1.6. Senzaţiile auditive

Particularităţile stimulilor acustici

1. Frecvenţa.

Se defineşte prin numărul de vibraţii sau oscilaţii pe secundă.

Valorile frecvenţei se măsoară prin cicli pe secundă sau herzi. Indicatorul de frecvenţă se manifestă pe un continuum situat între două limite: limita inferioară de joasă frecvenţă şi cea superioară de înaltă frecvenţă.

Urechea umană reuşeşte să acceseze un registru de frecvenţe cuprins între 20 şi 20 de mii de Hz. Sub 20 de Hz ne aflăm în zona frecvenţelor joase, a infrasunetelor iar peste 20 de mii în zona

frecvenţelor înalte, a ultrasunetelor.

2. Amplitudinea sau intensitatea undei sonore.

Se defineşte prin forţa oscilaţiei şi este rezultanta distanţei dintre vârful unei oscilaţii şi linia nulă de echilibru.

Amplitudinea desemnează particularităţile energetice ale undei care determină intensitatea sunetului.

Unitatea de măsură a intensităţii este decibelul: dB reprezintă a 10 partea dintr-un bel, este aşadar o unitate de măsură logaritmică.

3. Forma sau timbrul defineşte aspectul general al curbei undelor sonore.

Din punctul de vedere al formei sau al timbrului sunetele pot fi împărţite în:

sunete simple şi sunete complexe.

Sunetele simple sunt tonuri pure ce pot fi reprezentate cu ajutorul unei singure sinusoide sau

armonică.Se întâlnesc foarte rar în natură şi se pot genera artificial foarte dificil.

Majoritatea copleşitoare a sunetelor sunt sunete complexe alcătuite dintr-o

frecvenţă fundamentală şi variate frecvenţe supraadăugate.

Clasificarea stimulilor acustici:

a) după natura sursei putem identifica:

• stimuli acustici generaţi de surse naturale; • stimuli acustici generaţi de surse artificiale; • stimuli acustici generaţi de vocea umană

b) după indicatorul periodicităţii undei sonore putem identifica:

• unde sonore periodice, melodice, sunete muzicale; • unde sonore aperiodice, zgomote;

c) în raport cu indicatorul de frecvenţă sau de registru al sensibilităţii se poate vorbi

despre:

• registrul sunetelor de joasă frecvenţă cuprins între 16 şi 500 Hz; • registrul sunetelor de frecvenţă medie cuprins între 500 şi 3500 Hz; acesta fiind registrul optim de audibilitate;

• registrul sunetelor de înaltă frecvenţă, ceea ce depăşeşte 5000 Hz;

d) în raport cu indicatorul de intensitate al undelor sonore putem vorbi despre:

• sunete de intensitate puternică; • sunete de intensitate moderată; • sunete de intensitate slabe;

e) după indicatorul valorii de semnalizare putem vorbi despre:

• stimuli acustici semnificativi, care induc comportamente specifice cu o finalitate bine definită; • stimuli neutri; în general relativ neutri într-un prim moment al recepţiei întrucât tendinţa de acordare a unei valori de semnalizare se manifestă foarte rapid. Stimulii neutri determină a o reacţie nespecifică de orientare.