UN I V E R S I T A T E A SPIRU HARETFA C U L T A T E A DE GE O G R A F I E

I GE O G R A F I A TU R I S M U L U IŞ

SESIUNE ANUALĂDE COMUNICĂRI

ŞTIINŢIFICEIX

MEDIU - TURISM

BUCUREŞTI, 10 mai 2008

1

ORGANIZATĂ DEFacultatea de Geografie şi Geografia Turismului,

Universitatea Spiru Haret

COMITETUL DE ORGANIZARE

Prof. univ. dr. doc. Grigore POSEAProf. univ. dr. Adrian CIOACĂProf. univ. dr. Ion ZĂVOIANUProf. univ. dr. Ion IORDANConf. univ. dr. Cornelia MARINConf. univ. dr. Mădălina ANDREI Lector univ. dr. Anca Luiza STĂNILĂAsist. univ. drd. Marilena DRAGOMIRGeograf-cartograf Raluca POPALaborant Ana BARALIA

SPONSOR OFICIALC.D. PRESS, TERRA – MAGAZIN, lumea pe care o descoperi

Str. Ienăchiţă Văcărescu, 18, sector 4, Bucureşti

2

Program:

ora 9,30 – Deschiderea sesiuniiPrezidiu:- Prof. univ. dr. doc. Grigore Posea – prorector

- Prof. univ. dr. Adrian Cioacă – decan

- Prof. univ. dr. Ion Zăvoianu – şef catedră

- Prof. univ. dr. Ion Iordan – şef catedră

- Stundent Manuela Agache

Cuvânt de deschidere:- Prof. univ. dr. Adrian Cioacă - decan

Comunicări în plen:- Grigore Posea – Strategia dezvoltării durabile a judeţului şi a bazinului

râului Buzău.

ora 10,00-14,00 – Comunicări pe secţiuniora 14,00 – Cocteil

3

4

GEOMORFOLOGIE – PEDOLOGIE – MEDIU

MODERATORI: Cornelia Marin

Mihai ParichiPetru Enciu

Petru Enciu – Evoluţia în cuaternar a părţii de sud-vest a Câmpiei BucureştiuluiMihai Parichi, Anca-Luiza Stănilă, Raluca Popa – Date pedogeomorfologice în legătură cu existenţa unor chiuvete lacustre în Câmpia BurnasuluiCornelia Marin, Horia Histor – Studii magnetometrice efectuate în sit-ul arheologic Lacul MoriiAndrei Cernătescu, Marioara Nicolaescu – Rezultate parţiale privind evoluţia însuşirilor solului în bazinul legumicol Poiana din judeţul Constanţa Sorin Bănică – Ierarhizarea tipurilor de peisaj în bazinul BârseiGheorghe Herişanu, Nicolae Cruceru – Reflectarea dinamicii reliefului subcarpatic dintre râurile Argeş şi Dâmboviţa prin morfometria bazinelor hidrograficeRăzvan Săcrieru, Lilian Cîrnu – Repere geomorfologice şi istorico-toponimice privind braţul focşănean al MilcovuluiMihaela Frăsineanu – Etajarea peisajului în Carpaţii Curburii – sinteză a elementelor, proceselor şi fenomenelor geograficeNicoleta Şurpanu – Câteva date privind solurile din bazinul Plapcea Mare (Piemontul Cotmeana)Daniela Sanislav – Studiu geomorfologic al bazinului hidrografic RuncuAnca-Luiza Stănilă, Florin Vartolomei, Raluca Popa, Mihai Parichi – Consideraţii privind învelişul de sol al zonei de tranziţie deal-câmpie între Olt şi CotmeanaNicolae Cruceru – Relieful structural şi impactul asupra mediului din bazinul SărăţelFlorin Vartolomei, Anca-Luiza Stănilă – Arii naturale protejate din Judeţul SibiuOlivia Mariana Radu – Sistemul naţional al ariilor marine protejate din Statele Unite ale AmericiiRadu Piţigoi, Mihaela Verga – Relieful structural din bazinul hidrografic Râul TârguluiAdrian Cioacă, Mihaela Dinu – Calitatea mediului – argument pentru instituirea unui geoparc în Munţii Perşani (jud. Braşov)

5

CLIMATOLOGIE – HIDROLOGIE

MODERATORI:Pompiliu Miţă

Octavia Bogdan Ion Zăvoianu

Octavia Bogdan, Ion Marinică, Loredana-Elena Mic – Al doilea maxim de toamnă al precipitaţiilor din România Rodica Povară – Cercetări agroclimatice în Munţii ApuseniPompiliu Miţă, Simona Matreaţă – Praguri semnificative în evoluţia scurgerii maxime, utile în prognoza hidrologicăCiprian Corbuş, Rodica Mic, Elena Dudescu – Prognoza scurgerii în bazinul hidrografic Ialomiţa utilizând Modelul ConsulConstantin Marin, Alin Tudorache, Ioan Povară, Valerică Toma – Observatii asupra chimismului apei subterane din zona viitorului amplasament al depozitului de deşeuri slab şi mediu active de la SalignyLucica Niculae – Potenţialul morfodinamic al bazinului hidrografic LepşaDaniela Pleşoianu, Anca Albu, Petru Olariu – Câteva aspecte privind tranzitul solid pe cursurile inferioare ale râurilor Trotuş şi Siret în timpul marilor viituri din anii 1991 şi 2005 Mihaela Frăsineanu, Dragoş Frăsineanu – Riscuri de mediu în Carpaţii CurburiiIon Zăvoianu – Factorii care determină şi influenţează scurgerea de aluviuniValentin Teodorescu – Cercetări asupra erodabilităţii solurilor, modului de utilizare a terenurilor şi denudării reliefului piemontan argeşeanGheorghe Herişanu – Utilizarea imaginilor satelitare pentru aprecierea potenţialului erodabilităţii solului (sectorul subcarpatic al bazinului râului Argeş)Alin Tudorache, Constantin Marin – Distribuţia concentraţiilor bariului în unele ape minerale din judeţele Covasna şi HarghitaRodica Povară, Iulica Văduva – Riscuri meteoclimatice în Câmpia Timişului cu impact asupra agriculturiiMaria Moise – Caracteristici locale ale vitezei vântului, la orele 7 şi 13, în depresiunile subcarpatice din nordul OltenieiDacian Teodorescu – Particularităţi climatice care influenţează evapotranspiraţia potenţială din DobrogeaDelia Gheorghe – Inundaţiile produse în iulie 2004 în bazinul hidrografic al râului Trotuş judeţul BacăuFlorin Vartolomei – Apele minerale ale României - bogăţia cea mai puţin utilizată

6

GEOGRAFIE UMANĂ ŞI ECONOMICĂ, TURISM

MODERATORI:Ion Iordan

Vasile Glăvan

Vasile Glăvan – Turismul ca activitate complexă de studiu şi cercetare interdisciplinarăZsolt Magyari-Sáska, Ştefan Dombay – Gheorgheni, Zonă de emisie şi recepţie turisticăMihai Seer – Gospodăria ţărănească şi locuinţele, premise ale dezvoltării turismului rural în Depresiunea GiurgeuluiMarin Cruceru – Schimbările climatice şi turismulDana Micu, Ana-Irina Dincă – Impactul variabilităţii condiţiilor climatice de iarnă asupra activităţilor turistice din arealul montan Valea Prahovei-Poiana BraşovIrena Mocanu, Bianca Dumitrescu – Activităţile turistice – o oportunitate în dezvoltarea economică a judeţului AradTamara Simon – Capitalele cultural europene – formă modernă pentru dezvoltarea turismului culturalLoreta Cepoiu – Turismul de week-end, sursă de poluare în spaţiul metropolitan al Bucureştilor Ion Iordan – Categoriile Taxonomice Geografice – „Suburbie“, „Zonă Suburbană“, „Zonă Periurbană“, „Zonă Metropolitană“Mădălina Teodora Andrei – Coeziunea teritorială – consideraţii privind RomâniaTamara Simon, Cezar Gherasim – Dezvoltarea geo-spaţială a Municipiului Bucureşti în secolul XX şi noile tendinţe pentru secolul XXIElena Dinicuţu – Caracteristici generale umano-geografice ale Câmpiei VlăsieiMarilena Dragomir – Aspecte cu privire la piaţa hotelieră din municipiul BucureştiIon Zăvoianu, Liliana Guran-Nica, Delia Gheorghe – Vulnerabilitatea comunităţilor umane din România la inundaţii. Studiu de caz – bazinul TrotuşuluiCostin Dumitraşcu – Strategiile de dezvoltare regională în contextul amplificării fenomenelor de risc. Studiu de caz – Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest a RomânieiMarius Popescu, G. M. Cracu, Zoia Prefac, Cornelia Urdea – Diversitatea formelor de turism din Dobrogea de Nord (poster)Elena Toma – Aşezările de tip subcarpatic din România

7

SECŢIUNEA MASTERANZI ŞI STUDENŢI

MODERATORI:Adrian Cioacă

Manuela Agache

Lidia Sălăjan – Scenarii de risc hidrologic in bazinul hidrografic Bâsca RozilieiMarius Marian Spahiu, Costel Chiţu, Lidia Sălăjan – Aspecte ale scurgerii minime şi maxime pe Dunăre între Călăraşi şi Hârşova în perioada 2003-2006Narcizia Todică-Ştefan – Organizarea şi dezvoltarea turismului rural în localitatea Moeciu, jud. BraşovCătălina Barbă-Roşie Cone – Mănăstirile din Obcinele Bucovinei, Perla spiritualităţii româneştiElena Mădălina Dicu – Potenţialul turistic natural al Parcului Naţional CoziaMarius Marian Spahiu, Costel Chiţu – Teritoriul Secăriei - Studiu pedologicAna Maria Câmpeanu – Contribuţii la cunoaşterea solurilor din Câmpia RomânăNina Florentina Oprea, Viorica Roxana Chivereanu – Solurile Câmpiei de Vest a RomânieiDaniel Safta – „Harta lui Piri Reis, un mister elucidat“Georgiana Munteanu, Ionela-Alina Manciu – Geologia în spaţiul arhitectural urbanRodica Ionescu – Solurile din Subcarpaţii României

8

GEOMORFOLOGIE – PEDOLOGIE – MEDIU

EVOLUŢIA ÎN CUATERNAR A PĂRŢII DE SUD-VEST A CÂMPIEI BUCUREŞTIULUI

Petru EnciuInstitutul de Geografie al Academiei Române

Din punct de vedere morfologic, acest areal, extins între sud-vestul oraşului Bucureşti, localitatea Bragadiru pe Sabar şi localitatea Dărăşti-Vlaşca pe Argeş, este constituit din următoarele cinci elemente de relief: câmpul (înalt) la 12-13 m altitudine relativă (a.r), terasa a treia la 10-11 m (a.r), terasa a doua la 9-10 m (a.r), terasa întâia la 7 m (a.r) şi lunca comună Ciorogârla-Sabar-Argeş. Principalul element distinctiv al acestora, panta terenului, prezintă valori de 0,8 la 1,5 ‰ la nivelul podurilor, şi de 2,0 la 4,0 %,la nivelul frunţilor (de terasă). Studiul hărţii topografice scara 1:5 000 şi analiza arhitecturii interne a formaţiunilor geologice din intervalul 0-100 m adâncime în spaţiul aferent Câmpului Cotroceni până în Valea Argeşului, au permis schiţarea unui model al evoluţiei sale paleogeografice în intervalul Pleistocen mediu-Holocen.

Din punct de vedere depoziţional, aici se disting două etape mai importante. Cea dintâi este caracterizată prin echilibru între aluvionare şi subsidenţă subasmentului (sincron acumulării depozitelor teraselor t7, t6, t5, t4) şi s-a derulat în intervalul (aproximativ) 800 000 – 250 000 ani în raport cu Actual. a doua; etapa acumulării celor patru secvenţe aluviale (din terasele t3, t2, t1 şi lunca comună Ciorogârla-Sabar-Argeş), a avut loc în ultimele 250 000 ani.

DATE PEDOGEOMORFOLOGICE ÎN LEGĂTURĂ CU EXISTENŢA UNOR CHIUVETE LACUSTRE ÎN CÂMPIA BURNASULUI

Mihai Parichi, Anca-Luiza Stănilă, Raluca PopaUniversitatea Spiru Haret

Câmpia Burnasului s-a format ca o unitate fluvio-lacustră, strâns legată de Podişul Prebalcanic, începând de la sfârşitul levantinului inferior. Ultima fază de sedimentare se încheie cu depunerea pachetului de loess în grosime de peste 10 m. În suprafaţa câmpiei, pe lângă o serie de excavaţii de tip crov, se mai conturează câteva de nivelări morfologice de amploare ce întrec cu mult dimensiunile padinilor, ele depăşind frecvent 3 m adâncime şi suprafeţe de 300-400 ha.

Cercetările pedologice recente au arătat că, de fapt, ne aflăm în prezenţa unor foste

9

chiuvete lacustre datând din faza de fixare a albiei Dunării. Materialul parental al solurilor în aceste „chiuvete” este alcătuit din sedimente de natură fluvio-lacustră nisipoase în bază şi lutoargiloase la partea superioară, repauzând pe depozitele loessoide propriu-zise ale câmpiei. Pe seama acestor materiale s-au format, luvosoluri stagnice planice cu profil scurt, net deosebite de faeoziomurile argice din Câmpia Burnasului.

STUDII MAGNETOMETRICE EFECTUATE ÎN SIT-UL ARHEOLOGIC LACUL MORII

Cornelia Marin, Horia HistorUniversitatea Spiru Haret

SC Belevion SRL

Metode geofizice precum electometria sau măsurătorile magnetometrice au fost utilizate, uneori cu succes, în identificarea poziţiei diferitelor obiective arheologice. Pentru ca o metodă geofizică să fie mai precisă în acest domeniu trebuie ca diferenţa de proprietate fizică dintre obiectivul arheologic investigat şi mediul în care se face localizarea acestuia să fie cât mai mare. Ideale ar fi cercetările complexe geofizice, dar ar trebui alocate fonduri substanţiale ceea ce reprezintă un real obstacol în cunoaştere.

Pentru a răspunde unui imperativ în domeniu, expeditivitatea, în cazul sit-ului de la Lacul Morii s-a recurs la măsurători cu gradientometrul, un dispozitiv uşor, portabil.

Prelucrarea datelor de teren a stat la baza unor reprezentări grafice uşor de interpretat şi de către un nespecialist în domeniul geofizicii.

Lucrarea prezintă aceste rezultate şi observaţii care se desprind pentru a îmbunătăţi activitatea de înregistrare a datelor geofizice în registrul de calitate foarte bună.

REZULTATE PARŢIALE PRIVIND EVOLUŢIA ÎNSUŞIRILOR SOLULUI ÎNBAZINUL LEGUMICOL POIANA DIN JUDEŢUL CONSTANŢA

Andrei Cernătescu, Marioara NicolaescuA.P.I.A.Constanţa, O.S.P.A.Constanţa

Pe plan mondial se consemnează tot mai autorizat dezvoltarea neechilibrată şi exagerată a industriei, agriculturii, precum şi urbanizării neecologice, care au dus la o criză a mediului ambiant în diferitele zone ale globului. Acest fapt ne cere să ne îndreptăm atenţia asupra mediului în care trăim şi să luăm măsuri concrete de introducere a unor tehnologii mai puţin poluante şi acţiuni de depoluare, precum şi introducerea şi respectarea unei legislaţii adecvate în toate acţiunile social economice. Consecinţe ale deteriorării şi poluării se constată şi în ţara noastră care are un mediu atât de armonios.

„Agricultura nu este o ramură economică, producătoare de produse agroalimentare şi profit, înainte de toate, un mod de viaţă, iar rurarul nu este numai un spaţiu de producţie, ci mai întâi, este un mod de viaţă, un spaţiu social şi cultural, cu implicaţii complexe a unei naţiuni”. (Păun I. Otiman, 2003).

Asimilarea progreselor tehnologice, modernizarea agriculturii ca ramură economică, sunt condiţii ale integrării europene din punct de vedere al performanţelor şi compatibilităţilor, cât şi al decenţei privind nivelul de trai al oamenilor de la sate.

10

IERARHIZAREA TIPURILOR DE PEISAJ ÎN BAZINUL BÂRSEI

Sorin BănicăUniversitatea Spiru Haret

Bazinul râului Bârsa se situează într-o zonă de tranziţie dintre două mari unităţi carpatice (Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Curburii). Din acest motiv arealul prezintă caracteristici ale ambelor grupe, dar şi trăsături proprii rezultate în urma interacţiunii dintre componentele mediului natural (rocă, apă, sol, vegetaţie), sub influenţa condiţiilor de relief, climă şi a impactului activităţilor antropice. Din punct de vedere genetic se deosebesc astfel trei categorii de peisaje: naturale, umanizate şi antropice, ele aparţin nivelului taxonomic superior al sistemului peisagistic. În cadrul acestora, interacţiunea elementelor naturale şi impactul antropic au creat peisaje impuse de factorii de mediu (relief, climă, sol, vegetaţie, impact antropic), care aparţin unui nivel mediu. Nivelul taxonomic inferior este dat de unităţile elementare de peisaj, a căror repetabilitate alcătuiesc nivelele taxonomice superioare.

REFLECTAREA DINAMICII RELIEFULUI SUBCARPATIC DINTRE RÂURILE ARGEŞ ŞI DÂMBOVIŢA PRIN MORFOMETRIA BAZINELOR

HIDROGRAFICE

Gheorghe Herişanu, Nicolae Cruceru Universitatea Spiru Haret

Arealele de concentrare a dinamicii reliefului pot fi delimitate prin analiza indicilor morfometrici ai bazinelor hidrografice de diferite ordine evidenţiaţi printr-o zonare a agenţilor morfologici generaţi şi de caracteristicile locale ale substratului geologic. Diferenţierea structural-petrografică impune o morfologie specifică monoclinului (sectorul sudic al Muscelelor Argeşului) cu enclave cutate (sectorul nordic - anticlinalul Ciuha – Măţău – Groapa Oii).

REPERE GEOMORFOLOGICE ŞI ISTORICO-TOPONIMICE PRIVIND BRAŢUL FOCŞĂNEAN AL MILCOVULUI

11

Răzvan Săcrieru, Lilian CîrnuUniversitatea din Bucureşti

Prezentul studiu îşi propune o reconstituire prin metode geografice şi istorice a Milcovelului - vechiul braţ focşănean al Milcovului. Acesta deşi apare menţionat în mai multe documente istorice nu este reprezentat în materialele cartografice ale vremii. De peste un secol şi jumătate vechiul hotar al ţărilor romane a fost aproape integral estompat din suprafaţa topografică şi din mentalul colectiv.

Considerăm că o reprezentare pe hărţile actuale a Milcovelului este utilă atât pentru istorici cât şi pentru geografi. Ne propunem şi o discuţie privind caracterul natural sau antropic al acestui braţ. Pentru reconstituirea cursului de apă de pe hărţile vechi s-a folosit metoda cartografierii retrospective, respectiv juxtapunerea hărţilor aduse la aceeaşi scară.

Reperele istorice si toponimice au fost utile în reconstituirea cursului în spaţiul intravilan. Pentru spaţiul extravilan al oraşului Focşani au fost identificate repere geomorfologice respectiv denivelări în relief corespunzătoare fostelor maluri ale Milcovelului. Folosind un aparat GPS au fost ridicate mai multe puncte de pe fostul curs de apă. Balta de la Mândreţi, ca fost liman al Milcovului la vărsarea în Putna, este cel mai important argument morfo-hidrografic care susţine ipoteza unui curs de apă natural prin Focşani.

ETAJAREA PEISAJULUI ÎN CARPAŢII CURBURII – SINTEZĂ A ELEMENTELOR, PROCESELOR ŞI FENOMENELOR GEOGRAFICE

Mihaela FrăsineanuUniversitatea Spiru Haret

Delimitarea etajelor de peisaj în Carpaţii Curburii este determinată de caracteristicile orografice, litologice, morfologice, climatice şi biopedogeografice rezultate din prezentarea anterioară, aflate toate sub influenţa altitudinii şi a fragmentării acestui areal montan de către culoarele de vale şi depresiuni, dar şi a prezenţei antropice străvechi.

În plus sunt date efectele poziţiei şi formei de arc de cerc: apariţia foehn-ului pe versanţii sudici şi estici şi torsionarea maselor de aer nordice şi estice şi crearea unei insule de adăpost în zona de contact Carpaţi – Subcarpaţi. Efectele climatice sunt vizibile şi în peisaj, prin existenţa speciilor vegetale cu caracter submediteranean, marea extensiune a pajiştilor şi păşunilor, restrângerea arealului pădurilor, topirea bruscă a zăpezilor şi apariţia viiturilor cu caracter catastrofal, desimea mare a aşezărilor, în comparaţie cu versanţii vestici şi nordici.

CÂTEVA DATE PRIVIND SOLURILE DIN BAZINUL PLAPCEA MARE (PIEMONTUL COTMEANA)

Nicoleta Şurpanu

Colegiul Traian – Bucureşti

Învelişul de sol al bazinului Plapcea Mare s-a realizat în procesul de dezvoltare şi evoluţie al Piemontului Getic. În condiţiile pedogenetice specifice bazinului Plapcea Mare s-a format o gamă largă de soluri aparţinând protisolurilor, cambisolurilor, luvisolurilor şi hidrisolurilor.

Dintre acestea cea mai mare răspândire o au luvosolurile albice stagnice melanice (aprox. 50%), urmate de preluvosolurile stagnice melanice (aprox. 30%).

Specific acestor soluri este prezenţa în profilul de sol a unui orizont B, de culoare închisă, la nivelul căruia humusul prezintă creşteri lejere.

12

STUDIUL GEOMORFOLOGIC AL BAZINULUI HIDROGRAFIC RUNCU

Daniela Sanislav Liceul Teoretic „Ion Ghica” – Răcari

În lucrare se are în vedere caracterizarea componentelor fizico-geografice în interdependenţa lor, pentru a putea fi evidenţiate particularităţile geomorfologice din sectorul studiat pe baza observaţiilor personale.

Lucrarea este structurată cu accent pe relief, pe caracteristicile morfografice şi morfometrice, precum şi pe procese de modelare actuală a reliefului şi degradarea terenurilor.

Aspectele prezentate pe Valea Runcului, reflectă în general, structura geologică, extrem de variată. De la gresii şi conglomerate puternic cimentate, până la nisipuri fine, fondul litologic fiind favorabil degradării intense.

CONSIDERAŢII PRIVIND ÎNVELIŞUL DE SOL AL ZONEI DE TRANZIŢIE DEAL-CÂMPIE ÎNTRE OLT ŞI COTMEANA

Anca-Luiza Stănilă, Florin Vartolomei, Raluca Popa, Mihai ParichiUniversitatea Spiru Haret

Tranziţia între Piemontul Cotmeana şi Câmpia Boianului se realizează în cadrul unei zone în care sub raport geomorfologic se interferă atât caracterele de podiş, cât şi a celor de câmpie. Învelişul de sol este alcătuit însă predominant din vertosoluri. Acestea rămân preponderente spre sud, în Câmpia Boianului şi într-un procent destul de ridicat în direcţia Piemontului Cotmeana. Pe lângă vertosoluri tipice se mai întâlnesc în zonă vertosoluri stagnice, preluvosoluri şi chiar luvosoluri stagnice melanice. Cele tipice al căror concept este de tip Ay-ACy-Cca sunt deosebit de argiloase (70-75% argilă sub 0,002 mm), impermeabile (0,3-0,5 mm/h), slab humifere (2-4%) şi slab-moderat aprovizionate cu nutrienţi (N, 0,200-0,218%; P, 10-12 ppm şi K, 110-120 ppm).

13

RELIEFUL STRUCTURAL ŞI IMPACTUL ASUPRA MEDIULUIDIN BAZINUL SĂRĂŢEL

Nicolae Cruceru Universitatea Spiru Haret

Poziţia geografică şi dinamica neotectonică, la care se adaugă şi evoluţia subaeriană, din spaţiul Curburii (Carpatic şi Subcarpatic) impune în peisaj un peisaj structural aparte. Teritoriul în studiu este grefat pe structurile cutate ale Carpaţilor de Curbură (sudul Culmii Ivăneţu) şi Subcarpaţilor Curburii (estul Subcarpaţilor Buzăului), care prezintă diferite tipuri concordante şi discordante. Formele cu impact asupra peisajului sunt: cutele solzi, butonierele de anticlinal, flancurile de anticlinal, cuestele (cu specific local) ş.a., plus microformele de tipul brânelor, poliţelor, surplombelor ş.a. Multe dintre aceste forme, în urma intervenţiei iraţionale a factorului antropic, şi a dinamicii proceselor de versant, au creat un peisaj aparte prin reducerea suprafeţelor împădurite şi cultivate de pe versanţii cuestici.

ARII NATURALE PROTEJATE DIN JUDEŢUL SIBIU

Florin Vartolomei, Anca-Luiza StănilăUniversitatea Spiru Haret

Flora judeţului Sibiu numără peste 5500 de specii de plante, dintre care 2345 specii de cormofite (67% din speciile din flora României). Un număr de peste 40 de specii sunt endemice pentru Munţii Carpaţi, printre care: romaniţa de munte (Achillea schurii), căldăruşa (Aquilegia transsilvanica), cornutul (Cerastium transsilvanicum), mixandrele (Erysinum transsilvanicum), etc. Alte specii sunt extrem de rare în România: pătlagina uriaşă (Plantago maxima), amăreala siberiană (Polygala sibirica), angelica de baltă (Angelica palustris), coada zmeului (Calla palustris), osul iepurelui (Osonis repens), ţelina sălbatică (Apium nodiflorum), etc.

Fauna judeţului Sibiu este şi ea bogată şi diversă, dată fiind multitudinea tipurilor de ecosisteme terestre şi acvatice. În fauna judeţului Sibiu se regăsesc aproape jumătate din speciile de faună aparţinând mamiferelor din ţară şi 54% din speciile de avifaună.

În prezent sunt ameninţate cu dispariţia 495 de specii de plante (21,1% din flora judeţului) datorită degradării şi distrugerii ecosistemelor în care trăiesc.

Actualmente beneficiază de statut legal de protecţie un număr de 21 arii protejate (3 parcuri naturale, 7 rezervaţii naturale şi 6 monumente ale naturii) a căror suprafaţă însumată reprezintă 3,6% din suprafaţa totală a judeţului.

SISTEMUL NAŢIONAL AL ARIILOR MARINE PROTEJATE DIN STATELE UNITE ALE AMERICII

Olivia Mariana RaduUniversitatea Româno Americană

În ultimii ani s-a manifestat un interes tot mai mare pentru instituirea ariilor marine protejate, pentru conservarea ecosistemelor, pentru managementul şi coordonarea lor la nivel regional. Crearea unui sistem naţional al ariilor marine protejate este necesară în SUA, întrucât acesta va contribui la o mai bună coordonare a părţilor implicate în managementul lor, la colectarea informaţiilor ştiinţifice necesare pentru luarea unor decizii manageriale eficiente, la ridicarea nivelului de pregătire a personalului angajat.

Studiul de faţă doreşte să evidenţieze importanţa implementării unui sistem naţional al ariilor naturale protejate.

14

RELIEFUL STRUCTURAL DIN BAZINUL HIDROGRAFIC RÂUL TÂRGULUI

Radu Piţigoi, Mihaela VergaUniversitatea Spiru Haret

Universitatea din Bucureşti

Principalele tipuri de structuri din cadrul bazinului Râului Târgului se suprapun peste treptele majore de relief, fiecare dintre acestea aparţinând unui anumit tip de morfostructură. Astfel, orogenul carpatic aparţine prin domeniul cristalin morfostructurilor şariate şi faliate, iar prin cuvertura sedimentară aparţine predominant structurilor monoclinale, dar şi cutate, prin apariţia unor cute cu caracter local şi de mici dimensiuni. De precizat că ultimele depozite menţionate – gresii şi conglomerate cretacice şi calcare jurasice – mulează relieful preexistent al soclului cristalin şi că au fost prinse odată cu toată structura subiacentă a cristalinului în mişcările de ridicare neotectonică, care au afectat toată zona montană în Pliocen şi Cuaternar.

Treptele deluroasă şi de podiş, deşi stau pe un fundament cristalin carpatic, au un relief grefat pe sedimentar post-tectonic de vârstă Cretacic inferior-Paleogen şi de molasă Miocen inferioară pentru Subcarpaţi, respectiv pe depozite de molasă Pliocen-Cuaternară pentru podişul piemontan. Toate aceste depozite au în general o structură monoclinală, cu o înclinare mai mare a stratelor miocene (>200) şi sub 100 pentru extremitatea sudică a podişului, excepţie făcând o culme subcarpatică subdivizată în trei dealuri, cu structură cutată, convexitatea stratelor fiind datorată unei bombări locale a soclului cristalin.

CALITATEA MEDIULUI – ARGUMENT PENTRU INSTITUIREA UNUI GEOPARC ÎN MUNŢII PERŞANI (JUD. BRAŞOV)

15

Adrian Cioacă, Mihaela DinuUniversitatea Spiru Haret

Universitatea Româno-Americană

Acţiunile de identificare şi delimitare a unor noi areale naturale protejate şi extinderea suprafeţei acestora, pun problema diversificării obiectivelor ocrotite. La nivelul judeţului Braşov există un număr de 31 arii naturale protejate: 1 parc naţional, 1 parc natural, ce se întind în mai multe judeţe; 20 rezervaţii naturale şi 9 locuri fosilifere şi monumente ale naturii. Dintre acestea, 12 (rezervaţii, monumente ale naturii şi locuri fosilifere) sunt situate în Munţii Perşani unde ocupă 14% din suprafaţă şi au menirea de a proteja tot atâtea situri geologice, cu caracter ştiinţific integral. Diversitatea elementelor protejate reprezintă o motivaţie temeinică pentru instituirea unui geoparc, cu caracter regional. Valorificarea lui ar justifica organizarea unor activităţi turistice alternative (geo-turism) şi educaţionale. Propunem intrarea geoparcului Munţii Perşani în circuitul ecoturistic al ariilor protejate din judeţul Braşov.

CLIMATOLOGIE – HIDROLOGIE

AL DOILEA MAXIM DE TOAMNĂ AL PRECIPITAŢII LOR DIN ROMÂNIA

Octavia Bogdan, Ion Marinică, Loredana-Elena Mic Institutul de Geografie al Academiei Române

România, situată în zona climei temperat-continentale se caracterizează prin precipitaţii atmosferice care cunosc o paletă largă de valori între <350 mm pe litoralul Mării Negre şi 1 500 mm/an, pe versanţii vestici ai Munţilor Apuseni. Aceste precipitaţii sunt mult nuanţate teritorial în raport cu poziţia geografică a regiunii studiate.

În cursul anului, precipitaţiile atmosferice înregistrează un maxim anual principal în luna iunie (uneori, în mai) şi un al doilea maxim secundar, toamna, spre sfârşitul acesteia şi începutul iernii (lunile noiembrie-decembrie). Acest al doilea maxim anual de precipitaţii este caracteristic pentru sectoarele climatice cu influenţe submediteraneene şi oceanice.

În ultimii ani, pe fondul încălzirii climei s-a produs o intensificare a proceselor de circulaţie atmosferică în lunile de la sfârşitul anului, astfel încât se remarcă o translaţie a maximului pluviometric principal din iunie, în lunile noiembrie-decembrie. Lucrarea de faţă încearcă să demonstreze acest lucru.

CERCETĂRI AGROCLIMATICE ÎN MUNŢII APUSENI

Rodica PovarăUniversitatea Spiru Haret

Lucrarea prezintă unele rezultate ştiinţifice ale cercetării preliminare de etapă, ca parte integrantă a proiectului “Posibilităţi de dezvoltare a unei regiuni tradiţionale din Europa de Est. Studiu de caz: Munţii Apuseni, România- Identificarea potenţialului ecologic, economic şi social pentru o dezvoltare regională durabilă”, realizat cu Institutul de Cercetare a Mediului, Universitatea Albert-Ludwigs Freiburg, Germania şi Universitatea Spiru Haret Bucureşti, finanţat de către Ministerul German pentru ştiinţă şi educaţie. Sunt analizate resursele agroclimatice (radiative, termice, hidrice, eoliene) şi gradul lor de favorabilitate pentru dezvoltarea ecosistemelor de păduri, păşuni şi fâneţe naturale, ca şi fenologia culturilor agricole, pe baza datelor meteorologice de la staţiile Câmpeni, Băişoara, Stâna de Vale şi Vlădeasa, din perioada 1961-2000 (sursa INMH), a observaţiilor directe efectuate în vara anului 2001 în perimetrul Gârda-Gheţar-Ocoale-Poiana Călineasa, a rezultatelor colegilor de proiect şi a informaţiilor de la localnici, cercetarea având astfel, un puternic caracter interdisiplinar şi transdisciplinar.

16

PRAGURI SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUŢIA SCURGERII MAXIME, UTILE ÎN PROGNOZA HIDROLOGICĂ

Pompiliu Miţă, Simona MătreaţăInstitutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

În cadrul lucrării sunt prezentate pragurile, considerate semnificative în evoluţia scurgerii maxime, într-o secţiune de râu:

• cel mai mic debit maxim înregistrat, • debitul maxim mediu multianual, • cel mai mare debit înregistrat, • debitul maxim corespunzător ieşirii apelor în albia majoră, • debitul maxim corespunzător inundării în proporţie de 50% a albiei majore• debitul maxim corespunzător inundării în proporţie de 100% a sectorului de

râu respectiv. Important pentru prognoza hidrologică este faptul că pentru toate aceste praguri

s-au stabilit caracteristicile precipitaţiilor care le-au determinat.

PROGNOZA SCURGERII ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC IALOMIŢA UTILIZÂND MODELUL CONSUL

17

Ciprian Corbuş, Rodica Mic, Elena DudescuInstitutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

Complexitatea simulării scurgerii apei în bazinele hidrografice amenajate hidrotehnic impune cu acuitate utilizarea în practică a modelelor de simulare şi a calculatoarelor electronice în vederea supravegherii şi conducerii sistemelor de gospodărire a apelor. Pentru a răspunde acestei necesităţi s-a elaborat şi se prezintă în această lucrare metodologia automată de prognoză a scurgerii în bazinul hidrografic Ialomiţa utilizând modelul CONSUL.

Modelarea procesului ploaie - scurgere care are loc într-un bazin hidrografic este realizată în cadrul modelului CONSUL prin parcurgerea următoarelor etape: determinarea pe fiecare subbazin a cedării apei din stratul de zăpadă; calculul pe fiecare subbazin al afluxului mediu de apă dat de ploile căzute şi de apa provenită din topirea stratului de zăpadă; determinarea pe fiecare subbazin a ploii nete (stratul scurs) prin extragerea din afluxul mediu de apă a pierderilor prin infiltraţie şi evapotranspiraţie; integrarea ploii nete pe versanţi şi în reţeaua hidrografică primară, având ca rezultat final formarea hidrografului debitelor pe fiecare subbazin; compunerea undelor de viitură formate pe fiecare subbazin şi propagarea acestora prin albia râului; atenuarea undelor de viitură prin lacuri de acumulare.

Modelul CONSUL calibrat în bazinul hidrografic Ialomiţa poate fi utilizat la prognoza viiturilor precum şi pentru elaborarea de scenarii în scopul determinării modului de comportare a sistemului hidrologic la impulsuri de natură severă şi cu caracter mai rar, care nu s-au produs în trecut, dar care se pot produce în viitor, utile în elaborarea planurilor de apărare în cazuri de inundaţii.

OBSERVAŢII ASUPRA CHIMISMULUI APEI SUBTERANE DIN ZONA VIITORULUI AMPLASAMENT AL DEPOZITULUI DE DEŞEURI SLAB ŞI

MEDIU ACTIVE DE LA SALIGNY

Constantin Marin, A. Tudorache, Ioan Povară, Valerică TomaInstitutul de Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române

Gestionarea corectă a deşeurilor radioactive, cu eliminarea totală a riscurilor depozitării lor, atât pentru generaţia actuală, dar mai ales pentru cele viitoare reprezintă o direcţie de cercetare de mare interes, de succesul ei depinzând esenţialmente dezvoltarea în continuare a programelor energetice nucleare. La nivel naţional se fac eforturi considerabile pentru găsirea unor soluţii viabile de depozitare în deplină siguranţă pe termen suficient de lung a deşeurilor radioactive rezultate din exploatarea C.N.E. Cernavodă. În acest scop au fost investigate cu atenţie mai multe posibile locaţii pentru construirea unui depozit de suprafaţă pentru deşeuri slab şi mediu active, optându-se în final pentru realizarea sa în imediata vecinătate a Centralei, pe raza Comunei Saligny.

Lucrarea prezintă o serie de elemente care definesc sau pot explica chimismul apei subterane din zona amplasamentului. Între ele se înscriu valorile de nivel hidrostatic

înregistrate la foraje, comparativ cu cele ale Dunării şi Canalului Dunăre–Marea Neagră, modul de distribuţie a mineralizaţiilor şi pH-ului apei, tipul hidrochimic, variaţia diferenţelor de potenţial de oxido-reducere şi modul de distribuire a concentraţiilor elementelor în urme. Luând în considerare componenţii majori ai apei subterane devin evidente o serie de diferenţieri compoziţionale între sursele analizate.

POTENŢIALUL MORFODINAMIC AL BAZINULUI HIDROGRAFIC LEPŞA

Lucica NiculaeInstitutul de Geodinamică „Sabba S. Ştefănescu”

Curbura Carpaţilor Orientali a rezultat în urma unui proces de coliziune dintre mai multe plăci tectonice. Evoluţia actuală a regiunii din punct de vedere geodinamic, este influenţată de deplasarea sectorului tectonic al microplăcii Mării Negre. La suprafaţa scoarţei terestre, s-a format o structură geomorfologică tipică, şi anume „masive de fliş influenţate de tectonica de subasment” (Posea, Gr.,2002). Pe o astfel de structură s-a dezvoltat şi bazinul hidrografic Lepşa, situat în zona montană înaltă a poligonului Geodinamic Vrancea.

Obiectul de studiu al lucrării prezente s-a bazat pe două elemente importante: evaluarea potenţialului morfodinamic din bazinul hidrografic Lepşa şi identificarea factorilor importanţi în modelarea reliefului.

18

CÂTEVA ASPECTE PRIVIND TRANZITUL SOLID PE CURSURILE INFERIOARE ALE RÂURILOR TROTUŞ ŞI SIRET ÎN TIMPUL MARILOR

VIITURI DIN ANII 1991 ŞI 2005

Pleşoianu Daniela, Albu Anca, Petru Olariu Universitatea Ovidius Constanta

În lucrarea de faţă se analizează debitele de aluviuni în suspensie care s-au înregistrat în bazinul hidrografic al râului Trotuş şi pe cursul inferior al Siretului în timpul marilor viituri din anii 1991 şi 2005.

Se fac referiri la condiţiile specifice de formare şi de tranzit a aluviunilor în bazinul hidrografic al râului Trotuş, care se caracterizează printr-o mare varietate de forme de relief, modelate pe litologii diferenţiate, cu pante mari, coeficienţi reduşi de împădurire şi o intensă valorificare arabilă a terenurilor.

Pentru sectorul inferior al Siretului se fac referiri privind influenţa lacurilor de acumulare asupra scurgerii lichide şi solide.

Valorile scurgerii de aluviuni în suspensie au fost deosebit de mari la staţiile hidrometrice: Vrânceni (52500 kg/s), Helegiu (10893 kg/s), înregistrate in timpul viiturii din anul 2005. In anul 1991, prin ruperea barajului Belci, debitele de aluviuni

19

din aval au fost, de asemenea, deosebit de mari.

RISCURI DE MEDIU ÎN CARPAŢII CURBURII

Mihaela Frăsineanu, Dragoş FrăsineanuUniversitatea Spiru Haret

La nivelul unui teritoriu complex, cum este cel al Carpaţilor Curburii, prezentarea simplă a hazardelor şi riscurilor, sub forma lor elementară, nu mai este suficientă pentru înţelegerea intensităţii şi complexităţii fenomenelor şi proceselor şi pentru stabilirea politicilor de mediu ce trebuiesc urmate în condiţiile unei dezvoltări durabile. Asocierea elementelor, fenomenelor şi proceselor, identificarea diferenţelor teritoriale supuse riscurilor, complexitatea intervenţiei antropice, gradul diferit de vulnerabilitate, formele directe sau tranzitorii pe care le îmbracă riscurile, suprapunerea lor sau procesele de autoreglare diferite, ne-a condus spre o noţiune care să surprindă toate acestea – riscurile de mediu.

Aceste riscuri de mediu comportă, la fel ca peisajele montane, o etajare altitudinală care surprinde caracteristici aproximativ asemănătoare ale suprafeţelor componente. Obţinem astfel riscuri la nivelul interfluviilor înalte, riscuri la nivelul versanţilor şi riscuri la nivelul culoarelor de vale şi depresiunilor, în cadrul cărora se pot diferenţia, în funcţie de particularităţile locale, suprafeţe cu intensităţi diferite ale acestora.

FACTORII CARE DETERMINĂ ŞI INFLUENŢEAZĂ SCURGEREA DE ALUVIUNI

Ion ZăvoianuUniversitatea Spiru Haret

Ca indicator sintetic al proceselor de eroziune, care au loc la nivelul versanţilor şi al reţelei de albii, scurgerea de aluviuni are multe implicaţii şi efecte negative asupra activităţilor socio-economice. Lucrarea diferenţiază în prima parte, printre factorii care determină scurgerea de aluviuni precipitaţiile care prin intensitate, durată şi regim de variaţie au efecte erozive la nivelul versanţilor şi debitele de apă la nivelul reţelei de albii. Relaţiile dintre debitele medii multianuale de aluviuni şi debitele de apă poartă amprenta rezistenţei pe care o opun la eroziune rocile din bazinele hidrografice.

În partea a doua se prezintă factorii care influenţează într-un grad mai mare sau mai mic, producţia de aluviuni a bazinelor hidrografice. Se analizează rolul vegetaţiei cu accent pe rolul foarte important al pădurii, pe soluri cu însuşirile lor hidrofizice, pe caracteristicile morfometrice ale bazinelor hidrografice şi pe rolul activităţilor umane care pot accelera sau reduce procesele de eroziune pe versanţi şi în reţeaua de albii.

CERCETĂRI ASUPRA ERODABILITĂŢII SOLURILOR, MODULUI DE UTILIZARE A TERENURILOR ŞI DENUDĂRII RELIEFULUI PIEMONTAN

ARGEŞEAN

Valentin TeodorescuUniversitatea Spiru Haret

Dealurile piemontane reprezintă o unitate monoclinală cuaternară în care denudarea are în prezent o dinamică accentuată pe bazinele torenţiale cu versanţi puternic înclinaţi, având o litologie formată din roci slab coezive, cu o cuvertură de soluri uşor şi foarte uşor erodabilă. Un rol important în accentuarea proceselor de eroziune şi a deplasărilor în masă ce contribuie la fragmentarea reliefului îl au defrişările masive şi lucrările agricole fără asigurarea unei protecţii antierozionale, ce determină modificări ale regimului scurgerii apei pe versanţi.

În lucrare sunt prezentate măsurile şi lucrările ce pot contribui la realizarea unui echilibru ecologic, reducând acţiunea proceselor de degradare a versanţilor şi a efluenţei aluvionare din bazinele piemontane argeşene.

20

UTILIZAREA IMAGINILOR SATELITARE PENTRU APRECIEREA POTENŢIALULUI ERODABILITĂŢII SOLULUI (SECTORUL

SUBCARPATIC AL BAZINULUI RÂULUI ARGEŞ)

Gheorghe HerişanuUniversitatea Spiru Haret

Determinarea pierderilor de sol prin eroziune în suprafaţă se poate realiza utilizând “ecuaţia universală a eroziunii solului” – USLE (Universal Soil Loss Ecuation), elaborată în anul 1978, în SUA de către Wischmeier şi Smith care în condiţiile ţării noastre se aplică modificată de Moţoc sub forma:

E = K S Lm in C CsÎn cazul suprafeţelor relativ mici de teren, factorii K, S, L rămân practic

constanţi în timp, modificări relative intervenind anual şi chiar sezonier doar în privinţa factorilor de influenţă a folosinţelor, culturilor şi lucrărilor solului şi a măsurilor de conservare anterioare.

21

DISTRIBUŢIA CONCENTRAŢIILOR BARIULUI ÎN UNELE APE MINERALE DIN JUDEŢELE COVASNA ŞI HARGHITA

A. Tudorache, Constantin Marin Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române,

Bariul este un component obişnuit al apelor subterane, provenienţa acestuia în apele minerale fiind pusă pe seama solubilizării substratului carbonatic (calcare si dolomite) în care au o anumită ocurenţă specii minerale ca whiterit (BaCO3) şi barit (BaSO4). Prezent în concentraţii mai mari de 1 mg/l, bariu poate deveni toxic pentru om (conform Directivei Europene 2003/40/EC).

Analizele efectuate de autorii comunicării la surse de apă minerală din judeţele Covasna şi Harghita au relevat prezenţa bariului în toate cazurile, cu un ecart de variaţie a concentraţiilor sale destul de variat. Pe ansamblu, pentru sursele existente în judeţul Covasna, valoarea medie a concentraţiei bariului este de 1,080 mg/l, cu maxima de 5,370 mg Ba/l pentru forajul F7 IMFBRM şi minima de 0,0203 mg Ba/l pentru forajul FVII IAFAA. Pentru sursele investigate în Harghita se înregistrează o valoare medie a concentraţiei bariului de 0,1 mg/L cu maxima de 3,516 mg Ba/l la forajul Tuşnad F2, şi minima de 0,020 mg Ba/l la Izvor Boforas (Tuşnad). În lucrare sunt prezentate, de asemenea, rezultatele determinării speciaţiei la echilibru a bariului, astfel în general, peste 98% din concentraţia bariului determinată analitic se găseşte sub forma ionului liber Ba2+, restul de 2% fiind reprezentat de specii ca: BaB(OH)4

+, BaCl+, BaCO3o,

BaNO3+ sau BaOH+.

RISCURI METEOCLIMATICE ÎN CÂMPIA TIMIŞULUI CU IMPACT ASUPRA AGRICULTURII.

Rodica Povară, Iulica VăduvaUniversitatea Spiru Haret

În contextul general al încălzirii globale şi al schimbărilor climatice, apariţia riscurilor meteoclimatice în România este tot mai frecventă. Acestea au un impact semnificativ asupra economiei, cea mai vulnerabilă fiind agricultura, datorită posibilităţilor reduse de contracarare a pagubelor materiale determinate, în principal, de factori termici şi hidrici de risc, asupra producţiei agricole. Impactul nefavorabil asupra recoltelor este cu atât mai puternic, cu cât aceşti factori de risc acţionează simultan şi pe perioade lungi de timp.

Culturile cerealiere, indiferent de specie şi soi, sunt sensibile la acţiunea factorilor meteoclimatici în anumite perioade din ciclul lor vegetativ. Pentru grâul de toamnă, cea

mai sensibilă etapă de viaţă este intervalul mai – iunie, care corespunde fazelor fenologice cu cerinţe maxime faţă de temperatură şi apă (înspicare – înflorire – umplerea bobului), decisivă în formarea recoltei. În lucrare sunt analizate aceste riscuri din perioada critică şi impactul lor nefavorabil asupra producţiei la staţiile meteorologice Timişoara şi Banloc în intervalul 1961-2007.

CARACTERISTICI LOCALE ALE VITEZEI VÂNTULUI, LA ORELE 7 ŞI 13, ÎN DEPRESIUNILE SUBCARPATICE DIN NORDUL OLTENIEI

Maria MoiseAdministraţia Naţională de Meteorologie

Regimul eolian este un important parametru meteorologic pentru diferite activităţi economice, în primul rând pentru turism, cura balneară, dar şi pentru agricultură sau construcţii. În ordinea analizei caracteristicilor acestui parametru meteorologic am utilizat datele meteorologice înregistrate la următoarele staţii: Râmnicu Vâlcea, Polovragi, Târgu Jiu şi Apa Neagră, în perioada anilor 1974-2005. Interacţiunea dintre circulaţia generală a atmosferei, factorii radiativi şi suprafaţa activă conturează caracteristicile regimului eolian, la orele 7 şi 13 în regiunea studiată.

PARTICULARITĂŢI CLIMATICE CARE INFLUENŢEAZĂ EVAPOTRANSPIRAŢIA POTENŢIALĂ DIN DOBROGEA

Dacian TeodorescuAgenţia Naţională Apele Romane, D.A. Dobrogea – Litoral

Prezenta lucrare îşi propune să coreleze datele obţinute din măsurători directe la diferite staţii evaporimetrice cu cele calculate la staţiile meteorologice cu privire la

22

potenţialul fenomenului de evapotranspiraţie prin folosirea şi adaptarea modelului matematic de calcul al Universităţii Cranfield.

Modelul foloseşte datele monitorizate cu privire la temperatura maximă şi minimă lunară multianuală a aerului, umiditatea relativă procentuală, durata de strălucire a soarelui în ore şi viteza vântului la înălţimea de 2 m în km/zi. Prin corelarea simultană a rezultatelor obţinute din patru metode de calcul diferite şi anume: Penman-Monteith, FAO (Organizaţia Mondială pentru Alimentaţie şi Agricultură) modificată după Penman, Penman şi Penman pentru suprafaţa de apă liberă. Metoda Le Turc s-a folosit ca studiu comparativ suplimentar, deşi nu este foarte precisă. Se prezintă deficitul de saturaţie prin comparaţie grafică între cantităţile de precipitaţii şi rezultatele obţinute prin metoda Penman la suprafaţa apei libere.

23

INUNDAŢIILE PRODUSE ÎN IULIE 2004 ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUŞ JUDEŢUL BACĂU

Delia GheorgheDirecţia Apelor Siret - Bacău

În anul 2004, la 13 ani de la viitura catastrofală de pe râul Tazlău, în urma căreia a fost distrus barajul de la Belci, în bazinul hidrografic mijlociu al râului Trotuş s-a produs de asemenea o viitură deosebit de mare. Cele mai mari debite s-au produs pe

afluenţii Trotuşului de pe sectorul Ghimeş Făget-Tg. Ocna şi pe cursul principal al acestuia, din aval de staţia hidrometrică Goioasa.

Debitele de pe Trotuş nu au fost foarte mari, dar au depăşit cotele de apărare. Pe afluenţii mici, debitele au fost însă excepţionale şi au provocat numeroase modificări ale albiilor, distrugeri materiale, gospodării şi locuinţe, cât şi depuneri în conuri uriaşe, a aluviunilor foarte grosiere la confluenţa cu râul Trotuş. Un rol deosebit de mare, în potenţarea locală a cestor viituri, l-au avut despăduririle masive, necontrolate, practicate în ultimii ani.

APELE MINERALE ALE ROMÂNIEI – BOGAŢIA CEA MAI PUŢIN UTILIZATĂ

Florin VartolomeiUniversitatea Spiru Haret

Incluse în categoria de resurse regenerabile, apele minerale pot constitui în egală

măsură o sursă financiară sigură şi relativ uşor de valorificat. Din circa 8500 de izvoare de apă minerală şi termală identificate la nivelul ţării, doar 20% sunt azi exploatate. Potenţialul este imens având în vedere că în România se consumă efectiv circa 40 l de apă minerală/loc./an, de peste trei ori mai puţin decât în majoritatea ţărilor din U.E. Produsul este îmbuteliat şi valorificat financiar în proporţie de 75% de 3 companii private (European Drinks, Romaqua Group şi Coca-Cola HBC). Sub aspectul surselor, 80% sunt controlate de S.N.A.M. (Societatea Naţională a Apelor Minerale). În anul 2007 în România s-au consumat 1,154 mlrd. l. de apă minerală, conform datelor I.N.S.

Tipurile hidrochimice cele mai importante de ape minerale sunt: bicarbonatate, clorurate, sulfatate, pe de-o parte şi calcice, sodice şi magneziene pe de altă parte. Zăcămintele hidrominerale administrate de S.N.A.M., atât cele aflate în exploatare cât şi cele aflate în explorare sunt împărţite de cele trei Sucursale: de Nord (zona Baia Mare-Vatra Dornei-Iaşi), Centrală (zona Borsec-Miercurea Ciuc-Sf. Gheorghe) şi de Vest (zona Zizin-Lipova-Deva-Băila-Herculane). Aceste zăcăminte includ: apa minerală naturală, natural carbogazoasă, apa minerală necarbogazoasă (plată) şi apa minerală balneoterapeutică.

Cele mai cunoscute mărci de apă minerală comercializate în România sunt:

Izvorul Minunilor, Dorna, Borsec, Perla Harghitei şi Izvorul Alb.

24

GEOGRAFIE UMANĂ ŞI ECONOMICĂ, TURISM

TURISMUL CA ACTIVITATE COMPLEXĂ DE STUDIU ŞI CERCETAREINTERDISCIPLINARĂ

Prof. dr. Vasile GlăvanUniversitatea Spiru Haret

25

Turismul, prin natura sa, face obiectul unor cercetări şi studii pluridisciplinare date fiind: diversitatea de resurse şi atracţii turistice (naturale, tehnico-economice, cultural-istorice şi socio-demografice); eterogenitatea de activităţi turistice specifice şi neturistice şi varietatea de conexiuni ce se stabilesc între turism în dezvoltarea sa şi alte domenii de activitate sau între turism şi mediul înconjurător şi societatea umană.

Turismul ca activitate economică de mare complexitate, care presupune amenajări şi echipări turistice, management şi marketing, informare şi comercializare, formare profesională etc., este un domeniu de cercetare şi studii, prioritar, economic, dar şi social, tehnic, informatic.

Turismul ca activitate spaţială, temporală şi structurală este studiat şi cercetat, cu precădere, de geografie, ecologie şi economie.

Turismul este şi o activitate socială şi un fenomen de masă, care face obiectul de cercetare, de obicei al ştiinţelor sociale.

Turismul ca activitate complexă integrează o varietate de surse de informaţie, modalităţi de analiză şi cercetare şi de aceea se pretează la un studiu interdisciplinar. Acest demers necesită cooperarea mai multor discipline de la cele economice, ale naturii şi sociale până la cele tehnice şi informatice, fiecare dintre acestea concentrându-se asupra unor aspecte specifice domeniului lor de cercetare, contribuind, în final, într-o viziune integratorie şi corelativă, la analiza, cunoaşterea şi dezvoltarea turismului ca un întreg, un sistem complex, funcţional într-un ansamblu teritorial.

GHEORGHENI, ZONĂ DE EMISIE ŞI RECEPŢIE TURISTICĂ

Conf. dr. Zsolt Magyari-Sáska, Conf. dr. Ştefan Dombay Universitatea Babeş-Bolyai,

Extensia Universitară Gheorgheni

Gheorgheni este un oraş relativ mic, situându-se în partea centrală a Carpaţilor Orientali. Datorită faptului că nu dispune de potenţial industrial sau agricol important, turismul poate reprezenta o şansă spre o dezvoltare economică durabilă. Cu toate acestea, în ultimii 15 ani, nu s-au realizat investiţii importante în acest domeniu.

Această pasivitate poate fi explicată pe de o parte din lipsa fondurilor alocate oraşului, dar credem că şi atitudinea oamenilor poate reprezenta un factor important. Pornind de la acest considerent, am realizat două studii la nivelul locuitorilor oraşului, pentru a avea o imagine asupra fenomenului turistic aşa cum ei le percep.

Ambele studii au fost realizate folosind chestionare, unul dintre ele vizează obiceiurile oamenilor în momentul în care ei se consideră turişti (care este destinaţia preferată, ce caută în deplasări, cât cheltuiesc ş.a.m.d.), celălalt studiu conţine întrebări referitoare la modul în care privesc locuitorii oraşul lor, din punct de vedere turistic, respectiv ce atitudine au faţă de turiştii care vizitează oraşul.

La fiecare chestionar au răspuns peste 200 de persoane, reprezentând peste 1,5% din numărul locuitorilor. Considerăm deci că cele mai importante rezultate vor fi

prezentate prin această lucrare.

GOSPODĂRIA ŢĂRĂNEASCĂ ŞI LOCUINŢELE, PREMISE ALE DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ÎN DEPRESIUNEA GIURGEULUI

Dr. Mihai Seer Universitatea Babeş-Bolyai,

Extensia Universitară Gheorgheni, HR

În situaţia actuală când economia forestieră a depresiunii Giurgeului se află în pragul unui colaps iminent, când agricultura depresiunii, confruntându-se cu numeroase riscuri (îndeosebi climatice), are o structură extrem de slab diversificată, o alternativă viabilă pentru relansarea economică a acestui spaţiu o reprezintă turismul.

Datorită faptului că depresiunea dispune de un potenţial de comunicaţie scăzut la care se adaugă, în numeroase cazuri, starea deplorabilă a drumurilor, dezvoltarea turismului „mare” în acest spaţiu nu este posibilă, cel puţin deocamdată.

Spaţiul geografic al depresiunii Giurgeului se caracterizează printr-o formă de organizare preponderent tradiţională, ca atare, dezvoltarea turismului trebuie să pornească, după opinia noastră, în direcţia ramurii agroturistice.

Gospodăria ţărănească din acest spaţiu are un specific pronunţat, care derivă din comuniunea strânsă a oamenilor locului cu natura; fondul de locuinţe, mărimea şi dotarea locuinţelor, se pretează la desfăşurarea unor activităţi de turism rural.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ŞI TURISMUL

Marin CruceruUniversitatea Spiru Haret,

Departamentul de Management al Cercetării Ştiinţifice

Turismul cunoaşte una dintre cele mai rapide şi mai extinse creşteri economice la nivel global. Cu toate acestea, studiile privind fenomenul turistic au acordat o atenţie redusă intercondiţionărilor dintre climă şi turism, iar cercetările privind schimbările climatice nu au reflectat suficient de bine impactul acestora asupra turismului internaţional.

Efectele schimbărilor climatice sunt din ce în ce mai vizibile în situaţiile statistice privind turismul internaţional şi influenţează direct produsul naţional brut al statelor.

Cauza principală o reprezintă modificările pe care schimbările climatice le

26

determină atât în privinţa numărului turiştilor şi a destinaţiilor, cât şi asupra structurii peisajelor geografice.

27

Studiile privind fenomenul turistic internaţional se concentrează de regulă doar asupra atractivităţii destinaţiilor turistice şi a numărului de turişti. Tendinţele cele mai recente includ şi alţi factori favorizanţi şi/sau perturbatori, printre care evoluţia populaţiei globale şi creşterea economică.

Totuşi, apreciem că, în perioada următoare, schimbările climatice, prin modificarea structurală a unor peisaje, vor deveni unul dintre factorii predominanţi de influenţă asupra evoluţiei fenomenului turistic. De altfel, evenimente recente au arătat că schimbările climatice pot genera fenomene geografice extreme, care, prin forţa lor distructivă, pot influenţa fenomenul turistic. În acest context, se impun evaluări de risc şi prognoze pe termen scurt, mediu şi lung, iar cercetarea geografică deţine un rol deosebit de important.

IMPACTUL VARIABILITĂŢII CONDIŢIILOR CLIMATICE DE IARNĂ ASUPRA ACTIVITĂŢILOR TURISTICE DIN AREALUL MONTAN

VALEA PRAHOVEI-POIANA BRAŞOV.

Dana Micu, Ana-Irina DincăInstitutul de Geografie al Academiei Române

Lucrarea de faţă îşi propune să surprindă relaţia dintre variabilitatea condiţiilor climatice din timpul sezonului de iarnă şi cea a principalilor indicatori statistici disponibili, privind baza turistică de cazare şi cererea turistică, în staţiunile din arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov, pe fondul tendinţelor actuale de încălzire a climatului montan.

Pe baza observaţiilor meteorologice realizate într-o perioadă de 43 de ani (1961-2003), la trei staţii meteorologice din regiune (Predeal, Sinia 1500 şi Vf. Omu), s-a urmărit determinarea tendinţelor de variaţie a principalelor elemente climatice cu semnificaţie în desfăşurarea activităţilor turistice din timpul iernii (temperatura aerului, precipitaţiile atmosferice şi stratul de zăpadă), precum şi semnificaţia statistică a acestora, prin metode statistice consacrate. Studiul şi-a propus totodată, să evalueze nivelul de percepţie al autorităţilor hoteliere locale asupra tendinţelor actuale de variaţie a condiţiilor climatice de iarnă şi asupra modului în care acestea afectează activitatea turistică. În acest scop, au fost analizate rezultatele unui chestionar, aplicat în februarie 2008, în principalele structuri de cazare din regiunea de studiu.

ACTIVITĂŢILE TURISTICE – O OPORTUNITATE ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A JUDEŢULUI ARAD

Dr. Irena Mocanu, Dr. Bianca DumitrescuInstitutul de Geografie al Academiei Române

Lucrarea va debuta cu evidenţierea factorilor care condiţionează într-un mod favorabil sau nefavorabil practicarea activităţilor turistice în judeţul Arad (potenţialul turistic natural şi antropic, infrastructura de acces, gradul de competitivitate a produselor turistice, calificarea şi specializarea forţei de muncă implicată în activităţile turistice etc.). Relaţionând potenţialul turistic natural, cu cel antropic, cu modul de concentrare a altor activităţi economice, culturale şi cu alte elemente favorizante pentru practicarea activităţilor turistice (gradul de accesibilitate, grad de dezvoltare al infrastructurii edilitar-gospodăreşti etc.) se vor contura tipurile de turism din judeţul Arad.

Vom analiza, din punct de vedere al disparităţilor geografice intrajudeţene, agenţii economici din domeniul turismului, valorificând informaţiile statistice deţinute: număr de agenţi economici, număr de forţă de muncă salariată, cifra de afaceri.

Analiza detaliată a zonelor turistice arădene va reprezenta o altă etapă a cercetării geografice, reliefând pentru fiecare zonă turistică şi posibilele direcţii spaţiale de dezvoltare, prin evidenţierea acelor (sub)tipuri de turism care beneficiază de potenţial, în prezentă nevalorificat.

CAPITALELE CULTURAL EUROPENE – FORMĂ MODERNĂ PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI CULTURAL

Conf. dr. Tamara SimonUniversitatea Spiru Haret

Facultatea de Geografie

La nivel european, gradul de urbanizare este unul dintre cele mai ridicate de pe glob. Civilizaţia şi cultura urbană s-a format şi dezvoltat în mod deosebit, în multe ţări europene. Astfel, există o puternică reţea de aşezări urbane, cu numeroase atracţii turistice deosebite. Programul european de dezvoltare a funcţiei turistice, demarat acum câteva decenii, prin acordarea statutului de capitală culturală europeană a fost deosebit de important deoarece a contribuit la conservarea şi păstrarea multor monumente istorice şi promovarea lor activă în circuite turistice atractive. În plus, acest program a reuşit să pună în legătură mai strânsă politicile culturale de industria turistică.

28

29

TURISMUL DE WEEK-END, SURSĂ DE POLUARE ÎN SPAŢIUL METROPOLITAN AL BUCUREŞTILOR

Asist. drd. Loreta CepoiuUniversitatea din Bucureşti

Turismul de week-end este responsabil de poluarea mediului înconjurător atunci când, pe de o parte, nu cunoaşte forme organizate, iar pe de altă parte, determină apariţia comerţului neautorizat, fenomen ce participă la amplificarea poluării.

Înregistrând o medie a turiştilor de sfârşit de săptămână ce apelează la ofertele agenţiilor de turism de aproximativ 15%, spaţiul metropolitan al Bucureştilor cuprinde o serie de resurse turistice cu o repartiţie echilibrată, dar cu un interes turistic manifestat cu precădere pentru zona din nordul capitalei. Turismul de week-end prezintă o serie de avantaje faţă de alte forme de turism, neavând un caracter strict sezonier. Totodată, deşi deplasările turistice de week-end nu constituie principalul factor de poluare, activităţile industriale şi transporturile fiind cele care joacă un rol major în modificările de mediu, politicile şi strategiile de dezvoltare a turismului din spaţiul metropolitan bucureştean ar trebui orientate tot mai mult în direcţia asigurării unui turism de week-end variat, echitabil, dar mai ales durabil.

CATEGORIILE TAXONOMICE GEOGRAFICE – „SUBURBIE“, „ZONĂ SUBURBANĂ“, „ZONĂ PERIURBANĂ“, „ZONĂ METROPOLITANĂ“*

Prof. dr. Ion IordanUniversitatea Spiru Haret

Criteriile generale şi particulare ce definesc şi caracterizează cele 4 categorii taxonomice geografice, foarte diferite de la un specialist la altul, dar mai ales de la „un neavizat la altul“, pot fi grupate în 2 mari categorii:

1. Principale – care reprezintă trăsăturile de bază şi permit delimitarea zonei respective, fiind axate pe funcţionalitatea teritoriului şi pe relaţiile directe zonă-oraş.

2. Secundare – care completează şi ajută categoriile principale, înlăturând ambiguităţile şi punând accentul pe dotări (edilitare, tehnice, sociale, culturale etc.);

– Suburbie, o parte periferică a oraşului, (deci componenta teritorială a oraşului), aşa numita în trecut „mahala“, cu fizionomie rural-urbană;

– Zona suburbană, spaţiul din jurul oraşului, legat strâns funcţional de acesta şi care în general este subordonat administrativ (în cazul României, suburbanele au fost desfiinţate în 1990);

– Zona periurbană, spaţiul din jurul oraşului, cu structuri socio-economice legate în mod permanent de oraş, reflectate în relaţii reciproce. Aceasta zonă include şi

zona suburbană.– Zona metropolitană, un teritoriu mai întins, în care se manifestă influenta

oraşului (a unei metropole) asupra mai multor domenii socio-economice (prof. Vintilă Mihăilescu a numit-o „regiune urbană“), cu precădere asupra structurilor agricole, serviciilor, reţelei de căi de comunicaţie, activităţilor turistice, comerţului, structurilor culturale şi de învăţământ etc.

• Noţiunea zonă provine din latinescul „zona“, care spaţial însemna „cingătoare“ şi care, cu timpul, a căpătat şi înţelesul de „fâşie“.

COEZIUNEA TERITORIALĂ – CONSIDERAŢII PRIVIND ROMÂNIA

Conf. dr. Mădălina Teodora AndreiUniversitatea Spiru Haret

România, prin aderarea la Uniunea Europeană, trebuie să se alinieze la politica acesteia de reducere a diferenţelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni. Astfel, principiul coeziunii are ca scop promovarea unei dezvoltări armonioase a Uniunii Europene, în ansamblu. Pentru aceasta trebuie să se dezvolte acţiunea în vederea consolidării coeziunii economice, sociale şi teritoriale.

Conceptul coeziunii teritoriale depăşeşte noţiunea de coeziune economică şi socială, aceasta o completează şi o intensifică. În termeni politici, scopul este de a atinge o dezvoltare echilibrată prin reducerea decalajelor existente, prin prevenirea discrepanţelor teritoriale şi prin contribuirea la coerenţa politicilor sectoriale cu impact teritorial şi a politicilor regionale. Ideea este de a lucra în direcţia ameliorării integrării teritoriale şi de a încuraja cooperarea între regiuni.

Politica de coeziune teritorială contribuie la dezvoltarea, în special, a regiunilor în care există potenţial economic şi de ocupare neutilizat şi care poate fi realizat prin intermediul politicilor de coeziune dirijată (economică, socială, teritorială), intensificându-se astfel creşterea economică a României şi, implicit, a Uniunii Europene, ca entitate. Coeziunea teritorială trebuie să conducă la creştere, convergenţă şi integrare, restructurarea şi crearea de locuri de muncă, formare profesională, promovarea cooperării şi a lucrului în reţea, ameliorarea eficienţei metodei de administrare.

DEZVOLTAREA GEO-SPAŢIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ÎN SECOLUL XX ŞI NOILE TENDINŢE PENTRU SECOLUL XXI

Conf. dr. Tamara Simon, Lector dr. Cezar GherasimUniversitatea Spiru Haret

În urma evenimentelor politice, admonistrative şi socio-economice legate de Unirea din 1859 şi apoi după aceea din 1918 se constată consolidarea statutului de capitală a oraşului Bucureşti. În acest context se poate dovedi prin analiza unor

30

valoroase documente cartografice modul în care s-a extins oraşul, ajungând treptat la dimensiunile actuale. Schimbările multiple de după anul 1990 au determinat noi oportunităţi de dezvoltare socio-economică, fapt tradus şi prin tendinţa de extindere rapidă către zonele învecinate. Prezentarea noilor probleme spaţiale legate de viitorul oraşului arată aspectele pozitive şi negative asupra calităţii habitatului urban.

31

CARACTERISTICI GENERALE UMANO-GEOGRAFICE ALE CÂMPIEI VLĂSIEI

Drd. Elena DinicutuInstitutul de Geografie al Academiei Române

Rolul mediului geografic, cu precădere al râurilor, lacurilor şi pădurilor, în istoria poporului român din în Câmpia Vlăsiei – una dintre cele mai vechi şi mai populate arii geografice din sudul ţării – a fost remarcat pentru prima dată de George Vâlsan (1915).

Caracteristicile toponimice reflectă originea, continuitatea şi permanenţa poporului român în partea centrală a Câmpiei Române.

Existenţa omului, evoluţia numerică în timp şi spaţiu, apariţia şi evoluţia aşezărilor omeneşti sunt evidente încă din epoca paleolitică în Câmpia Vlăsiei – consemnate de la primele statistici de vechi documente cartografice, vestigii arheologice (Pantelimon).

ASPECTE CU PRIVIRE LA PIAŢA HOTELIERĂ DIN MUNICIPIUL BUCUREŞTI

Asist. drd. Marilena DragomirUniversitatea Spiru Haret

În prezent, piaţa turistică bucureşteană se caracterizează printr-o mare varietate a ofertelor, turiştilor punându-li-se la dispoziţie diverse variante de cazare, de la unităţi de dimensiuni mici (de mai multe categorii: hoteluri de lux de tip „butique“, hosteluri, pensiuni, apartamente de închiriat, ce dispun de preţuri şi servicii diferite) până la hoteluri ample, integrate în mari lanţuri hoteliere.

Conform statisticilor, capacitatea de cazare turistică în funcţiune din Bucureşti s-a ridicat în anul 2006 la 3.945.230 locuri-zile. Cea mai mare parte din aceasta a revenit unităţilor hoteliere (3.832.800 locuri-zile), urmate de pensiuni şi hosteluri.

Cu privire la piaţa hotelieră bucureşteană, se poate spune că aceasta s-a dezvoltat inegal, în prezent, aceasta fiind dominată de hotelurile de trei şi patru stele. De asemenea, se constată o concurenţă deosebită a unităţilor de 5 stele, proiectele arătând o creştere deosebită a investiţiilor în acest segment. La celălalt pol se află unităţile de cazare cu preţuri mai mici, care rămân în continuare foarte puţine.

VULNERABILITATEA COMUNITĂŢILOR UMANE DIN ROMÂNIA LA INUNDAŢII. STUDIU DE CAZ BAZINUL TROTUŞULUI

Prof. dr. Ion Zăvoianu, Conf. dr. Liliana Guran-Nica,Delia Gheorghe

Universitatea Spiru HaretDirecţia Apelor Siret

Componente esenţiale ale sistemului teritorial, mediul natural şi societatea umana coexistă în strânse relaţii de interdependenţă, determinându-şi permanent şi reciproc evoluţia. Iniţial element principal în cadrul acestor relaţii, mediul se află în prezent în situaţia de a fi puternic influenţat de evoluţia „ameţitoare” a societăţii umane din ultimele secole. În acest context, omul devine din ce în ce mai preocupat de impactul sau asupra mediului în care trăieşte şi acţionează, ca urmare a modificărilor profunde şi, în cele mai multe cazuri, negative induse spaţiului său vital. Astfel se explică interesul din ce în ce mai crescut pe plan mondial faţă de studiile din domeniul ecologic, în mod special faţă de cele vizând hazardele şi riscurile naturale şi antropice, implicit vulnerabilitatea comunităţilor umane la acestea.

În acest context, studiul realizat îşi propune să prezinte comportamentul comunităţilor umane dintr-un areal restrâns, bazinul inferior al râului Trotuş, sub impactul unui fenomen extrem precum inundaţiile din anul 2005. Se fac referiri nu doar la momentul respectiv, ci şi la comportamentul general al comunităţilor analizate în raport cu mediul natural în care sunt plasate. Sunt prezentate pierderile înregistrate dar şi măsurile care s-au luat pentru reducerea consecinţelor. Sunt, de asemenea, delimitate arealele cu diverse grade de vulnerabilitate şi se fac propuneri pentru reducerea pe viitor a acesteia.

STRATEGIILE DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ÎN CONTEXTUL AMPLIFICĂRII FENOMENELOR DE RISC.

Studiu de caz - Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest a României

Lector drd. Costin DumitraşcuUniversitatea Spiru Haret

32

Riscurile naturale şi tehnologice constituie o prioritate de cercetare a comunităţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale şi au numeroase implicaţii asupra dezvoltării la nivel regional.

Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia cuprinde 5 judeţe (Vâlcea, Olt, Dolj, Gorj, Mehedinţi), cu o populaţie de 2 317 636 locuitori (10,7% din populaţia totală a ţării, la nivelul anului 2004), totalizând o suprafaţă de 25 212 km2 (12,25% din teritoriul României).

În cadrul regiunii au fost identificate (conform clasificării Uniunii Europene - programul ESPON - European Spatial Observation Network) 8 categorii de riscuri naturale (avalanşe, alunecări de teren, cutremure, secete, temperaturi extreme, furtuni de

33

iarnă, inundaţii şi incendii de pădure), dintre care 4 au o manifestare spaţială şi temporală semnificativă (alunecări de teren, secete, temperaturi extreme şi inundaţii) şi 3 tipuri de riscuri tehnologice (accidente tehnologice majore, accidente la centralele nucleare şi accidente asociate prelucrării hidrocarburilor şi industriei miniere).

În elaborarea strategiilor de dezvoltare regională, protecţia mediului, prevenirea şi combaterea fenomenelor de risc trebuie să se afle printre priorităţi, alături de modernizarea infrastructurii, crearea de noi locuri de muncă, combaterea sărăciei, îmbunătăţirea serviciilor sociale etc.

DIVERSITATEA FORMELOR DE TURISM DIN DOBROGEA DE NORD(poster)

Lector Marius Popescu, G. M. Cracu, Zoia Prefac, Cornelia Urdea

Universitatea Ovidius Constanţa,

Prin poziţia geografică, prin contrastul oferit de condiţiile naturale de mediu, între cea mai veche şi cea mai nouă unitate de relief, prin obiectivele de interes cultural, Dobrogea de Nord dispune de un potenţial turistic diversificat.

Acesta poate fi valorificat sub diverse forme: turism cultural-istoric (Enisala, Isaccea, Măcin, Tulcea), turism cultural-religios (Babadag, Celic-Dere, Niculiţel, Saon, Uspenia), ecoturism (pe Braţul Sf. Gheorghe sau în Munţii Măcinului), turismul pentru pescuit sau observarea păsărilor, dar şi alte forme de turism rural.

Valorificarea turistică a obiectivelor de interes turistic menţionate ar putea contribui la dezvoltarea turismului din Dobrogea de Nord, în special a turismului rural.

AŞEZĂRILE DE TIP SUBCARPATIC DIN ROMÂNIA

Lect.univ.dr. Elena TomaUniversitatea Hyperion din Bucureşti,

În practica geografică s-a încetăţenit o tipologie spaţială a aşezărilor umane elaborată de prof. Vintilă Mihăilescu încă din anul 1927 când satele româneşti au fost grupate în sate de tip risipit specifice spaţiului montan, sate răsfirate, zonelor de contact munte-subcarpaţi şi sate adunate pentru zonele de câmpie şi podiş.

Experienţa cercetării în diversele zone montane, subcarpatice, colinare şi de câmpie oferă o imagine mult mai adaptată realităţii prin conturarea unei tipologii spaţiale în cadrul căreia se distinge tipul satului carpatic, tipul satului subcarpatic, tipul satului de dealuri şi podişuri, tipul satului de câmpie, tipul satului deltaic, tipul satului de coridor maritim sau coridor dunărean, este tipologia prezentată în unele lucrări recente.

Lucrarea „Aşezările de tip sbcarpatic din România” îşi propune o analiza detaliata a factorilor fizici, demografici şi istorico-geografici care însumează atributele satului pe care îl denumim de tip subcarpatic.

SECŢIUNEA MASTERANZI ŞI STUDENŢI

SCENARII DE RISC HIDROLOGIC ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BÂSCA ROZILIEI

Lidia Sălăjan

Tot ce nu a putut cuprinde omul şi tot ce l-a surprins a ţinut de întâmplare. Întâmplarea cuprinde la rândul ei două componente majore, una ţinând de ciclicitatea unui fenomen, de cauzele care ajung să-l determine şi o altă componentă care este pur aleatorie şi nu are nici o legătură cu trecutul, această componentă dând starea de histerezis a sistemului studiat.

In lucrare se definesc principali termeni ca hazard, vulnerabilitate şi risc după care se analizează caracteristicile morfometrice ale bazinului hidrografic Basca Roziliei. Pentru analiza scenariilor se prezintă precipitaţiile şi scurgerea maximă cu accent pe caracterizarea viiturilor din bazinul Basca Mică la staţia hidrometrică Varlaam din 1991 şi 2005.

În cea de a doua parte a lucrării se analizează două scenarii de risc hidrologic cu evaluarea efectelor şi cu măsurile ce se impun pentru diminuarea pagubelor produse.

ASPECTE ALE SCURGERII MINIME ŞI MAXIME PE DUNĂRE ÎNTRE CĂLĂRAŞI ŞI HÂRŞOVA ÎN PERIOADA 2003-2006

Marius Marian Spahiu, Costel Chiţu, Lidia Sălăjan

Sectorul Călăraşi-Hârşova este un areal în care Dunărea depune mari cantităţi de aluviuni, formând o zonă mlăştinoasă cu lacuri şi privaluri.

În perioada menţionată s-au produs două evenimente istorice care au afectat activităţile socio-economice din localităţile riverane.

Lucrarea analizează situaţia hidrologică din anul 2003, anul cu cele mai mici niveluri din 1840, an în care circulaţia navelor pe Dunăre a fost întreruptă şi Centrala

34

Nuclear-Electrica a fost închisă timp de o lună.Paradoxal, anul 2006 a avut cele mai mari niveluri din ultimii 100 de ani, cu

efecte negative asupra economiei şi populaţiei din această zonă.

MĂNĂSTIRILE DIN OBCINELE BUCOVINEIPERLA SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI

Cătălina Barbă-Roşie Cone

Obcinele Bucovinei sunt situate în nord – estul Carpaţilor Orientali şi cuprind un teritoriu de aproximativ 2200 kmp, situat între 47 grade lat. N şi 25 grade long. E. Teritoriul Obcinelor se situează între valea Sucevei şi valea Moldovei. Obcinele dispun de un potenţial turistic capabil să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de turişti. Până lângă ceea ce natura oferă, omul a vrut să menţină vie istoria şi credinţa, astfel s-au clădit

35

numeroase ctitorii care astăzi au devenit obiectivul turistic principal pentru turiştii din ţară şi din străinătate. Faimoasele mănăstiri sunt "cartea de vizită" a acestei regiuni, bogată în istorie şi în folclor.Mănăstirea Bogdana, cu biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură din piatră, ctitorită de Bogdan I. Mănăstirea Putna a constituit un important centru cultural, aici se află mormântul lui Ştefan cel Mare. Mânastirea Voroneţ renumită pentru picturile realizate pe un fond albastru închis, numit „albastru de Voroneţ”. Mănăstirea Dragomirna, cu o arhitectură deosebită, biserica mare este în formă de navă. Toate aceste ctitorii fac parte din patrimoniul cultural românesc, recunoscute de UNESCO.

TERITORIUL SECĂRIEI-STUDIU PEDOLOGIC

Marius Marian SPAHIU, Costel CHIŢU

Teritoriul Secăriei este situat în sud-vestul Câmpiei Brăilei. Relieful zonei studiate este alcătuit din: terasă de luncă, luncă (arie microdepresionară) şi grind. Materialul parental este format din depozite fluviatile cu următoarele texturi: nisipoasă (n), nisipolutoasă (nl), lutoasă (l), lutoargiloasă (la), argiloasă (a). Învelişul de sol este alcătuit din molisoluri, soluri hidromorfe, protosoluri aluviale şi soluri aluviale.

Toate aceste soluri sunt afectate de excesul de umiditate, deoarece apa freatică se situează la adâncimi mici şi foarte mici (0,5-3 m).

În vederea evaluării terenurilor în diferite scopuri am întocmit harta solurilor, harta de sol-teren (pedotop), în care sunt redate atât caracteristicile solurilor, cât şi acelea ale terenurilor, harta grupării terenurilor în clase după pretabilitatea la arabil, harta riscurilor şi harta cerinţelor agropedoameliorative, folosindu-se metode specifice pedologiei.

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA SOLURILOR DIN CÂMPIA ROMÂNĂ

Câmpeanu Ana Maria

Situată în lungul Dunării, Câmpia Română are aspectul unei mari depresiuni structural-tectonice dominată de un cadru înconjurător mai înalt. În limitele sale au fost deosebite ca principale subunităţi de relief Câmpia Olteniei, Câmpia Română Centrală şi Câmpia Română de est.

Ca urmare a condiţiilor pedogenetice specifice acestei unităţi geosistemice, învelişul său de soluri este dominat de molisoluri (cernisoluri) (60%) şi argiluvisoluri (luvisoluri) 30% la care se adaugă unele cambisoluri, soluri hidromorfe (hidrisoluri), soluri halomorfe, vertisoluri (vertosoluri) şi soluri neevoluate (protisoluri), protosoluri şi soluri aluviale (aluvisoluri).

Principalii factori ecologici restrictivi la folosinţele dominante îi reprezintă deficitul de umiditate climatic, drenajul relativ slab pe circa 9% din suprafaţă, generând sărăturarea unor soluri, pericolul de ridicare a nivelului freatic, textura grosieră şi pericolul de deflaţie (4,2%).

SOLURILE CÂMPIEI DE VEST A ROMÂNIEI

Oprea Nina Florentina, Chivereanu Viorica Roxana

Situată în partea de vest a Dealurilor vestice, Câmpia Banato-Crişană apare ca o fâşie de lăţime variabilă, reprezentând circa 7% din suprafaţa ţării noastre.

Ca geneză, este o fâşie de bordură a Câmpiei Tisei, realizată prin colmatarea fluvio-lacustră a unei depresiuni. În cuprinsul său s-au dezvoltat trei tipuri de câmpii şi anume: câmpii înalte subcolinare, câmpii de divagare şi câmpii piemontan tabulare cu loess şi nisip.

Relieful caracteristic, materialul parental, clima, regimul hidrogeologic şi vegetaţia au permis ca în această câmpie să se dezvolte o gamă largă de soluri cu folosire agricolă permanentă şi intensă. Astfel apar molisoluri (cernisoluri) reprezentate prin cernoziomuri, cernoziomuri cambice şi cernoziomuri argiloiluviale (faeoziomuri), argiluvisoluri (luvisoluri) cuprinzând soluri brune argiloiluviale (proluvosoluri tipice), soluri brune luvice (luvosoluri tipice) şi luvisoluri albice asociate cu soluri brune luvice (luvosoluri albice şi luvosoluri tipice), la care se adaugă unele cambisoluri, hidrisoluri (gleisoluri), soluri halomorfe, vertisoluri (vertisoluri) şi pe arii extinse soluri neevoluate de tipul aluvisolurilor.

„HARTA LUI PIRI REIS, UN MISTER ELUCIDAT“

Safta Daniel

Prima hartă a lumii a lui Piri Reis, înfăptuită acum 495 de ani, a creat o aură de mister în jurul ei mai ales în privinţa posibilei cartografieri a coastelor nordice ale Antarcticii, cunoscând faptul că „puştiul alb” a fost descoperit abia 300 de ani mai

36

târziu. În ciuda diferitelor teorii ale surselor hărţii care au fost extrem de variate plecând aici de la civilizaţii străvechi până la extratereştrii consider că totul a plecat de la o interpretare greşită a hărţii.

Ea nu reprezintă ceva extraordinar, până şi coastele celor două Americi ştim că au fost „vizitate” de către vikingi cu aproximativ 300 de ani înaintea lui Columb prin mărturiile ce le găsim în scrierile lui Snorri Sturlesson. Ipoteza pe care o prezint aduce varianta cea mai plauzibilă asupra avansului tehnologic şi a cunoştinţelor geografice din acea vreme.

GEOLOGIA ÎN SPAŢIUL ARHITECTURAL URBAN

Georgiana Munteanu, Ionela-Alina Manciu

Geologia este ştiinţa care are ca scop cunoaşterea Pământului. Rocile au fascinat omul din cele mai vechi timpuri. Omul le-a folosit iniţial ca arme, unelte, iar ulterior a descoperit frumuseţea şi utilitatea lor în construcţii. Un adevărat laborator geologic este Bucureştiul prin utilizarea în ultimul timp, mai ales, a rocilor în decorarea unor construcţii.

37