - pri#e$te argu#entele #ele, luate c%iar din ea.



n ro erbe se spune B+rei sunt cei ce u#blă cu #ândrie leul, 'apul $i coco$< ro . 34, 29-34AI $i al patrulea Bî#păratul care grăie$te în nea#C <ibid.A.spun celelalte grupuri de patru nu#ărate acolo, dar despăr'ite prin fire. i aflu doiHeru i#i nu#ăra'i singular <7e$. 30, A2/9. !u# deci pri#ele sunt nu#ărate ca trei,după regula ta, fiind atât de despăr'ite între ele prin firi, sau cu# celelalte două pofi nu#ărate separat, fiind atât de ase#ănătoare prin fire $i de unite între eleF !ăcidacă a$ zice că &u#nezeu $i (a#ona, Bdoi stăpâniC,pot fi nu#ăra'i ca unul, fiindatât de depărta'i între ei, #-a$ face de fapt de râs prin î#preuna lor nu#ărare214.

&ar pentru #ine, zice, se nu#ără î#preună $i se spun de aceea$i fiin'ă acelea -care sunt $i indicate î#preună prin acela$i nu#e. &e e e#plu trei oa#eni, treidu#nezei, dar nu grupuri de trei, alcătuite din co#ponente diferite. !e însea#năaceastă replicăF ;a este a cui a care legiferează prin nu#e, nu 'ine sea#a deade ăr. &ar în acest caz, etru $i a el $i 7oan nu ar fi fost trei, nici de o fiin până ce nu s-ar nu#i ei trei etri, trei a eli $i trei 7oani. !eea ce tu păstrezi pentrcei cu nu#e #ai generale, acestea noi le cere# $i pentru cei cu nu#e #ai particulare, ceea ce pentru tine este o fic'iune216. &ar prin aceasta nu faci ce a

259 <ngerii sunt o mulţime greu de numărat, căci creaţia lui Dumne'eu, creaţia puterii 6uitrebuie să urce p$nă la cea mai mare apropiere de l. <n această mulţime se arată puterea 6uicreatoare şi g$ndirea 6ui inde!inită. Dar ei sunt !ăcuţi şi ca să urce la nes!$rşit "n bogăţianemărginită a lui Dumne'eu, "n g$ndirea şi bunătatea 6ui. Deci e o mişcare "n ei. Dar, pe de altă parte, sunt nemişcaţi "n bunătatea lor şi "n iubirea de Dumne'eu şi cu toată deosebirea de trepte,

sunt apropiaţi "ntre ei prin iubirea dintre ei şi !aţă de Dumne'eu. 4$nd ne desc:idem lor princredinţă "n Dumne'eu şi "n bunătate, sunt apropiaţi şi ei de noi. Tocmai pentru că sunt mărginiţi, sunt #ariaţi şi ei şi oamenii, ca să se "ntregească apropiindu-se de g$ndirea lui Dumne'eu denes!$rşita bogăţie. >i ei sunt "n mişcare #ariată de Dumne'eu, pentru că !iind mărginiţi, tind sprenemărginire. De aceea nu se poate #orbi de un unicom sau de un unic "nger, cum se #orbeşte deun unic Dumne'eu, deşi sunt trei Persoane. Aceasta pentru că toate 4ele Trei sunt "n absolutăunitate "n bunătate şi putere.

260 Pentru ad#ersarii arieni şi pneumatoma:i, nu trebuia să se dea numele comun de Dumne'eu 4elor trei Persoane, care a#eau ce#a particular, e7primat şi prin numele 6or particulare, de Tatăl, iul şi S!$ntul Du:. S!$ntul %rigorie răspunde că pentru o ast!el decugetare, Petru, Pa#el şi oan nu pot primi !iecare numele de om, numai pe ba'a !iinţei comune,odată ce au ce#a particular "n ei, e7primat prin nume deosebite.

261 <nainte ad#ersarii con!irmaseră că iul şi Du:ul nu Se pot numi !iecare Dumne'eu, pentrucă nu sunt de o !iinţă cu Tatăl.



nedrept, refuzând ceea ce ai afir#at212 . &ar ce spune 7oanF ;7 spune în ;pistolasobornicească B+rei sunt cei ce #ărturisesc &u%ul, apa $i sângeleC213. =are î'i pare aceasta o aiurealăF ntâi, el a îndrăznit să nu#ere î#preună cele ce nu sunt do fiin'ă, ceea ce tu nu ad#i'i decât pentru cele de o fiin'ă - căci cine ar spune căacestea sunt de o fiin'ăF "l doilea, el a folosit cele î#preună nu#ărate nu într-un#od consec ent, ci, după ce le-a spus trei la #asculin <+reisA, a continuaspunându-le trei la neutru <+riaA, contrar regulilor $i legilor gra#aticii tale. totu$i, ce diferen'e se produc punând #ai întâi cele trei la #asculin, apoi acontinuat indicîndu-le la neutru, sau a le spune unul $i unul $i unul la #asculin $de a le nu#i apoi nu trei la #asculin ci trei la neutruF !eea ce tu refuzi în pri in'adu#nezeirii.

!e însea#nă apoi pentru tine cu ântul racF Nu în sea#nă deodată un ani#al, o boală $i o constela'ieF i ce-'i spune cu ântul câineF Nu e câinele care trăie$te pe pă#ânt, câinele din #are $i constela'ia !âineluiF Nu socote$ti că se spun trei raci $trei câiniF &a, desigur. Sunt ele pentru aceasta de o fiin'ăF !e o# sănătos la #inte

a spune aceastaF *ezi cu# a căzut argu#entul tău despre î#preuna-nu#ărare,datorită atâtor e e#ple contrareF &acă nici cele de o fiin'ă nu se nu#ărănu#aidecât î#preună, dar se nu#ără î#preună uneori $i cele ce sunt de o fiin'ă $iîn a#ândouă cazurile se folosesc acelea$i nu#e, oare ce #ai ră#âne din celedog#atizate de tineF

(ai obser $i aceasta - $i cred că nu fără te#ei. nul $i unul nu fac prin adunare

doiF 7ar cei doi nu se disting în unul $i unulF ; ident. "tunci dacă, după )udecatta, cele co#puse sunt de o fiin'ă, ce rezultăF "celea$i sunt $i de o fiin'ă $i de o altăfiin'ă 21 .

262 Nn alt e7emplu de numărare a timpului, a unor lucruri neidentice, dar necontra'icătoare"ntre ele.

263 Pot !i "mpreună număraţi nu numai cei de aceeaşi !iinţă, dar deosebiţi prin ce#a, ci şi cei de !iinţe di!erite. Dar nu pot !i cei "ntr-o contradicţie totală.

264 Dacă nu se poate 'ice de un om şi de altul că sunt doi, ei sunt de o !iinţă, după ad#ersari, pentru că ei s-au compus "n doi. Dar dacă cei doi pot !i "n acelaşi timp distinşi "n unul şi unul,atunci cei doi sunt, după 8udecata ad#ersarilor, de altă !iinţă. Ast!el, doi oameni sunt, după 8udecata ad#ersarilor, şi de o !iinţă, şi de !iinţă di!erită. Aceasta trebuiau să o aplice şi la S!$ntaTreime. &umindu-Se Nnul *Tatăl5 şi Nnul * iul5 şi Nnul *Du:ul5, i trei sunt compuşi, deci, de !iinţă dar 4ei trei put$ndu-Se şi distinge sunt de !iinţe deosebite.



:âd de tine când ăd spuse aceste lucruri întâi într-un fel, apoi în altul, fapt de care$ti atât de #ândru, ca $i când lucrurile ar depinde de felul cu# sunt folositenu#ele. &acă e a$a, întrucât du#nezeiasca Scriptură nu#e$te acelea$i lucruri întâîntr-o ordine, apoi în alta, din cauza egalei de#nită'i a firii, ce ne î#piedică săsocoti# că cele nu#ite sunt #ai rednice de cinstire $i #ai pu'in rednice în raportcu ele însele21/F

"ceea$i obser a'ie trebuie să o fac $i referitor la ter#enii B&u#nezeuC $B&o#nulC211. 5a fel $i despre prepozi'iile Bdin careC, Bprin careC $i Bîn cardatorită cărora tu pretinzi să supui du#nezeirea specula'iilor tale, atribuind-o pe pri#a +atălui, pe a doua 8iului $i pe a treia Sfântului &u%210. !e ai fi făcut, deci,dacă fiecare din ele ar fi fost atribuită fiecăruia în #od rigid, odată fiind atribuitetoate tuturor, cu# e clar celor în'elegătoriF &e ce introduci prin ele atâta inegalitatde de#nitate $i de fire21 . ")ung acestea celor ce nu sunt foarte contrari <credin'eiade ărateA. &ar deoarece tu ataci pe &u%ul, este greu să frână# această pornire până la capăt, ca să nu recurgi la sabieI până ce ei si#'i în tine toată rana, săcercetă# care este argu#entul care-'i ră#âne.

+u re ii iară$i $i spunând #ereu aceasta nu este în Scriptură. !ă &u%ul nu esstrăin, nici introdus în c%ip #incinos, ci cunoscut $i dez ăluit $i celor de odinioa$i celor de acu#, s-a do edit prin #ul'i din cei ce s-au ocupat cu această te#ă $i nuau citit du#nezeie$tile Scripturi fără sârguin'ă $i superficial, ci au despicat literă $au pătruns în ea $i de aceea s-au în rednicit să adă fru#use'ea ascunsă înlăuntru

ei $i s-au lu#inat de lu#ina cuno$tin'ei.265 4e ne "mpiedică, #orbind de Tatăl, de iul şi de Du:ul S!$nt "n mod distinct, să- socotimmai puţin Persoane dumne'eieşti, ca atunci c$nd #orbim simplu de Trei ca de o unitate=

266 După ad#ersarii antitrinitari, c$nd spun de Tatăl că e (Dumne'eu) sau (Domn), dar spun şi despre iul aceasta, numai #ăd de o !iinţă, ca atunci c$nd spun deodată de am$ndoi că sunt(Dumne'eu) şi (Domnul).

267 Aceiaşi antitrinitari, pentru că #ăd "n cele trei prepo'iţii o distincţie "ntre Tatăl, iul şi Du:ul S!$nt,numai #ăd de o !iinţă.

268 Arienii şi pneumatoma:ii introduc inegalitatea de !ire şi de demnitate a celor trei Persoane,c:iar c$nd "l recunosc pe Tatăl ca &ăscător şi purce'ător şi pe iul ca &ăscut iar pe Du:ul ca purces.



Să arătă# aceasta $i noi pe scurt, pe cât se poate, spre a nu părea că sunte# inutili$i iubitori de sla a care nu se cu ine, Bzidind ca pe o te#elie străinăC <:o#. 6/24A. 8iindcă nu s-a scris foarte clar, nici de #ulte ori, că &u%ul Sfânt e &u#neze precu# s-a scris #ai întâi de +atăl, iar #ai târziu de 8iul, aceasta 'i s-a făcut 'ie pricină de blasfe#ie $i a acestei inutile orbării bolna e $i lipse de e la ie, te odezlega de această boală, e plicând pe scurt lucrurile $i nu#ele, după obiceiuScripturii.

Sunt lucruri care nu e istă, dar despre care se orbe$teI după cu#, unele care e is$i nu sunt nu#ite. i iară$i altele care $i e istă $i sunt nu#ite. #i ceri e e#pldespre acesteaF Sunt gata să-'i dau. &upă Scriptură, &u#nezeu doar#e < s. 0006A, Se treze$te <&an. 9, 6 A, Se #ânie < s. /, 2/A,u#blă <8ac. 3A, $i are ca t%eru i#i < s. 30,61I s. 09, 2A.

&ar oare e supus &u#nezeu acestor păti#iriF "i auzit reodată că &u#nezeu aretrupF "cesta s-a înc%ipuit fără să e iste. !ăci a# nu#it pe cât este cu putin'ă, dincele ale noastre, cele ale lui &u#nezeu. !ând &u#nezeu stă departe de noi $i într-un fel nu ne ia în sea#ă, pentru pricini pe care ;l le $tie, el doar#e. !ăci pentru noiso#nul este lipsă de lucrare $i de orice acti itate. 7ar când, sc%i#bându-Se dintrdată, ne face bine, ;l Se treze$te. !ăci trezirea este părăsirea so#nului, precu# pri irea la cine a însea#nă a nu #ai fi întors de la ;7. !ând ne pedepse$te,însea#nă că 5-a# făcut să Se #ânie. i a$a ne ine pedeapsa din #ânia 5ui. 7ar aface acu# aceea, însea#nă a u#bla de la una la alta, este u#blare. i fiindcă Se

odi%ne$te în sfintele puteri $i Se află în ele, zice# că le are ca tron $i $ade în e"cesta este iară$i un c%ip propus de noi. !ăci nicăieri nu Se odi%ne$te &u#nezea$a ca în sfin'i. !ând Se #i$că repede, se zice că zboară < s. 60,62 A. !ând e atenla noi, ne arată fa'a < s. 64, 0A. 7ar când dă $i pri#e$te, ne dă #âna <9, 3 A. i oaltce a din puterile $i lucrările lui &u#nezeu e zugră it de altce a din cele trupeale noastre219.

269 <n mădularele şi "n mişcările noastre trupeşti se mani!estă stările şi mişcările noastre su!leteşti, "ndreptate spre cei şi spre cele din a!ară. Dumne'eu, deşi Spirit pur, nu e imobil, ci e

plin de atenţie !aţă de cele ale lumii, bucur$ndu-Se c$nd "i răspundem iubirii 6ui cu iubireanoastră, sau cu de'aprobare c$nd <i răspundem cu nepăsarea noastră. l bine#oieşte să nu !ienepăsător !aţă de noi.>i aceasta "n !a#oarea noastră. Atitudinile 6ui !aţă de noi nu sunt doar o socotire a atitudinilor noastre ca !iind ale 6ui. ar deoarece l a creat şi susţine şi ordineamaterială a lumii, atitudinile 6ui !aţă de ea se arată şi "ntr-o e!icienţă reală "n ele a atitudinilor 6ui spirituale. <ntr-un !el are şi l o legătură cu cele materiale, cum are su!letul nostru cu trupul şi cu lucrurile din lume.



+u, la rândul tău, de unde ai luat ter#enii de Bne născutC sau Bfără începutC, csunt pentru tine fortăre'e de cul#eF i noi, de unde a e# ter#enii de Bne#uritorCF"rată-le pe acestea cu nu#ele lor proprii. i noi le o# declara neade ărate, pentrucă nu sunt în Scriptură, sau le o# desfiin'a. i ai #urit c%iar pe te#eiul afir#a'iilor tale 204. !ăci 'i s-au ni#icit c%iar ter#enii $i zidul de apărare, în care teîncredeai. Sau nu crezi că năde)dile tale sunt înte#eiate în al'i ter#eni, c%iar dacnu sunt e pri#ate directF i care sunt acele alte e pri#ăriF 7ată-le B;u sunt întâ$i tu după acestaC < s. 66, A $i B nainte de (ine nu este alt du#nezeu $i nici (ine nu a fiC < s. 3, 64A206. !ăci întregul BesteC al (eu <7e$. 3, 6 A, nea ândînceput $i neputând nici înceta202 . &eci ad#i'ând că nu e ce a înainte de 4, nici nuare o cauză #ai ec%e ca ;l, tu 5-ai nu#it fără început $i nenăscut. i ad#i'ând cănu a înceta să e iste, 5-ai nu#it ne#uritor $i nepieritor. "cestea însea#nă pri#iiter#eni $i acesta e în'elesul lor.&ar care sunt cele ce nu sunt, nici nu se nu#escF"cestea du#nezeirea este rea203, sfera este întreruptă, trecutul este prezent, o#ul

270 Pneumatoma:ii negaseră "nainte pe Du:ul S!$nt, pentru că nu se #orbeşte mult despre l"n Scriptură. Acum S!$ntul %rigorie "i "ntreabă de ce se !olosesc pentru Dumne'eu termenii de(nenăscut) şi (!ără de "nceput), care nici ei nu se găsesc "n Scriptură. Sau cum !olosesc eitermenul(nemuritor), ne!iind "n Scriptură. Dacă se menţin cu#intele că tot ce nu e e7primatdirect "n Scriptură nu e ade#ărat, ad#ersarii #or trebui să admită că nu pot a#ea nici ei speranţanemuririi de la Dumne'eu 4el !ără de "nceput şi !ără s!$rşit.

271 4$nd Dumne'eu 'ice "n ScripturăE ( u sunt "nt$iul), e acelaşi lucru cu a spune că

(Dumne'eu e !ără "nceput sau (nenăscut). 4ăci !iind primul, nu a putut a#ea un "nceput sau nua putut !i născut. l e cel !ără cau'ă. l este prin Sine din eternitate. Aceleaşi le spune şi maiclar c$nd declarăE (<nainte de Cine nu este Dumne'eu).

272 Dumne'eu este una cu (este). 4a atare, este !ără de "nceput şi cuprinde toate c$te pot !i. Dar cine poate spune toate c$te pot !i= Nn (este) a trebuit să !ie din eternitate. l nu #a "nceta#reodată să !ie. Dar acest (este) trebuind să !ie complet, nu poate !i inconştient. 4ăci, desigur, ştie de Sine 4el ce este deplin. Deci, a#$nd conştiinţă de sine, trebuie să !ie şi persoană şi caatare, iubire şi comuniune.

273 Dumne'eu nu poate !i rău, căci răul de'organi'ea'ă şi sărăceşte e7istenţa, iar l estee7istenţa plenară, nemărginită. De aceea Dumne'eu crea'ă o lume minunat organi'ată,armonioasă, o mare ordine şi o !rumuseţe, "n care omul, care prin libertatea lui nu se supune lui Dumne'eu, introduce un anumit grad de de'ordine, !ără să se poată des!iinţa cu totulorgani'area, ordinea şi armonia care n-ar mai arăta originea ei di#ină şi nici !ace posibilătrăirea !iinţelor #ii şi a comuniunii umane "n ea.



nu este co#pus. i pe cine ai cunoscut a)uns la atîta ira'ionalitate ca săîndrăznească să cugete a$a ce a $i să sus'ină acesteaF :ă#âne să arătă# cele cesunt $i se nu#esc &u#nezeu, =#ul, îngerul, )udecata, de$ertăciunea silogis#elor<ra'iona#entelorA tale, desfiin'area credin'ei $i golirea tainei <:o#. , 6 I 7 !or. 660A20 .

&acă e istă o a$a de #are diferen'ă între nu#e $i lucruri, cu# e$ti tu atât de roblitereiF !u# î'i însu$e$ti tu în'elepciunea iudaică $i ur#ezi silabelor, părăsindrealită'ileF &acă tu zicând de două ori cinci, sau de două ori $apte, eu a$ conc%iîn pri#ul caz că aceasta e zece, iar în al doilea, patrusprezece sau dacă orbind tde un ani#al #uritor, ra'ional $i #uritor, eu a$ conc%ide că acesta este o#ul, aicrede că eu aiurez20/ F i cu# a$ face aceasta folosindu-#ă c%iar de pre#izeletaleF !ăci cu intele <sau ra'iona#enteleA nu sunt #ai #ult ale celui ce le spunedecât ale celui ce e silit să lespună201. &eci precu# în aceea nu a# pri it #ai #ultla cele spuse de tine, cât la cele gândite din Scripturi, a$a $i aici dacă aflu altcedecât cele spuse sau cugetate clar în Scriptură, oi e ita recunoa$terea lote#ându-#ă de tine, care te folose$ti în #od #incinos de nu#irile din ea200."stfel, ne o# opune celor ale căror idei sunt nu#ai pe )u#ătate e acte20 . &ar nuse pot folosi nici cele spuse de tine209 F !ăci tu, negând nu#irile 8iului, care suntatât de clare $i de frec ente, nu le respec'i nici pe acestea, c%iar dacă le-ai cunoscu #ult #ai clare $i #ai nu#eroase. &e aceea, de$i ă pretinde'i în'elep'i, ă oiarăta toată pricina obscurită'ii, reluând cu ântul la pu'in #ai #are înăl'i#e.274 Silogismele ereticilor pentru des!iinţarea credinţei sunt numite (deşertăciune) *P. %alla2,

op.c$t.,p. 3 1, nota 5. ?ăul se poate !olosi şi el de o raţiune str$mb "ntrebuinţată, prin care deasemenea se arată persistarea unei ordini "n e7istenţă. ?ăul sau !alsa "ntrebuinţare a raţiunii, goleşte lumea creată de mister, adică de Dumne'eu cel inepui'abil prin cunoaştere. @ raţiune !ără Dumne'eu nu mai #ede lumea dec$t "n mod super!icial. Aceasta e (deşertăciunea) adusăde o raţiune care nu recunoaşte pe Dumne'eu.

275 alsa raţiune a ereticilor sau a necredindoşilor constă "n !aptul că nu merge p$nă lacapăt.Aceasta se poate spune şi despre toate !iloso!iile. &u merg p$nă la capăt "n satis!acereadorinţei care m$nă pe om să caute sensul e7istenţei.

276 &u spun nişte cu#inte, sau nu !ac nişte raţionamente, pentru că #reau să le spun sau să le !ac, ci pentru că trebuie să le spun sau să le !ac. Adică ade#ărul e7primat de ele nu e acela pecare "l #oiesc,ci acela pe care sunt obligat să-l recunosc. @r, ereticii şi !iloso!ii care "n generalnu recunosc pe Dumne'eu şi care e ultimul răspuns la "ntrebările ce trebuie să şi le pună omul,nu #oiesc să meargă p$nă la capăt, recunosc$nd că l este sensul e7istenţei sau că numai le7plică toate.



&ouă Bsc%i#băriC ădite s-au făcut în cursul eacului, care s-au arătat $i ca d+esta#ente $i Bcutre#ure ale pă#ântuluiC <(t. 20, /6A, pentru a se face lucrul bincunoscut2 4. na a fost #utarea de la idoli la 5ege <7e$. 24, 3-/A, iar altă, de la5ege la ; ang%elie2 6. i ni se bine este$te un al treilea cutre#ur sau #utarea dela cele de aici la cele de acolo, care nu se #ai #i$că, nici Bnu se #ai clatinăC2 2.

!ele două +esta#ente au a ut ce a co#un !are este acestaF Nu s-au #utatdeodată, nici prin pri#a #i$care a ac'iunii lor. entru ceF ; necesar să se $tie ca snu fi# sili'i, ci să fi# con in$i.!ăci ceea ce e fără oie nu e nici durabil, cu# seîntâ#plă cu sila care stăpâne$te curgerile apelor sau plantele. &ar ceea ce e potri

oin'ei e #ai durabil $i #ai sigur. i pri#ul rezultat se datorează celui ce sile$te, aldoilea se datorează nouă. nul se datorează bunătă'ii lui &u#nezeu, celălaltstăpânirii tiranice. &u#nezeu cugetă deci că nu trebuie să facă bine celor ce nu

oiesc, ci să dăruiască binefacerile Sale celor ce le oiesc. &e aceea, în c%

277 @ traducere mai e7actă a te7tuluiE (Deci cum aici n-am pri#it mai mult la cele spuse detine, ci la cele g$ndite *"n Scriptură5, aşa şi acum, dacă n-am a!lat la tine dec$t altce#a dec$tcele g$ndite sau spuse clar "n Scriptură, #oi e#ita recunoaşterea lor, tem$ndu-mă de tine care !oloseşti "n mod mincinos numirile).

278 #orba de cei ce recunoşteau dumne'eirea iului, dar nu şi pe cea a Du:ului S!$nt *P.%alla2, op.c$t., p. 3 , nota 15.

279 Adică de tine, care negi dumne'eirea iului *P. %alla2, bid., nota 5.

280 Au !ost două sc:imbări mari ale celor ce se clatină (ca să răm$nă cele neclătinate) *Pro#.1 , /5,ca să se arate că cele ale #ieţii istorice se sc:imbă, spre a se #edea cele ce pregătesc şi !ac transparente cele #eşnice.

281 Au !ost două "nălţări esenţiale ale #ieţii omeneştiE una de la identi!icarea panteistă a !orţelor naturii cu 'eii, care "nseamnă şi cinstirea lor ca idoli, la re#elarea lui Dumne'eu cel

ade#ărat prin 6ege, a doua a !ost mutarea de la Dumne'eu, 4are poruncea de la distanţă"mplinirea #oii 6ui prin 6egea greu de "mplinit, la #ang:elie sau la #enirea lui Dumne'eu <nsuşi ca om desă#$rşit "ntre oameni pentru a ne a8uta prin puterea 6ui să ne desă#$rşim sau săne adunăm "n l "n #eşnicie, prin biruirea morţii.

282 cutremurul de la pogor$rea Du:ului S!$nt, care ne <nalţă la cele ce nu se #or mai clătina.



pedagogic $i ca un #edic, ;l desfiin'ează unele obi$nuin'e, pe altele le îngăduie,făcând unele concesii celor plăcu'i, ca doftorii celor bolna i, ca să se pri#eascăleacul prin a#estecarea lui cu unele sucuri #ai plăcute. !ăci nu e u$oarăsc%i#barea unor #ora uri practicate ti#p îndelungat.

!e reau să spunF ri#a sc%i#bare,, desfiin'ând idolii, a îngăduit )ertfele. " doua,desfiin'ând )ertfele, n-a î#piedicat tăierea-î#pre)ur. !ăci, după ce oa#enii auad#is desfiin'area, au acceptat c%iar pentru ceea ce li s-a îngăduit unii )ertfeal'ii tăierea-î#pre)ur. i au de enit din păgâni, iudei $i ace$tia cre$tini, prin #utătreptate spre ; ang%elie. Să te con ingă a el despre aceasta. !ăci acesta, plecânde la Btăierea-î#pre)urC <8apte 61, 3A i de la Bcură'ireC <8apte 24, 21A a a)unspune B7ar eu,fra'ilor, dacă propo ăduiesc încă tăierea î#pre)ur, pentru ce #ai su prigonitFC <Gal. /, 66A. "colo era icono#ia, aici desă âr$irea2 3."ceasta pot să o co#par cu ceea ce ne dă în ă'ătura deplină despre &u#nezeu. Nu#ai că #etodele sunt in erse. "colo #utarea se înfăptuie$te prin desfiin'ări."ici, desă âr$irea se face prin adaosuri. 7ată cu# *ec%iul +esta#ent propo ădudesc%is pe +atăl, iar pe 8iul #ai obscur. Noul +esta#ent ne-a arătat pe 8iul <7 t. 24A $i ne-a făcut să stră ede# du#nezeirea &u%ului. &u%ul e introdus acu#cetate, făcându-ne #ai clară arătarea 5ui. !ăci nu era sigură o propo ăduire ădităa 8iului, până ce nu era #ărturisită clar du#nezeirea +atălui. i câtă re#edu#nezeirea 8iului încă nu era ad#isă, nu se putea pri#i încă în #od #aiîndrăzne', ca să spun a$a, po ara &u%ului Sfânt2 .

recu#, îngreuna'i de #âncare peste putere $i îndreptându-$i pri irea încă preaslabă spre lu#ina solară, oa#enii î$i pri#e)duiesc puterea, a$a, di#potri ă, prinadaosuri par'iale $i, a$a cu# zice &a id, prin Burcu$uriC < s. 3, 1A $i prin îna$i propă$iri Bdin sla ă în sla ăC <77 !or. 3, 6 A, lu#ina +rei#ii a lu#ina celor #strălucitori. entru acest #oti , socotesc se sălă$luie$te în parte, pe #ăsura putercelor ce-5 pri#esc, $i în ucenici, la începutul ; ang%eliei, după ati#ă, după

năl'are. ;l le întăre$te puterile <(t. 64, 6I (c. 1,0I 5c. 9, 6A, le este insuflat < n283 S!$ntul Pa#el le "ngăduia "ncă iudeilor ce se "ncreştinau să se taie "mpre8ur din iconomie pentru ale uşura lor şi altor iudei trecerea la creştinism, deci +din iconomie). Dar prin aceastăiconomie, "i ducea la desă#$rşirea creştină.

284 Trebuia să se treacă "nt$i de la panteism la re#elarea unui Dumne'eu personal sau aTatălui, ca apoi să se poată !ace "nţeles că un Dumne'eu monopersonal nu e un Dumne'eudeplin, căci ar !i un Dumne'eu lipsit de iubire. Dar p$nă ce nu se "nţelege relaţia iubitoarenecesară "ntre un Tată şi un iu suprem, nu se putea "nţelege că iubirea desă#$rşită nu este !ărăun al treilea, pe 4are "l iubesc 4ei doi "mpreună.



24,22A, li Se arată în li#bi de foc <8apte 2, 3A. ;l Se arată prin 7isus,cu# o obser a $i tu, citind cu #ai #ultă aten'ie B;u oi ruga pe +atăl, zice, $i al(ângâietor ă a tri#ite ouă, &u%ul ade ăruluiC < n. 6 ,61-60A. "ceasta ca s pară cu# a că este un zeu opus $i că se orbe$te de o altă putere. "poi B+atăl îltri#ite în nu#ele (euC < n. 6 , 24A. "cu# lasă pe B*oi rugaC, păstrând pe B l tri#iteC. "poi spune E l oi tri#iteC arătând propria Sa de#nitate. n sfâr$it B

eniC, indicând puterea &u%ului2 /.*ezi lu#inările par'iale care ne-au lu#inat pe noi $i ordinea în ă'ăturii despre&u#nezeu, pe care e bine să o obser ă# $i noi, fără a o rele a deodată, dar $i făra o ascunde până la sfâr$it2 1 F ri#ul lucru e stângaci, al doilea e nedu#nezeiesc.

ri#ul poate ne#ul'u#i pe cei ce ne sunt străini, al doilea poate înstrăina pe aino$tri. ;ste o idee care poate a enit $i la #intea altora, dar #ie-#i pare ca rodul propriei #ele în'elegeri. *oiesc de aceea să-6 adaug la cele spuse. (ântuitorulcople$ise pe ucenicii Săi cu o #ul'i#e de în ă'ături. &ar erau unele pe care,spune# că nu le puteau purta atunci ucenicii < n.64, 62A, poate pentru #oti ele care le-a# spus $i de aceea le 'inea ascunse. &ar adaugă că pe toate ni le a prednouă &u%ul când a eni < n. 61, 63A. ntre acestea socotesc că este $i îdu#nezeirea &u%ului, clarificată #ai târziu când puterea de cunoa$tere le a fi #a

285 isus arată că Du:ul S!$nt e trimis şi de Tatăl, dar "n numele Său şi de l, dar #a #eni şi l <nsuşi. Deci nu e mai mic dec$t Tatăl şi iul, dar este unit cu am$ndoi. Dacă iul este (4:ipul) personi!icat alTatălui, Tatăl #ă'$ndu-se c$t mai real "n iul, Du:ul S!$nt este ( ubirea) personi!icată a Tatălui !aţă de 4:ipul sau !aţă de iul Său. &umai aşa ubirea Tatălui !aţă de iul cere toată realitatea, mărind acti#e bucuria Tatălui !aţă de iul sau !aţă de 4:ipul Său. iul "nsă nu poate să nu trăiască şi l această bucurie a Tatălui !aţă de Sine şi să nu->i arate şi lbucuria de ea. Dar cau'a ei este Tatăl. 4ăci Tatăl este singura cau'ă a tot ce este. ar c$nd iul se !ace om, ubirea !aţă de iul sau Du:ul se e7tinde şi asupra 6ui ca om, apoi ca ubire !aţă de iul Său şi asupra celor ce se unesc cu l !ăcut om. >i ei <l trăiesc ei "nşişi ca pe 4el #enit ca Du:ul iului, ca iubirea Tatălui !aţă de iul, pentru ca să-6 trăiască şi ei ca !ii, asemenea iului. Du:ul e 4el ce 'boară din Tatăl asupra iului !apt de#enit ş8 #i'ibil c$nd Se pogoarădeasupra iului ca om la bote'. >i c$nd Se odi:neşte asupra iului, Se i#eşte Tatăl, 'ic$ndE(Acesta este iul Ceu cel iubit). Du:ul repre'intă şi atenţia unei Persoane di#ine pentru altă Persoană, pornind de la Tatăl de aceea l repre'intă şi atenţia lui Dumne'eu pentru noi şirecunoaşterea ei de !iecare din noi către Dumne'eu. 4ăldura iubirii unei Persoane către alta "l !ace şi pe Dumne'eu să !ie simţit ca Persoană iubitoare greu de distins de Persoana proprie. <n#iaţa #iitoare #om simţi aceasta "n gradul ma7im.

286 &ouă personal nu ni se descoperă Du:ul deodată "n toată plinătatea, nici noi nu-6 putemdescoperi altora "n această plinătate deodată, dar nici ţin$ndu-6 ascuns "n noi p$nă după s!$rşitul lumii, "naintăm treptat "n primirea Du:ului şi "n comunicarea 6ui.



ipostatice, ca să nu se producă confuzie în du#nezeire, care aduce toată rânduial$i ar#onie2 9.

i #ă cutre#ur cugetând la #ul'i#ea acelor nu#iri $i la neru $inarea celor ce luptăcu &u%ul. 7 Se spune &u%ul lui &u#nezeu <7 !or. 2, 66A, &u%ul lui Hristos

, 9A, #intealui Hristos <7 !or. 2, 61A, &u%ul &o#nului < n'.Sol. 6, 0A, ;l în&o#n <77 !or. 3, 60A, &u%ul în ierii <:o#. ,6/A, al ade ărului < n. 6 ,60I 6/,al libertă'ii < 77 !or. 3,60AI &u%ul în'elepciunii, al în'elegerii, al sfatului, al tăriecunoa$terii, al e la iei, al fricii de &u#nezeu < s. 0,2A. !ăci e 8ăcătorul tutuacestora. ;l u#ple toate, sus'ine toate prin fiin'a Sa. B;l u#ple lu#eaC < n'. Sol.6,0A prin fiin'a 5ui, fiind necuprins de lu#e după puterea 5ui294. ;ste bun < s. 6 2,64A, drept < s. /4,66A, stăpânitor < s. /4, 63A, sfin'e$te prin fire <6 !or. 1,66Asfin'it, #ăsoară, nu e #ăsurat < n. 3,3 AI a participat <:o#. ,6/A, nu Sî#părtă$e$te, u#ple < n'. Sol. 6, 0A, nu e u#plut, sus'ine <ibid.A, nu e sus'inut#o$tenit <;f. 6,63-6 A, slă it <7 !or.61,69-24A, î#preună nu#ărat <(t. 2 , 69a#enin'ă <(c. 3, 29A, e degetul lui &u#nezeu <5c. 66, 24A296, este foc <8apte 2, 3A,fiind &u#nezeu,<&euter. , 2 A, pentru a arăta, socotesc, că e de o fiin'ă &u#nezeu292. ;ste &u%ul care face să e iste <toate e isten'eleA < s. 643, 34A, recrează prin >otez < n. 3, /A, prin în iere <7ez. 30, /-1, 9-64, 6 A. ;ste &u%ulcunoa$te toate <7 !or. 2,64A, care în a'ă < n. 6 , 21A, care suflă unde $i cât

289 Dacă nu ar !i "n Dumne'eu un Tată şi un iu, ci o esenţă !ără sens, toate ar !i !ără sens, pentru că ar lipsi iubirea şi importanţa persoanelor şi a !aptelor lor. isus, să#$rşind !apteminunate, arată dumne'eirea Sa, dar nu proprietatea de ipostas deosebit de Tată şi a Tatălui, deipostas deosebit de l *naşterea şi nenaşterea5. Arată ceea ce e comun dumne'eirii. Dar !iind o Persoană deosebită, arată că nu Se con!undă cu Tatăl.

290 iinţa 6ui stă la ba'a lumii, !iind pre'entă "n toate, !ără să e7iste o continuare "ntre ele şiea. Dar "n toate, !iinţa dumne'eiască lucrea'ă prin puterea Du:ului, !ără să o !olosească petoată şi !ără ca lumea să o poată cuprinde pe toată.

291 o numire !oarte nimerită pentru S!$ntul Du:. isus #indecă prin Du:ul S!$nt ca prin

degetul lui Dumne'eu. ipostasul S!intei Treimi care, reali'$nd relaţia "ntre Tatăl şi iul şiaceasta, şi atunci c$nd iul Se !ace om, "mplineşte acest rol al relaţiei şi "ntre Dumne'eu şioameni. Prin Du:ul ne simţim atraşi de Dumne'eu.

292 isus spune că a #enit să arunce !oc pe păm$nt. Aceasta arată iarăşi pe Du:ul ca peipostasul "n care se reali'ea'ă relaţia "ntre Dumne'eu şi creaţie.



< n. 3, A, care călăuze$te < s. 6 2, 64A, grăie$te <8apte 63,2A, tri#ite <8aptecare osebe$te <8apte 63,2A, care Se #ânie <7o , 9A, este încercat <8apte /descoperă < n. 61,63A, lu#inează < n. 6 , 21A, dă ia'ă < n. 1, 13A, #ai bînsă$i lu#ina $i ia'a, !el ce ne face te#ple <7 !or. 3, 61A, ne îndu#nezeie$te<ibid.A, ne desă âr$e$te < n. 61, 63A, precedează >otezul <8apte 64, 0A $i ldupă >otez, lucrează toate ca &u#nezeu <7 !or. 62, -1A, Se î#parte în li#bi defoc <8apte 2,2A, distribuie %aris#e <7 !or. 62, 66A, face apostoli, proore ang%eli$ti, păstori $i în ă'ători <;f. , 66A, este în'elegător în #ul'i, li#ped pătrunzător, neî#piedicat, neîntinat < n', Sol. 0,2 -29A, ceea ce este egal cu estatotîn'elept $i lucrător în #ulte c%ipuri <7 !or. 62, 66AI pătrunde $i lă#ure$te to< n'. Sol. 0, 2 AI nsu$i Stăpânitor < n'. Sol. 0, 23A, nesc%i#bat <ibid.A, atot<ibid.A, " toate supra eg%etor <ibid.A, pătrunde toate du%urile în'elegătoare <curate, cele #ai sub'iri <ibid.A, socotesc puterile îngere$ti, ca $i pe cele prooroc< n'. Sol. 0, 20A, apostolice, în acela$i #o#ent, neaflătoare în acelea$i locuri <Sol. , 6A, ci î#pră$tiate ceea ce arată că este necircu#scris.!ei ce spun $i în a'ă acestea $i care, în plus, îl nu#esc Balt (ângâietorC < n. 661A sau, a$a zicând, alt &u#nezeu - cei ce $tiu că %ula î#potri a 5ui e de neier<(t. 62, 36A, cei ce au osândit atât de înfrico$ător pe "nania $i Sefira fiindcă a#in'it pe &u%ul Sfânt, adică au #in'it pe &u#nezeu $i nu pe un o# <8apte /A.

!e 'i se pare propo ăduiesc pe &u%ul ca &u#nezeu, sau ca alt ce aF !ât dîngro$at e$ti departe de &u%ul, dacă e$ti nedu#erit în pri in'a aceasta $i dacă

ne oie de cine a care să te în e'e caracterizările acestea atât de nu#eroase $i atde iiF entru ce #ai ai ne oie în acest caz de #ărturii ca să le e pliceF i toacâte le spune Scriptura în în'eles #ai u#ilit că e dat < n'. Sol. 0, 2 A, că e tri#< n'. Sol. 0,23A, că e distribuit <ibid.A, că e %aris#ă <ibid.A, că e dar <7bid.A<7bid.A, făgăduin'ă <7bid.A,#i)locire < n'. Sol. 0, 20A, fie altce a de felul acestnu #ai spun pe fiecare, l arată raportat la cauza pri#ă, ca să se arate de la !ine

ine $i să nu se cugete trei principii î#păr'ite în c%ip politeist. !ăci e aceea$i lipsde e la ie, fie a confunda, ca Sabelie, fie a despăr'i, ca arienii, cele dintâi într- persoană, cel de al doilea în firi.

n ce #ă pri e$te, a# reflectat #ult în #ine, prin curiozitatea #in'ii $i prinîndreptarea ra'iunii în toate păr'ile, căutând un c%ip al acestei a$a de i#portantrealită'i, dar n-a# cunoscut cu ce din cele de )os trebuie să co#par fireadu#nezeiască. !ăci c%iar de află o #ică ase#ănare, cea #ai #are parte î#i scapă,lăsându-#ă )os cu e e#plul #eu. (i-a# înc%ipuit un oc%i <al pă#ântuluiA, uniz or $i un râu, ca $i al'ii, ca să ăd de nu cu# a +atăl are o ase#ănare cu pri#ul8iul cu al doilea $i &u%ul Sfânt cu al treilea.



&ar ace$tia nu sunt separa'i nici prin ti#p, nici prin discontinuitatea curgerii, c%idacă Se disting unul de altul ca &u#nezeu, prin proprietă'i <ipostaticeA. nsă #-ate#ut #ai întâi să pri#esc o oarecare curgere a du#nezeirii, care nu are ostabilitate, în al doilea rând să introduce unicitatea în nu#ăr, ur#ând acesteico#para'ii. !ăci oc%iul, iz orul $i râul sunt una la nu#ăr de$i au o for#ă deosebită293 .

(-a# gândit la soare, la rază $i lu#ină. &ar $i aici e pericol de-a cugeta întâi la oco#pozi'ie a firii necu prinse, ca a soarelui $i a celor din soare. "l doilea, să nucu# a să ăd în +atăl o fiin'ă, iar în celelalte nu ipostasuri, ci puteri e istente în&u#nezeu, nesubzistente, căci nici raza, nici lu#ina nu sunt $i ele soare, cie#anări solare $i calită'i ale fiin'ei. ; pri#e)die #are să socoti# că în acestea este$i nu este &u#nezeu, ceea ce este #ai absurd ca tot ce s-a spus. &ar a# auzit pecine a subscriind $i o e plica'ie de felul ur#ător pe perete străluce$te o raenind din soare $i reflectat, prin ni$te ape în #i$care. :aza prinde această #i$careo propagă prin aerul prin care trece, apoi o opre$te pe suprafa'a solidă în care sopre$te. "$a se na$te o ibra'ie neobi$nuită. :aza se agită în #i$cări #ulte $istrânse între ele, arătându-se una în #ulte $i #ulte în una, din pricina itezeiîntâlnirii $i a separării. "stfel unitatea ei dispare înainte de a o prinde cu ederea294 .

&ar nici aceasta nu o pot ad#ite din ur#ătoarele #oti e pe de o parte, pentru că

#i$carea dată razei de apă se ede foarte bine $i nu e ni#ic #ai înainte de&u#nezeu care să fi dat razei #i$carea.!ăci ;l e cauza tuturor $i nu e ni#ic

293 ste o oarecare asemănare "ntre oc:iul păm$ntului de unde apare un i'#or şi apoi un r$u şicele trei Persoane ale S!intei Treimi. 4ăci "n Dumne'eu nu e curgere, ci o stabilitate, dar "n l se pot număra trei Persoane distincte, cum nu se pot număra trei proprietăţi distincte "n apa cecurge din oc:i "n i'#or şi "n r$u. Dumne'eirea nu curge spre nici o altă ţintă prin cele trei Persoane. le răm$n una "n alta. >i totuşi se disting mai real una de alta, dec$t cele trei !ormece le ia apa e7emplului păm$ntesc. Tatăl este i'#or al iului şi al Du:ului, dar acestea nu ies din l, deşi sunt pe de altă parte real deosebite. "ntre ele o unitate mai mare ca "ntre toate cele păm$nteşti şi c:iar ca "ntre persoanele umane, dar şi distincţia e mai mareE Tatăl e numai Tată,

iul e numai iu, nu ca "ntre oameni unde aceeaşi persoană poate !i şi tată şi !iu şi "ntre care e o separaţie de timp, de calităţi, de "mpre8urări.

294 o comparaţie pe care o !ăceau unii "ntre Du:ul S!$nt şi ra'a care #enind din soare şi proiect$ndu-se pe un perete, prin mişcarea unor ape curgătoare, nu mai ştiau de e una sau maimulte.



anterior cauzei. e de alta, pentru că $i aici se presupun acelea$i lucrurco#pozi'ie, difuzare, fire nestabilă $i în #i$care, care nu pot fi cugetate despredu#nezeire. i în general nu e ni#ic care să-#i oprească cugetarea la e e#plele aceea ce gândesc. !i luând din ele cu pricepere cele ce î#i pot da un c%ip, respingcelelalte ale lor.

!el #ai bun rezultat pe care îl câ$tig până la ur#ă din aceste e e#ple este să lasc%ipurile $i u#brele ca a#ăgitoare $i foarte depărtate de ade ăr $i să #ă alipesc cea #ai e la ioasă în'elegere a cu intelor pu'ine din Scriptură, folosindu-#ă decălăuzirea &u%ului $i să păstrez până la capăt ilu#inarea pe care a# pri#it-oastfel, care este o Bade ărată înso'itoareC <8ii. , 3A $i asociată, în străbatacestui eac, căutând să-i con ing $i pe al'ii, după cât pot, să se înc%ine +atălui8iului $i Sfântului &u% - o unică du#nezeire $i putere. B!ăci a 5ui este toată slacinstea, stăpânirea, în ecii ecilorC. "#in.

()in “Cele cinci cuvântări teologice” 9 traducere de )umitru Stăniloae, ed# Anastasia, 644E"

sfântul grigorie de nazianz - cele cinci cuvântări teologice

Documents