sf. maxim marturisitorul

5/11/2018 Sf. Maxim Marturisitorul

1/112

Sfantul Maxim Marturisitorul(580-662)

si tovarasii sai intru martiriu:papa Martin, Anastasie Monahul,Anastasie Apocrisiarul"Viep" - actele procesului- documentele exilului

Traducere si prezentarediac. loan 1. Ica jr

~ISISSibiu2004


2/112

Co l e cua Pn if o so p n ia c h ri st ia n aSer ia : J iag iogmpnica Studiu introductiv

Lector ~icoperta: Maria-Cornelia Ica jrTehnoredactori si corectori: Paul ~iVioleta Morar

I."Vietile" Sfantului Maxim Marturisitorul:probleme si luminiGratie curentului neopatristic din prima jumatate a se-colului XX - in primul rand prin traducerile, studiile I?iLiturghia cosmica,monografia fundamentala pe care i-adedicat-o in 1941Hans Urs von Balthasar (1905-1988) -opera Sfantului Maxima inceput sa fie dezgropata si valo-rificata tot mai mult in teologia contemporana. Astfel,dincolo de un autor de scrieri monahale si de opusculehristologice antimonotelite, Sfantul Maxim a aparut dreptculmea gandirii patristice a Bisericii vechi, eel care a reusitsa sintetizeze vizionar toate curentele duhovnicesti I?iteo-logice ale epocii patristice intr-o perspectiva hristocentrica

grandioasa extinsa la dimensiuni cosmice. Despre aceastaampla redescoperire cu multiplele ei fatete I?iinterpretaricare constituie fenomenul .maximologiei" moderne s-aputut scrie recent 0 monografie speciala=. Prin eforturilemonumentale ale parintelui profesor Dumitru Staniloae

DEISIS

1H. U. VON BALTHASAR,osmische Liturgie, Freiburg L Br., 1941,ed. II, Einsiedeln, 1961.2 A. NICHOLS, Byzantine Gospel. Maximus the Confessor in Mod-ern Scholarship, Edinburgh, 1993. Cea mai recenta si comoda prezen-tare de sintezii a vietii , operelor ~iinviiti iturii maximiene e cea a luiJ.-CL. LARCHET,aint Maxime le Confesseur (580-662) (Initiationsaux Peres de l 'Eglise), Cerf, Paris, 2003, care oferii sibibliografiaexhaustiva (p. 229-283).ISBN 973-9344-97-6

5


3/112

(1903-1993), teoIogia ortodoxs romaneasca s-a integrat ~iea in acest fertiI si innoitor demers neopatristic: pe par-cursul a aproape 0 jumatate de secol, mai precis intre anii1944-1990, parintele Staniloae a pus la dispozitia cititori-lor romani, in traduceri extins comentate, cvasitotalitateaoperelor teologice si duhovnice~ti ale mareIui Parinte alBisericii din secoluI VII3. AmpIeIe introduceri care prefa-teaza cele patru masive tom uri ale operelor maximiene(1947, 1948, 1983, 1990) insista, cum era ~i firesc, asupraarticulatiilor, dimensiuniIor ~i semnificatiiIor nebanuite alegandirii Sfantului Maxim pentru teologia contemporana.In ce prive~te viaia Sfantului Maxim, parintele DumitruStaniloae se limiteaza, mra sa insiste, la aceasta .scurtanota biografica":

"Sfantul Maxim Marturisitorul s-a nascut Ia anul 580in ConstantinopoI, dintr-o famiIie nobila si a avutparte de 0 educatis aleasa, Pe Ia anul 610 irnparatulHeraclie l-a chemat Ia curte, incredintandu-i slujbade prim secretar. Dar inca dupa trei sau patru ani aparasit postul ~i a intrat in manastirea Chrysopolis(azi Scutari) de pe tarmul opus Constantinopolului.Mai tarziu a calatorit mult. Pe la Inceputul anului 632

~ A Africa imprietenit cu monahul Sofronie,se gasea m, A e lupviitorul patriarh al Ierusalimului. Acesta mcepus .. -ta impotriva noii erezii monotelite ce-si facea apantiala orizont. . 1 d~d faPatriarhul Serghie din Constant~nop


4/112

In lupta pe.care aderentii dreptei credinte 0 porn esca:um Imp~tnva acestui decret imparatesc se angajea-za cu t.oata puterea si Maxim. Ba intrucat patriarhul .S.ofrome ~oare ~ocmai in anul in care apare Ekthe-SIS, Maxim devine conducatorul acestei Iupte, Intre642::-6~5. el dezv?lta in Africa 0 activitats intensa pen-tru mtanrea episcopilor de acolo impotriva ereziei.EI e~te sufletul mi~carii ca:e p~rn~te din Africa pen-~ru pastr~rea curata a credintei. In iulie 645 poartam Cartagma.o mare disputa cu Pyrrhus, fostul patri-arh mon?teh~t al .CC?nstantinopolului, in prezenta anumero.1 epIs~opi. In acelasi timp ia parte la maimuIte smoade in Africa, convocate la indemnul luip:ntru osandirsa monotelismului. La finea anului 646e in Roma, .und: ramane pana la 649, determinand pepapa Martm sa convoace sinodul din Lateran, princare de asemenea se condamna monotelismulLa 648 imparatul Constantin II (641-668)' daduse

un no~ d~cret, prin care oprea sub grea pedeapsa de asevn;tal. dIs~uta daca in Hristos este una ori dona lu-cran ~vomt~ (:


5/112

"Intru aceasta luna [ianuarie] in 21 de zile, pomenireapreaeuviosului parintelui nostru Maxim Marturisitorul.Stih: Lipsindu-te de mana si de limba, iarai mana ilimba iti rasar Parinte,

~i sufletul in Illrunile lui Dumnezeu iti dai Maximecinstite.In a douazeci si una trupullui Maxim eel einstit,Pamantulprin moarte l-a acoperit.

Aeesta a fost in zilele rau eredinciosului imparatConstajns], ee a fost tata imparatulu] Constantin, ces-a numit Barbosul, nepotul lui Heraclie; care, fiindcinstitde la cei mai dinainte imparati, era iscusit lalucrurile politicesti , Invatand i indreptand cele ce tre-buiau a se face. Cu intelepciunea si cu firea cea bunai mintea ce avea, s-a suit la cinstea protasicritului is-afacut sfetnic imparatilor. Pe atunci ivindu-se ere-sul. monofizitilor si dandu-se porunci, care au fostlipite pe peretii bisericilor, Maxim nesuferind un ase-menea eres, s-a Iepadat de toata cinstea lumeasca,alegand .mai bine a fi lepadat inebiigat in seama incasa lui Dumnezeu, decat sa locuiasca in salasurilepacatosilor, ~i mergand la manastirea din Hrisopoli,s-a calugarit, unde a. fost egumen. De aicea ca de foeaprinzandu-se de dumnezeiasca ravna, s-a dus laRoma cea veche, i a plecat pe fericitul papa Martin,ca sa stranga Sinod local si sa anatemizeze pe ineepa-torii si pe pricinuitorii paganetiiaceleidogme, celorce barfeau 0 voie singura a fi la Hristos, Inca i spremustrarea i rusinarsa acelora ee credeau asa; a scriscuvinte si carti, care adevereau temerile credinteinoastre eu dascalesti dovediri ale sfintei Scripturi, dele-a trimis pretutindeni in lume. Iar intoreandu-se dela Roma eu cei doi Anastasie ucenici ai sai, s-a numa-rat ca un vinovat dinaintea sfatului, care era tot laace I gand cu imparatul, despre parte a acelui eres. Side vreme ee toti tineau cu imparatul, numai SfantulMaxim sta impotriva si indemna i pe altii eu scrisorile

10

lui ca sa nu se supuna, nici sa-si schimbe gandul lor,u, .. ~dt ~s-a trimis la inchisoare in Tracia 1stan are m. e re-dinta, i-a taiat, mana i lim?a. $i ~e a~ol? a. fost 1ZgO-nit la 'Lazica, unde petreeand trei am. 1~m~r ser-vindu-se la trebuintele trupului sausi plm flln~ dezile bolnavindu-se putin, a raposat in Domnul 1 s-aing;opat In manastirea Sfantului Arsenie, i?tr-~ce~tara a Lazilor, facand in toate zilele. m~lte mmum. $1spun ea dupa taiere,iarai i-a vemt hmba la }o: cuminune de la Dumnezeu i a vorbit curat ~ana l~moarte. Iar din cei doi ucenici ai lui, Anastasie eelu~mai mare eu varsta taindu-i-se si lui asemenea ca ~ldascalului mana i limba, s-a trimis departe la inchi-soare. Iar eel mai tanar Anastasie, trimit~ndu-~e laoarecare cetate din Tracia, si-a savarit viata l s-aodihnit intru Domnul'". .

Pe langa aceasta scurta notita de ~i~axar relua!a I.nMineie(sau in antologia Proloagelor), cititorul r?ma~ ~nt~resatavea inca de la inceputul secolului XIX l~ d1S~ozlt1~1rela-tarea mult mai ampla a "Vietii Cuviosului Parintelui nostruMaxim Marturisitorul i Mueenicul" cuprinsa in v?hynul. ~eianuarie, ziua 21, al Vietilor Sfiniilor, a caro:.~nm~ editieintegrala a fost publi.cat~ prin purt~:ea de gnja a mitropo-litului Moldovei Vemamm Costachi in 12 v~lume la Neamtintre anii 1807-18138 Traducatorul aces~e~ mon~~ental~opere fusese un ucenic al Cuviosu!ui Palsle VehclkovS~1(t 1794), ierodiaconul Stefan Dascalul (t 1803/7), harn~ctraducator din slavona i greaca veche. Asa cum s:, pr:c~-zeaza, corpusul nemtean al Vieti1?rSfin~lo~ "s:au talmacitdin limba ruseasca in cea romaneasea, langa care s-auadaugat oarecare i din cea greceasca". Baza dupa care a

7Mineiul pe ianuarie, ed. 1909, p. 348-349; textul gree al sinaxa-rului in PG 90, 209A-212A. . . V . . .8 Ea va fi retiparita din purtarea de gnJ~ a mltro.~ohtulUl Ungro-

vlahiei Grigorie Dascalul, la Caldarusani mtre ann 18~4-1836, laBueur~~ti intre anii 1901-1911, eu s'p~ijinul.ne~ustorul~~l Iorgu Du-mitreseu, ~ide Episeopia. Ro~anul':ll ~~H~~llor mtre ann 1992-1996sub ingrijirea arhimandritului Ioanichie Balan.11


6/112

talmacit ierodiaconul Stefan a fost deci traducerea slavonaa _?nei ?Ie.ta~raze grecesti realizata de faimosul episcopsfa~~ D~ml.t~leal Rostovului (1651-1709) ~i publicata caCetzzMinei in patru volume la Kiev intre anii 1689-1705.~pla "Viat~" ~ sfantului Maxim inclusa in corpusul ro-manesc al Vieiilor Sfiniilor disponibil actualmente - inultima editiei din 1993 numara 24 de paginis - e ins acum spune .insu~i.finalul ei, doar un rezumat cu scop zidi-tor moral ~lfolositor suflete~te: "Celalalt ucenic Anastasiea.scris .cu de-amanuntul viata, nevointels si patimirile pa-rintelui si invatatorului sau [Maxim Marturisitorul] foartepe larg, din care am adunat foarte pe scurt, cat este sprefolosul nostru si preamarirea lui Dumnezeu Celui slavitintr~ ~finti".E Iimpede ins~ c~, supuse unei asemenea pre-Iucrari (rezumari, parafrazari) pnn care au fost eliminatedetaliile istorice si dezvoltarils teologice socotite neintere-s~nte ~e~t~ pi~t~tea po~ulara,."vietile" sfintilor din epocabtzannna ll dlmmueaza conslderabil valoarea dedocu-~ente istorice, dar ~iaceea de monumente teologice esen-tiale ale Bisericii.Cu atat maimult cu cat de foarte multeori, insesi aceste .vieti" bizantine cupri~se in corpusul.metafrastie'w - alcatuit din initiativa Iogothetului SimeonMetafrastul (prima jumatate a secolului X) - sunt reserieriiprelucrari retorice ale unor texte mai veehi sau rezumatepe baza unor documente sau marturii de prima mana ale

9 Vi:tile Sfi.ntilor pe IUT}-a.anuarie retiparite dupa ed. 1901.,-1911,~d. ~PIs;oplel Ro~anulUI I I;Iui1or,1993, p. 418-442. A se vedea!"Vlata rezuma~~ a Sfantului Martin Marturisitorul in Vietile Sfin-ti lor pe luna aprilie, ~995, p. 157-162. Originalul ei a fost publicatde P. PEETERS, .Une Vie grecque du pape St. Martin Ier (BHG 2259)"An~lecta B~!landi?na 5'~(~933~,p. ;25-:-262. "Viata greaca" da c~~ata a ~ort~1 paper Martm 111 exilul sau dm Cherson ziua de 12apri-he 656; III t imp ce documentele din "dosarul" "Spudeilor" dau datade 16septembrie 655.

10 Cf. studiul esential al monseniorului A. ERHARD, Die Uberliefe-rung und Tatbestand der hagiographischen und homiletischen Li-teratur der griechischen Kirche von den Anfiingen bis zum Endedes 16. Jhs, Leipzig, 3 vo!., 1937, 1938, 1939-1941; aici vo!' II,P306-709.

12

unor martori oculari directi care de cele mai multe ori s-aupierdut. Cazul Sfintilor Maxim si rv;art!n este. unul fe~ic~;si, in acelasi timp, complicat.Pe langa 0 se~e de "VIetlbizantine, ni s-au pastrat si 0 serie de marturii-documentede prima mana privitoare la procesele si martiriul lor si alucenicilor lor scrisesi culese in.doua veritabile .dosare"alcatuite intre anii 653-669 de catre Teodor si TeodosieSpudeii. Acestia erau membrii unei asociatii de laici "rav-nitori" (acesta e sensul greceseului spudaioi) infiintate lainceputul secolului V la Constantino pol de Sfantul loanHrisostom (t 407) pentru a apara Ortodoxia de arieni;ulterior 0 asociatie similara s-a creat i la Ierusalim=."Spudeii" Teodor iTeodosie au strans .dosarele" .cua~teleproceselor i martiriului Sfintilor Martin si Maxim I aleueenicilor i Ie-au difuzat pentru a-i intari pe ortodocsiidioteliti, mai ales pe cei din Roma, in rezistenta lor impo-triva monotelismului oficial si, in acelasi timp, pentru ademonstra ea proceselepoIitice de inalta tradare care lis-auinscenat si pe baza carora acestia fusesera condamnati'. erau de fapt proeesereligioase i adevaratul motiv al per-secutarii lor fiind marturisirea credintei ortodoxe. Ambeleaceste "dosare" (impreuna eu alte doeumente privitoare lacazul papei Honoriu irezistenta la monotelism a papilorcare au unnat acestuia pana la papa Martin) au fost tradusein limba latina in anii '70 ai secolului lXde catre invatatulroman Anastasie Bibliotecarul (cca 800-880)12 pentru a

11 Cf. J. PETRIDES, .Les Spoudaei de Jerusalem et de Constantino-ple", Echos d'Orient 4 (1900), p. 225-231; 7 (1904), p. ;341-~48.. ~12 Bun elenist ierudit teolog, Anastasie a avut 0 existenta agitatai aventuroasa. Numit cardinal de papa Leon IV (847-855), dar ul-terior excomunicat si anatemizat de acesta, a incercat in iulie 855lara succes sa se impuna papa (a fost antipapa timp de trei zile).Ulterior Benedict III (855-858) l-a reprimit in comuniune ca laic.Papa Ni~oIae I (858-867) I-a reabi!itat ~i facut abate la S. M~ria .diTrastevere i secretar personal, cali tate m care a redactat scrisorilepapei catre Constantinopol in prima faza a schismei fotiene. Adrian II

(867-872) I-a facut bibliotecar al Bisericii Rom~i, funct~e.pe c~r~ adetinut-o pana la moarte (877-880). A tradUS?lll greaca III ~atllla 0serie de lucrari printre care ~iActele Sinodului VII Ecumenic (787)iale Sinodului antifotian de la Constantinopol (861) (PL 129).13


7/112

~ustine orto.doxia si primatul Scaunului Apostolic al Romeim a~-n~~lta Co.lle;tanea ad Joannem. diaconumvs. "Do-sarul ~n~,to: la ~fa.?tul Maxim a fost reeditat, impreunacu 0 "VIata .bizantina a acestuia, de catre eruditul domini-ca~ Francois Combefis(t 1679) in primul volum din primae?lt1e a operelor maximiene dedicata regelui-soare Ludo-VIC~IV lpubhc.aHi la Paris in 167514.0 "viata" mai com-pleta a ~~antuIUl Maxim au publicat in 1737 bollandistiiolandezi m monumentala lor colectie Acta Sanctoruni(164u3-1940, 59 volumej-s, Versiunea slavona a vietii"-d~pa ~~re s-a facut ~i traduc~rea romaneasca - ; fo~t pu-bhcata. III1705 la Kiev de Sfantul Dimitrie al Rostovului.o versiune gruzinaa .vieti!" Sfantului Maxim a editat in1908 invatatul K . Kekelidze=. 0 traducere rusa comentataa tuturo.~ .vietilor" S~antului Maxim publicate si inedite inmanuscnsele grecesti ale Bibliotecii Sinodale din Moscova=(aduse de la Athos in secolul XVII) a fost publicata deM. Muretov in anii 1913-191418. Eruditul rus S. Epifanovici,

J 13 E~itat~de eruditul J. Sirmond, 'Paris, 1620. i retiparita de.-P. Ml~ne mPL 129, 557.,.,.690. .14 Editie retipiirita in 1865 de J.-P. Migne in PG 90-91 Vita acerta.~en':, PG 90, col. 67-109; "dosa.rul" cu actele pro~~~ului ~malrtiriului, col. 109-202; "slujba" bizantina din Minei.tz: ianuari~co . 205-221. "::Acta Sanctorum !XXVJ:.Augusti III, Antwerp, 1737, p. 118-132.~onum~ta ~aglog~'Qphlcaf?e~rf?ica.I.Keimena.i; Tbilisi, 1908,p. 6? ~03. "Vlata gruzl1?-ae sensa l compilata de Sffmtul EftimieAghioritul (secolul ~I) ~l ~r~ ca el~rhente proprii, diferite de ceagreaca, descriersa primer vizrte a lUIMaxim la Roma i a sinoduluimonoteht de la Con~tan~nop?l. care l-a condamnat in 662. Tot!


8/112

recenzia 3, utilizata dupa Vatic. gr. 453 de C. Baronius infaimoasele sale Anale Ecleziastice=, reproduce integraltextulcelor trei documente, dar in ordine cronologica in:'versa i fuzionand cele douaprocese intr-unul singur=.Inedita, aceasta recenzie a fost publicata foarte recent decercetatoarels australiene Bronwen Neil iPauline Allen28.Aceleasi trei documente sunt reproduse textual in ordinecronologica exacta, dar intr-un eadru general schimbat(eompilat dupa "viata" anterioara ~ipasaje din "eronica"bizantina a lui Teofan) In .viata" .rapsodica" din manu-scrisul moscovit 380 (BHG 1233m). 'Editata de Epifanovici,1917, aceasta compilatie n-are, dupa Devreesse, valoarea.vietii" bizantine propriu-zise cu cele trei recenzii ale ei(BHG 1234), al earei autor ar fi fostun contemporan alSinodului VI Ecumenic (680-681). Pe baza acestorcer-cetari, in 1952 benedietmul Polycarp Sherwood a incercatsa stabileasea 0 cronologie adnotata a vietii i operelormaximieneas,Aspeetele legate de izvoarele idatarea .vietii" SfantuluiMaxim lasate in suspensie de studiul lui R. Devreesse aufost stralucit solutionate in remarcabilul studiu din 1967 allui Wolfgang Lacknere..Savantul austriac a demonstrat ca.viata" Sfantullii Maxim nu este 0 opera anonima de lasfarsitul secolului VII,ci0 compilatis din mai multe izvoareelaborata in a doua jumatats a secolului X - la doua seeoledupa moartea Sfantului Maxim - de catre monahul studit

26 AnnalesEcclesiastici, vol. VIII, ed. Koln, 1599, sau XI, ed. Lucca,1742.27 Aceasta recenzie 3 perturbata cronologic este cea rezumata in.viata" Sfantului Maxim din Vietile Sfiniilor pe luna ianuarie roma-nesti,28 The Life of Maximus Confessor Recension 3 (Early ChristianStudies 6), St. Paul, Strathfield NSW, 2003.29 P. SHERWOOD,n Annotaded Date-List of the Works of Maxi-mus the Confessor (Studia Anselmiana 30), Roma, 1952. Aceastacronologie continua sa fie receptata iastazi ca autoritativa de cerce-

tatori, cf eel mai recent J.-CL.1ARCHET(cf. supra, 2003).30 W. LACKNER,"Zu Quellen und Datierung der Maximosvita(BHG 1234)",Analecta Bollandiana 85 (1967), p. 285-317.16

Mihail Exabulitis (Exabuliu era un cartier din Constanti-nopol), cum atesta un manuscris din secolul XI. Nu ~s~eyorba de 0 naratiune propriu-zisa, cat de 0 CO~pozltleretorica sofisticata, mai exact de un. elogiu (enkomwn) saupanegiric hagiografic, in limbajul purist aticizant ~in sti~ulretoric propriu scolii .mctafrastice" (care a inlocuit vec?llehagiografii narative cu encomii retorice), plin de c~vmtepretioase sau cautate (caract~ri~tica e evitar~a,barbar~sme-lor cuvintelor latine), impletite infraze lungi si complicate,Regulile genului encomiastic im~~nea~ necesi~ate~ de aface din personajele elogiate figuri istorice plastlCe, lc.?a~evii concrete ale virtutii; de aceea viata sfintilor, scoasa dincliseele legendarului ~imiracul~s~lu~, treb~i~ tras.~ta com:plet, Taralacune (de la inceput 1?1ana la sfarlt)~si mseratain contextul lor istoric real. Lackner crede ca autorul aavut drept punct de plecare 0 scurta relatare a patimiri~ simartiriului Sfantului Maxim tUrpas s ioy pe care a amplifi-cat-o folosind alte surse: documentare, istorice iretorice.R. Devreesse identificase inca din 1928 sursa unora dintreele in documentele din "dosarul" procesului si martiriului.Nu reusise sa precizezemai ales originea prime~parti.( 1-1~din ed. PG + adaosul editat de Devreesse) 1?1 epilogului(41-'-42),precum si a unor sectiuni din final (despre marti-riu, si pedepsirea imparatului Constans, 35-38). ~cknerface aici urmatoarele precizari: 1)4-7, adaosul, 181?135-37au la baza "patimirea" originara (Urpassio); 2) 8-13 si38 despre istoria monotelismului 1?isfarsitul lui ~on~tansfolosesc, ca si "Cronica" lui Teofan, un izvor lStOrIC,0epitoma de istorie bisericeasca de la sfarsitul secolului VII,potrivit careia monotelismul ar fi inceput .0 ,data cu n.ego-cierile lui Heraclie cu patriarhulmonofizit Atanasie alAIltiohiei; spre deosebire de Apus, Rasaritul s-a alaturatinovatiei si a incercat prin Constans sa ~ im~u~a p~in p~r-secutii .drept pentru care a fost pedepsit prm mfrangenlesuferite de la arabi, iar Constans a fost asasinat; abia candRasaritul a revenit la Ortodoxie 0 data cu Sinodul VI Ecu-

31 De tipul celei editate de Epifanovici, 1917,p. 21-22 (BRG 1236).17


9/112

menic, arabii au putut fi respinsi ~i situatia imperiului s-astabilizat; 3) in fine, pentru 1-4 si 41-42, respectiv pentruprimii ani din viata Sfantului Maxim (580-630), inaintede plecarea in Africa, pentru capitolele care vorbesc desprenasterea sa intr-o familie aristocratica din Constantinopol,despre educatia filozofica inalta, despre cariera de secretarimperial si cea monahala, de egumen al manastirii dinChrysopolis, ca ~i pentru rugaciunea finala, Lackner a obser-vat ca autorul foloseste de fapt, mergand p~na la paraleleliterale, "Viata" Sfantului Teodor Studitul, care-i servestedrept cadru ~imodel pe care-l calchiaza indeaproapese.Toate aceste constatari reduc drastic valoarea istorica a.vietii" .metafrastlce" a Sfantului Maxim.Chiar si asa insa, relatiile dintre diversele variante si re-cenzii ale .vietii" Sfantului Maxim - BHG 1234 (metafrasti-

ca), BHG 1236 (Urpassio) si BHG 1233 (Mosquensis 380)-sunt complexe ~i departe de a fi definitiv clarificate. DacaLackner sugera in 1967 (ca si Epifanovici in 1917) succesi-unea: .Urpassio", "vita metaphrastica" cu cele trei recenziiale ei ~i compilatia "moscovita", intr-o disertatie nepubli-cata din 1980 R. B. Brackeaa a crezut ca poate demonstracontrariul ~i ca de fapt compilatia moscovita ("recen.sioMosquensis", editata de Epifanovici) ar fi cea mai vechebiografie a Sfantului Maxim. Problema nu poate fi transatainsa inainte de editarea critica a tuturor textelor privitoarela viata Sfantului Maxim, care a inceput sub auspiciile

32 E yorba de asa-numita Vita A (BHG 1755), PG 99, 113-232. Pa-ralelele sesizate de Lackner (p. 294-295) sunt: PG 99 113A = PG 90,68A (inceput identic); PG 99, 116B = PG 90, 69A (locul nasterii:Constantinopol); PG 99, 117CD = PG 90, 69BC (educatie filozofica,dar prefera smerenia); PG 99, 132C=PG 90, 73AD (intrec pe ceilaltimonahi i sunt alesi egumeni, or Maxim n-a fost nici egumen, nicipreot); PG 99, 144C = PG 90, 84AB (atrag pe auditori ca 0 sirena);PG 99, 193D = PG 90, 104C (imaginea trupului torturat); iPG 99,229D-232A = PG 90, 108D-109A(rugaciunea finala).

33 R. B. BRACKE,,Ad Sancti Maximi vitam. Studie van de biografi-sche documenten en de levenbeschrijivingen betreffende MaximusConfessor (580-662)", Leuven, 1980. Recenzie critica de J.L. VANDIETEN,Byzantinische Zeitschrijt 75 (1982), p. 359-361.

18

faimosului Corpus Christianorum. Series Graeca ~i va firezultatul unei echipe internationale formate din specialis-teleaustraliene P. Allen ~i B. Neil (recenziile 1si 3) ~i acercetatorului belgian Bram Rosen, Louvain (recenzia 2 siepitomele moscovite). In pregatire, cele doua savante aus-traliene au publicat deja editia critica exemplara a pieselordin "dosarul" proceselor ~i martiriului Sfantului Max~m ~iucenicilor lui34 ("dosarul" latin privitor la papa Martm vafieditat de B. Neil) si au editat recenzia 3 a .vietii" Sfantu-lui Maximae. Acestea sunt piesele principale care au stat labaza realizarii, pe un text critic asigurat din punct de ve-dere filologic, a "dosarului" de fata; el grupeaza traducereaintegrala a principalelor documente biografice p.ri:nto.ar~la viata, procesulas ~i martiriul sfintilor martur~slt?n aiOrtodoxiei din secolul VII care au fost papa Martm ~l mo-nahul Maxim si ucenicii lor:

1.Viata .rnetafrasticii" a Sjfmtului Maxim (BHG 1234) alui Mihail Exabulitis (secolul X), trunchiul comun tuturorcelor trei recenzii;

2.Dosarul latin privitor la arestarea, procesul si exilulpapei Martin (BHG 5592) din 653-654, redactat in 655 de34 Scripta saeculi VII vitam Maximi Confessoris spectantia, ed;P. Allen / B. Neil (CChSG 39), Turnhout-Leuven, 1999; ace~ealtexte cu traducere engleza in volumul P. ALLEN B. NEIL:MQXlmusConfessor and His Companions - Docum~nts.from Exile (?xford

Early Christian Texts), Oxford, 200~. Opt~ul1lIe;met~dolog.lce al~celor doua cercetatoare au fost exphcate l detahate m ~rtlColele.P ALLEN Blue-Print from the Edition of Documenta ad VItam Ma-ximi Co~i~ssoris Spectantia", in After Chalcedon. Studies i~ Theol-ogy and Church Offered to Prof Albert van Roe] for Hist rotnBirthday (Orientalia Lovaniensia Analecta 18), Louvam, 1985, p. 11-21i B . NEIL,"The Lives of Pope Martin Iand Maxim~~ the Con~essor.Some Reconsiderations of Dating and Provenance , Byzantzon 68(1998) p. 91-109 i "The Greek Life of Maximus the ~o~fessor(BHG'1234) and Its Three Recensions", in Studia Patristica 36,2001, p. 46-53.35 Cf. supra, n. 28.36 0 prima varianta a traducerii pieselor n~. ~-6 di~ :,do~a~" defata am publicat anterior in ,,Actele procesului ~lvma.rt~nulm.~fant~-lui Maxim iale ucenicilor lui", Revista teoloqica, Sibiu, sene noua,1995, nr. 1, p. 5-25 ~inr. 2, p. 29-55.

19


10/112

"Spudeii" Teodor si Teodosie, dupa Collectanea lui Anas-tasie Bibliotecarul (secolul IX);3. Audierea de lapalat (BHG 1231) sau actele primuluiproces al Sfantului Maxim i al ucenicului sau AnastasieMonahul din intervalul 655-656 (inainte de 8 septembrie)redactate probabil tot de "Spudeii" Teodor si Teodosie pebaza proceselor verbale ale sedintei;4.Discutia de la Bizya (BHG 1233) intre Sfantul Maximsi ep.iscopul Teodosie al Cezareei Bithyniei din august 656,continuata in septembrie la Rhegium si redactata probabilde aceiasi Teodor i Teodosie "Spudeii";5. Scrisoarea Sjd.ntului Maxim catre Anastasie Mona-hul (BHG 1232) din 19 aprilie 658 despre discutia sa cutrimisii patriarhului;6. Scrisoarea lui Anastasie [Monahul? Apocrisiarul?](CPG 7725) catre monahii din Cagliari dupa aprilie 658,pastrata numai in traducerea latina a lui Anastasie Biblio-tecarul;7.Scrisoarea lui Anastasie Apocrisiarul ciitre Teodosiedin Gangra ("Spudeul") (BHG 1233d) din ultimul an alexilului sau in Caucaz, 665-666 (inainte de 11octombriecand moare) si in care Anastasie, mutilat, descrie periplulcaucazian si sfarituI pamantesc allui Anastasie Monahul(t 22/24 iulie 662), al Sfantului Maxim (t 13 august 662),precum i propriile sale peripetii in Caucaz, vizita lui Stefande laAnastasis si eforturile lor de a combate i acolo mo-notelismul;8.Memorialul lui Teodor .Spudeul" (BHG 2261), scrisde. a~esta la sfarsitul lui 668 sau inceputul lui 669, dupapnrmrea in 668 a Scrisorii lui Anastasie catre Teodosie siin care reface cronica martiriului marturisitorilor ortodo-xiei prezentand pe rand: mutilarea la Constantinopol a luiAnastasie Apocrisiarul i Maxim; exilul lor in Caucaz; exi-luI in Cherson al fratilor Teodor si Euprepie, ucenicii luiAnastasie Apocrisiarul, si al papei Martin, vizitati de TeodorSpudeul; moartea in exil a lui Euprepie si a papei Martin;moartea lui Maxim; lucrurile lasate mostenire de martiriidin Caucaz "Spudeilor" (epistola lui Anastasie catre Teo-

20

dosie, "stiloul" improvizat al l~i Anasta~i~ Apo~~isiarul,bandajele insangerate de la mutilate); rugaciune l mdemnla rezistenta ortodoxa:9. impotriva constantinop~l~~~ilo:: CCpe:774?), ~n ve-hement protest impotriva mutilarii Sfantulm Maxim III662i oviolenta inve~tiva la adresa pa:tidului imperial mon~-telit din Constantmopol responsabil de acest SUphClU,scnsde un sustinator anonim al Sfantului Maxim.. .Actele din "dosarele" martiriului sfinttlor Martin, MaxImi Anastasie tradus.e m~i jos .s~~t ~oc~n:ent~ extrem .deimportante pentru tstona politica ~l religioasa a I~perlU-lui bizantin. Ele ilustreaza dramatic cnza l conflictul deautoritate care opunea Imperiul si Biserica im~er.iala d~ laConstantinopol gata sa sacrifice prin compromls mtegnta-tea dogmei de dragul realizarii "unirii" i "pacii" so~ial~ ~Imperiului gray scindat de schisma dintre chalcedomem sinechalcedoniei37, i partida monahala sustinuta de Roma,pentru care pe primul plan era o.rto~oxi~ dogmati~a i ~atrebuia salvata cu orice pret, La mstIgatllle monahilor ra-santeni Sofronie i Maxim, Roma, care initial acceptaseimprudent, prin papa Honoriu, formula hristologica mono-tel ita oflcializata prin Ekthesis-ul imperial din 638, a res-pins apoi ferm atat Ekthesis-ul, cat i Typos-ul din 647 prinenergicii papi care au fost palestinianul Teodor (642-649)i italianul Martin (649-653). Acesta din urma le-a con-damnat solemn in oetombrie 649 in Sinodul de la Lateran,ale carui acte au fost redactate de Maxim Marturisitorulinsui. Gestul a fost interpretat la Constant~nopol. drept ~provocare si 0 lips a de loialitate intolerabl~e:.. Prmclpalllresponsabili au fost in cele din ~rma ~rest~tl. Intr-?n .mo-ment critic pentru Imperiu - scmdat l dezmtegrat m inte-rior si invadat din exterior, acesta ducea 0 lupta disperatapentru supravietuire -, oficialitatile imperiale au in~cenatacestora in senat procesele politice din 653, 655 l 662.

37 Cf. excelenta sinteza a lui F. WINKELMANN, Der monoenerge-tich-monothelitische Streit (Berliner byzantinische Studien 6), Frank-furt,2001.

21


11/112

Scopul ~ce~tor actiuni era acela de a arunca responsabili-tatea cr~zel~generale pe seama opozitiei antimonotelite38acuzate msa nu de heterodoxie religioasa, ci de inalta tra-da~e, de~neloialitate fata de imparat si nesupunere fata deedictul sau.(Typos-ul din 647). Astfel, pe 19 decembrie 653papa Martm a fost acuzat de pactizare cu exarhul rebelOlympus si cu arabii din Siria si, desi s-a aparat cu demni-ta~e,a fost condamnat la moarte. Sentinta fiind cornutata ineXIIperpetuu, pontiful maltratat cu salbaticie a murit uitati intr:o mizerie crunta in Chersonul Crimeei pe 16 sep-tembne 655.In audierea de la palat din acelasi an, Sfantul Maxim afost acuz~t iel nici mai mult, nici mai putin deeat de fap-tu.1?e a fi predat el insusi arabilor tot Rasaritul si de com-ph~ltate la rebehunea exarhului Grigorie alAfricii ( 1-3)39.Pnm~1 lucru care i se reproseaza este insa faptul de a nu fi

crestin adevarat, fiindca II uraste pe imparatul ConstansC;cun:_poti fi crestin, daca-l urasti pe imparat?", 1). Ma-XI~ raspur:_deca nu-l ura1?tepe imparat, dar nu poate sanu l~beasca Adevarul, Or Typos-ul impus de imparat e incontinut 0acomodare contrara Simbolului de credinta niceo-co.nstantinopolitan, Sinoadelor Ecumenice I-V 1?iSinodu-! U l de Ia L~t::an( 6), iar in forma 0 imixtiune imperialamaccept.ablla m dogmele de credinta: imparatul nu este sip.reot, l doar Biserica are autoritatea de a formula in~moa~el~ proprii, in~ata~ura de credinta ( 4). "Teolo~ii"l~penah sunt acuzati de incoerenta: acordul de la Alexan-dna (633), care sustinea in Hristos doua naturi dar 0 sin-gura lucrare, a fost anulat de Ekthesis (638) care interzicesa se vorbeasca de una sau doua lucrari in Hristos ci doarde 0 singura ~ointa.' ia~Ekthesis-ul a fost anulat d~ Typos(64~, c~re a mterzls~s~~sevorbeasea atat de una, cat si dedoua vomte sau Iucran in Hristos. .Economia tacerii" im-.38 Cf. W. BRANDES, ,,.Juristische Krisenbewaltigung im 7. Jh?Dl~ Prozesse gegen Martm lund Maximos Homologetes", In: Fontes

Mznores 10 (Forschungen zur byzantinischen Rechtsgeschichte 22)Frankfurt, 1998, p. 141-212. .,39Acuza de origenism, desi formulatii, n-a fost retinuta ( 5).

22

pusa de Typos duce la desfiintarea dogmelor, unica bazareala de unire a Bisericilor. Nu e yorba de 0 dogma pro-prie, ci de dogma comuna a Bisericii, respectiv cea formu-lata de primele Sinoade Ecumenice i de Sinodul Lateran.Afirmarea a doua vointe si doua lucrari in Hristos e obliga-torie, fiindca absenta lor duce la desfiintarea celor douanaturi, divina iumaria, din care,In care si care e Hristos.Typos-ul este inacceptabil i de aceea a fost pe drept cu-vant anatemizat - doar el, edictul, nu si persoana impara-tului - de Sinodul Lateran si papa Martin care e persecu-tat pe nedrept ( 12). Singura solutie e ca imparatul sa sedisocieze de Typos, asa cum a facut-o la sfarsitul vietii iHeraclie de Ekthesis si sa accepte pozitia dogmatica dejaformulata de Roma in 649 ( 9) (ise reproseaza direct fap-tul ca-i "udi1?tepe greci si-i iubeste pe romani", 11). Chiardaca apocrisiarii papei Eugeniu (ales in august 654 in locullui Martin condamnat la exil) vor intra in comuniune cucei din Constantinopol, nici ingerii din cer nu trebuie as-cultati daca ar propovadui alta Evanghelie (Ga 1, 18) ( 7).Refuzand sa cedeze,cei doi batrani monahi sunt trimisi inexil: Maxim la Bizya, iar Anastasie Monahul la Perberis(ambele forturi din Tracia).In august 656, Sfantul Maxim e vizitat la Bizyade 0 de-legatie condusa de episcopul Teodosie al Cezareei Bithy-niei cu care are 0 Iunga discutie teologica, Dupa 0 introdu-cere privitoare la distinctia dintre predestinatie si prestiintasi despre sensul incercarilor si suferintelor sfintilor ( 3),se intra in miezul controversei:de ce nu sta Maxim incomuniune cu Biserica Constantinopolului? Din cauza ino-vatiilor dogmatice proclamate aici incepand din 633 prinproclamarea monoenergismului hristologic. Acesta conducela 0 confuzie intre discursul despre Hristos i eel despreTreime: daca Hristos are 0 unica energie divina ipostatica,atunci sau umanitatea Lui e absorbita in Treime, sau intro-duceo noua ipostasa in Ea transformand-o in .Patrime",Sfintii Parinti vorbesc insa de doua naturi, doua vointe sidoua lucrari, pentru ca vointele si lucrarile sunt ale naturi-lor, nu ale ipostasei (cineva nu voieste sau actioneaza pen-

23


12/112

tru ca e Petru, Pavel sau loan, ci pentru di. e om); iar duali-tatea lor nu echivaleaza cu opozitia sau contradictia lor asacum unitatea lor nu e identica cu contopirea ~i transfor-marea lor. Din contra, neafirmarea lor, trecerea lor subtacere (cum cere Typos-ul) echivaleaza cu desfiintarea sauinexistenta lor. Sub pretextul "pacii" se ajunge astfella"apostazie", precursoarea lui Antihrist, si care nu poate fievitata decat prin. marturisirea explicita a adevarului (cf.Mt 10,40). E ceea ce a facut Sinodul Lateran care trebuieacceptat neconditionar chiar daca n-are aprobarea impara-tului, pe care au avut-o si sinoadele ariene din secolul IVsau cele monofizite din secolul V, ~i cu to a te acestea nu aufost primite de Biserica ( 4). Bazileul si patriarhul n-audecat 0 singura cale canonica de a iesi din impas: sa sesmereasca, imitand pogorarea lui Hristos, ~i sa scrie Romeiprimind credinta ei; daca Dumnezeu S-a smerit, sa-L imitein smerenie ~i bazileul ( 4 ~i 8). Teodosie se de clara con-vins ~igata sa mearga el insusi la Roma, dar nu cu Anasta-sie Apocrisiarul (cu care a avut conflicte), ci cu Maxim,desi nu crede ca are sa-l convinga pe imparat. Se despartimbrati~andu-se,dupa care Maxim e transferat intr-o rna-nastire de langa Rhegium, inimediata vecinatate a Constan-tinopolului, in asteptarea hotar3.rii imparatului. in septem-brie delegatia revine cu mesajul bazileului care-i cere inschimbul unor onoruri Imperiale la Sfanta Sofia sa adere laTypos, ca astfel sa se refaca unitatea imperiului ( 9-10).Maxim refuza inca 0 data, pentru ca tacerea edictului eerezie sau apostazie, ~i e batut ~i amenintar atat el, cat ~ipapa Eugeniu, cu soarta papei Martin, dupa care e trimisprin Salembria In exilla Perberis ( 13). Aici a fost vizitat pe18 aprilie 658 de trimisii patriarhului Petru care-l anuntaca prin noul papa Vitalian (ales in iunie 657) Biserica Rom~ia restabilit comuniunea cu BisericaConStantinopolului, si-linvita si pe Maxim sa se asocieze ~i el reconcilierii tuturorpatriarhiilor facute pe baza unei formule de credinta decompromis, potrivit careia in Hristos ar exista atat o sin-gura lucrare ("din pricina unirii lor"), cat si doua lucrari("din pricina diferentei lor"). . .

24

In scrisoarea sa catre Anastasie Monahul din 19 aprilie658 - ultimul text pe care-l avem de la el, adevarat testa-ment spiritual - Sfantul Maxim denunta aceasta hristo-logice ambigua acceptata tacit de Roma. Din oportunismpolitic, Roma trecea sub tacere atat Sinodul ~ateran, cat siTypos-ul, si intra in comuniune cu Constantmopolul hete:rodox sacrificandu-i pe marturisitorii ortodoxiei Maxim sicei doi Anastasie, a carer soarta e acum pecetluita, asacum 11 abandonase anterior ~i pe eroicul papa Martin,alegandu-i un suecesor in persoana papei Euge~iu. ~ama~singur cu cei doi ucenici ai sai, Sfantul. MaXIm tt.,ne s.aanunte ca aceasta hristologie de comprorrns aprobata tacitde Roma nu poate fi acceptata doar pentru di e admisa de"urm~ullui Petru", ~i precizeaza lara nici un echiv~ faptuldi Biserica universala se bazeaza nu pe persoana lUIPetru,ci pe credinta lui Petru, mai mult, ca in esenta ei Biseric~universala se identifica cu credinta ortodoxa, cu dreapta simantuitcarea credinta in divino-umanitatea lui Hristosdupa modelul marturisirii lui Petru (Mt 16, 18). Ade~arulface autoritatea Romei, nu Roma face sau da autoritateAdevarului. Sfantul Maxim nu este deci apologetul "avant lalettre" sau martirul primatului si infailibilitatii pontificale,ci marturisitorul si martirul eu Roma, dar si lara Roma, si larigoare chiar contra Romei, al Adevarului universal identicell Persoana divino-umaria a lui Hristos, a carui formulare~iaparare infailibila nu poate fi privileg~ul ~~rticular .al n~-manui, nici al imparatului, niei al papei, mCI al patriarhi-lor nici al vreunei Biserici particulare=, Refuzul compro-rnisului tacit realizat intre patriarhul Petru, imparatul\Constans ~i papa Vitalian se mai poate vedea si din seri-. 40 Cf. studiiIe apologetice ale dominicanilor din scoala lui M.-J.Le Guillou mai ales cele ale parintelui J.-M. GARRIGUES,Le sens delaprimaute romaine chez S. Maxime ~e Confesseur", I~,tina 21(19'76), p.6-24 si .Le Martyre de S. Maxime le Confesseur , RevueThomiste 76 (1976) P.41O-452; si replica ortodoxa din studiul ex-haustiv allui J.-CL.'URCHET,"La question de la primaute romaine"din: Maxime le Confesseur, mediateur entre l 'Orient et I'Occident,Paris, 1998, p. 125-210.

25


13/112

soarea lui Anastasie Monahul catre monahii din Sardiniarugati sa vegheze ca Roma sa nu iasa prin Vitali an dino.rtodoxia .def~nita la Lateran. Ea va fi reafirmata raspicat~l cu curaj abia dupa moartea lasului Vitalian in 672 prinsfantul papa Agaton (678-681).Intre timp, pentru Sfantul Maxim si ucenicii sai cei doiAnastasie, Monahul si Apocrisiarul, martiriul a devenit din

posibilitate realitate. In mai-iunie 662, cei trei batranisunt adusi la Constantinopol, judecati si anatemizati de unsino~ monotelit care i-a predat autoritatilor civile spre pe-depsire, Au fost flagelati si mutilati barbar, smulgandu-li-sslimba si taindu-li-ss mana dreapta, iar dupa ce au fostplimbati in deradere prin oras, au fost expediati in exilperpetuu in Lazica; situata intre muntii Caucaz la nord sir~uril~ Rioni si Kodori la sud, aceasta se afla.sub protectoratbizantin, Asa cum arata atat scrisoarea scrisa de AnastasieApocrisiarul lui Teodosie din Gangra, cu ajutorul unui felde .stilou" montat cu un dispozitiv special in mana ampu-tata, cat si memorialullui Teodor "Spudeul", cei trei mo-na~i sositi in Lazica pe 8 iunie 662 au fost purtati prin di-fente fortareta de granita in conditii dure. Supusi practicunui regim de exterminare, doi dintre ei vor deceda in cu-rand: Anastasie Monahul pe 22/24 iulie pe drumul dinSkotoris spre Suania, iar Maxim pe 13 august in castrulSchemaris. Trimis in fortul Bukolus, Anastasie Apocrisiarula avutsansa sa primeasca protectia patriciului Grigorie,ceea ce i-a prelungit viata: el va muri in Thakyria (Abasgia)pe 11 octombrie 666, reusind sa primeasca vizite ~i sa or-ganizeze rezistenta ortodoxa in indepartatul loc de exil.~ati~irea lor pentru ortodoxia hristologiea pecetluieste glo-nos ~l exemplar un capitol intunecat si sumbru din istoriaBisericii vechi.Prin insa~i natura ei retorica, "Viata greaca" nu insistaasupra detaliilor aeestei "patimi". Preocupata sa zideas-ca", ea insista asupra sfarsitului plin de har al batranului

monah Maxim, confirmare perceptibila a sfintenie lui reale.Astfel el i~i prezice anticipat data mutarii sale la Domnuliar dupa ingroparea sa noptile deasupra mormantului s~26

arata trei lumini supranaturale, atestand si ele sfinteniacelui ingropat. Daca martirul moare in har, in schimb per-secutorullui, imparatul Constans, ii sfarseste viata asasi-nat, pedepsit de Dumnezeu pentru staruinta in erezie si innelegiuirile sale impotriva oamenilor sfinti ai lui Dumne-zeu. Nedreptatea lui este insa indreptata de fiul sau, Con-stantin N, care prin Sinodul VI Ecumenic restaureaza Orto-doxia in imperiu spre care Dumnezeu I~i intoarce acumdin nou fata ajutandu-l sa-i respinga pe arabi.Hagiografie constantinopolitana de tip .metafrastic","Viata greaca" mascheaza de fapt cu clisee (topoi, .Iocuricomune") preluate din "Viata" Sfantului Teodor Studitulignoranta autorului ei - care scrie ~i asa la doua sute deani dupa moartea eroului sau ~ cu privire la parcursulspiritual si teo logic al Sfantului Maxim pana in plecarea sain Africa in anii 626-630 ~i implicarea sa in controverselehristologice. Cert este ca stim descurajant de putin despreprimele cinci decenii din viata Sffmtului Maxim. Cu excep-tia unor extrem de sumare si interpretabile indicii din co-respondenta sa, inceputurilevietii sale monahale si 0 bunaparte din activitatea sa teologico-literara raman invaluiteintr-un mister care iritasi intriga, Scenariul oferit de .Viatagreaca" este mult prea sumar si tipizat: tanar aristocrat dinConstantinopol, dintr-o familie in serviciul direct al caseiimperiale, primeste 0 educatie enciclopedica clasica com-pleta; devine pentru scurt timp prim-secretar al imparatu-lui Heraclie, dar dupa cativa ani paraseste palatul optandpentru viata monahala in liniste (isihie), departe de agita-tiile curtii i tulburarile provocate de politica de compromisteologic promovata de Heraclie si de patriarhul Serghie,impotriva careia va protesta plecand in Africa ~i Italia, in-trand apoi in lupta deschisa pentru apararea ortodoxiei.o lumina neasteptata a venit in 1973 din partea unuidocument provocator descoperit si publicat de profesorulde literatura siriaca din Oxford, Sebastian Brock, sub titlul,,0 viata siriaca timpurie a Sfantul Maxim Marturisitorul'w,

41 S. BROCK, ,,.An Early Syriac Life of Maximus the Confessor",Analecta Bollandiana 91 (1973), p. 299-346; text siriac, p. 302-313,27


14/112

"viata" conservata partial (sfarsitul manuscrisului fiind mu-tilat) intr-un singur manuscris pastrat la British Museum(B.M. Ad. 7192, f. 72b-78b, datat pe la sfarsitul secoluluiVII si lnceputul secolului VIII. "Viata" in cauza Incheie unmanuscris care contine 0 serie de alte trei opuscule de ori-gine clar maronita: un text anonim intitulat "de ce cenzu-ram Sinodul VI [Ecumenic]" ~i doua serii de probleme-lntrebari ce trebuie puse .rnaximienilor" cu referire la ere-dinta lor In dona vointe si, respectiv, doua lucrari In Hristos.Autorul "Vietii" i~i da in doua randuri numele: GRYGWRY[Grigorie] de Reshaina ( 5; in 11numele este ortografiatGYWRGY [Gheorghe]) si se prezinta pe sine ca discipol si,respectiv, episcop aflat sub jurisdictia patriarhului Sofronieal Ierusalimului (634-638). In opinia editorului, e yorba deepiscopul Gheorghe din Reshaina cunoscut drept autorulunui florilegiu monofizit ~i monotelit din B. M. Ad. 14535,f. 1-20. Autorul .Vieti! siriace" este deci un adversar alSfantului Maxim, pe care-l socoteste responsabil pentruintrarea invatatorull.li lor comun, Sofronie al Ierusalimului,in polemica antimonoenergista si antimonotelita.Scopul redactarii acestei "biografii" - care apartine ge-

nului "contrahagiografiei" - este acela al denigrarii .siste-matice a "eroului" ei: acesta este prezentat drept produsulgenetic al unei uniri adulterine dintre un negustor samari-nean ~i 0 sclava persana (deci apartinand unei comunitatiimarginale) si rezultatulunei formatii teologico-spiritualeeretice (origeniste). Evident, toate aceste lucruri evident nusunt in .masura sa inspire increderea unui eercetator obiec-tiv. Cu toate acestea insa - dincolo de cliseele eretizante(Maxim e stigmatizat ca origenist si nestorian) - una dincaracteristicile principale ale .vietii" lui Gheorghe dinReshaina este remarcabila grija de a preciza sursele sale deinformare privitoare la copilaria si tineretea palestiniana aSfantul Maxim ( 5), pe care ni Ie reda con cis, cu detalii, caunele ce pot fi verificate de contemporani. Este limpede,traducere eI?-gleza, p. 314-319, note ~i comentarii, p. 320-332;traducerea ei rornaneasca publicata in Revista teoloqica nr.lj1993,p. 105-u8 0 reproducem maijos, p. 209-220.

28

iarasi, ca autorul .Vietii siriace" erasi el palestinian, foartebun cunoscator al provinciei si al Ierusalimului ~i ca era unpersonaj local important ( 22). La unele din evenimenteledescrise, cum este sinodul din Cipru (cca 634), este evi-dent ca a fost martor ocular. Mult mai putin precis infor-mat se arata autorul "Vietii" In ce priveste peregrinariledese si indelungate ale Sfantului Maxim de-a lungul side-a latul bazinului mediteranean care au urmat invadariiPalestinei de catre arabi in 638. Data alcatuirii "Vietii" seplaseaza undeva In intervalul dintre moartea Sfantul Maxim(662) ~i Sinodul VI Ecumenic (681). E posibil ca ea sa fifost redactata tocmai in vederea Sinodului VI, probabil cuscopul demitizarii si discreditarii Sffmtului Maxim. Dealtfel, numele Sfantul Maxim nu apare niciodata in acteleoficiale ale Sinodului din 681; 0explicatie putand fi carac-terul politic al condamnariisale si dorinta sinodalilor de amenaja memoria principalului ei responsabil, imparatuluiConstans II, tatal lui Constantin IV Pogonatul, convocatorul~ipresedintele Sinodului.Dar ce ne relateaza mai indeaproape "Viata siriaca" de-

spre perioada initiala din viata ~iactivitatea sa teologica?Ne spune In esenta urmatoarele: ca s-a nascut In satulHesfin din Tiberiada (nordul Palestinei) ca produs aladul-terului dintre negustorul samarinean Abna din Sihar si 0sclava persana a unui iudeu cu numele Tadok din Tiberiada.Cei doi s-au casatorit, dar neputand ramane In Samaria(unde au fost amenintati cu moartea de rudele negustoru-lui), cei doi au venit la Hesfin. Aici au stat vreme de doi anide zile la preotul Martyrios, care i-a botezat pe amandoi,schimbandu-le numele In Theonas ~i Maria, oferindu-Ietotodata protectie (fiind ruda cu Gennadios, guvernatorulTiberiadei). Fructul iubirii lor a primit la botez numele deMoschion. La noua ani Insa, tatal moare de hidropizie iarnumai dupa un an de zile moare si masa sa. Atunci preotulMartyrios 11 duce pe tanarul Moschion In Lavra Veche(sediu al disputelor origeniste din Palestina secolului VI)oferindu-l spre ingrijire egumenului Pantoleon. In aminti-rea nepotului sau decedat tanar, egumenul ii schimba lui

29


15/112

Moschion numele in Maxim. Egumenul Pantoleon il ini-tiaz~ pe !ar:arul Ma~ini in origenism. Prin inteligenta sasubtila, tanarul Maxim atrage atentia venerabilului monahS?I:?ni:aflat pentru 0 vreme in Vechea Lavra (cronologiilevietii Sfantulm Sofronie atesta faptul ca intre anii 594-603acesta s-a. aflat in Palestina, vizitand Parintii din desertulIor~anulm, de la Lavra Sfantul Sava si de la Noua Lavra),~aI mult, ~o~ronie_I-aluat ulterior pe Maxim drept consi-her teologic m actiunile sale (spre marea insatisfactie aau~o~!,ui "Vietii~iriace", Gheorghe din Reshaina). Autorul"VIetn relateaza pe larg despre una din aceste initiativeale lui.Max.im:in~ercarea intreprinsa de Sofronie, probabildevemt deja patriarh al Ierusalimului, fara sa fi fost insarecunoscutca atare decat de Roma, de a se reconcilia cuCOl:~t~nti~op?lulangajat deja de decenii in sustinerea uneipolitici umoms~e cu monofizitii din Imperiu pe baza fonnu-lei mo~oenergiste (ulterior monotelite) impotriva careiaSofrome protestase atat In 633, cat si prin Synodika sa din634 Acum el dorea sa aplaneze tensiunile dintre ierarhiapalestinianasi cea constantinopolitana printr-un sinod con-vocat pevU?-teren n~u~ru, in Cipru. .Viata" ne descrie pelarg lucranle acestui smod (asupra caruia vom reveni in~e~al.i.umai jos):In unna esecului acestui sinodsi a oficia-hzar.l1monotel~sm~lui prin "decretul" imperial din 634,Maxim s-ar fi "mchis intr-o chilie midi" impreuna cu uce-nic~l sauAn_?-s.tasie,pana la ivirea arabilor in Siria si Pa-lestma. Dupa mvadarea acestor provincii de catre arabi~axim a plecat i.nMri~a (de unde era deorigine ucenicuisa~ Anasta~Ie}.I ulterior la Roma, reusind sa determine~ezlste~ta blsen~e...ca ~irevolta politica a acestor provinciiimpotrrva autoritatilor de la Constantinopol. Ca unnare aa~estor acte s~bversive ~ide instigare la rebeliune, MaximpI ~ap~ .Martl~ sunt .arestat~ .~iadusi de la Roma si suntI~,?nUItl de tradare ~l de facilitare prin actiunile lor desta-bilizatoare a ocuparii Orientului ~inordului Africii de catrearabi. :,Viata': se intrerupe cu relatarea actiunilor provoca-toare mtrepn?-s~ de Maxim la Constantinopol in astepta-rea procesului sau. Partea pierduta a vietii poate fi recon-

30

stituita din rezumatul pastrat In doua cronici siriene tarzii.Acestea ne descriu condamnarea si sfarsitul .binemeritat"al lui Maxim, dar indica drept motiv al condamnarii nuhristologia sa, ci "origenismul" sau,Semnificatia ~ivaloarea documentara a "Vietii siriace"este legata, cum scria editorul ei, "de dramatic a diferentadintre viata siriaca ~i cea greaca in relatarea anilor timpu-rii ai lui Maxim. Dupa "Viata greceasca", el s-a nascut inConstantinopol, dintr-o familie aristocrata, dupa 0 educatiesolida fiind chemat in serviciul imperial ca prim-secretar;mai tarziu a devenit monah la 0manastire din Chrysopolis(situata pe malul asiatic al Bosforului). In "Viata siriaca",din contra, el este de origine umila, se naste ~i e crescut inPalestina,unde devine monah In faimoasa manastire aSfantului Hariton. Suntem acum in posesia a doua izvoare,unul scris de un admirator, altul de un dusman, ~iin prin-cipiu fiecare din ele trebuie tratate de istoric cu egala sus-piciune". .Jmpresia mea este - ~inatura ei subiectiva tre-buie accentuata - ca nu exista motive evidente pentru arespinge acreditarile autorului ~ica intregul ton al relatariipa~ein consonanta perfecta cu pretentiile lui"42In pofida accentelor polemice ~ipatimase incontestabile,cadrul general e compus din evenimente obiective, deciverificabile inca de contemporani, si este mult prea binedocumentat ca sa poata fi considerat 0 simpla fictiune de-nigratoare, avand astfel mari sanse de plauzibilitate sa fieeel reaL Autorul "Vietii siriace" e un dusman al SfantuluiMaxim, dar unul documentat, si, mai ales, contemporan ~icompatriot cu acesta, pe cand autorul constantinopolitanal "Vietii grecesti", desi favorabil Sfantului, nu face altcevadecat sa umple lacuna documentara apreciabila privitoarela primele cinci decenii de existents in afara Constanti-nopolului a Sfantului Maxim cu 0 schema compilata dinlocurile comune ale hagiografiei monastice, calchiata dar(in prima ei parte) dupa .Viata" Sfantului Teodor Studitul.$i trebuie recunoscut astfel ca schema oferita de hagiograful

42 Ibid., p.340-341.31


16/112

s~u?itMihai~Exabulitis nu satisfaee euriozitatea stiintifica,mel nu explicacadrul neeesar aparitiei uneia dintre ope-rele teologice eelemai remareabile ale gandirii patristicesigandirii universale.La 0 lectura mai atenta icoroborata eu toate datele isto-rice disponibile din alte surse despre biografia maximiana"Viata siriaca" apare drept eeva mai mult decat "un ames-

tee de detalii bizare, ba chiar impertinente" (cum caracte-riza in studiul sau din 1928 R. Devreesse rezumatul ei dincronicile siriene). Evident, .multe depind de faptul daca seacce~ta sa~ nu pretentia autorului de a fi un contemporanal lui Maxim. Daca se accepta - i mie mi se pare ca nuexi~ta nici un motiv valid pentru a 0 respinge - atunciViata siriaca e 0 sursa de mare importanta despre eve-mme~te~evietii iepocii lui Maxim, caci va fi fost compusadoar m mtervalul a catorva decenii, in eel mai rau caz,dupa moartea sa; Chiar daca acreditarile autorului nu suntacceptate la valoarea pretentiilor lor, Viata siriaca.nueste totusi 0 compilatie tarzie, pentru ca se afla intr-unmanuscris datat plauzibil in secolulVIII .:._ba chiar VII _~astfel trebuie plasata eel putin pe acelasi plan cu panegi-ricul pe care-l avem in viata greceasca=e,tn ciuda provenientei sale eretice ia caracterului ei ten-dentios de "contrahagiografie" denigratoare, fiind practiccontemporana cu epoca Sfantul Maxim, "Viata siriaca"reuseste prin cantitatea de informatii precise pe care Ieofera sa "revolutioneze" cUIlotintele pe care Ie avem cuprivire la localizarea exacta a originii iformatiei spiritualeal .S~antulMaxi~. Totodata ea ofera unele detalii ignoratepnvttoare la perioada indelungata i practic necunoscutapana acum care a precedat angajamentul sau in controver-sele hristologice, cu privire deci la cele cinci decenii in cares-a format spiritual si intelectual Sfantul Maxim, si in careau fost redactate marile sale exegeze biblicesi patristice."Viata siriaca" ne ofera acum cadrul eel mai plauzibil pen-tru aceasta: lavrele palestiniene din secolul VII, in care cu

43 Ibid., p. 346.32

siguranta era vie memoria controverselor origeniste dinsecolul VI44.Aici, iar nu undeva in preajma Constantino po-lului, sub indrumarea unor parinti experimentati; s-a anga-jat Sfantul Maxim in grandioasa sa tentativa de a recuperaintuitiile teologice i spirituale valoroase cuprinse in teza-urul operei lui Origen iEvagrie, detasandu-le de implica-tiile schemelor filozofice neoplatonice i replasandu-le incontextul liturgic dionisian iin cadrele dogmatice sigure,furnizate de teologia capadociana si hristologia neochalce-doniana-s, Rolul decisiv in configurarea gandirii si operei

44 Cf. J.-M. GARRIGUES, "La personne cornposee du Christ d'apresSaint Maxime le Confesseur", Revue Thomiste 74 (1974), p. 181 sq,IiiI.-H. DALMAls,art. "Maxime Ie Confesseur", Dictionnaire de Spiri-tualite X (1980), col. 836 sq Iii "La vie de Saint Maxime Ie Confes-seur reconsideree?", Studia Patristica 17/1 (1982), p. 26-30 (trad.r om. diac. asist. loan I. Icajr,MitropoliaArdealului 32 [1987], nr. 5,p.26-30).. .. .45 Admisa de parintele D. STANlLOAEPSB 80, 1983, p. 5, pe ur-mele lui O. Clement), teza originii palestiniene este privita Insa curezerve de alti .rnaximologi" ortodocsi, De exemplu, pentru J.-CL.1ARCHETa adera la aceasta noua biografie pare in multe privinte unlucru hazardat" (La divinisation de l'homme selon S. Maxime leConfesseur, Cogitatio fidei 194, Paris, 1996, p. 9). Pe langa rezervelelegate de putina credibili tate a unui text dusmanos, obiectii le impo-triva originii monahale palestiniene se reduc la faptul ca ea n-arputea explica 0 data familiaritatea Sfantului Maxim cu demnitari dela curtea imperiala din Constantinopol i cuguvernatori ai Africii;iar apoi usurinta cu care vehiculeaza abstractiunile Iiisimtul dialec-tic, care presupun studii universitare complete, iar nu formatia unui

autodidact marginal. Critica origenismului intreprinsa In Ambigua.nu se poate explica doar prin pasiunea unui convertit impotriva ve-chilor credinte" Iiiar fi bazata pe "principii independente anterioa-re", formatia sa spirituala Iii teologica datorand mult mai putin luiOrigen, cat Capadocienilor, lui Chiril al Alexandriei, lui Pseudo-Dionisie Iii neochalcedonienilor" (ibid., p. 10-11). La fel si pentruA LoUTH,.Viata siriaca" "nu explica aparent atat de usoara intrare alui Maxim la curte, nici eruditia considerabil mai mare decat cea pecare arfi putut-o dobandi ca un monah provincial" (Maximus theConfessor, Londra - New York, 1996, p. 6), informatia potrivit care-ia Maxim ar fi servit drept secretar imperial sub Heraclie fiind una"sigura" (ibid., p. 4).Explicatia a fost oferita tnsa in 1982 de I.-H. DALMAISare arataca legaturile Sfantului Maxim cu palatul au putut fifacute pe vremeacand era monah emigrat din Palestina la Chrysopolis , unde a primit

33


17/112

max~~iene l-a jucat astfel nu Constantinopolul, ci mareatraditie monahala palestiniana care, prin Sfintii MaximMarturisitorul si loan Damaschinul, va deveni axa de sus-tin ere a cultului si teologiei bizantine.Format spiritual si teologic In Palestina (580-616) Sfan-tul Maxim va rataci urmarit de invaziile persane l~ Con-stantinopol, de unde, oripilat de actele disperate ale auto-ritatilor de a salva unitatea imperiului, va ajunge In Africa,desavarsindu-si profilul spiritual i teologic sub calauzireaSfantului Sofronie (616-638); dupa moartea acestuia Ma-. 'xim monahul i teologul devine in Africa si apoi la RomaMaxim Marturisitorul (638-653), autorul formulei hristo-logice diotelite dogmatizatede papa Martin i SinodulLateran; ca din 653 Incolo, dupa marturisirea credintei inprocesele de la Constantinopol, un papa italiansi un monahpalestinian sa devina pe tarmurile Marii Negre martiris=aiOrtodoxiei ecumenice, unind in lupta i marturia lor Rasa-ritul i Apusul i manifestand profetic adevarata unitate sicatolicitate a Bisericii lui Hristoss".de !o,art~ timpuriu (din 617) drept ucenic pe Anastasie, secretar alSOtl~1~Ul ~e~aclie, l~ o~gine~ traditiei inregistrate In "Viata greaca",POt~V1tca~ela Mru(Jm~msusi ar fi fost in tinerete prim-secretar im-penal, putand sta legatura sa cu fostul secretar imperial Anastasieoriginar di?,Africa (ate~tatii ~n.Discutia de la palat" 11),In ce pri~vete, e~~lt la Sfil .~tulUiMaxim, ea este una tipic monahala, delocret~nca, iar P~l~stma fusese m secolul V I un centru filozofic iteo-logic mult mal Important decat Constantinopolul i patria multorteologi de prima mana in epoca,

46 Papa Martin (t655) e penultimul in ordine cronologica din ceinouasprezecepapi cinstit i ca sfinti in calendarul ortodox. Acest iamclud unsprezece papi martiri din epoca preconstantiniana: Cle-ment (t 97), Alexandru (t 119), Telesfor (t 136), Urban (t 230),Anterus (t 236)~Fabian (t 250), 1?tefan (t 257), Sixt (t 258), Gaius(t296), .Ma~celhn:rs (t 304) i Marcellus (t 309), un papa sfant mo-nah: Gngone I Dialogul (t 602) sisapte papi marturisi tori ai orto-d?xie! legati de Sinoadele Ecumenice: Silvestru (t 335,2 ianuarie),Liberiu (t ~66, 27 august), Celestin (t 432, 8 aprilie) , Leon I (t 461,1~ febn:ane), Agapet [t 536, 17aprilie), Agaton (t 682, 20 februarie)IMartm (t 655, 14aprilie), ultirnulpapa martir.47 Cf J.-M. GARRIGUES, Maxime le Confesseur - la Chariie ave-nir divin de l'homme (Theologie historique 38), Paris, 1976,parte a I:

34

II. Vicisitudinile istoriei ~i rigorile mari\.ortodoxe: cronologia vietii si mutan,

~eodor'& ' 1 . o r~,p580: viitorul sfant monah Maxim se naste lapol dintr-o familie aristocratica (dupa "Viata gi_ sau, mai degraba, in satul Hefsin din tinutul,Golan (nord-estul Galileei), nume de botez: Mosel."Viata siriaca").582-602: domnia Imparatului Mauriciu (n. 539). Razboiulaproape neintrerupt cu persii (pma in 591), cu avarii si cuslavii, care In 602 forteaza definitiv frontiera romana aDunarii, revarsandu-se In toata peninsula balcanica. De-zastrul provoaca rebeliunea centurionului Focas, care 11asasineaza pe Mauriciu cu intreaga familie si se incoro-neaza imparat la Sfanta Sofia.

__1 . 1

586-601:. Maxim urmeaza la Constantinopol tot cursul en-ciclopedic al unei aducati i clasice (dupa "Viata ~reaca") ._ sau,mai degraba, in 590, In varsta de 10 am, Moschionintra in Vechea Lavra (centrul rezistentei fata de origenis-mul palestinian din secolul VI) unde devine monah Cli nu-mele Maxim si se initiaza in invataturile origeniste (dupa"Viata siriaca").602, noiembrie - 610, octombrie: domniasangeroasa auzurpatorului Focas, un lung sir de crime si asasinate plinede cruzime. Regele persan Chosroes II (590-628) se pro-clam a razbunatorul lui Mauriciu i invadeaza in 605 impe-rilll: in 607 persii ocupa Cezareea Capadociei si in 609ajung la Bosfor. Evreii din Cezareea Palestinei se revolts ipredau orasul persanilor. Focas ordona botezul fortat alevreilor din imperiu. Evreii din Antiohia se revolta i-l asa-sineaza pe patriarhul Anastasie (599-609), revolta fiindinabuita in sange,.Les etapes de la confession" (p. 35-82): ,,1. Le Moine (580-626);2. L'Errant (626-632); 3.Le Theologien (632-638); 4 Le Confesseur(638-653); 5 . Le Martyre (653-662)".

35


18/112

~09: rebel.iunea exarhului Heraclie al Cartaginei, al caruifiu I:Ieraeh~ (n. 5~5) ocupa Constantinopolu] eu sprijinulpa~narhulm Ser~hle (610-638) i al generalului Priseus, 1 1~elde p~ ~ocas l p,e 5 oetombrie 610e !neoronat imparatl~ :_ondltll dramat.lCe pentru imperiu. In aceeasi zi se sieasator~te. eu Fabl~/Evdoehia, cu care va avea.doi eopii:Evdochia ~l Heraehe~Constantin (incoronat coimparat in613). Dupa moartea timpurie a Evdoehiei (august 612) in613, ~eraeIie yseyca~at?rete eu nepoata sa Martina (fiieasur?rn ~ale),easatorIemeestuoasa din care au rezultat nouacopu, dmtre ~are primii doi handicapati, sursa permanentade nemultumlre populara,?10-613: M~!m ar fifost prim-seeretar allui Heraelie, eam ~1~-614 sa m-t;remonah (ulterior egumen) in manastireaMaicii Domnului din Chrysopolis, etitoria lui Philippikoseumnatuli~paratului Mauriciu (dupa "Viata greaca") ,-:- sau, mal degraba, Maxim ajunge la Chrysopolis refugi-mdu~~~ ~in Pa!estina invadata de persani.P;rll ~l eont:nua asaltul asupra Imperiului roman oeu-pand ~devastand sueeesiv Antiohia (611), Damascul (613),Ier~~hmul (?14) - e~c~rire msottta de atrocitati i pogro-! T IU:l ~~~otnva ycr~tmIlor la instigatis evreilor, bazilicaInVl:rn fil~d arsa, iar Sfanta Cruce fiind Iuata ca trofeu inPer~la. -'A m august 6;5 ajur;tgand in fata Constantinopo-!uIm, iar in 619 cucerind Egiptul, Slavii i avarii asediazamtre 617-619 Tesalonicul.~xarhul Ravennei Elefterie seproclama impa~at, dar moare in drum spre Roma. Imperiulajunge ~eAma~nea catastrofei. Heraclie, cat pe ce s a fie prins~e aV~rI l~nga Cons~ntinopol, planuiests mutarea capitaleilmpenulu~ la Cartagma, dar Ia insistentele energicului patri-~:~ Serghie renunta, reorganizand intre 619-622 din teme-I I I mtreaga administratie a imperiului, militarizand-o.Pe?tru :efacerea unitatii spirituale a Imperiului scindat inOrient l?~re cha~cedonienii diofiziti si antichalcedonieniimon?fizltl, a~tonta~ile lanseaza incepand din 617 monoe-nergl~~ul hns~ologlC c~ formula uniontst-ecumemoa "suigenens : tratatlvele patrlarhului Serghie al Constantinopo-

36

lului eu monofizitul Gheorghe Arsas din Egipt, eu Teodoral Faranului (Sinai), eu Pavel eel Chior, liderul monofizitilordin Cipru deseoperit de Heraclie in Armenia in 622, si euepiseopul Cyrus al Phasisului, descoperit tot de Heraclie inLaziea in 626 i facut in 631 patriarh al Alexandriei.617: Anastasie (Monahul), secretarul imparatesei Martina,devine ucenie al Sfantului Maxim pe care-I introduce in lu-meapalatului. Relatii stranse cu eunucul Ioan Cubicularul,camerist al dormitorului imperial, cu care va avea 0 amplaeorespondenta initiata cu faimoasa Epistolii a II-a despreiubire.622-628: Heraclie contraataca militar in Orient, declan-and sub forma unei proto-cruciade 0 ampla ofens iva im-potriva Imperiului persan prin Armenia si Caucaz de undepatrunde pe teritoriul persan.626, iulie-august: asediul avaro-slavo-persan al Constan-tinopolului aparat, in absenta lui Heraclie aflat in Georgia,~epatriarhul Serghie i patriciul Bonus. Patriarhul Serghie,Jroul asediului, atribuie salvarea capitalei pe 6-7 augustFecioarei Maria, careia ii dedica faimosul imn de triumf alImnului Acatist.Maxim se refugiaza spre Africa de Nord unde intre 628-632redacteaza, pe langa numeroase epistole i opuscule, ma-rile sale scrieri teologice i duhovnicesti: Ambigua II adJohannem (cea mai ampla si solidacombatere a origenis-mului), cele 65 de Quaestiones ad Thalassium, Mystagogiai cele 200 de Capita theologica et oeconomica. Devineconsilier teologic al prefectilor Africii Petru, Gheorghe i,ulterior, Grigorie.627, toamna - 628, inceput: victoria zdrobitoare a luiHeraclie asupra persanilor in Mesopotamia langa Ninive,urmata de ocuparea resedintei sahului de la Dastagert siasasinarea lui Chosroes. Dupa triumful de la Constantino-pol (august 629), pe 21 martie 630 Heraclie reinstaleazafestiv Sfanta Cruce in Ierusalimul recucerit din care evreiisunt expulzati i in care Ii se interzice accesul.

37


19/112

632,.Rusalii: Maxim se gaseste la Cartagina unde asista in-gr~zlt ~abotezul fo~at al evreilor din ordinul lui Heraclie,~~~ur~ de represah~ J?entru colaborarea evreilor cu persa-? ll m timpul oc~patlel persane a Orientului roman (cf. maiJOS, p. 51-52, fmalul scrisorii a 8-a publicat in 1937 deR.Devreesse).632,8 iunie: moare la Medina in al8-lea an al hegirei (de lafuga sa de la Mecca la Medina in septembrie 622) profetulMahomed (n. 571), care reusise unificarea intregii penin-sule~arabe.D~cesul pr?fetului e urmat in 634 de invadaread.ecatre arabii condusi d.eprim~icalifi Abu Bakr (632-634)l Omar (634-641) a Orientului Apropiat: in primii opt ani(?34-?~2) Imperiul roman pierde pentru totdeauna Pales-~ma, .Sm~,Meso?ota~ia i E~iptul. Vazandu-i amenintatamsill.eXlstenta,imperiul lupta dramatic a doua oara intr-undecemu pentru supravietuire,~3~, iunie: in .ciuda protestului venerabilului monah pales-~lman Sofrome (n. 550), are loc .unirea" de la Alexandriamtr~ ch:lcedonieni si 0factiune a monofizitilor teodosienireahzata de pat~iarhul Cyrus (631-643) pe baza formulei.moncenergiste (nr. 7 din cele ,,9 capitole"), Alte "uniri"efemere au loc tot acum in Armenia, Siria iMesopotamia.633,.sfarit: ~onahul Sofronie ii smulge patriarhului ecu-mem: Serghle.Psep_,hos-ul(edict care interzice sa se vor-beasca de 0 sll~w:~alucrare sau doua .lucrari in Hristos,d:r exclud~ poslblll~atea:a doua vointe contrare si sugerea-~amon~tehsmul hnsto!ogic) ..Lainceputul lui 634(i pfmam. ~,:rtle 639) Sofrome devine patriarh al Ierusalimuluitrimitand tuturor patriarhilor faimoasa sa scrisoare de auto-recomandare, Synodika (ea va fiprimita doar de Roma).634.: patriarhul Serghie obtine diplomatic de la papa Ho-norm (62~~?38) apro.barea "unirilor" din 633 si recunoas-terea unel."smgu.revointe in Hristos", formula .rnonotelita"pe care p:m~r-o lI;texplicabiIaignoranta episcopul Romei 0It;ttelegeaI.nsaca hpsa de contradictie intre vointa sufletuluiltrupului uman in Hristos!

634-635: sinod nedecis asupra monotelismului convocat deArcadie, arhiepiscopul Ciprului, la initiative patriarhuluisofronie ("Viata siriaca").Inanii '30 Sfantul Maxim redacteaza sub forma de epistolecatre diverse personaje 0 serie de tratate impotriva hristo-logiei monofizite a lui Sever al Antiohiei (t 538) aflata labaza monoenergismului: Epistolele 12-18. In Epistola 19 c a -tre pyrrhus (634) il lauda pe Serghie ise declara de acordcu Psephos-ul (ulterior se va explica de ce). In 635-636 inAmbigua I ad Thomam (cap. 5) dezvolta in sens ortodoxtextele dionisiene invocate de monoenergiti. In 636 revi-ne asupra aeelorasi texte 'in Epistola II catre avva Tomavorbind deschis despre numarul energiilor (expresie a di-ferentelor). demasca in spatele monoenergismului hristo-logia eretica a lui Sever iApolinarie i cere marturisireapublica a Adevarului.635, vara: arabii ocupa Damascul.636, 20 august: dezastrul armatelor romane de pe raulYarmuk (afluent al Iordanului) in Galileea, arabii ocupadefinitiv Palestina iSiria (Antiohia iAlepul se predau).638, februarie: arabii in frunte cu califul Omar (634-644)ocupa Ierusalimul predat de catre aproape nonagenarulpatriarh Sofronie.Mor pe rand: papa Honoriu (12 octombrie), patriarhul Ser-gliie (9 decembrie) si patriarhul Sofronie (11martie 639)Putin inainte de a muri, batranul patriarh Serghie Iiinspiralui Heraclie promulgarea 'in octombrie 638 a Ekthesis-ului(decret imperial care prevede obligatia martunstrii uneisingure vointe in Hristos), acceptat rara probleme in Rasa-ri t de patriarhii monoteliti Pyrrhus al Constantinopolului,638-641, Cyrus al Alexandriei, Macedonie al Antiohieii Serghie din Ioppe al Ierusalimului. Papa Severin (ales in038, dar nerecunoscut deimparat) refuza sa-l accepte inciuda presiunilor exarhului Isaac al Ravennei care jefuiestepalatul Lateran iconfisca tezaurul episcopal. In final, He-raclie eedeaza si Severin e sfintit pe 28 mai 640, dar moarepe 2 august acelasi an.

39


20/112

Dupa moartea sfantului patriarh Sofronie, Sfantul Maximintra in lupta deschisa impotriva monotelismului sustinandmarturisirea neconditionata a diotelismului drept criteriual ortodoxiei. Finalul Epistolei 14 catre generalul Petru alNumidiei (cf. mai josp. 52-'-55)descrie in termeni drama-tici iapocaliptici fundalul sumbru alacestei marturisiri.639-640: arabii ocupaArmenia; iar intre 640-642 i Egiptul.640/641-645: Sfantul Maxim e din nou in Africa (la HippoDiarrythus), unde prefectul Gheorghe promoveaza 0 poli-tica ferm antimonofizita.641, Inceput: papa loan N (t octombrie 642) condamnaEkthesis-ul i explica intr-o scrisoare pozitia ambigua apapei Honoriu.641,11februarie: moare rmparatul Heraclie, nu inainte dea recunoaste intr-o scrisoare catre loan Nsecul politiciisale, aruncand intreaga responsabilitate pe seama defunc-tului patriarh Serghie. Lunile februarie-noiembrie sunt do-minate la Constantinopol de grave tulburari de succesiune:tronul e lasat de Heraclie celor doi fii ai sai: Constantin III(28 ani), din prima casatorie eu Evdochia, si Heracleona(15ani), din a doua casatorie eu Martina. Pe 28 mai, Con-stantin III moare In urma unei boli de plamani incurabile,dar zvonurile raspandesc versiunea asasinarii sale de catreMartina.si patriarhul Pyrrhus (638-641), care preiau pu-terea in numele lui Heracleona i promoveaza 0 politicamonotelita militanta, devenind impopulari in cler, armata,~enat ipopor, care-l voiau imparat pe fiullui Constantin III.In urma revoltei generalului armean Valentin Arsakidas,fiul minor (11 ani) allui Constantin III, Flavius Heraclius eincoronat in septembrie coimparat cu numele Constans II(641-668) alaturi de Heracleona.641,vara: Gheorghe, exarhul Africii (628-641), e revocat.pentru atitudinea sa ferm antimonofizita iinlocuit eu exar-hul Grigorie.641,septembrie: patriarhul Pyrrhus (eondamnat de loan IV)demisioneaza i se refugiaza in Africa fiind inlocuit de

40

Pavel II (641-653). David,fiul Martinei, e incoronat ca alrreilea coimparat. Are loc 0 revolta generala (noiembrie),in urma careia Martina i eei trei fii ai ei sunt arestati, mu-tilati (Martinei i se taie limba, lui Heracleona ilui David lise taie nasul, iar Martin e eastrat) i exilati in Rodos, Mar-tina si incestul fiind soeotite 0 cauza a maniei lui Dumneze~asupra Imperiului roman. Puterea e pr~luata in .numele=:norului Constans II de generalul Valentin Arsakidas, care-sicasatorete fiiea, Fausta, cu Constans II (Valentin va fi ucisin timpul unei revolte populare in 644).642,22 septembrie: arabii ocupa Alexandria si ineheie astfelcucerirea Egiptului.642, noiembrie: e ales papa Teodor,(t mai 649), gree dinterusalim; nu-l recunoaste pe patriarhul ecumenic Pavel II.6A3: arabii invadeaza nordul Africii oeupand Cirenaica iTripolitana iavansand spre Cartagina.645, iulie: disputa publica la Cartagina a Sfantului Max~mcuPyrrhus, dupa care eei doi pleaca la Roma. Sfantul Maximva ramane (pana in 653/655) la manastirea refugiatilorpalestinieni Sfantul Savva (Cellae Novae) de peAventin.646: rebeliunea exarhului AfriciiGrigorie, care moare ill647rn lupta cu arabii la Sufetula. Trei sinoade africane con-damna Ekthesis-ulmonotelit. In finalul Tomosului dogma-tictmpotriva Ekthesis-ului catre ,~tefan al Dorei (cf. maijos p. 56-57), Sfantul Maxim insista din nou asupra nece-sitatii imperioase a marturisirii de eredinta ortodoxe.647: arabii euceresc Cezareea Capadociei avansand in AsiaMica, construiese 0 flota eu care in 649 ataca Ciprul; ulte-rior vor invada si insulele Rodos (654),Cos iCreta (655)647: iritat de revenirea la monotelism a lui Pyrrhus ajunsla Ravenna, papa Teodor ilcondamna pe Pyrrhus i-l de-pune pe Pavel II. Drept raspuns, Pavel II ocupa palatulPlakidia, resedinta apocrisiarilor romani din Constantino-pol, iIidistruge altarul. Apoerisiarul diacon Martin (vii-torul papa) fuge la Roma, dar apocrisiarul preot Anastasie

41


21/112

e arestat si exilat la Trapezunt, iar ucenicii sai Euprepie siTeodor sunt Iliei arestati Iliexilati ln.Cherson (Crimeea).647, octombrie: in numele imparatului Constans II estepromulgat 1)jpos-ul (decret imperial redactat de patriarhulPavel II care interzice sub pedepse de maxima gravitate ase vorbide una sau doua vointe in Hristos).648-649: papa Teodor (t 13 mai 649) condamna 1)jpos-ulsi pregateste un sinod la Roma pentru solutionarea deprincipiu a dogmei hristologice.649, 5 iulie: eales papa Martin I, care e sfintit rara acordulimparatului de la Constantinopol.649, octombrie: Sinodul de la Lateran prezidat de papaMartin, in care 105 de episcopi din Italia, Sicilia, Sardiniasi Africa, alaturi de monahi refugiati din Rasarit, condamnaTypos-ul, monoenergismul si monotelismul si pe promo-torii lor, dogmatizand dioenergismul si diotelismul hristo-logic. Actele si canoanele lui dogmatice au fost redactate ingreaca de Sfantul Maxim (cum a aratat editorullor recent,R. Riedinger).Insui Sfantul Maxim pare sa fi adus la Constantinopolactele Sinodului Lateran. Stabilit in palatul Plakidia, sebucura de relativa libertate de actiune (Constans II fiind incampanie in Armenia). Acuzat de nestorianism de un si-nod local, e inchis intr-o manastire de maici pe care Ieconvertests insa la diotelism ("Viata siriaca"),650: rebeliunea exarhului Ravennei 0lympius. Trimis laRoma sa-l aresteze pe Martin I, acesta se proclarna impa-rat, dar moare jn 652 atins de epidemia care decimasetrupele romaneangajate in luptacu arabii care invadaseraSicilia.653: intors din Armenia unde a incercat saImpiediceprintr-o "unire" religioasa desprinderea Armeniei de im-periu, Constans II se hotarate sa lichideze opozitia contra1)jpos-ului cu mana forte. .Maicile convertite de SfantulMaxim sunt arse pe rug ("Viata siriaca").

42

653,17 iunie: din ordinulluiConstans II, pe atunci in var-sta de 23 de ani, papa Martin Ie arestat la Roma de exar-hul Teodor Caliopas si trimis la Constantinopol, undeajunge in septembrie. P~ 19 dec~~brie ~ judec~t pentruin.a1ta tradare: in urma mterventiei patriarhului P~vel IImuribund, i se comuta pedeapsa cu moartea in exil, mu-rind pe 16 septembrie 655 in Cherson (Crimeea). (,,Acteleprocesului, martiriului si exilului papei Martin" i "Memo-rialullui Teodor Spudeul")654, 8 ianuarie - 3 iunie: Pyrrhus devine pentru a douaoara patriarh al Constantinopolului, urmat dupa moarteasa de Petru 1.(654-:666).654, iunie: legatii papali obtin in iunie 654 aprobarea ~fi~-tirii papei Eugeniu I fara recunoasterea Typos-ulm, Inschimbul acceptarii scrisorii .synodika" a patriarhului Petru.In august 654, Eugeniu I, constrans de popor, respi~ge"synodika" patriarhului Petru si se lasa sfintit rara consim-tamantul imperial.,655: la palatul imperial din Constantinopol are loc din 0 : -dinullui Constans II, pe atunci in varsta de 25 de ani, pn-mul proces politic al Sfantului Maxim si al ucenicilor s~icondamnati la exil in Tracia: Maxim inBizya, AnastasieMonahul i~ Perberis, iar Anastasie.Apocrisiarul in Mesem-bria, (,,Audierea de la palat")655: la Phoenix, in largulcoastelor Lyciei, arabii Infra~gzdrobitor flota bizantina pe care 0 distrug, Constans II abiascapand cu fuga de pe nava-amiral scufundata,656, 24 august, 8 si 14 septembrie: tratativele de conciliereintre Sfantul Maxim si delegati ai palatuluisi ai episcopa-tului bizantin la Bizya si, respectiv, Rhegium, se soldeazacu un esec; Maxim i ucenicii lui sunt retrimisi In locurilelor de exil din Tracia. ("Discutia de la Bizya")657, 2 iunie: moare papa Eugeniu I i e ales in locul. sa~Vitali an (657-672). Pe baza ambigua a unor compromisundogmatice si canonice tacite, se ajunge la 0 reconciliere i

43


22/112

la .riormalizarea" relatiilor bisericesti intre Constantinopolsi Roma, care reiau astfel comuniunea intrerupta din 641.658, 18aprilie: rechematla Constantinopol pentru afi Iacutsa adere la .reconcilierea" prin compromis a Bisericilor dinApus 1?idin Rasarit, Sfantul Maxim alege martiriul (ultima"scrisoare catre Anastasie", testamentulsau spiritual).659: armistitiu intre imperiu i califat in urma razboiuluicivil din califat (656-661) pentru succesiunea lui Otman(644-656), conflict intern soldat in 661 cu inlaturarea dela putere a lui Ali (656-661) i a familiei profetuluisi in-temeierea la Damasc a dinastiei ummayazilorde catreMuawiya I (661-680). Arabii evacueaza Rodosul si terito-riul exarhatului Cartaginei.662, mai-iunie: din ordinul lui Constans II, pe atunci invarsta de 32 de ani, al doilea proces politic al SfantuluiMaxim i al ucenicilor sai condamnati la mutilare i exil.Pe 8 iunie 662, exilatii sosesc in Lazica (Caucaz), unde vormuri pe rand: Anastasie Monahul pe 24 iulie 662, MaximMarturisitornl pe 13 august 662 (In varsta de 82 de ani),iar Anastasie Apocrisiarul pe 11octombrie 666. ("Scrisoa-rea lui Anastasie Apocrisiarul catre Teodosie din Gangra",666, si "Memorialullui Teodor Spudeul", 668/669)662: devenit tot mai impopular si temandu-se de 0 revolts,Constans II (care in 660 ii asasinase si fratele, Teodosie,fapta pentru care incepuse sa fie numit i"Cain") abando-neaza Constantinopolul, viziteaza 'in662 .Atena, iar 'in iulie663 Roma, unde e primit cu.'fast de papa Vitalian, stabi-lindu-si apoi resedinta la Siracuza in Sicilia.668, 15 septembrie: Constans II, supranumit si Pogonatul(Barbosul), e asasinat la Siracuza in baie de un servitor,murind in varsta de numai 37 de ani.668-685: domnialui Constantin IV (n. 652), fiullui Con-stans II, coimparat din 654, impreuna cu fratii sai Heracliesi Tiberiu, coimparati din 659. Constantin IV renunta lapolitica impopulara a tatalui sau, revenind la ortodoxie si

44

promovand reapropierea de Roma. Apadi c~ succes Con:stantinopolul asediat timp de patru am (674....678) de arabipe care-i infrange zdrobitor provocandu-le eel mai maredezastru cunoscut de ei pana atunci, in urma caruia celedoua imperii incheie pacea. Victoriabizantina e interpre-tata ca 0reluare a bunavointei divine fata de Imperiul ro-man revenit la ortodoxie (cf.mai jos, p. 57-58, considera-tiilelui Anastasie Sinaitul).680 noiembrie - 681, septembrie: Constantin IVprezideazala Constantinopol Sinodul VI Ecumenic care restabilesteortodoxia hristologica si-i condamna pe autorii monoener-gismului si monotelismului: patr.iarhii Serghie, Pyrr.h~s!Pavel, Petru ai Constantinopolului, Cyrus al Alexandriei IHonoriu al Romei. Triumf postum al cauzei rezistenteiteologice a Sfintilor marturisitori Martin i.Maxi~ ~i a!ucenicilor lor. Desi, pentru a cruta memoria tatalui lUIConstantin IV, Sinodul VI Ecumenicnu i-a reabilitat inmod expres, aceasta a avutloc in mod tacit prin canoniza-rea 1?includerea lor ulterioara, in secolul IX, in Sinaxare.Utila pentru orientare, aceasta succinta cronologie nuofera insa decat un cadru evenimential exterior, conturanddoar punctele vizibile ale scenei si jalonand schemati~ eta-pele destinului pama~tesc al principalelor pe~sonaJe ~!edramei care a facut ca IIIsecolul VII cu monotehsmul (IIIIsecolele VIII-IX cu iconoclasmul) timpul martirilor imar-

turisitorilor din epoca preconstantiniana sa renasca pe neas-teptate, de data asta intr-un stat care se voia a fi deja detrei secole Imperiul crestin prin excelenta. Destinul pa-mantesc al sfintilor Bisericii e determinat intr-o masuraconsiderabila de natura i tipul societatilor in care acestiatraiesc, si acest lucru face, de exemplu, ca - in ciuda nive-larii si tipizarii retorice proprii genului hagiografic, interesatin zugravirea unor "icoane" in cuvant ale sfintilor ca mo-dele de imitat, cu caracter exemplar i supratemporal -biografiile reale ale sfintilor ca personaje istorice sa fie defapt extrem de diferite, si astfel viata episcopilor capado-eieni din secolul IV sa nu semene deloe eu cea a stalpni-45


23/112

cilor din secolul V, nici cea a monahilor iconoduli din se-colele VIII'-IX cu cea a Sfantului Simeon Noul Teolog dinsecolele X-XIsau cu ceaa sfintilor isihasti din secoleleXIII-XIV. $i aceasta pur si simplu pentru di societatile incare au trait erau de fapt altele.Care era insa lumea martirilor ortodoxiei hristologicedin secolul VII? Fiindca destinullor nu se explica decat in

parte prin situatia dramatica in care s-a aflat Imperiul ro-man de Rasarit allui Iustinian impins pe marginea prapas-tiei de valurile invaziilor slavo-avare (apoi bulgare) din-spre nord si a celei persane si ulterior arabe dinspre est.Pierzand trei sferturi din teritoriu si populatie i redus lajumatate din Asia Mica, la Tracia I?icateva erase maritimedin Marea Egee, el a devenit Imperiul bizantin medievalconsiderabil restrans i prins in clestele format de califatularab de la Damasc, hanatul bulgar din Balcanisi regatullongobard din Italia. Cunoscut i sub numele de "epocarntunecata" (Dark Age) a Imperiului roman de Rasarit, se-colul VII, epoca de tranzitie de la Antichitate la.Eyul Mediu(in acelasi timp antica tardiva i protobizantina), s-a bucu-rat, in ciuda putinatatii izvoarelor scrise, de 0 atentie sus-tinutadin partea cercetatorilor-s. Mai ales de la mutatiaclara intervenita i in bizantinologie (ca si in intreaga cer-cetare istorica contemporana), si in urma careia subiectulistoriei bizantine nu mai sunt elitele (ca, de exemplu, laCh. Diehl), nici statuI (ca la G. Ostrogorski), ci societateain ansamblul ei (homo byzantinus al lui A. Kazhdan-s)

48 Secolului VII is-au consacrat cateva simpozioane, ale carer acteau fost publicate in periodicul Dumbarton Oaks Papers, WashingtonDC, 13 (1959), i in volumul: Byzanz im 7. Jh. Probleme der Her-ausbildung des Feudalismus, Berlin (Est),1978; acestora Iise adau-ga ampla sinteza a lui A. N. STRATOS,Byzantium in the Seventh Cen-tury, 5 vol., trad. engl. Amsterdam, 1968-1980; dar cea mai solidamonografie ramane cea a bizantinologului britanic din BirminghamJ. F. HALDON,Byzantium in the Seventh Century. The Transforma-tion of a Culture, Cambridge UP, 1990.

49 Cf. A. KAzliDAN/ G. CONSTABLE,People and Power in Byzan-tium. An In.troduction to Modern Byzantine Studies, DumbartonOaks, Washmgton DC, 1982, 19912.46

saustatul si societatea impreuna (excelenta sinteza a luiw . Treadgolde=), Ultimele investigatii Intreprinse de sa-vanti gen A. Kazhdan si J. F. Haldon ne invata sa citim insecolul: VII, dincolo de semnele unei crize dramatice mar-cate de devastarile invaziilor, declin demografic, dezordineeconomica icolaps politic, simptomele unei "transformari"structurale a intregii societati din bazinul de est al Medi-teranei in toate microstructurile ei. Semnificative sunt da-teleaproximative ale prabusirii demografice a populatieidin bazinul mediteranean: aceasta se ridicase la 52 de mi-lioane in anul zoo 1 . Hr., ca apoi sa scada.in mod constantla 47 de milioane in anul-i d. Hr., la 45 de milioane in anul200 d. Hr., la 41 de milioane in anul 500 d. Hr., la 32 demilioanein anul eoo d. Hr., ca in anul zoo d. Hr. sa atinganivelul minim de 25 de milioane (dupa care a urcat trep-tat, dar va reatinge nivelul de 52 de milioane abia in 1940-19451)51Constantinopolul insusi, care pe vremea lui Iusti-nian (t 565) atinsesecirca 500.000 de locuitori, mai nu-mara abia 60.000 de locuitori in jurul anului 700, scazanddramatic de aproape zece ori in 150 de ani! Un rol decisivin aceasta diminuare demografica I-au jucat si frecventeleepidemii de ciuma din secolele III-II in. Hr. i apoi din se-colele VI-VIII, numai in intervalul542-767inregistrandu-seopt epidemii devastatoare, totul pe fondul unei raciri aclimei (veritabila "miniglaciatiune") in secolele VI-VII, cuefecte catastrofale in plan economic si demografic. Pe acestfond, Imperiul roman reorganizat de Diocletian i incresti-nat de Constantin devine un "stat largit" excesiv i 0 .soci-etate impovarata" (W. Treadgols) suportand cu dificultatepresiunile triburilor barbare germane care au determinatimpaqirea lui in 395 d. Hr. Daca in Apus Imperiul s-a pra-busit Iacand loc regatelor germanice, in Rasarit Imperiul asupravietuit riscului barbarizarii, ba chiar a incercat prin

50W. TREADGOLD,A History of Byzantine State and Society, Stan-ford CA, 1997.

51 Datele lui J. Biraben la P. CHAUNU,Histoire et Decadence, Pa-ris, 1981; trad. rom. C. Marginean: P. CHAUNU,Istorie i decadeniii , .Cluj, 1995, p. 127.47


24/112

Iustinian 0 funesta reconstituire, expunandu-se prin recu-cerirea }taliei si Africii .riscului supraextinderii" (W. Tread-gold). In conditiile reducerii dramatice a populatiei si aunei "societati divizate" interior de tulburari urbane ~ischisme .religioase, Imperiul, invadat simultan de slavi iavari dinspre nord i de persani i arabi dinspre rasarit, aevitat cu dificultate intre anii 610-678 catastrofa, supra-vietuind ca un stat i 0 societate mult restranse i mai alesprofund schimbatefata de cele anterioare. Imperiul romanantic era bazat pe 0 retea.de cetati (polis, municipium), Incare orasul antic era unitatea sociala fundamentala dintoate punctele de vedere: economic, social i cultural. Orsecolul VI a vazut criza, iar secolul VII disolutia orasuluiantic si stingerea culturii urbane. In secolul VIII polis-urileantice inceteaza sa mai existe In Asia Mica si Grecia (inlo-cuitede simple fortarete, ele vor reap area caorase medie-vale abia spre mijlocul secolului IX). Societatea diminuatase dezurbanizeaza, se reruralizezaa i atomizeaza, li pierdediversitatea sicomplexitatea, se simplified si se uniformi-zeaza. Dispar atat aristocratia senatoriala i elitele urbane,cat si sclavii si colonii, si apare 0masa de populatie agrararelativ uniforma, tarani platitoride taxe si soldati supusidirect.fara intermediar,elitei birocratice centraliste a Con-stantinopoluluiin al carei varf se afla impsratul, seful ab-solut al statului i conducatoruldirect al intregii soeietati,responsabil atat deapararea ei militara, cat i de ordineaei interna, Legaturile sociale siasocierile intermediare alediverselor corporatii sedesfac 0 data cu destramarea polis-ului i societateafragmentata si atomizata se repliaza pefamilia nucleara, care devine principala microstructuraeconomica, profesionala i sociala. Declinul economic edramatic: reapar economia de tip "barter" i schimburileneeconomice; mestesugurile sicomertul se restrang consi-derabil. 0 data cu dezurbanizarea se stinge si vechea cul-tura urbana antica: dispar nu doar teatrul, baile i scolile(scolile superioare din Constantinopoldispar in secolul VII,reaparand abia in secolele IX si XI), dispare insusi modulde viata antic sitipul lui de cultura urbana. Modul de exis-

48'

tenta prin excelenta public, deschis, plural, cosmopolit,pestrit, tolerant si accesibil al polis-ului antic e inlocuit deeel privat, inchis in sine, unitar, intolerant si standardizat,tipic pentru Evul Mediu. Cultura pagana disparuse practicde la sfarsitul secolului VI, episcopii si monahii victoriosiin lupta cu cultura clasica devin, rara concurenta, detina-torii monopolului culturii, atat invatatorii, cat si patroniinoiisocietati crestine, Viata intelectuala si creativitatea artis-tica dispar pentrua reaparea abia in secolul IX. Sentimen-tul dominant este eel de insecuritate si angoasa. Sub apa-renta de uniformitate impusa de regimul de stat absolutistal autocratiei imperiale, societatea fragmentata e profunddivizata i macinata in interior de fortele centrifuge alemiscarilor de regionalizare si particularism. La acestea seadauga contestarea interna de tip religios a monahismuluiplin atat de miscari anarhice in jurul feluritilor .oamenisfinti" (holy men), cat si de dorinta de a impune un polisalternativ in manastirile eu viatacomunitara, concurandserios astfel autoritatea institutionala atat a Imperiului,cat si a Bisericii oficiale. Sfintii - martiri sau monahi, dari icoanele i moastele lor - devin noii protectori si centrude eonstituire a unei comunitati religioase neoficiale, para-lele eu medierea institutionala intre divin si uman oferitade imparat si episeopi in eadrul riturilor eeremonialului dela palat si ale liturghiei din biseriei. Ofieializarea Biserieiiin secolul IV a dus ca efect secundar la un crestinism cudoua viteze i la divizarea interna a' societatii crestine (preausor acceptata) intre crestinii nedesavarsiti din lume si eeidesavarsiti, monahii renuntatori la lume. Acestia din urmadevin autoritati spirituale pentru credinciosi, carora intr-olume nesigura si instabila Ie ofera protectie i indrumare ~ifunctioneaza ca furnizori de ordine, securitate si linistemetafizica de dincolo de lume (oglindite atat pe fetele, cati in icoanele lor hieratice). Crestinismul isi pierde elanulmisionar ~i se repliaza introvertit pe 0axa dominata de polii.pietatii" si .securitatii" (J.Haldon). Loialitatea i raspun-derea fata de stat i eomunitate (concetateni) sunt inlocuitede loialitatea personala fata de Dumnezeu si familie; statuI

49


25/112

insusi e 0 familie mare avand in frunte un "Pater familias"inaccesibil, al carui loc e luat adeseori de sfinti si monahi.Imperiul roman devine tot mai religios 1?ilocuitorii lui sesimt tot mai mult nu cetateni romani, ci membri ai unuiPopor mesianic allui Dumnezeu de tip vechi-testamentar52Condus de figuri mesianice: imparati, patriarhi-preoti,monahi-proferi, noul Popor allui Dumnezeu are misiuneade a respecta si mentins ordinea divina unica si universalaa credintei i vietii, de a apara Ortodoxia si moralitatea i asanctiona orice devierepluralisra de la aceasta ordine prinerezie sau imoralitate. Caderea in aceste heterodoxii dog-matice i etice, complicitatea cu ereziile subversive, cu pa-ganismul pervers sau iudaismul perfid, au expus Poporulmesianic al lui Dumnezeu sa

sf. maxim marturisitorul

Documents