serenada pentru un inger - carti de dragoste pdf giannyjollys · 2018-06-24 · capitolul 1...

$: Serenada pentru un inger - carti de dragoste PDF giannyjollys · 2018-06-24 · Capitolul 1 |mbr`cat` \ntr-o rochie-furou strâmt` din m`tase neagr` [i c`]`rat` pe tocurile \nalte$

DAISY LOGAN

Serenad` pentru

un \ngerTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA JITARU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

|mbr`cat` \ntr-o rochie-furou strâmt` din m`tase neagr` [ic`]`rat` pe tocurile \nalte ale unor pantofi fini, Felicite McCord\[i c`uta un echilibru precar pe corni[a unui imobil de birouri,la cinci etaje deasupra unei str`zi din Atlanta. Biciuit` de vânt, secrampona de o balustrad` decorativ` din fier forjat [i \nchiseseochii ca s` nu vad` ma[inile [i pietonii care o f`ceau s` se gân-deasc` la un imens furnicar, \ngrozitor de departe sub ea.|ncerc` s`-[i imagineze c` se afl` pe p`mânt [i nu pe o marginede cincizeci de centimetri l`]ime, [i s` uite de priveli[teaame]itoare a cl`dirilor \nalte din Atlanta [i de traficul ma[inilor.Nu-i era deloc u[or s` fac` asta.

Se \nfior` la o rafal` de vânt mai puternic`. „F`r` panic`, \[izise ea. Respir` adânc [i uit` de vidul din jurul t`u. Relaxeaz`-te.”

Se lipi cu spatele de peretele solid de piatr` [i remarc` pen-tru prima oar` c`ldura soarelui de aprilie [i... incomoditateatocurilor ei cui. Dac` ar fi [tiut azi-diminea]` c` va trebui s` seca]`re pe o corni[` a Turnului Franklin, s-ar fi \mbr`cat altfelde[i, cel pu]in, vântul nu-i intra pe sub fusta strâmt`. Slav`Domnului, balustrada din fier forjat era chiar real`.

giannijollys

|[i strânse po[eta pu]in mai tare sub bra], [i puse picioruldrept \n fa]a celui stâng. Pas cu pas, \nainta de-a lungul corni[ei,oprindu-se des pentru a se prinde mai bine sau pentru a l`sa s`treac` o rafal` de vânt mai puternic`. |n sfâr[it, v`zu \n apropiereun intrând care trebuie s` fi marcat o fereastr`. Dac` ar fi m`cardeschis`...

Se auzi r`sunând slab un claxon. Sunetul p`rea s` vin` deundeva de foarte departe. Cupola aurit` a Capitoliului str`lucea\n soare, iar cele [aptezeci [i dou` de etaje ale hoteluluiPeachtree se \n`l]au amenin]`toare deasupra ei.

|[i puse din nou cu hot`râre piciorul drept \nainte.Balustrada de fier forjat se oprea la câ]iva centimetri de fereastr`.

Cinci etaje! Asta nu i se p`ruse niciodat` a fi prea sus. Daracum, se sim]ea mai aproape de cer decât de p`mânt. Piatrazidului de care-[i lipise obrazul era aspr` [i cald`. Se prinse cumâna stâng` de balustrada de fier, puse piciorul drept pe toculferestrei [i-[i z`ri imaginea reflectat` de geamul curat.

Oricât de surprinz`tor ar fi p`rut dup` o asemenea escapad`,doar vreo dou` [uvi]e rebele \i sc`paser` din cocul bine f`cut, iarrochia, foarte simpl`, de altfel, \[i mai p`strase un oarecare stil.P`cat c` nu mai era nimeni aici ca s` remarce asta!

Privind \ns` mai bine prin geam, z`ri la mai pu]in de unmetru de ea un b`rbat brunet a[ezat pe scaun, cu picioarele pebirou. |n timp ce vorbea la telefon, \[i freca nervos ceafa [i-[i tre-cea degetele puternice prin p`rul des care i se odula pestegulerul c`m`[ii albe. La mân` \i scânteia ceasul de aur.

Felicite b`tu disperat` \n geam. B`rbatul \[i puse picioarelejos [i se \ntoarse s` vad` ce se \ntâmpl`. F`r` s`-[i schimbeexpresia fe]ei [i f`r` s-o piard` din ochi, \[i continu` convorbireatelefonic`.

6 DAISY LOGAN

O nou` rafal` de vânt o lovi pe Felicite \n plin. Fu cuprins`de panic`. Palma cu care se ]inea strâns de balustrad` se umezise[i o durea tot bra]ul. Nu va mai putea s` reziste mult.

– V` rog, face]i ceva! url` ea.Se \ntreba dac` b`rbatul putea s-o aud`, când acesta se repezi

la fereastr`, ridicând partea de jos a acesteia [i prinzând-o peFelicite cu amândou` mâinile.

– Dumnezeule, tocmai vorbeam de dumneata!– De mine! bâigui ea, tremurând toat`.|i sim]i bra]ul puternic prinzându-i talia [i tr`gând-o

\n`untru. Cum ar fi putut b`rbatul acesta s` vorbeasc` despre ea?Nici m`car nu-l cuno[tea. Probabil c` era nebun. Ah! Podeaua desub picioare i se p`rea acum minunat de solid`.

– Oh! mul]umesc.Se sim]ea ame]it` [i era cât pe ce s` cad`. El o re]inu, stre-

curându-[i din nou mâna \n jurul ei.– |mi este mai bine, cred.Felicite \l privi [i-[i trecu o mân` peste fruntea umed`. El

continua s-o ]in` \nl`n]uit`. |i trecur` prin minte o mul]ime degânduri deodat`. Era \nalt. Parfumul s`u pl`cut era acela al unuib`rbat seduc`tor. Iar bra]ul care-i \nl`n]uia talia \i d`dea unputernic sentiment de siguran]`.

– Cum puteai dumneata s` vorbe[ti despre mine? Nici m`carnu m` cuno[ti.

– Vino [i ia loc.|i aduse un scaun pe care ea \l accept` cu recuno[tin]`. Apoi

el se duse la fereastr`, privi \n dreapta [i-n stânga, \n sus [i-n jos,dup` care se \ntoarse spre ea [i o privi cu intensitate.

– Cum ai ajuns aici?O privi iar`[i minu]ios din cap pân`-n picioare. Felicite se

sim]i str`b`tut` de un fior cald. Dup` o asemenea aventur`, nuera f`r` \ndoial` o reac]ie s`n`toas`...

SERENAD~ PENTRU UN |NGER 7

– ...cu siguran]` c` nu e[ti sp`l`tor de geamuri!– U[a biroului meu s-a blocat. N-am mai putut s` ies. Dar nu

mi-ai r`spuns la \ntrebare. Cum de tocmai vorbeai despre mine?– Vorbeam cu un prieten [i tocmai \i spuneam c` m` rugam

la Dumnezeu s`-mi trimit` cea mai frumoas` femeie din lume.– Oh!... mul]umesc, dar eu nu sunt cea pentru care te-ai

rugat lui Dumnezeu...Se opri brusc, stânjenit`. Probabil c` b`rbatul era pu]im

nebun. Ar face mai bine s` plece cât mai repede.– |mi pare r`u c` te-am deranjat...Cu un aer \ncântat, el \nclin` capul pe o parte. – Ia s` vedem... cam un metru [aizeci [i cinci, vreo dou`zeci

[i [apte de ani, ni[te ochi gri superbi...– |nc` o dat`, \]i mul]umesc c` m-ai ajutat. {i... am treizeci de

ani.Se ridic` [i se \ndrept` spre u[`. Genunchii \i tremurau. Era

probabil o alt` reac]ie dup` plimbarea neprev`zut` pe corni[aimobilului!

– Hei! A[teapt`. E[ti prea palid` ca s` pleci astfel.Ocoli repede biroul [i o re]inu cu blânde]e de bra].– ...Eu m` numesc Cade Rankin.– Iar eu, Felicite McCord.N-avea \ncotro, trebuia s`-i strâng` mâna. El profit` [i-i

strânse tare degetele. Ea \ncerc` s` se elibereze. Sim]ea nevoia s`se afle \ntr-un loc mai lini[tit ca s`-[i revin`. Ridic` privirea spreel. Cât de \nalt era! Avea peste un metru nou`zeci... Tr`s`turile-iaspre [i tenul bronzat erau caracteristice omului c`ruia \i pl`ceas` tr`iasc` \n aer liber. Judecând dup` b`rbia proeminent`, tre-buie s` fi fost teribil de \nc`p`]ânat. {i... avea f`r` \ndoial` ochiicei mai alba[tri, m`rgini]i de genele cele mai lungi pe care ea lev`zuse vreodat`... |l surprinse privindu-i verigheta.

8 DAISY LOGAN

– Doamn` McCord, domnul McCord [tie c` dumneata ie[idin birou pe fereastra de la etajul cinci?

– Sunt v`duv`.– |mi pare rù, zise el pe un ton neprotocolar.– Dup` cum o spui, nu s-ar zice c`-]i pare rù.– |mi pare rù c` e[ti v`duv`, dar nu-mi pare rù c` e[ti

liber`. Vino, ia loc. Nu mu[c, s` [tii, iar dumneata pari a fi pepunctul de a le[ina.

– |n via]a mea n-am le[inat, a[a c`...Era indignat`, dar se sim]ea prea sl`bit` ca s` refuze scaunul

din piele maro pe care i-l oferea. |[i scoase o batist` din po[et`[i-[i [terse fruntea \n timp ce el se apropie de un mic bar [i\ncepu s` prepare un cocteil. Se auzi clinchetul cuburilor deghea]`.

– Pentru mine s` nu prepari nimic. Eu nu beau. – Ast`zi ar trebui s` faci o excep]ie.Turn` peste cuburile de ghea]` un lichid \nchis la culoare [i

adùg` pu]in sifon.– ...Felicite! Ce prenume minunat. Cred c` un \nger p`zitor

mi-a auzit ruga.– Te \n[eli.– De ce? Eu n-am un \nger p`zitor?– Nu... Ba da... dar eu nu sunt r`spunsul la ruga dumitale. |n

câteva clipe, voi ie[i din biroul [i din via]a dumitale.– Niciodat`! M-am rugat fierbinte Cerului s` mi te trimit`. {i

iat` c`, deodat`, e[ti aici, pe pervazul ferestrei mele. Ah! S` nucrezi c` vei ie[i din via]a mea...

Ochii alba[tri \i scânteiau mali]io[i \n timp ce-i punea \n mân`paharul rece.


– O s`-]i fac` bine. Poveste[te-mi cum ]i s-a blocat u[a.A[ezat non[alant pe birou, cu picioarele atârnând, p`rea

absolut relaxat [i vorbea pe un ton glume]. Totu[i, \n expresia luiexista ceva irezistibil care o fascina.

– M-am mutat \ntr-un birou nou [i...– A[adar suntem vecini! Minunat!– ...telefonul meu nu este \nc` instalat. Astfel c`, atunci când

vântul a trântit u[a [i aceasta s-a blocat, n-am putut s` chem penimeni \n ajutor. Am strigat dar nu m-a auzit nimeni. Am arun-cat chiar [i ni[te mesaje pe fereastr`, dar le-a luat vântul.

– {i atunci te-ai c`]`rat pe corni[`! {i eu a[ fi f`cut la fel. Cemai, destinul a f`cut s` ne \ntâlnim!

Ea nu-i \mp`rt`[ea deloc entuziasmul.– M-am temut c`-mi voi petrece noaptea \n birou [i aveam o

\ntâlnire important` acas` la mine. Corni[a p`rea destul de lat`...{i noroc c` dumneata ai r`mas aici atât de târziu.

– Vrei s` cinezi cu mine disear`?– S` cinez! |mi pare r`u, dar mi-am f`cut o regul` din a nu

ie[i \n ora[ cu necunoscu]i.– Mi te-a trimis \ngerul meu p`zitor. Trebuie s` accep]i.– Ei bine, acest \nger p`zitor s-a \n[elat!Se ridic` de pe scaun [i el cobor\ de pe birou. Ea remarc` din

nou, aroma \n]ep`toare a parfumului lui.– Ah, nu! N-am s` te las s` intri astfel \n via]a mea [i s` dispari

imediat. Dac` te sup`r` faptul c` nu m` cuno[ti, fii lini[tit`, suntinofensiv.

Ea zâmbi \n timp ce punea pe birou paharul de care nu seatinsese. „Inofensiv” era ultimul cuvânt pe care l-ar fi folosit cas`-l descrie pe b`rbatul ce se afla la câ]iva centimetri de ea.Extrem de viril, p`rea plin de vitalitate [i degaja o autoritateincontestabil`.

10 DAISY LOGAN

– Chiar dac` a[ vrea, n-a[ putea s` ies ast`-sear`. A[tept acas`un zugrav.

– Cum \l cheam`?Surprins`, ea \i r`spunse f`r` s` se gândeasc`.– Wayne Jones. Lucreaz` [i seara.– Lucreaz` bine?– Sper. Mi l-a recomandat sora mea.– Te superi dac` \mi dai [i mie num`rul lui de telefon?– Bine\n]eles c` nu.Felicite se sim]ea la fel de buim`cit` de discu]ia ei cu Cade ca

[i atunci când mersese pe corni[`. El lu` un creion [i not`num`rul de telefon. P`rul des \i c`zuse \n bucle dezordonate pefrunte.

– Mul]umesc. Dar mâine sear`, iei cina cu mine?– Ei... las`... sunt sigur` c` nu duci lips` de prietene.|n nici un caz nu voia s` ias` cu el. Era prea sigur pe el [i prea

energic pentru ea. A[a c` se \ndrept` spre u[`, dar el ajunse\naintea ei [i se lipi non[alant cu spatele, blocându-i ie[irea. Z`uc` era \nc`p`]ânat ca un catâr.

– Doar n-o s` m` refuzi? Haide s` mai discut`m. Nu pari s`circuli de obicei pe corni[e. E[ti \mbr`cat` la patru ace... |n cedomeniu lucrezi?

– Sunt ceea ce se cheam` „vân`tor de capete”. Când \ncerc s`g`sesc omul potrivit situa]iei. Dar dumneata \mi blochezi ie[irea.Te rog...

– Cum se nume[te firma dumitale?– „Recrutare de personal specializat”. Nu ]i se pare c`

dep`[e[ti limitele? D`-mi voie s` ies.– Nu mi-ai spus: „nu pot s` ies \n ora[ pentru c` sunt

logodit`”, sau ceva de genul `sta...


Se m`surar` cu privirea, [i Felicite resim]i un fream`t interior,ca [i cum clipa aceasta era pentru ea de o importan]` capital`.Sim]ea un nod \n gât [i abia mai respira \n timp ce el continua s`zâmbeasc`.

– Am fost sorti]i s` ne cunoa[tem, Felicite McCord, la fel desigur cum sufl` acum vântul afar`.

– Ei bine, ne-am cunoscut! Acum, te rog s`-mi deschiziu[a.

– Dac` ai un birou la acest etaj, \nseamn` c` suntem vecini.– |ntr-adev`r. U[a, te rog.|n sfâr[it, el se \ndep`rt`, f`r` s`-[i abandoneze \ns` ideea

fix`.– Ce-ai zice s` lu`m mâine prânzul \mpreun`?– Nu, mul]umesc. Trebuie s` fiu \n birou când vor veni s`

instaleze telefonul. Adio, domnule Rankin. |]i mul]umesc pentruospitalitate.

Ea se \ndep`rta deja pe coridor când el vru s` aib` totu[iultimul cuvânt.

– M` numesc Cade. La revedere, Felicite.

12 DAISY LOGAN

Capitolul 2

„Un \nger p`zitor! Auzi vorb`! Ah, dac` ea n-ar fi atât deocupat` cu aranjarea noului s`u birou... s` uite de toate astea, deaventura pe corni[`, de ochii aceia alba[tri [i pozna[i...”

|[i \ntrerupse gândul, [i-[i d`du seama cu stupoare c` erapentru prima oar` dup` un an [i o lun` de v`duvie când era ten-tat` s` accepte o \ntâlnire. „Era oare un semn bun? |nsemna c`durerea se mai atenuase?” Din p`cate, amintirea p`rului auriu allui Kent [i a veseliei care-l \nsufle]ea \i produse o dureroas`strângere de inim` care \i era atât de cunoscut`... Se gr`bi sprema[ina ei [i porni pe drumul spre cas`.

|n timpul cât sora [i cumnatul ei lucrau \n Peru, ea locuia \nantica lor cas` de lemn din cartierul Universit`]ii, plin de casevechi cuib`rite sub colinele \nverzite. Se sim]i fericit` când reg`sidecorul familiar. Cregile \nfrunzite ale copacilor se \mpreunau\n bolt` deasupra [oselei. Peluzele verzi cu iarb` crud` erau\nveselite de rozul delicat al azaleelor. O vecin` o salut` din mers[i Felicite intr` pe aleea ce ducea la u[a principal`.

** *

Peste vreo or`, Felicite auzi camioneta lui Wayne Jones [i-lv`zu pe acesta prin fereastra sufrageriei cum d`dea la o parteprelata [i-[i desc`rca materialele. De aceea fu foarte surprins`când, ie[ind pe u[a din spate ca s` ia ni[te scule din magazie, z`riun alt b`rbat \mbr`cat \n salopeta kaki. C`]`rat pe o scar`, acestatocmai cur`]a de pe perete vechea zugr`veal`. P`rul lui brunet ise p`ru oarecum cunoscut.

Mânecile suflecate d`deau la iveal` bra]ele musculoase [ibronzate. Felicite \i privi mai cu aten]ie ceafa [i felul \n carep`rul ondulat \i c`dea peste gulerul c`m`[ii. Doar n-o fi totu[iCade Rankin? Nu-i venea s` cread` a[a ceva [i era uimit` pestem`sur`.

– Ce cau]i aici?El se \ntoarse [i-i zâmbi.– Ai un fel cu totul imposibil de a ap`rea brusc de nic`ieri!

Nu te-am auzit ie[ind.– Te-am \ntrebat ce faci aici!– M` preg`tesc s`-]i zugr`vesc casa.– Dar dumneata nu e[ti zugrav!– De unde [tii?– A[adar, de aceea mi-ai cerut numele zugravului... Cum l-ai

convins pe Wayne?Cade se a[ez` mai comod pe scar`.– M-am tocmit cu el la un pre] ca s` m` lase s`-l ajut aici ast`-

sear`. Nu sunt un zugrav atât de r`u.

14 DAISY LOGAN

– {i de ce, m` rog, vrei s`-mi zugr`ve[ti dumneata casa?– Ca s` am \nc` o [ans` s` te rog s` ie[i cu mine.Ea izbucni \ntr-un hohot zeflemitor.– Suntem vecini de birou la Turnul Franklin, aveai alte o mie

de ocazii s` discu]i cu mine!– Nu pot s` a[tept. Este prea banal. Nu este genul meu.Felicite sim]i iar`[i c`-i vine s` râd`.– A[a c`, o s`-]i petreci seara râcâind vopseaua de pe

perete?... Poate c`, de data asta, \ngerul meu p`zitor mi-a trimisun zugrav \n plus. M-am rugat ca aceast` cas` s` fie ca nou` pân`la sfâr[itul s`pt`mânii.

Ea tocmai voia s` intre când el strig`:– Hei!...Cobor\ dou` trepete pe scar`, apoi s`ri jos.– ...Vrei s` ie[i cu mine mâine sear`?– Cu siguran]` c` n-am s` ies.– Ie[i cu altcineva?– Nu te prive[te.{i intr` \n cas`, stupefiat` de propria-i reac]ie: fusese cât pe

ce s`-i accepte oferta. Totu[i, nu era \nc` preg`tit` s` \nceap` onou` rela]ie amoroas`. {i Cade Rankin insistase prea mult \ncâts` se mul]umeasc` doar cu pu]in. Nu se mai gândi la el [i d`ducâteva telefoane. Tocmai era \n c`utarea unui inginer agronompentru o \ntreprindere din Waterloo, \n Iowa.

Dup` aceea, ie[i ca s` mai vorbeasc` cu Wayne pe care-l g`silucrând lini[tit \n partea din fa]` a casei. Când o v`zu venind, \[ipuse \n g`leat` bidineaua.

– Doamn` McCord, el mi-a spus c` n-o s` v` sup`ra]i.– Nu sunt sup`rat`. Vreau doar s` zugr`ve[ti repede casa.


– Nu prea m` simt eu cu con[tiin]a \mp`cat`, dar omul esteatât de conving`tor...

– Sunt sigur` c` a[a este. Bun, suntem luni, a[a c` joi vei veni,f`r` probleme?

– Precis. Pe la ora [ase.– Ei bine, la revedere, Wayne. Ne vedem joi.Când se \ntoarse, z`ri \n spatele camionetei lui Wayne care

era \ntr-o stare jalnic`, un Peugeot albastru-\nchis lustruitadmirabil. Astfel c`, dup` vreo or`, când auzi camionetademarând [i nici un alt motor de ma[in`, se duse s` dea o rait`prin spatele casei. Nu era nici urm` de Cade Rankin nici descar`.

|n r`coarea amurgului, frunzele fo[neau \nceti[or \n gr`dini]aplin` de flori, de azalee roz. Un stol de vr`bii trecu pe deasupra[i disp`ru \ntre crengile unei magnolii.

Felicite \l g`si pe Cade c`]`rat pe scara sprijinit` de fa]ad`. Eraaproape \ntuneric deja. De ce continua s` mai lucreze? Ea amu]icând z`ri enormele litere albe \n[irate pe frontonul de deasupraintr`rii! „O vreau pe dulcea mea Felicite”.

Dumnezeule mare! Nu-i venea s`-[i cread` ochilor. Sim]i cumstupoarea ini]ial` se transform` \n furie când Cade cobor\ de pescar` [i veni lâng` ea ca s`-[i admire opera.

– Este un mesaj pornit din adâncul inimii. – Wayne Jones a plecat [i a l`sat cuvintele astea pictate acolo?– Nu fi sup`rat` pe el. I-am mai dat un bac[i[. – |ngrozitor!– Mai degrab` impresionant. Literele sunt bine a[ezate,

exprim` sentimentele mele, [i \n acela[i timp ]i-au atrasprivirea...

16 DAISY LOGAN

– S` te ia naiba!|nfipt bine pe picioare al`turi de ea, el avea o pat` de vopsea

pe bra], o mul]ime de stropi pe obraji, [i o lic`rire ciudat` \nadâncul ochilor.

– {terge prostia aia \nainte s-o vad` vecinii mei!Expresia glumea]` din ochii alba[tri l`s` locul unei hot`râri

implacabile [i... parc` mai era ceva, \ncât ei i se p`ru mai potri-vit s` priveasc` frontonul decât pe Cade Rankin.

Felicite privea cu gura c`scat` \ndr`znea]a declara]ie.Minutele treceau, \ntr-o atmosfer` din ce \n ce mai \ncordat`.Pân` la urm`, nu avu \ncotro [i trebui s`-l priveasc` din nou.Cum putea s` fie atât de atras`, chiar hipnotizat` de perecheaasta de ochi de culoarea cerului? Mesajul lor era limpede. De alt-fel, nu avea decât s` citeasc` pe frontonul casei. Era un mesaj lafel de vechi, la fel de elementar ca prim`vara \ns`[i. Sim]i c` nupoate s` opreasc` valul de c`ldur` care parc` \i r`spândea via]`prin vene.

Cade \[i \ndrept` sugestiv privirea spre buzele ei c`rnoase.Vocea \i era cald` [i [optit`.

– S` ie[im mâine sear` la cin`.– Dup` ce ai zugr`vit inep]iile astea pe casa mea, mai speri

c`...Felicite vorbea \nv`luit` parc` de o cea]`. Toat` furia ei se

evaporase.– Dac` accep]i s` ie[i mâine sear` cu mine, voi veni \n zori s`

[terg ce am scris.|n speran]a c` va putea rupe vraja, ea \[i \ntoarse privirea.


– ~sta-i [antaj. Este un truc... josnic, jalnic!– Nu. Este o treab` serioas`. Niciodat` n-am muncit atât ca s`

ob]in o \ntâlnire.Ea f`cu gre[eala s` ridice ochii spre el [i [tiu c` este pierdut`

din momentul când \i \ntâlni privirea.– De acord. Dar [terge cât mai repede ce ai scris.El \i adres` un zâmbet larg [i str`lucitor care o f`cu s` se

\nfioare anticipat. Ceva din adâncul fiin]ei ei parc` revenea lavia]`.

– Bine, zise el adunând scara.– A[teapt` o clip`! Ai promis c` [tergi asta \nainte de mâine

diminea]`.– Nici o grij`. Vin mâine diminea]` la cinci.– M-a[ sim]i mai bine dac` ai \ncepe chiar acum. M`car, treci

cu o bidinea peste litere,s` nu mai poat` fi citite.– Fac orice numai s` pecetluim pactul nostru.Puse la loc scara, \[i lu` g`leata cu vopsea [i se c`]`r` din nou.

Cuvintele \ncepur` s` dispar`.„O singur` \ntâlnire n-o s`-mi complice prea mult via]a...”

gândi ea– }i se \ntâmpl` des asemenea lucruri?El continua s` zugr`veasc` peste litere.– Ce fel de lucruri?– Cum ar fi, de exemplu, s` pictezi litere pe casele oamenilor.– Destul de des... Via]a este amuzant`.Pre] de o clip`, i se p`ru c` \n via]a ei nu erau prea multe

lucruri „amuzante”. Se gândi la Kent care-i r`scolise via]a.Niciodat`, niciodat` ea nu se va mai implica atât.

18 DAISY LOGAN

– E[ti originar din Atlanta?– Nu se simte dup` accentul meu?– Sincer` s` fiu... nu.– Probabil c` l-am mai pierdut \n timpul cât am f`cut studiile

la Universitatea din Ohio. Am ob]inut acolo o burs` gra]ieprobelor de alerg`ri.

Ea arunc` o privire spre picioarele lui lungi [i [i-l imagin`foarte bine alergând \ntr-o curs`.

Prin tufi[uri, greierii \ncepur` s` cânte. Cade continua s`zugr`veasc` cu mi[c`ri largi rapide [i eficace, pân` când constat`c` era prea \ntuneric ca s` mai continue. Ea propuse s`-i aduc`o lantern`.

– Nu, mul]umesc. Voi veni s` termin mâine diminea]`. Darmâine sear` la [apte [i jum`tate ne vedem?

– De acord.Din nou, ea \[i d`du seama de fiorul electric care-i unea.

Judecând dup` felul cum i se mic[oraser` pupilele, [i el aveaaceea[i senza]ie. F`r` s`-[i ia ochii de la ea, cobor\ scara.

Cu fiecare treapt`, ea sim]ea cum i se accelereaz` puslul. Elpuse lini[tit bidineaua \n g`leat` [i scoase din buzunar o cârp`cu care-[i [terse mâinile. Felicite avea presim]irea, sau maidegrab` certitudinea c` s`rutul lui va fi devastator. Ar fi vrut s`r`mân` [i ar fi vrut \n acela[i timp s` plece \n fug` de aici. El seapropie. Pe buze \i plutea umbra unui zâmbet.

– De ce s` mai a[tept`m? o \ntreb` el \nceti[or. Mai devremesau mai târziu, tot te voi s`ruta, [i [tii asta...

O cuprinse \n bra]e.– ...{i cu cât mai devreme, cu atât mai bine.– Or s` ne vad` vecinii...


Când se aplec` spre ea, Felicite uit` \ns` de toate. Primaatingere a buzelor lor fu u[oar` [i blând`, dar propunerea era cuatât mai provocatoare. El o \nl`n]ui cu bra]ele \ntr-un fel foarteposesiv.

Din adâncul fiin]ei ei izbucni o scânteie de via]`, [i se aban-don` s`rutului lui. Contopirea fu ca o desc`rcare electric`. F`r`s` mai [ovìe, ea \[i trecu bra]ele pe dup` gâtul lui Cade [i-[i lipitrupul de al sù.

El prelungea \n mod deliberat s`rutul, cu un rafinament careo buim`cea. Când \n sfâr[it \i d`du drumul, Felicite fu con[tient`de b`tìle accelerate ale inimii ei [i de respira]iile lor neregulate.Dar de ce r`m`sese s-o priveasc` astfel, de parc` ea era primafemeie pe care o s`ruta? Ea \[i aminti de faptul c` era aproape unstrìn pentru ea, [i se lupt` s` se st`pâneasc`. |i zâmbi, \imângâie obrazul [i se str`dui s`-i vorbeasc` pe un ton cât maiindiferent.

– A fost fermec`tor...– Fermec`tor!...El \[i cufund` privirea \ntr-a ei [i vorbi cu accentul t`r`g`nat

din Sud, pe un ton u[or ironic:– ...Felicite, draga mea, s`rutul acesta m-a p`truns pân` la

m`duv`.Abia \n clipa aceea ea \[i d`du seama c`-l privea cu ochii

m`ri]i de dorin]`. F`cu un efort imens s` se \ndep`rteze.– Trebuie s` dau ni[te telefoane... S` nu ui]i ce mi-ai promis.– N-am s` uit...

20 DAISY LOGAN

Capitolul 3

La prima lic`rire a zorilor, Felicite \ntinse mâna ca s`opreasc` soneria agasant` a ceasului de[tept`tor. Abia când sea[ez` \n fa]a paharului cu suc de portocale [i a tartinelor \[iaminti de aventurile ei din ajun [i de Cade Rankin. |[i pierduimediat pofta de mâncare, alung` amintirea acelor ochi capti-van]i [i a surâsului mali]ios, [i se gr`bi s`-[i pun` blugii.

Tocmai \[i peria p`rul când auzi un zgomot de motor. |[i lu`binoclul, un mic fluier, o geant`, un carnet de note [i un creion,\[i puse o p`l`rie de paie [i ie[i exact la timp ca s`-l vad` pe Cadesprijinind scara de peretele casei. Mai r`m`seser` de [ters doardou` cuvinte.: „Dulce Felicite”.

– Bun` diminea]a.El se \ntoarse [i impactul privirii lui avu asupra ei efectul unei

lovituri de pumn.– Ce faci de e[ti treaz` la ora asta?– M` duc la lac s` observ p`s`rile.– Dar copacii t`i sunt plini de p`s`ri. De ce nu le observi de aici?– Nu m` intereseaz` deloc vr`biile. Exist` \ns` ni[te specii

foarte rare de p`s`ri \n jurul lacului. Eu fac parte dintr-un grup

de ornitologi amatori care se \ntâlnesc, prim`vara, \n fiecaremar]i [i vineri. Este un loc lini[tit [i frumos... Am \ncredere c` vei[terge toate literele!

– |]i promit c` nici nu vei mai [ti unde au fost.– Bine!– Nu uita de \ntâlnirea noastr` de disear`. Am s` preg`tesc eu

\nsumi cina.– Pì...– Pì, la mine, fire[te. Ai grij` s` studiezi bine p`s`rile de la lac.– Mul]umesc de sfat.Ne\ncrez`toare \n perspectiva de a-[i petrece seara singur` cu

el, [ovì o clip` dac` s` mai accepte sau nu. Apoi, de team` c`discu]ia s-ar prelungi prea mult [i va \ntârzia la \ntâlnirea cugrupul, se hot`r\ s` plece.

** *

|[i petrecu restul zilei \n cùtarea unui inginer agronomdornic s` se instaleze \n Iowa, [i fu mult prea ocupat` ca s` semai gândeasc` la \ntâlnirea ei cu Cade. Dar o dat` \ntoars` acas`,\[i trecu \n revist` toate hainele, dup` care se hot`r\ asupra uneirochii albe foarte simpl`, prins` de umeri doar prin ni[te bretelefine. |[i puse apoi ni[te sandale asortate cu tocuri \nalte [i-[iridic` p`rul greu [i negru \n cre[tetul capului.

Cùt` \n cartea de telefon num`rul lui Cade [i l`s` un mesajpe robot indicând num`rul lui.

Când se auzi soneria de la intrare, \nc` se mai \ntreba de ceacceptase aceast` \ntâlnire. Oricum, Wayne ar fi avut grij` c`literele acelea s` fie [terse. |[i aminti de s`rutul lui Cade [i se\nfior`, apoi se gr`bi s`-i deschid` u[a.

22 DAISY LOGAN

De \ndat` ce-l z`ri, scânteia magic` se reaprinse. Era \mbr`cat\n ni[te pantaloni alba[tri, o c`ma[` alb`, o hain` de culoare\nchis`, [i \ntruchipa idealul de seduc`tor. |i acord` un zâmbetstr`lucitor [i-[i plimb` rapid privirea peste rochia ei. Felicite ro[isim]indu-se astfel dezbr`cat` [i f`cu un efort imens ca s` sepoarte cât mai firesc.

– Ce punctualitate!– Nu mai puteam s` a[tept.– De ce ai insistat atât de mult s` ie[i cu mine? {i s` nu-mi

invoci acum pretextul cu \ngerul p`zitor!Ea \[i punea cu adev`rat aceast` \ntrebare. Cu picioarele ei

prea lungi [i cu bustul prea scurt, nu se considera ca f`cândparte dintre acele femei care hipnotizeaz` to]i b`rba]ii din calealor. Sigur, p`rul ei des [i ochii cenu[ii constituiau ni[te atuuricare-i aduceau adeseori complimente, dar nu avea nimic dintr-ofrumuse]e uluitoare.

– |mi pare r`u s` te contrazic, dar este vorba \ntr-adev`r de\ngerul meu p`zitor. Ai intrat \n via]a mea la fel de miraculos pre-cum marea Ro[ie s-a deschis ca s`-l lase pe Moise s` treac`. A[ac` \nceteaz` s` te mai opui destinului.

– Nu-i vorba despre nici un destin. Numai ideile tale nebune[ti\n privin]a zugr`velii au f`cut s` ne \ntâlnim ast`-sear`.

El o lu` de bra] surâz`tor [i o ajut` s` traverseze peluza.Parfumul magnoliilor \nmiresmau aerul cu aroma lor persis-tent`. Printre azaleele \nflorite, o pas`re-musc` \[i c`uta nec-tarul. Totul din jurul ei o \mbia pe Felicite s` petreac` o sear`pl`cut`, cu un b`rbat frumos al`turi.

Când se urc` \n Peugeot, mai arunc` o privire apreciatoare\nspre frontonul zugr`vit cu grij`.


– Bun` treab`! Nu se mai vede nimic.– Sper s` fie a[a. Azi-diminea]`, am ajuns cu o or` \ntârziere

la birou!– |n ce domeniu lucrezi?– Sunt un fel de comisionar \n produse petroliere. Cump`r,

vând, schimb... Mi-am \nfiin]at propria mea firm` acum zeceluni.

– {i eu am \nceput s` lucrez pe cont propriu cam tot deatunci!

Aceast` coinciden]` p`rea s-o amuze. |i era \ns` foarte greu s`se concentreze asupra conversa]iei. Se gândea mereu la privirealui care f`cea s`-i tresalte inima, la mâinile lui puternice care]ineau volanul, la umerii lui largi atât de aproape de ai ei...

– Lucrai acas` \nainte s` te mu]i \n Turnul Franklin?– Oh, casa asta nu-mi apar]ine. Este a surorii mele Jane [i a

so]ului ei. Eu stau \n ea doar \n absen]a lor. Trebuie s` m` mutpe 13 aprilie, \n ajunul sosirii lor.

De ce trebuie s`-i dea atâtea explica]ii? Se surprinse a[ezân-du-se astfel \ncât s` poat` privi mai bine nasul drept [i fin al luiCade [i b`rbia voluntar`.

– La ce te gânde[ti?– La faptul c` n-ar trebui s` m` aflu aici. Nici nu ne

cunoa[tem prea bine.– Suntem vecini de birou. Nu v`d decât dou` motive valabile

pentru stânjeneala ta: ori nu-]i sunt pe plac, ori \]i este team` demine.

– Nu ]i-a trecut deloc prin minte c` poate a[ avea altceva maibun de f`cut decât s` ies cu tine?

– S` observi p`s`rile, de exemplu?Tonul lui ironic o \nfurie.

24 DAISY LOGAN

– Eu am multe activit`]i foarte pl`cute, iar slujba mea estefoarte atr`g`toare; mi se \ntâmpl` destul de des s`-mi petrec,seara, câte dou`-trei ore la telefon, \ncercând s` g`sesc candi-da]i valabili, potrivi]i pentru anumite posturi! Mi se \ntâmpl`de asemenea s` fac [i mici lucruri bizare, a[a, doar ca s` màmuz.

– N-am mai cunoscut pân` acum nici un „vân`tor de capete”.Cum procedezi?

– Când au nevoie de cineva, \ntreprinderile \mi telefoneaz`,iar eu \ncerc s` descop`r „pas`rea rar`”!

– Nu te pui niciodat` \n locul salariatului? Nu \ncerci [iinvers, s` g`se[ti o slujb` pentru cineva?

– De cele mai multe ori, tratez mai \ntâi cu angajatorul. Dac`g`sesc persoana potrivit`, primesc un comision.

Era aproape ru[inos s` fie \ntr-o asemenea m`surèmo]ionat` de apectul fizic al unui b`rbat! Nici peluzeleumbroase, nici casele de c`r`mid` cu gr`dinile lor dinsprestrad`, nici aerul r`coros al serii nu-i re]ineau aten]ia. Cât decald` r`suna vocea lui Cade \n urechile ei...

– Parc` ai purta toat` povara lumii pe umerii tì!– S` nu exager`m!– Felicite, vreau ca ast`-sear` s` nu ai \n minte nici un subiect

care s` te supere.– Este u[or de zis! Te por]i cu mine ca un tiran! Iat`, merg

la tine, for]at` de \mprejur`ri, ca s` ne petrecem searasinguri...

El zâmbi [i-i cuprinse umerii cu bra]ul.– Este minunat! Haide, \nvesele[te-te! Pentru cineva care se

nume[te Felicite, \mi pari destul de sumbr`.


Ea nu se putu ab]ine s`-i zâmbeasc`. El \[i \ndrept` din nouaten]ia spre [osea, continuând s-o ]in` non[alant pe dup` umeri.Cu vârful degetelor, \i mângâia bra]ul gol.

Cade opri \n fa]a unei case din piatr` [i sticl`, ascuns` printrepini. Opri motorul [i deschise portiera.

– Ce proprietate superb`... [i ai chiar [i un hele[teu!– Ador apa, b`rcile cu pânze [i alerg`rile. Ai ratat regata

Lanier, dar am s` te duc s` navig`m sâmb`ta viitoare.– Mul]umesc, dar lucrez sâmb`t`.Mergeau pe poteca \ngust` ce ducea spre cas`.– Pì, nu e[ti propriul tù patron?– Ba da, dar asta nu \nseamn` c` nu trebuie s` muncesc ca s`-mi

câ[tig pâinea.– Trebuie s` ai o ambi]ie formidabil`!– Nu, doar c` am nevoie de bani. Cost` foarte mult s` ai pro-

priul tù birou.– Sunt de acord. So]ul tù ce lucra?– Era geolog. Printre numeroase alte pasiuni, avea [i delta-

planul. A[a a murit, acum doi ani, \ntr-un concurs la NewMexico.

De câte ori pronun]ase pân` acum aceste cuvinte? {i când leva putea rosti f`r` s` mai resimt` acea durere surd`?

|l cunoscuse pe Kent la colegiu [i se c`s`torise cu el adoua zi dup` ce \mplinise dou`zeci de ani. El avea o poft`de via]` uria[`. |[i testa ne\ncetat posibilit`]ile, limitele. Nuavea \n cap alt` idee decât s`-[i dep`[easc` mereu acestelimite.

– ...Cred c` ai citit descrierea accidentului. Au mai fost r`nite\nc` alte trei persoane.

26 DAISY LOGAN

– Nu-mi amintesc s` fi citit.F`r` s`-[i dea seama, \l urmase pe Cade \n cas` pân` \n

buc`t`ria cu dulapuri de stejar, pe culoarele cu aplice luminoasepe pere]i [i cu pardoseala din gresie de culoarea p`mântului.

– Vino s` facem un tur al casei.O conduse \ntr-o vast` bibliotec`. Doi dintre pere]i erau aici

din piatr` aparent`. Un al treilea disp`rea \n spatele unor etajerepline de plante, de c`r]i [i de cupe câ[tigate la \ntrecerilesportive, f`r` s` mai punem la socoteal` o superb` chitar`.Peretele r`mas liber era format dintr-o u[` de sticl` culisant`care d`dea pe o teras` aflat` deasupra hele[teului.Covoarele viu colorate [i fotoliile largi degajau o cald` ospitali-tate. Un spa]iu mare era ocupat de un pian cu coad`.

– Cân]i la pian?– Da, m` relaxeaz`.Ea fu surprins` de aceast` latur` a personalit`]ii lui. |i erau

greu s` [i-l imagineze \n fa]a pianului.O invit` s` se a[eze, dar ea prefer` s` se uite la cupe [i s`

descifreze ce scria pe ele: para[utism... schi... regate... Se sim]icople[it` de o avalan[` de amintiri. Câte aseme`n`ri \ntre Cade[i Kent! Fie c` era vorba despre para[utism sau despre delta-planorism, scopul era acela[i, de a profita cât mai mult de via]`.Dar, \n vreme ce Kent \[i realiza toate dorin]ele, ea \[i sacrificasepropria via]`, urmându-l de la o competi]ie la alta, ajutându-l,având grij` de el, de cariera lui [i \mp`rt`[indu-i bucuriile. Nuavuseser` niciodat` timp s` se plictiseasc` – pân` când moartealui Kent a obligat-o s`-[i \nfrunte singur` viitorul.

Abia atunci \[i d`duse seama c` \ntreaga ei via]` se \nvârtise\n jurul lui, c` nu avea nimic al ei, nici carier`, nici interesepersonale. Amintirea acelei perioade \i d`dea [i acum un teribilsentiment de mediocritate.


– Hei! De ce ai privirea asta melancolic`?Cu sprâncenele \ncruntate, el se afla \n picioare \n fa]a ei, cu

dou` pahare de vin alb \n mân`.– Trofeele acestea ale tale mi-au trezit ni[te vechi amintiri.

Cred c` ai multe \n comun cu fostul meu so]. El [tia s` profite defiecare minut care trece.

– {i asta-i rù?|n adâncul fiin]ei ei, o u[` care se \ntredeschisese se \nchisese

la loc. Nu voia cu nici un pre] s` se lege iar`[i de un b`rbat dinrasa lui Kent. Abia \ncepuse s`-[i trìasc` propria via]`, abia \[ig`sise o identitate. Cade Rankin o cople[ea, o zdrobea! Maicunoscuse aceast` senza]ie [i \nainte, nu mai voia s-o ia de lacap`t, nu acum, nu din nou...

– Bine\n]eles c` nu! Nu-i nimic rù \n asta.F`r` s` mai insiste asupra acestui subiect, dar continuând s-o

observe cu intensitate, el \i \ntinse paharul.– {tiu c` de obicei nu bei, dar \ncearc` totu[i acest vin. |]i

place Bach?– |mi plac Bach, Neil Diamond, Billy Joel.– Ce varietate!El puse un disc [i biblioteca fu invadat` de o muzic` pl`cut`.– Vino, am s`-]i ar`t [i restul casei. Tot continuu s-o m`resc.

Muncesc la ea \n orele mele libere.– Vrei s` spui c`... tu ai f`cut-o? Se pare c` e[ti grozav de

\ndemânatic. Este superb`!– Mul]umesc. |mi place s` me[teresc.|i veni \n minte imaginea lui Cade c`]`rat pe scar` [i

zugr`vind. Sub c`ma[a fin`, se puteau distinge cu u[urin]`mu[chii puternici [i umerii lui largi. Era u[or s` [i-l imagienzeconstruindu-[i casa [i punând [arpant` acoperi[ului.

28 DAISY LOGAN

Felicite \i privea opera dar nu-l vedea decât pe el. |n hol, omochet` bej groas` \n`bu[ea zgomotul pa[ilor. Ceva maideparte, o \nc`pere neterminat` \nc` degaja un puternic mirosde rumegu[.

– Asta va fi o camer` suplimentar`. Am fost atât de ocupat cualte lucruri \ncât n-am terminat de tencuit pere]ii.

– Ai f`cut prea mult para[utism?– Este oricum mai incitant decât s` stau \ntr-un fotoliu [i s`-mi

pilesc unghiile! {i apoi dup` cum po]i s` b`nuie[ti din propria-]iexperien]`, când mi-am \nfiin]at firma personal`, toate econo-miile mele s-au dus [i casa a trebuit s` mai a[tepte...

Ea \ncuviin]`.– ...Am avut neap`rat nevoie de un birou. La \nceput, am

\ncercat s` lucrez acas` pentru c` vreo nou`zeci la sut` dinrela]iile mele se petrec la telefon, dar a fost totu[i nevoie s`g`sesc un loc unde s`-mi primesc clien]ii [i furnizorii.

O conduse spre o alt` \nc`pere. Când aprinse lumina, eaobserv` c` se aflau \n dormitorul lui. Totul \n jur era atât de sen-zual \ncât simplul fapt de a se afla \ntr-o asemenea \nc`pere \itrezea toate sim]urile. Peste patul imens de stejar era aruncat`neglijent o cuvertur` din blan` alb`. Plante [i flori exotice\nmiresmau aerul cu parfumul lor delicat. Afar`, lâng` fereastr`o plant` ag`]`toare era \n plin` \nflorire. Cade ap`s` un \ntre-rup`tor [i afar` se aprinser` lumini care puser` \n eviden]`terasa de deasupra iazului.

Toate aceste mici rafinamente o speriar` pe Felicite [i of`cur` s` fie [i mai hot`rât` s` nu \nceap` o rela]ie cu Cade.

– Blan`? \ntreb` ea oarecum dispre]uitor.El arunc` o privire \nspre cuvertur`.


– Credeam c ̀o s -̀]i plac .̀ Femeile, \n general, sunt atrase de bl̀ nuri.– Cuvertura asta seam`n` cu cuvintele pe care le-ai scris pe

frontonul casei mele – este un pic cam prea b`t`toare la ochi.– Nu neap`rat. Vino. Am s`-]i ar`t. Nu este deloc periculoas`.El puse paharele de vin pe o mas`, o prinse de bra], [i ea fu

nevoit` s` se a[eze.– Nimic r`u, vezi bine!– Dar... eu nu vreau s` m` a[ez pe cuvertura ta.El se mul]umi s` zâmbeasc` [i o ]inu pe loc.– De ce nu?Brusc, el se a[ez` \n genunchi \n fa]a ei [i o cuprinse cu un

bra] de talie. Felicite crezu c` o s` se sufoce [i pulsul ei o lu`razna.

– Pot s` simt toate obstacolele care te nelini[tesc.|i lu` mâna [i-[i puse un deget pe \ncheietur` ca [i cum i-ar fi

num`rat b`t`ile inimii. Ea ro[i, str`duindu-se s` par` degajat`.– Nu fi prea sigur de tine. Asta nu \nseamn` nimic.– Tu e[ti cea care spui diverse lucruri.El \i lu` un deget [i-l puse pe propria-i \ncheietur` a mâinii.

{i la el, pulsul era foarte rapid. |i spuse cu o voce joas` [i cald`:– A[adar, efectul este reciproc...O \mpiedic` s` se ridice [i ea crezu c` se va \neca \n ochii lui

alba[tri atât de adânci.– Oricare ar fi efectul pe care-l avem unul asupra celuilalt,

asta n-are nici o semnifica]ie profund`.– Eu cred, dimpotriv`, c` semnifica]ia este enorm`, impre-

sionant`.Privirea lui se opri pe buzele ei, pe care Felicite le \ntre-

deschise f`r` s` vrea. F`cu o nou` tentativ` s` se ridice [i, spre

30 DAISY LOGAN

surprinderea ei, de data asta el nu mai f`cu nici un efort ca s-ore]in`. Dimpotriv`, \[i desprinse bra]ele cu un gest plin detandre]e.

Ea \[i recuper` paharul cu vin.– N-am v`zut \nc` [i restul casei.Era evident c` pe el \l amuza ceva. |ncepu s` râd`, \[i lu` [i el

paharul [i o urm` spre u[a glisant` ce d`dea spre teras`.– Nu trebuie s`-]i scape nimic. Vreau s` te sim]i aici absolut

ca acas`.Debloc` \ncuietaorea u[ii [i se \ntoarse s-o priveasc`, f`când

una dintre acele mi[c`ri c`rora doar el le [tia secretul, [i caref`cea s` se afle doar la câ]iva centimetri unul de altul.

– Spui c` nu exist` nici un b`rbat \n via]a ta, [i totu[i te simt\n defensiv`. Tare a[ vrea s` [tiu de ce.

– Astea sunt misterele vie]ii!... De fapt, \n aceast` perioad` avie]ii mele, nu vreau s` m` leg de nimeni.

– De ce nu?– Abia mi-am \nceput o carier`. Mi-am deschis un birou. Sunt

prea ocupat`. De ce m` obligi s`-]i repet lucrurile astea?El \mpinse u[a glisant`, l`sând s` p`trund` aerul proasp`t al serii.– Nimeni nu este ocupat \ntr-o asemenea m`sur` \ncât s` nu

aib` pu]in timp liber [i pentru el. Vino, o s` cin`m afar`.U[urat` c` el abandoneaz` \n sfâr[it acest subiect, Felicite

ie[i. La cel`lalt cap`t al terasei, masa era aranjat` pentru doi.Tocmai \n acel moment sun` telefonul.

Cade se duse s` r`spund`. Spuse câteva cuvinte cu voce\nceat`, apoi \i \ntinse receptorul.

– Este pentru tine.|i atinse u[or degetele când \i d`du telefonul [i pe ea o

str`b`tu un fior pe tot bra]ul.


– Da... Bun` seara Charles. Stai o clip`, s`-mi iau carne]eluldin po[et`.

Cade \i f`cu semn c` \n]elesese [i se duse s`-i aduc`po[eta.

– Mul]umesc, \i [opti ea.Scotoci \n po[et` dup` carne]el.– Iat`! Am rezervat un loc pe numele tù la zborul 203 al

Panam care pleac` din San Antonio la nou` [i jum`tatediminea]a, miercuri, [i aterizeaz` la Des Moines la ora dou`dup`-amiaz`. Spune-mi, \]i convine?...

Cade punea \n acest timp cartofii pe c`rbunii aprin[i. Avea ungr`tar portativ excelent.

– ...Ai \ntâlnire cu domnul Jenkins la ora patru. Pentrunoapte, ]i-am rezervat o camer` la Holliday Inn, iar zborul de\ntoarcere pleac` din Des Moines la ora trei, joi. }i se pare preamatinal? Bine... |ncearc` s`-mi telefonezi dup` \ntrevedere...

Mai ascult` o clip`, apoi zise la revedere [i \nchise.– Vreo urgen]`?– Nu chiar. Am l`sat numarul tù de telefon pe robotul meu.– {i eu care speram c` nu te vei gândi decât la mine toat`

seara!– Nu-mi pot permite s` ratez o afacere.– Va trebui ca \ngerul meu p`zitor s` aib` o discu]ie serioas`

cu al tù. Ai nevoie de mine, Felicite. Nu te bucuri \ndeajuns devia]`.

– Totu[i, nu m` descurc chiar atât de rù.– A[teapt`-m` un pic, dr`g`la[a mea...|n ochii lui str`lucea o promisiune care o emo]iona, dar o [i

speria \n acela[i timp.

32 DAISY LOGAN

– Ia loc [i a[teapt` pân` ce fac gr`tarul.– Pot s` te ajut?– Nu este nevoie.|[i scoase haina, ceea ce d`du la iveal` c`ma[a lui alb`

imaculat` [i [oldurile \nguste pe care se mulau perfectpantalonii.

„Auzi! Un \nger p`zitor! Avea el nevoie de un \nger p`zitorcum avea ea de un papagal! De parc` n-ar fi fost \n stare s`-[iapere singur cauza...” gândi Felicite.

Dar \n via]a ei nu era loc pentru Cade, de[i acesta pusesetotul la b`taie ca s-o seduc`: cina la lumina lumân`rilor, dormi-torul senzual cu patul acela revolt`tor de „sexy”, muzica \n sur-din`, lumina difuz`, priveli[tea iazului... Nu uitase nimic, dar \nciuda atrac]iei fizice de net`g`duit, ea tot nu avea \ncredere \nel. Ceea ce voia, era s` cineze cât mai repede [i s` se \ntoarc`acas`.

|[i savura vinul \n timp ce el supraveghea gr`tarul [i o arom`\mbietoare umplea aerul.

Când masa fu gata, el veni s` se a[eze \n fa]a ei, aruncându-i\n treac`t o privire devastatoare peste flac`ra tremur`toare alumân`rilor. Ce p`cat c` ea nu se afla \n c`utarea sufletului-pereche!

– Ce faci ca s` te distrezi, \n afara faptului c` observip`s`relele?

– Lucruri foarte simple.– De ce ar vrea ni[te neini]ia]i s` observe p`s`rile? Eu n-am

auzit nicidoat` spunându-se c` cineva observ` la fel pe[tii sauinsectele.

Ea râse.


– P`s`rile sunt \ntr-adev`r fascinante.– Ca multe alte lucruri \n via]`, de altfel. Am s`-]i demonstrez.– Mul]umesc, nu-i nevoie. Te cred pe cuvânt.– Trìe[ti mereu \ntr-un turn de filde[?– |n acest moment, acord toat` aten]ia carierei mele.– |n]eleg...Scuza pe care o invocase p`rea [chioap`, dar nu se sim]i \n

stare s`-i spun` c` se simte cople[it` de prezen]a lui, c` sem`naprea mult cu Kent, c` nu voia s` se afle din nou legat` de un„buldozer” de sex masculin.

– E[ti din Atlanta?– Nu, din Macon. Rudele mele mai trìesc \nc` acolo. Dar tu?

Mai ai fra]i sau surori?– Mai am doi fra]i. Cel mai mare locuie[te la Fort Lauderdale,

cel pu]in atunci când este acas`.– C`l`tore[te mult?Cade f`cu o pauz` ca s`-i ofere o salat` pe care ea o refuz`,

iar el se servi copios. Apoi \i r`spunse.– |n acest moment, Thad face scufrund`ri submarine nu

departe de coasta jamaican`. Este pornit \n cùtarea unui vechigalion disp`rut \n mare.

– A[adar, este o tradi]ie de familie?– Ce anume?– Furia aceasta de a v` trì via]a.– Vorbe[ti ca despre un viciu de neiertat! Ce este rù \n a face

ceea ce-]i place?– Nimic.– Atunci, de ce ai privirea aceasta sever`? De ce te ascunzi \n

spatele nu [tiu c`rui scut? Crezi c` oamenii n-ar trebui s` sar` cupara[uta, sau s` fac` scufund`ri submarine?

34 DAISY LOGAN

– Nici gând, r`spunse ea \n grab`.Trebuia s`-l \mpiedice s`-i sondeze propriile sentimente.– Ai fost c`s`torit?– Nu. Am fost prea ocupat s` profit de via]` \ncât s` m` las

\nc`tu[at de responsabilit`]i.– {i ceilal]i din familia ta ce fac?– Mama este la Belem \n Amazonia, \mpreun` cu Jason,

fratele meu mai mic. Au ob]inut o burs` de la un institut dezoologie ca s` studieze maimu]ele numite „lene[ii”.

– Glume[ti!– Nu, vorbesc \ntr-adev`r despre maimu]e.– Am \n]eles, dar sunt stupefiat` c` tu ai r`mas s` lucrezi \ntr-un

birou.– N-a fost \ntotdeauna a[a. Vino, am s`-]i ar`t fotografiile

familiei Rankin. Ne vom \ntâlni cu to]ii de Cr`ciun pentru c` vins` petreac` s`rb`torile la mine. Mama este v`duv`. Tata a muritacum câ]iva ani d septicemie \n India. Fusese mu[cat de untigru.

– Nu te cred!... |mi pare rù s` aflu asta, adùg` ea repede,dându-[i seama dintr-o dat` cât de necuviincioas` trebuie s` fip`rut.

Toat` familia lui era format` din ni[te „s`ri]i” – o familie deliber-cuget`tori care alergau prin cele patru col]uri ale lumii, \ncùtarea pericolului.

Cade \i \ntinse albumul cu fotografii. Ea constat` c` erau cuto]ii bronza]i, ar[i de soare.

– Cât de tân`r` pare mama ta!– S-a m`ritat la optsprezece ani. |n familia noastr` exist`

dup` cum vezi [i romantici incurabili.


– Nu este cazul meu.– De ce nu? De fapt, v`d din privirea ta c` nu e[ti de acord

nici cu familia mea nici cu mine.– Te \n[eli. |mi pun doar ni[te \ntreb`ri \n privin]a lor. Par cu

to]ii mai degrab`... ni[te originali.– Sunt mult mai pu]in decât dr`g`la[a tân`r` cu ochi cenu[ii

pe care o admir \n aceast` clip`.Tonul lui duios o emo]ion`, dar teama de a nu se l`sa vr`jit`

crescu. P`reau cu to]ii la fel de agresivi, la fel de hot`râ]i \n totce fac precum fusese Kent.

– Ce gânduri amare rumegi?– M` gândeam doar c`... mâncarea a fost excelent`. E[ti un

bun buc`tar.– Mul]umesc. Un asemenea compliment te face s` câ[tigi o

viitoare mas` la restaurantul Rankin. Nu mi-ai r`spuns \ns` la\ntrebarea de adineauri. Ce faci ca s` te distrezi, \n afar` de aobserva p`s`relele?

– Fac [i eu alerg`ri... mai fac croitorie...Ridic` din umeri. Ocupa]iile ei p`reau f`r` nici un haz.– Trebuie s`-]i l`rge[ti orizontul. Vino sâmb`t` s` m` vezi

s`rind cu para[uta.„S`-l priveasc`, s` a[tepte... La fel ca Kent!”– Nu pot. Am o mic` slujb` [i la Centrul Comercial din

Meadowdale.Era hot`rât` s` nu-i dea am`nunte. Totu[i, continu`:– Este ceva temporar... Presupun c` \]i place s` lucrezi pe

cont propriu?– Da. }ie nu?– Ba da. |]i pun aceast` \ntrebare pentru c` mi-a venit brusc

\n minte o ofert` de serviciu deosebit de interesant` a uneiimportante \ntreprinderi petroliere din Houston.

36 DAISY LOGAN

– Cau]i cu tot dinadinsul s` m` sco]i din via]a ta!– De ce n-o avea \ngerul t`u p`zitor \n minte [i altceva mai

bun pentru tine?|n ochii alba[tri lic`ri o scânteie.– |n acest caz, cu siguran]` c` nu s-ar fi str`duit s` te fac` s`

mergi pe o corni[`!– O s` mai vedem... A[adar, este vorba despre o slujb`

excep]ional`...– Mul]umesc, dar mie \mi place s` fiu propriul meu st`pân.– ...cu un salariu mare, cu participare la beneficii...El l`s` s`-i scape un fluierat u[or.– {i care sunt condi]iile cerute?– |n mare, o experien]` comercial` \n produse gazoase sau

petroliere, o bun` cunoa[tere a pie]ii petrochimice, un spirit deconduc`tor. Tu corespunzi profilului cerut, iar trecerea interviu-lui nu te oblig` cu nimic.

– Dar... m` iei prea repede!– |]i ofer o ocazie mic`.– |ncerci s` m` trimi]i la Houston [i s` [i câ[tigi bani din asta!

V`d c` nu ]i-ai pierdut timpul ast`-sear`.– Eu n-am nevoie s` recurg la asemenea subterfugii ca s` scap

de tine.– N-ai s` scapi de mine. Nici s` nu te gânde[ti!...Tonul era foarte provocator. Felicite sim]i un fior pe [ira

spin`rii.– ...Vântul a trântit u[a biroului t`u când nu exista nici un

curent de aer pe culoar! Vezi bine c` suntem f`cu]i unul pentrualtul.

|i mai spusese asta, astfel c` \[i adun` ultimele puteri.


– Gânde[te-te la propunerea mea. Am s` te sun mâine.– Eu am s ̀m ̀gândesc la ochii t̀ i mari, la pielea ta fin ,̀ la irezistibilul

t̀ u surâs. Acum c` te-am \ntâlnit, nu pot s` mai plec din Atlanta.– {i Houston este un ora[ frumos.– La fel de frumos ca Atlanta?– Sunt sigur` de asta. E[ti liber, nu ai probleme familiale sau

de alt` natur`.– |mi place munca mea. |mi place s` fiu independent. |mi

place casa mea [i vreau s-o termin.– Dar participarea la beneficii, cheltuielile profesionale

rambrusate, asigur`rile de s`n`tate, concedii pl`tite, pensiaasigurat`, posibilit`]i de avansare, toate astea reprezint` oserioas` siguran]`.

– Eu m` distrez prea mult \ncât s`-mi pese de siguran]`.– Oh! |n]eleg: furia ta de a-]i tr`i via]a.– |mi place provocarea.– S` nu mai vorbim despre asta. |]i telefonez mâine.– Nu, n-ai vrea mai bine s`-]i continui explica]iile mâine la

prânz? Eu \n]eleg \ntotdeauna mai bine atunci când m`nânc.– Te intereseaz` postul `sta sau nu?– S-ar putea.|n fa]a posibilit`]ii de a g`si candidatul ideal pentru o aseme-

nea situa]ie, ea uit` de hot`rârea pe care o luase de a nu-l maivedea vreodat` pe Cade Rankin.

– Foarte bine. Treci pe la biroul meu mâine la prânz. Adu-]i[i CV-ul. Vor avea nevoie de el.

– Tot ce dore[ti.– Acum, las`-mi pu]in spa]iu ca s` pot respira.– De ce? Nici nu sunt prea aproape de tine. Nici m`car nu te ating.– Nu m` refeream la planul fizic.Cuvintele \i sc`paser` f`r` voie. Cade ridic` sprâncenele.

38 DAISY LOGAN

– A[adar, te ating pe un alt plan decât cel fizic? Atunci,\nceteaz` s` mai lup]i \mpotriva sentimentelor.

Vocea lui r`gu[it` o f`cea s`-[i piard` cump`tul.– Pot s` m` controlez foarte bine. – Dar poate nu \ntr-un mod prea \n]elept.– Las`-m` pe mine s` judec asta.Cade veni [i o prinse de mân`.– Vino. |nc` n-ai v`zut totul.Coborâr` câteva trepte [i pornir` pe poteca de lâng` iaz.

Luna se reflecta str`lucitoare pe suprafa]a apei [i \mpr`[tia olumin` argintie.

Felicite era con[tient` de dulcea mireasm` a caprifoiului, pre-cum [i de fo[netul c`m`[ii lui Cade [i de c`ldura degetelor carele cuprinseser` pe ale ei. Cântecul greierilor \nso]ea \n concertulbroa[telor. |n noapte, dansau zeci de licurici.

– Ai parte de aceast` frumuse]e, de aceast` lini[te, [i te maigânde[ti la sporturi violente precum para[utismul sau delta-planorismul?...

– |mi place totul. Via]a este atât de amuzant`.– Nu \ntotdeauna.– Nu, dar atunci când este, trebuie s` profi]i de ea la maxi-

mum. P`rin]ii mei au \ncercat s` ne \nve]e s` explor`m toateposibilit`]ile pe care ni le ofer` via]a. Tata vindea mobil`. Cânderam mici, nu aveam prea mul]i bani, dar reu[eam totu[i s` nedistr`m, dar asta nu ne \mpiedica s` punem cu to]ii mâna latreab` atunci când era nevoie \n magazinul s`u.

– Adev`rat? Tata avea un magazin de muzic`. Ani de zile, amlucrat \mpreun` cu sora mea \n fiecare var`. De altfel, tata seocup` [i acum de „Centrul lui de muzic`”, la Macon. Cea mai


mare parte a vie]ii mele s-a petrecut acolo. Apoi am crescut.L-am \ntâlnit pe Kent [i mi-am terminat studiile la Universitateadin Georgia cu o diplom` de muzic`.

– A[adar, cân]i la pian?– Nu prea des.Se auzea fo[netul pa[ilor lor \n timp ce se \ndep`rtau \nspre

p`durice.– Felicite...Inima ei tres`ri. |n rostirea doar a acestui nume, el \[i pusese

tot sufletul. Cum ar fi putut s`-i reziste? {tia ce voia el. |n ciudatuturor hot`rârilor ei, se l`s` cuprins` \n bra]e. De \ndat` cebuzele li se contopir`, se sim]ir` amândoi str`b`tu]i de uncurent electric.

S`rutul lui deveni mai insistent, [i ea nu-[i dorea decât s`-ir`spund` pe m`sur`. Nu mai avea nici un dram de \n]elepciune. Numai putea s` dea \napoi. Se savurau, se devorau, se stimulau reciproc.

Ultimele obstacole c`zur` [i valul fierbinte al dorin]ei \iinund`. Pl`cerea primit` [i d`ruit` cre[tea cu fiecare clip` [i-irupea de lumea exterioar`. El \i mângâia p`rul, \i s`ruta gâtul, seapropia din ce \n ce de decolteul ei.

Deodat`, ea se zb`tu ca s` pun` cap`t \mbr`]i[`rii lor.– Trebuie s` ne oprim, Cade, zise ea gâfâind.Cum putea s-o s`rute \ntr-un mod atât de senzual, atât de tulbur t̀or?– De ce continui s` rezi[ti? Ce te re]ine?– S`rut`rile tale sunt chiar mai periculoase decât mersul pe o

corni[`! Am \ncercat o dat` [i n-am de gând s-o iau de la cap`t.El \i mângâie obrazul cu vârful degetelor.– |n ce fel sunt eu un pericol pentru tine?– Sunt v`duv` doar de un an... Nu sunt preg`tit`.– Eu cred c` e[ti pe deplin preg`tit` [i c`-]i \nfrânezi emo]iile.– Te rog, trebuie s` m` \ntorc acas`.

40 DAISY LOGAN

O va s`ruta oare din nou? Frem`ta toat` sub privirea lui.Degeaba pretindea c` nu vrea s` mai fie s`rutat`, trebuia s`recunoasc` faptul c` s`ruturile lui \i t`iau respira]ia, \i \ntunecaumintea [i o ridicau \n al nou`lea cer...

Când o lu` de bra] ca s` se \ntoarc`, u[urarea ei se transform`\n dezam`gire. El se duse s`-i aduc` po[eta, apoi \i deschiseportiera \nainte s` se suie la volan. Pe drumul de \ntoarcere, vor-bir` despre diverse subiecte anodine.

O dat` ajun[i, Cade opri motorul [i se \ntoarse spre ea.Genunchiul lui o atingea u[or. Cu un deget, \ncepu s`-i trasezelinii pe mân`. Când se sim]i astfel mângâiat`, \n venele luiFelicite sângele deveni o lav` fierbinte.

„Gânde[te-te la ceva nevinovat, impersonal... ie[i dinma[in`... intr` \n cas`...”. |ncerca s`-[i dea singur` instruc]iunicum s` se mi[te, dar r`mânea lipit` de scaun!

– A fost o cin` fermec`toare. Ce sear` minunat`!Degetele lui urcar` de-a lungul bra]ului, apoi coborâr` pe

gât, f`când-o s` ia foc.– Ai ni[te re]ineri din motive ne\ntemeiate.Ea nu putea s`-l contrazic`. Ie[i din ma[in`.– Este mai bine s` m` duc acas`.El o conduse pân` la u[`. Felicite avu grij` s` p`streze o oare-

care distan]` \ntre ei. Cade zâmbea imperturbabil. Siguran]a luiera exasperant`.

– Noapte bun`, dulce Felicite. Ne vedem mâine la prânz.Urc` \n ma[in` [i se \ndep`rt`. Ea nu se putu ab]ine s` se

gândeasc` la el mult` vreme dup` ce disp`ruse.


Capitolul 4

Miercuri diminea]a, Felicite cobor\ din ma[ina ei \n fa]aTurnului Franklin, sub un soare blând de prim`var`. Privi sprefereastra biroului lui Cade dar \[i \ntoarse imediat capul. Era ofereastr` ca oricare alta. De ce s`-i acorde o aten]ie deosebit`? Segr`bi s` traverseze strada [i intr` \n imobil.

Ajuns` \n biroul ei, \[i suflec` mânecile, chipurile, deoareceera \mbr`cat` \ntr-o rochie de plaj`, [i se puse pe treab`. Masaera plin` de cutii de carton iar pe jos erau fel [i fel de l`di]e.Plantele fuseser` puse chiar pe mocheta groas` verde. Pere]iierau goi. Prin toat` harababura asta, se z`rea un fotoliu maro-\nchis cu pernele lui de culoare ruginie [i un fi[et din metal bej.

Pierdu mult` vreme cu despachetatul, cu triatul lucrurilor [icu aranjatul lor. Apoi se opri ca s` r`spund` la telefon [i-[ipetrecu dou` ore lucrând pentru clien]ii ei. Dup` care, mai priviprin \nc`pere. Mai r`m`sese un ghiveci enorm cu un rododen-dron care-i cam \ncurca biroul [i pe care se hot`r\ s`-l aga]e lâng`fereastr`. Era locul cel mai bun pentru o plant`. A[a c` puse unscaun la locul ales, fix` ni[te cârlige [i se duse s` ia ghiveciul.

Cânt`rea o ton`! Cl`tinându-se sub greutatea lui, arunc` oprivire disperat` spre scaun. N-o s` reu[easc` niciodat` s` seca]`re pe el, dar s` mai [i pun` rododendronul la locul lui...

– Las`-m` pe mine!Cade tocmai intrase \n \nc`pere. |mbr`cat impecabil, cu o

c`ma[` alb` [i o cravat` bleumarin asortat`, degaja acela[ifarmec ca de obicei. Felicite se sim]i str`b`tut` de un val dedorin]`. El se apropie m`surând-o din cap pân`-n picioare, de larochia galben` u[oar` de bumbac pân` la sandalele crem cutocuri plate.

– Bun`! Ia s` v`d, ce priveli[te ai de aici.– Aceea[i ca a ta, cred.Cu el, fiecare cuvânt c`p`ta o rezonan]` particular`. Apuc`

din bra]ele ei vasul, continuând \ns` s-o ]in` de mâini. Pestefrunzele verzi ale plantei, el o vr`jea cu privirea-i magnetic`,suportând singur greutatea vasului.

– Este prea greu pentru tine.Remarca aceasta anodin`, exprimat` cu o voce voalat`, p`rea

la fel de seduc`toare ca o propunere de un anumit fel...– Nu pot s`-mi trag mâinile...Vocea nesigur` o tr`d` pe Felicite.– {i... asta te sup`r`? Ah! Miro[i a Chanel nr. 5.– Ei bine, v`d c` te pricepi la parfumuri!– Sunt sigur c` [i tu [tii care este colonia mea!Se aplec` spre ea printre frunze.– Nu, nu-mi dau seama.Privirea lui se \ndrept` spre buzele ei. De fiecare dat` când o

fixa astfel, ea se sim]ea crispat`, incapabil` s` respire normal. Arfi vrut s`-[i umezeasc` buzele... sau s` simt` atingerea buzelorlui. |ncerc` s` se desprind`.


– Nu-]i place s` stai a[a [i s` vorbe[ti cu mine?– Trebuie s` termin cu aranjatul lucrurilor.– |n]eleg...|i eliber` mâinile [i ridic` vasul enorm. Cu o u[urin]` uimi-

toare, se c`]`r` pe scaun [i puse planta la locul ei.– Este bine?... Dac` mai ai mici treburi de genul `sta, nu ezita

s` m` chemi, fie c` este vorba de udat florile, de ascu]it uncreion sau s` te ]in de mân`.

Ea nu reu[ea s` se mi[te, hipnotizat` de privirea lui.Ajunse pân` la ea un val din parfumul lui. Doamne, ce greu

era s` scape de vraja asta!... |[i privi, preocupat`, ceasul.– Este cam devreme pentru prânz.– Eu sunt gata de la ora opt diminea]a. Nu mai aveam r`bdare

s` a[tept. Iat` CV-ul meu.Ea \l lu` [i se a[ez` la birou s`-l citeasc`. Ce odihn` pentru

ochii ei s` descifreze litere imprimate! |n acest CV era vorba deun anume Kincade E. Rankin, de treizeci [i cinci de ani, celibatar.

– Ce \nseamn` litera E?– Elrod. Kincade Elrod Rankin.Experien]a lui era impresionant`. Nu intrase la Universitate

decât gra]ie meritelor lui sportive. Dup` care, s-a descucat atâtde bine \ncât \n fiecare an a meritat felicit`rile profesorilor...

– V`d c` ai lucrat \n fiecare an la construc]ia de canaliz`ri.Asta explica faptul c` avea un trup atât de musculos. Dar de

ce se gândea ea dintr-o dat` la mu[chii lui Cade?– |n felul acesta am câ[tigat bani ca s`-mi finan]ez studiile

universitare.Ea continu` s` citeasc`. Dup` ce-[i luase diploma, fusese

angajat de o mare companie petrolier`. Citi mai departe listalung` cu promov`rile lui pân` când ajunse la momentul cândhot`râse s` lucreze pe cont propriu.

44 DAISY LOGAN

Când \n sfâr[it termin` de citit, Cade continua s` stea lini[titde cealalt` parte a biroului. Picior peste picior, p`rea foarte sigurpe el [i u[or zeflemitor.

– E[ti candidatul ideal. Am s`-]i explic \n ce const` slujba.El se ridic`, indiferent.– O s` putem vorbi la mas`. Vino repede, altfel o s` ajungem

\n acela[i timp cu mul]imea.F`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei, ocoli biroul [i o lu` de bra].

Era inutil s` se lase rugat`. A[a c` \[i lu` po[eta, porni robotultelefonului, [i ie[i cu el.

Dar \n loc s` se \ndrepte spre restaurantul aflat la subsolulcl`dirii, Cade o conduse spre parcarea \nsorit`.

– Dar...El \i deschise portiera.– S` nu ne mai gândim la restaurantul de la subsol. Noi nu

suntem oameni care s` ne mul]umim cu „cantina” TurnuluiFranklin!

Felicite nu [tia dac` s` se simt` flatat`, sup`rat`, sau pur [isimplu alarmat`. Lumina soarelui f`cea s` str`luceasc` reflexe\n p`rul des al lui Cade. Acesta \[i scoase butonii de la man[ete[i-[i suflec` mânecile. Iar`[i bra]ele acelea bronzate... Se urc`apoi la volan [i demar`. Hot`râse s-o duc` s` ia prânzul laPlazza Westin, \n fabulosul restaurant de la etajul [aptezeci [idoi.

Ea comand` o salat` de spanac [i apoi se cufund` \n contem-plarea panoramei Atlantei. Traficul era dens [i te ducea cu gân-dul la o activitate febril` dintr-un furnicar. Felicite se \ncrunt` oclip`, amintindu-[i de \ngrozitoarea ei „plimbare” pe corni[`.Probabil c`, din cauza asta, va suferi de ame]eli la \n`l]ime totrestul zilelor ei.


– Cât` gravitate \n ochii tì adorabili!– {i ce lic`rire demonic` \ntr-ai tì!El râse cu poft`.– Te gândeai la plimbarea ta de pe corni[`?– Da. Cum ai ghicit? Când eram acolo, mi se p`rea la fel de

sus ca de la \n`l]imea asta.– Ai fost azi-diminea]` s` observi p`s`rile?– Nu, nu m` duc decât vineri. Azi am alergat pu]in.– A[a este, mi-ai mai spus. Dar, vezi, vreau s` [tiu tot ceea ce

o prive[te pe Felicite McCord. Ce-]i place s` cite[ti?– Meniurile din restaurante, panourile cu reclame, ziarele,

revistele, etichetele de pe cutiile cu cereale...– Ai timp s` cite[ti toate astea, \ntre alerg`ri, p`s`rele [i

recrutarea de personal?– Când sunt \n pat, da, r`spunse ea f`r` s` se gândeasc`.Dup` zâmbetul lui ironic, \[i d`du seama ce subiect de

discu]ie \i oferise, [i se gr`bi s` adauge:– ...S` nu cumva s` spui ceva!El râse \n hohote.– Spune-mi mai bine ce autori \]i plac.– Dickens, Mary Stewart, Georgette Heyer...– A[adar, sub aspectul tù exterior de fat` rezervat` bate

inima unei mari romantice. Dar duci o lupt` pierdut` dinainte.– Nu duc nici o lupt`!El se aplec` spre ea, punând \n privire tot magnetismul posi-

bil. Ea se sim]i imediat atras` ca o frunz`. El \ntinse bra]ul pestemas`.

– D`-mi mâna.Ce voce cald` avea!

46 DAISY LOGAN

– Ascult`...Cade f`cu o grimas` u[or iritat`.– Vezi! E[ti pornit` iar`[i s` rezi[ti. Te zba]i \ntre dorin]a de

a te abandona [i team`.– |nceteaz` s` m` mai analizezi! Termin` cu investiga]iile.– Nu pot. Am nevoie de un r`spuns... A[adar?– Cade, so]ul meu a murit \ntr-un accident abia \n urm` cu

un an. Am trecut printr-un infern [i acum \ncerc s` lipesc la loccioburile, s`-mi recl`desc via]a. Nu pot s`-mi creez noi leg`turi.|n orice caz nu acum.

Spre deosebire de el, nu-[i putea controla vocea \n care sesim]ea o u[oar` iritare.

– Draga mea, nu faci altceva decât s` cl`de[ti ziduri ca s`-]iascunzi emo]iile. Nu \n felul acesta te vei vindeca.

Cum putea ea s`-i explice adev`ratul motiv? El o zdrobea cuvitalitatea lui, exact ca [i Kent odinioar`. Kent dusese via]a pecare el [i-o alesese. Cade f`cea la fel. Iar ea nu putea s` fac`acela[i lucru dac` el se amesteca \n toate [i \ncerca s-o domine.

Discu]ia lor fu \ntrerupt` de sosirea chelnerului, care puse \nfa]a ei salata [i \n fa]a lui Cade ni[te cotlete la gr`tar. Acestaarunc` o privire sceptic` \nspre farfuria ei.

– Am fi putut la fel de bine s` ne oprim lâng` un taluz [i s`culegem iarb`!

– Este delicioas`. Vrei [i tu?– Dumnezeule, nu!– Este totu[i excelent` [i plin` de vitamine.– Orice iepure ar gândi la fel. Peste dou` ore, o s` fii lihnit`

de foame. Ia totu[i [i ceva mai substan]ial. |i puse \n farfurie unul dintre cotlete.


– Mul]umesc, dar nu-mi place asta.El o privi surprins, [i ea ro[i când \[i d`du seama c`-i vorbise

pe un ton foarte sec. Cade \[i lu` \napoi cotletul. Nu mai era nicio urm` de umor \n vocea lui calm`.

– Cred c` am atins un punct sensibil.– S` vorbim mai bine de candidatura ta la postul din

Houston. Este vorba despre United Oil. Biroul t`u va fi probabilchiar \n ora[, unde se afl` [i direc]iunea.

Ea \i vorbi \n am`nunt despre aceast` ofert` de serviciu \ntimp ce el continua s` m`nânce.

– Te intereseaz`?– Nu cred. |mi place s` lucrez singur [i Atlanta mi se pare

dintr-o dat` ora[ul cel mai fascinant din lume.Ea nu-i lu` \n seam` fraza cu sub\n]eles [i continu` pe un ton

foarte profesional.– D`-mi voie s` organizez eu \ntâlnirea. Vei [ti mai bine

despre ce este vorba dup` ce vei vorbi cu angajatorul. Nu l`sas`-]i scape o asemenea ocazie. Vei avea oricând posibilitatea s`refuzi dup` ce-]i vor oferi postul!

El ridic` indiferent din umeri.– Cum a[ putea s`-]i rezist?Discu]ia nu lua \ntors`tura dorit` de ea. El continua s-o

priveasc` zâmbind u[or ironic \n loc s` se preocupe de viitorullui profesional!

– Este o ocazie prea rar` ca s` nu profi]i de ea.– {tiu, [tiu...– Mâncarea a fost delicioas`...Ea \[i privi ceasul.– ...Dumnezeule! s-a f`cut târziu. Nici nu mi-am dat seama

cum a trecut timpul.

48 DAISY LOGAN

– Este dovada c` te sim]i bine \n compania mea.Ea nu-[i putu st`pâni râsul [i-i f`cu semn chelnerului.– M-am sim]it bine, recunoscu ea.El o conduse pân` la u[a biroului ei.– Pe curând.– |]i mul]umesc pentru prânz. Am s` te ]in la curent \n

privin]a postului.Deschise u[a biroului \n timp ce el se \ndep`rta. Era adev`rat

c` petrecuse un moment agreabil... „acum, uit`-l”, \[i zise ea cuseveritate. {i se apuc` de lucru...

** *

Puse la punct \ntrevederea pe care urma s-o aib` Cade laHouston [i f`cu rezerv`rile necesare: un bilet la zborul deduminic` spre Texas, dou` nop]i la hotel, [i \ntoarcerea mar]idiminea]a.

|i era foarte greu s` se concentreze la tot ce f`cea. Mintea \iera tot timpul Cade, la trupul lui musculos, la râsul lui profund...Duse o adev`rat` lupt` ca s` nu se mai gândeasc` la el [i s` uitede scânteia magic` izbucnit` de fiecare dat` când se aflau unul\n preajma celuilalt.

Când plec` de la birou, strecur` pe sub u[a lui Cade un plicce con]inea toate informa]iile necesare c`l`toriei.

O bun` parte din noapte, \ncerc` \n zadar s` adoarm`, [ipân` la urm` se trezi prea târziu ca s` mai fac` alergareaobi[nuit`. Totul \i merse pe dos \n ziua aceea, [i se sim]i u[urat`când veni ora s` se \ntoarc` acas`. Pentru prima oar` \n


s`pt`mâna asta, \[i petrecuse ziua f`r` s`-l vad` pe Cade.Consider` c` era un semn bun [i sper` c` [i dispozi]ia ei se vamai ameliora.

Seara, alerg` pân` la epuizare [i merse \nc` vreo câ]iva kilo-metri pe jos. Dup` care, adormi ca un prunc. Fu \n picioare\nainte de ivirea zorilor, preg`tit` s` mearg` s` observe p`s`rile.Dup` ce lu` micul dejun, \[i atârn` de gât fluierul [i binoclul, \[iadun` [i celelalte lucruri [i porni spre lac.

R`s`ritul era superb. Ultimele stele mai lic`reau \nc` spreapus, dungi roz br`zdau cerul albastru. Iarba era pres`rat` cupic`turi de rou` [i aerul era \nmiresmat de aroma pinilor.P`mântul p`rea c` se odihne[te, calm [i t`cut.

O lu` spre nord [i conduse lini[tit` aproape o or`. |n sfâr[it,vir` pe un drum \ngust, pietruit ce ducea la locul de \ntâlnire cuceilal]i ornitologi amatori, pe malul de sud-vest al laculuiLanier.

Trase ma[ina \n spatele unui [ir de ma[ini [i se al`tur` micu-lui grup. |i cuno[tea pe cei mai mul]i dintre membrii asocia]ieilor. Deodat`, aten]ia \i fu atras` de un cap de acum preacunoscut, care-i dep`[ea cu mult pe ceilal]i. Cade!

50 DAISY LOGAN

Capitolul 5

Dup` ce primul [oc trecu, Felicite fu cuprins` de un val deexasperare. Privirea ironic` a lui Cade era a]intit` asupra ei [ichiar \i f`cu, non[alant, un mic semn de bun-venit. Cum el se afla\n mijlocul grupului, nu era momentul potrivit s`-i spun` cegânde[te.

Domnul Wilkens, un b`rbat chel, jovial, de vreo cincizeci deani, gesticula ca s` atrag` aten]ia auditoriului [i, \ncetul cu \nce-tul, discu]iile \ncetar`.

– Cred c` a venit toat` lumea. A[ dori s` v` prezint doi nou-veni]i, pe domni[oara Whitebridge care va face echip` cu SallyMacNeely...

Se opri o clip` \n timp ce domni[oara Whitebridge \[i agitadegetele-i lungi [i zâmbea fiec`ruia \n parte.

– ...[i domnul Rankin care va merge cu doamna McCord...Cade zâmbi la rândul lui.– ...Ca de obicei, ne \ntâlnim cu to]ii aici peste o or`.Grupul \ncepu s` se \mpr`[tie \n lini[te, \n timp ce familia

Wilkens r`m`sese s` mai vorbeasc` pu]in.

– Suntem \ncânta]i s` v` primim \n mijlocul nostru, domnuleRankin.

– Eu v` mul]umesc, doamn` Wilkens. Doamna McCord mi-aspus c` lumea p`s`rilor este fascinant`.

Felicite strânse din din]i, \n timp ce domnul Wilkens aprobaspusele lui Cade.

– |ntr-adev`r, este fascinant`! S`pt`mâna trecut` domnulDuncan a localizat un vultur...

Se \ntoarse apoi spre Felicite.– ...Ce idee bun` a]i avut s`-l invita]i pe domnul Rankin!– Ah, da... L-am invitat...Cade era \ntruchiparea \ns`[i a inocen]ei. Domnul Wilkens

p`rea s` nu perceap` furia ei.– Domnule Rankin, Felicite \]i va fi un ghid excelent. Nu tre-

buie decât s-o ascul]i.– Am s` fiu numai urechi.|mp`r]it` \ntre furie [i râs, Felicite nu putea s` intervin` \n

discu]ie.– S` veni]i oricând s` fi]i al`turi de noi.– V` mul]umesc mult. Nici nu-mi pot imagina un mod mai

pl`cut de a-mi \ncepe ziua decât cu...Felicite \l \ntrerupse \n grab`.– O s` v` ar`t drumul. Pe curând, domnule Wilkens.Acesta \i strânse mâna lui Cade.– Ve]i tr`i o experien]` pasionant`.Cade r`mase imperturbabil.– Sper [i eu... E[ti de aceea[i p`rere, Felicite?Ea \[i sim]i obrajii \n fl`c`ri sub privirea convergent` a trei

perechi de ochi.

52 DAISY LOGAN

– O s` vedem.– Bine\n]eles! Oricum, Felicite cunoa[te mai multe specii de

p`s`ri decât oricare dintre noi. Nici nu putea]i s` nimeri]i pemâini mai bune.

– Mi-a]i luat vorbele din gur`, doamn` Wilkens.– Haide, s` mergem!De \ndat` ce r`maser` singuri, Felicite izbucni.– Tu nu [tii nici m`car s` deosebe[ti o vrabie de un papagal!El râse cu poft`.– Ca s` g`sim un papagal, poate c` ar fi fost mai bine s-o lu`m

spre sud! Vreau s` am o experien]` „pasionat`”!– |mi imaginez! Nu-]i lipse[te tupeul, s` le spui c` eu te-am

invitat!– Vreau s` cunosc tot ce te intereseaz`. Ne place amândurora

Bach, asta am constatat pân` acum. Probabil c` am fost la ace-lea[i concerte. Poate c` [i eu o s` m` entuziasmez la vedereap`s`rilor.

– Este singurul motiv pentru care e[ti aici?– Crezi c` mai exist` [i altul?Ea [tia c` nu pierdea nici o ocazie ca s` fie cu ea, dar ar fi

p`rut prea \nfumurat` dac` i-ar spune asta.– Nu ai venit numai ca s` prive[ti p`s`rile!– Dac` mai tr`nc`nim mult, n-o s` vedem prea multe.– Mai \ntâi, trebuie s` nu mai facem atâta g`l`gie.– Asta cu siguran]`.Ea abandon` discu]ia [i porni f`r` s` fac` zgomot spre nord.

Constat` curând c`, \n ciuda \n`l]imii lui, Cade se deplasa la felde silen]ios ca [i ea. Doar acele pinilor trosneau din când \n cândsub pa[ii lor. Suprafa]a lacului ap`ru neted` [i m`t`soas` \nlumina calm` a zorilor. Furia lui Felicite se potolea \ncetul cu


\ncetul. Adora dimine]ile petrecute pe malul lacului. Aici,lumea p`rea atât de frumoas` [i de lini[tit` \ncât \[i uita toategrijile.

Cântecul p`s`rilor r`suna limpede [i ascu]it. Ni[te [oapte oavertizar` c` \n preajm` sunt [i alte persoane. O ]estoas` care tra-versa \ncet poteca disp`ru curând sub un tufi[. Felicite ajunseprima pe malul lacului [i se a[ez` pe o piatr` mare.

– Pot s` \mpart cu tine „scaunul” `sta?– Ssst!Ea se d`du mai la o parte ca s`-i fac` loc [i lui Cade. Umerii li

se atinser`.– Ar fi trebuit s`-mi aduc undi]a. Locul pare ideal pentru

pescuit.– Taci! O s` sperii p`s`rile.– Eu abia dac` [optesc, iar p`s`rile fac o h`rm`laie \ncât nici

nu m` po]i auzi!... Ce vrei s` observi? Poate c` p`s`relele vor [iele s` le respec]i intimitatea. De[i... dac` ai veni la minediminea]a devreme ca s` m` prive[ti, nu m-ar deranja deloc.

– Nu fi absurd!– Hei, mai \ncet acolo! se auzi o voce dintre copaci!Felicite ro[i, stânjenit`.– Vezi! Deranjezi pe cineva.– {i tu deranjezi pe cineva: pe mine. De când te-am \ntâlnit

nu mai am somn. Tu dormi bine? La fel de bine ca \nainte?– Cade, taci o dat`!– Eu am vorbit toat` via]a \n p`dure, [i n-am remarcat

niciodat` dispari]ia p`s`rilor.Vocea grav`, b`rb`teasc`, se auzi din nou:– Hei! Face]i prea mult zgomot.– Dumneata faci zgomot!Felicite gemu, enervat`.

54 DAISY LOGAN

– Nu te r`sti astfel la un „prieten al p`s`rilor”!– Nu [tiu cum de mai are timp s` observe p`s`rile când este atât

de ocupat s` ne asculte discu]ia. S` c`ut`m alt loc, o alt` piatr`.– Bun` idee! zise b`rbatul. Vede]i c` este una \n mijlocul

lacului!– Oh! Ajunge, omule nev`zut!– Cade, \nceteaz`.– Auzi ce spune doamna? Nimeni nu te dore[te aici.– Nu-i r`spunde, Cade. Te rog, hai s` schimb`m locul.– Fir-ar s` fie! S` plece el!Vocea se auzi din nou dintre copaci:– Dobitocule! Ai speriat pesc`ru[ii!– Ei bine, asta-i prea mult!Cade se ridic`. Deodat`, dintre frunze ap`ru o piatr` [i zbur`

peste capul lui \n ap`.– Cretinule!– Am s`-]i bag pe gât toate insultele astea!– Cade!Speriat` de tonul lui amenin]`tor, Felicite se ridicase [i-l

tr`gea de mânec` pe Cade.– Ie[i din tufi[uri, fricosule, [i vino s`-mi repe]i \n fa]` toate

astea!Felicite se ag`]ase cu disperare de bra]ul lui.– Nu! Nu po]i s`-mi faci una ca asta. Te implor, nu te bate.Ea privea \nspre tufi[uri a[teptându-se \n fiecare clip` s` vad`

pe cineva ap`rând. Dar nu se mai auzi decât cântecul zeflemitoral unei p`s`ri.

– La[ule! url` Cade.– |nceteaz`, pentru numele lui Dumnezeu!– Fricosule! La[uleee!Ecoul travers` lacul [i un stol de p`s`ri zbur` zgomotos

dintr-un copac. Felicite se lament`.


– Uite, p`s`rile pleac`.– Erau doar vr`bii care, oricum, nu te interesau. Ar trebui s`

te bucuri c` au eliberat locul pentru alte specii mai rare... Undeeste la[ul `la cu gur` mare de adineauri?

Pân` la urm`, tufi[urile se d`dur` la o parte [i ap`rur` dou`femei.

– Ne batem? \ntreb` una dintre ele, râzând.– Oh! Domni[oar` Barnes, domni[oar` Mason, vi-l prezint pe

domnul Rankin.– Ce mai face]i, domnule Rankin?– Bun` ziua, doamnelor.Se auzi din nou un trosnet de crengu]e [i mai ap`ru o femeie.– Ce se \ntâmpl` aici?– Nimic deosebit, zise Felicite cu obrajii \n fl`c`ri. Doamn`

Keening, dumnealui este domnul Rankin. Pe Mildred Barnescred c` o cunoa[te]i deja, ca [i pe Jennifer Mason. A fost o mic`ne\n]elegere \ntre „vecini”. Cineva a strigat ceva...

– Am auzit un vacarm \ngrozitor. Este imposibil s` po]iobserva p`s`rile când oamenii \[i arunc` \n fa]` cuvinte oribile.

– Ave]i perfect` dreptate, o aprob` Felicite.– Bine, dac` nimeni nu are nevoie de noi, plec`m, zise

domni[oara Mason. Am fost \ncântat` s` v` \ntâlnesc, domnuleRankin, [i sper s` nu mai vin` nimeni s` v` deranjeze.

– V` mul]umesc pentru bun`voin]`.Cu ochii mic[ora]i \n spatele ochelarilor ei de miop, doamna

Keening \l observa pe Cade.– Sunte]i sigur` c` nu ave]i necazuri?– Absolut, \i r`spunse Felicite care se ruga \n gând ca ele s`

dispar` cât mai repede. Dup` ce acestea se f`cur` nev`zute, se\ntoarse furioas` spre Cade.

56 DAISY LOGAN

– E[ti mul]umit?– Nu, dar nu depinde decât de tine ca s` fiu.– Nu conta pe asta!Ea \[i control` brusc vocea, [i el f`cu la fel.– ...Sunt \ngrozitor de jignit`, zise ea \n [oapt`.– Nu ai nici un motiv s` fii...El ridic` pu]in tonul [i continu`:– ...La[ul `la n-o s` ias` niciodat` din ascunz`toare?– Ssst! Ajunge! O s` aud` doamnele acelea [i vor [ti c` tu faci

toat` h`rm`laia asta.Se auzi din nou un zgomot \n frunzi[, [i o a doua piatr`, apoi o a

treia zburar` pe deasupra capetelor lor. Cade s`ri imediat \n picioare.– Fir-ar s` fie!– Cade! R`mâi aici.– N-am s` a[tept s` primesc un bolovan \n cap!S`ri peste un trunchi de copac c`zut [i disp`ru \n tufi[uri. Se

auzi un fo[net puternic, apoi ni[te gemete, apoi se auzi cinevacare fugea \n zigzag printre copaci, urm`rit de Cade.

Era inutil s`-l mai strige. Ap`ru câteva minute mai târziu, câtse poate de relaxat.

– Ce i-ai f`cut?– Nimic! A strigat, apoi am auzit un „buf”. Dup` baia lui

for]at`, nu cred c` o s` ne mai supere.Felicite avu impulsul s` se \ntoarc` acas`, apoi se r`zgândi [i

se a[ez` mai bine, cu picioarele \ntinse.– E[ti \n stare s` stai lini[tit trei minute?El \[i privi ceasul.– Ai trei minute ca s` faci ce vrei.– Mul]umesc!Ea \[i ridic` binoclul \n timp ce el \ncepu s-o mângâie pe

um`r. Felicite \i arunc` o privire furioas`. Cu un aer nevinovat,el \i puse un deget pe buze.


– A r`mâne lini[tit \nseamn` s`-]i controlezi [i mi[c`rilemâinilor! zise ea. Este vorba de concentrarea mea!

Ea fix` din nou lacul [i pinii afla]i pe cel`lalt mal. Dup` toat`agita]ia provocat` de Cade, cu siguran]` c` n-o s` mai poat`vedea nici o pas`re. El tocmai \i gâdila ceafa cu un fir de iarb`când ea remarc` \n vârful unui copac o pas`re care se ascunseapoi printre ramuri. Privind mai cu aten]ie, localiz` ocioc`nitoare cu cioc verde.

Atingerea degetelor lui Cade o f`cu s` simt` o mic`desc`rcare electric` pe [ira spin`rii. Ca s`-l fac` s` \nceteze, \i\ntinse binoclul.

– Vezi cioc`nitoarea aceea din pin, acolo?Ea scoase din geant` un aparat de fotografiat [i f`cu o poz`.

Cade o b`tu pe um`r [i d`du din cap negativ. Felicite eraexasperat`.

– Hai, vorbe[te!– Nu v`d nimic.– Urm`re[te linia malului... Acolo!– Tot ce v`d este o pas`re mai mare care seam`n` cu un [oim

alb cu negru.– Aia este. Dac` se \ntoarce, o s` po]i vedea o pat` violet` pe

capul ei. Este o cioc`nitoare mo]at`.– Eu mi le imaginam mai mici.|[i lu` binoclul de la [i o privi.– Priveli[tea asta este mult mai interesant`!– Uf! Strici totul.– Bine, bine! Continu`-]i observa]iile.F`r` s`-i lase timp s`-[i pun` iar binoclul, el ridic` fluierul

aflat la gâtul ei.

58 DAISY LOGAN

– ~sta la ce folose[te? S` chemi p`s`rile?– Nu vorbi prostii. Este pentru a chema \n ajutor la nevoie.

Avem fiecare câte unul.El i-l lu` \ntr-o clipit` [i [i-l strecur` \n buzunar.– |n diminea]a asta n-o s` ai nevoie de el.– A plecat cioc`nitoarea.|n timp ce pas`rea disp`rea \n \naltul cerului, un bâtlan ap`ru

la marginea apei cu o mi[care alunecoas` [i gra]ioas`. Se\ndrept` spre ei cu pa[i pruden]i.

– Este un bâtlan verde.– Dar nu este verde!– Ssst! A[a este numele lui.Foarte \ncet, pas`rea de culoare gri cu brun \[i ridica pe rând

picioarele-i lungi, portocalii [i sub]iri, [i continua s` se apropie.Felicite nu-l pierdea din ochi. Deodat`, ni[te buze calde \iatinser` obrazul, gâdilând-o teribil. Bâtlanul se odihnea acum lacâ]iva metri de ei. Ce fotografie perfect`!

|[i lu` aparatul, \l puse la punct. |n aceea[i clip`, Cade os`rut` \n spatele urechii [i r`suflarea lui cald` o f`cu s` scapeaparatul care-i c`zu pe genunchi.

– Aten]ie!Cu un murmur seduc`tor, Cade \l lu` [i i-l puse \n mâini. Ca

prin cea]`, ea ap`s` pe declan[ator. Sim]ea c` pielea o arde, c`mii de furnici n`v`liser` pe ea.

Mai f`cu o fotografie. Cade \[i strecur` un bra] pe dup` taliaei [i continu` s-o „tulbure” cu delicate]e. O strânse mai tarelâng` el.

– |nceteaz`...Magnetismul din ochii alba[tri o atr`gea ca [i cum ar fi fost

lega]i prin fire invizibile. |[i pierdu orice control [i buzele lor secontopir`.


Sim]i vag cum el \i ia aparatul din mâini. O s`rut` apoi dinnou, trezind \n ea o furtun` de senza]ii [i de dorin]`. Sim]ea cumprin vene \i circul` fl`c`ri, [i la un moment dat se produse oexplozie ca un foc de artificii care r`spândea stelu]e din ce \n cemai str`lucitoare.

S`rutul lui \i t`ia r`suflarea [i f`cea ca lumea exterioar` s`nu mai existe. O luase pe genunchii lui [i-i scotea una câte unaagrafele din p`r. Acesta se r`spândi ca o cascad` peste umeriiei.

– Ce bine miro[i! Pielea ta este atât de fin`, atât de m`t`soas`.|mi place s` te mângâi, Felicite.

Cuvintele lui, la fel ca s`rut`rile, o f`ceau s` ard` de dorin]`.Flexibil` ca un arc, se lipi iar`[i de el f`r` nici o rezerv`. Sesim]ea purtat` spre o lume magic`, miraculoas`. Trupul ei parc`cerea din ce \n ce mai mult. Cu o mân`, el \i mângâia sâniifrem`t`tori, cu cealalt`, plimbându-i-o pe spate, \i provoca osuccesiune de desc`rc`ri electrice. A fost nevoie ca degetele luis`-[i caute un drum mereu mai jos pentru ca ea s`-[i reg`seasc`o f`râm` de bun-sim] [i s` se aga]e de ea ca de un colac desalvare.

– Ah! Felicite, nume predestinat pentru fericire...El \[i ascunse fa]a \n p`rul ei bogat, dar ea abia dac` \[i d`du

seama de gestul lui. |narmându-se cu tot curajul, cobor\ de pegenunchii lui, se a[ez` al`turi [i-[i puse \n ordine hainele.

– Tu o s` m` duci la pieire!– Nicidecum...El vorbea pe un ton serios [i cu convingere.– Când ne s`rut`m, se produce ceva extraordinar. Nu po]i s`

negi asta...El se \ntinse pe o parte, sprijinindu-se \n cot, cu ochii plini de

promisiuni seduc`toare. Cât de bine era a[a, cuib`rit` la pieptul lui.

60 DAISY LOGAN

– Vino, dragostea mea.– Oh... nu!O cuprinse de talie [i o trase spre el \n`bu[indu-i cu un s`rut

protestul slab. O lipi mai strâns de el.Felicite \[i pierdu capul, trebuia s`-l opreasc`. Se r`suci ca s`

scape.– Cade... te rog... Este prea repede.Se ridic` repede [i se \ndep`rt` de el. Respira]ia i se mai

potoli, dar r`m`sese buim`cit`, prad` dorin]ei. |[i mai aranj` odat` hainele.

– Uit`-te la mine! Bluza mi s-a [ifonat, p`rul este ciufulit...Toat` lumea o s`-[i dea seama ce am f`cut...

El nu p`ru deloc ru[inat.– Atunci, nu ne r`mâne decât s` continu`m!– E[ti un...– Nu ]i-a pl`cut?Ea se \ntoarse ca s`-[i pun` bluza \n pantaloni. Nu-l auzi când

se mi[case, dar \l sim]i deodat` \n spatele ei. O prinse de umeri[i o r`suci cu fa]a spre el.

– R`mâi cu mine \n noaptea asta.Ea se retrase [i scutur` din cap.– Nu pot.Arunc` apoi o privire la ceas.– Dumnezeule! Suntem \n \ntârziere. {tii cât este ceasul?– Nu, [i nu-mi pas`. Felicite, nu asta-i important acum. Va tre-

bui s` spargi cochilia \n care te-ai \nchis.– N-am nevoie de sfaturile tale, mul]umesc. Eu [tiu foarte

bine ce simt.– {i, de exemplu, acum ce sim]i?Felicite ar fi f`cut mai bine s` tac`. El o domina mai mult ca

niciodat`.


– Te repezi la mine, Cade, \ntr-un mod pe care nu-l potaccepta.

– De ce? Las`-te \n voia sim]urilor, [i astfel vei profita debucuriile vie]ii.

– Vrei s` m` supun mereu dorin]elor tale, asta vrei!– Nici gând! Nu este vorba s` urmezi neap`rat acela[i drum

ca mine. Felicite, via]a clocote[te \n tine [i tu \]i \nfrânezi toateimpulsurile!

Ea \[i adun` lucrurile.– Suntem \n \ntârziere. Vino. Probabil c` ceilal]i ne a[teapt`.

Nu ne desp`r]im niciodat` \nainte s` ne fi adunat din nou cuto]ii.

El nu se clinti, mul]umindu-se s-o priveasc`. |ntre ei se insta-lase o tensiune foarte puternic`, pe care ea nu reu[ea s-o risi-peasc`. F`r` ca el s` fac` m`car un gest, doar privirea lui f`ceas`-i bat` inima mai tare. Ar fi vrut s`-l cuprind` \n bra]e, [i ar fivrut totodat` s`-i spun` adio pentru totdeauna. Era sfâ[iat` deemo]ii contradictorii, inacceptabile.

– Dac` nu ap`rem cât mai repede, vor porni cu to]ii s` necaute.

– N-am s` te las s`-]i petreci restul zilelor \ntr-un turn defilde[.

– Asta nu te prive[te.– E[ti prea serioas`, prea re]inut`.– Sunt a[a cum sunt.Ea se \ntoarse [i porni \nspre locul de \ntâlnire. Pe m`sur` ce

se apropia de grupul adunat deja lâng` ma[ini, nu se putea\mpiedica s` ro[easc`.

– Este de-a dreptul stânjenitor, murmur` ea.– Spune-le pur [i simplu c` noi am flirtat \n p`dure!– Cade!

62 DAISY LOGAN

– Mâine unde lucrezi?– La Meadowdale.– {tiu, dar \n care magazin?– Am sosit [i noi!...Vreo duzin` de ochi se \ntoarser` s`-i priveasc`. Obrajii ei

erau \n fl`c`ri.– ...La magazinul lui Parker. Este pentru prima oar` când ei

m` v`d cu p`rul pe umeri.– Era [i timpul. Asta le arat` pur [i simplu c` e[ti o fiin]`

uman`. A[adar, vei fi la Parker?– Nu [tiu sigur.Fiecare pas f`cut \nspre grup devenea din ce \n ce mai greu.

Doamna Wilkens \i examina cu cea mai mare aten]ie. So]ul ei \nschimb nu remarcase nimic [i-i zâmbea larg lui Cade.

– Ai avut o diminea]` \ncununat` de succes?Cade râse, \n timp ce Felicite devenea stacojie.– A fost destul de reu[it`.– A]i mai fost deranja]i de cineva? \ntreb` domni[oara Mason.

Domnul Cummings a trìt o aventur` teribil`. A fost \mpins \nlac.

Cade se ar`t` extrem de [ocat.– Nu se poate!Con[tient` de felul \n care o privea doamna Wilkens, Felicite

era ner`bd`toare s` urce \n ma[in`, dar n-o putea \ntrerupe pedomni[oara Mason.

– Ba da! Este \ntr-adev`r \ngrozitor. A ajuns aici ud leoarc`,cu p`rul plin de alge [i mu[chi. Ne-a povestit totul. Zice c` toc-mai localizase un sturz când o brut` \nfior`toare l-a acostatamenin]ându-l c`-l face terci. S-au b`tut [i agresorul lui l-aaruncat \n lac.

Domni[oara Barnes adùg` [i grùntele ei de sare:


– |ndr`znesc s` sper c` este pentru ultima oar` când ni[teneciopli]i vin s` ne deranjeze observa]iile matinale!

Expresia b`nuitoare a doamnei Keening se accentu`.– Nu cred c` a]i v`zut prea multe p`s`ri \n diminea]a asta,

doamn` McCord, zise ea sec.Cade interveni \nainte ca Felicite s` poat` deschide gura.– Mi-a ar`tat o co]ofan` mo]at` [i un bâtlan extrem de

gra]ios.– Este minunat! exclam` domnul Wilkens. }i-am spus eu c`

va fi o experien]` fascinant`!– Absolut! zise Cade cu o asemenea sinceritate \ncât Felicite

se sim]i [i mai stânjenit`, cu atât mai mult cu cât o auzi pedoamna Keening morm`ind: „|mi imaginez destul de bine ce felde experien]`!” \nainte s` se duc` la ma[ina ei.

– Vino cât mai curând s` intri \n grupul nostru, domnuleRankin.

– Cu cea mai mare pl`cere, domnule Wilkens.Grupul se \mpr`[tie, [i Cade r`mase singur cu Felicite.– Doar n-o s` te superi acum pe doamna Keening?– Era verde de invidie!Cade râse de remarca ei. Ea mai voia \ns` s`-i pun` o ultim`

\ntrebare \nainte de a se urca \n ma[in`.– L-ai \mpins pe Bradley Cummings \n lac?– |]i jur c` nu l-am atins.– Ascult`, Cade...– |]i spun purul adev`r. Este un nenorocit dac` \n[ir` aseme-

nea pove[ti! A fugit de mine [i s-a \mpiedicat singur. L-am v`zutzb`tându-se \n ap` [i ie[ind apoi pe mal. {i atunci m-am \ntors.

– E[ti sigur c` a[a a fost?El \[i puse mâinile pe umerii ei [i o mângâie cu privirea.

64 DAISY LOGAN

– Ai un p`r superb. Este atât de moale \ncât a[ vrea s`-l simtr`spândit pe pieptul meu.

Felicite se \nfior` la aceast` imagine. Se lupt` ca s`-[i p`strezetonul indiferent.

– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare.– Care? Ah! Cummings. Nu, nu l-am atins. }i-am spus-o deja.

Ca s` fiu absolut sincer, l-a[ fi \mpins cu pl`cere dac` l-a[ fi ajuns\nainte s` cad` el singur!

– Te cred. Acum trebuie s` plec.El \i \nchise portiera dup` ce ea se instal` la volan, [i se aplec`

apoi spre ea prin geamul deschis.– Este foarte interesant s` observi p`s`rile diminea]a.– Cred c` nu le-ai privit mai mult de trei secunde!– Daaa! Dar am petrecut cele mai frumoase clipe din via]a

mea.El \i ridic` b`rbia cu un deget [i o s`rut` rapid.– Toat` lumea va vorbi despre noi o lun` \ntreag`. – Data viitoare, le vom da motive s` tr`nc`neasc` timp de

dou` luni!– Cade!– Pe curând.


Capitolul 6

Spre surprinderea ei, Felicite nu mai auzi nimic despre Cade\n ziua aceea. Asta [i voia, [i totu[i se sim]ea descump`nit`.

Sâmb`t`, \[i f`cu programul obi[nuit: alerg`ri [i menaj, pân`la prânz. Apoi f`cu un du[, se \mbr`c` \n blugi [i o bluz` alb`, [ise duse la Parker, \n centrul comercial din Medowdale. Se\ndrept` \nspre administra]ie unde fu \ntâmpinat` de o doamn`blond`.

– Pot s` v` ajut cu ceva?– Am vorbit cu doamna Hamilton ca s` fiu angajat` ca „iepu-

ra[ de Pa[ti”.– Ah, dumneavoastr` sunte]i? Este ziua liber` a doamnei

Hamilton. Vorbi]i cu domnul Mumphrey.– Unde-l g`sesc?– Nu prea [tiu, doamn`. Undeva prin magazin sau prin

depozit. Dac` vre]i, am s`-l chem eu.– Mul]umesc.A[tept` pân` când func]ionara \[i lans` apelul prin interfon.

– Vine acum... Aten]ie la mâinile lui, este cam libidinos, [iBenny la fel.

– Cine este Benny?– El umfl` baloanele mutlicolore.T`cu brusc la apari]ia unui omule] scund, slab, cu p`rul

negru.– Da, Tillie, ce este?– Domnule Mumphrey, dumneaei este „iepura[ul”.– Ah! Domni[oara McDonald!...Ochii \i str`luceau pofticio[i [i-[i trecu o mân` nervoas` prin

p`rul uns cu briantin`.– ...Eu sunt Jeremy Mumphrey. Ce iepura[ delicios!|i strânse mâna. Avea palmele umede [i Felicite trebui s` se

lupte ca s`-[i elibereze degetele.– Numele meu este McCord, doamna McCord. Unde g`sesc

costumul?El \i privi verigheta.– A[adar, e[ti c`s`torit`?– Doamna Hamilton mi-a spus c` voi g`si costumul la birou.– Sigur, sigur, o s` vedem dac` nu este cumva \n depozit.– Oh! Domnule Mumphrey, este aici o cutie de carton pe

care scrie „Iepura[ de Pa[ti”.Buna doamn` blond` puse cutia pe birou.– Cu siguran]` c` este costumul. Unde pot s` m` schimb?– Po]i folosi foarte bine biroul meu...Tillie \i f`cu un semn discret s` nu se duc`.– Mul]umesc, dar am s` m` duc mai degrab` la vestiar.– Te conduc eu, zise domnul Mumphrey repezindu-se s-o

ajute s` coboare cele câteva trepte.– Cred c` pot s` m` descurc singur`.– Nu vrei s` te ajut s`-]i \nchizi fermoarul?


– Nu, mul]umesc.Un tân`r blond [i lat \n umeri, \mbr`cat \ntr-un costum de

para[utist, se apropie [i-i arunc` lui Felicite o privireaprobatoare.

– Tillie spune c` eu trebuie s` m` ocup de baloane.– Da, Benny. Vei g`si tot materialul necesar afar` pe

esplanad`. Dumneaei este domni[oara McDonald, care va fiiepura[ul de Pa[ti.

– Oh, oh! Sunt \ncântat s` te cunosc, iepura[ule!– M` numesc McCord. V` rog s` m` scuza]i amândoi, trebuie

s` m` preg`tesc.Intr` \n vestiar [i \nchise u[a. Cineva \l strig` pe domnul

Mumphrey, [i ea \i auzi cu u[urare pa[ii \ndep`rtându-se peculoar.

G`si \n cutia de carton un costum de iepura[ alb [i m`t`sos,cu o masc` u[oar` care i se p`ru foarte simpatic` [i vesel`. Seschimb` repede, apoi se privi \n oglinda cu picior. Z`ri imagineazâmbitoare a unui iepure uria[, \nzestrat cu doi din]i proemi-nen]i \n fa]`. Ea \i r`suci must`]ile, desf`cu larg una din celedou` urechi lungi [i se r`suci ca s` poat` admira minusculacodi]` de plu[. S`ri de mai multe ori \n sus [i \ncepu s` râd`.Masca de pe fa]` n-o jena aproape deloc. |[i strânse lucrurile [ile aranj` \ntr-o pung` mare de hârtie pe care o lu` cu ea.

De \ndat` ce ie[i pe esplanada din fa]a magazinului, o feti]`\ncepu s` strige [i s` alerge spre Felicite.

– Iepura[ul de Pa[ti! Iepura[ul de Pa[ti!– Bun` ziua, feti]o! zise Felicite aplecându-se spre micu]`.

Cum te cheam`?– Stephanie.– Ce nume frumos! {i câ]i ani ai, Stephanie?Copila num`r` pe degete.

68 DAISY LOGAN

– Patru ani! Patru ani? {i ce p`r frumos [i ondulat ai! {tii c`eu am un co[ plin cu ou` de Pa[ti? Spune-i mamei tale s` teconduc` pân` la c`su]a mea [i vei primi ou`.

Stephanie se \ntoarse c`tre mama ei care zâmbea [i o urm`apoi pe Felicite pân` la o c`su]` cuib`rit` printre lalele de plas-tic, pe un covor de iarb` artificial`. Col]i[orul era \nveselit [i dealte flori, \n toate culorile curcubeului.

|n spatele unei stânci de mucava, fusese atârnat` o draperiepictat` destinat` fotografiilor, iar pu]in mai departe Benny lene-vea mestecând gum` dup` ce ag`]ase câteva zeci de baloane deun stâlp. La sosirea lui Felicite, \[i control` un pic pozi]ia [i-izâmbi vesel.

– Iat` c`su]a mea! \i zise Felicite lui Stephanie. Aici o s` g`simou` de Pa[ti.

Lu` feti]a de mân` [i intr`. |n clipa urm`toare, un b`rbat \[ivâr\ capul prin deschiz`tura u[ii.

– Bun` ziua! Eu sunt Jack Jones, fotograful.– Bun` ziua! Despre mine [tii cine sunt, iar ea este Stephanie.– Bun` ziua, Stephanie. Sunt aici dac` dore[ti s` faci o poz`

ca amintire.– Mul]umesc.Felicite ascunse undeva punga de hârtie cu hainele ei [i

scoase ou`le.– Vrei s` m` aju]i s` umplu co[ul?Feti]a se sim]i m`gulit` [i o ajut` cu pl`cere.– |]i mul]umesc mult, zise iepura[ul; [i acum ia-]i câteva ou`.– O s` mai ai [i Duminic`, \n ziua de Pa[ti?– Bine\n]eles.Copila ie[i bucuroas`, ar`tând tuturor ou`le primite.– Ia prive[te, mam`, ce mi-a d`ruit iepura[ul!– Ce dr`gu]! Ai spus mul]umesc?


– Mul]umesc, zise Stephanie pe un ton cât se poate desolemn.

– Hai acum s` alegem un balon, [i apoi o s` facem ofotografie cu iepura[ul.

Stephanie f`cu ochii mari \n fa]a atâtor culori str`lucitoare [ise hot`r\ pân` la urm` pentru cel roz, \n timp ce Benny \i arun-ca ocheade deloc discrete lui Felicite.

Urm` apoi fotografia de pe „stânc`”, [i Stephanie, cople[it`,se \ndep`rt` ]op`ind.

Benny profit` de momentul de lini[te [i veni lâng` Felicitepentru a-i face curte.

– E[ti un iepura[ fericit?– Foarte.– Ast`-sear`, dup` \nchidere, sunt liber...– Eu nu.– O s` pierzi ceva formidabil...– P`cat!Un b`ie]el ap`rut din senin veni [i o sc`p` de insisten]ele lui

Benny. Avea ni[te bucle ro[cate [i ]inea \n mân` un batonbomboan` pe care-l sugea.

– Bun` ziua. Cum te cheam`?– Lonnie. C`su]a ta este din zah`r?– Nu, dar str`luce[te ca zah`rul candel!Se aplec` spre el ca s`-i dea un ou de ciocolat` [i profit` de

apropiere ca s`-l mângâie pe obraz.– E[ti grozav de moale! zise copilul.– Asta pentru c` sunt iepura[. Iepura[ii sunt moi [i pufo[i.– Pot s` te iau \n bra]e?Ea \ncuviin]` râzând, \n timp ce tat`l lui Lonnie, oprit câ]iva

pa[i mai departe, \i striga s` fie atent la bomboan`. Era \ns` prea

70 DAISY LOGAN

târziu. Lonnie \[i desprinse bra]ele, dar bomboana r`m`seselipit` de must`]ile mari ale iepura[ului. Când trase de ea s` [i-orecupereze, smulse [i câteva fire din musta]`.

– Te-a durut?– Nu! – Uite ce-ai f`cut, \l cert` tat`l.– Nu-i nimic! Eu \mi sp`l must`]ile \n fiecare zi!– Mul]ume[te-i iepura[ului [i vino.– Mul]umesc, zise copilul cu o voce sub]iric`.– M` bucur c` te-am cunoscut, Lonnie.Felicite c`ut` apoi \n jurul ei ceva cu care s`-[i [tearg`

must`]ile lipicioase, când deodat` o mân` bronzat` \i \ntinse obatist` imaculat`. Ea \[i s`lt` capul ca s` poat` privi mai bine prinfantele m`[tii. Cade! Inima \i tres`ri \n piept.

– Bun` ziua, domnule iepura[!El \i zâmbea. Ea sim]ea cum tânje[te dup` el numai auzindu-i

vocea grav`.– Cum m-ai recunoscut?– }i-a[ recunoa[te codi]a asta delicioas` de plu[ oriunde!– Ah, Dumnezeule! Altul!– Altul ce?– Alt individ libidinos...Domnul Mumphrey se apropia de ei.– El te sup`r`? \ntreb` Cade.– S` nu faci aici vreo „demonstra]ie de for]`”! Mi-ai strica

imaginea \n fa]a copiilor.– Dar n-am f`cut nimic!Doi b`ie]ei se oprir` lâng` ei.– Bun` ziua! Cum v` numi]i voi?– Eu sunt Fred!– Eu sunt Taylor!


– Bun` ziua, Fred! Bun` ziua, Taylor! Vre]i bomboane?– Oh, da!|[i cufundar` amândoi mâinile \n co[.Tocmai atunci ajunse [i domnul Mumphrey [i i se adres` lui

Cade:– Ce copila[i fermec`tori ave]i!Cade nu-l contrazise [i-[i \ncruci[` bra]ele.– Par foarte interesa]i de ou`le de ciocolat`.– Da, au luat deja destule!– Ah! Pofta copiilor s`n`to[i este greu de potolit...Fred \ncepuse s`-[i umple buzunarele.– Am avut [i eu un iepura[, dar l-a mâncat pisica.– Ce nenorocire! zise Felicite.– }ie ]i-e team` de pisici?Cade f`cu un pas \nainte [i o prinse de mijloc pe Felicite.– Tu cine e[ti? \ntreb` Fred.– Eu veghez ca pisica s` nu m`nânce iepura[ul de Pa[ti...Spunând acestea, \l fix` drept \n ochi pe domnul Mumphrey.– ...[i \i fac terci pe to]i cei care nu-l las` \n pace.– S-o [tergem! murmur` Fred, \n timp ce Taylor punea la loc

un pumn de bomboane. Domnul Mumphrey p`li [i o porni repede \napoi.– Pentru Dumnezeu! Copii, el glume[te, n-ar face r`u nici

unei mu[te!– Fred! Taylor!Copiii o [terser` cât \i ]ineau picioarele.– E[ti incorigibil, Cade!– Iar tu, e[ti adorabil`! Deci, pe unul l-am eliminat! Mai este

[i altul?– Copiii `[tia or s` cred` c` e[ti un monstru. Cum de m-ai

g`sit aici?

72 DAISY LOGAN

– }i-am auzit vocea. De ce nu mi-ai spus c` e[ti iepura[ul dePa[ti al magazinului?

– Credeam c` vei fi intrigat dac`-]i spun.– Ai fi avut dreptate. Mai \ntâi, te v`d mergând pe o corni[`

de la etajul cinci, iar acum iat`-te transformat` \n iepura[! Sub\nf`]i[area ta obi[nuit`, rece [i prudent`, ascunzi multe surprize!

Felicite era fericit` c` se putea ascunde \n spatele m`[tii pen-tru c` vorbele lui Cade \i mergeau drept la suflet.

Se mai apropiar` [i al]i copii, mai ales dou` feti]e care traser`timid cu ochiul spre co[, [i pe care Felicite trebui aproape s` lefor]eze s` ia [i ele bomboane.

Apoi Fred [i Taylor se \ntoarser`, de data asta cu p`rin]ii lor.– Iat`-l, tat`! El a zis c`-l va ucide pe cel care \ndr`zne[te s`

se ating` de iepura[.Când \l v`zu pe tat`l copiilor \ndreptându-se spre Cade,

Felicite se temu de ce putea fi mai r`u. Se gr`bi s` pun` iar`[ibomboane \n palmele lacome ale pu[tilor.

– Salut!– Cu mine vorbi]i? \ntreb` Cade.– Mda... am auzit c` dumneata e[ti garda de corp a

iepura[ului.– Ei bine, de fapt...– Ave]i ni[te copii foarte dr`gu]i, \l \ntrerupse Felicite.– Mul]umesc. Este o remarc` pe care n-o aud prea des!...B`rbatul se \ntoarse din nou spre Cade.– Cau]i cumva de lucru? Eu am un bar de noapte [i a[ avea

nevoie de un bodyguard, \n]elegi, cineva capabil s` men]in`ordinea.

St`pânindu-[i cu greu un hohot de râs, Felicite \[i puse l`bu]ade blan` pe um`rul lui Cade.


– Este omul ideal! spuse ea.Dup` care, plec` s` se ocupe de un bìe]el care o a[tepta \n

fa]a c`su]ei.Pu]in dup` aceea veni [i Cade.– E nostim s`-i \ncurajezi cu astfel de idei!– Ce vrei, dac` peste tot pe unde treci, la[i o foarte puternic`

impresie!– Nu remarcasem. Eram prea ocupat s` te privesc. Mergi s`

m`nânci?– Nu, lucrez non-stop. Dup` ora cinci, vor fi mai pu]ini copii.– M` duc s`-]i aduc o bùtur` r`coritoare.|i zâmbi, [i pre] de o clip` ea uit` de restul lumii. |l privi

coborând esplanada cu pa[i mari. Continua s`-i simt` prezen]aca [i cum era legat` de el prin mii de fire invizibile.

Avu un mare succes cu copiii [i curând trebui s` se \ntoarc`la c`su]` ca s`-[i umple din nou co[ul cu ou` de ciocolat` [ibomboane. Tocmai a[eza cu grij` ou`le \n co[ când o mân` omângâie pe spate. Se \ntoarse brusc [i se trezi nas \n nas cuBenny.

– Costumul tù cam n`pârle[te...– {i ce dac`? Ai face mai bine s` stai la distan]`.– Hei, nu te \nfuria! Iei prânzul cu mine?– Nu, mul]umesc.El continua s`-i blocheze ie[irea.– M` a[teapt` copiii afar`. D`-te la o parte.– Nu fi atât de gr`bit`!...El ridic` mâna spre masca ei.– ...{i ]ine bine?– Foarte bine!Exasperat`, trebui s` ridice co[ul [i s`-l ]in` \ntre ei.

74 DAISY LOGAN

– Haide! Fii dr`gu]`! Un iepura[ atât de dr`g`la[ ca tine!Vreau doar s` ]in \n bra]e o clip` iepura[ul de Pa[ti.

– Aici, \n v`zul lumii?– Vino \n ma[ina mea.– Ie[i!... Num`r pân` la trei [i dac` nu e[ti afar`, urlu atât de

tare \ncât or s` aud` to]i cei de la paz`, directorul...– Hei! S` nu faci asta!– Unu...– Plec. Am plecat!El disp`ru, [i o alt` siluet` se profil` \n cadrul u[ii. Cade intr`.– A [ters-o al naibii de repede!|i zâmbi [i scoase la iveal` un imens pahar de carton.– Dac` e[ti \n stare s` te descurci atât de bine singur`,

\nseamn` c` e[ti un iepure extrem de fioros!– Când este nevoie... Mul]umesc!Accept` b`utura cu recuno[tin]` [i sorbi repede câteva

\nghi]ituri. Ie[ir` apoi [i-l v`zur` pe Benny tocmai la cel`laltcap`t al esplanadei, ie[ind din parcare.

– Probabil c` se duce s` m`nânce. Mul]umesc pentru r`cori-toare. Iat` iar`[i ni[te copii, trebuie s` m` ocup de ei.

– R`mân [i eu prin preajm`.Cade se \ndep`rt` fluierând, [i Felicite nu-l mai v`zu pân` la

ora cinci.– Bun` ziua, iepura[!Cu sim]urile imediat \n alert`, se \ntoarse spre el.– Salut!– Tot mai munce[ti?– Nu, am terminat. Cei mai mul]i dintre copii au plecat acas`.– Tu când pleci?– Când vreau eu.– Haide!O prinse de bra] [i chem` fotograful.


– A[ vrea s` fac câteva poze cu iepura[ul!– Sigur c` da!Cade se a[ez` pe „stânc`”, o lu` pe Felicite pe genunchi [i o

strânse \n bra]e.– O s` fiu dat` afar`!– Nici gând! Chiar [i adul]ilor le place iepura[ul de Pa[ti! Dar

unde este Omul cu baloanele?– Nu s-a \ntors.– Zù? Poate de frica ta, iepura[ule fioros!Felicite uit` [i de prezen]a fotografului, pierdut \n adâncul

ochilor lui alba[tri.– Gata?Dup` ce f`cur` dou` fotografii, Cade se ridic` s` discute cu

fotograful, \n timp ce Felicite \mp`r]ea bomboane la trei feti]e\ntârziate [i un bìe]el.

|n sfâr[it, se \ntoarse la c`su]` ca s`-[i ia hainele. Nu se [tiecum, paharul se r`sturnase peste punga de hârtie, [i totul eraacum ud [i lipicios. |ncerc` f`r` succes s`-[i [tearg` bluza cu ocârp`. Asta e! Va merge cu hainele ude pân` acas`.

– Vino, o strig` Cade, te duc s` cinezi.Masca \i permise s`-[i ascund` un zâmbet de satisfac]ie. |i

refuz` \ns` invita]ia.– |mi pare rù, dar am muncit toat` ziua [i sunt obosit`. {i

apoi, paharul meu s-a r`sturnat din gre[eal` [i mi-a udat toatelucrurile; sunt nevoit` s` m` \ntorc acas`!

– Te conduc eu.– Mul]umesc, dar mai bine nu.– Iar`[i ridici bariere \n jurul tù...Ea [tia c` are dreptate. De[i... se temea mai degrab` c`

barierele nu sunt destul de solide!

76 DAISY LOGAN

– Nu chiar.– Mai trebuie s` treci pe la biroul lui Parker \nainte s` pleci?– Nu, am s` m` schimb la vestiar.Mergeau pe lâng` parcare.– Ma[ina mea este chiar aici. A[ vrea s`-]i ar`t ceva.– Nu, Cade!Un b`ie]el trecu pe lâng` ei [i le f`cu semn cu mâna.– Salut!– Pa[te fericit!...Ea cobor\ vocea [i continu`:– ...ar fi trebuit s` iau cu mine co[ule]ul cu bomboane!– Cred c` nu vrei s`-]i petreci o alt` sear` singur`! La naiba

cu purtarea asta, Felicite! Cu un asemenea nume [i cu inter-ven]ia \ngerului meu p`zitor, tu nu e[ti f`cut` s` tr`ie[tiastfel.

|n clipa urm`toare, i se p`ru c` lumea se r`stoarn`. Se sim]iridicat` de la p`mânt, [i se trezi \n bra]ele musculoase ale luiCade, lipit` de pieptul lui.


Capitolul 7

– Cade!– Trebuie totu[i s` m`nânci.– Las`-m`! Trebuie s`-mi schimb hainele.– Ah! Nu! Am visat \ntotdeauna s` cinez \n compania

iepura[ului de Pa[ti.– Nu pot s` plec \n costumul `sta. Nu-i al meu!– O s`-l aduci mâine! Nu vor avea nevoie de el \n noaptea

asta.– Hei! Ce se \ntâmpl`?Doi pu[ti le t`iau calea.– Da]i-v` la o parte, b`ie]i. Eu sunt cel mai mare r`pitor de

iepuri!– Cel mai ce? \ntreb` unul.Cel`lalt \i d`du un cot.– A furat iepura[ul de Pa[ti!Copiii f`cuser` ochii mari ca dou` farfurioare. Peste toate

astea, mai ap`ru dintr-o dat` [i domnul Mumphrey de dup` ou[` din apropiere.

– Vreau explica]ii!Unul dintre copii se gr`bi s` i le dea.

– El vrea s` ia iepura[ul!Apoi mai ap`ru alergând [i o femeie.– Kevin!– Mam`! Este un r`pitor de iepuri!– Oh, Dumnezeule! gemu Felicite. Opre[te-i mai \nainte s`

anun]e poli]ia.Cade \[i continua drumul.– U[urel, oameni buni! Nu-i decât o fars`!Continuând s`-l urm`reasc` pe Cade cu privirea, domnul

Mumphrey intr` \n magazin, \n timp ce Kevin, dezl`n]uit, setransformase \ntr-o siren` de pompieri.

– E un r`pitor de iepuri! E un r`pitor de iepuri!Mama lui \ncerc` s` intervin`.– Kevin, stai lini[tit! O s` \nnebune[ti lumea!– A furat iepura[ul de Pa[ti! A furat iepura[ul de Pa[ti!|ncepur` s` se adune o mul]ime de gur`-casc`, [i unii chiar

ie[eau din magazine. Se form` o adev`rat` mul]ime. Felicite nuse sim]ise niciodat` mai stânjenit`.

Cade \n schimb r`mânea imperturbabil. Judecând dup` tonullui vesel, ea \l suspecta chiar c`-i face pl`cere scandalul. Copiiimergeau \n urma lor strigând.

– V-am mai spus, este o glum`! |l duc doar pe iepura[ acas`s` m`nânce...

Spuse apoi \ntr-o [oapt` abia auzit`:– ...Spune-le ceva ca s`-i lini[te[ti!– Descurc`-te singur! Tu ne-ai pus \ntr-o astfel de situa]ie.– Vrei s` le risipe[ti acestor copii toate iluziile?Ea oft` [i pân` la urm` ced`.


O mam` \[i lu` cu for]a progenitura din mul]ime. Cade con-tinua s` fie foarte non[alant. Lui Felicite nu-i venea s` cread`.

– Toat` esplanada este cu ochii pe noi [i tu mergi de parc`te-ai plimba singur prin gr`dina ta!

– Asta \nseamn` aplombul.– Eu numesc asta demen]`! Pune-m` jos!– Ce se \ntâmpl`?Alertat probabil de domnul Mumphrey, un poli]ist gata s`

ac]ioneze \i oblig` s` se opreasc`.– A furat iepura[ul!– Kevin! Nu te amesteca.Poli]istul continua s`-i priveasc` amenin]`tor pe Cade [i

Felicite. Oamenii f`cur` un cerc \n jurul lor.– Ne ducem acas` s` cin`m.Se auzi o voce din mul]ime:– O s` ai nevoie de mai mult` salat`. Este un iepure cam

mare!Poli]istul o privi pe Felicite care se r`suci pu]in ca s` poat`

s`-i [opteasc` lui Cade:– Dac` m` la[i jos, am s`-i explic eu totul.– Eu am s`-i explic tot, tot, tot.Ea abandon` lupta [i spuse:– Este foarte simplu, domnule poli]ist. M` duce doar pân` la

ma[in`. – O dor l`bu]ele, ad`ug` Cade.O voce de copil r`sun`, indignat`:– Iepura[ul de Pa[ti nu este feti]`! Este b`iat!– Ai dreptate, recunoscu Cade. |l dor l`bu]ele.Poli]istul se l`s` convins.

80 DAISY LOGAN

– E-n ordine... Circula]i!Mul]imea se \mpr`[tie. Cade ajunse din câ]iva pa[i la ma[in`.

Se scutura de hohote de râs.– Cade, d`-mi drumul. N-am de gând s` cinez cu tine.– O s` te r`zgânde[ti când o s`-]i \nfigi din]i[orii `[tia mari \n

delicioasa mâncare pe care am preg`tit-o pentru tine.El deschise portiera [i o a[ez` cu for]a \n`untru f`r` s`-i pese

de frumoasele ei urechi de blan` care se turtiser` sub capotama[inii. |mp`r]it` \ntre sentimentul de \nfrângere [i un mic fiortr`d`tor de speran]`, Felicite se sim]ea \n acela[i timp stânjenit`,\ncântat` [i furioas`.

– Unde mergem?– Este o surpriz`.– Ce mai este? M` duci \n vreo rachet`? |ntr-un submarin?– Ah! Ce idee bun`. Ce-ai zice de un somptuos pachebot scu-

fundat pe fundul lacului?– Cade! Pentru Dumnezeu! Nu pot s` cinez \n costumul `sta.

Cu labele astea, nu pot s`-mi folosesc cum trebuie mâinile. E[ti\ntr-adev`r...

– |ntr-adev`r cum?– |ntr-adev`r exasperant! E[ti de o \nc`p`]ânare

nemaipomenit`. E[ti \ngrozitor de tiranic!– Cât suflet ai pus \n acest ultim adjectiv!El trebui s` \ncetineasc` la un stop, [i ea v`zu pasagerii dintr-o

ma[in` al`turat` râzând [i ar`tând-o cu degetul.– M` simt ridicol` \n acest costum.– De ce? Iepura[ul de Pa[ti trebuie s` \mpr`[tie bucurie \n

jurul lui. Când eram copil, cântam de mama focului. „Pe pote-cu]a din p`dure, iat`-l pe iepura[ ]op`ind...”

Ea râse auzind cântecul acesta pentru copii cântat de o vocegrav` de bariton. Deodat`, el se opri.


– Eu n-am avut niciodat` ou` de Pa[ti. |ntotdeauna mi-amdorit, dar n-am avut posibilitatea s`-mi ofer decât când aveamvreo nou`sprezece ani!...

El lu` l`bu]a pufoas` \n mâna lui.– ...Felicite, s` nu fii sup`rat` pe mine. Vreau s`-mi petrec

seara cu tine. {i noaptea... Felicite, m` ascul]i?– Te aud.– Vreau doar s` cinez cu tine.– Adineauri, ai spus [i altceva. {i apoi, am mai cinat \mpre-

un`, [i ai mai fost cu mine [i la lac...– Au fost prea pu]ine clipe.Se oprir` din nou la un stop [i doi copii le f`cur` semne cu

mâna, iar p`rin]ii lor râdeau \n hohote. De data asta, Felicite ler`spunse la salut.

– Te-ai distrat bine ast`zi?– Ei bine, da! Copiii sunt minuna]i.– Chiar [i cel care [i-a lipit bomboana de superba ta masc`?– Lonnie? Ce dr`g`la[ era! De \ndat` ce ajungem, trebuie s`-mi

sp`l must`]ile.– De ce mi-ai ascuns ce urma s` faci?– Pentru c` m-am gândit c` exist` riscul s` te v`d ap`rând [i

provocând un scandal... [i dup` cum se vede, aveam perfect`dreptate.

El râse.– Asta a mai \nviorat pu]in ziua poli]istului!– Nu [tiu niciodat` la ce s` m` a[tept din partea ta.– Tu-mi spui asta? Dar tu e[ti cea care acum por]i costum de

iepura[ [i care merge din când \n când pe corni[a de la etajul cinci!– Este vorba doar de dou` excep]ii \ntr-o via]` de obicei

foarte... obi[nuit`.

82 DAISY LOGAN

El intr` pe autostrad` [i Felicite se a[ez` mai bine pe scaunulei. Dac` tot nu era altceva de f`cut, m`car s` se mai lini[teasc` [is` profite de ultimele raze ale apusului de soare.

|l observa discret pe Cade. |i vedea fa]a [i degetele-i lungipe volan. |[i aminti de bra]ele lui puternice atunci când oadusese la ma[in`. Unde mergeau oare? |i trecu prin minte ungând.

– Este drumul spre lacul Lanier!– Exact. Ajungem curând. Am o caban` mic` pe malul lacu-

lui. O s` cin`m acolo, [i am s` te duc acas` când vei vrea.– Când voi vrea eu, sau când vei hot`r\ tu?– Când vei vrea tu, dup` cin`. |i zâmbi [i, ca de obicei, zâm-

betul lui era irezistibil. El \ncepu s`-i mângâie genunchiul.– Nici nu-]i po]i imagina ce fericire este s` fiu cu iepura[ul de

Pa[ti!... Iat`, aici vir`m.O lu` pe un drum mai \ngust, asfaltat, umbros [i singuratic.

Pinii cei \nal]i ascundeau apusul de soare. El o lu` apoi pe undrum abia schi]at [i se opri pân` la urm` pe malul apei.

– Am ajuns.El ocoli ma[ina [i se aplec` spre ea ca s-o ia \n bra]e.– Pot foarte bine s` merg, zise ea cl`tinându-se.– Nu [i aici. }i-ai murd`ri l`bu]ele albe. Haide, prinde-m` de

gât [i \nceteaz` s`-mi mai rezi[ti m`car cinci minute.Ea f`cu tot ce i se ceru. El urc` apoi pe o pasarel` din lemn

care ducea la o c`su]` construit` pe ap`. Un acoperi[ \nclinatforma un fel de copertin` \n jurul \ntregii construc]ii u[oare.

– Aici vin eu s` pescuiesc. Este locul meu de refugiu.Un ]ip`t de pas`re travers` lacul, a c`rui suprafa]` r`mase

neted` ca o oglind` argintie \n lini[tea \nconjur`toare a apusului.Cade \i f`cu onorurile casei.


– Iat` dormitorul... aici este buc`t`ria... aici salonul... baia.Asta-i tot.

Ea clipi pentru a se obi[nui cu semiobscuritatea [i privi\nc`perea rustic`, [emineul cel mare din piatr`, pardoseala descândur` [i pere]ii din trunchiuri de brad. Scaunele [i divanulcel larg erau \nveselite de perne ro[ii, verzi, maro. Remarc` unrastel plin cu pu[ti de vân`toare \nghesuite \ntr-un col] albuc`t`riei.

– Am s` fac un gr`tar pe verand` [i vom cina afar`.– Tot ]i-ai dorit mereu s` stai la mas` cu iepura[ul de Pa[ti!

Dar eu n-am s` pot ]ine furculi]a cu labele astea, [i m-ams`turat s` tot privesc prin fantele m`[tii. Hainele melepersonale sunt ude. Am fi f`cut mai bine s` ne fi oprit mai \ntâila mine.

– Suntem mai lini[ti]i aici. Nu mai po]i s`-]i petreci searavorbind la telefon! Ast`-sear`, te vreau numai a mea.

Singur` cu el! Felicite era sfâ[iat` de sentimente contra-dictorii. Nu mai era \ns` iritat`; era imposibil s` r`mâisup`rat` pe cineva atât de cald precum Cade. Dar [tia c`fiecare clip` petrecut` al`turi de el cre[tea riscul de a se\ndr`gosti de el.

Cade continua s` conduc` opera]iunile.– |n buc`t`rie este o ma[in` de sp`lat [i de uscat rufe. Am

s`-]i pun hainele acolo [i am s`-]i dau un halat.Mâinile lui r`t`cir` cu bun`-[tiin]` pe spatele ei.– Hmm... ce bl`ni]` moale!– Cade, o s` provoci complica]ii.– Hmm... ce cald` este!– Ascult`, Cade...

84 DAISY LOGAN

– {i ce codi]` adorabil`!O mângâie u[or pe mijloc.– Cade! Nu ascul]i ce spun?– Dar n-am s` s`rut totu[i din]ii `[tia maria din plastic, din]i

de iepure mascul!Ea zâmbi sub masc`.– Poate c` acest costum are [i unele avantaje...– Este [i p`rerea mea.Ea sim]i cum fermoarul din spate se deschide [i aerul serii i

se p`ru dintr-o dat` r`coros.– Oh, nu!|ncerc` s` prind` fermoarul, dar labele o stânjeneau.Cade \i scoase cu \ndemânare masca [i p`rul ei negru c`zu \n

cascad` pe umeri. El o cuprinse \n bra]e.– Acum, vino aici, iepura[ule...


Capitolul 8

Inima \i tres`ri \n piept. F`r` s`-i mai lase timp s` refuze, Cadepuse st`pânire pe buzele ei, o for]` s` le \ntredeschid`, [i reu[is`-i alunge orice gând din minte.

Costumul \i alunec` pân` la glezne, l`sând-o aproape goal`,doar \ntr-un bikini de dantel` alb`.

S`rutul lui Cade devenea din ce \n ce mai exigent [i ea funevoit` s` reac]ioneze. Mâinile lui r`t`ceau pe pielea-im`t`soas`. |i sim]i vârfurile degetelor alunecând de-a lungulcoloanei, de la gât pân` spre mijloc, provocând parc` scântei \ndrumul lor.

Incapabil` s`-i reziste, \[i \nnod` bra]ele pe dup` gâtul lui [i-ir`spunse la s`rut cu o dorin]` \nfl`c`rat`. Inima \i b`tea din ce \nce mai tare.

Nu-[i amintea s` fi primit vreodat` un s`rut atât de \nc`rcatde electricitate ca acela al lui Cade. El singur [tiuse s` aprind` \nea o dorin]` atât de fierbinte.

– Nu! murmur` ea.Dar trupul ei o tr`da. |i sim]i catarama rece lipit` de pântecul

ei, [i c`ma[a aspr` de lân` frecându-se de sânii proteja]i doar dedantela englezeasc`.

El \i s`rut` gâtul, apoi urechea, ceafa. O senzualitate nea[tep-tat` se trezi \n ea [i o f`cea s` fream`te de dorin]` nepotolit`.

Cade era minunat de atent la mesajele trupului ei.– {tiu ce-]i place, [tiu ce te face s` reac]ionezi...El sorbi din cupa sânilor ei [i ea gemu de pl`cere. Totu[i, cu

o tres`rire, se desprinse.– Nu vreau... Nu vreau...Se privir` \n t`cere. Amândurora le b`teau inimile la fel de

puternic.– ...Te rog...Ea nu [tia ce-i cerea el de fapt. Rug`mintea ei suna mai degrab`

cu o chemare decât ca o respingere. El \ns` se \ntoarse brusc.– M` duc s`-]i aduc un halat.Ea respir` adânc, \ncercând s`-[i recapete calmul. |[i adun`

costumul de iepura[ [i a[tept`. Dar s` a[tepte \ntr-un simplubikini de dantel` echivala cu o invita]ie; pe de alt` parte, ar fi fostridicol s`-[i pun` iar`[i costumul. A[a c`, \l puse pe un scaun, cup`rere de r`u.

Undeva \n \nc`pere, Cade aprinse o veioz` ce lumina slab.Când reveni se opri \n prag, [i lumina care se afla \n spate, \ipunea \n valoare silueta puternic`.El o privi \ndelung din cap pân`-n picioare, iar privirea lui era lafel de seduc`toare ca o mângâiere. De[i \nc`perea era\ntunecoas`, Felicite [tia c` el putea foarte bine s-o vad` [i pieleaparc` o ardea peste tot pe unde poposeau ochii lui Cade.

– Te rog, d`-mi halatul.El \naint` spre ea, [i cu fiecare pas f`cut, ea \[i sim]ea pulsul

accelerându-se. Cât de atr`g`tori erau umerii ace[tia largi, cât desuplu [i puternic \i era trupul!

Vocea lui cobor\ \ntr-un registru grav care o excit` la fel demult ca [i privirea lui.


– |mi place s` te v`d cu p`rul desf`cut...Ea tremura cu mâinile \ntinse spre halat, dar el prefer` s` i-l

]in` pentru ca s`-[i poat` strecura bra]ele pe mâneci. }es`turamoale de prosop se lipea pl`cut de piele.

El o f`cu s` se \ntoarc` \ncet ]inând-o de umeri [i-i leg` chiarel cordonul. Cu gesturi de o lentoare studiat`, mâinile lui \ntâr-ziau cu dragoste pe trupul ei.

Apoi prinse reverele late [i le strânse peste piept. |n sfâr[it, o\nchise [i la gât. |n tot acest timp, privirea \i era a]intit` pe buzeleei. Incon[tient, ea le \ntredeschise. Atrac]ia lor reciproc` \nc`rcaaerul cu electricitate.

Felicite sim]ea o dorin]` nebun` s`-l s`rute. Pleoapele greleabia \ntredeschise ale lui Cade m`rturiseau aceea[i dorin]`fierbinte. Ea \ncerc` s` se mi[te, dar nu reu[i. Parc` fusesehipnotizat`.

– N-am s` te las s` p`trunzi astfel \n via]a mea.Vocea ei era doar o [oapt` la fel de slab` ca o dâr` de fum

când ajunse la propriile ei urechi.– Nu vreau s` m` amestec \n via]a ta. Vreau doar s` te ]in \n

bra]e, s` te s`rut, s` te privesc...– A vorbi a[a cum o faci tu, sau a face dragoste, este cam

acela[i lucru. {tii foarte bine.– Nicidecum! Am s`-]i ar`t diferen]a.– Nu! Mi-e foame.– {i mie.Tonul lui senzual transmitea un mesaj atât de magic \ncât, \n

disperare de cauz`, ea ad`ug`:– Ai promis c` o s` mânc`m...– Am promis! De acord s` nu gr`bim lucrurile. Avem toat`

seara \naintea noastr`.O atinse u[or când trecu pe lâng` ea ca s` aprind` lumina.

Felicite \nchise ochii, orbit`.

88 DAISY LOGAN

– |nc` un s`rut, [i voi \ncepe s` preg`tesc cina. |]i daucuvântul meu.

Ea \ntredeschise buzele \nainte ca el s-o ating`. Trupul ei otr`da f`r` \ncetare, acesta ne[tiind nici de \n]elepciune nici depruden]`. De \ndat` ce o cuprindea \n bra]e, sim]ea c` setope[te. Se ag`]` de gâtul lui [i-i r`spunse la s`rut.

Parc` totu[i, o celul` minuscul` din creierul ei maifunc]iona.

– Cade...– {tiu, cina...El \i zâmbi [i o mângâie pe obraz.– Eu trec pe locul doi, dup` gr`tar [i cartofi?– De fapt, nu. Eu \ncerc doar s` m` ap`r.Ochii lui se mic[orar`.– De ce crezi c` a[ fi o amenin]are?Ea se str`dui s`-[i p`streze st`pânirea de sine, [i \ncerc` s`

schimbe sensul \ntreb`rilor lui. Vru s` glumeasc`, dar râsul eisuna fals.

– Nu e[ti o amenin]are. Numai c` acum, \ntr-adev`r, trecidup` gr`tar [i cartofi!

– Deocamdat`... prefer s` las balt` subiectul `sta.|i oferi un scaun.– Ia loc. Ce-ai zice de un pahar cu vin?– Nu, mul]umesc.– Ah, uitasem! }ie \]i plac vitaminele, spanacul, alerg`rile [i

plimb`rile \n aer liber. Vrei un suc de ro[ii?– Asta cu pl`cere.Ea privi mai bine buc`t`rioara mic`. Era foarte simpl`, dar

perdelele \nflorate erau fermec`toare [i puneau \n valoaremobilierul. Cade \i umplea paharul cu suc de ro[ii [i el \[iturn` vin.


– Vrei s` stai aici s` tr`nc`ne[ti cu mine \n timp ce puncartofii la cuptor?

Se duse s` aprind` gr`tarul pe verand` [i când se \ntoarse, ea\i propuse s` prepare sosul.

– Prefer s` te las s` faci cartofii.Felicite \[i suflec` mânecile halatului. |nc` mai tremura \n

urma s`rut`rilor.Cade scoase din frigider o pung` mare plin` cu frunze late de

un verde \nchis.– Afl`, doamn` McCord, c` mi-am pierdut o parte deloc

neglijabil` din pre]iosul meu timp \nv`]ând cum s` fac o salat`de spanac aproape convenabil`.

Ea râse cu poft`.– Sunt ner`bd`toare s` gust rezultatul!– O clip`...El ie[i [i se \ntoarse ]inând \n mân` punga ce con]inea

lucrurile ude ale lui Felicite. Ea le puse \n ma[ina de sp`lat [i seduse apoi la baie s` se spele pe mâini [i s` se pieptene.

Când se \ntoarse s` se ocupe de cartofi, salata era aproapegata. Lucrar`, t`cu]i, unul lâng` altul, [i curând totul fu gata.

– Acum, s` ie[im! Iat` fa]a de mas`, eu aduc farfuriile.Se a[ez` sub copertina larg`. O adiere r`coroas` venea din-

spre ap`. Scaunele de r`chit` [i un [ezlong mare de lemn cuperne galbene erau astfel a[ezate \ncât s` po]i contemplapeisajul, iar masa era lipit` de cas`. Felicite desp`turi fa]a demas` \n carouri ro[ii [i a[ez` tacâmurile. |n acest timp, Cadea[eza carnea pe gr`tar.

Curând, \n aerul proasp`t al nop]ii se r`spândi o arom` \mbi-etoare. Cade ap`ru brusc \n spatele ei [i o cuprinse \n bra]e. Ease trezi f`r` s` [tie cum \ntins` al`turi de el pe [ezlong, cuib`rit`confortabil cu capul pe um`rul lui.

90 DAISY LOGAN

– Nu te mi[ca. Vreau doar s` vorbesc cu tine. Prive[te stelele!Ce lini[te des`vâr[it`!...

R`mase astfel lâng` el, \mpotriva oric`rei ra]iuni. El \i vorbi\ndelung despre constela]ii, iar când ei i se p`ru c` vede o steac`z`toare, el spuse c`, de fapt, era doar efectul pe care el, Cade,\l are asupra ei!

– Probabil c` adori acest loc. A[ putea crede cu u[urin]` c`-]ipetreci aici toate serile de var`.

– Acum doi ani, am dormit aici aproape \n fiecare noapte darde atunci am \nceput s` fiu foarte ocupat [i n-m mai avut timpulnecesar.

Ea se \ntreb` dac` venise s` doarm` aici singur... Cine eraufemeile din via]a lui? Nu va \ndr`zni niciodat` s`-i pun` aceast`\ntrebare. El f`cea imposibilul ca ea s` se simt` singura [i unica,dintotdeauna [i pentru totdeauna, dar ea [tia c` nu era adev`rat.

Trase cu urechea la concertul broa[telor. Disp`ruse [i ultimalic`rire a zilei. Luna se \n`l]a peste vârfurile copacilor, sc`ldândveranda \ntr-o lumin` magic` [i f`când s` scânteieze suprafa]aargintie a lacului. Un pe[te s`ri pentru o clip` din ap`, ca os`geat`. Mirosul pinilor se \mbina cu cel de c`rbuni aprin[i.Totul era splendid, de un calm extraordinar, [i totu[i nervii luiFelicite erau ca ni[te fire electrice la simplul contact cu trupul luiCade. El rupse primul t`cerea.

– Este un loc potrivit ca s` observ p`s`rile.– Sunt sigur`.– Am f`cut câteva fotografii ieri diminea]`. – Adev`rat? Ce fel de fotografii?– Eu n-am cuno[tin]ele tale despre p`s`ri. Una era cu sigu-

ran]` un fel de bâtlan: cu picioroange, foarte gra]ios, cu penelungi de culoare \nchis` deasupra capului alb, cu corpulcenu[iu.


– Trebuie s` fi fost un bâtlan mare albastru.– Alta sem`na cu un pesc`ru[, cu vârful aripilor \nchis la

culoare, [i o pat` neagr` pe cap.– Era chiar un pesc`ru[! Pân` de curând, nu prea existau pe

aici, dar furtunile puternice i-au \mpins spre interior, [i acumrevin cu regularitate. Când vor fi gata pozele tale?

– Luni. Vrei s` le vezi?– A[ fi \ncântat`.R`suflarea lui Cade \i gâdila urechea. Buzele \i mângâiau tâm-

pla. Vocea li p`rea [i mai grav` decât de obicei.– Am v`zut de asemenea [i o pas`re galben`.|i s`rut` urechea, apoi se r`t`ci spre obraz.– Galben` \n \ntregime?Ea [tia ce inten]iona el, dar tânjea dup` \mbr`]i[area lui.

Atmosfera era prea lini[tit` ca s` se certe sau s`-i refuze câtevas`rut`ri.

– Nu, avea aripile [i capul de culoare \nchis`.– Era o pas`re cânt`toare.Buzele lui le atinser` pe ale ei. Ea se \nfiora la cea mai mic`

atingere.– Cade...Cât de greu \i era s` protesteze! {i totu[i, parc` mai devreme

avusese puterea asta... Trecuse mai pu]in de o or`, [i iat` c` \iaccepta s`rut`rile. El se \ntoarse pe o parte, o strânse la piept [ipuse st`pânire pe gura ei. Dorin]a pe care Felicite o resim]ea, ochinuia cumplit. Nu [tia c` a[teptarea putea s` fie atât de greu desuportat [i s-o fac` atât de maleabil` \n bra]ele unui b`rbat.

|ncerc` s` se opun`, s`-[i st`pâneasc` emo]iile.– Cade... ai spus c` doar o s` vorbim.– Felicite... Nu pot s` rezist. Ceea ce se petrece \ntre noi

dep`[e[te visele mele cele mai nebune[ti. Fiecare s`rut este o\ncântare. Vrei s` negi asta?

92 DAISY LOGAN

– Nu pot s-o fac, dar... [tiu c` n-ar trebui s` fac dragoste cu tine.– Chiar crezi ce spui? Eu vreau s` te s`rut, s` te ating. M`

gândesc atât de mult la tine \ncât nici nu mai pot s` lucrez.Ea gemu \nceti[or [i-[i puse un deget pe buzele lui.– Ssst... Nu mai spune nimic...El \i prinse degetul cu buzele, apoi \l s`rut`, \l mu[c` u[or cu

vârful din]ilor. Dintr-o dat`, senza]iile ei se accentuar`. Eraame]it` de dorin]`.

El n-o pierdea din ochi.– N-am s` pot s` dorm \n noaptea asta. M` gândesc la p`rul

t`u negru, r`spândit pe umeri. |mi amintesc de apari]ia ta lafereastra mea... Te doresc, Felicite... Vreau s` te s`rut pân` când\]i voi alunga toate gândurile.

Timpul se oprise \n loc. Toate sunetele disp`rur`.– Spuneai c` n-o s` facem dragoste...– Cum s` rezist? {tiu c` sub aceast` \nf`]i[are rece exist` o

femeie care vibreaz` de dorin]`. Vreau s` distrug barierele pecare ]i le-ai construit. Vreau s` te aud râzând, s` te v`d zâmbind,s`-]i v`d ochii str`lucind de dragoste pentru mine.

O s`rut` pe ceaf`, apoi se \ntoarse, lacom, la buzele ei.S`rutul lor deveni atât de senzual \ncât orice \ndoial` fu alungat`de un val de senza]ii neb`nuite.

– E[ti senzualitatea \ntruchipat`, Felicite. Nu mai aveare]ineri.

Oricum, nu mai era \n stare s` aib` re]ineri! El [tia asta. Seridic` u[or [i-[i apropie mâinile de cordonul halatului. |i desf`cunodul [i i-l d`du la o parte.

Cruda a[teptare se prelungi \n timp ce o contempla acum \nvoie. Apoi, \i mângâie gâtul cu vârful degetului, coborând cumi[c`ri rafinate spre sâni.

Când vorbi, vocea \i era r`gu[it`.


– |]i bate inima atât de tare..Ea a[tepta, cu r`suflarea t`iat`, prad` unor senza]ii s`lbatice.

El \i desf`cu sutienul minuscul de dantel` [i-l f`cu s` alunece peumeri, dezgolindu-i \n totalitate bustul.

Felicite era ca o tor]`, arzând de dorin]` pân` \n cele mai micifibre ale trupului ei. R`mase \ns` nemi[cat`.

– }i-am spus c` n-am s` te bruschez. |mi ]in promisiunea. Cu capul dat pe spate, ea era \n continuare incapabil` s` se

mi[te.– E[ti ame]itoare...El urm`ri cu vârful degetelor contururile trupului ei.

Scuturat` de fiori, ea \nchise ochii.– Felicite...Vocea lui Cade degaja o autoritate calm`. Ea \[i ridic`

pleoapele.– ...N-am mai \ntâlnit niciodat` o femeie ca tine. Uneori e[ti

rece, sigur` pe tine. {i deodat`, te descop`r pasionat`, plin` dedorin]`. Vreau s` fac dragoste cu tine.

Ea \[i strânse bra]ele \n jurul gâtului lui [i el o acoperi cus`rut`ri pân` când ea avu impresia c` se transform` \n cenu[`.Atunci, el se ridic` s` se dezbrace la rândul lui. |[i l`s` c`ma[a s`-icad` la picioare.

Era pentru prima oar` când \l vedea cu bustul gol. Un pufbrun \i acoperea pieptul larg, musculos. |i urm`ri cu privirea[oldurile \nguste [i picioarele \nc` \n blugi. El \ngenunche atuncilâng` [ezlong [i o dezbr`c` \n totalitate.

Mâinile [i buzele lui Cade nu mai conteneau s`-i mângâie cor-pul, f`când-o s` fream`te de extaz. |[i cufund` apoi fa]a \n p`rulei moale [i m`t`sos.

– Miro[i atât de bine...Vocea lui era plin` de promisiuni.

94 DAISY LOGAN

– Spune-mi, te-ai urcat vreodat`, la bâlci, \n roata mare?Cu pleoapele \nchise, ea abia dac`-i auzi \ntrebarea. El \i

acoperea tot corpul cu o ploaie de s`rut`ri care o \nfiorau.– Roata mare... Da...– |]i aminte[ti de accelera]ia aia rapid`, de senza]ia aceea c`

plute[ti?– Hmmm...– Aceea nu-i nimic fa]` de ceea ce simt eu \n acest moment.

Când te s`rut, \]i simt pulsul tres`rind la fel ca al meu, [i vreaus` te s`rut pân` când [i dorin]a ta va fi egal` cu a mea!

Ce b`rbat \i mai f`cuse vreodat` o asemenea promisiune? {inu mai era vorba doar de „roata mare”, ci chiar de „montagnesrusses”! Sim]ea cum ajunge \n vârf, nu era chip s` se opreasc`.Dep`[ise punctul din care s-ar mai fi putut \ntoarce.

Cu o art` deosebit`, el \i trezea senza]ii mereu mai puternice,provocându-i adev`rate furtuni de senzualitate, [i aducând-o \npragul abandonului. Atunci, el \[i arunc` cizmele [i se dezbr`c`de ultimele ve[minte.

Se s`rutar` pân` când dorin]a \i cuprinse ca o flac`r` peamândoi.

– Te vreau acum, Felicite...Urm` o dezl`n]uire p`tima[` pân` la focul de artificii final.

** *

Inimile lor b`teau acum la unison.– Oh, Felcite! Dragostea mea... Nici nu [tii cât de fericit m-ai

f`cut...Cuvintele lui o umplur` de bucurie [i continu` s`-l ]in` strâns

la piept. El \i d`du la o parte [uvi]ele umede care-i acopereaufa]a [i o s`rut` cu tandre]e.


– Am tr`it clipe extraordinare. Dar tu?Cuprins` brusc de timiditate, ea \i mângâie b`rbia cu vârful

degetelor.– Niciodat` n-am mai sim]it ceva asem`n`tor. – E[ti sup`rat` pe mine?Ea scutur` din cap. Refuza ca aceste clipe minunate s` fie

umbrite de griji. Pasiunea arz`toare de adineauri l`sa locul \nce-tul cu \ncetul unei senza]ii de mul]umire.

El se l`s` s` alunece al`turi [i-[i strecur` bra]ul sub capul ei.– Tu \mi vei ruina afacerea, m` gândesc tot timpul la tine \n

loc s` lucrez. Mai simt [i acum parfumul t`u din prima zi. Terev`d \n clipa când ai descoperit cuvintele pe care le zugr`visempe casa ta. |mi amintesc de privirea ta atunci când ]i-ai dat seamac` te voi s`ruta...

Con[tiin]a ei \ns` se trezi mai devreme decât era prev`zut.Cade era b`rbatul cel mai seduc`tor pe care-l cunoscuse vreo-dat`, dar era devastator. Faptele \i confirmaser` presim]irile: \nciuda pruden]ei ei, Cade parc` o \nghi]ise ca o avalan[` [i oconduse spre abandonul total.

– De ce taci?– Sunt buim`cit`.– Sper c` e[ti fericit`. Vreau s` te fac fericit`, Felicite. Vreau

s` sim]i [i tu ceea ce simt eu. Am atâta nevoie de tine!Fiecare cuvânt era ca un balsam care o conducea indiscutabil

spre o nou` dezl`n]uire de pasiuni, dominat` tot timpul de acestb`rbat. Dar nu era preg`tit` pentru un b`rbat cum era Cade. |[icucerise \n sfâr[it un loc al ei sub soare, \[i cucerise propria iden-titate. N-o s` abandoneze acum totul ca s` devin` doar o umbr`\n via]a lui Cade, a[a cum fusese \n via]a lui Kent!

Cade o mângâie din nou, [i ea se sim]i pierdut`. Cum s` selupte cu sentimentele ei pentru el? Cum ar putea s`-l refuzecând o simpl` privire de-a lui o f`cea s` tremure?

96 DAISY LOGAN

– Haide, explic`-mi... La ce te gânde[ti?– Sunt dezorientat`.– Dezorientat`?...El se \ncrunt` [i se \ntoarse ca s-o poat` privi mai bine \n ochi.– ...De ce?– Nu vreau s` mai am inima frânt` \nc` o dat`. Nu vreau s`

mai suf`r.Nu g`sea cuvintele potrivite care s`-l fac` s` \n]eleag` c`

refuza s` se lase dominat` [i absorbit` de el.El o s`rut` tandru.– Vrei s` \ncetezi s` te mai chinui? Eu n-am s`-]i fac niciodat`

vreun r`u.Felicite ar fi vrut s` cread`... Oft` când el o strânse mai tare la

piept.– ...Zâmbe[te... Haide, zâmbe[te-mi, draga mea Felicite, [i

uit`-]i toate grijile.Ea nu putea s`-i reziste. Imagina]ia nest`vilit` a lui Cade o

stimula [i pe a ei. S`rut`rile lui o purtau spre extaz. El...Brusc, avu un [oc când \[i d`du seama c` nu era vorba doar

de atrac]ie fizic`, [i c` de fapt se \ndr`gostise de el.Dar un miros caracteristic o f`cu s`-[i piard` [irul gândurilor.– Cade, gr`tarul!


Capitolul 9

– Dumnezeule!El se ridic` repede, s`ri de pe un picior pe altul ca s`-[i pun`

cât mai repede blugii [i se repezi la gr`tar. De \ndat` ce s`lt`capacul, o spiral` de fum negru se \n`l]` spre cer. Cade tu[i [iagit` mâna ca s`-l \mpr`[tie. Apoi se repezi \n buc`t`rie.

Felicite abia avu timpul s`-[i pun` halatul [i s`-[i suflecemânecile când reap`ru Cade \n pragul u[ii. Flutura \n vârful uneifurculi]e un cartof ars [i \nc` fumegând.

– Ce buc`tari grozavi!– Mai r`mâne salata de spanac...– Nu, mul]umesc. Tu n-ai mâncat nimic toat` ziua.– Nu-mi este foame.– Adev`rat?El nu p`rea prea convins. Puse cartoful ars pe mas`, se

apropie de ea [i o prinse \n bra]e cu \nfl`c`rare. Ea \i r`spunse las`rut f`r` nici o re]inere, lipindu-[i, lacom`, buzele de ale lui. Cebine era s` fie \n bra]ele lui! Orice gând ra]ional se evapor`, sesim]ea antrenat` \ntr-o curs` ame]itoare [i s`lbatic`!

|n sfâr[it, el \i d`du drumul.

– Ar trebui s` fii moart` de foame! Ce se \ntâmpl`?– Nu [tiu. Tu ai de prins un avion mâine diminea]`, a[a c` a[

face mai bine s` m` duc acas`.– R`mâi cu mine \n noaptea asta, Felicite. Te conduc eu acas`

mâine diminea]`, devreme.Cum s` spun` nu? {i totu[i se sim]ea sfâ[iat` de o nevoie

subit` de singur`tate. Trebuia s` se duc` acas` [i s`-[i descurceghemul \ncurcat al gândurilor.

– Te rog...– Va fi cum vrei tu, dar trebuie mai \ntâi s` m`nânci m`car

salata de spanac. Am putea de asemenea s` a[tept`m pân` prindeu un pe[te.

Ea zâmbi.– Mi se pare mai sigur s` \nfulec imediat salata de spanac.– Ei bine, s` mergem s` savur`m verdea]a ta preferat`!El \i ]inu u[a s` intre. Ea ezit` o clip`, apoi hot`r\ s` lase de o

parte orice gând moroc`nos [i s` profite din plin de fiecare clip`petrecut` \n compania lui Cade. |n stadiul la care ajunsese, cerù putea s` fie dac` mai r`mânea o or` \n plus?

Mâncar` la lumina lumân`rilor. Cade umplu dou` pahare cuvin, \i \ntinse unul [i-l ridic` pe al lui ca s` rosteasc` un toast.

– Pentru dragostea noastr`, Felicite!Ea ridic` paharul cu o mân` tremurând`. Oare chiar o iubea?

Bùr` amândoi vinul.Mâncar` salata de spanac cu feliu]e de pâine. Vinul bùt

\ncepu s-o ame]easc` pe Felicite... doar dac` nu cumva cauza eraprezen]a lui Cade! Lumina slab` a lumân`rilor forma un fel deaureol` \n jurul capului lui, [i o s`rut` p`tima[. Apoi o ridic` pebra]e [i travers` veranda strângând-o la piept.

Curând, se trezi \ntins` pe [ezlong [i-[i \nnod` f`r` rezervebra]ele \n jurul gâtului lui \n timp ce se \ntindea [i el al`turimurmurându-i cuvinte tandre.


|ncepu prin a-i mângâia umerii, apoi d`du la o parte halatul.Ea nu-i rezist`. Vinul, lumina lunii, propriul ei corp care o tr`dane\ncetat, spulbera orice logic`. Incon[tient, \ncepu sùrm`reasc` cu degetele conturul mu[chilor lui puternici. Atunci,el \i prinse fa]a \n mâini [i-i vorbi cu gravitate.

– Nu la[i garda jos decât \n momentele de pasiune, dar \ntr-ozi, Felicite, vei \nceta s`-]i ridici scutul \mpotriva mea.

Tonul lui Cade era atât de hot`rât \ncât se sim]i foarte tulbu-rat` [i se \nfl`c`r` mai tare. Cu un geam`t de disperare aproape,ea \i zdrobi buzele cu ale ei.

Cade [tiu s` g`seasc` noi mângâieri rafinate [i o condusepân` la abandonul total.

** *

Mai târziu, \ntin[i unul lâng` altul, priveau cerul. Cade \i rosti\nceti[or numele...

– Felicite, dulcea mea Felicite...Ea nu putea s` vorbeasc`. Era \nc` sub [ocul intensit`]ii cu

care reac]ionase la mângâierile lui.– ...Prive[te acolo sus. Noaptea este minunat`, excep]ional`.

{i tu, frumoasa mea Felicite, \n bra]ele mele...Inima ei revenea \ncet la ritmul normal. Nu trebuia s` se gân-

deasc` la ziua de mâine.– ...E[ti atât de t`cut`, draga mea! Nu e[ti fericit`?– Ba da. Dar m` simt u[or confuz`...– Te cred... E[ti atât de frumoas`... Visez doar la tine... Orice

ai gândi, [i chiar dac` \ncepi deja s`-]i cl`de[ti zidurile \n jurultù, eu [tiu c` ceea ce trìm noi acum este unic, [i c` \ntr-o zi veirecunoa[te [i tu asta. {tiu c` asta sim]i când suntem \nl`n]ui]i,când eu \]i alung din minte toate gândurile timorate.

100 DAISY LOGAN

Incapabil` s`-i r`spund` ceva, ea r`mase nemi[cat`, cu ochiia]inti]i spre stele, pân` când \i auzi respira]ia lui regulat`. Sea[ez` atunci cu grij` astfel \ncât s`-l poat` observa. P`rul luic`zuse \n bucle rebele pe frunte. Imaginea trupului lui atât deputernic abandonat acum somnului o emo]ion` extraordinar. Se\ntinse la loc. Bra]ele lui Cade o cuprinser` iar, dar continua s`doarm` profund.

** *

Felicite se trezi la prima lic`rire a zorilor. Cade se mi[c` u[or[i-i zâmbi.

– Bun` diminea]a!– Bun` diminea]a!|nainte ca el s` poat` s-o prind`, ea se ridic` [i-[i puse halatul.

El \ntinse o mân` posesiv` spre coapsa ei [i contactul degetelorlui \i provoc` o senza]ie de arsur` pe tot piciorul. Tremurând dedorin]`, reu[i totu[i s` vorbeasc` pe un ton st`pânit.

– Acum ar fi mai bine s` m` conduci.Intr` \n cabana cea mic` \nainte ca bunele ei inten]ii s` se

topeasc` precum z`pada la soare. |[i puse hainele ei curate \nusc`tor [i se duse s` fac` un du[. Când ie[i, \nvelit` \ntr-unprosop moale de baie, adulmec` mirosul \mbietor de [unc`pr`jit`.

Cade, \mbr`cat \n blugi [i o c`ma[` albastr`, era \n fa]aaragazului. Se \ntoarse [i o \nv`lui \ntr-o privire arz`toare.

– Trebuie s`-mi scot lucrurile din usc`tor.– Micul dejun este gata \n dou` minute.– Voi fi [i eu gata. Ce arom` \mbietoare!El \ntinse bra]ele.


– Vino \ncoace.Ca \ntotdeauna, scânteia magic` dintre ei transform`

\mbr`]i[area \ntr-un incendiu, fiecare s`rut fiind urmat de unaltul, [i de un altul...

Pentru o clip`, el \[i ridic` privirea ca s`-i contemple ochii,p`rul, buzele...

– La naiba cu micul dejun!– Ah, nu!Adunându-[i toate puterile, ea \[i strânse mai tare prosopul

pe lâng` corp [i se eliber`.– Ajunge o mas` ars`! Tu trebuie s` te preg`te[ti pentru

Houston iar eu trebuie s` merg acas`...|i zâmbi, ca s` mai \ndulceasc` pu]in efectul cuvintelor.– ...[i apoi, sunt pur [i simplu lihnit` de foame.– {i eu.Privirea lui grav` o emo]iona. Se gr`bi s`-[i scoat` hainele din

ma[in` [i se \ntoarse \n baie. Aici, se sprijini cu spatele de u[` [iduse o adev`rat` lupt` interioar`. Când \n sfâr[it \[i consolid`inten]ia de a se \ntoarce cât mai repede acas`, se \mbr`c`, \[ipiept`n` p`rul [i se \ntoarse la Cade.

A[eza]i pe verand`, mâncar` ou` cu [unc`, pâine pr`jit`, dul-cea]`, suc, privind \n tot acest timp r`s`ritul de soare pesteapele albastre ale lacului Lanier. Dup` care, Cade o conduse. Pem`sur` ce se \ndep`rtau de caban`, Felicite se \nchidea \nt`cere.

Ajuns` \n fa]a u[ii, ea puse jos pachetul \n care se afla costu-mul de iepura[ [i scoase cheia din po[et`.

– Po]i s` m` suni s`-mi spui cum a decurs \ntrevederea?– Bine\n]eles, am s` te ]in la curent.El \i lu` cheia din mân`, deschise u[a, o l`s` s` intre [i o urm`

\n`untru.

102 DAISY LOGAN

– Când urmeaz` s` te mu]i?– Pe treisprezece.– Eu am s` m` \ntorc \nainte. Ast`zi faci din nou pe iepura[ul?– Nu.O grimas` de suferin]` ap`ru pe chipul lui Cade.– Oh! Felicite, de ce e[ti atât de \ncordat`? Când m` voi

\ntoarce, vom mai vorbi despre asta, \]i promit. Pân` atunci\ns`...

O \nv`lui cu bra]ele, [i s`rutul lui fu de aceast` dat` dur [i exi-gent. |i zdrobi buzele, obligând-o s` reac]ioneze cu brutalitate,provocând \n adâncul ei un nou val sfâ[ietor de dorin]`. |l sim]i\ns` cum se retrage, apoi \l auzi \mpingând u[a [i \ncuind-o cucheia.

– Cade... Trebuie s` pleci.– Nu m` mai satur de tine...– Cade, te rog, nu-mi cere atât de mult, [i atât de repede.El \i d`du drumul cu p`rere de r`u.– Ei bine, dac` a[a vrei tu...– Da.R`spunsul ei fu doar o [oapt`. {tia c` \n mare parte este o

minciun`. |l dorea cu disperare, s`lbatic. |l dorea prea mult.Ezita... Trebuia \ns` s` se gândeasc`, s` fie absolut sigur` de sen-timentele ei, \nainte s` \nceap` o rela]ie serioas` cu unasemenea b`rbat.

– Mai d`-mi timp, te rog.– De acord, dar cred c`-]i faci ni[te griji absolut inutile. Am s`

te sun.|i ridic` b`rbia [i o s`rut` u[or pe buze. O clip` mai târziu,

ie[i pe u[` [i plec`.


Capitolul 10

Felicite \nchise u[a \n urma lui Cade [i ascult` \ndep`rtându-sezgomotul de motor.

Cu gesturi automate, se duse s` atârne \ntr-un cuier costumulde iepura[. Mângâia u[or blana alb` [i moale când privirea \ic`zu pe fotografia lui Kent pus` pe o comod`.

Se duse s` ia poza [i o contempl` \ndelung. Cade \i sem`na[i \n acela[i timp era diferit. Kent \nfruntase pericolul ca s`-[idovedeasc` lui \nsu[i virilitatea. Lui Cade, pur [i simplu \i pl`ceavia]a, dar se comporta \ntr-un mod la fel de cople[itor.

Puse fotografia la loc [i se gândi la c`s`toria ei [i la felul \ncare \ntreaga ei existen]` se concentrase \n jurul lui Kent. Cadeva ac]iona oare \n acela[i mod?

Acum, ea \ncepuse o afacere proprie. El la fel. Dar mai exis-tau atâtea alte activit`]i! Aflase c` mama lui tr`ia \n Amazonia...

„Dumnezeule! Ce familie...”, murmur` ea l`sându-se s` cad`\ntr-un fotoliu. Privea distrat` ni[te vr`bii instalate \n magnoliade lâng` fereastr`, \ncercând s`-[i imagineze familia lui Cade.

Dac` va acepta s`-[i lege via]a de a lui, ce va face dac` el vavoi brusc s` plece \n Amazonia, sau s` se consacre scufund`rilor

submarine? Cade era omul care n-ar ezita s` vând` totul [i s`plece la cel`lalt cap`t al lumii, dar ea nu se sim]ea \n stare s`tr`iasc` astfel.

O cucerise cu atâta u[urin]`! Nu ]inuse deloc seama deprotestele ei pe esplanada centrului comercial. Dimpotriv`, or`pise pur [i simplu \n acel ridicol costum de iepura[...Vitalitatea, exuberan]a lui erau prea puternice pentru ea.

Trebuia s` rup` orice rela]ie cu el.Abia luase aceast` hot`râre [i sim]i o durere ascu]it` \n inim`.

Cât de greu \i va fi! Nu mai era sigur` dac` voia cu adev`rat s`-llase pe Cade s` ias` din via]a ei pentru totdeauna. O cuprinser`disperarea, regretul, remu[c`rile. |[i aminti de bra]ele lui puter-nice, de privirea pozna[`, de vocea lui profund` [i u[orr`gu[it`... Dar ce va face \n ziua când el va dori s` acosteze \nAntarctica sau s` se lanseze \n cine [tie ce expedi]ie la cap`tullumii, \n ]inuturi s`lbatice?!

Oft` [i-[i desf`cu p`rul dup` care-l leg` mai strâns \ntr-un coc\n cre[tetul capului.

Poate c` el va ob]ine acel post \n Houston, se va muta [i o vauita... Ea nu-[i f`cea iluzii \n privin]a asta, pentru c` era \ngrozi-tor de \nc`p`]ânat, [i-i mai spusese c` petrecuse o noapteexcep]ional` al`turi de ea... Era profund convins de asta.

Felicite nu mai [tia ce s` fac`. Orice hot`râre ar fi luat,\nsemna s`-[i asume ni[te riscuri enorme.

Petrecu o duminic` nelini[tit` [i o noapte f`r` somn, iar lunidiminea]a se duse istovit` la birou.

Toat` ziua \i trecur` prin minte numai imagini cu Cade. |lvedea venind surâz`tor \n costumul lui impecabil. |l vedea a[ezat\n fotoliu, relaxat, cu mâinile-i bronzate puse pe genunchi. |lvedea \ntins pe patul lui de la hotel, cu umerii ar`mii sprijini]i depernele albe... |[i acoperi ochii cu palmele \ntr-o tentativ`zadarnic` de a-[i st`vili imagina]ia tumultuoas`.


Trecur` astfel câteva ore. Vorbea la telefon cu clien]ii [ipierdea [irul conversa]iei. Nu fu \n stare s` m`nânce, uit` s` deaun telefon important. {i gândul la Cade n-o p`r`sea...

{i-l imagina atât de bine \naintând cu pa[i siguri spre JordanNethers, \ntinzându-i ferm mâna cald`... Se ridic`, se plimb` prinbirou, se a[ez` la loc, f`r` s` reu[easc` s`-l uite vreo clip`.

Dup`-amiaz`, pe la ora cinci, primi un telefon de la [eful per-sonalului intreprinderii din Houston.

– Felicite McCord? Sunt Jordan Nethers. Ne-am \ntâlnit cuCade Rankin.

– {i cum a decurs \ntrevederea?– Este un candidat excelent.– M` bucur s` aud asta...Dar oare chiar se bucura? Descump`nirea se amesteca

oarecum cu un sentiment de u[urare. Era \mp`r]it` \ntresperan]a c` el va accepta aceast` slujb` [i dorin]a arz`toares-o refuze.

– ...Are toate calit`]ile cerute?– Este perfect. Am vorbit \ndelung cu el. S-a \ntâlnit [i cu cei

doi vicepre[edin]i. Am aranjat o \ntâlnire suplimentar` disear`,iar mâine diminea]` vom vizita \mpreun` cu el birourile [irafin`ria.

– Este \n ordine. Am s` te rog, Jordan, s` m` suni dup` ce ve]itermina toate astea.

– De acord. Suntem gr`bi]i [i vom lua cât de repede odecizie. A[a c` voi avea un r`spuns definitiv \n acel moment. Maisunt al]i doi candida]i interesa]i, dar al t`u pare s` fie cel maibun. Ne-a impresionat pe to]i.

– |]i mul]umesc c` mi-ai telefonat. A[tept s` m` ]ii la curentcu nout`]ile.

106 DAISY LOGAN

Abia dac` auzi când Jordan \i spuse la revedere. Era sigur` c`Rankin va câ[tiga postul. Dar va acepta el oare pân` la urm` s`plece acolo? {i dac` da, va putea s`-l uite atât de u[or?

Cade \i promisese c`-i va telefona, dar urm`toarele treiapeluri venir` de la alte persoane.

|[i \nchise biroul [i se \ntoarse acas`, nefericit` [i incapabil`s` m`nânce ceva. |n cursul nop]ii, lu` o hot`râre: nu numai c`va trebui s` rup` rela]ia cu el, dar va trebui s-o fac` de \ndat` cese va \ntoarce, sau n-o va face niciodat`.

Cade nu telefon` \n seara aceea, nici \n diminea]a urm`toare,dar spre prânz primi un alt telefon de la Jordan Nethers care-ispuse c` tocmai \i oferise postul lui Cade, [i-i precizase [i diferiteelemente cum ar fi salariul, prima de mutare, participarea labeneficii etc. Salariul era chiar mai mare decât prev`zuse ea, ast-fel c` [i ei \i va reveni un comision mai mare dac` el va accepta.Cade trebuia s` dea r`spunsul a doua zi diminea]`.

Felicite \i mul]umi lui Jordan [i \nchise telefonul. Sim]ea oap`sare de parc` o greutate enorm` \i c`zuse pe piept. Se dojenicu voce tare: „Asta ai vrut! Dac` se mut`, nu va mai trebui s` ieiacea teribil` hot`râre de a rupe rela]ia cu el [i de a nu-l maivedea vreodat`.”

Strânse din din]i [i-[i \ndrept` spatele. Va fi atât de bine dac`el se va \ndep`rta! O asemenea ocazie nu se ive[te de dou` ori\n via]`. Se uit` la ceas. Cade era acum \n avionul cu care se\ntorcea acas`.

De ce nu-i telefonase \ns`? Oare \l m`cinau [i pe el gândurile?|[i preg`ti o can` de ceai [i se for]` s` lucreze ca s` nu se mai

gândeasc`. {tia c` acum el aterizase la Atlanta [i c` probabil a [iajuns acas`...

Dar nu auzi nimic de el toat` ziua. |ntoars` acas`, \[i puseblugii [i o bluz` albastr`. Se p`rea c` pofta de mâncare \i


disp`ruse cu totul, dar b`u for]at o cea[c` de cafea [i ron]`i obuc`]ic` de pâine pr`jit` \nainte s` \nceap` s`-[i \mpachetezelucrurile. Trebuia s` se \ntoarc` \n apartamentul ei \n vinereaurm`toare.

Ceva mai târziu, spre sear`, auzi un zgomot de motor [i-[i]inu respira]ia pe m`sur` ce zgomotul se apropia. Ma[ina o lu`pe alee. Felicite sim]i cum \i tresare inima \n piept. Se auzi apoio portier` trântit` [i pa[i apropiindu-se. Când sun` soneria,alerg` s` deschid` [i se trezi nas \n nas cu o vaz` plin` cu maimulte duzini de trandafiri.

– Bun` seara, inimioara mea.El \i zâmbi mali]ios [i-i oferi florile. Inima ei b`tea nebune[te.

Sim]ea o bucurie f`r` margini doar privindu-l.– Sunt minunate.Dar nu se gândea doar la trandafiri. Cât de elegant era Cade!

Cu siguran]` c` nu va putea renun]a niciodat` la el. Cea maimic` atingere a degetelor lui \i provoca reac]ii s`lbatice! Simplullui zâmbet era irezistibil.

– Culoarea asta ro[ie, foarte \nchis`, este \ncânt`toare! {i cemiros suav! Sunt \ntr-adev`r superbi! Mul]umesc.

El puse vaza jos, \nchise u[a \n urma lui [i se apropie de ea.Felicite fu n`p`dit` de emo]ii confuze. Avea un sentiment depierdere [i de regret, dar [i de fericire [i speran]` \n acela[i timp.{i totu[i, era hot`rât` s`-[i men]in` decizia luat`. A[a c`, seretrase \n grab`.

– O clip`! Stai u[or. Spune-mi mai \ntâi cum a decurs\ntrevederea.

El se \ncrunt`, descump`nit.– Bine. Sunt ni[te oameni fermec`tori.– M-a sunat domnul Nethers. I-ai impresionat puternic. Mi-a

spus [i ce ofert` ]i-au f`cut. Este o oportunitate formidabil`.

108 DAISY LOGAN

– {tiu.– Te intereseaz`, nu-i a[a?De ce oare \[i ]inea respira]ia a[teptând r`spunsul lui? Era o

\ntrebare pe care o punea de obicei candida]ilor f`r` s` simt`asemenea palpita]ii.

– Când mi-au prezentat situa]ia, le-am spus c` am nevoie s`m` mai gândesc.

– De ce n-ai acceptat pur [i simplu?Intensitatea privirii lui parc` o str`pungea.– Asta dore[ti tu?– Da.– De ce?– Pentru c` este o ofert` excelent`.– Nu-i acesta motivul.Felicite \[i g`si cu greu cuvintele.– Nu vreau s` refuzi din cauza mea. Cred c` nu vom mai con-

tinua s` ne vedem...Spunând acestea, se preg`ti mental de o lupt`. El o privi atât

de \ndelung \nainte s` vorbeasc` \ncât \ncepu s` simt` o teribil`durere \n piept.

– De ce? |ntre noi totul s-a petrecut minunat.– Nu. Noi doi nu vedem deloc lucrurile \n acela[i fel.– Cum adic`?Era \ngrozitor s` s` \nceap` ni[te explica]ii, s` rosteasc` ni[te

cuvinte nepl`cute, dar era absolut necesar.– Poate c` este greu de \n]eles, dar simt c` m` zdrobe[ti cu

personalitatea ta. Ai intrat cu for]a \n via]a mea. |n momentulacesta, eu sunt vulnerabil`. |ncerc s`-mi g`sesc un loc, s`-midescop`r propria identitate.

El o lu` de bra], o conduse spre salon [i-i spuse cu o voceblând`:


– Dac` ne a[ez`m, o s` putem s` vorbim mai lini[ti]i.Ea insist` s` ia [i vaza cu trandafiri, dup` care o puse pe o

m`su]` joas`. Când se ridic`, el se a[ez` pe divan [i o trase u[orspre el, a[ezând-o pe genunchi. Felicite \ncerc` s` se elibereze,dar bra]ele lui Cade erau puternice.

– Stai lini[tit`. N-am s`-]i fac nici un r`u.– Nu pot s`-]i vorbesc dac` stau pe genunchii t`i.– De ce?El lu` un aer nevinovat care o nelini[ti.– {tii la fel de bine ca [i mine!F`cu o nou` tentativ` s` se elibereze, dar el o ]inea prea

strâns.– Nu te mi[ca. Dac` faptul c` te afli pe genunchii mei te tul-

bur` atât de mult, de ce vrei s` m` p`r`se[ti?Enervarea o cuprindea \ncetul cu \ncetul.– Pentru c`... pentru c` m` zdrobe[ti, ]i-am spus!– Mai bine spune c` \]i ascunzi emo]iile. Nu reu[e[ti nici s` te

aperi, nici s` profi]i de via]`. Oare [tii cu adev`rat ce vrei?– Dac` \]i voi vorbi despre via]a mea de femeie m`ritat`,

poate vei \n]elege. Kent \]i sem`na \n multe privin]e, chiar dac`motiva]iile voastre erau diferite. Ca [i el faci lucruri nebune[ti,pentru distrac]ie, pentru c` iubi]i via]a. Kent avea nevoie s` sepun` mereu la \ncercare pentru a-[i p`stra imaginea de virilitate.Dar activit`]ile lui extreme m` cople[eau...

Ridic` privirea spre Cade [i inima \i tres`ri imediat. Consider`c` este mai prudent s` fixeze un tablou ag`]at pe perete.

– ...Am \nceput s` ies cu el \nc` din liceu. Ne-am c`s`torit \ntimp ce eram la universitate. El hot`ra tot ce aveam de f`cut. Eu\l urmam. |l priveam. |l a[teptam...

|[i d`du seama c` el \ncepuse s-o mângâie pe spate. Sim]imici desc`rc`ri electrice pe [ira spin`rii, dar se str`dui s`-[i con-tinue explica]iile.

110 DAISY LOGAN

– ...To]i acei ani au fost plini de veselie dar goi de con]inut.El nu voia copii, nu voia s`-[i asume responsabilit`]i. Eu m`supuneam pentru c` eram \ndr`gostit` de el. Moartea lui m-al`sat complet pierdut`. Nu aveam nici o activitate personal`, num` interesam de nimic. A[ fi putut s` dau lec]ii de pian. Era sin-gurul lucru pentru care eram preg`tit`. A trebuit s`-mi g`sesc oocupa]ie care s`-mi \ncep propria afacere.

– Draga mea, dar de la acea dram` tu ai evoluat. Eu vreau s`te fac fericit`.

– {tiu, tu te preocupi mult de mine, dar parc` e[ti un vulcan.Ai o vitalitate excep]ional`. Nimic nu te opre[te. {i acesta nu esteun mod de via]` care s` mi se potriveasc`. A[a c`, ori accept s`te urmez, oriunde [i orice ai face, ori trebuie s` te p`r`sescimediat.

– {i s` r`mâi \n turnul t`u de filde[! Eu \ncerc prin toatemijloacele s`-]i fiu pe plac. Am \nv`]at s` preg`tesc [i salata despanac [i chiar s-o apreciez. M-am dus pân` la Houston. Ammers s` observ p`s`rile.

– Ai venit s` observi p`s`rile [i pe unde ai trecut ai creatpanic`! M-am gândit bine, Cade. Dac` vei primi o propunere s`studiezi flora din Patagonia, [i vei vrea s` mergi....

– N-am s` merg dac` asta ar \nsemna s` te pierd.Degetele lui \[i croiau drum spre sânii ei. Ea \l prinse de

\ncheietura mâinii.– Stai lini[tit! Doar atrac]ia fizic` a f`cut s` fim \mpreun`.R`spunsul lui o deconcert`.– Ce crezi tu despre o femeie care-mi cade din cer [i care apoi

se deghizeaz` \n iepura[? Nu vezi c` [i tu iube[ti via]a la fel de multca [i mine? Fire[te, ai avut o experien]` nefericit`, dar moartea las`pe oricine descump`nit, iar tu, iat`, ai reu[it acum s`-]i cucere[tiindependen]a. Nu mai ai nevoie s` te protejezi astfel.


Ea se ridic` brusc [i puse \ntre ea [i Cade toat` \ntindereasalonului \nainte s` g`seasc` puterea s`-i \nfrunte privirea.

– Dac` vom continua s` ne vedem, m` voi lega atât deputernic de tine \ncât nu voi mai putea s` m` desprind. Voi rede-veni cea care am fost odinioar`. Nu pot s` m` leg acum, [i nicim`car s` r`mân \n rela]ie cu un b`rbat ca tine.

Privind-o fix, el p`rea c`-i urm`re[te fr`mântarea interioar`.|n sfâr[it, se hot`r\ s` vorbeasc`.

– Am refuzat postul din Houston.Ei i se t`ie respira]ia.– Din cauza mea?– |n parte. Nu vreau s` te p`r`sesc. {i nu vreau nici s`-mi

abandonez afacerea.– Te rog, nu refuza postul din cauza mea! Accept` oferta. Noi

doi nu avem un viitor comun.El se ridic` [i, din câ]iva pa[i, fu lâng` ea. Felicite ridic`

mâinile ca s`-l \ndep`rteze.– Nu m` s`ruta!– Felicite! Pentru Dumnezeu! |nceteaz` s` te mai temi de

via]`.– {tiu c` explica]iile mele nu ]i se par credibile pentru c` tu

n-ai trecut niciodat` printr-o experien]` ca a mea. Tu ]i-ai urmatpropria cale, ai ac]ionat \ntotdeauna cum ai vrut. M` \ntreb dac`ai cea mai mic` idee despre ceea ce vorbesc eu.

– Nu pot s` cred c` vrei s` alungi orice bucurie din via]a ta.Privirea lui se \nduio[ase [i vru s-o cuprind` \n bra]e, dar ea

\l respinse.– Nu, nu, [i nu! N-ai s`-mi \nl`turi argumentele cu un s`rut.

E[ti pe cale s` \ncerci orice pentru a m` face s` fiu de p`rerea ta...El \[i \ncle[t` maxilarele, [i ea \[i aminti cât putea s` fie de

\nc`p`]ânat. Se str`dui s`-i vorbeasc` pe un ton optimist.

112 DAISY LOGAN

– ...Acum, este timpul s` ne lu`m la revedere \nainte s` nefacem unul pe altul s` suferim. Tu trebuie s`-]i tr`ie[ti via]a [i eupe a mea. Din p`cate, drumurile noastre sunt prea diferite.

– Nu-i adev`rat, s-au \ncruci[at la un moment dat!– Te rog. Nu face ca lucrurile s` fie [i mai dificile decât sunt

deja.– Am s` le fac s` fie mai \nsp`imânt`toare decât iadul!O trase spre el [i \ncepu s-o s`rute. O for]` s` \ntredeschid`

buzele pentru a o obliga s` reac]ioneze.Curând, ea nu mai fu \n stare s`-i reziste. Cu nervii \ntin[i la

maximum, cu trupul arcuit \nspre el, nu mai \ncerca s`-[iascund` sentimentele. El \[i puse \n aplicare amenin]area f`cândca desp`r]irea lor s` devin` insuportabil`.

Pân` la urm`, el se desprinse, iar ea deschise ochii. Aveainima sfâ[iat` de durere, de dorin]` [i de furie.

– N-am s` m` r`zgândesc!Acum, era la fel de furios ca [i ea.– Nu e[ti \n stare s` recuno[ti ce lucru excep]ional se petrece

\ntre noi? Vrei s` pui cap`t acestei fericiri?– {tiu foarte bine ce simt.– Eu n-am s` abandonez lupta! N-am s`-]i spun adio [i n-am

s` te uit. Nu pot.– Ba da, ai s` po]i. Ne cunoa[tem de foarte pu]in timp.– Timpul n-are nimic de-a face cu toate astea!De[i tulburat` de cuvintele [i de s`rut`rile lui, ea se men]inu

ferm pe pozi]ie. Trecutul era \nc` prea aproape [i prea durerosca s`-[i mai asume asemenea riscuri.

– Cade, pleac` te rog. Ie[i din via]a mea!El strânse din din]i, privirea i se \ntunec`. Felicite crezu o

clip` c` o va cuprinde din nou \n bra]e, dar el se \ntoarse [i


plec`. |nainte s` treac` pragul, se opri o ultim` oar`, o privi \nochi [i-i vorbi cu un calm perfect [i \n acela[i timp cu cea maimare convingere.

– |n tine exist` o femeie care vibreaz` de via]`, de dorin]`,dar tu ai \nchis-o \ntre ziduri de piatr`.

Ie[i apoi trântind u[a \n urma lui. Pa[ii lui repezi se stinser`\ncetul cu \ncetul pe alee.

R`mas` \n picioare \n casa goal`, Felicite era \ncremenit`, ca[i cum p`mântul ar fi \ncetat s` se mai \nvârteasc` [i nici unr`s`rit nu va mai exista niciodat` peste o lume pustie...

|l alungase pe Cade [i el plecase. Gândul c` ea alesese caleacea mai \n]eleapt` nu-i aduse nici o consolare.

Se \ntoarse \n salon [i privi minuna]ii trandafiri. Durerea seva stinge \ntr-o zi... Timpul \i va vindeca r`nile. |i va fi mult maiu[or acum decât dac` ar mai fi a[teptat pân` s`-l p`r`seasc`.

Dar, \n timp ce se preg`tea de culcare, cu capul \nc` plin degânduri, cu ochii \nc` umezi, \i ap`ru cu o claritate evident` faptulc` \l iubea deja [i c` va suferi cumplit dup` desp`r]irea aceasta.

Era limpede c` a[teptase prea mult pân` s`-i spun` adio.

114 DAISY LOGAN

Capitolul 11

Timpul se scurgea interminabil. Felicite \ncepuse s`foloseasc` intrarea din partea de vest a Turnului Franklin ca s`evite s` treac` prin fa]a biroului lui Cade. |ntr-adev`r, el refuzasepostul de la Houston, [i Jordan Nethers \i telefonase ca s-oanun]e.

Vineri, \[i lu` o zi liber` ca s` se mute. |mbr`cat` \n bermude[i un tricou, cu p`rul strâns la spate, termin` de \mpachetatlucrurile [i \ncepu s` le \ncarce \n ma[in`. Sora ei urma s` se\ntoarc` sâmb`t`, iar p`rin]ii ei \[i anun]aser` sosirea de Pa[ti. Eatrebuia deci s` se \ntoarc` \n apartamentul ei ca s` lase casaliber` pân` se \ntorcea Jane.

Puse cu grij` trandafirii pe podeaua ma[inii, \n fa]a scaunuluide al`turi [i se \ntoarse \n cas` dup` \nc` ni[te lucruri. Câtevaclipe mai târziu, ie[i cu bra]ele \nc`rcate de dosare, \mpinse u[acu un picior, r`mânând o clip` \n echilibru instabil pe cel`lalt.

– Cucu! Ai nevoie de ajutor?Vocea lui Cade r`sun` la câ]iva centimetri de urechea ei.

Felicite scoase o exclama]ie de surprinz` [i sc`p` din bra]e toatedosarele. Ridic` apoi privirea spre el. |n fa]a elegan]ei obi[nuite

a lui Cade, avu nepl`cuta certitudine c` este \mbr`cat` aiurea [inepiept`nat`. Abia apoi \[i d`du seama c` vântul \i \mpr`[tiahârtiile pe iarba peluzei.

– Oh, nu!Alerg` s` le adune, cu Cade pe urmele ei, [i recuper` ultima

foaie dintr-un tufi[ de azalee. Privir` apoi amândoi \n jurul lor.Se p`rea c` recuperaser` totul.

– |nc` o dat`, salut! |mi pare r`u c` te-am speriat.|n ciuda hot`rârii ei de a se purta distant, o cuprinse un val

de c`ldur`.– Bun`! |]i mul]umesc pentru ajutor.Cât ar fi dorit s` se fi piept`nat mai cu grij`! El se apropie

[i-i strânse panglica cu care-[i legase p`rul.– Mi-a fost greu s` te recunosc.– Nu [tiam c` vei veni.– Dac` ai fi [tiut, ai fi f`cut \n a[a fel ca s` dispari! Se pare c`

e[ti pe cale s` te mu]i...– Mâine se \ntoarce Jane cu mica ei familie.El privi teancul de dosare.– Vrei s` le pui \n ma[in`?– Da.{tia foarte bine c` ar fi putut s`-i spun` politicos mul]umesc

[i la revedere, dar nu era \n stare. Era atât de fericit` c`-l vede.De mar]i, nu mai luaser` leg`tura. Trei zile cât o ve[nicie...

Dup` câteva drumuri, ma[ina se umplu. Cade c`ra cuu[urin]` cutiile cele mai grele, [i ea se str`duia s` le \nghesuie \nma[in`.

– Spune-mi, sora ta mai are ceva al ei personal \n cas`?– Eu nu c`l`toresc cu mâinile goale! Mi-am adus cu mine tot

ce a[ fi putut avea nevoie. |n plus, am obiceiul s` lucrez seara ladosarele mele.

116 DAISY LOGAN

Dac` el ar [ti ce efect are asupra ei! Ce se alesese de hot`râreaei de a nu-l mai vedea? Iat`, \l l`sase s`-i care cutiile de carton, s`reintre \n via]a ei...

Se privir` \ndelung \n t`cere. Ochii lui alba[tri erau parc` [imai calzi, [i mai p`trunz`tori.

– Mi-ai lipsit...– Cade... Acum trebuie s`-mi \mpachetez hainele.– Am s` te ajut [i eu.El intr` primul \n camer`, [i ea \l urma privindu-i spatele

puternic cu o exasperare \ndreptat` atât \mpotriva ei cât [i a lui.El nu-i d`duse nici un motiv care s`-i justifice sosirea inopinat`[i ea nu voia s`-l \ntrebe.

Cum \n ma[ina ei nu mai era loc, Cade \ncepu absolut firescs-o \ncarce pe a lui. |n doi, treaba se termin` curând.

– Cred c` asta-i tot. Dac` vrei s` pleci acum, eu \ncui casa cucheia [i te urmez.

– De acord. Care este adresa apartamentului t`u?Ea i-o d`du [i-l privi plecând, gândindu-se c` dup` ce va

desc`rca totul, \i va fi greu s`-l resping` iar`[i. Dar trebuia s` fieferm`, foarte ferm`.

Când ajunse acas`, el o a[tepta deja \n fa]a [irului de c`su]ecu un etaj din c`r`mid` ro[ie.

Felicite \l claxon` [i-i f`cu semn s-o urmeze \n spatelecl`dirilor. Ajuns` acolo, deschise poarta ce d`dea \ntr-o gr`din`mic`. Fiecare cas` avea gr`dini]a ei. Iar ea instalase aici o mas`din fier forjat, dou` scaune [i ghivece cu flori.

– Pe aici.– Este fermec`tor!– Mul]umesc.Ea descuie u[a de la buc`t`rie.


– Oh! Ce aer \nchis. D`-mi pu]in timp s` deschid ferestrele.El o urm` \n mica buc`t`rie \n care soarele dup`-amiezii

p`trundea \n valuri. Apoi, ea \i ar`t` drumul spre camera dinfa]`, un salon-sufragerie cu mobil` din r`chit`, mas` de sticl`,plante verzi [i perne din catifea \n culori vii. O mochet` groas`verde-deschis acoperea pardoseala. Cade privi \n jurul lui, [iceea ce v`zu \l f`cu s` zâmbeasc`.

– Ce p`rere ai?– |mi place mult, dar nu este deloc ceea ce-mi imaginam.– Ah?– Nu. Eu \mi \nchipuiam un apartament modern, cu mobilier

elegant [i rece, ceva cam cum e[ti tu uneori.– Ar trebui s`-]i mul]umesc sau s` scrâ[nesc din din]i de

furie?El râse.– M-am \n[elat.– Dup` cum vezi, ascund \nc` multe secrete.Cade \[i cufund` ochii \n privirea ei cu puterea unei ghiulele

de tun!– {tiu, zise el lini[tit, cu sub\n]eles.Ea se gr`bi s` schimbe subiectul.– Este momentul s` despachetez.Când ajunser` la haine, Felicite urc` scara pân` \n camera ei.

Cade puse pachetele pe pat, [i iar`[i privi prin \nc`pere.Felicite \[i reg`sea camera cu o nou` \nf`]i[are. De[i aparta-

mentul era mic, \i pl`cea aici [i se str`duise s`-l aranjeze con-fortabil. La etaj, mobilierul era de culoare brun`, mocheta alb` [icuvertura albastru-deschis. La fereastra ce d`dea spre sud, sel`f`iau ferigile [i rododendronul.

– Ne plac la amândoi plantele.– Ca [i multor altor persoane.

118 DAISY LOGAN

El st`tea \n picioare \ntre ea [i u[`, [i brusc, Felicite \[i doricu disperare ca el s` ias` cât mai repede din \nc`pere. Se sim]eastânjenit` [i \ncordat`.

– Nu te-am v`zut azi-diminea]` la lac...– Doar nu vrei s` spui c` ai fost?– Ba da! Am f`cut [i câteva fotografii. Tu de ce n-ai venit?– Am uitat complet! Cu lucr`rile de la birou, cu mutarea...Sim]ea cum obrajii \ncep s`-i ard`.– Când domnul Cummings a coborât din ma[ina lui, m-a

v`zut [i [i-a amintit dintr-o dat` c` a uitat ceva acas`...– Bietul om!– Bietul om... ia mai las`-l! Apoi, pentru c` tu nu erai acolo,

doamna Keening a propus s` m` \nso]easc`!Felicite izbucni \n râs.– {i ai acceptat?– N-are acela[i farmec s` m` plimb prin p`dure cu doamna

Keening \n locul t`u!El f`cu un pas [i ea se retrase, prudent`, ceea ce nu-l

\mpiedic` totu[i s` pun` mâna pe gâtul ei, cu degetul mare chiarpe jugular`.

– Ce puls rapid ai!– Este normal, dup` ce mi-am petrecut ziua c`rând

pachete!– Bine\n]eles...– Parc` ai mai sl`bit?– Probabil din cauza alerg`rilor. Haide s` termin`m

desc`rcatul lucrurilor.Coborâr` din nou. Gândurile se \nv`lm`[eau \n mintea ei.

Pielea o ardea acolo unde el o atinsese. Când ie[i afar`, soareleera deja la asfin]it. Cade o urm`.


– }i-a mers bine s`pt`mâna asta?– Foarte bine. Am reu[it s` plasez doi candida]i.– Felicit`rile mele.– Am fost foarte ocupat`. Am mai primit ieri o ofert` de ser-

viciu pentru un post foarte interesant la Denver. PentruColorado, este \n general u[or s` g`se[ti, candida]i; toat` lumeavrea s` mearg` acolo din cauza mun]ilor [i a pârtiilor de schi...De ce ai venit s` m` vezi?

– M-am gândit c` ai putea avea nevoie de ajutor.A[adar, \[i amintise data când urma s` se mute. O adiere

u[oar` ciufuli p`rul ondulat al lui Cade. |ntre ei domnea o starede \ncordare teribil`, o atrac]ie reciproc` pe care era imposibils-o \nl`ture.

Felicite se \ntoarse repede [i urc` pe bancheta din spate ama[inii ca s` \ncerce s` scoat` o cutie care se \n]epenise \ntrescaune. F`r` succes \ns`.

Cade o prinse de talie [i o trase afar`.– Apreciez enorm priveli[tea pe care mi-o oferi, dar cred c` ai

face mai bine s` m` la[i pe mine s` m` descurc.El ridic` de jos cutia cu o u[urin]` revolt`toare.– Unde vrei s-o pun?– Este bine s` ai asemenea mu[chi! |n buc`t`rie, te rog.El o privi, surâzând.– |n schimb, tu... ai alte avantaje. Muncir` cot la cot o vreme. El desc`rca [i ea despacheta

cutiile. |n tot acest timp, nu se gândea decât la el, la cea maimic` atingere de um`r, la auzul vocii lui grave, la degetele luifine...

Era \ngenuncheat` pe podea, a[ezând discurile \n rafturilelor, când Cade puse lâng` ea ultima cutie.

120 DAISY LOGAN

– Ma[inile sunt goale. Acum trebuie s` plec.Ea se ridic` [i-l conduse pân` afar`.– |]i mul]umesc pentru ajutor.– Cu pl`cere...El \[i trecu bra]ul pe dup` umerii ei.– Când vei mai dori s` m`nânci spanac, s` [tii c` mai am \n

frigider.Ea \[i aminti de noaptea magic` petrecut` pe malul lacului,

când mâncaser` salat` de spanac [i... |[i plec` privirea pentru cael s` nu-i poat` citi gândurile.

– Nu te obosi prea tare.O s`rut` pe frunte [i se a[ez` la volan.– Mul]umesc \nc` o dat`.Apartamentul p`rea \ngrozitor de gol f`r` el. Seara, mânc` la

repezeal` ceva, dup` care fu prea ocupat` cu aranjatul lucrurilorca s` se mai gândeasc` la Cade.

** *

Luni diminea]a, Felicite se trezi devreme [i \mbr`c` ]inuta dejogging. Aerul era proasp`t, \mprejurimile lini[tite [i doarp`s`rile tulburau lini[tea matinal`. Ea \ncepu s` alerge.

|n dep`rtare, se auzi un fluierat prelung c`ruia nu-i d`duaten]ie. Urm` apoi un al doilea fluierat [i \n spatele ei r`sunar`pa[i. Arunc` o privire peste um`r [i-l recunoscu pe Cade care seapropia \ntr-o alergare u[oar`. Acesta \i zâmbi.

– Bun` diminea]a!– Dar... tu locuie[ti la kilometri de aici!– Alerg mult.– Nu pân` aici!


– Este o activitate excelent` [i foarte s`n`toas`. Crede-l pe unb`trân alerg`tor care-]i spune asta.

Ea se concentr` asupra ritmului cursei.– Nu e[ti prea vorb`rea]` ast`zi!– Nu pot s` vorbesc [i s` alerg \n acela[i timp.– |n]eleg. Dar s` alergi [i s` ascul]i po]i?– Cade!– Iat` o activitate care te men]ine \n form`! Este de ajuns s`

te privesc ca s`-mi dau seama de asta.– M` deranjezi!– {i totu[i, nu fac decât s` alerg al`turi de tine. {tii c` suntem

urm`ri]i de un câine enorm [i \nfrico[`tor?– Este Prince. E inofensiv.– M` bucur s` te aud spunând asta. Pentru c` are un mod de

a-mi privi gleznele... {i are [i bale! Sper c` [i-a luat deja miculdejun.

Ea era amuzat` [i agasat` \n acela[i timp.– Trebuie neap`rat s` m` opresc [i s` m` \ntorc acas` din

cauza ta?– Nu [tiu. Dar pari \nc` \n stare s` mai faci de vreo dou` ori

\nconjurul caselor. Vrei s`-]i ascult b`t`ile inimii?– Cade! Eu am nevoie s` m` concentrez când alerg.– Unde este pl`cerea?– O fac pentru pl`mânii mei... Oh! Dumnezeule! Strânse cu furie din din]i. El acceler`, o dep`[i, apoi \ncepu

s` alerge cu spatele.– Acum pot s` te [i v`d când \]i vorbesc.– Pleac`!– M` \ntreb care este priveli[tea mai frumoas`, cea din spate

sau cea din fa]`?...Ea \[i d`du ochii peste cap, furibund`.

122 DAISY LOGAN

– ...Cred c` din fa]`. Ah! Ce modalitate minunat` de a-mi\ncepe ziua!

El p`rea c` nu face nici un efort.– Nu te deranjeaz` s` alergi astfel?– Ba da! Mi-ar pl`cea mult mai mult s` m` opresc [i s` te ]in

pe genunchi...– Nu asta te-am \ntrebat.– Ai terminat cu despachetatul? R`spunde-mi doar printr-un

semn din cap.– Nu pot s` alerg [i s` mi[c capul cum vrei tu!– Dar este foarte u[or! Prive[te.El \ncepu s` dea din cap, continuând s` alerge cu spatele. Ea

trebui s` \ncetineasc` pentru c` râsul \i t`ie respira]ia.– |nceteaz`!– Ce? S` alerg [i s` dau din cap?Ea nu-i r`spunse [i privi drept \nainte, adic` \nspre trupul

atletic al lui Cade.– Ai prea multe activit`]i solitare; alergi singur`, observi

p`s`rile singur`....– Ajunge!– Nu trebuie s` vorbe[ti, ]i-am spus. Este de ajuns doar s`

ascul]i. Nu crezi c` ar fi mai amuzant s` faci toate astea \mpreun`cu cineva?

– Chiar vrei s` [tii p`rerea mea?– A fost chiar atât de \ngrozitor, \n ziua \n care am mers

\mpreun` s` observ`m p`s`rile?Ea refuz` s`-i r`spund`. Treceau deja pentru a doua oar` de

col]ul str`zii.– Dac` nu te ui]i pe unde claci, ri[ti s` cazi \ntr-o groap`.– |ngerul meu p`zitor m` protejeaz`.– |ngerul `sta...

SERENAD~ PENTRU UN |NGER 123giannijolys

– Nu te lua de \ngeri! La urma urmei, mul]umit` lor ne-amcunoscut. Nici nu po]i s`-mi imaginezi ce am sim]it când am ridi-cat privirea [i te-am v`zut la fereastr`!

– Nici tu pe ale mele când te-am z`rit... Gata! Abandonez...Nu pot s` alerg, s` vorbesc, s` ascult.

Reveniser` la punctul de plecare.– Mi-ai stricat antrenamentul!– Este un mod de a vedea lucrurile. Ai câ[tigat \ns` un

\nso]ior. Pe curând, draga mea.– Unde \]i este ma[ina?– Nu prea departe.{i plec`. Ea oft` [i se \ntoarse acas`. Era pentru a doua oar` când ap`rea pe nea[teptate, [i pleca

f`r` s` stabileasc` vreo \ntâlnire. Nu [tia ce urm`re[te, dar acestmod de a ac]iona o obliga s` se gândeasc` ne\ncetat la el [i s`tânjeasc` dup` urm`toarea lui apari]ie.

** *

Zilele urm`toare, Felicite le petrecu având nepl`cuta senza]iec` este suspendat` \n gol. F`r` Cade, timpul i se p`rea inter-minabil, lumea i se p`rea cenu[ie.

|ntr-o dup`-amiaz`, ie[i pe palier [i privi \nspre u[a lui Cade.El era cu mâna pe clan]`, gata s` intre, dar când o v`zu seapropie de ea. |n ciuda ]inutei lui ceva mai neglijente, cu gulerulc`m`[ii desf`cut [i cu p`rul ciufulit, era totu[i incredibil deseduc`tor.

– Bun` ziua, draga mea. Tocmai m` gândeam la tine. A[ fiputut de altfel s`-]i spun acela[i lucru [i acum o or`, [i acumdou` ore, [i...

124 DAISY LOGAN

– Este ridicol!– Absolut absurd. Ea nu vru s`-i m`rturiseasc` faptul c` [i ea ar fi putut s`-i

spun` acela[i lucru, dar \i zâmbi când el ridic` mâna [i, cu vârfuldegetelor, \i mângâie col]ul gurii.

– Ah! A[a este mai bine. |mi place s` te v`d zâmbind.Felicite fu atât de emo]ionat` de aceast` simpl` atingere \ncât

prefer` s` plece.– Am de f`cut un drum urgent.Se mai \ntoarse \nainte s` intre \n ascensor. El nu se clintise

din loc [i-i f`cu un semn cu mâna \nainte s` se \ndep`rteze larândul lui.

Era profund tulburat` de aceast` \ntâlnire. |l iubea, acum tre-buia s` recunoasc`, din tot sufletul. Dar \nc` nu era prea târzius` \nceteze orice rela]ie cu el...


Capitolul 12

Restul s`pt`mânii nu-i adusese nici o u[urare lui Felicite.Vineri seara [i-o petrecu f`când ordine prin cas`, gândindu-se laCade [i \ncercând s` se conving` c` ac]ionase bine.

Se str`dui s` coas` câte ceva, dar gândurile \i hoin`rireauaiurea. Atunci se apuc` s` fac` ni[te biscui]i de ciocolat`,desc`rcându-[i nervii pe mixerul cu care b`tea albu[urile. Uit`biscui]ii \n cuptor [i ace[tia, fire[te, se arser`. Pentru a doua tav`,puse termostatul \n func]iune.

Apoi, f`cu o baie cald` lung`, \[i puse c`ma[a de noapte [i se\ntinse \n pat cu ochii larg deschi[i \n \ntuneric. Se zvârcolea f`r`\ncetare [i privea pendula fosforescent` la fiecare dou` minute.

La ora dou` [i opt minute exact, \nchise ochii [i \ncepu s`numere oile.

Prin fereastra deschis`, ajunse pân` la ea sunetul uneichitare. Deschise ochii. Visase sau era \ntr-adev`r o chitar`? Apoise auzi o voce grav` b`rb`teasc` fredonând un cântec. Felicite sea[ez` pe pat. Deodat`, \n]elese. Cade venise s`-i cânte oserenad`!

Alerg` la fereastr`. Nedumerit`, privi afar`. |ntr-adev`r, Cadeera acolo, cu piciorul pe unul din scaunele din gr`din`. Luminalunii \i sc`lda cu raze argintii p`rul negru [i c`ma[a alb`. El ridic`ochii spre ea [i cânt` privind-o.

Avea o voce frumoas`, frumoas` [i puternic`. |n lini[teanop]ii, Felicite era sigur` c` se auzea pân` la câ]iva kilometri!Totu[i, oricât de frumoas` ar fi fost, era ora dou` noaptea!

– „Nop]ile mele sunt pustii f`r` tine, iubitooo...“– Cade!El continu` s` cânte cu \nsufle]ire.– ...Cade, vecinii!|n clipa aceea, se deschise o fereastr` [i o voce b`rb`teasc`

tun`:– Lini[te!– „Nop]ile mele sunt pustii, [i bra]ele mele la fel...“|nspre stânga, se aprinse o lumin`.– Oh! |nceta]i o dat`!Se deschise [i o alt` fereastr`:– Termina]i o dat` tapajul `sta?– Sparge discul `la!O femeie se al`tur` corului protestatarilor:– {ti]i cât este ceasul?– Cade! |nceteaz`!El \ns` continua s` cânte f`r` s`-i pese câtu[i de pu]in de

vecinii exaspera]i. Interveni o alt` femeie:– L`sa]i-l \n pace! |mi place cum cânt`!Cineva fluier` [i aplaud`. Cade \[i termin` cântecul [i se

\nclin`. Felicite izbucni \n râs [i se aplec` peste pervazulferestrei.

– Cade, intr`.El privi spre ea.


– S` mergem la lac!– La ora asta? Nici gând!– Du-te, domni]`! strig` un vecin.– Hei, Felicite! Dac` tu nu mergi, eu m` duc.– Cade!– E[ti de acord? o \ntreb` el f`r` s` ]in` seama de protestele

ei.– Nu, dar po]i s` intri.El \ncepu un alt cântec. Avea oare de gând s-o ]in` tot a[a

pân` ce va spune da?– Dac` nu \ncetezi imediat, vin [i-]i sparg chitara aia \n cap!

zise o voce groas`.– Cade, te rog...– „Tremur de dorin]` \n fa]a taaa...“– Du-te naibii, tu [i afurisitul t`u de instrument!– Eu vreau s`-l ascult. T`ce]i din gur`! strig` o femeie.Cade \[i continu` cântecul pân` la ultima not`.– Felicite! S` mergem la lac.– Vin eu! zise o alt` femeie. Felicite, prezint`-ne.Ea recunoscu vocea vecinei [i prietenei ei Julie Harkin. Cade

\ncepu o a treia serenad`, \n timp ce \n dep`rtare se auzea sirenaunei ma[ini de poli]ie.

Un b`rbat ap`ru \n col]ul str`zii [i se \ndrepta cu un pasamenin]`tor spre gr`dini]`.

– Dumnezeule!Felicite cobor\ \n grab` sc`rile \n timp ce sirena poli]iei se

apropia [i deschise u[a buc`t`riei exact la timp ca s`-l vad` peb`rbatul furios trecând de porti]`.

– Am s`-]i bag pe gât chitara aia!Cade se opri o clip`.

128 DAISY LOGAN

– Dumneata \mi \ntrerupi serenada.|n spatele copacilor, clipea deja girofarul ma[inii de poli]ie.

Ne[tiind cum s` evite catastrofa [i s`-l fac` pe Cade s` intre\nùntru, Felicite vorbi cu vocea ei cea mai seduc`toare.

– Cade, dragule, nu vrei s` intri \n cas`?Cei doi b`rba]i \nfuria]i se \ntoarser` spre ea. Noroc c` nu

aprinsese lumina pentru c` \n graba ei, uitase complet s`-[i pun`pe ea un capot.

Domnul furibund se calm` ca prin minune.– Dac` a[ avea [i eu o chitar`....– Cade, intr`, te rog...Ma[ina de poli]ie se opri \n apropiere \ntr-un scrâ[net de

pneuri.Cade \i zâmbi [i se apropie. Felicite profit` [i-l trase repede

\nùntru. Abia avusese timp s` \ncuie u[a c` el o [i cuprinse \nbra]e.

– Hei! Este chiar mai bine decât speram!– Aiuritule! A venit poli]ia.– De ce nu ne ducem \n pat? Am putea s` le spunem c`

dormeam.Ea râse nervos.– Ai chef s` te treze[ti la poli]ie?– Nu. Voiam doar s`-]i fac o serenad`. }i-au pl`cut cântecele

mele?– Au fost minunate. Probabil c` poli]ia este pe cale s` scoto-

ceasc` \mprejurimile \n cùtarea ta. Ai bùt ceva?– Doar nu crezi asta? Hmmm! Ce bine miro[i!Era un pretext bun pentru el s`-i ating` gâtul...– Nu \ncepe s` m` vr`je[ti.– Este o noapte splendid`...Ea era deja \n bra]ele lui. A[a c` i se p`ru lucrul cel mai firesc

din lume s`-l s`rute.


Fu cuprins` de furtuna dorin]elor lor reciproce. |[i alung`temerile, reticen]ele, totul, r`mânând doar emo]ia de a se afla lapieptul lui [i de a-i sim]i buzele. Se sim]i ridicat` \n bra]e [i dus`\n salon. Tot scandalul, sirenele poli]iei, totul disp`ruse. El \[istrecur` mâinile pe sub c`ma[a ei de noapte care, ajunse curândla podea. |i acoperi trupul cu s`rut`ri, cu mângâieri, f`când-o s`ame]easc` \n bra]ele lui. Apoi se dezbr`c` [i el [i se pr`bu[ir`amândoi pe mocheta groas`. Felicite se sim]ea atât de„\nfometat`“ de parc` ar fi petrecut opt zile \n de[ert f`r` hran`[i ap`.

– Nu pot lupta \mptoriva ta, murmur` ea.– Felicite, \n]elege, e[ti a mea! Am s` te fac a mea pentru tot-

deauna. Dragostea mea! N-am s` te abandonez niciodat`.– Cade! Tot timpul am visat la tine.– {i vrei s` prive[ti doar \n urm`?– Nu mai pot! Mi-ai distrus toate mijloacele de ap`rare de

care avem atâta nevoie...– Nu de a[a ceva ai tu nevoie...|i acoperi din nou trupul cu s`rut`ri [i mângâieri pân` când

[i ea \ncepu s`-l s`rute [i s`-l mângâie la rândul ei, pân` cândatinser` \mpreun` extazul.

** *

R`maser` mult timp \ntin[i unul lâng` altul, \mbr`]i[a]itandru.

– Te iubesc, Felicite.– Cade...– Am nevoie de tine. Nu pot s` mi te alung din minte. Te

visez necontenit.

130 DAISY LOGAN

Ea era istovit`, incapabil` s` se mi[te. Casa era \ntunecat` [i t`cut`.– Ai evitat \n ultima clip` s` fii arestat!– Nu m-ar fi arestat pentru o serenad`, mai ales dac` te-ar fi

v`zut pe tine.Ea nu fu \n stare s` zâmbeasc`. Abia revenea la realitate, [i o

dat` cu asta [i remu[c`rile. Ce se alesese de bunele ei hot`râri?Nu era \n stare s` reziste când o lua \n bra]e. Dar asta era oarede ajuns? Ea [tia bine c` nu. Atrac]ia fizic` nu era suficient` pen-tru a forma un adev`rat cuplu. O cuprinse o profund` disperare[i oft`.

– Ce te nelini[te[te?– M-ai luat din nou pe nepreg`tite. Tocmai de aceea nu pot

avea \ncredere \n tine.– Nu te gr`bi s` hot`r`[ti! A[teapt` cel pu]in pân` diminea]`.

Noaptea e un sfetnic bun. Ai tot timpul s` te gânde[ti. Nu te maiteme de via]`!

– Dar nu m` tem de via]`!– Ba da.El se ridic` [i-[i adun` hainele. |[i puse [i ea c`ma[a de

noapte. Când \l privi din nou, el \[i \nchidea deja cureaua. Seaplec` apoi s`-[i ia chitara.

– Acum, te las, dar gânde[te-te \n noaptea asta la noi [i la cee[ti pe cale s` strici.

– Am \n]eles, dar ai putea face [i tu un efort s` m` \n]elegi.E[ti ca un uragan iscat \n via]a mea lini[tit`.

– Lini[tit` sau inexistent`?– Fir-ar s` fie, Cade!– Am plecat.Ie[i [i \nchise lini[tit u[a \n urma lui, dar o clip` mai târziu,

b`tu iar`[i \n u[`. Ea se duse s` deschid`. El avea \n mân` unpachet.


– |]i adusesem un cadou, dar l-am uitat \n gr`din`.– |ntoarce-te...– Nu. Ne vedem mai târziu, Felicite.De[i se st`pânea, ea sim]ea c` era furios.– |]i mul]umesc pentru cadou.Se \ndep`rt` [i ei nu-i mai r`mase decât s` \ncuie u[a cu

cheia. Urc` scara spre dormitor sim]indu-se parc` jefuit` de cevascump. Desf`cu panglica [i rupse hârtia de ambalaj.

|n`untru era o ram`. O \ntoarse [i v`zu o splendid`fotografie a unui bâtlan albastru, stând \ntr-un picior, \n cea]adimine]ii, cu penele u[or zbârlite de o adiere, cu cel`lalt picioradunat sub el. Planul doi era neclar [i culorile voalate. Ai fi zisc` este un tablou.

|[i aminti c` \i spusese c` f`cuse câteva fotografii la lac,s`pt`mâna trecut`. Fotografia asta era de toat` frumuse]ea. Ostrânse la piept, sim]ind \n acela[i timp o durere sfâ[ietoare.

Se duse la fereastr` ca s` priveasc` \n gr`din`. I se p`ru insu-portabil de goal`. Cade se afla undeva afar`, r`nit [i furios pe ea.

** *

|n diminea]a urm`toare, Felicite atârn` rama pe peretelesalonului. Avu impulsul s`-l sune pe Cade [i s`-i mul]umeasc`,dar pân` la urm` \i scrise dou` vorbe [i puse scrisoarea la cutie\n drum spre birou.

Era consternat` de comportarea ei din noaptea trecut`.Gândindu-se la s`pt`mâna ce trecuse, \n]elegea \n sfâr[it c` el sepurtase astfel, ap`rând pe nea[teptate [i apoi disp`rând, tocmaica s`-i lase ei timp de gândire. Oare avea dreptate? Se comportaoare cu la[itate \n fa]a vie]ii?

132 DAISY LOGAN

Se sim]ea ca o citadel` asaltat`, asediat`, [i totu[i era pierdut`când el nu era aici. Nu g`sea nici o justificare existen]ei ei decâtcând se afla \n bra]ele lui.

A[ezat` la masa de lucru, avu senza]ia aproape fizic` aprezen]ei lui Cade la doar câ]iva metri de biroul ei. Nu reu[ea s`se concentreze [i-i fu cumplit de greu s` se ab]in` s` se duc` per-sonal la el s`-i mul]umeasc`. {i totu[i, \nc` era convins` c`, \ntimp, va sfâr[i prin a-l uita.

** *

S`rb`torile de Pa[ti trecur`. Sora [i cumnatul ei reveniseràcas`. P`rin]ii se \ntorseser` [i ei, la Macon. Nu mai primi nici ovizit` surpriz` de-a lui Cade, nici m`car n-o mai sunase la tele-fon. Nu-l z`ri nici chiar pe culoarul de la birou.

Dar sentimentele ei pentru el nu se schimbar` dintr-atât [i\ncepu s` fie cuprins` de \ndoieli. Avea oare Cade dreptate? Se\nchidea ea \ntr-adev`r \n spatele unor ziduri iluzorii? Ar fi tre-buit oare s` se lase \n voia sentimentelor [i s` profite mai multde bucuriile vie]ii?

Capacitatea ei de concentrare sc`zu periculos de mult. Uitas`-[i mai sune clien]ii [i agen]ia ei de recrutare de cadre seresim]ea. Veni [i prima zi de mai f`r` s`-l revad` pe Cade.

La jum`tatea lui mai, se afla la biroul ei contemplând trist`cerul albastru. Erau exact trei s`pt`mâni [i patru zile de când nu-lmai v`zuse pe Cade.

Avea impresia c` trecuse prin mai multe r`zboaie. B`t`lia eiinterioar` era zadarnic` [i \ngrozitor de dureroas`. Starea ei deconfuzie cre[tea pe zi ce trece. Era sfâ[iat` \ntre pasiune [ira]iune. Nu se putea ab]ine s` compare ceea ce trìse odinioaràl`turi de Kent [i ceea ce resim]ea ast`zi pentru Cade.


Un singur lucru ie[ea clar din toat` cea]a care o \nconjura: \liubea pe Cade Rankin. |n ciuda tuturor argumentelor, pro [icontra, trebuia s` ac]ioneze \n func]ie de acest adev`r indis-cutabil. Nu putea trì f`r` Cade. Prin urmare trebuia s` fac` ceeace trebuia f`cut ca s` trìasc` al`turi de el.

Aceast` descoperire brusc` \i aduse o imens` u[urare. Vru s`mearg` imediat la el s`-i spun` c`-l iube[te, dar \n acela[i timpvoia mai \ntâi s`-i dovedeasc` faptul c` nu se teme de via]`. {ipoate c` avea nevoie s`-[i dovedeasc` ei \ns`[i asta. R`mâneadoar s` g`seasc` modalitatea s-o fac`. |ncepu s` se gândeasc`profund.

Se ridic`, se apropie de fereastr` [i-[i trecu degetul f`r` s`-[idea seama peste pervazul pr`fuit. Apoi observ` o pas`re care-[ilua zborul \n dep`rtare. Cu aripile desf`cute, aceasta plonj`brusc spre p`mânt.

R`spunsul la \ntrebarea ei venea din cer. Trebuia s` \nve]e s`sar` cu para[uta. Iat` cum \i va ar`ta lui Cade adev`ratele ei sen-timente! Era oricum mai bine decât s` se lamenteze toat` ziua,decât s`-[i piard` somnul [i s` nu fie \n stare s` lucreze. Se duses` caute \ntr-un catalog, apoi \n cartea de telefon.

La rubrica de „para[utism“ nu era decât un singur nume.Instructorul se numea Reggie Dockum. La telefon, i se p`ru cèste fermec`tor [i deloc surprins c` sunase ca s` ia lec]ii depara[utism.

La rândul ei, Felicite fu stupefiat` s`-l aud` explicându-i c`-ivor fi de ajuns doar vreo cinci-[ase ore de curs \nainte sèfectueze primul salt. Atunci va [ti cum s` sar` [i cum s`-[i adunepara[uta.

Cinci sau [ase ore! Crezuse c` va fi nevoie de vreo cincizecisau chiar optzeci. {i de ce nu o sut`?

134 DAISY LOGAN

Palmele i se umeziser` numai la gândul acelui prim salt... |[i\ndrept` spatele pe scaun [i, vorbind cu vocea ei cea mai ferm`,accept` \ntâlnirea pe care el i-o fix` pentru joia [i vinereaurm`toare. Nu depindea decât de ea ca s` poat` efectua primulsalt chiar sâmb`t` diminea]a.

|i mul]umi lui Reggie, puse receptorul \n furc` [i \nchiseochii. Niciodat`, dar niciodat`, nu va fi \n stare s` sar` dintr-unavion!

Apoi \[i aminti de ochii alba[tri [i veseli ai lui Cade, [i [tiu c`trebuia neap`rat s` \ncerce s-o fac`.

|l iubea [i-l voia cu orice pre]. Poate c` el avea \ntr-adev`rdreptate când spunea c` via]a poate s`-]i aduc` bucurii fantas-tice. Dar de ce neap`rat para[utism? Pentru c` era o m`sur`\ndeajuns de radical` ca s`-l conving` c` se schimbase!

De s`pt`mâni \ntregi, era prima oar` când se sim]ea fericit`.Ar fi vrut s` alerge la Cade s`-i spun` ce simte, ce anumehot`râse. Dar [tia c` va trebui s` aib` for]a s` a[tepte pân` când\i va putea cere lini[tit` s` vin` s` asiste la saltul ei cu para[uta.

Pân` joi seara la [apte [i un sfert, pân` se duse la prima eilec]ie, fu foarte lini[tit`.


Capitolul 13

Joi seara, Felicite se duse la centrul sportiv [i p`trunse \ntr-osal` mare plin` de mese [i scaune. Un mic grup de b`rba]i vor-beau \ntre ei. Ea [ov`ia \n prag când un b`rbat ro[cat [i bondocse apropie de ea [i se prezent`. Era chiar Reggie Dockum.

Purta o salopet` de para[utist [i-i strânse c`lduros mâna.– Bun` seara, Felicite. Fii binevenit` printre noi.– Mul]umesc. Ai aici tot ce trebuie?– Dar ce ]i-ai \nchipuit?– {tiu [i eu? Ceva foarte complicat, cu grafice, scheme, o

platform` \nalt` [i o para[ut`.El râse.– Este mult mai simplu! Vino, am s` te prezint celorlal]i.Ea era singura femeie, [i cei cinci b`rba]i din grup se ar`tar`

extrem de prevenitori fa]` de ea. Erau cu to]ii la fel deneexperimenta]i ca [i ea.

Se a[ezar` pe ni[te scaune metalice [i Felicite se str`dui s`par` entuziasmat` [i relaxat` \n timp ce Reggie \[i \ncepeaexpunerea. Se folosea de dou` para[ute ca s` le arate primeleno]iuni ale acestui sport.

– Eu voi fi instructorul vostru de zbor, sau poate nu, daroricine ar fi acesta, el va prelua conducerea opera]iunilor. El \i vaspune pilotului când s` opreasc` motorul, el v` va indicamomentul \n care ie[i]i din avion.

– S` ie[im? \ntreb` cineva.– Da, a]i auzit bine. V` ve]i strecura afar` [i ve]i sta \n picioare

pe carling`.Felicite trebui s` se lupte cu panica teribil` care o f`cea s`

simt` un nod \n stomac.– Instructorul v` va da un semnal când va trebui s` v` lua]i

elan [i s` s`ri]i.Reggie flutur` o curea lung` din nailon alb.– Aceast` curea este fix`. Ve]i fi lega]i de ea când v` ve]i afla

alinia]i [i gata de salt, iar mânerul de deschidere al para[uteivoastre va func]iona automat când v` ve]i lansa \n gol.

O privi pe Felicite, care respira precipitat. Când \[i imagin`\n`l]imea la care se va afla, se surprinse mu[cându-[i buzele [i\ncruntându-se.

– Doar para[uti[tii experimenta]i, cei care au f`cut deja opt-zecesalturi, \[i declan[eaz` singuri deschiderea para[utei.

Felicite se \ntreb` câte salturi o fi f`cut Cade. Cum putea el s`g`seasc` o pl`cere \n acest sport?

Nu rezist` dorin]ei de a mai cere câteva explica]iisuplimentare.

– De ce nu putem s`ri direct din avion [i mai trebuie s` nec`]`r`m pe carling`?

– Pentru c` trebuie s` fi]i siguri c` nu v` ag`]a]i para[uta dearipile avionului. Cureaua de siguran]` este destul de lung` ca s`evite acest risc. Este mai prudent.

„Mai prudent!“ Parc` era prudent s` te ca]`ri pe un avion \nzbor! Ce mai! Se \ndr`gostise de un nebun!


Se sim]i ispitit` s` se ridice [i s` plece, dar \n clipa aceea \[iaminti de acuza]iile lui Cade, de vocea lui aspr` [i furioas` când\i repro[ase c` se teme de via]`. Poate c` totu[i experien]a astase va dovedi pl`cut`! |[i d`du brusc seama c`, n`p`dit` de gân-duri, pierduse o parte din explica]iile lui Reggie.

– ...|ntinde]i bra]ele [i picioarele. S` le ]ine]i bine dep`rtateca s` folosi]i rezisten]a vântului.

|ncepu s` ia cu febrilitate noti]e, sperând c` pe fa]a ei nu seva putea citi spaima.

– Pute]i s` v` controla]i saltul pentru c` hamurile para[uteisunt legate de boban. Pute]i chiar s` v` schimba]i direc]ia. Estede ajuns s` trage]i de maneta din stânga pentru a v` \ntoarcespre stânga. P`stra]i privirea fixat` pe orizont. Nu privi]i \n jos...

Felicite f`cea un efort imens s` se concentreze.– ...Va fi cu totul altfel când ve]i avea pu]in` experien]`, dar

deocamdat` nu pute]i avea nici un sim] al distan]elor sau al pro-por]iilor. Risca]i s` v` ag`]a]i \n vreun copac sau s` crede]i c` uncopac \nalt de trei metri este doar un tufi[...

Cu bra]ele \ncruci[ate pe piept, Reggie st`tea \n picioare,lini[tit, \n fa]a lor.

– ...|n clipa când atinge]i p`mântul, \ndoi]i u[or genunchii [irelaxa]i-v`...

Ea ridic` mâna.– Da, Felicite?– Cum putem [ti c` este momentul s` ne preg`tim s` atingem

p`mântul dac` nu privim \n jos?– Este suficient s` privi]i orizontul. Esen]ialul este s`

r`mâne]i relaxa]i. O s` ateriza]i mai bine dac` nu [ti]i când ve]iatinge p`mântul. Dac` [ti]i, risca]i s` v` \ncorda]i [i s` v` r`ni]i.

„S` ne r`nim“, repet` ea \n [oapt`.

138 DAISY LOGAN

– Mai ai [i alt` \ntrebare?– Nu, nu.– Dup` ce atinge]i p`mântul, rostogoli]i-v`. Ca teorie, asta

este tot. Acum s` trecem la practic`. V` rog s` v` apropia]i, am s`v` ar`t cum strânge]i para[uta.

Ea \nv`]` s`-[i strâng` para[uta, [i s-o poarte.– Acum, o s` ne antren`m s` s`rim.Reggie trase \n mijlocul \nc`perii o mas` \nalt` de un metru

[i se urc` pe ea.– Amplitudinea [ocului resim]it la aterizare poate fi redus` la

cea a [ocului resim]it s`rind de pe aceast` mas`.– Da, sigur! murmur` Felicite, ne\ncrez`toare.Reggie zâmbi, s`ri [i se ridic` imediat.– Am s` v` fac o a doua demonstra]ie.Felicite \l privi cu cea mai mare aten]ie. Nu-i venea s` cread`

c` poate fi atât de simplu. Ea va trebui probabil s` se antrenezecel pu]in un an \nainte s` se poat` descurca oarecum corect...

Reggie s`ri din nou jos [i de \ndat` ce se ridic` \ntreb` cinear putea s` \nceap`.

To]i ochii se \ntoarser` spre Felicite.Ea zâmbi aparent relaxat`, [i f`cu un pas \nainte.– De acord! Merg eu.Se sui pe mas`, \[i \ndoi u[or genunchii, s`ri [i se rostogoli pe

o parte, cu [oldul [i um`rul lipite de sol. Se ridic` imediat [itoat` lumea o aplaud`.

– Asta nu \nseamn` nimic!Mul]umit` de declara]ia ei, \i l`s` locul elevului urm`tor. |[i

imagin` zâmbetul lui Cade dac` ar fi [tiut ce face ea [i-[i zise c`la urma urmei, nu era chiar atât de nepl`cut.

S`rir` to]i de pe mas` unul dup` altul, pân` când Reggie seuit` la ceas.


– Pentru ast`-sear`, ajunge. Mâine vom vedea ce s` facem \ncaz de incident [i vom \nv`]a cum s` ]inem un carnet de zbor. {ivom pune \n practic` ce am \nv`]at ast`zi.

Felicite se \ntoarse acas` emo]ionat` grozav de parfumulaventurii. Se \ntreb` ce o fi f`când Cade acum. Probabil c` totceva nebunesc [i excitant. Fu din nou tentat` s`-l sune ca s`-ispun` c`-l iube[te [i c` \ncepând de acum are de gând s` profitede toate bucuriile vie]ii. Dar nu venise \nc` momentul...

Vineri seara, Felicite urm`ri lec]ia cu ferma inten]ie de a s`ricu para[uta chiar sâmb`t`.

Veni [i diminea]a de sâmb`t`, limpede [i frumoas`. |[i puse obluz`, blugii [i cizmele, [i se duse la aeroclubul unde fusese sta-bilit` \ntâlnirea.

Ajunse \n acela[i timp cu Reggie.– Bun` diminea]a! E[ti gata pentru primul salt?– Sper.– Mi se \ntâmpl` uneori s` simt ceva deosebit la unii oameni,

[i acesta este cazul acum. Te por]i de parc` ai vrea cu orice pre]s` sari, e[ti entuziast`. Dar undeva \n adâncul dumitale, cred c`nu ai nici un chef s` faci asta deoarece e[ti \ncremenit` despaim`. De ce naiba vrei s` faci para[utism, Felicite?

Nu se va opri tocmai acum când era atât de aproape de ]int`.|[i aminti de nesfâr[itele discursuri ale lui Kent despre deltaplan.|i cuno[tea frazele pe dinafar`.

– |mi imaginez c` trebuie s` fie minunat s` plute[ti prinspa]iu, cu vântul [uierând pe la urechi, cu cerul albastrudeasupra capului...

– Bine, dac` a[a stau lucrurile...Reggie continu` \ns` s-o priveasc` atent. Deodat`, ea renun]`

s`-i mai ascund` adev`ratele sentimente:

140 DAISY LOGAN

– Trebuie s` \ncerc, ca s` [tiu ce-mi place, ce sunt \n stare s`fac. Poate [i pentru a-mi dovedi mie \ns`mi ceva.

– S` [tii c` po]i s` te r`zgânde[ti \n orice clip`, pân` \n secun-da \n care ai ie[it din avion.

– Am s`-mi amintesc asta.El o mai privi câteva minute, apoi ridic` din umeri.– S` mergem.Se \ndreptar` spre un imens hangar care mirosea a uleiuri de

motoare, a benzin` ars`. Câ]iva elevi erau deja aici.Brusc, Felicite \[i dori ca s` afle [i Cade c` va s`ri pentru

prima oar`. Nu mai putea s` a[tepte.– Vii? o \ntreb` Reggie.– Mergi \nainte. Vreau s` dau un telefon.Se repezi la un telefon [i a[tept` ner`bd`toare s` vin` tonul,

apoi form` num`rul [i auzi soneria.– Alo?Inima \i tres`ri \n piept. Ce minunat era s`-i aud` numai [i vocea!– Cade, sunt Felicite. Nu pot s` vorbesc prea mult pentru c`

trebuie s` plec. Toat` lumea m` a[teapt`.– Hei, ia-o u[urel!– M` auzi? Ascult`-m`. Poate c` ai drepate. |ncerc [i eu s`-mi

l`rgesc orizontul. Am luat lec]ii de para[utism cu ReggieDockum.

– Felicite! Unde e[ti? Acas`?– Nu, \ncerc primul meu salt cu para[uta \n diminea]a asta.

Dac` te gr`be[ti, po]i s` vii s` asi[ti.– Dumnezeule! Felicite, niciodat` n-am vrut s` spun c` ar tre-

bui s` sari cu para[uta! Draga mea, renun]`!Iat` ceva ce compensa toate acele ore de suferin]` [i de

singur`tate! Cât de team` \i era lui Cade pentru ea! Câte griji \[if`cea...


– Te iubesc. Vreau s` distrug toate barierele [i zidurile pecare le-am \n`l]at \n jurul meu.

– Mai spune-mi o dat`...– Trebuie s` plec.– Fir-ar s` fie, Felicite! Nu pleca! De ce nu mi-ai spus pân`

acum?– Am vrut s`-]i fac o surpriz`. Am fugit. Dac` te gr`be[ti, po]i

ajunge la timp. La revedere.– A[teapt`! Nu...Ea \nchise [i plec` \n fug`. Reggie \i venea \n \ntâmpinare.– Vin! Vin! am vrut doar s` dau un telefon.– Trebuie s` vin` cineva s` te vad`?– Poate.– Oricum, r`mâne un b`iat aici jos care poate s`-i indice zona

de aterizare. Ai face bine s` te duci s`-]i strângi para[uta.Ea se supuse, sub privirea vigilent` a lui Reggie, [i apoi [i-o

puse \n spate. Mai avea [i o para[ut` ventral` care fusese strâns`[i \mpachetat` de un adev`rat profesionist.

Dac` lec]iile i se p`ruser` ireale, minutele ce urmar` c`p`tar`dimensiunile unui vis. Era la fel de buim`cit` de conversa]ia cuCade ca [i de perspectiva saltului.

Cu o casc` albastr` \n mân`, urc` \ntr-un mic avion bimotora c`rui u[` precum [i scaunele, \n afara celui al pilotului,fuseser` scoase. A[a c` se trezi a[ezat` pe plan[eu, \ntre doib`rba]i voinici.

Reggie urc` la rândul lui \n carling`, se instal` lâng` pilot [id`du semnalul de plecare.

Avionul ajunse la pista de zbor, lu` vitez` [i se \n`l]` spre cer.Aerul intra ca o vijelie prin u[a deschis`. Felicite se a[ez` \ngenunchi ca s` vad` mai bine. Toat` hot`rârea ei ferm`, tot cura-jul \i r`m`sese pe p`mânt. Abia avu timp s` observe ma[ina

142 DAISY LOGAN

albastr` a lui Cade care venea \n vitez` spre hangar. Avionuldep`[ise deja vârfurile copacilor [i continua s` ia altitudine.

Felicite sim]ea c`-i vine r`u de fric`. I se p`ru c` [i inima i seoprise s` mai bat`. Se a[ez` la locul ei, \n timp ce Reggie r`cneaca s` acopere zgomotul motorului.

– Este ceva \n neregul`? E[ti foarte palid`.– N-am nimic. Am v`zut un prieten venind. Z`u c` n-am

nimic.Reggie se apropie.– E[ti \n continuare hot`rât` s` sari?– Da.Reggie se duse la u[`, desf`[ur` o banderol` lung` care avea

o greutate la un cap`t [i care ar`ta direc]ia vântului. Venise oaremomentul s` se preg`teasc` s` sar`? Parc` abia se ridicaser` dela p`mânt. Trebui s`-[i [tearg` de blugi palmele umede.

Cum de se hot`râse s` fac` para[utism? Existau mii de altelucruri la fel de excitante care ar fi putut s-o tenteze. CadeRankin o z`p`cise atât de mult \ncât \[i pierduse min]ile.

Privi prin deschiz`tura u[ii [i z`ri pe un câmp o enorm` crucealb`. Se presupunea c` trebuia s` sar` [i s` aterizeze \n acel loc.Sim]ea un nod \n stomac.

Avionul se \nclin` pe o parte \n timp ce pilotul f`cea un virajca s` revin` deasupra câmpului. Opri apoi motoarele.

B`rba]ii \[i puser` c`[tile [i se aliniar`. F`r` nici o tragere deinim`, Felicite \[i leg` [i ea baretele c`[tii, str`duindu-se s` nupriveasc` afar`. Refuz` oferta care i se f`cu de a s`ri prima.

Probabil c` deja Cade era acolo jos [i o a[tepta...|i spusese c`-l iube[te... |n câteva minute, va fi din nou cu el.

Dac` va mai fi pe aceast` lume... De ce nu s-o fi \ndr`gostit devreun juc`tor de [ah sau de un colec]ionar de timbre?

Primul din [ir ridic` degetul mare ca s` semnaleze c` estegata de salt [i ie[i. Urm` al doilea. Felicite \[i mai [terse o dat`


palmele transpirate de pantaloni [i \ncruci[` degetele ca s` aib`noroc. Genunchii \i tremurau. |i strânse cu putere unul de altul. |nciuda aerului rece care intra \n carling`, ei \i era \ngrozitor de cald.

Ie[i [i ultimul b`rbat. Reggie veni \n fa]a ei. P`rea s`-i citeasc`gândurile. Ea \[i ridic` b`rbia [i \naint` la rândul ei.

– Nu vrei s` a[tep]i s`pt`mâna viitoare? strig` Reggie.– Nu!Dac` nu va s`ri acum, n-o va mai face niciodat`. {i nici nu va

mai putea s` \nfrunte privirea lui Cade dac` se \ntorcea la sol f`r`s` fi s`rit. Reggie fix` cârligul care urma s` declan[eze automatdeschiderea para[utei.

Se strecur` cu precau]ii afar`. Se ag`]` de avion p`rându-i-sec` se afl` \n mijlocul unei furtuni.

|n ciuda sfaturilor lui Reggie, privi \n jos. Se rev`zu \n aceaclip` pe marginea corni[ei Turnului Franklin. Unde o fi acum\ngerul p`zitor al lui Cade? M`car al ei s` fie prin preajm`!

Nu se poate! Trebuie s` existe [i alte mijloace de a profita debucuriile vie]ii... |[i \nl`turase barierele care o protejau [i iat`, \[ipierduse capul.

Nu putea s` se desprind` de avion [i s` cad` \n gol. |nchiseochii [i se rug`: „Doamne, ajut`-m` s` m` pot urca din nou \navion. N-am s` mai fac asta niciodat`, nici pentru Cade nici pen-tru nimeni altcineva. Vreau doar s` m` \ntorc \n avion. Oh!Dumnezeule...“

Din]ii \i cl`n]`neau de fric` [i se hot`r\ s` se \ntoarc` \n car-ling`. Nici nu-i mai p`sa c` va fi categorisit` drept fricoas`. Cadeputea s`-i spun` c` este o la[` pân` la sfâr[itul zilelor lui.

Nu putea s` sar`. |[i schimb` pozi]ia ca s` poat` intra\n`untru, când un picior \i alunec` [i sim]i cum cade \n gol.

O cuprinse panica. |nnebunit` de spaim`, nu se mai gândeadecât s` g`seasc` un punct de sprijin solid.

144 DAISY LOGAN

Se lupt` \mpotriva vântului, \[i \ndrept` bra]ele [i \ncerc` s`se concentreze. Se crisp` [i se \ntoarse astfel \ncât s` aib`picioarele \n jos.

|[i aminti de asemenea c` trebuie s` numere: „o mie, douamii, trei mii...“ Dac` para[uta nu se deschidea la zece, ea trebuias` trag` maneta care comanda para[uta de siguran]`, dar ea nu\ncepuse num`r`toarea imediat dup` ce c`zuse...

Deodat`, sim]i o zguduitur` puternic`, [i para[uta cea marealb` se desf`[ur` deasupra capului ei.

}inându-se cu disperare de hamuri, i se p`rea c` aude sfa-turile lui Reggie. |ncerc` s`-i urmeze instruc]iunile, s` nupriveasc` \n jos [i s` fixeze cu privirea orizontul.

O clip` mai târziu \ns`, privi din nou \n jos, \ncremenit` degroaz`. Despica aerul cu viteza unei ghiulele de tun! Exista opara[ut` deasupra capului ei, dar care p`rea s` nu-i \ncetineasc`c`derea.

Niciodat`. Nu, niciodat`! Pentru nimeni. Nici pentru Cadenici pentru oricine altcineva. |nchise ochii. „Relaxa]i-v`“, spuseseReggie. S` se relaxeze! Cine putea s` fie relaxat dup` ce c`zusedintr-un avion?

De ce naiba afurisita asta de para[ut` nu-i \ncetinea c`derea?Ar fi trebuit s` pluteasc` \nceti[or [i nu s` cad` ca o bomb`.

Mai privi o dat` \n jos. {ocul era iminent.„Oh, Dumnezeule, oh...“


Capitolul 14

Uit` de toate instruc]iunile lui Reggie, atinse violent p`mân-tul, [i se cufund` \ntr-o mare gaur` neagr`.

Când deschise din nou ochii, v`zu cerul albastru. |[i mi[c`degetele. Iarba deas` \i zgâria mâinile. Iarba! P`mântul! Vru s` se\ntoarc` [i s` \mbr`]i[eze p`mântul, dar se temea c` oasele eisunt f`cute praf.

– Felicite!Chipul lui Cade se aplec` asupra ei. Fa]a lui bronzat` era

acum de un gri p`mântiu.Se jur` \n gând c` nu-i va spune lui Cade c` alunecase din

avion sau c` fusese \ngrozit` \n ultimul grad. Oricum, nu acum.A[a c`-i zâmbi.

– Te sim]i bine? o \ntreb` el.– Desigur! M` odihnesc pu]in. Este o senza]ie formidabil` s`

traversezi spa]iul! Abia a[tept s-o mai fac.Oare chiar rostise aceste cuvinte? Probabil c` circuitele din

creierul ei se conectaser` aiurea.

Prinse bra]ul \ntins de el [i se ridic`, dar trebui s`-[i mu[tebuzele de durere când puse piciorul \n p`mânt. |n ciuda acesteidureri, \n rest totul p`rea \n regul`. Se privi atent [i constat` c`avea tot dou` bra]e, dou` picioare, [i c` p`mântul era minunatde solid.

– Este exact cum spuneai tu: o experien]` ame]itoare. Ridic` ochii spre el [i sim]i din nou un nod \n stomac. |n via]a

ei nu v`zuse o privire mai furioas`.– Taci, Felicite! Taci, taci, taci! Ce naiba a fost cu aceast` idee?

M-ai speriat de moarte.|n timp ce vorbea, \i desf`cea para[uta [i degetele \i tremurau

când se \nver[una pe cataramele mai \nc`p`]ânate. Cât denefire[ti \i erau mi[c`rile!

– Mi-ai spus c` sunt o la[`.Privirea lui era glacial`.– N-am avut niciodat` de gând s` te fac s` sari dintr-un vion.

Habar n-ai ce \nseamn` asta. Cum de te-au l`sat s-o faci?– Am luat lec]ii.Felicite se purta cât putea de demn.El \i scoase cele dou` para[ute [i i-o arunc` pe cea de sigu-

ran]` \n mâini. Adun` apoi pânza de nailon alb, sforile, f`cu totulghem [i i le puse \n bra]e, dup` care o ridic` [i pe ea \n bra]e.

Felicite se lupt` cu gr`mada de pânz` umflat` din bra]e, \ncer-când s`-l vad`. Cu maxilarele \ncle[tate, el travers` cu pa[i uria[icâmpul \nspre ma[in`. {ocul datorat saltului se [tergea \ncetul cu\ncetul, l`sând loc \n mintea ei unei nelini[ti crescânde.

– Cade, ce faci?– Te duc acas`, [i acolo o s` st`m de vorb`.– |mi faci o scen`? Pune-m` jos, pot s` merg.– Taci!


Felicite era \mp`r]it` \ntre emo]ii contradictorii: iritarea pentrumetodele lui expeditive, [i fericirea fa]` de grija pe care i-o ar`ta.

O durea tot corpul, dar mai ales glezna. A[a c` nu se maiplânse c` o ducea \n bra]e.

Ajunser` la ma[in` [i el o puse \nceti[or pe scaunul din fa]`.Apoi arunc` neglijent para[utele \n spate [i trânti violentportierele.

|l privi cu consternare ocolind ma[ina. Nu-l v`zuse niciodat`atât de furios, [i r`mase amu]it`. Dar când se gândi la cea nume\i provocase aceast` furie, pe Felicite o cuprinse o c`ldur`pl`cut`.

El se a[ez` la volan [i demar` f`r` s` scoat` o vorb`. Motorulf`cea zgomot [i ea nu voia s` \nceap` acum o discu]ie. De altfel,el nu p`rea deloc dispus s-o asculte.

Piciorul o durea din ce \n ce mai tare [i se aplec` s`-[i desfac`[ireturile [i s`-[i scoat` cizmele.

– Te sim]i bine?– Sigur.Nu voia s`-i spun` cât sufer`, cât de mult o doare piciorul, ce

\ngrozitor de speriat` fusese, [i c` acum se sim]ea ca o proast`,o nechibzuit`.

Se \ntreb` dac` Reggie remarcase faptul c` alunecase sau cre-dea c` chiar s`rise. Dac` Reggie nu v`zuse nimic, nimeni nu va[ti atâta vreme cât ea nu va vorbi.

Trecur` \n vitez` pe lâng` hangar.– Cade, trebuie s` las aici para[uta. {i ma[ina mea este acolo.– O s` avem grij` de asta mai târziu.Nu avea chef s`-l contrazic` acum. P`rea \n stare s` spintece

o armat` de dragoni, atât era de furios. De fapt, el \nsu[i sem`na

148 DAISY LOGAN

cu un dragon. N-ar fi fost surprins` dac` l-ar fi v`zut sco]ândfl`c`ri pe n`ri. Pân` rumeg` toate aceste gânduri, ajunseser`deja acas` la el.

Cade ocoli ma[ina, aproape c` smulse portiera [i, luând-oiar`[i \n bra]e, o duse \n cas`.

O l`s` u[or pe un [ezlong [i o privi drept \n ochi, cu pumniistrân[i pe coapse.

– Felicite, trebuie s` m` aju]i. Nu [tiu ce s` m` mai fac cu tine.– Nu ai nimic de f`cut cu mine.Se ridic`, având grij` s`-[i lase toat` greutatea pe cel`lalt

picior.– E[ti complet imprevizibil`!– Eu sunt imprevizibil`! Tu vorbe[ti! Ai uitat cum ai scris pe

pere]ii casei surorii mele? Mi-ai f`cut serenade \n mijlocul nop]ii!Ai venit s` observi p`s`rile!

– De ce n-ai putut s`-mi spui pur [i simplu „te iubesc“? Dece ]i-ai pus \n minte c` mi-o po]i dovedi doar s`rind cupara[uta?

– M-am gândit la ce mi-ai spus, c` sunt o la[`.– Fir-ar s` fie! |mi pare r`u...El p`rea oricum, numai dezolat nu.– Am vrut s` d`râm zidurile pe care mi le cl`disem, s` \ncerc

s`-]i urmez ideea. Ziceai c` nu [tiu s` profit de bucuriile vie]ii.– }i-a pl`cut saltul?– Ei bine, a fost primul...El se scotoci prin buzunare [i scoase o cutiu]` p`trat`.– Poftim!Dezorientat`, ea privi cutia de catifea albastr` [i ridic`

\nceti[or capacul.Un superb diamant scânteia cu mii de fl`c`ri. I se t`ie

respira]ia de surpriz`.


– Te iubesc, Felicite. Vrei s` fii so]ia mea?– Cade!|i \ntinse bra]ele [i el o strânse la piept gata s-o sufoce.– Dac` ai [ti de câte ori am trecut cu ma[ina prin fa]a casei

tale, de câte ori am ridicat receptorul ca s` te sun... Dac` ai [ticât mi-ai lipsit!

– }i-am lipsit?Cum putea s` aib` ni[te gene atât de lungi? El o sorbea din priviri.– Da. Niciodat` nu mi s-a p`rut ceva mai greu decât s` m`

ab]in s` vin s` te v`d.– Dar atitudinea mea... la[`?– De fapt, nu erai tu cea adev`rat`, ]i-am spus-o de

nenum`rate ori. Altfel, n-ai fi \ndr`znit niciodat` s` mergi pecorni[`! Voiam doar s` te fac s`-]i dai frâu liber emo]iilor,nicidecum s` sari din afurisitul `la de avion!

– Oh, Cade! Dac` ai [ti prin ce am trecut. Dar m-am gândittot timpul la tine.

El \i \nchise gura cu un s`rut, [i ea uit` de piciorul r`nit.Gemu de durere [i se atârn` de umerii lui, ]inându-se doar pe

cel`lalt picior.– Ce s-a \ntâmplat?– Piciorul...El se sup`r` din nou, o a[ez` pe un scaun [i \ngenunche ca

s`-i scoat` cizmele.– M` doare un pic când calc \n el.Glezna ei, ro[ie [i umflat`, era aproape de dou` ori mai mare

decât cealalt`.– Fir-ar s` fie!Cade o fulger` cu privirea.

150 DAISY LOGAN

– Bine, n-am vrut s`-]i mai spun...Ea contempl` diamantul.– M` duc s` aduc ce trebuie.R`mase lini[tit`, a[teptându-l. |ncetul cu \ncetul, \[i rec`p`ta

calmul [i acum se gândea la Cade [i la c`s`torie. El se \ntoarse cu un lighean cu ap` cu ghea]` [i un tub de

unguent. |n ciuda blânde]ii de care d`dea dovad` Cade, contac-tul cu apa rece \i smulse un geam`t.

– Au!– Scuz`-m`.– Hot`rârea ta este cam pripit`, Cade.– Eu [tiu ce vreau.Privirea lui lacom` era foarte explicit`. Ea se sim]ea atât de

bine, atât de fericit`. |l iubea. Inima \i b`tea s`-i sparg` pieptul [iuit` de durerea sfâ[ietoare de la picior.

– De acum \ncolo, am de gând s`-mi petrec timpul iubindu-te,f`când fotografii, iubindu-te iar`[i; vreau s`-mi termin casa [i...s` te iubesc... doar dac` nu cumva preferi s` facem \mpreun`para[utism.

Ea se sim]i obligat` s`-i spun` adev`rul.– {tii... de fapt, am c`zut din avion.– Dumnezeule! A[adar, n-ai s`rit?– Nu. Am vrut s` m` \ntorc \n carling`, m-am r`sucit cumva [i

am alunecat. A fost cea mai cumplit` senza]ie, cea mai \ngrozi-toare experien]`...

El o strânse \n bra]e.– Doamne! Mi-am \nchipuit eu c` s-a \ntâmplat ceva. Puteai

s`-]i rupi gâtul!Se desprinse u[or [i-i lu` mâinile.


– ...Felicite, spune-mi simplu: „te iubesc“. La telefon ai vorbitatât de repede \ncât nu eram sigur c` am auzit bine.

– Te iubesc.– Este de ajuns. N-ai nevoie nici s` sari nici s` cazi dintr-un

avion pentru asta.Felicite ridic` inelul.– Este atât de nea[teptat! Credeam c` vrei s` ai doar o aven-

tur` cu mine, nu m-am gândit nici o clip` c` ai vrea s` nec`s`torim.

El râse.– Z`u c` nu pot s`-]i urm`resc gândurile! Dac` unul dintre

noi este imprevizibil...Se aplec` s-o s`rute dar se opri \n drum.– Ce mai este?– M` doare piciorul din ce \n ce mai tare.Ea ridic` piciorul [i privir` amândoi glezna umflat` care nu

mai sem`na cu nimic.– O clip`. M` \ntorc imediat.Se \ntoarse din buc`t`rie cu un pahar \n mân`.– Bea asta.Ea adulmec` alcoolul, ezit`, dar Cade nu p`rea s` fie \n stare

s` suporte o contrazicere [i ea \nghi]i dintr-o dat` burbonulsec...

– Uf! Ai fi putut s`-i pui un pic de ap`.– Asta ca s` te fac s` ui]i de durere.O ridic` \n bra]e \n timp ce ea ]inea strâns \n palm` cutiu]a

de catifea albastr`.– Vino.– Unde mergem?– La spital. L-am chemat pe doctorul meu.

152 DAISY LOGAN

– Tipic pentru tine!– Ce?– Ai fi putut s`-mi spui, sau m`car s` m` \ntrebi cine m`

trateaz` de obicei.– Nu voiam s` mai discut`m [i poate c` [i eu sunt pu]in tul-

burat \n momentul `sta.– M` \ndoiesc.|n zece minute, fu \n sala de urgen]e a spitalului. Dup` o

jum`tate de or`, \[i f`cuse deja o radiografie [i afl` c` avea oentors`.

Doctorul Garver \i d`du ni[te ca[ete contra durerii [iinstruc]iuni cum s`-[i \ngrijeasc` glezna, \n timp ce Cade, cu unaer sever, st`tea al`turi \n picioare, cu bra]ele \ncruci[ate pepiept.

Când, pân` la urm` o duse la ma[in`, ea se feri s` maiprotesteze, [tiind cât ar fi fost de inutil. Tot timpul cât duraseexaminarea, ]inuse inelul strâns \n palm`.

|ncepea s` se \nsereze. |[i l`s` capul pe um`rul lui.– Ar trebui s` m` duc s`-mi iau ma[ina, dar cu paharul de

burbon pe care mi l-ai dat [i cu pastila doctorului Garver, nusunt \n stare s` ]in ochii deschi[i.

– Am s` m` ocup eu de asta mai târziu. Acum sunt \nfometat,[i tu trebuie s` fii la fel.

Ea \[i deschise palma [i privi din nou diamantul.Merser` \n t`cere. Cade p`rea la fel de furios. Pe Felicite o

durea piciorul, era moart` de foame [i de oboseal`. Dar nimicdin toate astea nu avea nici cea mai mic` importan]` fa]` de fap-tul c` el o iubea [i voia s-o ia de so]ie.

Adormi pe drum. Ajun[i acas`, el o lu` \n bra]e [i o duse \ndormitor. Felicite se trezi \n bra]ele lui.


– Ce se \ntâmpl`?– Ce-]i face piciorul?– Mai bine.– Bun.El se a[ez` pe pat, \i lu` cutiu]a din mân` [i o deschise cu

grij`. Ce expresie solemn` avea!– Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?– Bine\n]eles!El \i lu` cu delicate]e mâna stâng` [i-i puse diamantul pe

deget.– Te iubesc, Felicite.O strânse cu putere la piept [i o s`rut` pân` ce \[i pierdu

r`suflarea. Inimile lor b`teau cu putere [i ea fu cuprins` de obucurie profund`. Pân` la urm`, o \ndemn` s` se \ntind` pe patcu o infinit` tandre]e.

– Odihne[te-te pân` ce preg`tesc cina.– P`reai atât de sup`rat \n ma[in`. De ce?– Nu \n acest fel pl`nuisem eu s`-]i ofer inelul [i s` te cer \n

c`s`torie.Ea \i zâmbi.– Nici nu se putea s` fie mai minunat.|l s`rut`, râzând, pe obraz.– Nu se [tie niciodat`, draga mea.Ea adormi \nainte s` fi atins perna.

154 DAISY LOGAN

Capitolul 15

Vocea lui Cade, insistent`, \i repeta numele.– Felicite, Felicite, draga mea...Ea deschise ochii, \[i privi inelul [i oft` de pl`cere.– Cade, \mi este prea somn ca s` mai pot mânca.{i, mul]umit`, \nchise iar`[i ochii.|n noaptea aceea, nu se mai trezi decât o dat`. Se ridic`,

dezorientat`, \ntr-un cot. Lumina lunii sc`lda camera \n razeargintii. Privi \n jurul ei [i-[i reaminti. Era singur` \n camera luiCade. Zâmbi, se \ntinse din nou [i adormi imediat, cu gândul lael.

Când deschise ochii, scoarele \[i rev`rsa lumina prin gea-murile deschise. Putea s` aud` ciripitul p`s`rilor [i s` simt`aroma pinilor. Era tot \mbr`cat` [i acoperit` doar cu un cear[af.Piciorul o mai durea, dar mult mai pu]in decât ieri.

Privi inelul [i-[i aminti vag de vocea voalat` a lui Cadespunându-i: „te iubesc“.

D`du la o parte cear[aful, se ridic` [i se duse s`rind \ntr-unpicior pân` la oglind`.

– Aaah!Se \ngrozi de imaginea ei. Era imposibil s` ceri \n c`s`torie pe

cineva care ar`ta \n halul `sta. Dâre de praf pe fa]`, p`ruldesf`cut [i \ncurcat, hainele [ifonate, f`r` machiaj, [i cu o echi-moz` mare pe obraz... sem`na exact cu o fantom`.

Se opri \n u[a bìi. Pe peretele al`turat se afla o fotografiereprezentând-o pe ea \n costum de iepura[ [i a[ezat` pegenunchii lui Cade. Zâmbi [i continu` s` mearg` evitând s` sesprijine pe piciorul scrântit. Umfl`tura mai sc`zuse [i acumpiciorul ar`ta ceva mai bine.

F`cu o baie cald` [i se sp`l` pe cap. Ie[i \nvelit` \ntr-unprosop, cu hainele \n bra]e, gata s` le pun` \n ma[ina de sp`lat.

– Cade!Nici un r`spuns. |n cas` era o lini[te total`. Cùt` peste tot.

Era singur`. G`si pe masa din buc`t`rie po[eta ei [i-[i v`zuma[ina pe fereastr`. Cea a lui Cade nu era aici.

Unde s-o fi dus? Era descump`nit`. Cum era duminic`, se\ntreb` dac` nu cumva se dusese la biseric`. |n orice caz, nu v`zunici un motiv s` r`mân` singur` \n cas`. |[i puse \n grab` hainele[i ie[i \ncuind u[a \n urma ei.

Conduse foarte \ncet, evitând s` foloseasc` brusc piciorulbolnav.

Ajuns` acas`, \[i puse lucrurile \n ma[ina de sp`lat [i mai f`cuo baie.

Multe ore dup` aceea, tot nu avea nici o veste de la Cade [isim]i cum \ncepe s`-i fiarb` sângele \n vene de furie.

De ce o mai ceruse \n c`s`torie dac` o l`sase balt` imediat?Catâr [i imprevizibil! {i prea seduc`tor... Arunc` o privire \nspretelefon, dar renun]` repede la ideea de a-i telefona.

Starea piciorului se ameliora cu repeziciune, [i spre sear`,putea s` se sprijine pe el f`r` s-o doar` prea tare. Dar starea eide spirit se \nrùt`]ea.

156 DAISY LOGAN

|ncerc` s`-[i reaminteasc` dac` \i d`duse vreo explica]ie \nleg`tur` cu absen]a lui. Nereu[ind, pân` la urm` \[i umplu dinnou cada cu ap` cald` [i se cufund` \n ea pân` la b`rbie apucân-du-se s` citeasc` un roman.

Când ie[i, vru tot timpul s`-[i usuce p`rul [i s`-[i pun` pe eacapotul alb f`r` ca soneria telefonului s-o deranjeze.

El trebuie s`-i fi spus totu[i ceva, [i ea nu-[i amintea...Deschise fereastra, l`sând s` intre aerul r`coros, se a[ez`

comod \n pat [i adormi cu lumina aprins`.Se trezi la sunetul chitarei. |n noaptea clar`, o voce de bari-

ton urc` pân` la ea.– Iar`[i!Felicite se ridic`, stinse veioza [i merse [chiop`tând pân` la

fereastr`. Avu un [oc. Cade era doar la câ]iva centimetri de ea, \npicioare pe o scar`.

– Bun` seara!– Am s` spun s` te aresteze!– Nu cred.El privi \n jurul lui. Noaptea era calm`. Probabil c` se trezise

chiar de la primele note.– Unde ai fost toat` ziua?– Am fost foarte ocupat s` pun totul la punct.– Cade, e[ti pur [i simplu exasperant! Ce s` pui la punct?– R`pirea. Vino, dragostea mea.Ea pufni \n râs.– E[ti nebun.– Nici gând. Ma[ina mea este aici. Nu pot s` mai a[tept. Mi-e

dor de tine.– Cade, nu te cred... |n fine, poate da!– Am rezervat o camer` la bariloche.– Bari... cum?


– Bariloche. Este \n America de Sud [i este ceva grandios.Mun]i, lacuri, copaci imen[i. Tu vei putea privi p`s`rile, iar eu tevoi privi pe tine. }ine-mi un pic chitara. Trebuie s` m` duc s` iauceva pentru tine.

– Cade, nu pot pleca f`r` s` aranjez cât de cât lucrurile la birou,clien]ii... S`pt`mâna viitoare am ni[te \ntâlniri importante [i...

– Toat` lumea va \n]elege, [i dac` nu vor \n]elege, treaba lor.O s`pt`mân` de absen]` nu-]i va ruina agen]ia.

– {tiu, dar trebuie totu[i s`-mi anun] clien]ii, nu s` dispar f`r`un cuvânt.

Ame]it` de atâta fericire, \l privi coborând [i urcându-se apoidin nou cu dou` cutii dreptunghiulare \n bra]e.

– Este foarte simplu; trecem pe la biroul t`u [i vei l`sa unmesaj pe robot \n care le vei spune tuturor c` ai plecat \n voiajde nunt`.

El \i \ntinse cutiile [i escalad` pervazul ferestrei.– Ah, când voi putea vreodat` s`-]i prev`d reac]iile?– Sper ca nu \nainte de o jum`tate de secol!Ea deschise o cutie, \ndep`rt` hârtia de m`tase [i v`zu o

rochie \ncânt`toare [i o jachet` asortat` din m`tase alb`.– Cât sunt de frumoase!– Deschide-o [i pe cealalt`.– {tii c` ai ni[te obiceiuri foarte cavalere[ti?– Nu vreau s` mai a[tept. Dar tu?Ea deschise [i cealalt` cutie din care ie[i la iveal` un nor fin

de datel` neagr`.– Oh! Cade! Este...– Taci! Vino \n bra]ele mele.Ea \[i \nnod` bra]ele dup` gâtul lui [i-i r`spunse la s`rut cu o

voluptate nesfâr[it`. Era pierit` de atâta fericire \n timp ce el oducea \n bra]e spre pat.

158 DAISY LOGAN

– Felicite, cât de mult iubesc!Ea \i s`rut` obrazul, gâtul...– Cade... murmur` ea.– Da?– {tii, ai fi putut s`-mi la[i un bile]el azi-diminea]`, sau s`-mi

spui cel pu]in ce aveai de gând s` faci.– Ieri, când ]i-am dat inelul, am f`cut totul pe dos. A[ fi vrut

ca momentul acela s` fie unul perfect, romantic...– Oh, dar a fost minunat. Ce mai conteaz` c`...– Dulcea mea Felicite!– Pentru când ai f`cut rezerv`rile?– Avionul pleac` din Atlanta peste dou` ore.– Tebuie s` ne oprim pe la biroul meu, trebuie s` m`

\mbrac...– Avem tot timpul...Privirea lui o vr`jea.– ...Dac`-l pierdem pe `sta, \l lu`m pe urm`torul!El \[i puse urechea pe inima ei.– Iar`[i \]i bate inima repede! Ce mai este?Ea râse \nceti[or, s`rutându-l pe um`r.– Totul este \n ordine, lini[te[te-te! {tii doar c` [i \ngerul meu

p`zitor vegheaz`...

Sfâr[it


giannijollys

serenada pentru un inger - carti de dragoste pdf giannyjollys · 2018-06-24 · capitolul 1...

Documents