A T I T U D I N I

Anul 2009 aduce crucea unei crize mondiale a sistemului bancar. Ni se spune că „au dispărut” 58 de trilioane de USD, pe care trebuie să-i plătească nu doar americanii, ci toţi cei 6 miliarde de oameni de pe pământ, în întreaga lor viaţă, şi, ca să nu le fie greu doar lor, şi copiii, şi nepoţii lor.

…semNe bUNe ANUl Are!editorial - monahul Filotheu

2009 a venit la noi cu paşi mari, grăbiţi. Am crezut, în umbra Duhului Bisericii, în bunătatea vremilor pe care le trăim, oricâte catastrofe ar fi părut că s-au abătut peste noi. Şi ea purcede din mila pe care Proniatorul o face cu noi, cei de acum, aducându-ne în luptă cu vitregia clipei de faţă pentru a câştiga veşnicia; pentru aceea şi veşnicia începe în singura unitate de timp ce ni s-a dat să o trăim, clipa unei respiraţii.Orice vreme îşi are încercările ei şi luptătorii pentru înveşnicire. Unii luptă să înveşnicească în Dumnezeu clipa, să o îndumnezeiască�, iar alţii luptă să o înveşnicească în iad, în îngerul morţii, să o îndrăcească. Adevărata durere vine din aceea că nu realizăm că de bună voie ne aşezăm când într-o parte, când în cealaltă a liniei de bătălie dintre cele două tabere. Dar ceea ce ni se întâmplă dincolo de voia noastră este crucea pe care Tatăl, Bunul Proniator, ne-o dă să o purtăm.Anul 2009 aduce crucea unei crize mondiale a sistemului bancar, conceput încă de la început pentru a înlănţui omenirea. Ni se spune că „au dispărut” 58 de trilioane de USD2, pe care trebuie să-i plătească nu doar americanii, ci toţi cei 6 miliarde de oameni de pe pământ, în întreaga lor viaţă, şi, ca să nu le fie greu doar lor, şi copiii, şi nepoţii lor. Criza aceasta nu este prima din istorie. Exceptând criza petrolului de acum 30 de ani, provocată de lipsa de măsură a consumului, criza Americană din �929, exportată întregii lumi imediat după aceea, este foarte asemănătoare cu cea de astăzi. O mare sumă de bani a dispărut, pentru a se instrumenta mai apoi un război care să schimbe ordinea mondială. Doar Dumnezeu ştie dacă acest scenariu se va repeta. Oamenii obişnuiţi doar descoperă că toţi marii politicieni şi bancheri vorbesc despre o nouă ordine mondială ca rezultat al crizei financiare, şi că au devenit sclavi ai sistemului, nefericiţi de astă dată3. Poate şi de aceea Antihrist va fi primit ca eliberatorul cel

� „… căci trebuie ca pomenirea lui Dumnezeu să fie mai deasă decât respiraţia” (Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvîntul 27, Împotriva Evnomienilor, par. 4)2 http://www.portfolio.com/views/columns/wall-street/2008/�0/�5/Credit-Derivatives-Role-in-Crash3 Vezi articolele lui Ovidiu Hurduzeu despre „sclavii fericiţi” în volumul A treia forţă: România profundă.

01

Copy

right

Mănă

stire

a

PETR

U-VO

D

2009 a venit la noi cu paşi mari, grăbiţi. Am crezut, în umbra Duhului

PETR

U-VO

D

2009 a venit la noi cu paşi mari, grăbiţi. Am crezut, în umbra Duhului Bisericii, în bunătatea vremilor pe care le trăim, oricâte catastrofe ar fi PETR

U-VO

D

Bisericii, în bunătatea vremilor pe care le trăim, oricâte catastrofe ar fi

Ă

A T I T U D I N I A T I T U D I N I

mult aşteptat, un izbăvitor din robia pe care mai marii zilei de astăzi ne-au pregătit-o, nouă şi urmaşilor noştri, iar păruta lui eliberare va fi cea mai cumplită tiranie din istoria întregii omeniri, o robie asumată, voluntară, care va veni prin lepădarea puterii raţionale a sufletului, anularea de bună voie a voinţei şi împietrirea desăvârşită a simţirii inimii faţă de tot ceea ce este politic incorect4 (corectitudinea politică fiind noua dogmă şi noul cod de legi al sistemului viitorului). Dar ca să nu fiu proroc mincinos,

mă voi opri la a spune doar că ceea ce va urma va fi cumplit, va fi mult mai rău decât tot ceea ce putem să ne închipuim acum.O parte din această urâciune care va stăpâni pretutindeni este nevoia resimţită şi la noi de o nouă ordine politică. Cei 20 de ani brucanieni au însemnat un timp foarte binecuvântat faţă de ceea ce urmează de acum: Puţinii indivizi frustraţi care s-au ostenit din răsputeri să otrăvească sufletele intelectualilor din România acestei perioade cu anti-creştinism, anti-românism, anti-tradiţionalism, anti-clericalism, anti-dogmatism, an-ti-canonicitate, imoralitate ori liber-schimbism, pun astăzi la cale o mare mişcare politică, după modelul neo-conservatorismului american5. De mâine, fiii răsfăţaţi ai bolşevicilor şi reeducaţilor primilor ani de co-munism vor vorbi despre unitate, moralitate, decenţă, normalitate, părându-li-se că suntem proşti şi am uitat că în ultimii 20 de ani au

şuierat cu limbile despicate împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale în reviste subvenţionate precum 22, Dilema, Idei în dialog şi altele cărora istoria le-a vădit nonsensul existenţei.Dacă aşa sau altfel se va întâmpla în România, rămâne ca Dumnezeu să rânduiască, pentru sângele şi lacrimile Mucenicilor, Cuvioşilor şi Drepţilor,

4 „În acele zile, trei patimi cumplite vor stăpâni în lume, simbolizate de numărul apocaliptic 666, şi anume: minte fără de judecată, adică plină de iuţime, de răzbunare şi ucidere; poftă fără de minte, adică vor domni pe pământ desfrânarea, sodomia şi beţia; minte plină de imaginaţie sau închipuire pripită adică oamenii vor fi amăgiţi de tot felul de griji, gânduri, tulburări şi patimi, încât nu vor mai avea timp să se roage, să citească, să cugete la moarte” (Pr. Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti, Dialog cu Pr. Cleopa).5 Vezi lucrarea Reconstrucţia dreptei. Între experimentul capitalist occidental şi proiectul naţional românesc, de Valeriu Stoica şi Dragoş Paul Aligică, şi ecourile pe care ea le-a trezit în publicaţiile intelighenţiei de la noi.

sau pentru păcatele noastre fără de număr şi fără de hotar. Dacă însă li se va îngădui această enormă mişelie, e limpede că orice recurs la Adevăr, Frumos, Bine, Dreptate, Milă, adică la Dumnezeu-Omul Hristos, va fi socotit drept extremism, fanatism şi ultra-naţionalism, şi s-au întors la noi vremurile în care a fi creştin va fi tot una cu a fi gata de moarte pentru Hristos, gata de a-L mărturisi, cu preţ de suferinţă şi de sânge6, de data aceasta fără a mai putea fi auziţi ori cunoscuţi. Veacul XXI de la Hristos le aduce Ortodocşilor din România experimentul paşapoartelor şi per-miselor auto biometrice. Până acum Germania a fost singura ţară din lume care a primit paşapoartele electronice, dar România, prin oamenii săi politici, îşi doreşte să fie premiantă şi, pe lângă cipurile pe care nemţii şi le-au pus în paşapoarte, se vor include şi amprente biometrice: amprenta irisului şi amprenta digitală. Nu ni se spune, însă, şi nu vom putea verifica niciodată ce vor conţine cipurile din paşapoarte şi din permisele auto şi la ce bun atâtea măsuri de siguranţă într-o ţară atât de mică, unde depăşirea vitezei legale, conducerea sub influenţa alcoolului şi contrabanda cu ţigări sunt de zeci de mii de ori mai numeroase decât falsificarea actelor. Este uluitor tupeul celor ce vor să ne bage pe gât noile acte, dar uluitoare este şi trădarea politicienilor şi nepăsarea cetăţeanului obişnuit. Libertate, unde eşti? Celor ce credeau că totuşi sufletul românului nu-şi va pierde libertatea, de vreme ce «unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea»7, le putem spune că, dacă până 7, le putem spune că, dacă până 7

astăzi Tainele Bisericii au fost singurele care dădeau libertate sufletului creştin, şi vor rămâne în veac arma cea mai puternică de luptă împotriva răutăţii veacului prin puterea Duhului Sfânt, e strigător la cer cum se caută de către anumiţi „ortodocşi” minimalizarea şi dispariţia lor. Cum aceasta? Când încetează Tainele Bisericii a mai fi Taine? În chiar clipa în care clericul care le săvârşeşte se leapădă de credinţa apostolică şi patristică a Bisericii, stă pe faţă împotriva Evangheliei şi recunoaşte ereticilor puterea săvârşirii vreunei Taine, Duhul Sfânt încetează a mai lucra prin mâinile sale.8 De aceea, responsabilitatea ierarhilor faţă de adevărul de credinţă al Bisericii este tot una cu a fi gata clipă de clipă pentru moarte. Nu degeaba a rânduit Biserica primelor veacuri ca arhiereii să se aleagă dintre călugări, adică dintre cei mai fierbinţi pentru credinţă. Sunt însă şi

6 Mt. 5:��: Fericiţi sunteţi când vă ocărăsc pe voi şi vă prigonesc, şi spun tot graiul rău împotriva voastră, pentru Mine, minţind.7 - 2 Cor. 3:�78 Theodorit al Kyrului, Istoria Bisericească, 4:23 Despre Hirotonia lui Moise Monahul: […] „împăratul Valens a poruncit ca acest minunat bărbat să fie dus la Alexandria şi acolo să primească darul arhieresc, căci acest scaun era mai aproape. După ce Moise a fost adus şi a văzut că Lukie încearcă să-i pună mâna pentru hirotonie, a zis: «Să nu fie ca eu să fiu hirotonit prin mâna ta. Căci nu se pogoară Darul Duhului Sfânt dacă tu îl chemi.» Lukie însă a zis: «De ce vorbeşti bănuind acestea?» Şi Moise i-a răspuns: «Nu bănuiesc ceea ce ştiu sigur. Tu lupţi împotriva dogmelor apostolice şi înveţi cele împotriva lor, iar cele făcute împotriva legii se potrivesc cuvintelor de hulă. Căci ce nelegiuit nu a pătruns oare prin tine în adunările bisericeşti? Care din bărbaţii vrednici de laudă nu au fost alungaţi? Ce cruzime barbară nu au ascuns faptele tale cutezate de tine în fiecare zi?» Moise spunea acestea cu curaj, iar Lukie îl auzea cum vorbea şi se pornea spre ucidere, dar se temea ca nu cumva să se reaprindă războiul care abia încetase. Pentru aceasta Valens a hotărât ca Moise să fie încredinţat spre hirotonie altor episcopi pe care el şi i-a ales. După ce a primit darul arhieresc cu o credinţă vrednică de toată lauda, Moise s-a dus la cei care-l ceruseră şi i-a condus pe calea adevărului prin învăţăturile apostolice şi prin puterea de a face minuni”.

Când încetează Tainele Bisericii a mai fi Taine? În chiar clipa în care clericul care le săvârşeşte se leapădă de credinţa apostolică şi patristică a Bisericii, stă pe faţă împotriva Evangheliei şi recunoaşte ereticilor pute-rea săvârşirii vreunei Taine, Duhul Sfânt încetează a mai lucra prin mâinile sale. De aceea, responsabilitatea ier-arhilor faţă de adevărul de credinţă al Bisericii este tot una cu a fi gata clipă de clipă pentru moarte. Nu degeaba a rânduit Biserica primelor veacuri ca arhiereii să se aleagă dintre călugări, adică dintre cei mai fierbinţi pen-tru credinţă. Sunt însă şi din cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de parcă ea s-ar da de la oameni, nu de la Dumnezeu, şi nu s-au făcut vrednici numelui de păstori episcopi (supra-veghetori) ai turmei lui Hristos, ci s-au vădit a fi năimiţi prin înseşi vorbele şi faptele lor, şi sim-plii credincioşi sensibili la gândul mântuirii îi cunosc bine.

0� 03

Diavolul are trei cozi: pentru cei saraci -

comunismul, pentru cei credinciosi - ecumenismul

iar pentru cei bogati - masoneria” (Parintele

Paisie Aghioritul).

Copy

right

Mănă

stire

a mult aşteptat, un izbăvitor din robia pe care mai marii zilei de astăzi ne-

stire

a mult aşteptat, un izbăvitor din robia pe care mai marii zilei de astăzi ne-

PETR

U-VO

Dmult aşteptat, un izbăvitor din robia pe care mai marii zilei de astăzi ne-

PETR

U-VO

Dmult aşteptat, un izbăvitor din robia pe care mai marii zilei de astăzi ne-au pregătit-o, nouă şi urmaşilor noştri, iar păruta lui eliberare va fi cea mai

PETR

U-VO

Dau pregătit-o, nouă şi urmaşilor noştri, iar păruta lui eliberare va fi cea mai cumplită tiranie din istoria întregii omeniri, o robie asumată, voluntară,

PETR

U-VO

Dcumplită tiranie din istoria întregii omeniri, o robie asumată, voluntară, care va veni prin lepădarea puterii raţionale a sufletului, anularea de bună

PETR

U-VO

Dcare va veni prin lepădarea puterii raţionale a sufletului, anularea de bună voie a voinţei şi împietrirea desăvârşită a simţirii inimii faţă de tot ceea

PETR

U-VO

Dvoie a voinţei şi împietrirea desăvârşită a simţirii inimii faţă de tot ceea

PETR

U-VO

DĂmult aşteptat, un izbăvitor din robia pe care mai marii zilei de astăzi ne-Ămult aşteptat, un izbăvitor din robia pe care mai marii zilei de astăzi ne-au pregătit-o, nouă şi urmaşilor noştri, iar păruta lui eliberare va fi cea mai Ăau pregătit-o, nouă şi urmaşilor noştri, iar păruta lui eliberare va fi cea mai

A T I T U D I N I A T I T U D I N I

redactor/ Fundația Petru Vodă & Editura Crigaruxcolaborator/ Dan Puriclayout/ www.atelieruldegrafica.rotehnoredactare/ Bogdan Dumitrescuprelucrare foto/ Atelierul de graficăcorectură/ Claudia Maria Chirafotografie/ Tomoaki Minoda, Maria Ștefănescu, Sorin Radu, Călin Piescu Laurian Țoțaadresă/ Fundația Petru Vodă, comuna Poiana Teiului, Jud. Neamțtelefoane/ 0788 729 140, 0723 241 568e-mail/ office@atitudini.com web/ www.atitudini.comtipar/ Autograf

Orice vreme îşi are încercările ei şi luptătorii

pentru înveşnicire. Unii luptă să înveşnicească

în Dumnezeu clipa, să o îndumnezeiască, iar alţii

luptă să o înveşnicească în iad, în îngerul morţii, să

o îndrăcească. Adevărata durere vine din aceea că nu realizăm că de bună voie ne

aşezăm când într-o parte, când în cealaltă a liniei de

bătălie dintre cele două tabere. Dar ceea ce ni se

întâmplă dincolo de voia noastră este crucea pe care

Tatăl, Bunul Proniator, ne-o dă să o purtăm.

din cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de parcă ea s-ar da de la oameni, nu de la Dumnezeu, şi nu s-au făcut vrednici numelui de păstori episcopi (supra-veghetori) ai turmei lui Hristos, ci s-au vădit a fi năimiţi prin înseşi vorbele şi faptele lor, şi simplii credincioşi sensibili la gândul mântuirii îi cunosc bine. Recenta împărtăşire din otrava papistaşă a mitropolitului Timişoarei şi atitudinea sa faţă de Ortodoxie după apostazia sa, la care adăugăm cocoloşirea sa şi minimizarea gestului

de către cei care ar fi trebuit să-i aplice canoanele Sfinţilor Apostoli, plus tăcerea lor desăvârşită în faţa numeroaselor mărturii de apostazie a lui Nicolae Corneanu şi a altora care şi-au continuat nestingheriţi lepădarea de credinţă, plus invitarea papei prin oamenii politici intermediari, acestea toate ne arată că sfârşitul este lângă uşi. Un imens tăvălug mondial nivelator al conştiinţelor şi înrobitor al sufletelor şi trupurilor, o mincinoasă „conştiinţă” politică ce va dobândi puteri inchizitoriale, un sinod care se leapădă de adevăraţii slujitori ai Bisericii9

şi iubeşte apostaţii şi apostazia, iată semnele bune ale anului 2009! Din mila Sa cea mare Dumnezeu ne cheamă să purtăm cu bărbăţie aceste cruci. Nu era deloc roză situaţia socio-culturalo-economico-politică a imperiilor în care au propovăduit Sfinţii Apostoli; şi totuşi au îndrăznit şi au biruit lumea! Hristos le-a dat putere să treacă cu înţelepciune de şarpe şi blândeţe de porumbei prin toate ispitirile la care lumea antică i-a supus. Şi toţi şi-au pus sufletul pentru turmă mărturisind pe Hristos. Creştinii de azi suntem chemaţi la aceeaşi mare încercare, aceea de luptă împotriva unui sistem foarte bine articulat şi pus la punct, prin lepădarea de faptele trupului şi ale întunericului şi prin scoaterea de sub praf a armelor Duhului – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţile, înfrânarea poftelor –, prin împlinirea tuturor poruncilor Evangheliei, prin răstignirea trupurilor împreună cu patimile şi cu poftele. Avem puterea să o facem, suntem singurii şi ultimii care o putem face şi avem, tocmai pentru aceea, datoria de a o face. Hristos, Cel ce ne-a poruncit să îndrăznim, căci cu El vom birui şi noi lumea, ne aşteaptă. La mântuitori şi îndrăzneţi ani!

9 E bine să ne aducem aminte că Ieromonahul Daniil şi maicile Neonila, Anastasia, Pahomia şi Siluana de la Tanacu sunt în închisoare pentru încă vreo câţiva ani buni.

06/SCRiSOARE CăCăC TREăTREă CREDiNCiOşii B.O.R -R -R Danion Vasile12/Pă12/Pă12/P RiNTELE ARSENiE BOCA ÎN DOSARELE C.N.S.A.S.17/ iNEDiT COMENTARiU LA

PATERPATERP iC Părintele Arsenie Boca22/CiNE ţiNE ORTODOxiA ROMâ

ţiâ ţi

NEASCă? NEASCă? NEASCinterviu cu Păr. Justin Pârvu

28/CE SE MAi AUDE DE TANACU TANACU T ? interviu cu Păr. Justin Pârvu31/RA31/RA31/R DU GyR SAU DESPRE GRATUiTATEA EROiSMULUi - Păr. Gheorghe Calciu36/A36/A36/ TATA iTUDiNi ALE LAiCATULUi ORTODOx ROMâN?39/AT39/AT39/A iTiDiNi şi ATiTUDiNi…46/ 2009 – PROBLEMă – REACţiE

- SOLUţiE M. Ecaterina Fermo 54/BiSERiCiLE OCCiDENTALE

Arhitect Nicolae Tulban59/NU Mă VOVOV i LEPăLEPăLEP DA DE TiNE,

iUBiTă Tă T ORTODOxiE!66/Să AVEMAVEMA CURAJUL ACESTA, DE A MăMăM RTURiSi ADEVăDEVăDEV RUL

Danion Vasile74/GâGâG NâNâ DURiDURiDUR SMERiSMERiSMER TE ALăALăAL TURăTURă i TURi TUR DE CREAţiCREAţiCREA AţiAţi MARELUi BRâRâR NCUâNCUâ şi

Virgil Maxim84/ADEVăEVăEV RUL DESPRE EMiNESCU – LA 120 LA 120 LA DE ANi DE LA UCiDERE Victor şi George Roncea95/iNTERViU CU PăRiNTELE

TEOFAN - duhovnicul mânăstirii Nera97/LUPTAţi PTAţi PTA PâPâP Nă Nă N LA CAPăCAPăCAP TăTă ! Apel al Părintelui Justin Pârvu către credincioși.100/PROOROCiE A Pă

rintelui Justin Pârvu către credincioși.ă

rintelui Justin Pârvu către credincioși.PăP RiNTELUi

PAiSiE AGHiORiTUL!

0� 0� � 0� �

Copy

right

încercările ei şi luptătorii Copy

right

încercările ei şi luptătorii

Mîncercările ei şi luptătorii

Mîncercările ei şi luptătorii

pentru înveşnicire. Unii Mpentru înveşnicire. Unii luptă să înveşnicească Mluptă să înveşnicească

ăOrice vreme îşi are

ăOrice vreme îşi are

încercările ei şi luptătorii ăîncercările ei şi luptătorii pentru înveşnicire. Unii ăpentru înveşnicire. Unii

nOrice vreme îşi are nOrice vreme îşi are încercările ei şi luptătorii nîncercările ei şi luptătorii

ăOrice vreme îşi are ăOrice vreme îşi are stire

a din cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de

stire

a din cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de

PETR

U-VO

DOrice vreme îşi are

PETR

U-VO

DOrice vreme îşi are

încercările ei şi luptătorii

PETR

U-VO

Dîncercările ei şi luptătorii

pentru înveşnicire. Unii

PETR

U-VO

D

pentru înveşnicire. Unii luptă să înveşnicească

PETR

U-VO

D

luptă să înveşnicească în Dumnezeu clipa, să o

PETR

U-VO

D

în Dumnezeu clipa, să o îndumnezeiască, iar alţii PE

TRU-

VOD

îndumnezeiască, iar alţii luptă să o înveşnicească în PE

TRU-

VOD

luptă să o înveşnicească în

din cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de

PETR

U-VO

Ddin cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de parcă ea s-ar da de la oameni, nu de la Dumnezeu, şi nu s-au făcut vrednici

PETR

U-VO

Dparcă ea s-ar da de la oameni, nu de la Dumnezeu, şi nu s-au făcut vrednici numelui de păstori episcopi (supra-veghetori) ai turmei lui Hristos, ci s-

PETR

U-VO

Dnumelui de păstori episcopi (supra-veghetori) ai turmei lui Hristos, ci s-au vădit a fi năimiţi prin înseşi vorbele şi faptele lor, şi simplii credincioşi

PETR

U-VO

Dau vădit a fi năimiţi prin înseşi vorbele şi faptele lor, şi simplii credincioşi sensibili la gândul mântuirii îi cunosc bine. Recenta împărtăşire din otrava

PETR

U-VO

Dsensibili la gândul mântuirii îi cunosc bine. Recenta împărtăşire din otrava

Ădin cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de Ădin cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de parcă ea s-ar da de la oameni, nu de la Dumnezeu, şi nu s-au făcut vrednici Ăparcă ea s-ar da de la oameni, nu de la Dumnezeu, şi nu s-au făcut vrednici

A T I T U D I N I A T I T U D I N I

scrIsoAre căTre creDINcIoşII bIserIcII orToDoxe româNeDanion Vasile

Iubiţii mei fraţi şi surori în Hristos, Vremurile pe care le trăim sunt vremuri de mare confuzie şi apostazie. Acest an 2009 pare a fi un an de mari frământări sociale, politice, economice şi financiare. E lesne de înţeles

că, asemenea oricărui imperiu păgân din trecut, noul imperiu politico-economic care se conturează din ce în ce mai clar va încerca să sufoce credinţa cea dreaptă în Hristos, credinţa Bisericii Ortodoxe. Se apropie nu numai împlinirea profeţiilor legate de o conducere politică mondială, de pecetluirea cu semnul fiarei (adică implantarea micro-cipului), ci şi împlinirea profeţiilor legate de căderea unui mare număr de oameni – clerici şi mireni – în apostazie. Tocmai de aceea e foarte important să încercăm să rămânem aproape de învăţătura Mântuitorului Hristos, a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi.Avem datoria de a rămâne tari în credinţă şi de a atrage atenţia păstorilor noştri atunci când suntem în faţa unei situaţii de criză. Una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă Sfântul Sinod este apostazia Mitropolitului Nicolae Corneanu care, după ce s-a împărtăşit la o liturghie greco-catolică, a fost

iertat fără să se fi pocăit pentru gestul său. Unii ierarhi, preoţi, teologi şi mireni consideră că problema „Corneanu” s-a încheiat prin decizia Sfântului Sinod din iulie 2008: „În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înalt Preasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari. Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.

În legătură cu comportamentul sacramental şi li-turgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau

credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni” (www.basilica.ro).Chiar dacă mitropolitul s-ar fi pocăit pentru păcatul său, după învăţătura Sfintelor Sinoade (cf. canoanele 45 și 46 apostolice) ar fi trebuit să fie caterisit. Totuşi, el a fost iertat, invocându-se o pocăinţă inexistentă. Astfel, toţi ierarhii care au fost de acord cu iertarea

mitropolitului în numele acestei pocăinţe sunt răspunzători într-o anumită măsură pentru lipsa pedepsirii mitropolitului.Înaintea Sinodului din iulie 2008, la întrunirea Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini, mi-tropolitul recunoştea public – şi răspunsul său a fost foarte discutat înaintea Sinodului din iulie – că nu se pocăieşte pentru fapta sa. Întrebat de preşedintele AZEC, domnul Răzvan Bucuroiu: „Înalt Preasfinţia Voastră, după ce emoţia a trecut, vă pare rău pentru acest gest?”, răspunsul a fost şocant: „Sincer să spun, nu-mi pare rău, doar că regret că am dat un prilej la comentarii din cele mai felurite, şi majoritatea destul de negative. Ar fi trebuit să calculez foarte bine gestul pe care l-am făcut atunci, dar a fost un gest spontan şi, să zic aşa, o comuniune în Hristos, pe care am simţit-o alături de ceilalţi – să zic - creştini, pentru că sunt cu adevărat creştini şi ei, şi nu ne desparte în fond nimic, decât pe plan, să zicem, jurisdicţional, acceptarea primatului papal, pe care, sigur, noi o privim sub alt unghi şi din alt punct de vedere – dar încolo nu există niciun fel de deosebire între noi. Ne asemănăm şi ne identificăm, aş zice, din toate punctele de vedere” (sublinierile ne aparţin – n.n.)Mitropolitul nu numai că nu regretă greşeala – ci regretă doar că a dat prilej unor comentarii negative – ci, mai mult, afirmă că, în afara învăţăturii despre primatul papal, Ortodoxia se identifică cu catolicismul.La întrebarea pusă de Radu Preda: „Credincioşii care vor continua să vă întrebe cum vedeţi pastoral situaţia, pentru acei credincioşi care văd în asta o sminteală, cum le răspundeţi acelora? Nu celor care, ca să zicem aşa, sunt fani ai intercomuniunii, ci celor care, de pildă, au nelămuriri teologice. Pentru că înţeleg că dumneavoastră aveţi o viziune foarte coerentă, o înţeleg, fără să o pot accepta, bineînţeles, în integralitatea ei, dar cum răspundeţi acestora, pastoral? Îi puteţi sfătui pe credincioşii dumneavoastră să meargă la orice biserică, nu contează la care, pentru că oricum euharistia este peste tot aceeaşi?”, mitropolitul a dat un răspuns îngrijorător: „Nici nu îi voi îndemna, nici nu le voi

Am vorbit despre cazul meu, dar niciunul dintre membrii

Sinodului nu a luat cuvân-tul. Niciunul nu a interven-it. Prin ridicarea mâinii s-a

decis ca gestul meu să nu fie condamnat, cu o singură excepţie: cea a

Mitropolitului de Cluj, Bartolomeu Anania.

0� 0� � 0� �

Copy

right

Mănă

stire

a s

stire

a scr

stire

a cr

PETR

U-VO

DI

PETR

U-VO

DIso

PETR

U-VO

Dso

bI

PETR

U-VO

DbIser

PETR

U-VO

DserI

PETR

U-VO

DIc

PETR

U-VO

DcDanion Vasile

PETR

U-VO

DDanion Vasile

Iubiţii mei fraţi şi surori în Hristos, Vremurile pe care le trăim sunt

PETR

U-VO

DIubiţii mei fraţi şi surori în Hristos, Vremurile pe care le trăim sunt

PETR

U-VO

DĂI ĂIsoĂsoAĂAre căĂre că

cĂcIIĂII

A T I T U D I N I � A T I T U D I N I

interzice. Dar există acest sentiment de comuniune între credincioşii pe care eu îi păstoresc, sentiment [pe] care l-am împrumutat şi eu de la ei, [pe] care ni l-am - să zic aşa - comunicat unii altora de ani de zile, şi acest sentiment îl au şi ei. N-am avut, să zic aşa, niciun cuvânt de reproş din partea nimănui, ci dimpotrivă, când unii dintre cei care au urmărit presa sau care au mai aflat câte ceva din comentariile care s-au făcut, au venit la mine să-mi spună: «Vă lăudăm, vă apreciem pentru tot ceea ce aţi făcut,

vă admirăm.» Am rămas, vă mărturisesc, foarte emoţionat de reacţia aceasta a credincioşilor”. Altfel spus, mitropolitul locului, cel rânduit de Dumnezeu pentru a veghea ca turma să păstreze dreapta-credinţă, nu le interzice credincioşilor „să meargă la orice biserică, nu contează la care, pentru că oricum euharistia este peste tot aceeaşi”. Cuvintele din întrebare păreau formulate astfel încât mitropolitul să fi dat un răspuns ortodox, să fi precizat că nu te poţi împărtăşi în orice „biserică”, ci doar în Biserica Ortodoxă. Mai mult, ierarhul mărturisea că este impresionat de deschiderea multor credincioşi bănăţeni care – după cum se ştie – nu văd nicio diferenţă între împărtăşirea într-o biserică ortodoxă, romano-catolică sau greco-catolică. Mitropolitul ştie că unii ortodocşi se împărtăşesc în Timişoara şi în biserici romano-catolice sau greco-catolice, şi nu le interzice să facă aceasta…După întâlnirea AZEC, la care intervenţiile mitropolitului au şocat publicul, a avut loc Sinodul din iulie 2008. Iată cum descrie Mitropolitul

Banatului, Nicolae Corneanu, acest sinod, în interviul care i-a fost luat de Francesca Strazzari în luna august 2008 (apărut în revista italiană Il Regno, nr. �6/2008, p. 5�7-5�8„ (http://www.revistalumeacredintei.ro”)): „Ceea ce vreau să subliniez, fără a exagera lucrurile, este că problema mea a fost pusă pe ordinea de zi alături de cea a episcopului de Oradea care a concelebrat un botez (n.n. - slujba de sfinţire a Aghiazmei mari în ziua de Bobotează) cu episcopul greco-catolic. Am vorbit despre cazul meu, dar niciunul dintre membrii Sinodului nu a luat cuvântul. Niciunul nu a intervenit. Prin ridicarea mâinii s-a decis ca gestul meu să nu fie condamnat, cu o singură excepţie: cea a Mitropolitului de Cluj, Bartolomeu Anania. Nu cunoştea exact ceea ce s-a întâmplat; a prezentat versiunea unui jurnal laic. Tăcere, în aula sinodală. Atunci, patriarhul a întrebat: Care este părerea voastră?» Toţi au tăcut din nou. Aşa a decurs.” Fiind întrebat: „Aţi primit critici din partea episcopilor, monahilor, teologilor, credincioşilor?”, mitropolitul a răspuns: „Din partea episcopilor, nicio critică. Niciunul dintre confraţii mei episcopi nu m-a atacat nici

verbal, nici în scris. Am participat la şedinţa Sfântului Sinod, care a clarificat problema fără a intra în detalii. Sfântul Sinod a tratat cazul cu o anumită rapiditate. Numai Patriarhul, care a difuzat un comunicat de presă, a furnizat precizări în cazul meu. Din partea monahilor şi a mănăstirilor, am primit critici de la Muntele Athos. Nu puteau lipsi! Nu m-au surprins. Eu îmi văd de drum. Diferenţele vor fi depăşite privind spre Hristos. Trebuie să ţinem cont de normele canonice, dar idealul este să ajungem la intercomuniune. În ceea ce îi priveşte pe teologi, aşa cum am spus, intervin în dezbatere cu seriozitate şi cu conştiinţa că nu putem rămâne pentru totdeauna simpli observatori. În ceea ce îi priveşte pe credincioşi, a existat o manifestare a unor mii de persoane, care au aprobat gestul meu”. Mai mult, mitropolitul afirmă că textul comunicatului a prezentat situaţia altfel decât ar fi fost la Sinod, prezentând lucrurile din altă perspectivă: „Odată închisă şedinţa sinodală, Administraţia Patriarhiei a difuzat un comunicat, într-adevăr, un pic prea dur, în care se regăseau cuvinte precum «tulburare» în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, «neplăcere», «pocăinţă», «corecţie» (aici Corneanu surâde!!!) [menţiunea îi aparţine jurnalistei – n.n.]. Sunt sincer: am manifestat neplăcerea mea pentru că gestul a suscitat scandal în mass-media. Totul aici. În mod evident, comunicatul Patriarhiei era îndreptat împotriva celor care aveau un ataşament binevoitor faţă de relaţiile cu catolicii. Dar, şedinţa Sfântului Sinod s-a desfăşurat fără anateme, fără acuze, fără învinuiri.”E foarte interesant că mitropolitul afirmă că prezenţa cuvântului pocăinţă în respectivul comunicat e prea dură. E încă o dovadă că mitropolitul nu s-a pocăit pentru apostazia sa. Dacă pocăinţa mitropolitului ar fi fost reală, ar fi fost făcută publică, aşa cum public a fost şi gestul său apostat. Dar, nu numai că el nu regretă gestul, ci crede că poate fi repetat: „Există anumite momente, condiţii particulare, într-un climat de intensă spiritualitate, în care suntem determinaţi să facem gesturi curajoase”. Când ziarista l-a întrebat: „Dar, în consecinţă, se creează impresia că a sosit momentul, în anumite

circumstanţe, să se facă un asemenea gest?” „Cred că asemenea gesturi pot fi repetate pentru a se ajunge, într-un anumit moment, la intercomuniune, deoarece este absolut normal ca să se ajungă şi la acel punct. Între cele două Biserici nu există diferenţe dogmatice. Am trăit impresia că Bisericile noastre sunt surori şi că toţi credincioşii Bisericilor

noastre sunt, între ei, fraţi şi surori. Prin urmare, intercomuniunea este o etapă”.Deşi hotărârea Sfântului Sinod este clară: „Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină”, mitropolitul Corneanu afirmă că gestul poate fi repetat pentru a se ajunge la intercomuniunea dintre Biserici, intercomuniune pe care o consideră o etapă premergătoare unirii Bisericilor. Istoria Bisericii ne arată însă foarte clar că nu poate exista intercomuniune înaintea primirii dreptei-credinţe de către cei care au părăsit-o. Mitropolitul, prin acest interviu, afirmă implicit faptul că el contestă hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe

M-am aflat faţă în faţă cu misterul fraternităţii şi am fost acoperit de harul dumnezeiesc. Însă, sunt convins că vor mai trece

mulţi ani pentru a ajunge la aceste gesturi. Abia după aceea vor deveni normale.”

0� 0� � 0� �

Copy

right

Mănă

stire

a interzice. Dar există acest sentiment de comuniune între credincioşii pe

stire

a interzice. Dar există acest sentiment de comuniune între credincioşii pe

PETR

U-VO

Dinterzice. Dar există acest sentiment de comuniune între credincioşii pe

PETR

U-VO

Dinterzice. Dar există acest sentiment de comuniune între credincioşii pe care eu îi păstoresc, sentiment [pe] care l-am împrumutat şi eu de la ei,

PETR

U-VO

Dcare eu îi păstoresc, sentiment [pe] care l-am împrumutat şi eu de la ei, [pe] care ni l-am - să zic aşa - comunicat unii altora de ani de zile, şi acest

PETR

U-VO

D[pe] care ni l-am - să zic aşa - comunicat unii altora de ani de zile, şi acest sentiment îl au şi ei. N-am avut, să zic aşa, niciun cuvânt de reproş din

PETR

U-VO

Dsentiment îl au şi ei. N-am avut, să zic aşa, niciun cuvânt de reproş din partea nimănui, ci dimpotrivă, când unii dintre cei care au urmărit presa

PETR

U-VO

Dpartea nimănui, ci dimpotrivă, când unii dintre cei care au urmărit presa

PETR

U-VO

DĂinterzice. Dar există acest sentiment de comuniune între credincioşii pe Ăinterzice. Dar există acest sentiment de comuniune între credincioşii pe care eu îi păstoresc, sentiment [pe] care l-am împrumutat şi eu de la ei, Ăcare eu îi păstoresc, sentiment [pe] care l-am împrumutat şi eu de la ei,

10 A T I T U D I N I 11 A T I T U D I N I

Române privitoare la intercomuniunea cu heterodocşii. Cât priveşte reacţiile împotriva gestului său apostat, mitropolitul are o atitudine tipic

ctară: „S-au publicat în România studii, articole asupra intercomuniunii din cauza gestului meu. Au existat multe comentarii. Din punct de vedere canonic, sunt conştient că am comis o eroare, fără îndoială, dar este vorba de un imbold spontan, dictat de o circumstanţă particulară. (…) A fost un gest spontan. Respect regulamentul Bisericii mele, disciplina,

dar m-am aflat într-un moment cu totul excepţional, pe care l-am trăit cu o asemenea intensitate interioară încât am închis ochii. M-am aflat faţă în faţă cu misterul fraternităţii şi am fost acoperit de harul dumnezeiesc. Însă, sunt convins că vor mai trece mulţi ani pentru a ajunge la aceste gesturi. Abia după aceea vor deveni normale.” Mitropolitul cunoaşte rânduiala canonică, dar afirmă că harul dumnezeiesc îl acoperă atunci când calcă această rânduială. O astfel de atitudine este similară cu a curvarului care zice că desfrânarea nu e păcat, sau cu a homosexualului care zice că relaţiile homosexuale sunt binecuvântate de Dumnezeu.Întrebarea „Preasfinţia voastră, vă simţiţi nevinovat?” primeşte următorul răspuns: „Da, în mod absolut. Acum furtuna a trecut. Cred că, pe moment, totul s-a terminat. Cel puţin aşa sper”. Mitropolitul consideră că problema este încheiată, şi afirmă cât se poate de clar: „Gestul

rămâne. Nu mă pocăiesc. Nu am comis o crimă”.Afirmaţiile Mitropolitului Corneanu ne arată că el nu se pocăieşte pentru păcatul său. Dacă s-ar fi pocăit, pocăinţa sa ar fi fost făcută public, în scris şi prin viu grai.Există două posibilităţi: ori el nu s-a pocăit nici în faţa Sfântului Sinod, şi atunci Sfântul Sinod a greşit invocând această pocăinţă inexistentă şi iertându-l, ori el a mimat pocăinţa în faţa Sfântului Sinod, pentru a fi iertat. Dacă pocăinţa sa a fost falsă, fiind motivată doar de dorinţa de a fi iertat, atunci ierarhii Sfântul Sinod trebuie să rejudece cazul Corneanu.Ierarhii catolici din România au apreciat gestul mitropolitului apostat, invitându-l la Sesiunea de toamnă a Conferinţei Episcopilor Catolici din România din 23 septembrie 2008: „O prezenţă cu totul deosebită şi mult apreciată, la prima parte a sesiunii de dimineaţă a şedinţei, a fost cea a

Înalt Preasfinţiei Sale Nicolae Corneanu, Mitropolit ortodox al Banatului. În cuvântul său de salut, Eminenţa Sa a spus: «Pentru mine este o onoare că am putut fi aici cu Excelenţele Voastre, mă bucur şi vreau să exprim dorinţa de a rămâne în frăţietate deplină, după cuvântul Mântuitorului nostru Isus Hristos. În aceste momente, mă simt şi eu alături de Excelenţele Voastre şi rog pe bunul Dumnezeu să Vă dea har mult pentru ca lucrările ce se vor desfăşura să fie spre binele tuturor şi spre preamărirea lui Dumnezeu. Amin.» Întreaga asistenţă a aplaudat cuvântul de salut al Eminenţei Sale. A urmat apoi discursul Excelenţei Sale, Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova, Mons. Francisco-Javier Lozano, care, după ce a salutat asistenţa, s-a adresat Mitropolitului Corneanu, spunând că el constituie, prin viaţa sa şi prin comportamentul său, un exemplu ce arată mare ataşament la Cuvântul Evangheliei şi la Ecumenism. De aceea, Episcopii Catolici îi mulţumesc pentru fidelitatea şi curajul de a trăi Cuvântul Evangheliei. Este o mărturie vie a Cuvântului exprimat de Domnul nostru Isus Hristos Ut unum sint” Iubiţii mei fraţi şi surori în Hristos, daţi-vă seama că mitropolitul Corneanu e un ierarh apostat. În măsura în care e lăudat de ierarhii catolici ai zilelor noastre, e osândit de toţi Sfinţii Părinţi care au scris împotriva împărtăşirii cu heterodocşii şi împotriva ereziilor catolice.Să stăm tari în rugăciune, cerându-i Bunului Dumnezeu să îi lumineze pe ceilalţi ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să îl judece pe Mitropolitul Corneanu după canoanele Sfinţilor Părinţi. Situaţia este foarte gravă. După cum ştiţi, unii credincioşi, smintiţi de iertarea necanonică a mitropolitului la Sinodul din iulie, vor să părăsească Biserica Ortodoxă Română. Suntem, într-un fel, răspunzători faţă de atitudinea pe care o are Sfântul Sinod în acest caz.Vorbiţi cu preoţii voştri, vorbiţi cu duhovnicii voştri, încercaţi să vorbiţi cu ierarhii voştri. Trebuie să se adune Sfântul Sinod încă o dată, pentru a rejudeca acest caz Corneanu. Viitorul ne va arăta dacă mitropolitul Corneanu a minţit sau nu, atunci

când a spus că Sinodul din iulie s-a desfăşurat fără învinuiri, nefiind nevoie ca el să se pocăiască.Dacă „furtuna a trecut”, aşa cum îşi doreşte mitropolitul, şi cazul este închis, înseamnă că mitropolitul a fost sincer în rătăcirea sa, şi atunci a greşit întreg Sinodul care l-a iertat.Oricum ar fi, iubiţi fraţi şi surori în Hristos, vă rog să nu lăsaţi sufletele voastre prinse de amăgeala apostaziei. Nu consideraţi că subiectul Corneanu ţine de trecut, făcându-vă părtaşi faptelor sale.După Sinodul apostat de la Ferarra-Florenţa, poporul credincios a refuzat să ia parte la slujbele făcute de ierarhii care au vândut credinţa ortodoxă, semnând unirea cu catolicii. Chiar dacă, deşi unirea fusese semnată, ierarhii ortodocşi au refuzat să se împărtăşească cu ierarhii catolici. Oare cum trebuie să reacţioneze credincioşii care se află sub păstorirea mitropolitului Nicolae al Banatului?Să ne rugăm, fraţilor, pentru mitropolitul Nicolae, ca el să îşi înţeleagă greşeala şi să se lepede de înşelarea în care se află. Să ne rugăm, fraţi şi surori întru Hristos, ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să îl judece pe mitropolitul Nicolae după rânduiala Sfintei Biserici, şi nu după înţelepciunea acestui veac, în numele unei iubiri care acoperă păcatul.Şi să ne rugăm ca, oricât de mari vor fi ispitele din vremurile care vin, în care confuzia, apostazia şi desfrâul vor cuceri atâta lume, noi să stăm tari în dreapta credinţă, sprijinindu-ne unii pe alţii.Să mă iertaţi că am îndrăznit să vă scriu, dar simt nevoia să împart cu voi durerea provocată de afirmaţiile mitropolitului apostat. Cu dragoste în Hristos, Danion Vasile.

(Interviul luat Mitropolitului Corneanu de Francesca Strazzari se poate citi pe www.revistalumeacredintei.ro/sct_3/st_255/o_ultima_declaratie_socanta_a_mitropolitului_corneanu_gestul_ramane_nu_ma_pocaiesc.htm).

A T I T U D I N I

Copy

right

Mănă

stire

a Române privitoare la intercomuniunea cu heterodocşii. Cât priveşte

stire

a Române privitoare la intercomuniunea cu heterodocşii. Cât priveşte

PETR

U-VO

DRomâne privitoare la intercomuniunea cu heterodocşii. Cât priveşte

PETR

U-VO

DRomâne privitoare la intercomuniunea cu heterodocşii. Cât priveşte reacţiile împotriva gestului său apostat, mitropolitul are o atitudine tipic

PETR

U-VO

Dreacţiile împotriva gestului său apostat, mitropolitul are o atitudine tipic s

PETR

U-VO

Dse

PETR

U-VO

Dectară: „S-au publicat în România studii, articole asupra inte

PETR

U-VO

Dctară: „S-au publicat în România studii, articole asupra intedin cauza gestului meu. Au existat multe comentarii. Din punct de vedere

PETR

U-VO

Ddin cauza gestului meu. Au existat multe comentarii. Din punct de vedere canonic, sunt conştient că am comis o eroare, fără îndoială, dar este

PETR

U-VO

Dcanonic, sunt conştient că am comis o eroare, fără îndoială, dar este

PETR

U-VO

DĂRomâne privitoare la intercomuniunea cu heterodocşii. Cât priveşte ĂRomâne privitoare la intercomuniunea cu heterodocşii. Cât priveşte reacţiile împotriva gestului său apostat, mitropolitul are o atitudine tipic Ăreacţiile împotriva gestului său apostat, mitropolitul are o atitudine tipic

1� A T I T U D I N I 13 A T I T U D I N I

rHIVă ��-11-�00�PărINTele ArseNIe bocA îN DosArele c.N.s.A.s.

AutobiografieSubsemnatul m-am născut în �9�0, Sept. 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul - în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe

atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Aşa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele raţiunii”, iscălită: „Boca Zianu cl. IV. Lic.”La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul, - ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă. În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni, - ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă, şi în �929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu. În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua

studiile. Eram şi bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor şi nici nu mă înduram, întrucât era divorţată de tata iar eu eram dat tatii prin sentinţa de divorţ, ca fiind pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la şcoală. În timpul teologiei mi se lămurea frumuseţea chipului vieţuirii călugăreşti şi doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieţii. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: o deprindeam pe mama cât mai fără mine şi cât mai fără corespondenţă, ca oarecum să mă uite şi să nu-i fie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Aşa, de pildă, mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nicio cunoştinţă cu

Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind şi discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia conservatorul. Aşa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a Sfântului ioan Scărarul, am tradus-o în româneşte, în vreme de cinci luni. M-a ajutat foarte mult la închegarea convin-gerii mele de-a intra în călugărie.

fete. Ceea ce n-am reuşit întrucât tocmai în anul acela, �929, Ministerul îngăduie şi fetelor să studieze teologia şi m-am pomenit cu vreo câteva colege. Iar cunoştinţe în oraş am izbutit să n-am. Asta am reuşit toată vremea teologiei, deşi făceam parte şi din „Reuniunea de muzică - Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, şi care era mixtă. Aveam problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistică comparată a diferitelor religii superioare, ca să văz: prin proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văz dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe şi asupra instinctelor, că anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi parveneau pe această cale.Toate aceste mă interesau să le aflu şi să le probez în vederea călugăriei. Mă abţineam de la „voia în oraş”, ci stam în curtea şcoalei cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieşeam în oraş decât dacă trebuia în interesul şcoalei, a vreunui profesor, sau însoţiţi de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat şi n-am învăţat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – şi mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac aşa ceva. De viaţa altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferenţă şi necunoştinţă. Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbăria mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc mi l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior. Teza de licenţă în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârşire interioară a omului şi purta titlul: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”. Terminam teologia prin �933. În vacanţe mă ocupam cu pictura. Pictura mi-a lungit şcoala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor, �933-34, la Academia de Arte frumoase din Bucureşti, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe Dl. Francisc Şirato, Costin Petrescu şi Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină. La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor şi grevelor studenţeşti, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea şi cunoştinţele de anatomie şi antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitate să-şi ţină cursul. Abia aici m-am lovit de

Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru

care m-a înzestrat cu daruri, deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solici-

tat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui

Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.

Copy

right

Copy

right

Mănă

stire

a A

stire

a Ar

stire

a rHIV

stire

a HIVPăr

stire

a Păr

PETR

U-VO

DPăr

PETR

U-VO

DPărINT

PETR

U-VO

DINTî

PETR

U-VO

DîN

PETR

U-VO

DN D

PETR

U-VO

DDos

PETR

U-VO

Dos

Autobiografie

PETR

U-VO

DAutobiografie

PETR

U-VO

DĂHIV ĂHIVăĂăHIVăHIV ĂHIVăHIV ��Ă��

INTĂINTeĂe

1� A T I T U D I N I 1�A T I T U D I N I

mişcările politice studenţeşti şi, cari mi-au produs o impresie neplăcută. În mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul universităţii, ci ca o şcoală aparte. Deci pe noi de la Belle-artes ne tratau ca fiind în afară de studenţii ce să se poată înscrie în centrul studenţesc Bucureşti. Am fost complet în afară de orice mişcare studenţească sau înscriere în vreo mişcare politică.

Vremea petrecută în bucureştiAm petrecut-o nelipsind de la şcoală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineaţa şi mă întorceam la internatul Radu-Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanţie pentru mine că nu mă ocup cu nicio pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Şcoala mă absorbea total şi n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor).Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind şi discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia conservatorul. Aşa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a Sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în româneşte, în vreme de cinci luni. M-a ajutat foarte mult la închegarea convingerii mele de-a intra în călugărie.În vremea aceea, mişcarea legionară era în toiu’ şi

se discuta de ea în toate părţile. Eu, ca un independent de politic, nu mi-am găsit înclinaţie către mişcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din Spania, morţi, Moţa şi Marin, am ieşit cu colegii întâmplători prin curte până în trotuarul străzii „Calea Griviţei” pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea Griviţei. Deci am privit o parte din convoiu şi pe cei doi morţi. Atât tot.Colegi la şcoală am avut de toate soiurile şi neamurile. Aveam la alţi profesori pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roşie, însă discuţii n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Iţhoc Steinberg, - eram prieteni. Îi spuneam câteodată: măi Steinberg, tu eşti evreu şi eu creştin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine şi tu n-ai să te poţi supăra pe mine, dacă în felul acesta te voiu concura în viaţă. Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că

Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbăria mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc mi l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior.

Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru

care m-a înzestrat cu daruri, deşi eu sunt nevrednic.

Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să

propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.

ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică la o biserică din Bicsadul Oltului care era de zugrăvit în frescă, împreună cu profesorul meu, Costin Petrescu.Îndată după terminarea acelui an de practică, ce însă a fost mai scurt, am plecat, trimis de mitropolitul Nicolae Bălan, în sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce au fost legionari vreodată să nu poată ieşi din ţară Eu, neavând absolut nimic la activ, am obţinut paşaport de călătorie: în Europa „sans Russia”, de la prefectura poliţiei din Sibiu. Iar întrucât eram diacon, am obţinut şi încuviinţările speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului şi a Atenei, precum şi a celor două guverne: român şi grec, precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârşirea interioară prin meşteşugul călugăriei. M-am întors în ţară la 8 Iunie �938. Ţin minte data aceea, că intrând în ţară pe la Moraviţa, am văzut drapelele româneşti, de acel 8 iunie de odată. De la data aceasta până la Paştile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învăţat la Chişinău cu nişte meşteri ruşi poleitura cu aur „cicanca” şi alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură. În vinerea Domnului după Paştile anului �939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie. Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, jud. Făgăraş. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an - la fel. Până când m-am luat de grijă că am învăţat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor şi evlavie la mănăstire şi călugări. Mai intrase în călugărie unul: Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoţia, - eu simţindu-mă nevrednic. A primit-o. Aşa au început slujbele la mănăstire după puteri. Într-o iarnă, probabil prin �94�, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii, li se trage de pe urma greşelilor, sau a păcatelor. Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi om adevărat, precum şi a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi

Copy

right

Mănă

stire

a mişcările politice studenţeşti şi, cari mi-au produs o impresie neplăcută.

stire

a mişcările politice studenţeşti şi, cari mi-au produs o impresie neplăcută.

PETR

U-VO

Dmişcările politice studenţeşti şi, cari mi-au produs o impresie neplăcută.

PETR

U-VO

Dmişcările politice studenţeşti şi, cari mi-au produs o impresie neplăcută. În mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât

PETR

U-VO

DÎn mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul universităţii, ci

PETR

U-VO

DAcademia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul universităţii, ci ca o şcoală aparte. Deci pe noi de la Belle-artes ne tratau ca fiind în afară

PETR

U-VO

Dca o şcoală aparte. Deci pe noi de la Belle-artes ne tratau ca fiind în afară de studenţii ce să se poată înscrie în centrul studenţesc Bucureşti. Am

PETR

U-VO

Dde studenţii ce să se poată înscrie în centrul studenţesc Bucureşti. Am

PETR

U-VO

DĂmişcările politice studenţeşti şi, cari mi-au produs o impresie neplăcută. Ămişcările politice studenţeşti şi, cari mi-au produs o impresie neplăcută. În mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât ĂÎn mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât

1� A T I T U D I N I 1�A T I T U D I N I

faţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetă-ţenească, dajdie, etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi).Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat poveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toţi oamenii, fără deosebire, şi viaţa curată, care fac cu putinţă reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăşi în împărăţia de obârşie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercarea cuminţeniei şi a iubirii noastre, pe pământ, în stadia şi arena vieţii.Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin.R. Vâlcii, 17 Iulie, ’45 Ieromonahul Arsenie

La intrarea în cursul superior de liceu am rămas

orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fii-său. ştiu

până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai

pierd timpul, - ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am

uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă. În

cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile,

fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul

şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam

spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau

garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni, - ceea ce n-a fost, împiedicându-mă

sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă, şi în 1929 m-am înscris la Academia

Teologică din Sibiu.

INeDIT comeNTArIU lA PATerIc Al PărINTelUI ArseNIe bocA1

Despre ispiteAvva Antonie: Ridică ispitele şi nimeni nu este carele să se mântuiască.Adică fără ispite nu te poţi mântui.Mântuirea înseamnă un alt mod de a trăi, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru că aceasta trebuie toată topită, scărmănată, omorâtă prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putinţă să crească firea după Dumnezeu. Mântuirea e imposibilă fără ispite pentru că numai cu prilejul lor ne cunoaştem; dându-ţi seama de greşeli şi felul cum puteai să rezolvi, adică cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adică este un început spre creşterea duhovnicească (aceasta în cazul încercării când ţi se face îndreptare).Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, ci fiecare se ispiteşte de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi). Ispitele au rostul:�. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochişorii noştri, în ochii noştri, în viaţa aceasta.2. Dau prilejul să te cunoşti mai bine şi să-ţi pierzi încrederea în tine însuţi, şi te fac să alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu.3. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele, că ele au însuşirea de a ne observa mai bine răutăţile noastre.4. Ispita este indicatorul care dovedeşte mărimea duhovnicească la care eşti. În încercări (ispite) îţi trebuie o convingere, adică temelie puternică. Convingerile trăite sunt realităţi religioase, adică realităţi trăite. Convingerile să nu fie numai o bibliotecă în cap, ci să le trăieşti. Ispitele te trag afară de la Hristos, spunându-ţi: Nu trăi o viaţă aşa de grea, nu-ţi chinui tinereţea. Toate aceste momeli te sustrag de la temelia, Hristos şi de la crucea Lui şi te dai spre plăcere, spre cruţare de sine. În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită pe o temelie puternică, să ai ceva trainic, un foc, un cărbune aprins în sufletul tău, care să-ţi ajute ca în încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos. În felul acesta, încercările dovedesc de ţi-e mai drag de tine sau de Hristos. Asemănarea cu casa clădită pe nisip. Pe ce temelie stai? Dacă este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie să te laşi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i altă soluţie decât să te îndrăgosteşti de Iisus, Care a trăit cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor. Şi dacă am fi curaţi cu inima, L-am vedea şi acum.

�. Însemnări din manuscrisele de la Sinaia

Smerenia e dulama lui Dumnezeu. Uscăciunea sufletească nu e deznădejde, ci e una din nevoinţele cele fără de voie, care mai mult spală sufletul decât ostene-lile cele de voie.

Copy

right

Mănă

stire

a faţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetă

stire

a faţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetă

PETR

U-VO

Dfaţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetă

PETR

U-VO

Dfaţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie, etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat,

PETR

U-VO

Dţenească, dajdie, etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi).

PETR

U-VO

Dsuflet purificat şi trup curăţit de patimi).Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat

PETR

U-VO

DDespre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat poveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu,

PETR

U-VO

Dpoveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu,

La intrarea în cursul

PETR

U-VO

D

La intrarea în cursul superior de liceu am rămas PE

TRU-

VOD

superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar PE

TRU-

VOD

orfan de tată, care era cizmar

Ăfaţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăĂfaţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie, etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, Ăţenească, dajdie, etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat,

1� A T I T U D I N I 1�A T I T U D I N I

La ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înţelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.

Alte cugetări duhovniceşti:• Să nu adormi cu mintea obosită, în duşmănie pe cineva.• Prilejurile sunt de mai multe feluri: de la diavol, de la fire şi îngăduite de Dumnezeu. Le deosebim:- Când sunt de la diavol, simţi tulburare.- Când sunt de la fire, ne apărăm.- Când sunt îngăduite de Dumnezeu, simţim o pace, bucurie, mulţumire.• Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial.• Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune.• Decât ceartă mai bine pagubă.• Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic.• Pentru valoarea mântuirii nicio suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea.• Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate. La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici.• Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele.• Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame.• Să vă pregătiţi pentru martiraj.• În rugăciunea „Tatăl nostru”, „şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu.• Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri.• Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit.• Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia.• Să nu ai niciun amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu.• Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi.• Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.• Pe călugări îi bagă în iad nimicurile.• De câte ori încetezi lucrarea cea bună a sufletului, seamănă a lene.• Ascultarea care mi se dă, aceasta este voia mea.• Rugăciunea e alimentată de citirea Sfintei Scripturi şi învăţătura de credinţă.• Omul necurăţat de patimi nu poate să priceapă adevărurile de credinţă.• Citirea cu socoteală a dumnezeieştilor Scripturi, aprinde şi hrăneşte

sufletul cu gândurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gândurile omului.• Cine se leapădă de sine măcar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în chip sincer şi cu convingere, capătă nu numai sporire a puterilor sufleteşti, ci însuşirile lui sufleteşti încep să semene cu ale lui Iisus. Nu mai umblă cu candela stinsă.• Noi să ne îmbogăţim în Dumnezeu, cugetându-L, iubindu-L, împăr-tăşindu-ne cu El, silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, în toate împrejurările vieţii. Iată adevărată bogăţie care nu se va lua de la noi.• Adevărata creştere spirituală e să-ţi cunoşti neputinţele şi să te lupţi cu ele.• Singura neputinţă pe care ţi-o iartă Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin uşile închise.• În cartea vieţii te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând.• Fericit este acela care, zilnic fiind ocărât şi defăimat pentru Dumnezeu, se sileşte spre răbdare; el va dănţui cu mucenicii, cu îndrăzneală va vorbi şi cu îngerii.• Omul învaţă 6 ani ca să vorbească şi 60 de ani trebuie să înveţe să tacă.• Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.• Să cultivăm energia voinţei.• Cuvintele noastre sunt fiinţe vii şi ne însoţesc până la judecata din urmă, cu calitatea cu care au fost spuse, cu valoarea creştină sau necreştină.• Să ne preocupe tăcerea. Pălmuirile întinăciunilor să ne menţină în stare de umilinţă şi smerenie.• Să-L iubim pe Mântuitorul mai mult decât orice. Destinul nostru e colosal de înalt: îndumnezeirea.• Prin supărări, tulburări, ceartă, iuţeală, se pierde o energie bună din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se adună o energie foarte binefăcătoare care înlătură şi bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile.• Îngerul păzitor de la botez este păzitorul legilor dumnezeieşti, pe care omul trebuie să le îndeplinească.• Nu împrumuta celui rău mintea, ochii, gândurile, nu da degetul că îţi ia mâna toată.• Numai în Duhul Sfânt poate fi obşte unită. Duhurile au magnetism, cei ce se aseamănă se adună. Scopul creştinului este dobândirea Duhului Sfânt. Trebuie să stai în prezenţa chipului Domnului Hristos din tine, şi în mod sigur aveţi ceva foarte bun în voi. Daţi ajutor acestui element în care existăm, trăim şi suntem. Dacă nu iubeşti, urăşti, critici, tragi sforile. Satana luptă continuu cu legea lui Dumnezeu din inima ta şi îţi îndreaptă iubirea către tine, iubirea de sine şi ajungem până a urî pe Dumnezeu, căci eu-l e ateu. Nu te poţi lua „la trântă” cu el fără „Doamne Iisuse...”, şi nu poţi zice „Doamne Iisuse...” câtă vreme nu eşti sub ascultarea cuiva.• Faceţi măcar �00 de metanii pe zi, că vă dă sănătate sufletească şi trupească.• Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Dumnezeu să-şi aducă aminte de tine.

În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită

pe o temelie puternică, să ai ceva trainic, un foc, un

cărbune aprins în sufletul tău, care să-ţi ajute ca în

încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos.

La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai

mulţi mucenici.

În momente de limpezime de minte, să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu. Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa. Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră. Să căutăm, că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte. Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. inima înfrântă şi smerită Dumn-ezeu nu o va urgisi.

Copy

right

Mănă

stire

a La ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi

stire

a La ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi

PETR

U-VO

DLa ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi

PETR

U-VO

DLa ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici

PETR

U-VO

Dnoi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înţelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.

PETR

U-VO

Dîn înţelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.

Alte cugetări duhovniceşti:

PETR

U-VO

DAlte cugetări duhovniceşti:

PETR

U-VO

DĂLa ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi ĂLa ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici Ănoi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici

�0 A T I T U D I N I �1 A T I T U D I N I

• Cine nu iubeşte certarea, n-are minte. • Pe vârful limbii călăreşte satana.• Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă. Îngăduie Dumnezeu să-ţi auzi păcatele tale cele cu mintea. De o ocară nu te speli apărându-te, ci însuşindu-ţi-o. • Ori de câte ori te mândreşti, te aperi şi nu eşti smerit, te atacă şi te pedepseşte vrăjmaşul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.• Nu cedezi la voia ta şi aşa pierzi vremea şi cu ea mântuirea.• Când ai vreo ispită, nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.• Prin unire se măresc lucrurile mici, prin vrajbă se prăpădesc şi cele mari.• Luaţi aminte: orânduiala de sine în mănă-stirea de obşte e neorânduială.• Aşa de atenţi trebuie să fim cu sufletul nostru, ca şi când am locui în casă cu un şarpe, că aşa şi este.

Formele în care se dezvoltă şi se înmulţeşte mândria în sufletViaţa duhovnicească are multe greutăţi de învins, mai ales din partea mândriei. Patima importanţei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrăzniciei, neascultarea, grăirea împotrivă, mutrele, po-somorârea, groaza de umilinţă, toate acestea sunt forme în care se dezvoltă şi se înmulţeşte mândria în suflet. Mândria şi toţi puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulţumiri, de făţărnicii, de răcire a dragostei şi de umplere a sufletului de răutate. Sub influenţa acestei patimi mintea alunecă pe panta nebuniei. Ce e de făcut? În momente de limpezime de minte - că sunt - să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu. Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa. Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră. Să căutăm, că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte. Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

• Dacă uiţi să zici „Doamne Iisuse...”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum uit eu de Tine”.• Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunoştinţele, îmbrăcămintea minţii, nevoinţele, ostenelile, te însoţesc dincolo.• Eu vă ajut cu smerenia, căci ea are toate darurile. Smerenia e dulama lui Dumnezeu.

• Uscăciunea sufletească nu e deznădejde, ci e una din nevoinţele cele fără de voie, care mai mult spală sufletul decât ostenelile cele de voie.• Prin nimic nu ne mâhnim mai mult cu mila lui Dumnezeu ca în rugăciunea făcută din durere pentru alţii.• Cel mai frumos dar pe care-l putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui, pe noi înşine, pe viaţă. Dumnezeu primeşte şi îmbrăţişează, apără şi întăreşte un asemenea dar.• Acela a cărui inimă s-a făcut una cu Dumnezeu, stă în faţa oamenilor ca o floare supremă a umanităţii.• Răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu.• Dacă sufletele părăsesc râvna, atunci şi Duhul lui Dumnezeu care le-a fost dat se depărtează.• Patimile şi faptele [rele] nu scad decât numai când dobândeşti o atenţie neîncetată la tot ce gândeşti. Gândul să ştim să-l măturăm, dacă e de măturat, dacă nu, să-l ajutăm.• Mare meşter e vicleanul, până şi în poruncile lui Dumnezeu se ascunde.• Gândirea călugărului e ca o albie între maluri, iar

cele două maluri sunt ascultarea şi lepădarea de sine.• Ca să scapi de uriaşul minţii (de uitare) trebuie să citeşti până la istovire.• Ori de câte ori ţi se taie capul (căpos) eşti răstignit pe cruce şi aşa îţi trebuie; prin aceasta urmează pe Domnul Hristos.• Nu primeşti ocara, pierzi mântuirea şi devii jucăria lui sarsailă.• Lucrul cel mai de folos începătorilor este ocara, că dacă eşti umilit, nu te mândreşti.• Pe Duhul Sfânt Îl dobândim prin câştigarea prilejurilor, iar când răspunzi înapoi celui ce te ocărăşte eşti de partea celui rău şi nu a Duhului Sfânt.• Feriţi-vă de limbajul vulgar, obişnuiţi-vă cu limbajul cărţilor sfinte. Trebuie curăţată mintea, că limba altfel nu se curăţeşte.• Răbdând canonul şi zicând: „aşa îmi trebuie”, aşa mi se iartă păcatele.• Să nu răspunzi cu înţepături, coarne, copite, a nu te apăra, să-ţi îm-blânzeşti câinele.

Copy

right

Mănă

stire

a • Dacă uiţi să zici „Doamne Iisuse...”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum

stire

a • Dacă uiţi să zici „Doamne Iisuse...”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D• Dacă uiţi să zici „Doamne Iisuse...”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum

PETR

U-VO

D• Dacă uiţi să zici „Doamne Iisuse...”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum uit eu de Tine”.

PETR

U-VO

Duit eu de Tine”.• Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu

PETR

U-VO

D• Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunoştinţele, îmbrăcămintea minţii, nevoinţele, ostenelile,

PETR

U-VO

Dpe mintea ta, cunoştinţele, îmbrăcămintea minţii, nevoinţele, ostenelile, te însoţesc dincolo.

PETR

U-VO

Dte însoţesc dincolo.

Ă• Dacă uiţi să zici „Doamne Iisuse...”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum Ă• Dacă uiţi să zici „Doamne Iisuse...”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum uit eu de Tine”.Ăuit eu de Tine”.

�� A T I T U D I N I �3 A T I T U D I N I

asta bolşevică, şi bulgarii, şi sârbii, şi cehoslovacii, şi polonezii, şi ungurii, naţiuni care au opus şi ele, într-adevăr, un efort puternic împotriva ateismului. Dar ceea ce s-a remarcat îndeosebi la noi, a fost faptul că România a avut un tineret foarte înţelept şi foarte pătruns de esenţa acestui adevăr ortodox, încât prin jertfele lui, cred eu, am depăşit cu mult toate aceste ţări din jurul nostru. De aceea şi obiectivul nr.�al pedepsei şi al persecuţiei Ortodoxiei în Balcani a fost şi este ţara noastră, este România ortodoxă cu tineretul acesta de jertfă care, în sfârşit, a luat de coarne taurul comunismului şi al tuturor străinilor care şi-au vândut conştiinţa şi neamul. Însă nu este suficient să admirăm ostenelile şi nevoinţele lor, ci mai trebuie să le încercăm şi noi, pe pielea noastră, căci aşa s-a plămădit ortodoxia asta până astăzi.- Nu vedeţi că acum fac experimente pe noi cu vaccinul Gardasil…, despre care se spune că ar avea drept efect sterilizarea…- Experienţele care se fac pe noi, încât au ajuns să ucidă şi tineretul şi copiii aceştia, sunt asemenea experimentelor iudaice făcute pe poporul evreu. Nu vedeţi cu câtă ură s-au pornit asupra pruncilor noştri? Întocmai ca la Naşterea Mântuitorului când iudeii căutau să-L ucidă pe Hristos şi au omorât atâţia prunci nevinovaţi; îl luau de la pieptul mamei lor, îl treceau pe sub sabie fără pic de milă, şi asta numai pentru ura şi mânia lor împotriva lui Hristos. Astăzi asistăm la acelaşi fenomen. Distrug viţa română din pântece, să nu cumva să se mai perpetueze ortodoxia în lume. Este aceeaşi metodă dar sub altă formă, cu aceeaşi ură, aceeaşi răutate, sălbăticie şi până azi. Aici se vede cât îi doare sufletul pe cei din guvernul României, că în loc să ofere copiilor din şcolile noastre altfel de bunuri, cărţi, ajutoare materiale, îmbunătăţirea şcolilor, să se ocupe de formarea lor culturală care să fie cât mai aproape de adevărul istoric şi de tradiţia poporului nostru creştin – aşa ca să le dea o mângâiere şi materială şi spirituală - ei îi omoară. Dacă ei nu au avut acest interes până acum, s-au trezit deodată acum mari protectori ai copiilor – că pe de o parte ei apar ca nişte îngeri, dar pe de altă parte sunt nişte demoni împieliţaţi. De ce n-ar veni sub o formă umană în ajutorarea familiilor

care au câte 5-6 copii, care suferă în mizerie şi multe lipsuri, că ni s-a dus buhul în toată lumea? Dacă ar face acest lucru, într-adevăr ai crede că urmăresc ceva bun. - Păi cum să ajute familiile cu copii dacă ei vor să decimeze populaţia?- Întotdeauna aşa a şi fost, din vremea partidului comunist. Cum se recrutau membrii de partid, de pildă? Într-o şedinţă se discuta despre unele elemente care ar fi foarte potrivite de recrutat în partid, dar dacă erau cumva creştini care merg la biserică… „Cutare membru de partid este bun, dar nu vezi că merge la biserică, îşi botează copiii, îşi cunună feciorii?” – şi nu-l mai puteau înscrie în partid. Pe de altă parte, noaptea, de pe la ora unu, îşi cununau copiii lor în mănăstirea Bistriţa, în paraclisul Sf. Ioan de la Suceava, membrii de partid, şi nu membrii oarecare, erau oameni de elită ai partidului, cu mare răspundere. Se făceau şi cununii, se făceau şi botezuri. Mi-aduc aminte, veneau, erau anumite zile frumoase aşa pe care le sărbătoreau ei şi aveau icoane acasă, sechestrate de la diferite mănăstiri, biserici, muzee, veneau cu nişte cadouri de rămâneai uimit de câte o icoană veche de vreo 5-600 de ani. Printre camerele securităţii era şi un depozit pentru icoane şi obiecte de cult de mare valoare luate de prin mănăstiri.- Şi ce s-a întâmplat cu aceste obiecte? Au mai fost recuperate?- Nu, nici vorbă, s-a făcut comerţ cu ele peste hotare. Mi-aduc aminte, într-una din zile, i-au adus unui stareţ de la o mănăstire, cea mai veche şi frumoasă icoană luată de la mănăstirea Putna şi dată acestui stareţ, care era omul de petreceri şi de mese şi omul lor. Ei, securiştii, preferau să se adăpostească şi să se distreze aici, la mănăstiri, unde era totul gratuit şi călugării obişnuiţi cu „duhul ascultării”. În sărbătorile Crăciunului, în mănăstiri, se tăiau câte doi-trei porci, doi mergeau la securitate, şi unul care rămânea pentru zilele în care veneau ei la mănăstire, cu tot cu familii. - Părinte, credeţi că Biserica ar trebui să recunoa-scă colaborarea cu comunismul? Ţine de datoria lor morală sau mai multă sminteală s-ar face?

cINe ţINe orToDoxIA româNeAscă?Interviu cu Părintele Justin Pârvu,realizat de monahia Fotini,

decembrie, �00�

- Părinte, Sf. voastră cum vedeţi cinstirea acestor martiri anticomunişti înainte de canonizarea propriu-zisă, prin facerea de icoane şi acatiste?Eu văd în aceste manifestări un lucru foarte bun, pentru că viaţa acestor

martiri este deja cunoscută în sfinţenia lor, prin faptele lor, prin toată conduita lor; ei au trăit şi încă mai trăiesc în mijlocul acestui popor. Ei au dovedit, în sfârşit, că din frageda lor tinereţe s-au jertfit pentru adevărul acesta ortodox. Acum, pentru noi, cel mai important este să ne apropiem de jertfa lor cât mai mult, ca să putem avea şi noi îndrăznire la Dumnezeu prin ei. Domnitorii noştri n-aveau în ţara noastră a Moldovei sfinte moaşte, n-aveau sfinţi, n-aveau icoane făcătoare de minuni, însă au intervenit şi aşa am obţinut pe cuvioasa Paraschiva, aşa am obţinut icoane făcătoare de minuni, la care se închină tot poporul astăzi. Acestea toate au fost, în sfârşit, valori aduse din lumea aceasta ortodoxă şi ei, domnitorii noştri, au socotit că, cu cât vom avea mai mulţi sfinţi, cu atât şi ţara va fi apărată cu mai mult zel faţă de năvălirile şi greutăţile istorice prin care am trecut în decursul timpului, moaşte şi icoane care au acoperit pământul cu rugăciunea şi cu prezenţa lor. Dar şi secolul acesta al XX-lea, care a rodit aceşti tineri care au luat drumul crucii

şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească şi totodată este şi un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor şi martirajului lor. Şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulţi sfinţi, oficial şi neoficial, cu atât şi mila lui Dumnezeu va fi peste noi şi vom putea avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinţii şi martirii noştri.Toate popoarele acestea din Răsăritul Europei au trecut prin cenzura

- Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda

credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele Sfinţilor

Părinţi, atunci, cu durere o spun, Biserica oficială va fi

prăbuşirea noastră…

Copy

right

Copy

right

MMănă

stire

a cIN

stire

a cIN

PETR

U-VO

De ţ

PETR

U-VO

De ţ

Interviu cu Părintele Justin Pârvu,

PETR

U-VO

DInterviu cu Părintele Justin Pârvu,realizat de monahia Fotini,

PETR

U-VO

Drealizat de monahia Fotini, �

PETR

U-VO

D�3

PETR

U-VO

D3 decembrie,

PETR

U-VO

Ddecembrie,

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

DĂe ţ Ăe ţINĂINe orĂe or

Interviu cu Părintele Justin Pârvu,ĂInterviu cu Părintele Justin Pârvu,

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condam-nat de întreaga umanitate de azi. şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului – pentru că intenţia lor era să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea.

la realizarea sfinţilor, savanţilor, a oamenilor de creaţie. Ele sunt cele care au umplut bisericile, au umplut mănăstirile cu feciori, cu preoţi care slujesc neîncetat liturghia în bisericile şi mănăstirile noastre. Ele sunt cele care au ostenit zi şi noapte, la pieptul lor au ţinut copiii, acolo i-au întors cu ochii spre Maica Domnului în rugăciune, i-au îndumnezeit şi i-au crescut în duhul acesta ortodox, aşa după cum şi creştinismul nostru se naşte astăzi în peştera Betleemului, în sfânta familie a Fecioarei Maria şi a dreptului Iosif. Ele, mamele, duc mai departe toată frumuseţea, în obiceiurile, colinzile, cântecele lor de doruri, de noapte şi de zi deasupra copilaşului, aşa ca să le cânte tradusă Evanghelia în doinele şi cântările poporului nostru.Mamele care au refuzat să vaccineze copiii, deşi nu au prea multe cunoştinţe medicale, dar prin experienţa lor practică şi bunul lor simţ, şi-au dau seama că tot ceea ce apare aşa deodată nu e lucru curat şi simt că nu e bun pentru copilul lor, pentru că au această experienţă frumoasă de zeci de ani şi se opun la tot ce apare aşa în afara lucrurilor normale cu toată puterea lor, să apere cu tărie sănătatea pruncilor lor, şi sănătatea trupească, şi sănătatea sufletească. Pentru că cine socoteşte să ia viaţa aceasta trupească prin ucidere, prin mizerie, prin lipsuri… sunt dispuşi să ia şi viaţa sufletească. Şi de aceea mamele au acest bun simţ şi intuiţie duhovnicească de a apăra cu toată puterea viaţa şi frumuseţea acestor tineri, lăsaţi de Dumnezeu ca să umple raiul cu ei. - Cum vedeţi întoarcerea tinerilor români în ţară odată cu criza aceasta financiară care a cuprins toată lumea?- Poporul român poartă azi nişte asemănări cu istoria poporului evreu. Poporul evreu a fost în robia egipteană, a fost în robia babiloniană, a fost în toate greutăţile şi conflictele pentru că este singurul popor din istorie care mereu a arătat o nemulţumire până în zilele noastre. Au cerut la început să li se dea conducători - li s-au dat bătrâni să-i sfătuie. Au cerut după aceea judecători – bătrânii nu sunt buni – le-a dat Dumnezeu judecători. N-au fost buni nici judecătorii – au cerut să aibă prooroci. Le-a dat Dumnezeu prooroci - n-au fost buni nici proorocii. Apoi au cerut să aibă regi. Le-a dat Dumnezeu regi şi împăraţi – dar n-au fost buni nici împăraţii. Au cerut de la Dumnezeu să continue în istorie să stăpânească lumea. Iată că Dumnezeu le-a dat să stăpânească lumea, pentru că unde este un evreu, acolo este şi pofta de stăpânire, pentru că acesta a fost idealul şi în viaţa, şi în visele lor – să stăpânească. Pentru că ei mereu au fost şi sunt într-o nemulţumire continuă. Reluând ideea de mai înainte, tot ei au născut şi revoluţia franceză, ei au născut şi naţionalismul şi ideea

- Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului – pentru că intenţia lor era să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate acestea nu erau decât de faţada lumii. Dar pe de altă parte unde se pomenea oră de religie în şcoală? Unde să pomeneşti un elev să meargă la biserică, când directorii şcolii stăteau la poarta bisericii să vadă cine intră sau iese din biserică? Asta era de fapt realitatea. Unde erau icoanele în şcoli? Unde erau cărţile de cult bisericesc, că abia găseai o psaltire şi un ceaslov? Mai interesant este că imediat înainte de revoluţie, securistul venea de la Bucureşti şi aducea ceasloave şi psaltiri pe la mănăstiri în ţară. Pe securist nu-l întreba nimeni ce duci acolo? Dar totuşi s-a menţinut practica aceasta ortodoxă în interiorul poporului nostru, nu s-a pierdut. De bine, de rău, copiii nu au rămas nebotezaţi, soţii nu au rămas necununaţi. Dar acum Dumnezeu ştie cât şi în ce măsură e valabilă toată lucrarea aceasta a noastră, ca să stai la o cununie sau la un botez după aceea să stai la o şedinţă bolşevică de partid, să scoţi din guşă ce-ai mai auzit, ce-ai mai văzut, ce se mai spune, ce se mai crede. E greu să spui o predică frumoasă, elegantă, cu atâta patos şi zel, de parcă ies porumbeii din gura predicatorului, iar după aceea s-o amesteci cu apa tulbure a comunismului. E o defăimare a harului lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu cred că a trecut cu vederea greşelile noastre şi a lucrat în neamul acesta, pentru credinţa poporului şi martiriul mucenicilor noştri din închisori şi de prin munţi. Nu ierarhii şi preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut copiii în duhul acesta al adevărului ortodox. Ce se citeşte în Vieţile Sfinţilor, despre mamele, părinţii, care-şi cresc copiii în duhul Evangheliei - astăzi le trăim practic în viaţa de familie a neamului nostru şi ne dăm seama cât de apropiaţi suntem faţă de aceste

adevăruri pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat nouă ca nişte faruri de lumină spre viitorul neamului nostru. Ei vor să distrugă copiii noştri, tineretul, să distrugă lumea din rădăcinile ei. Iată, de pildă, mizeria şi criza financiară – mamele n-ar trebui să-şi lase copiii să se ducă de la �6-�7 ani prin ţările occidentale să câştige o bucată de pâine, să se ducă să-şi piardă identitatea lor de ortodocşi şi de români. Că vin unii şi-mi spun că nu mai ştiu nimic de copiii lor de vreo 3-4 ani. Chiar astăzi a venit o familie şi plângea cu lacrimi fierbinţi că nu ştie nimic de 7 ani de copilul lor plecat de acasă. Şi iată asta este urgia, crima şi pacostea asta venită peste noi - răutatea acestor oameni care oprimă creştinismul de 2000 de ani. Ne confruntăm cu aceeaşi primejdie iudaică, ca de acum 2000 de ani şi până în prezent. Şi cred că în prezent este mai activă ca oricând. De acum înainte nu ştiu încotro mai mergem, pentru că acum nu mai avem justificare că suntem în vreme de prigoană, forţaţi de împrejurări, acum de bună-voie ne vindem ortodoxia ecumenismului. - Păi, nu vedeţi că ei nu au fost în stare să-şi ţină promisiunile făcute la sinodul din iulie, prin care s-a stabilit să nu se mai facă ierurgii cu eterodocşii…- Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele Sfinţilor Părinţi, atunci, cu durere o spun, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră…- Am tot auzit în ultima vreme ierarhi spunând că tainele catolicilor ar fi valide sau că oricine este botezat în numele Sfintei Treimi, indiferent de confesiune, se mântuieşte, adică botezul catolicilor ar fi valid.- Eu aşa cred în botezul lor, dacă au renunţat la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime şi ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi jertfele mamelor. - Cu prilejul acestor sărbători doriţi să transmiteţi ceva mamelor?…- Mamele au fost şi rămân creştinele care au contribuit

Copy

right

- Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar

Copy

right

- Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum

Copy

right

mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor

Copy

right

nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm,

Copy

right

Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest Co

pyrig

ht

dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, Co

pyrig

ht

regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi,

Mregim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi,

Mregim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă Mpe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului – pentru că intenţia lor era Mde partea regimului – pentru că intenţia lor era

ădar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest

ădar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, ăregim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă ăpe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă

ndar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest ndar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, nregim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi,

ănu se poate mai degradantă în rândul oamenilor

ănu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, ăBisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest ădar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest

stire

a - Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar

stire

a - Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum

stire

a mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor st

irea

nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, st

irea

Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm,

PETR

U-VO

D- Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar

PETR

U-VO

D- Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum

PETR

U-VO

Dmai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor

PETR

U-VO

Dnu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm,

PETR

U-VO

DBisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest

PETR

U-VO

Ddar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi,

PETR

U-VO

Dregim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă

PETR

U-VO

D

pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului – pentru că intenţia lor era

PETR

U-VO

D

de partea regimului – pentru că intenţia lor era să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii

PETR

U-VO

D

să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate PE

TRU-

VOD

comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate acestea nu erau decât de faţada lumii. Dar pe de PE

TRU-

VOD

acestea nu erau decât de faţada lumii. Dar pe de

Ă- Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar Ă- Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum Ămai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

acum vin copiii noştri de dincolo, îi sfătuiesc să vină mai cu grijă, mai cu atenţie, şi să dea cu adevărat cinste şi valoare acestui pământ sacru de unde ne tragem şi hrana noastră şi sănătatea noastră. De aceea socotesc că e o binefacere de la Dumnezeu ca să revenim aici, să ne putem lucra pământul cu mai puţini dolari sau euro şi să ne putem găsi aici în sărăcia noastră, aşa cum au lucrat şi strămoşii şi părinţii noştri de altădată, că nu s-au dus peste hotare să cerşească la unguri, să cerşească la germani, să cerşească în ţările galice existenţa lor. A stat aici, a muncit pământul, a creat doina lui Eminescu, aici a creat poezia lui Alecsandri, amintirile lui Creangă, suferinţa cântată în versuri de Radu Gyr, Nichifor Crainic şi toţi marii noştri oameni de cultură, toţi cântăreţi ai vieţii noastre creştine ortodoxe. De aici ar fi bine să reînnodăm firul acesta şi să reluăm mai departe viaţa în pregătirea noastră pentru veşnicie. departe viaţa în pregătirea noastră pentru veşnicie. Masoneria stă la pândă să vadă când se prăbuşeşte muntele acesta, bastionul Ortodoxiei – au răbdare. Se pare că suntem printre ultimii supravieţuitori ai Ortodoxiei.

şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulţi sfinţi, oficial şi neoficial, cu atât şi mila lui Dumnezeu va fi peste noi şi vom putea avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinţii şi martirii noştri.

de naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi deznaţionalizarea. „Trebuie să le desfiinţăm, trebuie să venim cu revoluţia franceză să spunem omului despre egalitate, fraternitate şi libertate”, aceste principii care nu sunt decât utopie. Sigur că nu se poate vorbi de egalitate, pentru că una este tata, alta este mama, altul este feciorul mai mare. Că stea de stea se deosebeşte în strălucire… alta este slava lunii, alta este slava stelelor, alta este în sfârşit viaţa societăţii din lumea noastră. De aceea ei au venit şi au născocit comunismul, au născocit revoluţia din �9�8 din Rusia, au născocit marxismul şi au măcinat creştinismul rusesc. Ortodoxia rusească a fost decimată de această concepţie iudaică, concepţie care vine şi până în zilele noastre. Acum sigur că tânărului acesta al nostru, scos din rădăcinile fireşti ale credinţei, ale ortodoxiei, punându-i-se la dispoziţie farmecul acesta al televizorului, al calculatorului, aceste tehnici răufăcătoare pentru om, pe lângă binefacerile lor – sigur că a devenit un om răzvrătit, un om dezrădăcinat din ascultare, din dragoste faţă de familie, de părinţi. Iată acum, la �8 ani, copilul, aduce în casă pe iubita lui, mama îl primeşte şi de aici încep căsătoriile acestea dezastruoase, de probă. Trăiesc câte şase-şapte ani, zece ani aproape şi în cele din urmă, poate se iau, se căsătoresc cu mare greu. Şi fac şi ei cununia religioasă datorită presiunii părinteşti. Ce iese din aceşti doi tineri consumaţi, epuizaţi, după o trăire de viaţă de la �5-�6 ani? Ce oameni pot să mai iasă din ei? Şi iată-ne, poporul nostru, un popor babilonian. Şi a venit Dumnezeu cu mânia Lui astăzi şi ne-a împrăştiat în toată lumea, ne-a împrăştiat în lumea întreagă şi am ajuns să nu mai trăim nici măcar într-o unitate, cum trăia poporul evreu, - ei erau oarecum într-o conservare permanentă; ei totuşi îşi păstrau identitatea lor religioasă şi naţională. La râul Babilonului, cântarea acesta pe care o avem noi în Biserică, şi plânge foarte frumos înstrăinarea noastră de patria pământească şi cerească. „Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine”. Ei bine, vedeţi dumneavoastră, acest tineret al nostru a uitat de tot – nu mai are Ierusalim, nu mai are biserică, nu mai are şcoală, nu mai are armată, nu mai are regi, nu mai are împăraţi, nu mai are cărturari, nu mai are învăţători, nu mai avem conducători… Toţi netrebnici ne-am făcut – şi atunci mânia lui Dumnezeu vedeţi cât este de mare! Iar aceste fenomene de acum în care străinii ne iau şi ne aruncă în graniţele noastre poate să fie şi o revenire, şi un început de pocăinţă de toate fărădelegile şi răutăţile pe care le-am făcut şi le facem şi acum. Păi se vede şi de la distanţă planul acesta diabolic pe care îl fac asupra noastră. Unde s-a mai pomenit ca o ţară ortodoxă ca România să mărşăluiască pe străzile Bucureştiului, capitala noastră curată şi sănătoasă de altă dată, cu obiceiurile şi frumuseţea lui ortodoxă – să găzduiască acum aici toate blestemăţiile pământului, să transformăm pământul acesta de sfinţenii, de rai, în loc de pângărire şi de spurcăciune a fărădelegilor?! Şi faptul că

Socotesc că e o binefacere de la Dumnezeu ca să

revenim aici, să ne putem lucra pământul cu mai

puţini dolari sau euro şi să ne putem găsi aici în sărăcia noastră, aşa cum au lucrat şi

strămoşii şi părinţii noştri de altădată, că nu s-au dus

peste hotare să cerşească la unguri, să cerşească la ger-mani, să cerşească în ţările

galice existenţa lor.

Copy

right

Mănă

stire

a de naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi

stire

a de naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

Dde naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi

PETR

U-VO

Dde naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi deznaţionalizarea. „Trebuie să le desfiinţăm, trebuie să venim cu revoluţia

PETR

U-VO

Ddeznaţionalizarea. „Trebuie să le desfiinţăm, trebuie să venim cu revoluţia franceză să spunem omului despre egalitate, fraternitate şi libertate”,

PETR

U-VO

Dfranceză să spunem omului despre egalitate, fraternitate şi libertate”, aceste principii care nu sunt decât utopie. Sigur că nu se poate vorbi de

PETR

U-VO

Daceste principii care nu sunt decât utopie. Sigur că nu se poate vorbi de egalitate, pentru că una este tata, alta este mama, altul este feciorul mai

PETR

U-VO

Degalitate, pentru că una este tata, alta este mama, altul este feciorul mai

Ăde naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi Ăde naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi deznaţionalizarea. „Trebuie să le desfiinţăm, trebuie să venim cu revoluţia Ădeznaţionalizarea. „Trebuie să le desfiinţăm, trebuie să venim cu revoluţia

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

ce se mAI AUDe De TANAcU? Interviu realizat de Victor roncea

Părinte, cu ocazia acestor sărbători, aţi putea să adresaţi un cuvânt de încurajare pentru Părintele şi maicile de la Tanacu, care suferă închisoare pe nedrept?Dar eu am stat �6 ani închis, fără să am privilegiul de a mă bucura de sărbătorile acestea frumoase ale Ortodoxiei în libertate, în sânul familiei sau în sânul Bisericii. Dar am avut marea bucurie să simt că, aşa prigonit cum eram, sunt de fapt în chiar sânul Părintelui ceresc. Aşa şi părintele Daniel, dacă reuşeşte, să se bucure de starea asta de umilinţă şi smerenie, trăind într-o lume a tâlharilor, lipsită de orice bun simţ. El trebuie să gândească anume că nu suferă degeaba, ci undeva, în trecutul lui, al părinţilor, moşilor sau strămoşilor lui, cineva a făcut o greşeală şi acum a picat pacostea pe el ca să ducă să răscumpere povara asta a trecutului. Şi această cruce nu este o osândă, ci ea este o mare vrednicie. Cât priveşte anii pe care îi duce în puşcărie, sunt nişte ani, nu obişnuiţi – pentru că una e să stai într-o elită de oameni de deţinuţi politici, aşa cum am stat noi în închisori, şi alta este să stai într-o mocirlă de haiduci, de borfaşi, de ţigani, de tot ce are societatea mai urât. Desigur că îi vine foarte greu lucrul acesta, dar cu cât va răbda acum această stare de lucruri, cu atât Dumnezeu îl va pune într-o stare mai aleasă, în care se va bucura de toată necinstea şi orbirea acestor oameni care l-au pus acolo.Sfinţia voastră cum aţi privit această poveste dureroasă cu Tanacu?Bineînţeles că procesul Tanacu nu este un proces obişnuit pentru nişte oameni oarecare ai dreptului civil, juridic; acest proces necesita oameni capabili să înţeleagă procesul spiritual al evenimentelor, oameni ai Bisericii. Pentru că este lucru puţin credibil ca un tânăr intrat la mănăstire la �4-�5 ani să ajungă un criminal ordinar şi să fie acuzat de crimă. Pentru că adevărul care s-a pus în valoare a fost numai ceea ce s-a prezentat în gazetă. Şi tot primele informaţii ale ziarelor au fost preluate mai departe şi de toate instanţele judecătoreşti. La aceasta a mai contribuit şi atmosfera creată de cei ce s-au lepădat de el – pentru că el a fost un preot care a cam incomodat, din toate punctele de vedere, mă refer la conducerea bisericească pe care a avut-o acolo. Acest proces trebuia să revină unei comisii foarte serioase, mai exact unor duhovnici, unor oameni care să cunoască rânduielile bisericeşti şi care le mai şi pun în aplicare. Pentru că avem de-a face cu nişte oameni care nu au habar de rânduiala citirii molitfelor Sfântului Vasile cel Mare, rânduiala de alungare a duhurilor necurate care stăpânesc sufletul unui om.Deci aceste rânduieli nu sunt ceva străin de duhul Bisericii…Era de datoria Bisericii să explice însemnătatea rânduielilor şi rugăciunilor care se citesc la cei bolnavi cu trupul, sau cu sufletul, pentru că Evanghelia spune clar că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi – de aceea Însuşi Mântuitorul îndeamnă bolnavii să alerge la rugăciunile

preoţilor, iar preoţii au datoria de a primi orice bolnav care vine să le ceară ajutorul. Dar, din păcate, ierarhia bisericească nu numai că ca nu a explicat însemnătatea rugăciunilor Bisericii, ci s-a lepădat chiar de unele rânduieli bisericeşti, întocmite cu atâta grijă şi evlavie de Sfinţii şi marii Părinţi ai Bisericii. De unde să aibă judecătorul noţiuni în ce priveşte cazurile de demonizare şi întreaga viaţă a cultului nostru ortodox? Un om normal nu şi-ar putea imagina că un preot, care a dat dovadă de dragoste şi devotament faţă de enoriaşii săi, să răstignească un copil, fata aceasta, că a legat-o, lăsând-o în chinuri să moară de foame şi de sete. Numai un om bolnav putea să se gândească la aşa ceva. Dar în spatele acestor regizări este de fapt un sistem demonic, care urmăreşte să denigreze Biserica Ortodoxă, regie la care din păcate au participat chiar fii ai acestei Biserici. Păi ce ar face ei într-un spital de nebuni, de alienaţi? Nu-l pune pe cel bolnav în cămaşa de forţă? Nu-l ţine legat acolo de picioarele patului câte 24 de ore? Şi cine ştie dacă îi mai dă careva o cană de apă. Dar câţi mor acolo şi nu mai cercetează nimeni? Că intră cu o boală în spital şi ies cu cinci boli – de aceste lucruri nu se mai interesează nimeni. Oare cât de intenţionaţi au fost oamenii aceştia de la Tanacu să ucidă? Oare era pentru prima dată când Părintele Daniel citea molitfe de dezlegare unor demonizaţi?Păi, îmi aduc aminte, pe vremea mea, eram începător la mănăstirea Durău, prin �938. Era a treia zi de Paşti şi oamenii continuau să vină la mănăstire cu cei bolnavi, cu căruţele cu boi. Şi se aud dint-odată ţipete şi răcnete – o femeie de la Fărcaşa era grav bolnavă, demonizată. O prietenă de-a ei a legat-o cu nişte aţe, a pus-o în căruţă şi a adus-o la mănăstire. Părintele Pahomie, bătrânul, le spune credincioşilor: „Din seara asta ţine toată lumea post şi rugăciune, până când i se citesc toate rugăciunile necesare”. Şi părintele s-a apucat de citit molitfele, cu ea bolnavă, în faţa icoanei Maicii Domnului; o ţineau vreo trei femei. Când ajunge părintele pe la molitfa a treia a Sf. Ioan Gură de Aur, sare femeia în sus de sub epitrahil şi se repede în gâtul părintelui. Cu greu au reuşit credincioşii să-i scoată mâinile din

gâtul părintelui. El, chiar dacă era mai ameţit, nu a renunţat la citit şi a mers mai departe cu molitfele. Şi i-a citit în seara aceea, i-a citit la miezul nopţii, i-a citit a doua zi, şi a adormit femeia. A dormit liniştită vreo patru, cinci ore. Când se trezeşte, nu mai avea nimic, era complet sănătoasă. Iată unul din efectele acestor rugăciuni. Şi la câte astfel de cazuri n-am mai fost eu martor!Da, se pare că Biserica s-a pliat întocmai poziţiei mass-mediei şi era cât pe ce să desfiinţeze aceste practici şi rugăciuni din viaţa bisericească.Bine, dar cine au întocmit aceste molitfe? Cele mai cunoscute sunt încă din secolul IV, molitfele Sf. Vasile şi apoi cele ale Sf. Ioan Gură de Aur. Cine spune să nu se mai citească molitfele Sfântului Vasile este ca şi cum ar spune că nu mai sunt valide rugăciunile în Biserica Ortodoxă. Am terminat – nu se mai face Maslu, nu se mai fac rugăciuni pentru bolnavi, şi poate niciun soi de rugăciune. Şi atunci probabil ne vom aştepta la o vindecare aşa din senin, în afara harului lui Dumnezeu. Şi Tainele ce rol mai au, dacă noi spunem că este o înapoiere a Bisericii prin citirea acestor vechi rânduieli? Dacă citim molitfele Sf. Vasile nu înseamnă că ne întoarcem în Evul Mediu, că asta ar însemna că dacă citim Evanghelia ne întoarcem în antichitate. Şi în Evul Mediu nu au fost Sfinţi care se rugau pentru lume? Câţi nu se fac sănătoşi prin aceste rugăciuni din tradiţia bisericească? Nu este o tradiţie inventată de Părintele Daniel de la Tanacu, este o practică folosită de vechii Părinţi ai Bisericii şi, cu toate că erau mai înapoiaţi, vindecau mai multe suflete decât vindecăm noi, cei păcătoşi de azi. Păi, câţi părinţi nu vin aici, la mine, cu copiii lor care nu pot dormi noaptea? Plânge şi răcneşte bietul copil de parcă n-ar fi om. Ei bine, aceşti copii capătă astfel vindecare, liniştire, chiar dacă medicii nu le găsesc nicio cauză şi nu le acordă nicio şansă. Însă, să ştiţi că toate aceste metode de denigrare a Bisericii nu vor putea opri credinţa poporului român, care dintotdeauna a alergat şi va alerga la rugăciunile Bisericii de tămăduire a neputinţelor trupeşti şi sufleteşti, care se înmulţesc din ce în ce mai mult. Şi dacă acest caz de la Tanacu a avut un sfârşit tragic,

Dacă citim molitfele Sf. Vasile nu înseamnă că ne

întoarcem în Evul Mediu, că asta ar însemna că

dacă citim Evanghelia ne întoarcem în antichitate.

Să ştiţi că toate aceste metode de denigrare a

Bisericii nu vor putea opri credinţa poporului român,

care dintotdeauna a alergat şi va alerga la rugăciunile

Bisericii de tămăduire a neputinţelor trupeşti şi

sufleteşti, care se înmulţesc din ce în ce mai mult.

Copy

right

Copy

right

MMănă

stire

a ce se m

stire

a ce se m

PETR

U-VO

Dce se m

PETR

U-VO

Dce se mInterviu realizat de Victor

PETR

U-VO

DInterviu realizat de Victor

Părinte, cu ocazia acestor sărbători, aţi putea să adresaţi un cuvânt de

PETR

U-VO

DPărinte, cu ocazia acestor sărbători, aţi putea să adresaţi un cuvânt de încurajare pentru Părintele şi maicile de la Tanacu, care suferă închisoare

PETR

U-VO

Dîncurajare pentru Părintele şi maicile de la Tanacu, care suferă închisoare pe nedrept?

PETR

U-VO

Dpe nedrept?

PETR

U-VO

DĂce se mĂce se mAIĂAIInterviu realizat de Victor ĂInterviu realizat de Victor

30 A T I T U D I N I 31 A T I T U D I N I

asta nu înseamnă că părintele a făcut-o cu intenţie. Şi judecata care a fost făcută, a fost pripit făcută. Iar ca un judecător să poată face o judecată dreaptă, trebuie să fie un om credincios, un om duhovnicesc. În viaţa bisericească nu se merge cu calcul, cu dovezi şi cu părerile gazetarilor. Trebuia adunaţi vreo patru, cinci duhovnici îmbunătăţiţi din ţara asta, să-l fi pus la încercare, în ce măsură este sănătos cu mintea, cu sufletul şi cu inima şi aceştia să dea un verdict, oameni care cunosc viaţa şi realitatea duhovnicească a lucrurilor. Iar dacă totuşi este condamnat, mai există şi nişte protecţii, pentru că acest om a servit Biserica lui Hristos – era firesc un regim adecvat. Pentru că trebuie să-l redai societăţii mai bun decât l-ai luat. Care este rolul închisorilor? Nu îl vâri acolo şi nu-l mai vezi zece ani până când a ieşit din puşcărie, ci urmăreşti o îndreptare a lui… Dar omul acesta sigur stă nevinovat, şi bineînţeles şi măicuţele dimpreună cu el. Toate aceste lucruri rămân o pată puternică pe seama Bisericii Ortodoxe. Începând din secolul IV şi până astăzi, există în molitfelnicele bisericeşti aceste tipuri de rugăciuni, de exorcizare şi timp de atâtea secole poporul s-a servit de ele. Este o necinste şi insultă adusă popoarelor creştine, implicit. Cine nu cunoaşte măreţia acestor molitfe ale Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, stâlpii Ortodoxiei, nu cunosc şi nu trăiesc nimic din ortodoxia noastră. Rugăciunile de exorcizare sunt consemnate în mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan Gură de Aur – Sinaiticus 982 (sec. �3), f. �20; – pt. Molitfele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. ��), Grotaferrata, f. �05; Sinaiticus 973 (sec. �2), f. �06; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. �3), f. 84. Cele mai vechi rugăciuni de alungare a dracilor s-au păstrat în Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, în care apare pentru prima dată textul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur.

rADU Gyr sAU DesPre GrATUITATeA eroIsmUlUIPr. Gheorghe calciu

Eroismul este o stare de spirit. Ea aparţine unei generaţii, unui popor, sau persoanelor singure. Sensul pe care îl dăm noi eroismului în această accepţie nu are nimic de-a face cu eroismul militar, nici măcar cu eroismul cruciaţilor, celor de bună credinţă. Această categorie de eroi sunt circumstanţiali, tran-zitorii, determinaţi de spiritul vremii, de entuziasmul creat local şi temporar, sau de apelul unor persoane harismatice care pun în faţa unei generaţii un scop precis şi tangibil.Eroismul gratuit este cel care nu vizează o victorie în materie, ci în spirit. Incertitudinea victoriei nu impietează eroismul persoanei care îl practică, aşa cum pocăinţa cuiva nu impietează asupra per-severării în ea, chiar dacă nu avem certitudinea că suntem mântuiţi. Taina mântuirii stă în mâna Domnului, taina eroismului stă în devoţiunea celui care a primit harul acestei virtuţi. Eroismul lui Don Quijote era unul gratuit. El a pornit lupta împotriva duhurilor rele, a strigoilor, a cavalerilor răi, fără o altă ţintă, dincolo de dorinţa de a-i birui. Eroul (nu în sens de personaj) tragic se distinge de orice alt erou prin neaderare la istorie şi la temporalitate. El trăieşte într-o altă dimensiune care este cea mistică. Toate eroismele gratuite sunt mistice, chiar dacă nu apar explicit ca atare.Propensiunea spre eroismul gratuit al lui Radu Gyr mijeşte încă din opera lui de tinereţe, probabil, cu puţin înainte de contactul lui cu Mişcarea legionară, care teoretiza un eroism gratuit – programat. Tinereţea lui Radu Gyr se dezvoltă sub steaua acestui eroism care era al generaţiei lui. După apariţia României Mari, visată de atâtea generaţii din secolele anterioare celui de al doilea război mondial, generaţiile noi, din 22 şi ulterioare, erau contaminate de „visul” antecesorilor lor şi nu puteau să-şi găsească un echilibru pentru a-şi justifica existenţa într-o Românie Mare, diferită de cea visată. Opţiunea lor s-a îndreptat spre purificarea morală a naţiunii, spre asanarea sufletească a unui neam lovit de toate calamităţile modernismului, care, atunci, ca şi acum, aducea o înţelegere neconvenabilă a libertăţii şi a egalităţii, pentru un popor ieşit de curând din lanţurile

Eroismul este o stare de spirit. Ea aparţine unei generaţii, unui popor, sau persoanelor singure. Sensul pe care îl dăm noi eroismului în această accepţie nu are nimic de-a face cu eroismul militar, nici măcar cu eroismul cruciaţilor, celor de bună credinţă. Această categorie de eroi sunt circumstanţiali, tranzitorii, determinaţi de spiritul vremii, de entuziasmul creat local şi temporar, sau de apelul unor persoane harismatice care pun în faţa unei generaţii un scop precis şi tangibil.

Copy

right

Mănă

stire

a asta nu înseamnă că părintele a făcut-o cu intenţie. Şi judecata care a fost

stire

a asta nu înseamnă că părintele a făcut-o cu intenţie. Şi judecata care a fost

PETR

U-VO

Dasta nu înseamnă că părintele a făcut-o cu intenţie. Şi judecata care a fost

PETR

U-VO

Dasta nu înseamnă că părintele a făcut-o cu intenţie. Şi judecata care a fost făcută, a fost pripit făcută. Iar ca un judecător să poată face o judecată

PETR

U-VO

Dfăcută, a fost pripit făcută. Iar ca un judecător să poată face o judecată dreaptă, trebuie să fie un om credincios, un om duhovnicesc. În viaţa

PETR

U-VO

Ddreaptă, trebuie să fie un om credincios, un om duhovnicesc. În viaţa bisericească nu se merge cu calcul, cu dovezi şi cu părerile gazetarilor.

PETR

U-VO

Dbisericească nu se merge cu calcul, cu dovezi şi cu părerile gazetarilor. Trebuia adunaţi vreo patru, cinci duhovnici îmbunătăţiţi din ţara asta,

PETR

U-VO

DTrebuia adunaţi vreo patru, cinci duhovnici îmbunătăţiţi din ţara asta,

PETR

U-VO

DĂasta nu înseamnă că părintele a făcut-o cu intenţie. Şi judecata care a fost Ăasta nu înseamnă că părintele a făcut-o cu intenţie. Şi judecata care a fost făcută, a fost pripit făcută. Iar ca un judecător să poată face o judecată Ăfăcută, a fost pripit făcută. Iar ca un judecător să poată face o judecată

3� A T I T U D I N I 33 A T I T U D I N I

Pancha, nu este decât groparul eroului nebun. În urmă, Sancho Pancha îşi va certa mereu şi-şi va propti-n călcâie măgarul lui cuminte. Va da din cap prostimea: Este nebun! Dar eu voi merge numai suflet şi numai vis ’nainte.Cum ar putea un tânăr din vremea noastră, care ascultă muzică rock şi-şi vopseşte părul în două sau cinci culori, să înţeleagă asta: A merge numai suflet şi numai vis ’nainte? Visul lor este lipsit de suflet, protestul lor faţă de vidul societăţii se poate exprima, cel mult, prin numărul de cercei trecuţi prin nas, urechi sau alte părţi ale trupului. Dar, fără îndoială, dincolo de aceste acte materiale, există încă ceva.Poezia lui Gyr nu are umor, nimeni nu-şi râde de donquijotismul lui, toţi îl compătimesc, sau îl evită, ca pe un nebun viteaz care şi-a asumat nebunia vitează într-o lume îngropată în materia şi cuminţenia ei.Ceea ce scrie Gyr în poezia lui, nu este o îndemânare poetică, nici o falsă suferinţă pe care poetul şi-o poate însuşi ca pe ceva real, ci o premoniţie, o înainte vedere şi o înainte trăire a unei suferinţe şi a unui ideal intangibil, dar cu atât mai de dorit, pentru că şi idealul şi poetul se plasează dincolo de condiţia umană obişnuită. Purtându-şi cu mândrie armura, prin lumea meschină, poetul se consideră unic şi chiar este unic printre tipurile umane comune în care se desfăşoară.

Hei! Nimeni n-o să poarte veşmânt medievalMai scump ca zaua ştearsă cu trudă de rugină.Ca Rosinanta, nimeni n-o să mai aibă calŞi nici în vis ca visu-mi să ardă de lumină.

Sfinţenia cavalerului pe urma castelor de fum, cu trupul lui însângerat şi vânăt de ciomege va rămâne veşnic un mister şi o zonă interzisă hangiilor şi bucătarilor lumii. Prezenţa lui Gyr – Don Quijote în lumea hangiilor apare ca o provocare la nebunie. Cuminţii ştiu că lumea merge înainte prin nebunii duhului şi ei nu vor ca ceva să se schimbe. De aici şi vrăjmăşia împotriva acestei categorii de nebuni. Când Iisus, în ţara Gadarenilor, alungă dracii din cel îndrăcit, îngăduindu-le să intre în turma porcilor care se şi îneacă din cauza asta, cetăţenii gadareni

unei robii politice şi influenţionale ale marilor puteri creştine şi păgâne.Numai astfel se explică eroismul gratuit al generaţiilor pe care le-am pomenit, atracţia sacrificiului şi punerea totală a lor sub scutul naţiunii şi sub binecuvântarea Bisericii. Ei trăiau sub zodia lui Eminescu, nu numai ca gândire şi poezie, ci şi ca situare în conceptul împlinirii într-un timp infinit, expus în arta poetică a lui Eminescu, din poezia La Steaua: „Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem şi nu e!”

Eroismul gratuit al lui Gyr nu este o consecinţă a şederii lui în închisoare, unde claustrarea, întoarcerea spre sine, contemplaţia şi rugăciunea devin, cu necesitate, modul de a trăi viaţa şi a învinge opresiunea născută din simplul fapt al reeducării spaţiului de mişcare fizică şi spirituală. Germenii unei asemenea disponibilităţi pentru sacrificiu apar încă din tinereţe. Una din poeziile sale în care sunt subsumate elemente de sacrificiu gratuit prin substituirea persoanei este Domnişoara Lizeta, dedicată tatălui său, fost actor la teatrul naţional din Craiova.

Domnişoara Lizeta a murit Şi niciun clopot nu a dăngănitCa freamătul în aer să şi-l piardăŞi nu s-a înclinat măcar un steag cernit.

La poartă,Căci domnişoara locuise-ntr-o mansardăDomnişoara Lizeta e moartă.Cum, cum? Nu s-a găsit niciun insS-aprindă lumânarea ce s-a stins?

Dar cea mai programatică poezie de tinereţe a lui Gyr este Don Quijote. Fascinaţia operei lui Cervantes asupra poeţilor, filosofilor, a oamenilor

de litere şi, mai ales, asupra tinerilor, a fost, şi în multe cazuri mai este încă, extraordinară. Tipurile moderne privesc mai suspicios opera aceasta, tinerii nu prea înţeleg gratuitatea eroismului donquijotesc, oprindu-se mai mult asupra comicului situaţiilor româneşti, dar în perioada anterioară modernizării excesive a lumii apusene şi a blazării generaţiilor, magnetismul eroului lui Cervantes era irezistibil pentru cei care înţelegeau că au o chemare dincolo de limitele lumii acesteia. Este impropriu să faci afirmaţii într-un domeniu atât de fulgurant şi atât de sensibil ca sacrificiul gratuit al unui erou care nu aspiră la victorii de spectacol, care nu consideră lumea o scenă şi care nu joacă un teatru de exhibiţie. Înţelegerea se conturează din integritatea poeziei, neclamoroasă şi cuminte în expunere, la prima vedere, dar cu un fluviu subteran de semnificaţii care te invadează treptat, confiscându-ţi sentimentul şi mişcarea sufletească.Gyr expune compact detaliile, cu aceeaşi minu-ţiozitate cu care o face şi Cervantes, dar relatarea este la persoana întâi, poetul nu-şi ascunde identificarea sa cu eroul. Nu ascunde nici atracţia exercitată de ideal asupra lui şi nici inutilitatea sacrificiului său eroic.

Voi râcâi cu grijă rugina de pe zaŞi-n pod găsi-voi spartă o chivără. M’auzi?I-oi drege buza ştirbă la loc, din mucavaŞi o voi strânge-n braţe lung timp, cu ochii uzi. Mi-ai ascuţi de-o piatră cu gându-n lume lanceaŞi-o noapte aştepta-voi în friguri zorii când,Mi-oi săruta mârţoaga pios pe botu-i blând,Pornind călare-alături cu soarele din Mancha.

Gyr, ca propriul său erou, nu citeşte cărţile autorilor de romane cavalereşti. El ştie ceea ce Don Quijote nu ştia: că dincolo de evenimentele osificate ale lumii acesteia, dincolo de cimitirul istoriei, demonii distrugerii spirituale lucrează neobosiţi. Trăind în această lume a aparenţelor materiale, Gyr îşi are ca însoţitor lumea că înţelepciunea ei cu aripi frânte, lumea cuminte şi supusă legilor care o conduc, dar el ştie că acest tip uman, reprezentat de Sancho

Ceea ce scrie Gyr în poezia lui, nu este o îndemânare

poetică, nici o falsă suferinţă pe care poetul şi-o poate însuşi ca pe ceva real,

ci o premoniţie, o înainte vedere şi o înainte trăire a unei suferinţe şi a unui

ideal intangibil, dar cu atât mai de dorit, pentru că şi

idealul şi poetul se plasează dincolo de condiţia umană

obişnuită.

Copy

right

Mănă

stire

a unei robii politice şi influenţionale ale marilor puteri creştine şi păgâne.

stire

a unei robii politice şi influenţionale ale marilor puteri creştine şi păgâne.

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

Dunei robii politice şi influenţionale ale marilor puteri creştine şi păgâne.

PETR

U-VO

Dunei robii politice şi influenţionale ale marilor puteri creştine şi păgâne.Numai astfel se explică eroismul gratuit al generaţiilor pe care le-am

PETR

U-VO

DNumai astfel se explică eroismul gratuit al generaţiilor pe care le-am pomenit, atracţia sacrificiului şi punerea totală a lor sub scutul naţiunii şi

PETR

U-VO

Dpomenit, atracţia sacrificiului şi punerea totală a lor sub scutul naţiunii şi sub binecuvântarea Bisericii. Ei trăiau sub zodia lui Eminescu, nu numai

PETR

U-VO

Dsub binecuvântarea Bisericii. Ei trăiau sub zodia lui Eminescu, nu numai ca gândire şi poezie, ci şi ca situare în conceptul împlinirii într-un timp

PETR

U-VO

Dca gândire şi poezie, ci şi ca situare în conceptul împlinirii într-un timp

Ăunei robii politice şi influenţionale ale marilor puteri creştine şi păgâne.Ăunei robii politice şi influenţionale ale marilor puteri creştine şi păgâne.Numai astfel se explică eroismul gratuit al generaţiilor pe care le-am ĂNumai astfel se explică eroismul gratuit al generaţiilor pe care le-am

3� A T I T U D I N I 3�A T I T U D I N I

Generaţia lui Radu Gyr şi generaţia noastră au trecut prin această lume de hangii şi paznici ai unei mentalităţi instituţionale, însângeraţi de pietre şi vineţi de ciomege. Neînţeleşi şi neacceptaţi, ei au trecut printr-o lume măcinată de incapacităţi spirituale şi de ideea că a muri pentru un ideal, sau, cel puţin, a suferi pentru el este o boală psihică numită fanatism sau intoleranţă, după autorul care face consideraţia.

Sunt Unamuno parcă, nici eu nu ştiu precis,Identitatea certă m’ar ţine’ncătuşat.Privesc aici o urmă şi urmăresc un vis,Pe care-l ştiu că este, deşi nu l-am visat.Vagabondez cu gândul, convins că-l urmăresc,Dar nu ştiu ce povară mă ţine sedentarŞi, în zadar, de-o viaţă, mă chinui să păşesc,Pe urma Rosinantei, din urma de măgar.Va veni o vreme când o anumită parte a societăţii va prelua sarcina cavalerilor neînfrânţi, ce mor? Trăgând să mor alături de-o veche lumânare,Voi auzi pe Sancho bocind şi pe preot:Cum a putut să’ncapă un vis atât de mareÎn trupul ăsta firav şi slab de Don Quijote?

Poate că protestul tineretului de astăzi şi de mai de ieri împotriva convenţionalismului social, exprimat prin inele în nas, lanţuri, fuga de acasă, viaţa pe sub poduri, mâncaţi de păduchi, nu este decât o formă viciată a Don Quijotismului generaţiilor noastre şi dinainte de noi, care se chinuiesc să păşească din urma de măgar pe urma Rosinantei. Şi unii au reuşit! Mă refer la acei tineri revoltaţi care, în America, au descoperit pe Dumnezeu, idealul naţional, sacrificiul pentru aproapele, şi chiar monahismul; vorbesc de tinerii care au murit în România, în �989, fără a le păsa dacă era „util”, fără a-şi pune problema dacă erau manipulaţi sau nu. Ei au simţit chemarea eroismului gratuit şi au chemat-o, părăsind pentru totdeauna urma măgarului.

Mi-o năluci, în urmă, că am învins toţi zmeii,Că sunt biruitorul întregului pământŞi că-mi adoarme ochii, blând, mâna Dulcineii,Şi voi muri departe de morile de vânt.

Cât de departe de morile de vânt a murit Radu Gyr?

vin la El şi-I cer să plece din ţara lor. Este ca şi cum I-ar fi spus: „Lasă-ne în pacea noastră să ne creştem porcii, cum i-am crescut şi până acum. Noi nici nu vrem altceva”. Un nebun trece prin hanuri şi castele şi răstoarnă o lume bine osificată pe temeliile ei cuminţi. Ticurile şi obişnuinţele sunt zdruncinate, schematismul sufletesc se dezarticulează, lumea se răstoarnă:

Şi totuşi, huiduită mi-o fi armura’n drumŞi nimeni cavalerul cel trist nu-l va’nţelegeCât e de sfânt pe urma castelelor de fum,Însângerat de pietre şi vânăt de ciomege.

Generaţia lui Radu Gyr şi generaţia noastră au trecut prin această lume de hangii şi paznici ai unei mentalităţi instituţionale, însângeraţi de pietre şi vineţi de ciomege. Neînţeleşi şi neacceptaţi, ei au trecut printr-o lume măcinată de incapacităţi spirituale şi de ideea că a muri pentru un ideal, sau, cel puţin, a suferi pentru el este o boală psihică numită fanatism sau intoleranţă, după autorul care face consideraţia.Virgil Ierunca, în Jurnal de exil, 3� Mai, �950, scrie despre Nicu Naum, legionar care şi-a păstrat sufletul de „frate de cruce” până la moarte şi pe care l-a vizitat la spitalul din Paris, următoarele: „Îi sunt simpatic, nu ştiu de ce, fiindcă fanatismelor sale de legionar intransigent, eu îi opun stările mele macerate de îndoială, de deznădejde şi de confuzie. Nu voi înţelege niciodată tinereţea acestor oameni care-şi convertesc puritatea, suferinţa şi sărăcia în voinţă de speranţă. Sunt neclintiţi şi tari. Poate pentru că sunt nişte săraci cu duhul seduşi de temeritatea cruciatului”.Ierunca este un intelectual şi nu a înţeles nimic din Victor Naum şi cei ca el. Nu mintea seacă, oricât de subtilă (e cazul lui Ierunca ) va putea înţelege eroismul gratuit. Nu convertirea purităţii în „voinţă de nădejde” îl explică pe Don Quijote, sau pe Nicu Naum şi categoria lor, ci sensul mistic al luptei lor pe un tărâm interzis raţiunii, unde aceasta nu poate fi decât bucătăreasă sau hangiu.

Însetoşat, hangii nu-mi vor întinde canaŞi aripile morţii mi-or rupe carnea, darM’o strânge scutierul călare pe măgarŞi va porni cu mine să-mi afle castelana.Şi visu’o să-mi sărute şi-o să-mi amoarte rana.

Să fie asta o premoniţie a nebunului care nu-şi converteşte puritatea în voinţă de nădejde, ci rămâne fidel purităţii şi gratuităţii eroismului? Va fi o vreme, oare, în care tipul Sancho Panza va lua în spate pe nebunul doborât să-l ducă spre împlinirea visului, la Dulcineea? Costache Oprişan, în Poemul Noologic, spune despre Unamuno:

Eroismul gratuit este cel care nu vizează o victorie

în materie, ci în spirit. incertitudinea victoriei nu impietează eroismul

persoanei care îl practică, aşa cum pocăinţa cuiva

nu impietează asupra perseverării în ea, chiar

dacă nu avem certitudinea că suntem mântuiţi. Taina

mântuirii stă în mâna Domnului, taina eroismului stă în devoţiunea celui care a

primit harul acestei virtuţi.

Copy

right

Mănă

stire

a vin la El şi-I cer să plece din ţara lor. Este ca şi cum I-ar fi spus: „Lasă-ne

stire

a vin la El şi-I cer să plece din ţara lor. Este ca şi cum I-ar fi spus: „Lasă-ne

PETR

U-VO

Dvin la El şi-I cer să plece din ţara lor. Este ca şi cum I-ar fi spus: „Lasă-ne

PETR

U-VO

Dvin la El şi-I cer să plece din ţara lor. Este ca şi cum I-ar fi spus: „Lasă-ne în pacea noastră să ne creştem porcii, cum i-am crescut şi până acum. Noi

PETR

U-VO

Dîn pacea noastră să ne creştem porcii, cum i-am crescut şi până acum. Noi nici nu vrem altceva”.

PETR

U-VO

Dnici nu vrem altceva”. Un nebun trece prin hanuri şi castele şi răstoarnă o lume bine osificată

PETR

U-VO

DUn nebun trece prin hanuri şi castele şi răstoarnă o lume bine osificată pe temeliile ei cuminţi. Ticurile şi obişnuinţele sunt zdruncinate,

PETR

U-VO

Dpe temeliile ei cuminţi. Ticurile şi obişnuinţele sunt zdruncinate,

Eroismul gratuit este cel

PETR

U-VO

D

Eroismul gratuit este cel care nu vizează o victorie PE

TRU-

VOD

care nu vizează o victorie în materie, ci în spirit. PE

TRU-

VOD

în materie, ci în spirit.

Ăvin la El şi-I cer să plece din ţara lor. Este ca şi cum I-ar fi spus: „Lasă-ne Ăvin la El şi-I cer să plece din ţara lor. Este ca şi cum I-ar fi spus: „Lasă-ne în pacea noastră să ne creştem porcii, cum i-am crescut şi până acum. Noi Ăîn pacea noastră să ne creştem porcii, cum i-am crescut şi până acum. Noi

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

�00� – Problemă – reAcţIe - solUţIe monahia ecaterina Fermo

ecesiune mondială, măcel în Gaza, Paşapoarte şi Premise biometrice)Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea? Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze

timp de patruzeci şi două de luni./Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer./ Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul. (Apocalipsa �3: 4-7).Vrem nu vrem, recunoaştem oficial sau pe la colţuri, am ajuns să trăim vremuri „de bejenie”, vorba scriitorului. Uimirea mea a fost foarte mare în primele clipe când am realizat acestea. Îmi

amintesc că abia mă botezasem şi părintele Argatu, în lumina căruia am primit primii paşi, ne descria cu lux de amănunte cum va cădea comunismul, făcându-se praf (era în anii �985-�986). Dar mai ales ne spunea cum vor pătrunde cele mai puternice ispite, cele mai grave tentaţii din lumea largă, care se vor năpusti peste bietul popor român (care va reacţiona exact invers decât ar aştepta Domnul), drogurile, crimele, desfrânările de tot felul, până la recunoaşterea oficială a căsătoriei între homosexuali şi lesbiene. Toate acestea vor pătrunde adânc în sufletul şi viaţa de zi cu zi a românului, zicea părintele Argatu în anii ’86. Desigur că noi, cei prezenţi la astfel de prevestiri, ne înfioram, dar mărturisesc sincer că aveam o umbră de îndoială, iertată să-mi fie comparaţia (căci nu sunt nici măcar umbra lor), precum odinioară ucenicul Motovilov se îndoise de înaintevederea Sf. Serafim de Sarov. Desigur credeam, poate aşa peste �00 de ani, cine ştie, oricum noi nu apucăm! Dar ceea ce ne dădea fiorii cei mai mari era proorocirea căderii bisericii instituţionale, a conducătorilor ei, a duhovnicilor şi, implicit, a lumii întregi care se va rătăci în „uscăturile şi stufărişul plin de şerpi”. De fapt, îndoiala mea a ţinut doar până în ziua când am văzut maşina securităţii la uşa părintelui Argatu şi pe fetele ce aveau în grijă casa părintelui, zburând ca potârnichile la vânătoare! Târziu, atunci când sufletul meu putea să suporte adevărul,

mi s-a spus că datorită unor turnătorii mincinoase la „cabinetul 2”, făcute de mai-marii Mănăstirii Cernica, părintele nostru drag era căutat drept vrăjitor şi uzurpator al „regimului”. Anii au trecut şi, spre groaza şi spaima mea, văd împlinindu-se pas cu pas tot ceea ce dânsul a prezis cu har de la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care L-a slujit credincios până la mutarea sa. Şi îndrăznesc să zic şi eu vorba cu duh din patericele sfinţilor părinţi „să nu fie!”, şi totuşi, „ciuma” şi-a extins ghearele din ce în ce, iar noi (poporul), căci el constituie adevărata biserică, ne aflăm în dezorientare, în manipulare, şi, îndrăznesc să zic, în multă naivitate şi neştiinţă! Este trist că am ajuns şi noi poporul român (creştini de 2000 de ani, creştinaţi de Sf. Apostol Andrei, fapt cu care nu încetăm să ne mândrim) să ducem o viaţă plină de dorinţe şi împliniri materiale, căutând chiar numai mijloacele cele mai rentabile pentru a obţine maximum de avantaje materiale, cu orice risc, chiar al exodului, căci iată: din 22 de milioane am ajuns între �7-�8 milioane de români, care am rămas să ne luptăm cu morile de vânt pe acest pământ. Dacă totul s-ar opri aici şi am avea timp să gândim şi să lucrăm asupra acestui aspect, poate că ne-am reaminti ce fericiţi trăiau străbunii noştri, fără tehnologie, fără IMB-uri, ATV-uri, vile şi plimbări în insulele Bahamas! Şi mulţi se mântuiau şi mulţi se sfinţeau. Oare să ne fie chiar aşa de mirare că trăim vremuri pre-apocaliptice? Iată ce spunea marele analist al secolului XX – XXI, Ieromonahul Serafim Rose, care a trăit în haosul Americii anilor 70-80, şi a fost ucenic al Marelui Făcător de Minuni Sf. Ioan Maximovici: „Acum e mai târziu decât ni se pare. Apocalipsa se desfăşoară deja”...spunea el la sfârşitul anilor ’80-’82. Au trecut de atunci aproape 30 de ani, cred că e inutil să ne aducem aminte ce s-a întâmplat pe Terra noastră dragă în răstimpul acesta. Dar putem să facem măcar bilanţul anului 2008 şi începutul lui 2009. Plin de surprize „Moş Craciun”… sau „Moş Gerilă” sau „Ded Moroz”, „Mikulos” „Sarsaila”, „Mikiduţă” şi cine ştie câte nume o mai fi având, a venit în sfârşitul anului 2008 începutul anului 2009 cu „mari surprize” care mai de care mai uimitoare şi strivitoare: Recesiune Mondială,

Macel în Gaza, Paşapoarte şi Premise Biometrice).„Oamenii, însă, cu cât mai multe nevoi vor veni peste ei, cu atât mai mult rău vor face şi, în loc să se pocăiască, se vor înrăi împotriva lui Dumnezeu. Iar fărădelegile săvârşite de ei vor întrece fărădelegile oamenilor din vremurile potopului. Toţi vor vor-menilor din vremurile potopului. Toţi vor vor-menilor din vremurile potopului. Toţi vor vorbi numai despre rău, tendinţele vor fi numai

rele, aplecarea va fi spre rău, prietenia va avea ca scop răutatea, peste tot – reaua tâlhărie, reaua constrângere, reaua izolare, reaua dezbinare. Cu toate acestea, se va crede ca şi făcătorul de rău se mântuieşte. Atunci, posedând capital mare, se vor tângui că nu au nimic, se vor văicări că nu au de ajuns. Atunci vor da aurul în camăta, îşi vor creşte procentele şi vor cere milostenie pentru a se hrăni; vor plânge că nu au ce manca. Principalul scop va fi sporirea capitalului (comorii), pentru a aduna cât mai multă bogăţie; şi, cu cât mai mult se va înmulţi lăcomia câştigului de bani, cu atât mai mult se vor înmulţi şi necazurile în lume”.Dacă ne vom întoarce în urma cu 80 de ani, vom observa din punct de vedere economic, social şi politic o stare de criză pe întreg globul pământesc, foarte asemănătoare cu cea pe care o trăim în anul 2009... şi astfel ajungem, la ceea ce analiştii vremurilor actuale numesc PROBLEMĂ – REACȚIE – SOLUȚIE. Dacă lucrurile ar fi spuse de la început, pe faţă de către conducătorii şi guvernanţii pământului, atât în ce priveşte planurile lor economice cât şi cele social politice, să nu mai vorbim de cele secret militare, omenirea s-ar deştepta ca la un semn... fiind evident, potrivnici unei sclavii mondiale, unei

O dată la 30 de secunde o bomba cade în Gaza.

Aproximativ 40 de palestinieni au fost ucişi astăzi în urma ofensivei

terestre israeliene, potrivit unor surse medicale citate de AFP. Armata israeliană

a anunţat astăzi oficial că un soldat al forţelor sale a

fost ucis în luptele din Fâşia Gaza, aceasta fiind prima

victimă israeliană anunţată oficial de la declanşarea

operaţiunii terestre.

Copy

right

Mănă

stire

a �

stire

a �00

stire

a 00

PETR

U-VO

D�

PETR

U-VO

D� – P

PETR

U-VO

D – P

monahia

PETR

U-VO

Dmonahia e

PETR

U-VO

De

(

PETR

U-VO

D(r

PETR

U-VO

Drecesiune

PETR

U-VO

Decesiune

Paşapoarte şi Premise

PETR

U-VO

DPaşapoarte şi Premise

PETR

U-VO

DĂ� Ă� – PĂ – ProblemăĂroblemă

eĂecaterina Fermo Ăcaterina Fermo

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

conduceri fasciste. A fost oare vreodată consultat vreun popor sau vreo naţiune în legătura cu puterea Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) asupra întregului sistem uman, sau a binecunoscutului NATO, centrul puterii militare, care tinde să deţină controlul asupra întregului glob pământesc?! Dar prin PROBLEMĂ – REACȚIE – SOLUȚIE se poate manipula omenirea (indiferent de culoarea pielii, culoarea politică, sau apartenenţa religioasă) în aşa fel încât să ceară poporul să se facă ceva. Astfel cei ce stăpânesc pământul vor obţine ceea ce vor. Aşadar „EI” creează cei ce stăpânesc pământul vor obţine ceea ce vor. Aşadar „EI” creează cei ce stăpânesc pământul vor obţine ceea ce vor

PROBLEMA, desigur fiind altcineva care să facă asta (şi să fie responsabil pentru asta) – vezi terorismul ca PROBLEMĂ mondială, criza petrolului, problemele teritoriale ale Orientului Mijlociu şi nu în ultimul rând �� Septembrie. Apoi PROBLEMA este prezentată prin mass-media al cărui control este deţinut (oriunde pe glob) de aceeaşi oameni care deţin puterea şi Băncile şi Guvernele şi Religia, etc. Pusă astfel PROBLEMA – în media – publicul va reacţiona, pentru că mai mare putere de manipulare a lumii de la Polul Nord la Polul Sud nu există decât în media. Desigur se va

auzi, cum de fapt s-a auzit mereu în toate colţurile lumii, pe toate limbile, glasul poporului care va spune: Trebuie să se facă ceva! Acest lucru nu mai poate continua asa! (vedem recent problema gazelor cu ruşii, războiul din poate continua asa! (vedem recent problema gazelor cu ruşii, războiul din poate continua asa!Gaza şi multe alte grozavii). Eh!...în momentul acela „cheie”, intervin „EI” (care au creat PROBLEMA, dând vina pe oricine altcineva) şi ne oferă minunata SOLUTIE – microcipul. Pentru exemplificare avem experienţa celor două războaie mondiale, sursă de îmbogăţire a celora care le-au creat: masoneria, evreii sionişti, familiile regale.Un crach financiar poate duce, desigur dacă eşti printre cei „fericiţi” care cunosc realitatea bine ticluită cu mult timp în urmă la o super-îmbogăţire, căci tu anunţi căderea, apoi cumperi pe nimic şi relansezi preţul îmbogăţindu-te. Un război „bine ticluit” poate duce la o îmbogăţire rapidă a unor grupuri, de obicei aceleaşi prin acapararea unuia din elementele necesare vieţii pe pământ – petrolul.Dar până la urmă tot „Ei” vin cu minunata soluţie prin intermediul fiecărui stat: controlul total al omenirii prin intermediul tehnologiei avansate – microcipul. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte./Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei./Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa �3: �6-�8)

Autentificarea pe baza venelor din deget ar putea înlocui amprentarea şi sistemele biometrice de recunoaştere a feţei şi a retinei. Companiile din Europa au început să implementeze un sistem biometric avansat patentat în Japonia care identifică oamenii după modelele unice de vene din interiorul degetelor lor. Autentificarea prin venele din deget, introdusă pe scară largă de băncile japoneze în ultimii doi ani, e considerată a fi cea mai rapidă şi mai sigură metodă biometrică. Dezvoltată de Hitachi, ea verifică identitatea unei persoane pe baza structurii vaselor de sânge de sub piele. Easydentic Group, liderul european în industria biometrică cu sediul în Franţa, a anunţat că va folosi această metodă de securitate, utilizată de Hitachi într-o gamă de sisteme de acces pentru Regatul Unit şi în pieţele europene. În Japonia, mii de bancomate folosesc tehnologia de identificare a venelor din deget. Hitachi a anunţat astăzi că va introduce 20.000 de astfel de sisteme de autentificare la chioşcurile şi magazinele care aparţin la două companii japoneze, care vor utiliza dispozitivele pentru a proteja confidenţialitatea informaţiilor clienţilor cerând vânzătorilor să se autentifice înainte de a accesa baza de date a clientului. Reţeaua de vase de sânge este capturată prin transmiterea de raze în infraroşu din diferite unghiuri prin deget, de obicei degetul mijlociu. Aceasta se poate face într-un mic dispozitiv ataşat la un perete sau ca parte a unui bancomat. Lumina este parţial absorbită de hemoglobina din sânge, iar reţeaua de vase capilare este capturată de o cameră ce arată profilul tri-dimensional al venelor din deget, care e unic. Acesta este transformat într-un simplu cod digital, care este apoi comparat cu înregistrarea anterioară a profilului, pentru a verifica identitatea unui individ. Chiar despre gemeni se spune că au sistemul de vase din deget diferit. Hitachi susţine că, deoarece venele sunt în interiorul organismului, invizibile cu ochiul, este extrem de dificil să le schimbăm şi să le manipulăm. În timp ce amprente pot fi „ridicate” şi scanate fără ca o persoană să realizeze asta, este extrem de puţin probabil că profilurile de vene ale degetelor oamenilor pot fi luate fără ca aceştia să fie conştienţi de acest

Autentificarea pe baza venelor din deget ar putea

înlocui amprentarea şi sistemele biometrice de

recunoaştere a feţei şi a retinei. Companiile

din Europa au început să implementeze un sistem

biometric avansat patentat în Japonia care identifică

oamenii după modelele unice de vene din interiorul degetelor lor. Autentificarea

prin venele din deget, introdusă pe scară largă de băncile japoneze în ultimii

doi ani, e considerată a fi cea mai rapidă şi mai sigură

metodă biometrică.

lucru, a afirmat compania. Posibilitatea macabră ca nişte criminali să se folosească de un deget tăiat a fost înlăturată de oamenii de ştiinţă de la Hitachi, deoarece autentificarea nu se poate face dacă sângele nu curge prin deget. Hitachi spune că autentificarea venelor din deget este mai puţin costisitoare decât scanarea irisului sau recunoaşterea feţei/vocii şi că rata de respingere este mult mai mică decât cu

amprentarea. Şi oamenii nu trebuie să-şi aducă aminte de un codul PIN. Sistemul celor de la Hitachi este utilizat pentru a verifica identitatea utilizatorului ce scoate bani din bancomat, la sistemele de acces pe bază de uşi şi la accesarea reţelelor de calculatoare din Japonia. O alternativă tehnică, dezvoltată de Fujitsu, scanează palmele mâinilor oamenilor să identifice în mod similar modelul unic de vene. Acest sistem a obţinut, de asemenea, recunoaşterea internaţională. Recent, la Carolinas Health Care System, cu sediul la Charlotte, Carolina de Nord, primul furnizor de servicii de îngrijire medicală din Statele Unite a pus în aplicare această tehnologie.Aparatele de scanare a palmelor, care sunt legate la bazele de date de înregistrare a pacienţilor din spitale, sunt utilizate pentru a permite accesul în departamentul de urgenţă, ambulatoriu şi la toate punctele de înregistrare a bolnavilor internaţi şi a celor ce vin la consultaţii”.La astfel de ştiri noi nu avem dreptul să tăcem! Lipsa de perspicacitate şi dreapta judecată a guvernan-ţilor şi a unor preoţi, chiar şi a conducătorilor bisericilor lumii, ne va împinge pe noi cei ce căutam cu adevărat mântuirea într-o situaţie limită în care va trebui să alegem: ori sistemul antihristic, ori moartea prin foame.

Copy

right

Mănă

stire

a conduceri fasciste. A fost oare vreodată consultat vreun popor sau vreo

stire

a conduceri fasciste. A fost oare vreodată consultat vreun popor sau vreo

PETR

U-VO

Dconduceri fasciste. A fost oare vreodată consultat vreun popor sau vreo

PETR

U-VO

Dconduceri fasciste. A fost oare vreodată consultat vreun popor sau vreo naţiune în legătura cu puterea Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.)

PETR

U-VO

Dnaţiune în legătura cu puterea Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) asupra întregului sistem uman, sau a binecunoscutului NATO, centrul

PETR

U-VO

Dasupra întregului sistem uman, sau a binecunoscutului NATO, centrul puterii militare, care tinde să deţină controlul asupra întregului glob

PETR

U-VO

Dputerii militare, care tinde să deţină controlul asupra întregului glob pământesc?! Dar prin PROBLEMĂ – REACȚIE – SOLUȚIE se poate

PETR

U-VO

Dpământesc?! Dar prin PROBLEMĂ – REACȚIE – SOLUȚIE se poate

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

DĂconduceri fasciste. A fost oare vreodată consultat vreun popor sau vreo Ăconduceri fasciste. A fost oare vreodată consultat vreun popor sau vreo naţiune în legătura cu puterea Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) Ănaţiune în legătura cu puterea Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.)

�0 A T I T U D I N I �1 A T I T U D I N I

Paşapoarte biometriceMasoneria mondială a impus în România paşapoartele cu cipuri elec-tronice care conţin datele biometrice deşi a fost dovedită deja nesiguranţa acestora. Bineînţeles politicienii români s-au conformat supuşi, România fiind singura ţară din lume care a implementat direct ambele sisteme de identificare (facială şi amprente digitale). Primii care vor primi acest tip de paşaport vor fi locuitorii judeţului Ilfov, urmând ca până în 30 iunie sistemul să fie funcţional în toată ţara. Sfatul nostru: schimbaţi-

vă paşapoartele acum cât mai puteţi primi din cele fără cip. Ministrul Administraţiei şi Internelor, Gabriel Oprea, a vizitat, miercuri, Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Elec-tronice unde, începând cu această zi, se vor produce noile tipuri de paşapoarte, care conţin 50 de elemente de siguranţă, faţă de 32 existente pe actualele documente. Elementul de noutate al paşaportului biometric este introducerea unui cip care include datele personale ale deţinătorului. Noile documente conţin 50 de elemente de siguranţă, faţă de 32 existente pe actualele paşapoarte.Noile paşapoarte sunt dovadă a faptului că România îşi poate îndeplini responsabilităţile pe care le are că ţară membră a Uniunii Europene. Introducerea unor elemente suplimentare de siguranţă şi, bineînţeles, controlul strict la graniţe au rolul de a împiedica exportul şi importul de infracţionalitate, consideră ministrul Administraţiei şi Internelor.Potrivit sursei citate, România este singurul stat din lume care emite un model de paşaport electronic care cuprinde, chiar de la momentul introducerii, ambele elemente de identificare, respectiv imaginea facială şi amprentele digitale. Începând cu 3� decembrie 2008, România, ca stat membru UE, poate emite paşapoarte electronice în conformitate cu Regulamentul nr. 2252/2004 al Consiliului Europei, privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre. Conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2008 pentru stabilirea unor

măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie, personalizarea paşapoartelor electronice se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice, care funcţionează în structura Direcţiei Generale de Paşapoarte a M.A.I. Conform aceluiaşi act normativ, producerea blanchetelor (paşapoarte în alb) se realizează de către Compania Natională Imprimeria Natională”. Deci, acceptând de buna voie acest sistem, noi vom participa la construirea noii ordini mondiale.

Henry Kissinger şi noua ordine mondialăLa începutul acestui articol povesteam despre proorocirile Parintelui Argatu, aproape în totalitate împlinite. Ţin minte că unul din numele vehiculate mereu în predicile dânsului referitoare la vremea antihristică, era: Obama trebuie sa profite de situatie si sa impuna o noua ordine mondiala” Henry Kissinger, şi spunea că el va juca un rol important în perioada instalării antihristului.„Preşedintele ales îşi preia mandatul într-un moment în care se petrec transformări simultane în multe parţi ale lumii. Obama poate să dea un nou impuls politicii externe americane, în parte şi pentru că ascensiunea lui este atât de extraordinară şi admirabilă. Obiectivul lui este de a dezvolta o strategie completă pentru America în această perioadă, când o nouă ordine mondială poate fi creată. Este o mare oportunitate”, crede Henry Kissinger (foto), fost secretar al Departamentului de Stat american în timpul preşedintelui Richard Nixon. Ultima ştire fierbinte despre implicarea în lumea politică a misteriosului personaj Henry Kissinger o aflăm din presa zilei: Henry Kissinger pe 5 Ianuarie 2009 a zis: „Criza internaţionala oferă o mare oportunitate pentru crearea unei Noi Ordini Mondiale”. Obama este „mesia” ei.Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.(Apocalipsa �3: �6-�8)Desigur mulţi se vor întreba, ce legătura poate avea Noua Ordine Mondială cu criza financiară, cu noile modele de paşapoarte şi buletine şi cu acest citat din apocalipsă. Oare de ce numărul 666, este atribuit direct Antihristului? Începutul acestei taine îl găsim din cercetarea Vechiului TeTeT stament unde, la capitolul Regi �0:�4, aflăm că împăratul Solomon îi obliga pe supuşii din ţările cucerite să-i plătească un impozit de 666 talanţi de aur, aşadar numărul 666 era un simbol de supuşenie fiscală. Iată de ce diavolul a ales 666 să fie un fel de impozit luat de la creştini în favoarea sa. Numărul în sine nu conţine nimic rău, însă acest număr este

Cele trei PROBLEME din începutul acestui an sunt cheia pe care o foloseşte satana printre oameni pentru a ajunge stăpân prin supunere totală, fizică şi sufletească a întregului glob pământesc, dar la toate ace-stea, noi nu trebuie să luam aminte decât la cuvintele Mântuitorului care spune: „cine este credincios în puţin, acela va fi credincios şi în mult”.

Copy

right

Mănă

stire

a Paşapoarte biometrice

stire

a Paşapoarte biometrice

PETR

U-VO

DPaşapoarte biometrice

PETR

U-VO

DPaşapoarte biometriceMasoneria mondială a impus în România paşapoartele cu cipuri elec

PETR

U-VO

DMasoneria mondială a impus în România paşapoartele cu cipuri electronice care conţin datele biometrice deşi a fost dovedită deja nesiguranţa

PETR

U-VO

Dtronice care conţin datele biometrice deşi a fost dovedită deja nesiguranţa acestora. Bineînţeles politicienii români s-au conformat supuşi, România

PETR

U-VO

Dacestora. Bineînţeles politicienii români s-au conformat supuşi, România fiind singura ţară din lume care a implementat direct ambele sisteme

PETR

U-VO

Dfiind singura ţară din lume care a implementat direct ambele sisteme

PETR

U-VO

DĂPaşapoarte biometriceĂPaşapoarte biometriceMasoneria mondială a impus în România paşapoartele cu cipuri elecĂMasoneria mondială a impus în România paşapoartele cu cipuri elec

�� A T I T U D I N I �3 A T I T U D I N I

folosit cu un scop special, cu viclenie, în baza lui întocmindu-se un dosar electronic al întregului glob pământesc. Aflăm cu uimire, chiar cu spaimă că în America fiecărui om care primeşte cetăţenie americană i se atribuie un număr electronic la care poate renunţa cu condiţia să părăsească ţara. Este foarte curios totuşi, că numărul oricum rămâne, adică el funcţionează nu numai când eşti în viaţă ci rămâne şi după moarte. Omul moare iar numărul rămâne. Oare de ce se impun astfel de acte unor persoane care

nu sunt contribuabili, cum ar fi pruncii, pensionarii şi călugării?Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile. (Mc. �3:20)Din vieţile sfinţilor se cunosc multe despre pri-goanele creştinilor din primele veacuri. Evident noi ne deosebim foarte tare de creştinii primelor veacuri, atât în ce priveşte curăţenia duhovnicească cât şi cea trupească, dar duhul lui Dumnezeu şi Cuvântul Lui promis nouă, este întotdeauna acelaşi. Totul depinde numai de noi. Nu numai să vorbim despre Dumnezeu, ci să şi trăim în Hristos.

Realitatea virtuală tinde să înlocuiască realitatea prezentă şi omul preferă în acea realitate virtuală, chiar dacă îşi dă seama că îşi pierde sensul existenţei sale. Sensul existenţei omenirii este mântuirea şi căpătarea locului din împărăţia cerurilor. Cele trei PROBLEME din începutul acestui an sunt cheia pe care o foloseşte satana printre oameni pentru a ajunge stăpân prin supunere totală, fizică şi sufletească a întregului glob pământesc, dar la toate acestea, noi nu trebuie să luam aminte decât la cuvintele Mântuitorului care spune: „cine este credincios în puţin, acela va fi credincios şi în mult”. Aceste cuvinte ne trezesc pe noi şi ne fac atenţi să nu acceptăm nici cel mai mic compromis tehnologic sau politic, menit să ne subjuge antihristului şi să ne pierdem mântuirea. Cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui (Mt. 24:�3)

războiul din GazaAm lăsat special la urmă problema cea mai fierbinte de pe globul pământesc - războiul din Palestina. O dată la 30 de secunde o bomba cade în Gaza. Aproximativ 40 de palestinieni au fost ucişi astăzi în urma ofensivei terestre israeliene, potrivit unor surse medicale citate de AFP. Armata israeliană a anunţat astăzi oficial că un soldat al forţelor sale a fost ucis în luptele din Fâşia Gaza, aceasta fiind prima victimă israeliană anunţată oficial de la declanşarea operaţiunii terestre. Potrivit presei israeliene, un important responsabil Hamas ar fi fost rănit tot astăzi. Printre palestinienii morţi figurează şi 22 de civili, potrivit sefului serviciilor de urgenţă palestiniene, doctor Mouawiya Hassanein. Peste 200 de persoane au fost rănite. În

paralel, Hamas susţine că a reuşit să răpească soldaţi ai forţelor statului evreu şi a lansat 25 de rachete pe teritoriul israelian.În cea de-a noua zi de război în Orientul Mijlociu, trupele israeliene au ajuns în oraşul Gaza. După bombardamente aeriene intense asupra poziţiilor Hamas, armata israeliană a lansat sâmbăta seara ofensiva terestră în regiune. O coloană de tancuri israeliene, susţinută de aviaţie, a parcurs o distanţă considerabilă în teritoriul palestinian, iar marina israeliană împiedică deplasările pe şoseaua de-a lungul coastei, ceea ce efectiv împarte enclava în două, au declarat martori oculari. Tancurile israeliene au deschis focul asupra mai multor obiective ale grupării radical islamiste, cu scopul de a elimina orice punct de rezistenţă. Trupele Hamas au răspuns cu rachete Qassam. Martori au precizat că au auzit explozii şi tiruri de tanc la nord de tabăra de refugiaţi de la Jabaliya, în zona pe unde trupele israeliene au intrat pe teritoriul palestinian, parcurgând mai multe sute de metri.Bilanţul provizoriu al victimelor după cele nouă zile de război a ajuns la peste 493 de morţi şi aproximativ 4000 de răniţi”. Peste 700 de palestinieni şi-au pierdut viaţa în urma ofensivei israeliene în Gaza, dintre care o treime au fost femei şi copii, iar alte 3.000 de persoane au fost rănite. Totuşi, de la sediul organizaţiei din Damasc, Musa Abu Marzouq, liderul biroului politic al Hamas, îşi exprimă convingerea că gruparea separatistă este pe punctul de a câştiga războiul cu Israel. El anunţă că există trei condiţii care trebuiesc îndeplinite înainte de a fi luat în considerare orice plan de pace: agresiunea israelienilor trebuie să înceteze, toate căile de acces trebuie să fie deschise (inclusiv cea din Rafah, dintre Gaza şi Egipt) şi Israel trebuie să se retragă definitiv din Fâşia Gaza. „Nu spunem că vom înceta să mai lansăm rachete din Fâşia Gaza spre Israel, noi vorbim doar despre încetarea agresiunii israelienilor la adresa civililor din Gaza. Noi trimitem un mesaj când lansăm rachete. Acela că nu ne vom preda, că trebuie să ne luptăm cu Israel şi că vom câştiga această luptă. Ştim că vom pierde o grămadă de oameni, dar vom câştiga”, a declarat Marzouq

pentru Al Jazeera. Conform planurilor masonice „Regele”, „Mesia” trebuie să fie încoronat în templul refăcut din Ierusalim. Însă astăzi pe acel loc se află moscheea lui Omar. După cum vedem, nici evreii şi nici arabii nu au reuşit pană acum să învingă în acest război fanatic. Acesta este motivul clar al întregii zguduiri mondiale, instalarea falsului Mesia. Spun

Sfinţii Părinţi că cea mai mare virtute a oamenilor în perioada premergătoare instalării antihristului este dreapta judecată. Dacă nu o putem avea, dacă nu o putem nici măcar intui, atunci să ne lăsăm conduşi în minte şi inimă de profeţiile sfinţilor şi marilor duhovnici teologi (Sf. Metodie – anul 3�0 d.H, Sf. Nil, Sf. Lavrentie de Cernigov, Sf. Paisie Aghioritul, Sf. Efrem Sirul şi nu în ultimul rând dragul nostru părinte Sf. Ierarh Calinic de la Cernica).Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.(Apocalipsa 22: ��-�2)Proorociile Sf. Nil, Izvorâtorul de Mir – Sf. Munte Athos, secolul XVI.

Conform planurilor ma-sonice „Regele”, „Mesia”

trebuie să fie încoronat în templul refăcut din ieru-

salim. Însă astăzi pe acel loc se află moscheea lui Omar.

După cum vedem, nici evreii şi nici arabi nu au reuşit pană acum să învingă în

acest război fanatic. Acesta este motivul clar al întregii

zguduiri mondiale, insta-larea falsului Mesia. Spun

Sfinţii Părinţi că cea mai mare virtute a oamenilor

în perioada premergătoare instalării antihristului este

dreapta judecată.

Copy

right

Mănă

stire

a folosit cu un scop special, cu viclenie, în baza lui întocmindu-se un dosar

stire

a folosit cu un scop special, cu viclenie, în baza lui întocmindu-se un dosar

PETR

U-VO

Dfolosit cu un scop special, cu viclenie, în baza lui întocmindu-se un dosar

PETR

U-VO

Dfolosit cu un scop special, cu viclenie, în baza lui întocmindu-se un dosar electronic al întregului glob pământesc. Aflăm cu uimire, chiar cu spaimă

PETR

U-VO

Delectronic al întregului glob pământesc. Aflăm cu uimire, chiar cu spaimă că în America fiecărui om care primeşte cetăţenie americană i se atribuie

PETR

U-VO

Dcă în America fiecărui om care primeşte cetăţenie americană i se atribuie un număr electronic la care poate renunţa cu condiţia să părăsească ţara.

PETR

U-VO

Dun număr electronic la care poate renunţa cu condiţia să părăsească ţara. Este foarte curios totuşi, că numărul oricum rămâne, adică el funcţionează

PETR

U-VO

DEste foarte curios totuşi, că numărul oricum rămâne, adică el funcţionează

PETR

U-VO

DĂfolosit cu un scop special, cu viclenie, în baza lui întocmindu-se un dosar Ăfolosit cu un scop special, cu viclenie, în baza lui întocmindu-se un dosar electronic al întregului glob pământesc. Aflăm cu uimire, chiar cu spaimă Ăelectronic al întregului glob pământesc. Aflăm cu uimire, chiar cu spaimă

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

simbol. Există multe cărţi despre cum se produc, cum lucrează (chiar şi nelimitat) aceste simboluri, nu este locul aici a descrie sau explica. Aici se poate doar semnala nocivitatea lor, mai ales în folosirea lor în anumite locuri, unde ele au fost introduse artificial, pentru a „facilita” înţelegerea a ceea ce trebuie pur şi simplu trăit. Această stare de despărţire de Dumnezeu a devenit caracteristică pentru omul occidental. Este mult mai simplu să se considere mai aproape de simboluri decât de El Însuşi. A pierdut relaţia directă cu chipul şi asemănarea cu Dumnezeu numai prin voia proprie. Din acest motiv nu mai simte nevoia de a trăi alături de El, pătruns de El, de a se mai uni cu El. Preferă ca în locul lui să se înconjoare de simbolurile Lui, simboluri care însă nu Îl poartă în ele precum o icoană. Cu aceste simboluri nu se umple de El, ci îşi aminteşte de El. Construcţiile conceptuale care au format scolastica şi apoi i-au urmat (oare nu este aici ceva numerologic: de când numărul anilor Domnului nu se mai scrie cu trei, ci cu patru cifre...) - aceste construcţii l-au deformat făcându-l să uite că viaţa nu este învăţătură, ci vestire. Evanghelia nu este un sistem filosofic, ci mărturisire până la moarte. Au curs râuri de cerneală pe tema aceasta în aproape două milenii. S-a exprimat această mărturisire şi în piatră. Iar mărturisirea transpare prin comparaţii chiar între biserici și chiar biserici construite în preajma trecerii din primul în al doilea mileniu creştin. Cunoaşterea lui Dumnezeu nu se poate face decât în Duh. Împărtăşirea Lui către oameni nu se face prin învăţătură, ci prin vestire – distincţie făcută deja de Sfântul Apostol Pavel. Inutilitatea elocinţei, a înţelepciunii omeneşti în vestirea lui Dumnezeu a fost amintită de dumnezeiescul apostol în câteva rânduri, de exemplu în prima epistolă adresată Co-rintenilor – „Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos”(�Cor. �:�7).La 963, Sf. Athanasie Athonitul, susţinut de prietenul său Nichifor II Focas (proaspăt împărat bizantin la acea vreme), începe construirea Katholiconului Marii Lavre de la Sfântul Munte. Cam în aceeaşi vreme, dar la aprox. �00 de ani mai târziu, şi ceva mai la vest, abatele Suger începe construirea Abației St. Denis. Puse faţă în faţă, imaginile celor două biserici sunt practic expresia vizuală a cuvintelor pauline. Marea Lavră binevesteşte prin fiecare detaliu, prin cel mai ascuns cotlon. Cărămizile puse una peste alta, lemnele din care sunt alcătuite şarpantele şi planşeele, ca şi balustradele şi scările, toate dau mărturie pentru rugăciunile care au însoţit construirea. Fiecare mistrie de mortar pusă între cărămizi parcă lasă încă să se audă rugăciunea neîntreruptă a călugărilor care au construit acolo. Fiecare imperfecţiune lăsată vizibilă de către constructori dă mărturie nu pentru lipsa lor de îngrijire, ci pentru preocuparea lor continuă pentru desăvârşirea interioară a constructorului, prin asceză

Pentru meşterii athoniţi, ca şi pentru toţi construc-torii Bizanţului, clădirea bisericii este participarea la viaţa Împărăţiei, este un act liturgic. imperfecţiunile bisericilor bizantine le dau acestora personalitatea care le caracterizează și pe care arhitectura gotică o îndepărtează cu toată puterea din catedrală. În arhitectura bizantină, locul şi materialul de construcţie se întâlnesc pentru a re-capitula totul în relaţia pe care Biserica o presupune, relaţia de iubire a Tatălui şi a Cuvântului întrupat.

DesPre bIserIcIle occIDeNTAleArhitect Nicolae Tulban

După ce Sfintele Taine au fost transformate în accidente şi ulterior în simboluri, relaţia oamenilor cu Dumnezeu s-a schimbat. Dumnezeu a devenit doar vizitator între oameni, El a fost exilat în cerurile Lui, pentru ca pe pământ să intervină doar la solicitarea oamenilor sau la furie. Sau când

îi vine o idee trăsnită precum cea de a-şi omorî Fiul pentru a-i răscumpăra pe oameni. Pentru un astfel de Dum-nezeu nu se poate construi o casă ca „reşedinţă permanentă”. Nu are rost. Pentru El trebuie făcute case în care să se simtă bine, să se relaxeze, pentru a i se atenua furia sau pentru a înţelege mai bine ce îi cer oamenii. Iar oamenii s-au gândit că este mai bine să renunţe la acea plicticoasă idee de a construi casa lui Dumnezeu după asemănarea Împărăţiei Acestuia, tocmai pentru că există acest risc – de a-L plictisi, şi, cum vine foarte rar, de a nu se simţi bine între noi. Iar cum azi toate cele ale Lui sunt simboluri (şi nu „...ale Tale dintru ale Tale...”, cum spune Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur), ne permitem să credem că nu exagerăm spunând că din

simboluri se construiesc bisericile de azi, şi nu din piatră şi cărămidă. Aşadar oamenii au purces la un nou mod de a construi (sau poate e mai bine spus a simboliza) casa Lui. Cum cărămizile – înţelegând aici prin cărămizi toate cele ce alcătuiesc o biserică – au devenit simboluri, s-a purces la a studia bine simbolurile şi relaţiile dintre ele. S-a construit o hermeneutică, bine fundamentată, cu autoritate asigurată prin multe citate şi note de subsol, de la cei mai înţelepţi oameni (evident, nu de la El). Chiar şi ce a spus El s-a considerat a fi spus de mulţi oameni, de la Moise la Ioan. Ca să fie clar pentru toată lumea, grija cea mai mare este perechea de numere care urmează invariabil oricărui nume de prooroc, evanghelist, apostol sau ce-o mai fi. S-a construit aşadar o metodă de a cunoaşte adevărul, dar un adevăr închipuit de om, de omul occidental mai ales. Toată această construcţie conceptuală, din simboluri, este transpusă şi în arhitectură. Arhitectura nu se mai face pentru a aduce efectiv o lume în alta – lumea Împărăţiei în astă lume – ci pentru a construi în cea de-a doua ceva care să amintească de prima. Şi acel ceva este denumit, în occident,

Copy

right

Copy

right

MMănă

stire

a Des

stire

a Des

PETR

U-VO

DDes

PETR

U-VO

DDesP

PETR

U-VO

DP

Arhitect Nicolae Tulban

PETR

U-VO

DArhitect Nicolae Tulban

După ce Sfintele Taine au fost transformate în accidente şi ulterior în

PETR

U-VO

DDupă ce Sfintele Taine au fost transformate în accidente şi ulterior în simboluri, relaţia oamenilor cu Dumnezeu s-a schimbat. Dumnezeu a

PETR

U-VO

Dsimboluri, relaţia oamenilor cu Dumnezeu s-a schimbat. Dumnezeu a

PETR

U-VO

DĂP ĂPre bĂre b

Arhitect Nicolae TulbanĂArhitect Nicolae Tulban

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

şi cu succes „cercetată” spre a găsi la ea toate formele în care arhitectura poate comunica un sistem filosofic. De altfel asta a făcut şi Panofsky în lucrarea binecunoscută. Abaţia nu este bunăvestire, ea este învăţătură.Diferenţa dintre catedrala gotică şi biserica bizantină – trecând peste toate diferenţele de scară, de dimensiuni – este una de orientare. Prima, catedrala gotică, este orientată de la pământ către cer. A doua, biserica bizantină pleacă din Cer pentru a-L aduce pe pământ. În timp ce formele gotice se înalţă către cer cu toată îndrăzneala, biserica bizantină învăluie liturgic lumea aceasta cu Împărăţia. Despre Sfânta Sofia din Constantinopol, Procopie, cronicarul Împăratului Iustinian, spunea că este ţinută de sus, de Cer, cu un fir de aur. Relaţia aceasta cu Cerul şi cu pământul este determinantă pentru forma bisericii bizantine. Catedrala gotică, în schimb, este construită pentru a dovedi de fapt chinul presupus de eliberarea de forţa gravitaţiei. Stâlpii catedralei gotice sunt supuşi la imense apăsări, la un efort de compresiune ieşit din comun, după cum dovedesc şi multele şi elaboratele nervuri pe care aceştia le au, nervuri extraordinar de bine corelate cu cele ale bolţilor. În bisericile bizantine, arhitecţii nu s-au sfiit să folosească chiar coloane recuperate din templele antice – pentru că în bisericile bizantine stâlpii nu sunt supuşi la compresiunile din cele gotice, ci la întinderea pe care o primesc din faptul că ţin pământul atârnat de Cer.Nu este locul aici pentru a dezvolta o analiză adâncă. Doar de a semnala că o asemenea analiză privind arhitectura ortodoxă poate fi şi trebuie curând începută, plecând nu de la cunoaşterea, ci de la trăirea a ceea ce ea materializează. În răsărit mijloacele ştiinţifice ca mijloace ale înţelepciunii acestei lumi nu sunt eficiente. Ştim de la Sfântul Apostol Pavel...Or prin această occidentală îndepărtare de Dumnezeu am ajuns a-I construi acestuia casa – clădirea bisericii. Erminia arhitecturală poartă pecetea metodelor de lucru ştiinţifice pentru un demers care nu trebuie făcut nici ştiinţific, nici metodic, ci în Duh şi în Adevăr. Lipsa Duhului

în lucrarea de arhitectură eclezială rupe atributul [liturgic] de substantiv [arhitectură], erminia devenind hermeneutică, arhitectura devenind laică. Aici şi astfel se poate găsi diferenţa dintre lucru şi lucrare. Prin hermeneutică se realizează înţelegerea profundă a textului biblic, dar acest text este luat ca simplu lucru, legătura dintre ele

– dintre înţelegere si text – se face ca lucru. În erminie, pe de altă parte, această legătură are loc la nivel de lucrare, de împreună lucrare, depăşeşte stadiul de lucru. “Interpretul” din cea de-a doua situaţie – cel care ia textul Scripturii ca lucrare şi nu ca lucru – este net diferit de primul. Pentru că a lucra, după erminie, pe Text – şi, in extenso, pe toate modurile de expresie eclezială – fie ele picturale, muzicale sau arhitecturale presupune şi un lucru mult mai profund – a permite Textului să lucreze asupra ta. Iar aceasta nu se întâmplă în primul caz. Hermeneutul, uzual occidental – mai ales protestant, dar şi catolic – şi neuzual ortodox, după ce ortodoxia a fost atinsă şi vlăguită de pietism, disecă textul cu propriile-i mijloace, fără să-i permită acestuia să lucreze. În acest fel se

şi nu pentru desăvârşirea exterioară a clădirii înălţate spre cer. Prin arhitectura bisericii, bizantinii nu au urmărit prezentarea lui Dumnezeu ca ideal de perfecţiune a gândirii umane, cum au făcut-o constructorii gotici. Clădirea bisericii – atât ca verb cât şi ca substantiv – nu este decât expresia euharistiei. Călugării care au construit Lavra şi mănăstirile care i-au urmat au trăit în rugăciune, nu în sisteme filosofice. Să nu uităm că Sfântul Athanasie Athonitul a plecat la Domnul direct de pe schelă. Pentru meşterii athoniţi, ca şi pentru toţi constructorii Bizanţului, clădirea bisericii este participarea la viaţa Împărăţiei, este un act liturgic. Imperfecţiunile bisericilor bizantine le dau acestora personalitatea care le caracterizează, personalitatea pe care arhitectura gotică o îndepărtează cu toată puterea din catedrală. În arhitectura bizantină, locul şi materialul de construcţie se întâlnesc pentru a recapitula totul în relaţia pe care Biserica o presupune, relaţia de iubire a Tatălui şi a Cuvântului întrupat. Despre bisericile athonite nu s-a scris „ştiinţific” mare lucru. O recunosc autorităţi în domeniu. Cyril Mango pomeneşte doar de trei lucrări, dintre care doar una de sine stătătoare�. Dar bisericile athonite, ca de altfel toate cele ortodoxe, nu rezonează cu spiritul ştiinţific, scolastic. Ele „ascultă” de spusele Apostolului şi nu ne învaţă, ci ne vestesc. Ele sunt în armonie cu cântările pe care le găzduiesc, cu fumul tămâiei care iese abundent din cădelniţele neobosite, cu imensul candelabru mişcat de aripile heruvimilor. Bisericile de la Sfântul Munte sunt în armonie până şi cu întunericul care le învăluie în timpul Sfintei Liturghii.Pe de altă parte, abaţia de la Saint Denis, ca de altfel oricare dintre catedralele gotice, este întruparea, materializarea învăţăturii scolasticii, monumental descrisă de Panofsky ca sistem în scrierea lui de referinţă pentru acest câmp2. Pentru abate – o combinaţie ce-i drept reuşită între ceea ce sunt arhitectul şi ctitorul pentru arhitectura bizantină – esenţială era tocmai prezentarea lui Dumnezeu ca ideal de perfecţiune umană. Pentru el nu avea în niciun fel importanţă materialul de construcţie sau locul în care se construia. Dovedesc aceasta toate tehnicile gotice de construire. Pentru ‘imaginea’ lui Dumnezeu se trece peste orice obstacol. Se dărâmă zone întregi din oraş. Se aduce piatră de la distanțe enorme. Se construieşte cu o precizie de ceasornic. Efortul de a sculpta coloanele gotice, cu nenumăratele lor nervuri, ca şi fiecare piatră din bolţile ogivale nu este niciodată prea mare pentru a-L exprima pe Dumnezeu. Abația de la Saint Denis, ca materializare a învăţăturii, poate fi cu spor

� „A comprehensive study is still lacking”. - C. Mango – „Byzantine Architecture”, Harry Abrams, NY, �986. Lucrarea pomenită este “Notiţă despre arhitectura Sfântului Munte”, de G. Bals, apărută în Buletinul CMI, Bucureşti, �9�3. Între timp, a apărut o singură monografie, anume cea realizată de Paul Mylonas, alături de multe articole în periodice si crestomații.2 „Dar înseamnă că ei [scolasticii, n.n] spre deosebire de Platon și Aristotel, se simţeau obligaţi să-și expliciteze ordinea și logica gândirii, că principiul de manifestatio, care determină orientarea și scopul gândirii lor, guverna deopotrivă și expunerea acestei gândiri, supunând-o la ceea ce am putea numi postulatul clarificării de dragul clarificării.” -E. Panofsky – „Arhitectură gotică și gândire scolastică”, Anastasia, Bucuresti, �999 – pg. 69.

Arhitectura nu se mai face pentru a aduce efec-tiv o lume în alta – lumea

Împărăţiei în astă lume – ci pentru a construi în cea de-a doua ceva care să amintească

de prima. şi acel ceva este denumit, în occident,

simbol. Prin arhitectura bisericii, bizantinii nu au

urmărit prezentarea lui Dumnezeu ca ideal de perfecţiune a gândirii

umane, cum au făcut-o constructorii gotici.

Clădirea bisericii – atât ca verb cât şi ca substantiv –

nu este decât expresia euharistiei.

Copy

right

Mănă

stire

a şi nu pentru desăvârşirea exterioară a clădirii înălţate spre cer. Prin

stire

a şi nu pentru desăvârşirea exterioară a clădirii înălţate spre cer. Prin

PETR

U-VO

Dşi nu pentru desăvârşirea exterioară a clădirii înălţate spre cer. Prin

PETR

U-VO

Dşi nu pentru desăvârşirea exterioară a clădirii înălţate spre cer. Prin arhitectura bisericii, bizantinii nu au urmărit prezentarea lui Dumnezeu

PETR

U-VO

Darhitectura bisericii, bizantinii nu au urmărit prezentarea lui Dumnezeu ca ideal de perfecţiune a gândirii umane, cum au făcut-o constructorii

PETR

U-VO

Dca ideal de perfecţiune a gândirii umane, cum au făcut-o constructorii gotici. Clădirea bisericii – atât ca verb cât şi ca substantiv – nu este decât

PETR

U-VO

Dgotici. Clădirea bisericii – atât ca verb cât şi ca substantiv – nu este decât expresia euharistiei.

PETR

U-VO

Dexpresia euharistiei.

Arhitectura nu se mai

PETR

U-VO

D

Arhitectura nu se mai face pentru a aduce efec-PE

TRU-

VOD

face pentru a aduce efec-tiv o lume în alta – lumea PE

TRU-

VOD

tiv o lume în alta – lumea

Ăşi nu pentru desăvârşirea exterioară a clădirii înălţate spre cer. Prin Ăşi nu pentru desăvârşirea exterioară a clădirii înălţate spre cer. Prin arhitectura bisericii, bizantinii nu au urmărit prezentarea lui Dumnezeu Ăarhitectura bisericii, bizantinii nu au urmărit prezentarea lui Dumnezeu

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

NU mă VoI lePăDA De TINe, IUbITă orToDoxIe!

În �452, toamna, fostul arhiepiscop al Kievului, acum cardinal papal, este trimis la Constantinopol să întărească unirea de la Florenţa. Bizantinii aveau nevoie de ajutorul apusean în faţa pericolului turcesc. Preţul era supunerea faţă de papă. Isidor ajunge în Constantinopol cu puţin înainte de � noiembrie. Ghenadie era monah atunci în mănăstirea lui Harsianit şi plecase acolo de la mănăstirea Pantocrator unde trăise mai înainte chiar şi ca mirean. La � noiembrie afişează celebra scrisoare pe uşa chilei sale. Apoi este chemat la palat unde pe �5 noiembrie trebuiau să se întâlnească slujitorii bisericeşti cu cardinalul Isidor şi cu înalţii demnitari pentru a pune la cale unirea. Pe 27 noiembrie Ghenadie trimite tuturor cetăţenilor şi clericilor un ultim avertisment. El va fi nevinovat de cele ce se vor întâmpla şi nu va participa la liturghia din �2 decembrie �452 din Sfânta Sofia unde au slujit grecii cu latinii şi au fost pomeniţi papa Nicolae şi patriarhul unionist Grigorie, fugit atunci la Roma.

scrisoarea sf. Ghenadie către cetăţenii din constantinopolAceastă [scrisoare] a fost afişată pe uşa chiliei la 1 noiembrie, după ce a venit cardinalulO, sărmani cetăţeni, aţi pierdut toate, şi acum lepădaţi şi dreapta credinţă în chip ruşinos şi fără conştiinţă. În loc să scăpaţi la Dumnezeu în necazul ce vă înconjoară, voi vă despărţiţi de Dumnezeu? Eu sunt fără de vină. Îl am pe Dumnezeu martor şi pe sfinţi, şi pe voi, că nu am fost în vreun lucru lipsit de grijă. Şi acum mărturisesc înaintea lui Dumnezeu că rea unire faceţi. Pieriţi! Huliţi împotriva mea şi mă ameninţaţi? Dar chiar dacă m-aţi omorî, după cum mă ameninţaţi, eu sunt gata şi de moarte. Ce folos îmi este să trăiesc, ca să văd părăsirea voastră de către Dumnezeu? Doamne, nu lăsa pe oamenii aceştia să cadă în păcatul acesta; nu prin pieirea noastră să fie socotită dreaptă credinţa ortodoxă şi în Răsărit şi în Apus şi în insule�. Căci dacă noi o nesocotim, atunci şi de Tine ne spălăm

� În sensul că dacă Constantinopolul cade în urma lepădării de ortodoxie a cetăţenilor lui, înseamnă că ortodoxia este adevărata credinţă şi Dumnezeu a arătat-o adevărată prin pieirea capitalei apostate.

Ei ne ameninţă, dar noi nu ţinem minte răul. Ei ne înfricoşează, dar noi privim ţintă la Dumnezeu. Ei ne clevetesc, fiecare cu ce-i dă la gură, dar noi îi iubim. Căci ce altceva se cuvine să facă omul, pe de-o parte, deprins cu filosofia, iar pe de alta, creştin adevărat prin harul lui Dumnezeu şi monah neîmpătimit de lucrurile lumii şi care este şi va fi aşa cu ajutorul lui Dumnezeu?

păstrează permanent distant faţă de text, neîncercând să intre cu textul într-o lucrare comună. La fel se întâmplă şi în exprimarea prin arhitectură în spaţiul eclezial. Arhitectul poate, reuşeşte să lucreze cu spaţiul „de la distanță”, luându-l ca un lucru, să se implice doar în înţelegerea lui, fără a purcede la împreună-lucrarea cu acest spaţiu pentru a aduce Împărăţia pe pământ. Este ceea ce se practică cu precădere în occident, după evul mediu, dar invadează

şi spaţiul ortodox, mai ales după diseminarea pietismului în „stupidul secol XIX”, ca să folosesc cuvintele lui Nae Ionescu. Ori, prin arhitectura bisericească ortodoxă nu se urmăreşte prezentarea unor culmi ale ştiinţei, lingvisticii sau care-o mai fi, ci împreună-lucrarea dintre om şi Dumnezeu. Aşa cum occidentalul tinde asimptotic la perfecţiune, ortodoxul este convins că el poate deveni desăvârşit. Pentru că scrie în Evanghelia după Matei: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”(Mt. 5:48).Arhitectura bisericii poate fi studiată astfel mult şi bine. Aristotelicele categorii pot fi construite, integrate şi diferenţiate pe multă hârtie. Există deja studii ale bisericilor şi studii ale istoriei studiilor bisericilor. Există până şi vaste şi profunde abordări funcţionaliste, care scot din piatră seacă argumente despre cum avea loc serviciul liturgic, chiar şi în perioada apostolică. Dar niciunde nu s-a pus problema existenţei cel puţin a unei capacităţi de vestire, de bună vestire pe care aceste edificii o au prin spaţiul lor interior şi prin spaţiul pe care îl (re)ordonează în exteriorul lor. Pentru arhitectura bisericilor ortodoxe această vestire este fundamentală. Orice analiză a acestor clădiri cu mijloace occidentale nu se apropie de ele, chiar dacă este foarte utilă pentru izolarea în timp şi spaţiu a unor elemente esenţiale. Bisericile ortodoxe nu se supun categoriilor occidentale, pentru că nu provin din acele categorii. Biserica ortodoxă rămâne reşedinţa perma-

nentă a lui Dumnezeu, în timp ce bisericile occidentale sunt în concluzie case de vacanţă ale lui Dumnezeu.

Copy

right

Mănă

stire

a păstrează permanent distant faţă de text, neîncercând să intre cu textul

stire

a păstrează permanent distant faţă de text, neîncercând să intre cu textul

PETR

U-VO

Dpăstrează permanent distant faţă de text, neîncercând să intre cu textul

PETR

U-VO

Dpăstrează permanent distant faţă de text, neîncercând să intre cu textul într-o lucrare comună.

PETR

U-VO

Dîntr-o lucrare comună. La fel se întâmplă şi în exprimarea prin arhitectură în spaţiul eclezial.

PETR

U-VO

DLa fel se întâmplă şi în exprimarea prin arhitectură în spaţiul eclezial. Arhitectul poate, reuşeşte să lucreze cu spaţiul „de la distanță”, luându-l ca

PETR

U-VO

DArhitectul poate, reuşeşte să lucreze cu spaţiul „de la distanță”, luându-l ca un lucru, să se implice doar în înţelegerea lui, fără a purcede la împreună-

PETR

U-VO

Dun lucru, să se implice doar în înţelegerea lui, fără a purcede la împreună-

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

DĂpăstrează permanent distant faţă de text, neîncercând să intre cu textul Ăpăstrează permanent distant faţă de text, neîncercând să intre cu textul într-o lucrare comună. Ăîntr-o lucrare comună.

�0 A T I T U D I N I �1 A T I T U D I N I

conştiinţa mea. Şi ca să spun mai limpede, aşa socotesc acel Sinod [de la Florenţa]: după cum a fost pseudo-ecumenic cel din vremea [împăratului] Constanţiu, care a scos [din simbol], precum i s-a părut, termenul „deofiinţă”5. Fiindcă eu am o astfel de părere: cel care l-ar pomeni pe papă sau ar avea părtăşie cu cineva care îl pomeneşte, sau ar sfătui, sau ar îndemna [pe cineva să-l pomenească], pe acesta eu îl voi socoti la fel cum a făcut sfântul şi marele Sinod de la Constantinopol, care a cercetat dogma latină şi a caterisit atunci pe cei care o cugetau, adică pe Bekkos şi pe cei de un cuget cu el6. Eu nu socotesc un lucru mic pomenirea papei sau a vreunui episcop [de felul amintit mai sus], ci [mă gândesc] la comuniunea duhovnicească a ortodocşilor şi la supunerea desăvârşită faţă de adevăraţii păstori, care se face prin pomenire. Iar sinoadele şi ceilalţi [Părinţi] hotărăsc că dacă ne întoarcem de la cugetul unora7, atunci trebuie să 7, atunci trebuie să 7

fugim şi de părtăşia cu ei. Şi celelalte asemenea câte le hotărăsc, le ştiţi. Iar mai presus de toţi şi Domnul nostru zice: „Dar străinului nu-i vor urma, ci vor fufuf gi de el, că nu ştiu glasul străinilor” (In . �0, 5). Să nu-mi fie mie a face Biserica mea – maica cea sfântă a ortodocşilor – eretică, primind pomenirea papei, atâta vreme cât papa mărturiseşte şi crede acele lucruri din pricina cărora nu a fost primit de Biserica noastră. Căci dacă cineva [dintre ortodocşi] va mărturisi că acela [papa] învaţă acum în chip drept cuvântul adevărului, mărturiseşte [de fapt] că înaintaşii săi sunt eretici. Deci părerea mea aşa este şi era totdeauna, şi va fi, şi voi fi totdeauna în afara comuniunii cu papa şi cu cei ce sunt în comuniune cu el, cum au fost şi părinţii noştri, a căror dreaptă credinţă se cuvine să o imităm şi noi, fiindcă sfinţenia şi înţelepciunea lor nu le avem8. Iar termenele de timp pe care le şuşotesc pe ascuns părinţii latinismului, ca să acapareze pe furiş

5 Sinodul de la Niceea Traciei din 359-360 (vezi Teodoret al Cyrului, Istoria bisericească, II, 2�, PSB 44, pp. ��0-��2).6 E vorba de sinodul din �285 de la Vlaherne din vremea patriarhului Grigorie II Cipriotul. Sinodul a fost ţinut în urma tulburărilor pricinuite de unirea grecilor cu latinii la Lyon în �274.7 Credinţa dogmatică.8 Neavând sfinţenia şi înţelepciunea Sfinţilor Părinţi, trebuie să ne ţinem strâns de formulările lor dogmatice pentru a nu cădea în primejdia de a le înţelege greşit.

poporul de rând şi să acopere latinismul, acestea le socotesc străine de atitudinea sinceră bisericească şi creştinească, şi sunt împotriva lui Dumnezeu şi a raţiunii drepte. Căci când a auzit cineva de o credinţă şi unire bisericească făcute doar pentru un timp anume? Dacă o astfel de unire e bună, pentru ce să nu fie pentru totdeauna, nu doar pentru o perioadă determinată. Iar dacă e rea, pentru ce să aibă loc fie şi pentru singură zi? Şi ce altă condiţie poate să aducă unirea celor ce cugetă şi cred în chip drept, decât faptul că cei uniţi cugetă şi propovăduiesc la fel? Totuşi ar putea fi vorba de un astfel de termen determinat: ca papa să scoată din Simbol pe „şi din Fiul”, după cum şi noi am făcut cu „numai din Tatăl” şi cu „nu din Fiul”9, deşi este dogmă dintru început a Bisericii de Răsărit, precum şi dascălii latinilor mărturisesc. Şi cu toate acestea noi nu rostim aceste expresii în simbol. Şi trebuie ca pe de-o parte aceste contradicţii să fie cercetate, iar pe de alta Simbolul să fie şi pentru noi, şi pentru papă ca la început.�0

Acest termen de timp ar avea sens. Iar ceea ce spun ei, nu e amânare bisericească, adică o amânare temporală a cercetării [diferenţelor de dogmă], ci acordul nostru pentru o vreme la adaosul din Crez şi la unirea florentină, care a validat în chip rău acest adaos, şi un latinism pentru o vreme; şi măcar de ar fi pentru o vreme şi nu pentru totdeauna, după cum vedem la cei ce îl practică��. Oare nu aceleaşi argumente s-au adus şi în vremea împăratului de mai înainte de către unii stricaţi [la minte], iar noi am dovedit că ele sunt absurde şi împotriva conştiinţei şi vrednice de ocară pentru toţi oamenii, şi pentru ortodocşi, şi pentru eterodocşi? Ar trebui, mai degrabă, fie să ne unim cu latinii, fie să nu ne unim, şi atunci vor urma şi celelalte câte le presupune unirea sau despărţirea�2.O astfel de părere având eu, precum dintotdeuna

9 Ambele se referă la purcederea Duhului. Sau prima se referă la naşterea Fiului şi a doua, la purcederea Duhului.�0 Deci nu e destul doar scoaterea din Crez a lui Filioque, ci trebuie cercetată credinţa în amănuntul ei, pentru ca scoaterea din Crez să fie expresia unei demers interior. �� Odată ce a fost de acord conştient, chiar dacă pentru o vreme, cu erezia, e puţin probabil ca omul să se mai poată întoarce, pentru că s-a dat de bună voie rob în mâna duhurilor nevăzute. �2 Nu se poate face o unire în anumite aspecte în nădejdea că în timp se va ajunge la unirea deplină.

pe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi să pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel ce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte-mă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe cel ce adună2 roadele unei atât de mari neruşinări. Nu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi mincinos faţă de tine, credinţă predanisită de Părinţi,

până ce duhul meu rămâne în trupul acesta! Mai mult cu nimic să nu mă mai ispitiţi, oamenilor, că eu nu mă voi face părtaş vreodată unei astfel de uniri, fiindcă în acest chip [cum vreţi voi] nici cu latinii nu veţi fi uniţi, şi de Dumnezeu veţi fi despărţiţi, şi veţi dobândi şi necinstea veşnică. [Varianta dată de Duca (Istoria turco bizantină 36, 3)].Sărmani romei, pentru ce v-aţi înşelat şi v-aţi depărtat de nădejdea în Dumnezeu şi aţi nădăjduit în puterea francilor şi, împreună cu Oraşul care va fi nimicit, aţi lepădat şi dreapta voastră credinţă? Milostiv fii mie, Doamne! Mărturisesc înaintea Ta, că nevinovat sunt de o greşeală ca aceasta. Ştiţi voi,

2 Probabil se referă la sultanul turc care va lua Constantinopolul.

sărmani cetăţeni, ce faceţi? Şi împreună cu robia ce va veni peste voi aţi lepădat şi credinţa predanisită de părinţi şi aţi mărturisit necredinţa? Vai vouă la judecată!”. Acestea şi altele mai multe scriindu-le şi afişându-le pe uşa chiliei sale, s-a închis înăuntru şi hârtia a fost citită.

scrisoarea sf. Ghenadie către eclesiasticiAceastă scrisoare a fost trimisă slujitorilor bisericeşti, marelui eclesiarh Silvestru şi marelui hartofilax Agalianos în ziua când slujitorii bisericeşti au fost convocaţi în mod oficial şi public la palatul lui Xilala�. Şi aceasta a fost prima convocare oficială şi publică după ce toate s-au pregătit în secret prin intermediul cardinalului4 şi a celor trei arhierei ai anului acestuia. 4 şi a celor trei arhierei ai anului acestuia. 4

Scrisă în 15 noiembrie. „Sfinţi Părinţi, eu am vrut să vin – după cum şi fac întotdeauna –, dar nu ştiu deloc limpede ce se doreşte de la adunarea aceasta. De aceea, aflaţi voi pentru ce vă cheamă. Poate va fi acolo şi cardinalul său şi va vrea să spună ceva, sau poate sfatul acesta are loc ca să vină altcândva şi să vorbească înaintea tuturor şi a voastră, şi pentru ca voi să vă apăraţi înaintea lui după rânduiala bisericească. Dacă vin [la mine] unii de la voi cu vreo absurditate deşartă, prin hotărâre împărătească, şi eu vreau să vină. Iar voi să nu suferiţi a auzi sau a grăi ceva fără mine. Eu vă dau deja părerea mea. Dacă această adunare va avea loc pentru că ei vor şi acordul slujitorilor bisericeşti la unirea ce s-a făcut în popor, dar care, vai!, e despărţire de Dumnezeu, lăsaţi-mă netulburat, fiindcă au cunoscut de mii de ori părerea mea în această problemă şi atotputernicul nostru împărat şi sfetnicii lui şi voi toţi, şi cu puţine zile înainte i-am trimis prin preacinstitul între ieromonahi domnul Ignatie douăsprezece capete clare despre această problemă, pe care şi voi le ştiţi. Eu altceva decât ceea ce spun totdeauna nu voi spune vreodată. Fiindcă acel Sinod de la Florenţa îl socotesc după cum îl socoteşte şi Dumnezeu şi adevărul şi toţii creştinii care sunt fii adevăraţi ai Bisericii de Răsărit, şi urmez cu smerenie părerea Sfinţilor Părinţi şi

3 Palatul unui oarecare bogătaş Teodosie Xilala.4 Isidor fostul mitropolit al Kievului, acum cardinal al papei.

Copy

right

pe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi

Copy

right

pe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi să pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel

Copy

right

să pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel ce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte-

Copy

right

ce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte-mă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe

Copy

right

mă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe cel ce adunăCo

pyrig

ht

cel ce adunăNu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi Co

pyrig

ht

Nu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi

MNu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi

MNu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi mincinos faţă de tine, credinţă predanisită de Părinţi, Mmincinos faţă de tine, credinţă predanisită de Părinţi, ăcel ce adună

ăcel ce adunăNu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi ăNu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi mincinos faţă de tine, credinţă predanisită de Părinţi, ămincinos faţă de tine, credinţă predanisită de Părinţi,

n roadele unei atât de mari neruşinări. n roadele unei atât de mari neruşinări. Nu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi nNu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi

ăce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte-

ăce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte-mă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe ămă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe

roadele unei atât de mari neruşinări. ă roadele unei atât de mari neruşinări. stire

a pe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi

stire

a pe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi să pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel

stire

a să pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel ce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte-st

irea

ce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte-mă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe st

irea

mă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe

PETR

U-VO

Dpe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi

PETR

U-VO

Dpe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi să pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel

PETR

U-VO

Dsă pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel ce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte-

PETR

U-VO

Dce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte-mă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe

PETR

U-VO

Dmă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe

roadele unei atât de mari neruşinări.

PETR

U-VO

D roadele unei atât de mari neruşinări.

Nu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi

PETR

U-VO

DNu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi mincinos faţă de tine, credinţă predanisită de Părinţi,

PETR

U-VO

D

mincinos faţă de tine, credinţă predanisită de Părinţi,

PETR

U-VO

DĂpe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi Ăpe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi să pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel Ăsă pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel

�� A T I T U D I N I �3 A T I T U D I N I

nimic, pentru că nu vei izbuti nimic, chiar dacă vei veni să te întâlneşti cu noi ca să facem ceva”. Şi eu i-am răspuns: „E mai bine să nu vă faceţi latini. Dar dacă aţi hotărât cu tărie să vă faceţi, şi deja v-aţi făcut, [atunci, într-adevăr,] toate sunt degeaba şi eu sunt fără de vină în privinţa aceasta”. Aşadar, sfinţi Părinţi, nu am fost fără de grijă nici în ce priveşte acest folos, şi nu am fost nicidecum indiferent în ce priveşte credinţa şi folosul care vine de la Dumnezeu şi de la evlavia noastră cea dreptcredincioasă către El. Domnul să deschidă ochii tuturor, iar dacă nu, măcar să vă păzească pe voi, sau pe cei mai buni dintre voi, statornici în credinţa părintească, ca pentru voi să fie o oarecare nădejde de la Dumnezeu. Prin rugăciunile voastre să mă miluiască şi pe mine, păcătosul. Dar mult mă întristez. Metanie [vă fac la toţi]. Să se citească [această scrisoare] pe faţă, în auzul tuturor.

scrisoare înainte de căderea constantinopolului Prezenta scrisoare a fost dată în această zi în întregul Oraş, fiind transcrisă în multe copii, cu şase luni înainte de căderea Constantinopolului, care a avut loc în 29 mai. 27 noiembrie, Genadie păcătosul, rob al lui Dumnezeu şi cel mai mic între cetăţenii de bun neam ai Constantinopolului, către toţi clericii şi mirenii. Ştiţi bine cu toţii că petrecerea mea împreună cu voi de-a lungul întregii mele vieţi nu a fot vătămătoare oraşului nostru în nici un lucru, nici nu va fi cuiva dintre voi, decât dacă cineva pe nedrept mă va învinovăţi sau mă va cleveti sau mă va face nebun. Iar dacă cu ceva am fost de folos sau am cinstit oraşul acesta, şi îndeosebi pe unii, cu darul lui Dumnezeu care mi l-a dat, şi dacă, oraşul acesta, atât cât îl va mai ţine Dumnezeu, îmi va păstra vreo amintire pentru multele bunătăţi [ce i le-am făcut], [singur] Dumnezeu o ştie, Cel Ce îmi va şi răsplăti. Iar acum, chiar dacă pentru legea Domnului şi pentru dragostea către voi cetăţenii, unii hulesc împotriva noastră pentru că nu vrem să ne despărţim de predania părintească şi să ne unim fără de ruşine

cu aceştia, împotriva lui Dumnezeu, totuşi noi ne rugăm pentru ei. Ei ne ameninţă, dar noi nu ţinem minte răul. Ei ne înfricoşează, dar noi privim ţintă la Dumnezeu. Ei ne clevetesc, fiecare cu ce-i dă la gură, dar noi îi iubim. Căci ce altceva se cuvine să facă omul, pe de-o parte, deprins cu filosofia, iar pe de alta, creştin adevărat prin harul lui Dumnezeu şi monah neîmpătimit de lucrurile lumii şi care este şi va fi aşa cu ajutorul lui Dumnezeu? Dar pentru că e cu putinţă ca, din pricina păcatului meu, răutatea unora şi năpasta sortită oraşului să ducă şi la ucideri de oameni care nu au făcut nimic nedrept, şi fiindcă ei au călcat legea în legătură cu sfinţii, dată nouă de Domnul în capitolul �2�8 de la Matei, care zice că şi acum împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila şi cei ce se silesc o răpesc�9, lucru pentru care mai cu seamă mă ameninţă, de aceea [spun acestea]: mai întâi, ca nimeni să nu mă învinovăţească mai târziu că am tăcut de frică în vremea acestei siluiri; în la doilea rând, ca să nu poată învinovăţi cineva primejdia cum că a venit pe neaşteptate; în al treilea rând, ca să nu mă clevetească cineva către unii mai simpli că eu sunt vinovat – fie că voi trăi, fie că voi muri – pentru nimicirea adevărului. Acestea vi le mărturisesc şi vouă, căci de acum înainte voi tăcea. „Căci cel înţelept, zice, va tăcea, fiindcă vremea e rea.” (Am. 5, �3) În ce priveşte punctul al treilea (ca să încep cu sfârşitul), vă spun că dacă m-am folosit vreodată de această problemă bisericească20 spre folosul propriu, şi ceea ce am grăit sau scris nu a fost potrivit conştiinţei mele, anatema să fiu de la Dumnezeu! Dacă m-am făcut monah fie din împotrivirea faţă de latinismul ce se face acum, fie din pricină că doream vreun fel de cinste trecătoare, care piere odată cu viaţa aceasta, şi nu pentru făgăduinţele pe care le-am făcut de multă vreme lui Dumnezeu şi pentru pocăinţa cea adevărată împreună cu Dumnezeu2� şi

�8 E vorba de cap. ��.�9 Împărăţia se ia prin silirea omului asupra sa însuşi, nu prin silirea lui de către alţii, cum făceau unioniştii cu cetăţeni constantinopolitani.20 Sfântul era acuzat că se folosise de polemica împotriva latinismului pentru a-şi face un renume şi, în general, că s-a folosit de Biserică şi de problemele cu care se confrunta Ea în interes propriu.2� Minunată precizare: pocăinţa nu o face omul singur şi nici măcar în faţa lui Dumnezeu, ci împreună cu Dumnezeu. Dumnezeu se pocăieşte împreună cu omul, asumă şi El suferinţa şi nevoinţa omului,

ştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum înainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în părtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă ce vrea. El va vedea. Iar despre ceea ce e de folos Oraşului�3 spun că izbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în mănăstirea Pantrocratorului – dacă ele s-au făcut şi încă se vor face – şi nimic altceva. Dar nu se vor face, şi ştiu că nu se vor face. Însă trebuie ca Dumnezeu şi eu nevrednicul Său rob să fim fără de vină. Am mai făcut cunoscut marelui duce, ba, mai degrabă, i-am scris pe larg, după cum ştie preacinstitul mare eclesiarh şi preacinstitul dikeofilax, să-i aducă la cunoştinţă împăratului că cele ce vor ei să le facă sunt ţinute ca întrutotul rele şi de către Dumnezeu şi de oameni, şi de ai noştri şi de cei din afară�4, şi de duşmani şi de aliaţi, şi niciunire nu vor fi acestea, nici neunire, nici nu va mai fi de acum înainte Biserica Constantinopolului în rând cu ortodocşii dacă acestea se vor duce la îndeplinire după cum vreţi. Şi ceea ce am cerut de la început, îndată după ce a venit cardinalul, dar voi nu aţi vrut, aceasta iarăşi o spun şi vă sfătuiesc: să vin la palat şi să fie acolo cele trei tagme ale cetăţenilor, adică senatul, biserica şi reprezentanţii civililor; să vină şi cardinalul cu câţi veneţieni şi genovezi vrea el, şi voi arăta cum acest lucru pe care îl zoreşte cardinalul�5 va fi nefolositor în toate aspectele lui. Iar folositor este ca cele bisericeşti să rămână aşa cum sunt şi să nu fie mişcat din ele nici cât de puţin, nici într-o parte, nici în alta, când este o asemenea tulburare a lucrurilor. Dar pentru că ei făgăduiesc să ajute Oraşului (şi nu contează dacă ajută sau nu�6) să fie pace în Oraş, să se facă neapărat una din două: sau să vină de acolo apocrisiari fără nicio teamă şi să facem aici sinod, sau să meargă acolo cel puţin şase feţe bisericeşti, dintre cele mai de seamă, şi să dezbată despre unire în chip bisericesc şi duhovnicesc şi liber. Căci dacă se face mai întâi pace [în Oraş] vom avea [ca ajutătoare] şi sfătuirea, şi părerea celor mai de seamă dintre cei de o credinţă cu noi, adică a aghioriţilor şi a preasfinţilor patriarhi;

�3 Constantinopolul, oraşul prin excelenţă al Imperiului bizantin.�4 Cetăţenii şi străinii.�5 E vorba de unirea temporală cu latinii.�6 Nu oamenii aduc pacea, ci Dumnezeu.

şi dacă se va face ceva, fie că mergem noi acolo, fie că unii de acolo vin aici (ceea ce ar fi şi mai bine), acest lucru [ce se va face] va fi bine primit şi lui Dumnezeu, şi împreună cu nădejdea în El va fi acceptat fără reţinere, cu toată tăria şi în chip duhovnicesc, şi de creştini�7. Şi va rămâne unirea noastră nesfâşiată câtă vreme şi împăratul nu înclină pătimaş în vreo parte. Căci [numai] astfel e cu putinţă să se facă şi ceva bun, dacă Dumnezeu, Căruia Îi sunt cu putinţă cele cu neputinţă oamenilor, va milui pe creştini, şi va da atunci cale şi chip unirii adevărate cu care cunoscătorii şi înţelepţii din amândouă părţile, mişcaţi de Dumnezeu, vor fi de acord cu conştiinţă dreaptă. Dacă vreţi asta, eu v-am spus: voi veni şi voi grăi acestea pe larg, şi trag mare nădejde să pot să-i înduplec pe unii, dovedindu-le că cele ale sfatului lor sunt nefolositoare şi vătămătoare, şi cele ale sfatului meu sunt folositoare. Şi, pe lângă acestea, de vreme ce nădăjduiţi şi oarecare ajutor de acolo, [vă spun că] această ridicare dreptcredincioasă [a ochilor voştri către Dumnezeu] ar putea să arate deşarte şi acele nădejdi, şi astfel să nu-L mai ofensaţi pe Dumnezeu [prin necredinţa în El]. Iar dacă pentru a înfăptui latinismul, pe care îl vreţi în chip ruşinos, puneţi acum, spre amăgirea celor mai simpli, termene de timp şi nădejdile unor cuvântări şi cercetări împreună [a problemelor de credinţă], sfârşitul acestui sfat rău va fi cum a şi fost adeseori. Dar eu, chiar dacă întregul Răsărit s-ar duce în Apus, nu mă voi duce; iar dacă întregul Apus ar veni în Răsărit voi tăcea, şi deja tac de pe acum. Căci din clipa în care voi toţi şi adunarea voastră de acum vă veţi face latini, cu cine şi pentru cine şi ce să mai grăiască smeritul Ghenadie în apărarea dogmei părinteşti? Acestea le-am scris marelui duce, precum ştiu preacinstiţii amintiţi, însă mult mai pe larg. Căci acum ei au trecut la faptă. Este şi la mine o copie a acelei scrisori, şi marele duce m-a informat că: „Degeaba te osteneşti, părinte, pentru că pomenirea papei e gata să se facă şi este cu neputinţă să se întâmple altfel. Şi e mai bine să nu o împiedici cu

�7 În acest fel unirea nu ar fi avut doar o latură legală formală, validată prin hotărâre oficială, ci ar fi avut şi adeziunea duhovnicească şi lăuntrică a creştinilor.

Copy

right

ştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum

Copy

right

ştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum înainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în

Copy

right

înainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în părtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă

Copy

right

părtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă ce vrea. El va vedea.

Copy

right

ce vrea. El va vedea. Iar despre ceea ce e de folos OraşuluiCo

pyrig

ht

Iar despre ceea ce e de folos Oraşuluiizbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în Co

pyrig

ht

izbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în

Mizbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în

Mizbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în mănăstirea Pantrocratorului – dacă ele s-au făcut şi Mmănăstirea Pantrocratorului – dacă ele s-au făcut şi încă se vor face – şi nimic altceva. Dar nu se vor face, Mîncă se vor face – şi nimic altceva. Dar nu se vor face,

ăIar despre ceea ce e de folos Oraşului

ăIar despre ceea ce e de folos Oraşuluiizbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în ăizbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în mănăstirea Pantrocratorului – dacă ele s-au făcut şi ămănăstirea Pantrocratorului – dacă ele s-au făcut şi

nIar despre ceea ce e de folos OraşuluinIar despre ceea ce e de folos Oraşuluiizbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în nizbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în

ăpărtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă

ăpărtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă ce vrea. El va vedea. ăce vrea. El va vedea. Iar despre ceea ce e de folos OraşuluiăIar despre ceea ce e de folos Oraşului

stire

a ştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum

stire

a ştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum înainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în

stire

a înainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în părtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă st

irea

părtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă

PETR

U-VO

Dştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum

PETR

U-VO

Dştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum înainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în

PETR

U-VO

Dînainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în părtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă

PETR

U-VO

Dpărtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă

Iar despre ceea ce e de folos Oraşului

PETR

U-VO

DIar despre ceea ce e de folos Oraşuluiizbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în

PETR

U-VO

Dizbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în mănăstirea Pantrocratorului – dacă ele s-au făcut şi

PETR

U-VO

D

mănăstirea Pantrocratorului – dacă ele s-au făcut şi încă se vor face – şi nimic altceva. Dar nu se vor face,

PETR

U-VO

D

încă se vor face – şi nimic altceva. Dar nu se vor face, şi ştiu că nu se vor face. Însă trebuie ca Dumnezeu şi

PETR

U-VO

D

şi ştiu că nu se vor face. Însă trebuie ca Dumnezeu şi eu nevrednicul Său rob să fim fără de vină. PE

TRU-

VOD

eu nevrednicul Său rob să fim fără de vină. Am mai făcut cunoscut marelui duce, ba, mai degrabă, PE

TRU-

VOD

Am mai făcut cunoscut marelui duce, ba, mai degrabă,

Ăştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum Ăştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum înainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în Ăînainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

Iar despre punctul al doilea, adică despre necazul venit pe neaşteptate, aceasta spun: pentru mine nimic nu este mai dulce, nimic mai de dorit decât a muri pentru adevăr. Totuşi, nu am nicio pricină dreaptă pentru acest lucru (pentru că eu mă lupt după lege şi nu vreau să vă arunc în osândă din pricina mea), chiar dacă unii uneltesc asupra mea pe ascuns sau pe faţă, sau dacă ei nedreptăţesc cu ceva pe vreun alt om care nu a făcut nimic nedrept şi care se preocupă de dogmele şi legile părinteşti. Şi pentru că mulţi socotesc folositor ceea ce eu adesea şi de multe ori am spus şi am arătat că e nefolositor, din această zi eu voi tăcea, iar voi faceţi cum vreţi. Credinţa este slobodă şi nesilită. Nici eu nu trebuie să fiu oprit de către voi, nici voi, de către mine, şi, de aceea, nici nu vă mai opresc, de vreme ce, oprindu-vă în tot chipul, nu am realizat nimic, nici nu voi fi părtaş vreodată unei asemenea uniri, şi [de acum] nici nu-mi dau, nici nu-mi voi da vreodată vreo părere despre aceasta. Eu de acum voi fi unit cu Sfinţii noştri Părinţi, ale căror duhuri umplu ţinutul ceresc şi ale căror cărţi şi învăţături, pentru cei ce cred şi le înţeleg bine, [umplu] lumea aceasta a noastră; [voi fi unit] şi cu cei ce sunt uniţi cu ei [cu Sfinţii Părinţi], oricare şi oriunde ar fi cei ce păzesc în chip dreptcredincios şi înţelept dogma noastră ortodoxă şi părintească27. Şi de acum, cuvânt de la mine nu veţi mai vedea, de vreme ce aţi întărit răul. Acesta am făcut-o de dragul vostru, purtând de grijă ca să nu aveţi un astfel de păcat faţă de mine şi, prin mine, faţă de Veghetorul dreptăţii. Iar dacă pentru acest lucru – anume, pentru că nu sunt părtaş la o asemenea unire şi pentru că îmi păzesc credinţa părintească neamestecată cu eterodocşii şi cu cei care au părtăşie cu ei, şi pentru că nu-mi schimb cu nimic împotrivirea [la unire] [făcând pogorământ] din pricina situaţiei presante [de acum], şi pentru că tac –, voi aţi mai vrea să spuneţi şi să faceţi orice altceva, eu unul nu numai pentru cele pe care le-am spus mai înainte şi le-am scris mai dinainte şi le-am sfătuit, dar nu v-am înduplecat, ci şi pentru nedreptatea pe care o veţi face mai departe faţă de mine, după cum mă ameninţaţi, eu sunt fără de vină la Dumnezeu şi voi suferi cu bucurie ispita, sau chiar şi moartea, pentru mărturia dogmei părinteşti şi dreptcredincioase, spre slava lui Dumnezeu.

27 În ultimă instanţă, Biserica este comuniunea în Duh a tuturor celor de aceeaşi credinţă dogmatică conştientizată mintal, simţită cu inima şi exprimată prin fapte şi atitudini lăuntrice şi exterioare. Spaţiul şi timpul nu mai au valoare într-o astfel de comuniune. Doar harul poate face perceptibilă o astfel de comuniune.

Nu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi mincinos faţă de tine, credinţă predanisită de Părinţi, până ce duhul meu rămâne în trupul acesta! Mai mult cu nimic să nu mă mai ispitiţi, oamenilor!

pentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească, să fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a fost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor restul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu am căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să dobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul mi-ar îngădui, să nu văd faţa Domnului! Dacă m-a reţinut în Oraş vreun alt gând în afara faptului de a nu mi se părea vreodată nici mie, nici tuturor creştinilor ortodocşi că din pricina plecării mele din Oraş s-au primejduit cele ale credinţei, să fiu şters din cartea celor vii! Dacă, privind starea credinţei şi a Bisericii, am fost indiferent în ceva, deşi mai dinainte văd şi vorbesc de aceste ispite de la Dumnezeu, nu m-aş fi blestemat pentru aceasta pe mine însumi. Şi vă am martori pe toţi, pe preaînălţatul împărat şi pe slujitorii bisericeşti şi aproape toată lumea, că astfel de sfaturi ale mele au fost date pretutindeni. Dacă nu doresc pacea Bisericilor şi unirea într-un cuget a tuturor creştinilor, însă să fie cea adevărată şi duhovnicească, şi bisericească, şi dreaptă, şi mântuitoare22, să nu-mi petrec viaţa în pace! Dacă nu mă încredinţează conştiinţa că este dreaptă şi nemitarnică, având dragoste nefăţarnică şi faţă de împărat, şi faţă de patrie, şi faţă de voi toţi, şi faţă de fiecare în parte, să nu-mi ierte Domnul păcatele! Dacă vreodată în toată viaţa mea m-am purtat cu viclenie faţă de aproapele în vreun lucru sau, ca să le spun iarăşi pe toate într-un cuvânt, am negustorit vreodată cu vreun lucru al lui Dumnezeu pentru folosul meu, deşi sunt legat cu mii de păcate, să-mi pună Domnul înaintea feţei mele fărădelegea mea la judecata viitoare! Acestea sunt mai limpezi decât soarele pentru cei ce privesc nepătimaş şi cu conştiinţă bună. În ce priveşte primul punct, spun şi mărturisesc că eu, împreună cu ceilalţi trei preasfinţi patriarhi, pe sfânta maică – Biserica aceasta23 – am avut-o pururea şi o am ca maică adevărată a creştinilor ortodocşi, în

poartă împreună cu omul greutatea pocăinţei. Unul din aspectele întrupării este acesta: Hristos se face împreună penitent cu noi, asumând şi vindecând păcatul nostru. 22 E limpede că substratul unirii cu latinii era politic şi material, mincinos şi vătămător.23 Biserica Ortodoxă Care, potrivit prorociei Domnului, nu va fi învinsă de porţile iadului.

care, ca la începutul propovăduirii, potrivit prorocirii Domnului, se lucrează curăţirea credinţei de tot felul de impurităţi ale apostaziei, şi toate dogmele acestei Biserici le îmbrăţişez ca dumnezeieşti şi prea adevărate şi mântuitoare. Dintre acestea este şi faptul că Duhul Sfânt purcede, adică Îşi ia fiinţa, din Dumnezeu şi Tatăl, precum zice Simbolul tuturor sinoadelor ecumenice, iar nu din Tatăl şi din Fiul, cum zice Simbolul latinesc şi cum explică definiţia florentină prin explicaţii nemaiauzite. Mă alipesc şi de sfântul şi marele Sinod împotriva latino-cugetătorului Bekkos şi îl socotesc cu tărie ecumenic24, fiindcă absenţa schismaticului [papă] nu îi ia ecumenicitatea, şi mă cutremur de hotărârea înfricoşată a acelui Sinod dimpreună cu afurisirile şi anatemele [date de el], ca de o hotărâre sfinţită şi dumnezeiască, care a exprimat în „oros”-ul său cele cuvenite şi în legătură cu dogmele latineşti, şi în legătură cu pomenirea papei25. Rămân în făgăduinţa pe care am dat-o fericitului [Marcu] al Efesului, când s-a mutat la Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor şi a oamenilor; am aceleaşi păreri cu cele pe care le-am arătat în discuţia cu episcopul Kortonei, făcută pentru dovedirea adevărului nostru, şi cu cele din multe şi felurite scrieri pe care le-am expus, cu darul lui Dumnezeu, în apărarea credinţei părinteşti în „Mărturisirea” credinţei mele, ba, mai degrabă, a Bisericii soborniceşti, pe care am expus-o în întregime, înainte cu trei ani; îmi menţin şi semnăturile pe care, împreună cu slujitorii bisericeşti care atunci au fost de acord cu mine, le-am semnat în vremea perioadei mele de legat26 şi, mai apoi, după solia lui kyr Vrienie, cu care [solie] eu nu am avut părtăşie; [aceste semnături se refereau] la faptul ca noi să nu primim vreodată pomenirea papei câtă vreme suntem despărţiţi şi în dezacord cu el în ce priveşte dogmele de căpetenie ale credinţei, potrivit hotărârii amintitului Sinod şi a tuturor sfinţilor noştri Părinţi şi învăţători.

24 E vorba de sinodul din �285 de la Vlaherne.25 Nota Lambros: „Acel Sinod afuriseşte şi dă anatemei pe cei care vor avea vreodată părtăşie cu papa prin pomenirea lui, câtă vreme el nu-şi îndreaptă greşelile din pricina cărora Biserica sobornicească a ortodocşilor a tăiat pomenirea lui, şi dintre care greşeli una şi cea mai mare este înnoirea răuslăvitoare din Simbol” (p. �34). 26 Sf Ghenadie a fost cel puţin cinci ani (�443-�448) judecător general al romeilor.

Copy

right

pentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească,

Copy

right

pentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească, să fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a

Copy

right

să fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a fost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor

Copy

right

fost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor restul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu

Copy

right

restul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu am căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să Co

pyrig

ht

am căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să dobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul Co

pyrig

ht

dobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul

Mdobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul

Mdobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul mi-ar îngădui, să nu văd faţa Domnului! Dacă m-Mmi-ar îngădui, să nu văd faţa Domnului! Dacă m-a reţinut în Oraş vreun alt gând în afara faptului Ma reţinut în Oraş vreun alt gând în afara faptului

ăam căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să

ăam căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să dobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul ădobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul mi-ar îngădui, să nu văd faţa Domnului! Dacă m-ămi-ar îngădui, să nu văd faţa Domnului! Dacă m-

nam căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să nam căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să dobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul ndobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul

ăfost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor

ăfost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor restul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu ărestul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu am căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să ăam căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să

stire

a pentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească,

stire

a pentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească, să fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a

stire

a să fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a fost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor st

irea

fost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor restul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu st

irea

restul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu

PETR

U-VO

Dpentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească,

PETR

U-VO

Dpentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească, să fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a

PETR

U-VO

Dsă fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a fost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor

PETR

U-VO

Dfost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor restul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu

PETR

U-VO

Drestul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu am căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să

PETR

U-VO

Dam căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să dobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul

PETR

U-VO

Ddobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul mi-ar îngădui, să nu văd faţa Domnului! Dacă m-

PETR

U-VO

D

mi-ar îngădui, să nu văd faţa Domnului! Dacă m-a reţinut în Oraş vreun alt gând în afara faptului

PETR

U-VO

D

a reţinut în Oraş vreun alt gând în afara faptului de a nu mi se părea vreodată nici mie, nici tuturor

PETR

U-VO

D

de a nu mi se părea vreodată nici mie, nici tuturor creştinilor ortodocşi că din pricina plecării mele din PE

TRU-

VOD

creştinilor ortodocşi că din pricina plecării mele din Oraş s-au primejduit cele ale credinţei, să fiu şters PE

TRU-

VOD

Oraş s-au primejduit cele ale credinţei, să fiu şters

Ăpentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească, Ăpentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească, să fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a Ăsă fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

a lovit cu un baston bolovanul de acolo despicându-l, şi apele au intrat în pământ. Arhanghelul a făcut semnul crucii şi a zis: „Să curgă apele aici”! Şi apele, care trebuia să distrugă biserica, au arătat puterea dumnezeiască, au arătat că Dumnezeul creştinilor este Dumnezeul Cel adevărat, Dumnezeul care a făcut cerul şi pământul.Am să pomenesc acum despre o minune pe care a făcut-o Sfântul Arhanghel Mihail în Sfântul Munte Athos, la mănăstirea Dochiaru. Ştiţi foarte bine cât de greu se ridică o mănăstire, ce mari eforturi materiale se fac, şi cum Dumnezeu trimite în chip minunat ajutoare pentru ridicarea bisericii, a unui paraclis, a chiliilor… Aşa s-a întâmplat şi la Dochiaru: un tânăr muncitor a găsit o mare comoară; şi, ducându-se la stareţul mănăstirii i-a spus despre comoara pe care o aflase, iar părintele stareţ a trimis trei părinţi ca să-l ajute să aducă mulţimea de galbeni pe care o găsise muncitorul. Ei bine, în momentul în care au văzut acea comoară mare, călugării nu au rezistat ispitei şi s-au gândit să-l omoare pe tânărul care găsise comoara şi l-au aruncat în mare, gândindu-se că se vor întoarce la mănăstire şi vor spune părintelui stareţ că nu a existat nicio comoară şi că tânărul muncitor minţise. În momentul în care au legat o bucată de marmură de gâtul tânărului şi l-au aruncat în apele mării, tânărul s-a rugat: „Sfinţilor Arhangheli, salvaţi-mă”! Şi imediat s-au arătat Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ca nişte vulturi cu aripi de aur, l-au tras din apă şi l-au dus imediat în biserica mănăstirii Dochiaru. Călugării şi-au împărţit aurul şi l-au ascuns în afara mănăstirii, după care s-au întors la părintele stareţ. Până să ajungă cei trei părinţi la mănăstire, ipodiaconul care s-a dus să deschidă biserica - pentru că era vremea Utreniei şi trebuia să pregătească biserica pentru slujbă - l-a văzut înăuntru pe tânăr şi s-a speriat; a crezut că este o vedenie. S-a dus la părintele stareţ şi i-a zis: „Părinte stareţ, am văzut ceva în biserică, am văzut o fantomă în biserică şi nu pot să intru”, a spus părintele speriat. „Nu-ţi fie frică, a răspuns părintele stareţ, fă-ţi cruce şi intră cu curaj”. Şi, când a intrat în biserică, l-a văzut pe tânăr dormind în biserică cu piatra, cu bucata de marmură, legată de gât. Şi

când l-au trezit, tânărul i-a întrebat: „Unde mă aflu? Mi se pare că sunt în mare unde m-au aruncat călugării”…„Nu ştii unde eşti? Eşti în mănăstire, la biserică. Eu sunt egumenul Neofit, spune-mi, cum ai ajuns aici”? Şi atunci tânărul a povestit cum a fost aruncat în mare de călugări şi cum a fost salvat în chip minunat de Sfinţii Arhangheli. Dimineaţă, când au venit cei trei călugări la mănăstire, stareţul i-a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu comoara”? „Minciună a fost, părinte, ne-a înşelat tânărul acela”! „Bine - a zis stareţul - haideţi să mergem la biserică şi să-I mulţumim lui Dumnezeu”. Şi au intrat în biserică şi l-au văzut atunci pe tânăr care mai avea încă piatra legată de gât, ca semn al minunii care se întâmplase. Părinţii aceia au fost daţi afară din mănăstire, iar tânărul a intrat în obştea mănăstirii şi biserica a fost pictată în cinstea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.Trebuie să înţelegem că aşa cum Sfinţii Arhangheli l-au ajutat pe acest tânăr iubitor de Hristos, aşa ne pot ajuta şi pe noi, dacă la vreme de necaz ştim să le cerem ajutorul. Ce se întâmplă însă cu cei mai mulţi oameni atunci când dau de necaz? Se grăbesc să-şi împărtăşească necazurile, să se plângă unii altora şi foarte puţini se gândesc să ceară ajutorul lui Dumnezeu, să ceară ajutorul sfinţilor, să ceară ajutorul Sfinţilor Arhangheli. Vrem să fim ajutaţi de sfinţi, vrem să fim acoperiţi de Sfinţii Îngeri, dar nu ştim să le cerem ajutorul.Am să vă spun o minune mai recentă, care a avut loc în anul �987: o femeie era bolnavă, se afla în comă, şi rudele familiei au căzut cu rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail. Şi în timp ce oamenii se rugau, Sfântul Arhanghel Mihail i s-a arătat bolnavei, fiind puţin supărat şi i-a spus aşa: „Vreau să-mi întind aripile şi să vă acopăr, dar îmi este greu!”De ce n-a vrut Sfântul Arhanghel Mihail să-i aco-pere? Pentru că fratele bolnavei fusese amăgit de o sectă, trecuse la martorii lui Iehova - care nu sunt martori ai Lui Dumnezeu Cel viu, sunt martori ai diavolului. Crezând că fac cele ale lui Dumnezeu, fac cele ale diavolului. Şi pentru aceasta Sfântul Arhanghel Mihail, văzând că fratele bolnavei nu voia să lepede înşelarea şi să ceară şi el ajutor pentru

A fost întrebat Sf. Valeriu Gafencu, noul mărturisitor,

dacă preoţii şi ierarhii trebuie să facă politică. şi el a răspuns aşa: „Preotul este

călăuzitorul duhovnicesc al omenirii creştine, dar este

interesat de problemele întregii omeniri”. Prin

urmare, este angajat în toate problemele omeneşti şi cu

atât mai mult în cele de ori-entare a lumii. Dacă, deci,

politica înseamnă orientare, preotul se ocupă de politică.

să AVem cUrAJUl AcesTA, De A mărTUrIsI ADeVărUlpredică la Hramul mănăstirii Petru Vodă,

noiembrie �00� - Danion Vasile

Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil dimpreună cu toate Puterile cereşti, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune,

Căpetenii, preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi să mergem pe calea dreptei credinţe, să urmăm poruncile Evangheliei astfel încât să ajungem în Împărăţia Cerurilor. Amin.Astăzi, Biserica Ortodoxă, Biserica lui Hristos îi prăznuieşte pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Aţi auzit cuvântul apostolului: „Dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri, şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire, care luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce-au ascultat-o, împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt” (Evr. 2: 2-4).Voi începe cuvântul de astăzi vorbind despre ajutorul minunat pe care Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil l-au dat celor iubitori de mântuire. Cunoaştem minunea pe care a făcut-o Sfântul Arhanghel Mihail cu tânărul Arhip şi cu biserica din Hones pe care au vrut s-o surpe păgânii, inundând-o, minune care este prăznuită de Biserica Ortodoxă pe data de 6 septembrie. Ce s-a întâmplat? Lângă Ierapoli, unde a predicat Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Sfântul Arhanghel Mihail a ocrotit

în mod deosebit un anumit loc, arătându-se acolo şi făcând multe minuni. Ridicându-se pe locul acela o biserică la care venea mulţime de credincioşi, idolatrii s-au gândit să o distrugă - şi au încercat să mute cursul a două râuri: Likokastros şi Kufos, vrând astfel ca prin vâltoarea apei, prin puterea apei, să fie dărâmată biserica şi să nu se mai pomenească puterea adevăratului Dumnezeu. Păgânii au lucrat vreme de zece zile, şi când au dat drumul la barajul de pământ care mutase cursul apei, apa se apropia cu putere de biserică, unde se afla tânărul Arhip care se ruga la Dumnezeu. Şi, rugându-se, l-a văzut pe Sfântul Arhanghel Mihail care i-a zis: „Ieşi din biserică înainte de a te înghiţi apele”! A ieşit Arhip din biserică, surprins de vedenia care i se arătase - era o coloană de foc care urca până la cer - şi Sfântul Arhanghel Mihail i-a spus: „Ridică-te, stai în stânga mea şi nu-ţi fie frică”! Şi, în momentul în care apele se apropiau cu putere de biserică, Sfântul Arhanghel Mihail a făcut semnul crucii pe stânca ce era înfiptă în spatele bisericii şi a spus: „Până aici ţi-a fost”! Şi

mă

rm

ărT

Ur

IsIr

I

Copy

right

TU

Copy

right

TU

rCopy

right

r

ICopy

right

IsCo

pyrig

ht

s

MTU MTU

ănăs

tirea

s

stire

a să

stire

a ă

PETR

U-VO

DAV

PETR

U-VO

DAV

e

PETR

U-VO

De A

PETR

U-VO

DA măr

PETR

U-VO

D mărpredică la Hramul

PETR

U-VO

Dpredică la Hramul �

PETR

U-VO

D� noiembrie

PETR

U-VO

D noiembrie

PETR

U-VO

DĂAV ĂAVem cĂem c

mărĂ măr

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

lucrat doar prin prigonitorii din afară ai Bisericii, a lucrat şi prin unii ierarhi nevrednici, cum a fost acest apostat, Ioachim al Cozaniei, care l-a condamnat la moarte pe vrednicul de pomenire părinte Dimitrie şi a trimis soldaţi ca să îl ucidă. Pentru părinte, venirea acestui detaşament de luptători de gherilă – însoţiţi de un arhimandrit - a fost un moment foarte, foarte trist. Dar părintele Dimitrie şi-a pus nădejdea în Dumnezeu şi a cerut voie să se roage Sfinţilor Arhangheli, înainte de a fi ucis; pentru că părintele Dimitrie avea mare nădejde în ajutorul Sfinţilor Arhangheli, a intrat în biserică, s-a rugat la icoana Sfinţilor Arhangheli şi a început Canonul de pocăinţă, zicând: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru”. Daţi-vă seama, înainte de moarte, părintele, în loc să cadă în deznădejde, avea inima senină, ştiind că-L mărturiseşte pe Hristos şi se uneşte cu Hristos. În clipa în care a început Canonul de pocăinţă, s-a auzit un zgomot, o lovitură puternică în iconostas, iar icoana Sfinţilor Arhangheli s-a mişcat. Părintele a auzit foarte multă hărmălaie şi, când a ieşit din biserică, a văzut că cei care au vrut să-l ucidă, plecaseră. Fugiseră, pentru că se apropiau duşmanii lor...De multe alte ori, fiind în faţa morţii, părintele Dimitrie a cerut ajutorul Sfinţilor Arhangheli şi l-a dobândit. Am să vă spun acum o altă minune care o să surprindă, pentru că arată cum Sfinţii Îngeri, Sfinţii Arhangheli vin în ajutorul nostru. În anul �945, pe data de 20 octombrie, un detaşament s-a apropiat de părintele Dimitrie, soldaţii au tras spre el, dar gloanţele trase au trecut prin sutana părintelui, însă pe părintele nu l-au atins. Daţi-vă seama ce minune: părintele a fost împuşcat, gloanţele au trecut prin haina preoţească, dar nu l-au atins! Şi, văzându-i pe soldaţi că se apropie de el, părintele Dimitrie s-a rugat: „Arhanghele Mihail, sunt în primejdie, salvează-mă”! Şi atunci s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail ca un fulger. Pe şeful soldaţilor l-a aruncat jos de pe cal, tăindu-i cu sabia curelele de la şa. Şeful soldaţilor şi-a frânt şira spinării, iar ceilalţi soldaţi au îngheţat pe loc. Şi unul dintre soldaţi a venit la părintele şi i-a zis: „Iartă-ne, păstorul nostru, du-te pe calea ta, ai dobândit păzitori puternici”.

Ultima referire pe care am să o fac la acest părinte cu viaţă sfântă, Dimitrie Gagasthatis, este legată de momentul în care au venit comuniştii să atragă lumea la rătăcirea lor şi au început să-şi facă propagandă, batjocorind biserica. Apropiindu-se de biserică, părintele n-a mai rezistat, a căzut în rugăciune la Sfântul Arhangheli, după care a pus mâna pe un baston şi s-a dus cu curaj, lovindu-i pe comunişti, încercând să le oprească propaganda blasfemiatoare. Şi Dumnezeu a fost de partea părintelui şi misiunea comuniştilor în acea zonă a eşuat, foarte, foarte puţini oameni trecând de partea comuniştilor.Ce să înţelegem din aceste minuni? Trebuie să înţelegem că lupta împotriva comunismului nu a fost doar o luptă trupească, a fost în primul rând o luptă duhovnicească. Că cei care au luptat împotriva comunismului au fost ai lui Hristos dacă au stat pe baricadele Bisericii, au fost ai lui Hristos dacă au fost gata să apere cu preţul vieţii Biserica şi învăţăturile lui Hristos. Din păcate, în vremurile noastre, aşa cum părintele Dimitrie Gagasthatis era îndemnat să propovăduiască de la altar învăţătura comunistă, în vremurile noastre se fac presiuni asupra Bisericii pentru a amesteca învăţătura cea bună cu învăţătura acestei lumi. Se fac presiuni asupra Bisericii să vorbească despre marile avantaje ale integrării în Uniunea Europeană, fără să pomenească Biserica de blasfemiile pe care le cere de la noi Uniunea Europeană. Se zice: „preoţii n-au voie să facă po-litică”. De ce? Pentru ca ei să fie manipulaţi şi să propovăduiască înţelepciunea acestei lumi. Cu adevărat, preoţii nu trebuie să facă o politică părtinitoare, dar ei trebuie să facă o politică a lui Hristos - nu o politică lumească, fiind repere pentru oameni şi învăţându-i să deosebească binele de rău, în această societate din ce în ce mai confuză. A fost întrebat Sfântul Valeriu Gafencu, noul mărturisitor, dacă preoţii şi ierarhii trebuie să facă politică. Şi el a răspuns aşa: „Preotul este călăuzitorul duhovnicesc al omenirii creştine, dar este interesat de problemele întregii omeniri. Prin urmare, este angajat în toate problemele omeneşti şi cu atât mai mult în cele de orientare a lumii. Dacă, deci, politica înseamnă orientare, preotul se ocupă de politică.”

sora sa bolnavă Dumnezeului celui Adevărat, Sfântul Arhanghel Mihail nu a vrut să-i acopere.După ce bolnava i-a vorbit despre arătarea ce o avusese, vreme de o lună acest eretic s-a frământat, a încercat să găsească adevărul şi în cele din urmă şi-a înţeles rătăcirea, a înţeles că se afla departe de Dumnezeul Cel viu. Şi după ce a luat hotărârea de a se apropia din nou de Biserica Ortodoxă, Sfântul Arhanghel Mihail i s-a arătat din nou bolnavei,

bucuros şi zâmbitor. I-a spus că se va face bine, i-a făcut cruce şi a dispărut. Şi bolnava n-a fost singura care a văzut această vedenie; bolnava din patul de alături a mărturisit că a văzut şi ea un bărbat înalt, îmbrăcat în alb, care însă era foarte înalt, mai mare de doi metri, care nu călca pe pământ şi care atunci când mergea nu făcea zgomot. După această arătare a Sfântul Arhanghel Mihail, femeia care nu fusese doar bolnavă, ci ajunsese chiar în comă, s-a tămăduit.Să înţelegem că dacă vrem să fim ajutaţi de Dumnezeu, dacă vrem să fim ajutaţi de Sfinții Îngeri, trebuie să ţinem dreapta credinţă. Trebuie să ţinem dreapta credinţă oricât de greu ne-ar fi, chiar dacă vom fi batjocoriţi tjocoriţi tsau prigoniţi pentru credinţa noastră.

Pentru că mulţi încearcă să amestece adevărul şi frumuseţea Ortodoxiei cu tot felul de învăţături mincinoase.Am să spun acum câteva minuni pe care le-a făcut Sfântul Arhanghel Mihail în lupta împotriva comuniştilor. Şi am să vorbesc despre câteva minuni pe care le-a făcut în Grecia, Grecia care după anii �942 a fost greu încercată de comunişti. Din păcate, chiar unii preoţi şi episcopi au trecut de partea comuniştilor. Se vorbeşte în zilele noastre despre prigoana din secolul XX din România, despre prigoana din Rusia, dar nu se pomeneşte aproape nimic despre prigoana din Grecia, Grecie care în zilele noastre are parte de o înviere a mişcării comuniste. Cea mai puternică mişcare studenţească în Grecia este mişcarea tinerilor comunişti şi a tinerilor anarhişti, care sunt împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale. În �945, comuniştii făceau propagandă încercând să-i atragă de partea lor pe preoţi. Văzând că părintele Dimitrie Gagasthatis, un preot cu viaţă sfântă, făcător de minuni, nu vrea să treacă de partea lor, comuniştii s-au dus la episcopul Ioachim al Cozaniei. De-a lungul istoriei Bisericii, diavolul nu a

Daţi-vă seama, înainte de moarte, părintele, în loc să cadă în deznădejde, avea

inima senină, ştiind că-L mărturiseşte pe Hristos

şi se uneşte cu Hristos. În clipa în care a început

Canonul de pocăinţă, s-a auzit un zgomot, o lovitură

puternică în iconostas, iar icoana Sfinţilor

Arhangheli s-a mişcat.

Copy

right

Mănă

stire

a sora sa bolnavă Dumnezeului celui Adevărat, Sfântul Arhanghel Mihail

stire

a sora sa bolnavă Dumnezeului celui Adevărat, Sfântul Arhanghel Mihail

PETR

U-VO

Dsora sa bolnavă Dumnezeului celui Adevărat, Sfântul Arhanghel Mihail

PETR

U-VO

Dsora sa bolnavă Dumnezeului celui Adevărat, Sfântul Arhanghel Mihail nu a vrut să-i acopere.

PETR

U-VO

Dnu a vrut să-i acopere.După ce bolnava i-a vorbit despre arătarea ce o avusese, vreme de o lună

PETR

U-VO

DDupă ce bolnava i-a vorbit despre arătarea ce o avusese, vreme de o lună acest eretic s-a frământat, a încercat să găsească adevărul şi în cele din

PETR

U-VO

Dacest eretic s-a frământat, a încercat să găsească adevărul şi în cele din urmă şi-a înţeles rătăcirea, a înţeles că se afla departe de Dumnezeul

PETR

U-VO

Durmă şi-a înţeles rătăcirea, a înţeles că se afla departe de Dumnezeul

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

DĂsora sa bolnavă Dumnezeului celui Adevărat, Sfântul Arhanghel Mihail Ăsora sa bolnavă Dumnezeului celui Adevărat, Sfântul Arhanghel Mihail nu a vrut să-i acopere.Ănu a vrut să-i acopere.

�0 A T I T U D I N I �1 A T I T U D I N I

noştri în secolul XX, ştiţi că astăzi ni se pune pumnul în gură şi nu avem voie să mărturisim că au fost sfinţi! De ce nu avem voie să mărturisim?!Părintele Savatie Baştovoi a făcut un sondaj de opinie: „de ce nu sunt canonizaţi martirii?” Şi răspunsul dat de marea majoritate a oamenilor a fost: „pentru că se opune puterea politică!” Aceeaşi putere politică care ieri i-a prigonit pe mărturisitori, aceeaşi putere politică astăzi se opune cinstirii mărturisitorilor. Dar Dumnezeu face minuni prin ei. Ştiţi, poate, că la Aiud s-au făcut minuni prin moaştele sfinţilor care au pătimit acolo. Părintele Augustin, mărturisind minunile ce se fac acolo, spunea aşa: „A venit un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei. Mi-a mărturisit: Părinte, n-am vrut să vă spun, dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat. Îi dăduse părintele când venise acolo nişte oseminte ca să le ducă doctoriţa la spital. Femeia a mărturisit: Când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă, pe drum, am aţipit. Şi când am aţipit, am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos cu multe hematoame pe cap şi îi curgea sânge. Şi era foarte frumos la chip. Când l-am văzut, m-am înspăimântat. S-a menţinut câteva clipe vedenia, după care a dispărut, şi, în locul chipului lui, a apărut o cruce foarte luminoasă care a persistat câteva clipe, după care m-am trezit şi am bufnit în plâns. Sfântul i s-a arătat femeii”. De ce i s-a arătat? Pentru că ea a avut evlavie faţă de pătimitorii din închisorile comuniste. Nu trebuie să aşteptăm toţi semne şi minuni, dar în momentul în care ne rugăm acestor noi sfinţi cu credinţă, ei vor face minuni în viaţa noastră.Bucuraţi-vă că sunteţi fiii duhovniceşti ai acestei mănăstiri! Bucuraţi-vă că Petru Vodă este cu ade-vărat inima duhovnicească a Ortodoxiei româ-neşti pătimitoare, pentru o vreme în care atâtea şi atâtea mănăstiri nu au curajul de a vorbi împotriva rătăcirilor veacului. În atâtea şi atâtea mănăstiri se tace. Veniţi la această mănăstire unde se învaţă ceea ce au învăţat Sfinţii Părinţi, unde se dă hrana cea bună, hrana cea tare împotriva rătăcirilor acestui veac, împotriva ereziei ecumenismului. Dovediţi prin faptele voastre că sunteţi fii duhovniceşti

ai acestei mănăstiri. Ştiţi foarte bine că această mănăstire este prigonită. Am auzit şi părinţi, şi călugări de la alte mănăstiri spunând: „De ce mergi la Petru Vodă? E o mănăstire de răzvrătiţi!” De ce e o mănăstire de răzvrătiţi? Pentru că aici se dă mărturia cea bună, şi oamenii sunt învăţaţi să se răzvrătească faţă de înţelepciunea acestui veac,

având pacea lui Hristos. A spus Sfântul Ioan Gură de Aur că decât să păstrăm o pace mincinoasă, mai bine să avem război. Arătaţi prin faptele voastre că ştiţi să vă hrăniţi din cuvintele duhovniceşti pe care le întâlniţi aici.Există o hartă - unii poate aţi văzut-o - cu iradierea duhovnicească de care a avut parte învăţătura Sfântul Paisie Velicicovski. O hartă în care sunt însemnate locurile în care ucenicii Sfântul Paisie au răspândit învăţătura dascălului lor în zeci şi zeci de mănăstiri şi schituri. Ei bine, tot aşa există o hartă duhovnicească cu schiturile şi mănăstirile şi parohiile care s-au hrănit şi se hrănesc din învăţătura care vine de la această mănăstire Petru Vodă, cu învăţătura care vine de la părintele Justin. Arătaţi prin viaţa voastră că sunteţi ucenici ai părintelui

Trebuie să înţelegem că, dacă în viaţa noastră socială nu vom avea ca reper învăţătura lui Hristos, ne vom rătăci. Trebuie să înţelegem că, dacă nu vom folosi reperele pe care le-au dat mărturisitorii din prigoana comunistă, nu vom şti să facem faţă încercărilor cu care ne confruntăm astăzi. Vedem că în lume există o dorinţă de schimbare foarte, foarte puternică. În America a fost ales un preşedinte negru, (de fapt mulatru, dar mass-media a accentuat că este negru…). Unii au ales acest preşedinte pentru că vor

schimbarea tuturor tradiţiilor; vor să se renunţe la orice repere morale, vor să existe pur şi simplu o dictatură a minorităţilor împotriva majaja orităţii, aşa cum încearcă, de exemplu, homosexualii să-şi im-pună dictatura lor. A fost ales acest preşedinte şi pentru că foarte mulţi oameni s-au săturat de modul în care s-a desfăşurat istoria ultimilor zece ani şi vor o schimbare în sens netradiţionalist. Înaintea alegerilor se punea problema cine va veni la preşedinţie: o femeie sau un negru? Poate că Dumnezeu le va da oamenilor puterea să înţeleagă că mass-media ne dirijează într-ijează într-io direcţie greşită. Atunci când mai marii acestei lumi vor spune: „acesta este bine, acela este bun, de la acela va veni salvarea”, noi să

stăm şi să ne gândim că salvarea pe care o vor ei nu seamănă cu salvarea pe care o vrem noi. Şi dacă acest nou preşedinte american este arătat pe canalele de televiziune ca o nouă salvare, ca cel care va aduce lumea într-o eră nouă, să ne dăm seama că această eră nouă nu înseamnă vremuri mai bune pentru Biserică, ci, dimpotrivă, înseamnă vremuri de prigoană.Părintele Arsenie Papacioc spunea într-un interviu foarte frumos că trebuie să fim pregătiţi să mărturisim Adevărul cu preţul vieţii noastre; să nu ne fie teamă. Spunea aşa: „Nu vă jucaţi cu Adevărul, că avem impresia că murim, dar nu murim. Nu vă temeţi! Să ştii că nu poţi să aperi Adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat mai întâi în haina morţii. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul - a spus părintele Arsenie Papacioc. Şi mi se pare – zicea - că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru Adevăr. În momentul în care aperi Adevărul, deja eşti pe tine cu haina morţii”.Trebuie să avem curajul acesta de a mărturisi Adevărul, de a rămâne pe calea Adevărului, oricât de greu ar fi. Ştiţi că au fost prigoniţi mărturisitorii

Părintele Savatie Baştovoi a făcut un sondaj de opinie:

„de ce nu sunt canonizaţi martirii?” şi răspunsul

dat de marea majoritate a oamenilor a fost: „pentru că

se opune puterea politică!” Aceeaşi putere politică care ieri i-a prigonit pe

mărturisitori, aceeaşi putere politică astăzi

se opune cinstirii mărturisitorilor.

Copy

right

Mănă

stire

a Trebuie să înţelegem că, dacă în viaţa noastră socială nu vom avea ca reper

stire

a Trebuie să înţelegem că, dacă în viaţa noastră socială nu vom avea ca reper

PETR

U-VO

DTrebuie să înţelegem că, dacă în viaţa noastră socială nu vom avea ca reper

PETR

U-VO

DTrebuie să înţelegem că, dacă în viaţa noastră socială nu vom avea ca reper învăţătura lui Hristos, ne vom rătăci. Trebuie să înţelegem că, dacă nu vom

PETR

U-VO

Dînvăţătura lui Hristos, ne vom rătăci. Trebuie să înţelegem că, dacă nu vom folosi reperele pe care le-au dat mărturisitorii din prigoana comunistă, nu

PETR

U-VO

Dfolosi reperele pe care le-au dat mărturisitorii din prigoana comunistă, nu vom şti să facem faţă încercărilor cu care ne confruntăm astăzi. Vedem că

PETR

U-VO

Dvom şti să facem faţă încercărilor cu care ne confruntăm astăzi. Vedem că în lume există o dorinţă de schimbare foarte, foarte puternică. În America

PETR

U-VO

Dîn lume există o dorinţă de schimbare foarte, foarte puternică. În America

PETR

U-VO

DĂTrebuie să înţelegem că, dacă în viaţa noastră socială nu vom avea ca reper ĂTrebuie să înţelegem că, dacă în viaţa noastră socială nu vom avea ca reper învăţătura lui Hristos, ne vom rătăci. Trebuie să înţelegem că, dacă nu vom Ăînvăţătura lui Hristos, ne vom rătăci. Trebuie să înţelegem că, dacă nu vom

�� A T I T U D I N I �3 A T I T U D I N I

Justin. Folosiţi-vă de cuvintele lui câtă vreme mai este în viaţă. Acum îl avem cu noi, peste cinci ani cine ştie cum va fi!? Ia gândiţi-vă, dacă v-aş spune că aseară, la Vecernie, la Tekirghiol, părintele Arsenie Papacioc a trecut la Domnul, inimile voastre ar fi pline de tristeţe, pentru că aţi fi vrut să mai trăiască, să fie alături de noi. Şi, slavă Domnului, părintele Arsenie este în viaţă, aşa cum este şi părintele Justin. Încercaţi să fiţi alături de aceşti părinţi nu doar pe ultimul drum, ducându-vă la slujba lor de înmormântare; încercaţi să fiţi alături de aceşti părinţi pe ultimul drum pământesc, în ultimele luni, ani de zile ai vieţii lor. Mergeţi lângă ei, ei ne arată calea jertfei. Spunea ieroschimonahul mucenic Daniil de la Rarău că practicarea rugăciunii lui Iisus este mucenicie. Cu adevărat, toţi creştinii sunt chemaţi la mucenicia nesângeroasă, care este trăirea după cuvântul lui Hristos. Şi dacă veţi fi ucenici ai lui Hristos, veţi fi la rândul vostru prigoniţi. Acum suntem împreună la acest praznic, dar cine ştie ce va fi cu noi peste cinci, zece, douăzeci de ani!?Un episcop mărturisitor din Ucraina, preasfinţitul Ipolit de Vinogradov, după un simpozion împotriva globalizării - această mişcare care-şi doreşte instaurarea Guvernului Mondial şi a lui Antihrist - spunea câtorva preoţi şi credincioşi:„Acum suntem împreună şi ne bucurăm că suntem împreună, fraţi în Hristos, dar poate peste ani şi ani de zile vom fi închişi, unul în Ucraina, altul în Moldova, unul în Grecia, unul în România. Să ne bucurăm că suntem acum împreună şi să purtăm în inimile noastre această bucurie pe care ne-o dă Dumnezeu, căci suntem împreună”. Să ne ajute bunul Dumnezeu să mergem pe calea pe care ne-au arătat-o mărturisitorii Bisericii, să mergem pe calea pe care ne cheamă acum părintele Justin. Am să închei acest cuvânt, rostind împreună cu voi rugăciunea pentru proslăvirea Sfinţilor mucenici. Pentru că dacă noi vom şti să-i cinstim pe aceşti sfinţi, dacă îi vom canoniza în inimile noastre, Dumnezeu va face această minune şi vor fi trecuţi şi în Sinaxarele Bisericii; pentru că în cer sunt deja împreună cu marii mucenici ai Bisericii:„Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, Cel ce i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor, primeşte de la noi această puţină rugăciune. Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună, să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bisericii celei dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi să primim această mustrare spre îndreptarea noastră.Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău, zicând Gră-dinarului: „Doamne, spune-mi unde l-ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem înaintea Ta, rugându-ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta îndrăzneala

şi nu vei trece cu vederea cererea noastră: „Doamne, arată-ne nouă locurile în care se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându-le să le cinstim cu evlavie”. Şi, dacă din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne, să nu laşi sfintele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoate-le la lumină, pentru a primi închinarea cuvenită.Ca, închinându-ne cu evlavie, să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cuvine, îm-preună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. Şi împreună cu ei să Îţi adu-cem slavă, cinste şi închinăciune Ţie, Dumnezeului cel în Treime lăudat, Tată-lui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.”

***Danion Vasile a prins într-adevăr toată sensibilitatea vremurilor în care trăim. Este omul care a luat asupra sa cea mai grea formă a jertfirii pentru Hristos, măr-turisirea, lucru pentru care Dumnezeu îl va apăra mereu şi-i va da putere să înfrunte aceste ispite şi duhul acestei lumi antihriste care defaimă cultul nostru ortodox. El apără prin cuvânt, prin faptă şi prin trăirea lui şi duce mai departe, cât este posibil, crucea martirilor noştri. Nu putem fi nişte creştini integri, dacă nu ne mărturisim credinţa. (…) Fratele nostru, Danion, este autorul şi oratorul nostru aşteptat de mult prin toate bisericile noastre, care sunt azi pustiite de cuvânt mărturisitor, pentru că preoţii noştri şi-au uitat misiunea. Am putea spune că este într-adevăr un apostol al vremurilor noastre şi Dumnezeu să-l binecuvânteze cu cuvânt dătător de viaţă, să trăiască în nădejdea unui viitor încununat al ţării noastre care să lucească precum luna între stele şi omul între sfinţi. (Părintele Justin Pârvu, din postfaţa volumului lui Danion Vasile – Zorii Apocalipsei, Editura Egumeniţa, 2008)

Părintele Augustin, mărturisind minunile ce

se fac acolo, spunea aşa: „A venit un grup de sârbi cu ev-lavie la martirajul românesc

din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei.

Mi-a mărturisit: Părinte, n-am vrut să vă spun, dar totuşi vreau să vă spun ce

mi s-a întâmplat. Îi dăduse părintele când venise acolo nişte oseminte ca să le ducă doctoriţa la spital. Femeia a mărturisit: Când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă, pe drum, am aţipit. şi când am aţipit, am văzut în faţa

ochilor un tânăr foarte fru-mos cu multe hematoame

pe cap şi îi curgea sânge. şi era foarte frumos la chip.

Când l-am văzut, m-am înspăimântat.

Copy

right

Mănă

stire

a Justin. Folosiţi-vă de cuvintele lui câtă vreme mai este în viaţă. Acum îl

stire

a Justin. Folosiţi-vă de cuvintele lui câtă vreme mai este în viaţă. Acum îl

PETR

U-VO

DJustin. Folosiţi-vă de cuvintele lui câtă vreme mai este în viaţă. Acum îl

PETR

U-VO

DJustin. Folosiţi-vă de cuvintele lui câtă vreme mai este în viaţă. Acum îl avem cu noi, peste cinci ani cine ştie cum va fi!? Ia gândiţi-vă, dacă v-aş

PETR

U-VO

Davem cu noi, peste cinci ani cine ştie cum va fi!? Ia gândiţi-vă, dacă v-aş spune că aseară, la Vecernie, la Tekirghiol, părintele Arsenie Papacioc a

PETR

U-VO

Dspune că aseară, la Vecernie, la Tekirghiol, părintele Arsenie Papacioc a trecut la Domnul, inimile voastre ar fi pline de tristeţe, pentru că aţi fi

PETR

U-VO

Dtrecut la Domnul, inimile voastre ar fi pline de tristeţe, pentru că aţi fi vrut să mai trăiască, să fie alături de noi. Şi, slavă Domnului, părintele

PETR

U-VO

Dvrut să mai trăiască, să fie alături de noi. Şi, slavă Domnului, părintele

Părintele Augustin,

PETR

U-VO

D

Părintele Augustin, mărturisind minunile ce PE

TRU-

VOD

mărturisind minunile ce se fac acolo, spunea aşa: „A PE

TRU-

VOD

se fac acolo, spunea aşa: „A

ĂJustin. Folosiţi-vă de cuvintele lui câtă vreme mai este în viaţă. Acum îl ĂJustin. Folosiţi-vă de cuvintele lui câtă vreme mai este în viaţă. Acum îl avem cu noi, peste cinci ani cine ştie cum va fi!? Ia gândiţi-vă, dacă v-aş Ăavem cu noi, peste cinci ani cine ştie cum va fi!? Ia gândiţi-vă, dacă v-aş

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

câTeVA GâNDUrI smerITe AlăTUrI De creAţIA mArelUI brâNcUşI1

Virgil maxim

Raţiunea lucrează nu cu noţiuni, ci cu lumină. Da, cu lumini! Cu fulgere de lumină supranaturală, adică revelaţii. De aceea orice judecată rostită, consecinţă a revelaţiei interioare, este un act definitiv al raţiunii,

ireversibil, o sancţiune, o sentinţă de condamnare pe viaţă, pe viaţă veşnică, împotriva, întâi, a celui ce-o rosteşte şi n-o împlineşte şi apoi, a oricui o aude dacă n-o respectă. De aceea zice Iisus: „Nu Eu, ci cuvântul pe care l-aţi auzit, acela vă va judeca”. De aici şi starea de vinovăţie pentru actul cunoştinţei pe care îl are cineva, fafaf ţă de actul cunoaşterii, adică ne-tran-sformării lui în act de trăire. Pentru că această noţiune nu mai e o simplă noţiune de inventare la nivelul memoriei, ci are obligaţie de conştiinţă pentru experimentare, o hotărâre care are putere de viaţă şi de moarte, pentru cel care a luat cunoştinţă de ele. Acest cuvânt conţine în el fulgerul iniţial al revelaţiei cu care s-a împărtăşit raţiunea creată a îngerului, şi oful lui, pe care raţiunea respectivă l-a îmbră-cat în haina expresiei a cuvântului rostit, lucrând aceeaşi pogorâre ca a Dumnezeu-Cuvântului în Fiul Omului. Deci oricine se împărtăşeşte cu cunoş-tinţa Adevărului, e chemat de Cel ce l-a rostit (Tatăl), la comuniunea cu El, prin

împlinirea lui. Acesta e înţelesul expresiei Mântuitorului: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat (nu e chemat) de Tatăl Meu”.Şi acum, aparent o diversiune: două sunt păcatele fundamentale pe care dumnezeul-creat-omul le-a săvârşit şi le săvârşeşte împotriva Creatorului său şi împotriva sa, excluzându-se din comuniunea cu semenii şi cu Creatorul, şi ele sunt complementare: îngâmfarea (trufia) şi desfrânarea, fiecare cuprinzându-se şi spiritual şi material unul într-altul, din ele decurgând toate celelalte.

� Nuntaşul cerului, poeme creştine

Îngâmfarea (trufia) înseamnă situarea în postura singurului care poate spune „Eu sunt Cel-ce-Sunt” (Dumnezeirea), prin aceasta, necurăţia minţii (a sufletului) fiind desăvârşită la înger şi ireversibilă deci în spirit ca unul ce nu poate trăi condiţia devenirii (căderii şi ridicării) a morţii şi a învierii, spre deosebire de om, căruia această condiţie i-a fost dată ca posibilitate de salvare, plătind cu dispariţia vremelnică moartea trupului material (apoteozând eternitatea) învierea în trupul imaterial. De aceea îngâmfarea te scoate din comunitatea şi comuniunea duhurilor sfinţite, prin întunecare, prin răsturnarea lui, Exist (Sunt) în Non-Exist (Nu Sunt), rămânând o conştiinţă (spirit) sancţionată prin însuşi cuvântul „Non”, un “nu” opus oricărui cuvânt, de fapt, singurului, care le cuprinde pe toate, care se confirmă prin cunoaşterea şi recunoaşterea Eului şi a eului celorlalţi. De aici şi această formidabilă exprimare a Sf. Ioan Evanghelistul - cine zice aici şi această formidabilă exprimare a Sf. Ioan Evanghelistul - cine zice că iubeşte pe Dumnezeu, să iubească şi pe aproapele său, iar Mântuitorul că iubeşte pe Dumnezeu, să iubească şi pe aproapele său, iar Mântuitorul spune clar: „Eu în ei şi ei în Mine, pentru ca toţi să fie una în Noi”.De aceea păcatul acesta este groaznic pentru duh, respectiv pentru diavol. De aceea păcatul acesta este groaznic pentru duh, respectiv pentru diavol. Căci în timp ce Dumnezeirea cuprinde în Sine trei ipostaze - Existenţa, Căci în timp ce Dumnezeirea cuprinde în Sine trei ipostaze - Existenţa, Enunţarea ei şi Realizarea, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, - diavolul reducându-Enunţarea ei şi Realizarea, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, - diavolul reducându-se la monos-ul, fără conştiinţa existenţei în sine, fără posibilitatea de a se la monos-ul, fără conştiinţa existenţei în sine, fără posibilitatea de a enunţa această existenţă şi fără realizarea prin sine a actului creaţiei. enunţa această existenţă şi fără realizarea prin sine a actului creaţiei. Desfiinţează astfel esenţa Existenţei - Dragostea, înlocuind-o cu opusul ei Desfiinţează astfel esenţa Existenţei - Dragostea, înlocuind-o cu opusul ei - ura, luptându-se de fapt împotriva propriei sale existenţe şi neputându-se - ura, luptându-se de fapt împotriva propriei sale existenţe şi neputându-se totuşi desfiinţa, realizând în felul acesta iadul, tragedia neputinţei de a totuşi desfiinţa, realizând în felul acesta iadul, tragedia neputinţei de a trăi în şi a cuprinde în sine iubirea de alţii în lumina Celui ce le are pe toate trăi în şi a cuprinde în sine iubirea de alţii în lumina Celui ce le are pe toate din Sine, în Sine, şi prin Sine, (a se, per se, in se). Desfrânarea te scoate din comunitatea şi comuniunea trupurilor sfinţite, adică din Biserică, din trupul mistic al lui Hristos, ca mădular infectat, care trebuie extirpat dacă nu se vindecă. De aceea Sf. Apostol Pavel scoate pe cel desfrânat din comunitate până la vindecare. Dumnezeu desfiinţează naşterea din poftă bărbătească şi trupească, prin preluarea creaturii într-o înfiere, transferând prin apă şi Duh, natura umană în condiţia naşterii din Dumnezeu şi desfiinţând astfel stăpânirea lui Satan asupra creaţiei. Această naştere nouă pe care n-o pricepea Nicodim şi pe care omul, chiar după botez, o desconsideră şi o ignoră, i se face mai grea acuză, pentru că în acest caz, actul desfrâului nu mai este un act inconştient ci unul conştient. Sfântul Apostol Petru pune pe Anania şi Safira în situaţia de a-şi rosti în spirit sancţiunea morţii definitive, pentru actul desfrâului aparent nu în trup dar pentru satisfacţiile trupeşti, şi mândria falsei lepădări de cele pământeşti ci în duhul personal şi în duhul trupului mistic al lui Hristos în Biserică. Pentru a preciza gravitatea acestui păcat, Sf. Apostol Pavel explică cu claritate, fără echivoc: „Orice păcat pe care-l face omul este în afară de trupul său mistic, dar cine săvârşeşte desfrâul, curvia, păcătuieşte în însuşi trupul său mistic”.

Cine vrea să despartă opera lui Brâncuşi de creştinismul

românesc, nu va înţelege nimic din creaţia lui. Toate

elementele de simbol, ancestral am putea spune

folosite de acest mare crea-tor, se purifică şi se topesc

în viziunea creştină.

Dictonul lui Brâncuşi -«să creăm ca Dumnezeu»- însemnează pentru el a reîncărca materia cu sensul pe care Creatorul l-a avut ab initio în intenţia Sa, în Planul Său, adică de a o face nemuritoare, de a o înveşnici.

Copy

right

Copy

right

Mănă

stire

a c

stire

a câ

stire

a â

PETR

U-VO

De

PETR

U-VO

DeVA

PETR

U-VO

DVA

e cre

PETR

U-VO

De creVirgil

PETR

U-VO

DVirgil m

PETR

U-VO

DmRaţiunea lucrează nu cu noţiuni, ci cu lumină. Da, cu lumini! Cu

PETR

U-VO

DRaţiunea lucrează nu cu noţiuni, ci cu lumină. Da, cu lumini! Cu

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

DĂe ĂeVAĂVA GĂGe creĂe creAĂA

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

Acestea au fost un fel de paranteză pentru a putea înţelege cele ce urmează. Pentru că acest mare monah al culturii româneşti, Brâncuşi, nu va putea fi înţeles decât cunoscându-i nu numai forţa pe care o dau cultura, talentul şi tenacitatea, ca să nu zicem ambiţia de a fi original, ci actul străduinţei spre puritate desăvârşită, spre sfinţenia şi simplitatea vieţii, conştient că harul lucrează...De aceea cine vrea să despartă opera lui Brâncuşi de creştinismul românesc,

nu va înţelege nimic din creaţia lui. Toate elementele de simbol, ancestral am putea spune folosite de acest mare creator, se purifică şi se topesc în viziunea creştină.Aceste elemente revelate cu anticipaţie omului, pentru a-L recunoaşte prin ele pe Cel ce le-a purtat dintru început în Sine, pe Hristos, Brâncuşi le regăseşte în arta străveche românească. Brân-cuşi nu este un creştin de paradă, nici unul de rit. El se ridică deasupra formulelor şi formelor mărturisite, deşi se serveşte de ele. Dar face din ele idei, transfigurându-le, trecându-le în metafizic, prin înţelesul pe care le capătă acestea în spirit, imprimând formelor linia ascendentă, sublimând parcă materia, obligând spiritul prin contemplare să se detaşeze de materie. Nu existenţa materială, ci duhul ei este acela care dă sens existenţei văzute, adică a formei receptate. Din orice existenţă văzută, percepută de altfel prin toate simţurile noastre trupeşti

şi sufleteşti, trebuie să transpară spiritul care o susţine în această stare de existenţă individuală, unică. Orice existenţă devine pasibilă dispariţiei, morţii, procesului de degradare şi descompunere în elementele incapabile de reprezentare existenţială. Ori, Brâncuşi realizează tocmai acest act. El pune materia în situaţia de a-şi legitima existenţa prin duhul care a informulat-o, obligând pe receptor la un act de întâlnire în metafizic, cu spiritul artistului ascuns în mesajul obiectului creat, aşa după cum creatura Etern, este văzut, întâlnit, cunoscut, în creaţia Sa.Şi această corespondenţă între spirite are loc tocmai pe acest soclu material care devine astfel, el însuşi, purtător al nobilei atenţii şi intenţii a spiritului Creatorului Etern. De aceea dictonul lui Brâncuşi - «să creăm ca Dumnezeu» - însemnează pentru el a reîncărca materia cu sensul pe care

Creatorul l-a avut ab initio în intenţia Sa, în Planul Său, adică de a o face nemuritoare, de a o înveşnici. O sculptură, sau orice creaţie artistică - zicem noi, extinzându-se gândul lui Brâncuşi, nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer: în înţelesul său spiritual.Materia se sfinţeşte sau se întinează în funcţie de intenţia cu care o atingem, va zice un părinte al pustiei, Sfântul Antonie cel Mare.Aşa cum, frământând lutul şi suflând asupra lui Duh de viaţă, Dumnezeu a dat sens existenţei material subiective, realizând existenţe material spirituale, conştiente, subiective, tot aşa artistul respectiv, Brâncuşi, încarcă materia, existenţele-subiectele create, cu un suflu duhovnicesc pe care o comunică duhului ce le contemplă. Orice om de cultură care caută esenţa lucrurilor se întâlneşte în final cu Dumnezeu, chiar dacă iniţial nu a dorit sau nu şi-a dat seama de acest fapt. Aceasta în întâlnire îi va fi fatală, va trebui să mărturisească Adevărul. Şi nu va mai avea niciodată linişte, absolut niciodată, până nu se va situa sub toată zidirea, recunoaşterea ignoranţei în condiţia cunoaşterii luciferice. Dar atunci va fi salvat integral, prin Raţiunea Divină, care-i va satisface dorinţa de cunoaştere, prin Împărtăşirea cu Cuvântul său Întrupat, întru Care şi prin Care sunt toate, crescând în acest act de cunoaştere pe măsura dorinţei de desăvârşire. Boala de care suferă astăzi omenirea şi de care va suferi orice om şi orice comunitate omenească care se desparte de Biserica lui Hristos este inaniţia spirituală, neputinţa de a împlini dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele lui. Aproape nimeni nu vrea să mai trăiască prin Adevărul Etern. Fiecare vrea să trăiască prin adevărul său particular, egoist. Un egocentrism ajuns la paroxism, la exacerbare. Dar, în această postură, cei în cauză se vor întâlni cu Lucifer, căci „Dacă nu veţi mânca Trupul Meu şi nu veţi bea Sângele Meu, nu veţi avea viaţă în voi”, zice Mântuitorul. Iată sancţiunea fără rezervă rostită evreilor de Mântuitorul, ei care credeau că vor putea fi integraţi în fericirea eternă a lui Avram, fără recunoaşterea, mărturisirea şi consumarea Adevărului, în Însuşi Trupul şi Sângele Dumnezeului - Om, Pâinea coborâtă din Cer, şi că slujirea societăţii, in-vocată de foarte mulţi, fără slujirea lui Hristos, fără conducerea ei spre Dumnezeu, este o formă deghizată de mândrie luciferică. „Fără Mine nu veţi putea face nimic”, zice iarăşi Iisus.Deci orice gând, orice cuvânt, orice faptă, intenţie sau chiar gest, care nu duce, nu indică sau nu sugerează obiectul slujirii supreme, Dumnezeirea, este un act mort. Finalitatea nu-l va integra.Iar omul trebuie să lucreze, să slujească în aşa fel încât să aibă personal conştiinţa şi să trezească în semeni conştiinţa că va fi confirmat, proiectat de (în) Eternitatea Divină, împreună cu cei ce primesc slujirea Lui. Toată opera lui Brâncuşi, acest monah al culturii româneşti, este o metaforă a sufletului românesc îngenuncheat discret în templul creaţiei Dumnezeului cel Viu.

Dacă în această trilogie de la Târgu-Jiu nu vedem

sufletul neamului românesc în lumina recunoştinţei

celor vii pentru primirea celor mutaţi în Dumnezeu

ca jertfe pentru Adevărul revelat, mărturisit şi apărat

de-a lungul a două mii de ani, pe acest pământ, ce

altceva am putea vedea? Ar fi o blasfemie!

Boala de care suferă astăzi omenirea şi de care va suferi orice om şi orice comunitate omenească care se desparte de Biserica lui Hristos este inaniţia spirituală, neputinţa de a împlini dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele lui. Aproape nimeni nu vrea să mai trăiască prin Adevărul Etern. Fiecare vrea să trăiască prin adevărul său particular, egoist.

Copy

right

Mănă

stire

a Acestea au fost un fel de paranteză pentru a putea înţelege cele ce

stire

a Acestea au fost un fel de paranteză pentru a putea înţelege cele ce

PETR

U-VO

DAcestea au fost un fel de paranteză pentru a putea înţelege cele ce

PETR

U-VO

DAcestea au fost un fel de paranteză pentru a putea înţelege cele ce urmează. Pentru că acest mare monah al culturii româneşti, Brâncuşi,

PETR

U-VO

Durmează. Pentru că acest mare monah al culturii româneşti, Brâncuşi, nu va putea fi înţeles decât cunoscându-i nu numai forţa pe care o dau

PETR

U-VO

Dnu va putea fi înţeles decât cunoscându-i nu numai forţa pe care o dau cultura, talentul şi tenacitatea, ca să nu zicem ambiţia de a fi original, ci

PETR

U-VO

Dcultura, talentul şi tenacitatea, ca să nu zicem ambiţia de a fi original, ci actul străduinţei spre puritate desăvârşită, spre sfinţenia şi simplitatea

PETR

U-VO

Dactul străduinţei spre puritate desăvârşită, spre sfinţenia şi simplitatea

PETR

U-VO

DĂAcestea au fost un fel de paranteză pentru a putea înţelege cele ce ĂAcestea au fost un fel de paranteză pentru a putea înţelege cele ce urmează. Pentru că acest mare monah al culturii româneşti, Brâncuşi, Ăurmează. Pentru că acest mare monah al culturii româneşti, Brâncuşi,

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

La noi, creştinismul nu este o religie la care am aderat ca la o politică de interese, nici un sistem filosofic sau de norme morale, sau dogme însuşite scolastic, nici rit de manifestare magică sau vreo formă bigotă de credinţă… La noi creştinismul este un stil de viaţă, şi nu spun eu pentru prima dată acest lucru, de aceea am zis mai sus, creştinismul românesc.Un stil de viaţă inconfundabil, la care sufletul românesc al comunităţii şi al persoanei, n-a trecut prin hotărâri administrative sau politice, nici din necesitatea de a suplini o lipsă, ci din dragostea de a comunica cu Adevărul, revelat în Cuvântul care strigă: „Veniţi la Mine, Eu sunt lumina lumii”. În acest ataşament la Dumnezeire, sau mai bine zis, în această stare de comuniune cu Dumnezeu, poporul nostru s-a născut aşa cum se naşte un ou în coaja sa, sau am putea spune, o inimă în trupul său.Poate că acest fapt, s-ar putea explica, dar noi nu facem acest lucru, ci doar constatăm istoriceşte şi implicit spiritualiceşte.Constatăm că în istoria acestui neam, orice cutremur spiritual determinat de vreo formă de păcat existent în trupul său l-a întors la Dumnezeul Lui, nu la dumnezeul „lumii”. Şi aceasta este un fapt care pare curios multora, consecvenţa acestui ataşament şi comuniunea rămânând nealterată faţă de formă şi fondul iniţial. Căci pentru român, fiecare neam are un Dumnezeu care nu e ca al lui său şi al lui. Dumnezeul românului ar putea fi Dumnezeul oricărui neam sau popor, dar dumnezeul fiecărui popor sau neam n-ar putea fi Dumnezeul românului. De ce? Pentru că în Dumnezeul lui, românul îi cuprinde pe toţi aşa cum sunt, necenzurându-le libertatea prin vreo constrângere văzută sau nevăzută (câte bordeie, atâtea obiceie), păstrându-şi deci aceeaşi libertate pentru sine, fără vreo constrângere, fără vreo cenzură exterioară, sau impusă de cineva chiar în numele lui Dumnezeu, afară doar de cea interioară, de cea a conştiinţei lui. Libertatea conştiinţei îi dă românului condiţia de Om. De aceea el nu va lupta niciodată pentru proprietatea pământului, socială şi naţională, despărţind-o de legea de viaţă a acestui pământ, legea românească fiind legea sinonimă cu legea creştină, iniţială, în care s-a născut şi pe care a moştenit-o nealterată. El nu se teme de cel străin ca individ, ci de spiritualitatea lui, de atitudinea lui sufletească faţă de libertatea celorlalţi. De aceea, chiar sacerdotul oficial, pentru el este un iniţiat şi un investit, dar nu şi un cenzor al conştiinţei lui, dacă nu se identifică cu Adevărul, în numele căruia vorbeşte. Nu se sminteşte, despărţindu-se de Adevăr, în cauza greşelilor lui omeneşti, ci lasă loc judecăţii Supremului Judecător: „mare-i grădina lui Dumnezeu”, va zice, făcându-şi cruce. Dar când acest iniţiat se identifică cu viaţa sau cu Adevărul pe care-L cunoaşte foarte bine şi el, românul, atunci sacerdotul e un sfânt al lui Dumnezeu.Şi nu numai el, sacerdotul, ci orice semen al său care egalează sfinţenia. Şi sfinţenia pentru român, nu trebuie decretată de vreun sobor; aceasta este o treabă de ordin inventariativ. El simte această sfinţenie care i se impune cu un flux ca o putere, din care nu poate ieşi sau peste care nu poate trece,

ignorând-o! Recunoaşterea acestei puteri, a duhului sfinţit al aproapelui său, stă într-un act tăcut de venerare interioară, a acestui chip care s-a transfigurat în lumină.De aceea acel chip rămâne pentru el Icoană. Icoana vie, cu puteri fecundative, tainică, a tuturor puterilor lui spiritual morale mai întâi, şi apoi bio-fizice, dorind aceeaşi înălţare, devenindu-i model sau reper în viaţă.De aceea, poate părea curios pentru cel ignorant în cunoaşterea sufletului românesc, că pe acelaşi perete, alături de Icoana Omului-Dumnezeu şi Dumnezeului-Om şi a Maicii Lui, stau imediat sub ea icoanele lui Horia, Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu sau Mihai Eminescu, nu ca nişte tablouri pe perete sau poze frumoase, ci ca fiinţe ale aceleiaşi familii sfinte din casa lui care a devenit astfel casa lui Dumnezeu.Aşa încât el şi tot neamul lui de oameni, strămoşi, moşi, părinţi, sunt în Dumnezeu şi se simt în Dumnezeu, într-un act de corespondenţă vie cu cei prezenţi, permanent în timp şi spaţiu, în timpul atemporal, în spaţiul-aspaţial, în Veşnicul Prezent Dumnezeiesc. De aici şi sentimentul şi chiar siguranţa integrării lui în creaţia şi în planul divin, ca element creat pentru eternitate între alte elemente eterne în Dumnezeu … şi abia acum putem privi, aş spune mai bine, putem contempla opera lui Brâncuşi, căci de fapt în toată diversitatea ei aparentă, ea este una, aceea a depăşirii timpului şi spaţiului, a zborului, a înălţării, a transfigurării taborice…Iisus a făcut tină, a uns ochii orbului şi i-a zis: „Du-te şi te spală în scăldătoarea Siloamului”, care, tălmăcindu-se, înseamnă trimis. Oarecum parafrazând, Brăncuşi, plămădind tina acestui pământ românesc, ne unge ochii minţii, trimiţându-ne la Siloamul Târgu-Jiului: duceţi-vă la Târgu Jiu şi spălaţi-vă ochii minţii în baia contemplării ca să vă vedeţi nemurirea în actul recunoştinţei faţă de Dumnezeu.Pe acest altar, comun tuturor vetrelor româneşti, Masa Tăcerii, rotundă ca o pâine şi ca o ţară, vorbitoare tainic pentru cei ce o înconjură, Brâncuşi, ca un sacerdot investit al spiritului neamului său, oficiază în numele vieţii, naşterii şi morţii, Învierea, prin liturghia, dragostea de cunoaştere a Absolutului divin, spre care actul de cunoştinţă, laudă şi mulţumire se înalţă într-un zbor succesiv de generaţii suprapuse, modulele coloanei, într-o continuitate infinită.Căci dacă în această trilogie de la Târgu-Jiu nu vedem sufletul neamului românesc în lumina recunoştinţei celor vii pentru primirea celor mutaţi în Dumnezeu ca jertfe pentru Adevărul revelat, mărturisit şi apărat de-a lungul a două mii de ani, pe acest pământ, ce altceva am putea vedea? Ar fi o blasfemie!Dar iată mă aflu într-o postură care mă jenează în cuget - eu să vorbesc despre Brâncuşi. Brâncuşi nu are nevoie de vorbe de laudă ci de cunoaştere a sufletului său, a stărilor lui intime. Se spun fel de fel de vorbe lăturalnice

Oarecum parafrazând, Brăncuşi, plămădind tina acestui pământ românesc,

ne unge ochii minţii, trimiţându-ne la Siloamul Târgu-Jiului: duceţi-vă la

Târgu Jiu şi spălaţi-vă ochii minţii în baia contemplării

ca să vă vedeţi nemurirea în actul recunoştinţei faţă

de Dumnezeu.

În acest ataşament la Dum-nezeire, sau mai bine zis, în această stare de comuniune cu Dumnezeu, poporul nostru s-a născut aşa cum se naşte un ou în coaja sa, sau am putea spune, o inimă în trupul său.

Copy

right

Mănă

stire

a La noi, creştinismul nu este o religie la care am aderat ca la o politică

stire

a La noi, creştinismul nu este o religie la care am aderat ca la o politică

PETR

U-VO

DLa noi, creştinismul nu este o religie la care am aderat ca la o politică

PETR

U-VO

DLa noi, creştinismul nu este o religie la care am aderat ca la o politică de interese, nici un sistem filosofic sau de norme morale, sau dogme

PETR

U-VO

Dde interese, nici un sistem filosofic sau de norme morale, sau dogme însuşite scolastic, nici rit de manifestare magică sau vreo formă bigotă de

PETR

U-VO

Dînsuşite scolastic, nici rit de manifestare magică sau vreo formă bigotă de credinţă… La noi creştinismul este un stil de viaţă, şi nu spun eu pentru

PETR

U-VO

Dcredinţă… La noi creştinismul este un stil de viaţă, şi nu spun eu pentru prima dată acest lucru, de aceea am zis mai sus, creştinismul românesc.

PETR

U-VO

Dprima dată acest lucru, de aceea am zis mai sus, creştinismul românesc.

PETR

U-VO

DĂLa noi, creştinismul nu este o religie la care am aderat ca la o politică ĂLa noi, creştinismul nu este o religie la care am aderat ca la o politică de interese, nici un sistem filosofic sau de norme morale, sau dogme Ăde interese, nici un sistem filosofic sau de norme morale, sau dogme

�0 A T I T U D I N I �1 A T I T U D I N I

şi despre el ca şi despre Eminescu, numai să nu se spună că sunt creştini. Asta se apare că i-ar înjosi, ca şi despre Sfântul Apostol Pavel, a cărui vedenie de pe drumul Damascului e explicată în marele dicţionar Larousse ca o criză luetică. Ce sfidare a Dumnezeirii! Despre Eminescu se spune că a murit nebun. Nu, domnilor, Eminescu nu a murit nebun. Aici e necinste sufletească. Eminescu a murit ucis.I s-a dat cu o cărămida în cap! De ce? Procesul acestei crime încă nu este pe rol, dar va fi pus!

Ştim cu anticipaţie că Eminescu era piatră de poticnire a tuturor, repet, a tuturor poli-ticienilor zilei.Tâlharul de pe cruce e primul creştin care moare în actul jertfelnic suprem împreună cu Hristos. E primul care recunoaşte, măr-turiseşte şi acceptă suferinţa ca ispăşire, transferând-o lui Hristos, şi de aceea şi primeşte răspunsul prompt: „Astăzi vei fi cu mine în rai!”Analizându-se opera lui Eminescu, de fapt nepublicată niciodată integral, căci astfel ar fi condamnat la moarte post mortem, nu se spune nimic despre acest spirit creştin. Dar ştiţi dumneavoastră Rugăciunea către Maica Domnului: Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor…Aceasta este caracteristica sufletului lui Eminescu: Rugăciunea. Toate aceste flori, acele minuni ale creaţiei, versificate, împo-dobite ca nişte icoane, iradiind de lumină, sunt expresii ale sufletului lui contemplativ. O să-mi răspundeţi că Rugăciunea propriu-zisă este numai una, este un acccident. Nu domnilor, e fondul de cinste spirituală, de prosternare în faţa atotputerniciei Divi-nului, izbucnit ca o mărturisire a vieţii lui

zbuciumate, dornică de Absolut.Şi aceasta se vede mai ales în Articolele lui Politice, care de fapt sunt teme integral tratate şi elucidate, unde comuniunea de idei şi sentimente cu Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horia, Tudor Vladimirescu, Brâncoveanu, îl pun pe acelaşi perete sfânt din casele românilor. Eminescu e un drept al neamului românesc, ca şi Ştefan, Tudor, Horia, care nu mor pentru dorinţa de a deţine funcţii politice, ci pentru dreptatea care trebuie instituită în viaţa societăţii şi a celei de stat. „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este Împărăţia cerurilor”. Căci nu a te intitula creştin,

socialist, democrat, sau combinaţiile acestor numiri îţi dă dreptul să deţii autoritatea în stat, ci conştiinţa responsabilităţii în faţa lui Dumnezeu, pentru tot ce faci în calitate de conducător. Aşa după cum noaptea, sub razele difuze ale lunii, imaginile lucrurilor capătă nişte nuanţe de încântare şi miraj, mângâind sufletul şi mintea, cu închipuiri fantastice, literatura, artele în general, nu fac altceva decât să mângâie sufletul omenesc în noaptea acestei vieţi cu umbre dulci într-o încântare trecătoare. Căci la ivirea soarelui toate aceste fantasme pier. Aşa şi Hristos face să dispară în lumina strălucirii lui orbitoare, creaţia fantasmelor lumeşti. Dintre toate operele literare, din toată arta, nu vor rămâne şi nu vor căpăta strălucire în raza luminii Lui decât acelea ce-L vor fi preamărit. De aceea nu „Luceafărul”, nu „Trecut-au anii”, sau oricare alt poem genial va însoţi pe Eminescu în întâmpinarea Soarelui Hristos, ci „Rugăciunea”. Cu Maica Domnului, ducându-l de mână, se va înfăţişa Eminescu înaintea lui Hristos. Privirea-ţi adorată / Asupră-ne coboară / Din valul ce ne bântuie / Ridică-ne, ne mântuie / O, maică preacurată / Şi pururea Fecioară / Marie!Aceasta este cea mai mare, cea mai plină de har poezie a lui Mihai Eminescu. Dacă sufletul lui s-a entuziasmat şi s-a încântat în faţa frumuseţilor creaţiei divine, şi pe aceste frumuseţi le-a cântat, închinându-ne şi pe noi, ca într-o noapte de vrajă, luminat, sufletul lui trezit în faţa zorilor a văzut chipul aurorei hristice, şi a alergat conştient, căzând în genunchi, într-un act de contemplare şi adorare a adevărului nedisimulat în cuvinte de vrajă artistică, ci în cuvântul umilinţei, a celei mai sincere recunoaşteri a nimicniciei noastre omeneşti. „Înţeleptii lui Dumnezeu făpturii n-au slujit ci Făcătorului”2. În această cântare de laudă a Maicii lui Dumnezeu şi, implicit, a Hristosului, Eminescu face din darul său, talantul său, prin acest dar, act de adoraţie a dumnezeirii. E cel mai mare act de viaţă pe care dumnezeul-creat-omul îl poate aduce dumnezeirii în condiţia de pământean. În felul acesta, el restabileşte şi ierarhia valorilor culturii.Astăzi veacul nostru ţine morţiş să încheiem mileniul doi cu pri-mordialitatea valorilor politico-economice. Pofta inimii, pofta ochilor şi

2 Cântare de laudă bisericească pentru Sfinţi

Copy

right

Mănă

stire

a şi despre el ca şi despre Eminescu, numai să nu se spună că sunt creştini.

stire

a şi despre el ca şi despre Eminescu, numai să nu se spună că sunt creştini.

PETR

U-VO

Dşi despre el ca şi despre Eminescu, numai să nu se spună că sunt creştini.

PETR

U-VO

Dşi despre el ca şi despre Eminescu, numai să nu se spună că sunt creştini. Asta se apare că i-ar înjosi, ca şi despre Sfântul Apostol Pavel, a cărui

PETR

U-VO

DAsta se apare că i-ar înjosi, ca şi despre Sfântul Apostol Pavel, a cărui vedenie de pe drumul Damascului e explicată în marele dicţionar Larousse

PETR

U-VO

Dvedenie de pe drumul Damascului e explicată în marele dicţionar Larousse ca o criză luetică. Ce sfidare a Dumnezeirii!

PETR

U-VO

Dca o criză luetică. Ce sfidare a Dumnezeirii! Despre Eminescu se spune că a murit nebun. Nu, domnilor, Eminescu nu

PETR

U-VO

DDespre Eminescu se spune că a murit nebun. Nu, domnilor, Eminescu nu

PETR

U-VO

DĂşi despre el ca şi despre Eminescu, numai să nu se spună că sunt creştini. Ăşi despre el ca şi despre Eminescu, numai să nu se spună că sunt creştini. Asta se apare că i-ar înjosi, ca şi despre Sfântul Apostol Pavel, a cărui ĂAsta se apare că i-ar înjosi, ca şi despre Sfântul Apostol Pavel, a cărui

�� A T I T U D I N I �3 A T I T U D I N I

trufia vieţii. Aşa i-a zis şi Satana Mântuitorului pe muntele Qarantaniei: „Iată lumea şi slava ei, Ţie Ţi-o voi da, dacă Te vei închina mie, căci mie-mi este dat să o dau cui voiesc”.Mințea… ca şi în Eden… Şi aşa cum au murit protopărinţii noştri, aşa mor toţi în braţele lui Satan, când primesc această ofertă. Observaţi dar, că toată zbaterea individuală şi colectivă, actuală, nu duc decât la dezastre materiale şi spirituale. De ce? „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă”. Astăzi chiar în spatele aparentei fapte bune, stă afaceristul. Nimic nu se face pentru Hristos, adică dezinteresat. „Fără Mine nu veţi putea face nimic”, zice Mântuitorul, adică jertfa noastră nu se înscrie în ordinea divină, fiind străină Adevărului veşnic, căci este pământească, lumească, drăcească. Dumnezeu nu Şi-o revendică, pentru că nu I-a fost atribuită. Un alt „dumnezeu” o revendică, egoismul luciferic. De aceea zicem în altă parte despre creştinismul românesc, că este un stil de viaţă. Românul, când dăruieşte ceva, zice „primeşte darul acesta şi zi bogdaproste” (Dumnezeu să ne ierte, mulţumire lui Dumnezeu). De aceea Eminescu, în toate articolele sale politice, când vrea să jaloneze sau să indice o cale de urmat, se întoarce mereu cu mintea la condiţia spirituală a omului din popor şi a stilului lui de viaţă creştină. În casa de la Ipoteşti, Eminescu trăieşte de mic condiţia de suferinţă, închinată sub candela icoanei Sfintei Fecioare, o mamă suferind lângă o surioară paralitică, şi, jur împrejur, ţăranii suferind umilinţa muncii nerăsplătite pe propriul lor pământ, adunaţi duminica în genunchi în tinda Bisericii, din umilinţă, în sânul ei, sub raza icoanei Prea Curatei şi a Fiului ei, crucificat şi înviat, suprema mângâiere în viaţa aceasta şi ultima ţintă pentru cealaltă viaţă. Brâncuşi s-a născut creştin, a trăit intens creştineşte şi a murit creştineşte. Uitaţi-vă la toată simplitatea şi comportarea vieţii lui, aproape schivnicească, acolo unde huzurul, luxul, petrecerea, libertinajul, erau la ele acasă, în mijlocul Parisului. Cu atât mai mult această capacitate de jertfă e mai de admirat cu cât condiţiile ispitei sunt şi ele mai mari. Un pat de lemn masiv, un buştean drept scaun, un tuci cu mămăligă, cu făcăleţul lui, un blid pe o vatră care-i este şi masă, e tot mobilierul acestui nabab al spiritului românesc. Acestei icoane i se cuvine cinstire.Luaţi aminte, voi care vreţi să fiţi învăţători şi doctori trupeşti ai neamului românesc şi voi care loviţi în acest neam sfinţit prin aceşti drepţi. Şi sunt foarte mulţi! La Marea Judecată îi veţi putea privi în ochi?

Deci orice gând, orice cuvânt, orice faptă, intenţie sau chiar gest, care nu duce,

nu indică sau nu sugerează obiectul slujirii supreme, Dumnezeirea, este un act

mort. Finalitatea nu-l va integra.

Goethe a spus despre Mozart că a compus ceea ce au visat alţii să compună. Parafrazându-l pe Goethe aş putea spune despre Brâncuşi că, la vremea lui, a sculptat ceea ce alţii nici n-au îndrăznit să viseze că vor putea sculpta – şi anume, esenţa lucrurilor. Brâncuşi ne-a învăţat să privim altfel lumea din jur. Coloana infinitului este o esenţă a neamului românesc şi anume, priv-ind chiar analiza plastică – cei care văd acele romburi care merg una după alta înlănţuite, n-au de unde să ştie că ele sunt profilele unor coşciuge suprapuse una peste alta, ultimul fiind un coşciug deschis. Această stilizare extraordinară esenţializează sacrificiul etern, sacrificiul veşnic pe care îl are poporul român. De fapt, prin aceasta poporul român se legitimează în Comunitatea europeană cu o fiinţialitate cu totul şi cu totul aparte. Din punctul acesta de vedere Brâncuşi mi se pare artistul cel mai impor-tant, deoarece a readus esenţa şi în acelaşi timp transcendenţa artei pe care secolul xx o pierduse. (Dan Puric)

Copy

right

Copy

right

Copy

right

Copy

right

Mănă

stire

a trufia vieţii. Aşa i-a zis şi Satana Mântuitorului pe muntele Qarantaniei:

stire

a trufia vieţii. Aşa i-a zis şi Satana Mântuitorului pe muntele Qarantaniei:

stire

a

stire

a

stire

a

PETR

U-VO

Dtrufia vieţii. Aşa i-a zis şi Satana Mântuitorului pe muntele Qarantaniei:

PETR

U-VO

Dtrufia vieţii. Aşa i-a zis şi Satana Mântuitorului pe muntele Qarantaniei: „Iată lumea şi slava ei, Ţie Ţi-o voi da, dacă Te vei închina mie, căci mie-

PETR

U-VO

D„Iată lumea şi slava ei, Ţie Ţi-o voi da, dacă Te vei închina mie, căci mie-mi este dat să o dau cui voiesc”.

PETR

U-VO

Dmi este dat să o dau cui voiesc”.Mințea… ca şi în Eden… Şi aşa cum au murit protopărinţii noştri, aşa

PETR

U-VO

DMințea… ca şi în Eden… Şi aşa cum au murit protopărinţii noştri, aşa mor toţi în braţele lui Satan, când primesc această ofertă. Observaţi dar,

PETR

U-VO

Dmor toţi în braţele lui Satan, când primesc această ofertă. Observaţi dar,

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

DĂtrufia vieţii. Aşa i-a zis şi Satana Mântuitorului pe muntele Qarantaniei: Ătrufia vieţii. Aşa i-a zis şi Satana Mântuitorului pe muntele Qarantaniei: „Iată lumea şi slava ei, Ţie Ţi-o voi da, dacă Te vei închina mie, căci mie-Ă„Iată lumea şi slava ei, Ţie Ţi-o voi da, dacă Te vei închina mie, căci mie-

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

re-re-editările sale decât din toate operele cumulate ale întregii bresle scriitoriceşti din România, pe parcursul ultimului secol. În cei peste �50 de ani de circulaţie neîntreruptă, numele său nu s-a estompat nicio clipă. Singurul reper serios de evaluare a circulaţiei numelui lui Eminescu este chiar biblioteca Eminescu, constituită la Botoşani, din donaţia renumitului bibliofil Ion. C. Rogojanu, care include 8.000 de titluri de cărţi de şi despre Eminescu, la care se vor adăuga, alte (cel puţin) 7.000 de volume. Au apărut şi vor mai apărea mii de cărţi, ale multor mii de autori care l-au adjudecat sau l-au judecat, l-au contestat, refuzat, criticat. „Sacrificarea” lui Eminescu, re-executarea sa simbolică, re-aducerea sa la starea de cadavru este însă cu totul altceva. Tipologia curentului contestatar dirijat de la nivel de stat din ultima perioadă este diferită tocmai deoarece este executată de persoane politice cu poziţii nu doar în viaţa literară ci şi, mai ales, în stat sau în instituţii ce ţin de statul român. Este o formă de reeditare a asasinatului său – realizat tot de „persoane de stat” - precedat de moartea civilă. Eminescu este ţinta, şi astăzi, a unui curent aşa zis „progresist” izvorât de fapt din catacombe ideologice care încearcă să-l împingă la o periferie a istoriei şi culturii româneşti. O tentativă demolatoare colectivă, dar care îşi are originea într-un centru ideocratic comun, forţează schimbarea orizontului de receptare a lui Eminescu. Instanţe culturale, literare şi politice cu platformă de audienţă cum ar fi criticul literar şi amploaiatul MAE Nicolae Manolescu, îndeamnă la renunţarea omologării naţionale a lui Eminescu. Dezavuare, demitizare, reconsiderare, negaţie sunt noii vectori normativi ai discursului „oficial” despre Eminescu.

eminescu – cadavrul…Însă purtătorul de cuvânt al „ideilor progresiste”, totodată reprezentant la nivel de stat al canonului oficial, este actualul şef al ICR, H.R.Patapievici. Acesta consemna în câteva fraze cheie, următoarele consideraţii despre modelul Eminescu într-un cunoscut articol scris în 2002 şi dedicat „Inactualităţii lui Eminescu”, reluat (respectiv asumat şi întărit) şi mai recent, în 2006:- „Ca poet naţional Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi azi ieşim din zodia naţionalului”.- „Eminescu nu mai e la modă, deoarece nu mai dă bine”.- „înţelegem amploarea prăbuşirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei”.- „azi, Eminescu a devenit suspect”.- „patul lui Procust al noului canon importat din ţările progresiste a arătat fără dubiu că fostul poet naţional al României clasice e politic incorect”.- „Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil”.- „Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit”.- „cultura română din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică,

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare şi intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformată şi manevrată de toate regimurile politice care s-au succedat în România. Restabilirea adevărului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziariştilor. Ca şi mulţi alţi ziarişti, Eminescu a intrat în malaxorul aparatului represiv (a fost arestat de opt ori), al poliţiei politice şi - mai mult decât atât - a devenit o problemă (şi o afacere) de Stat.

ADeVărUl DesPre emINescU –lA 1�0 De ANI De lA UcIDereVictor şi George roncea - prin contribuţia dl-ui Profesor Nae Georgescu

2009 este anul deşteptării, un an aflat sub semnul Eminescu. Au trecut o sută şi douăzeci de ani de la moartea sa. Pentru prima oară însă,

circumstanţele reale ale morţii sale sunt puse în discuţie publică iar conturul activităţii sale politice şi jurnalistice este luat în calcul pentru a desluşi dispariţia sa abruptă. Puţină lume ştie cum a murit Eminescu: lovit în cap, cântând „Deşteaptă-te române”! Manualele şcolare sunt pline de parascovenii despre Eminescu dar omit astfel de mici „amănunte”, în timp ce continuă perseverent să descrie circumstanţa morţii lui Eminescu ca urmare a îmbolnăvirii acestuia de o boală venerică.Cine sunt aceia care perpetuează falsul şi alimentează mituri mincinoase pe seama lui Mihai Eminescu? Ce fel de profesori de limba română predau tâmpenii peste tâmpenii pe seama lui Eminescu, copiilor? Cine le-a dat diplome, cine îi girează, cine le scrie manualele? Cine sunt aceia care se fac vinovaţi de risipirea zestrei lăsată de acesta? Ce fel de stat este statul român care recompensează detractorii lui Eminescu şi pune la loc de

cinste pe falsificatorii memoriei acestuia? Tendinţa detractorilor este de a-l coborî în planul discutabilului şi al disputabilului. Negaţia şi denigrarea, „demitizarea” şi „prelucrarea” lui Eminescu din ultima perioadă este însă expresia unui alt tip de apetit critic, generat şi coordonat de o grupare descalificată moral dar totodată dominantă, încă, din punct de vedere politic. Eminescu ba nu ar fi fost suficient de creştin ortodox, ba nu ar fi meritat să fie numit poet naţional, ba nu era „politically correct”, ba aşa, ba pe dincolo. Pe undeva tot răul este spre bine, pozitivarea negativităţii funcţionează şi (mai ales) în „cazul Eminescu”. Punerea sub semnul întrebării a valorii, chiar negaţia şi contestarea lui Eminescu are şi o parte pozitivă deoarece până la urmă îl întăreşte. Critica valorii instituţionalizate este utilă în sine, fie şi pentru că astfel are loc testarea trăiniciei scării de valori. Faptul că o operă ajunge, periodic, obiect de contestaţie se încadrează în ciclul firesc al „ajustărilor” contemporaneităţii.Eminescu a trecut cu bine prin toate aceste încercări. Chiar sub aspect comercial, Eminescu a rămas în top, producându-se mai mulţi bani din

Copy

right

Mănă

stire

a A

stire

a AD

stire

a D

PETR

U-VO

De

PETR

U-VO

DeV

PETR

U-VO

DV

A

PETR

U-VO

DA 1

PETR

U-VO

D 1�

PETR

U-VO

D�0

PETR

U-VO

D0 D

PETR

U-VO

DDVictor şi George

PETR

U-VO

DVictor şi George dl-ui Profesor Nae Georgescu

PETR

U-VO

Ddl-ui Profesor Nae Georgescu

PETR

U-VO

DĂV ĂVărĂărVărV ĂVărV UĂU0 Ă0 DĂD

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

pornografiei şi promovării simbolisticii anticreştine. În plan cultural, ne-am lămurit asupra “chipului nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume”. Chiar şi-au făcut un fel de nume, junii „progresişti” ai lui Patapievici. În plan politic, „sincronia”, adecvarea clasei politice actuale, conformă în întregime noului canon importat din „ţările progresiste”, s-a vădit elocvent la alegerile recente din 2008 când din �8,3 milioane de români cu drept de vot au participat la vot doar 7 milioane, cea mai scăzută rată de participare din perioada postcomunistă a României. Dacă ar fi fost cuprinşi şi cei �2 milioane de români dinafara graniţelor între cetăţenii cu drept de vot probabil că ar fi fost şi mai grăitoare amendarea de către popor a actualei clase politice, cu tot cu modelele „bine văzute afară”.Chipul nou al clasei politice actuale, „înnoite”, „progresiste”, integrată euro-atlantic şi pe drept cuvânt ieşită din zodia naţionalului, cuprinde parlamentari infractori, escroci, derbedei, securişti, foşti comunişti ba chiar şi un caz de căcănar/gunoier-şef/om politic de succes.Acesta este referenţialul politic al unor Patapievici/Preda/Pleşu, ei înşişi, de altfel, tot oameni politici, stipendiaţi cu poziţii politice în calitatea lor de noi formatori ai bursei de valori cultural-politice. „Bursa” unde s-au „tranzacţionat” cel mai intens valorile conforme noului canon importat din „ţările progresiste” este pe Calea Victoriei, respectiv sediul GDS, instituţie fondată de fostul comisar bolşevic Silviu Brucan. Aici a fost instalat „patul lui Procust” invocat de Patapievici. Racordurile mitologice pot juca feste celor care se folosesc de ele. Cu sau fără voie, invocarea eliminării lui Eminescu prin utilizarea de către Patapievici a imaginii „patului lui Procust al noului canon” spune totul despre ucenicii, calfele şi „meşterii” (Maeştrii) noului canon. Procust, se ştie, era un bandit, cam sadic şi diabolic, un torţionar mitologic, devenit simbol al sistemului abuziv de încadrare (prin mutilare) în tipare ideologice. Patapievici, Preda sunt doar porta-voci ideologice. Maiştrii cu funcţii comisariale stau mai la fereală, meşteresc prin fundaţii pretins (nou) europene.

Procust şi sfârşitul „noului canon” politicTeza trâmbiţată zgomotos de comisarii lui Procust, a inadecvării cultural politice a modelului Eminescu, invocarea chiar a dezacordului dintre obiectivele de siguranţă naţională (integrarea în NATO) şi modelul politic eminescian se dovedeşte a fi astăzi doar o simplă gogomănie. Cel mai important factor de ameninţare la adresa siguranţei naţionale, o spun chiar rapoartele SRI, au fost chiar oamenii politici, clasa politică „progresistă” din care au făcut şi fac parte învăţăceii şi alumnii GDS-ului procustian. Jefuirea patrimoniului naţional (vezi fie doar şi Romtelecom, Petrom, Rompetrol), distrugerea sistemului de învăţământ (certificată de nivelul precar al generaţiilor ieşite de pe băncile şcolilor), fărâmiţarea coeziunii sociale şi naţionale, impunerea unor standarde anticreştine în sânul societăţii româneşti (vezi interzicerea icoanelor, finanţarea pornografiei cu accente sataniste) sunt „opere” ale clasei politice, îndrumată ideologic, comisarial, de maeştrii „noului canon”, de „progresiştii” patului lui Procust. La rândul lor, comisarii GDS-ului sunt finanţaţi chiar de noii moguli ai sistemului la care au pus umărul, pe care l-au avizat şi certificat.Sistem politic „bine văzut în afară”, dar care a fost acum, iată, invalidat „înăuntru”, chiar de alegători – de marea majoritate a poporului român. Poporul român a arătat fără dubiu că sistemul noului canon politic invocat de Patapievici în antiteză faţă de modelul Eminescu este cel care e, cu adevărat, „politic incorect”. „Nefiind oameni vrednici cari să constituie clasa de mijloc, scaunele instituţionale existente le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc (...)Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieraşi şi fudui(...)

nu doreşte decât să scape de tot ce este învechit, adică să fie progresistă”. „Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara”.Sintagma utilizată de Patapievici, „cadavru din debara” pleacă de la expresia, folosită „în ţările progresiste”, „skeleton from the closet”, cu sensul de secret stânjenitor. De expresia „corps in the closet” nu am auzit

încă. Există însă sintagma „cadavru politic” şi mi se pare destul de plauzibilă ipoteza clivajului de sensuri (intenţionat sau nu), mai ales având în vedere faptul că accentul pus asupra temei politice în textul „manifest” al viitorului secretar de stat pus de administraţia prezidenţială să reprezinte cultura României în lume. Compunerea imaginii Eminescu-cadavru spune, intertextual, poate mult mai mult decât a intenţionat autorul. Vocaţia ex-t a intenţionat autorul. Vocaţia ex-t a intenţionat autorul. Vocaţia excremenţială din textele de debut ale lui Patapievici se rafinează aici, intervenind o subtilă abordare exegetică necromaniacă. Concepţia de abordare a tezei este tot în cheie politică, de aici şi invocarea integrării euro-atlantice, un proces pro-fund politic şi de siguranţă naţională, nu cultural. Un „text manifest” similar în concluzii aparţine lui Cristian Preda, tot amploaiat al mai multor administraţii prezidenţiale. Cristian Preda s-a afirmat mai din timp decât Patapievici, în �998, în Dilema, publicaţia ministrului de externe al României, Andrei Pleşu. „Eminescu

trebuie contestat şi demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect”. Mai puţin iscusit decât Patapievici, Preda nu s-a gândit să introducă şi „cestiunea siguranţei naţionale” în ecuaţia Eminescu, poate şi deoarece NATO era încă o fata morgana la vremea aceea pentru România „progresistă”.Modelul Eminescu ar fi deci, pentru epoca noastră, din punct de vedere cultural şi politic, inadecvat, „irecuperabil”, „suspect”, „învechit”, „nul”, iar junii şi junicile care vor nume „afară”, care aspiră la sincronie europeană, au nevoie de alte modele, de succes, nu cadaverice. Am aflat de curând şi care ar fi modelele „adecvate”, „euro-atlantice”, propuse de Patapievici, iar „sincronia” culturală invocată a fost confirmată public prin scandalurile de anul trecut legate de finanţarea de către ICR a unor juni dedicaţi

În 28 iunie 1883 se strânge laţul. Este luat pe sus de

poliţie şi băgat cu forţa la ospiciu. Sunt încălcate

desigur toate normele legale şi i se înscenează unul dintre cele mai murdare procese de defăimare şi lichidare civilă

la care au participat inclusiv „apropiaţi” interesaţi prin

diferite mijloace.

Copy

right

Mănă

stire

a nu doreşte decât să scape de tot ce este învechit, adică să fie progresistă”.

stire

a nu doreşte decât să scape de tot ce este învechit, adică să fie progresistă”.

PETR

U-VO

Dnu doreşte decât să scape de tot ce este învechit, adică să fie progresistă”.

PETR

U-VO

Dnu doreşte decât să scape de tot ce este învechit, adică să fie progresistă”. „Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc

PETR

U-VO

D„Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din

PETR

U-VO

Dsă-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara”.

PETR

U-VO

Ddebara”.Sintagma utilizată de Patapievici, „cadavru din debara” pleacă de la

PETR

U-VO

DSintagma utilizată de Patapievici, „cadavru din debara” pleacă de la

PETR

U-VO

DĂnu doreşte decât să scape de tot ce este învechit, adică să fie progresistă”. Ănu doreşte decât să scape de tot ce este învechit, adică să fie progresistă”. „Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc Ă„Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiutori recrutaţi dintre stâlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care guvernează azi Româna”.1

Arionii, la care se referă Eminescu, indică o tipologie inspirată de figura unui om politic contemporan cu ziaristul, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, Virgil Arion, cel care a avut un rol important, ulterior morţii lui Eminescu, în stigmatizarea ziaristicii eminesciene prin ruperea în două a operei eminesciene, cu aruncarea la coş, ca netrebuitoare, a ziaristicii. Ministrul Arion a jucat un rol decisiv în această operaţiune de extincţie a circulaţiei operei jurnalistice, deoarece era vizat direct, şi cu autoritatea publică pe care a avut-o a instaurat, de fapt, modelul maiorescian al unui Eminescu-poet, diafan, singur, abuzând de cafea, obosit de munca istovitoare ca ziarist etc.Poate judeca oricine cu uşurinţă „adecvarea” la realitatea de atunci dar şi la actualitatea momentului politic de azi a celui pe care Arionii de azi, Patapievicii şi eiusdem farinae şi l-ar dori mort şi ascuns într-o debara.Marea majoritatea a românilor a înţeles deja că sistemul ticăloşit a ocupat România iar cadavrele politice care împut aerul României sunt „ticăloşiţi” care se află în băncile Parl-amentului, la Preşedinţie, la guvernare. Cât despre scheleţii vechiului sistem nici măcar nu mai stau în debara, ci se afişează la vedere,

în posturi de „preşedinţi de onoare”, cum e cazul criminalului cu mâinile mânjite de sânge până la cot, Ion Ilici Iliescu. Situaţie care spune totul despre ce înseamnă conceptul onoarei pentru partidul de guvernământ din care face parte. „Canonul politic” procustian invocat de ciracii lui Procust este un eşec total, un antimodel politic. Deocamdată poporul român nu a aplicat încă metoda lui Tezeu, de „rezolvare” a torţionarului Procust, dar nu este timpul pierdut. Au trecut doar două decenii de la trasul cu arma în stradă.

� Mihai Eminescu, art. Icoane vechi şi icoane noi, în Timpul, nr. ��, dec. �877, Opere, X, p.�9 şi ��0.

Dosarul eminescuCei care îl portretizează astăzi pe Eminescu în chip de cadavru îşi asumă astfel, pe cale simbolică, şi nu numai, filiaţii strânse cu cei care şi l-au dorit pe Eminescu cadavru în epoca sa, cei care l-au şi înlăturat pe Eminescu din viaţa publică, tot în numele culturii politice „progresiste”, invocate în textul lui Patapievici. Un excurs jurnalistic, lansat acum doi ani de ziarişti de investigaţie afiliaţi la organizaţia Civic Media, pe tema

sfârşitului abrupt al vieţii ziaristului şi omului politic Mihai Eminescu, a dat recent roade neaşteptate. Ipoteza lichidării sale fizice a fost lansată ca o temă de anchetă de către ziarişti şi cercetători de marcă care au pornit un demers investigativ dedicat „colegului de breaslă” Mihai Eminescu. Tema de lucru a fost preluată şi urmărită cu o deosebită atenţie pentru cel mai mic detaliu arhivistic şi istoriografic, de filosoful Constantin Barbu, care a lansat nu mai puţin de zece volume, ale unei investigaţii analitice complete realizate sub egida Academiei şi Fundaţiilor Mihai Eminescu. „Codul Invers - Arhiva înnebunirii şi uciderii nihilistului Mihai Eminescu”, cum se intitulează seria de volume - cuprinde mii de pagini de documente, însemnări în facsimil din Eminescu, grăitoare despre sacrificarea sa,

Copy

right

Mănă

stire

a Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi

stire

a Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

DOameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi

PETR

U-VO

DOameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari

PETR

U-VO

Dfără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiutori recrutaţi dintre

PETR

U-VO

Dnu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiutori recrutaţi dintre stâlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care

PETR

U-VO

Dstâlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care

PETR

U-VO

Dînaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care

ĂOameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi ĂOameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari Ăfără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari

�0 A T I T U D I N I �1 A T I T U D I N I

fotocopii ale originalelor unor acte secrete din arhivele imperiale austro-ungare, fragmente din jurnalul şi memoriile regelui Carol I, din însemnările zilnice ale lui Maiorescu şi din ale altor contemporani ai crimei, părţi ale unor note informative secrete din arhivele unor servicii ale ţărilor europene. Un astfel de „plan de măsuri” în ce-l priveşte pe militantul societăţii conspirative „Carpaţii” - Mihai Eminescu - poartă semnătura însuşi a împăratului Franz Josef!Deoarece Eminescu era o ţintă de stat, o ameninţare la adresa siguranţei imperiale! Context care dezvăluie un Eminescu geopolitician şi naţionalist implicat în acţiuni conspirative pentru proiectul Daciei Moderne – România Mare.Eminescu a devenit o victimă a regimului politic datorită în principal implicării sale în presă şi politică. Ziaristul Eminescu a fost o ţintă operativă şi a fost urmărit pas cu pas de agenţii secreţi ai Imperiului Austro-Ungar. Eliminarea sa de pe scena politică s-a datorat unei acţiuni conspirate executate cu profesionalism. Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare şi intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformată şi manevrată de toate regimurile politice care s-au succedat în România. Restabilirea adevărului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziariştilor. Ca şi mulţi alţi ziarişti, Eminescu a intrat în malaxorul aparatului represiv (a fost arestat de opt ori) al poliţiei politice şi - mai mult decât atât - a devenit o problemă (şi o afacere) de Stat.Cea mai însemnată parte a activităţii sale a fost dedicată gazetăriei, politicii. Din �876 devine ziarist profesionist, ocupaţia sa principală până la sfârşitul vieţii. Debutează la Curierul de Iaşi apoi, în �877 este redactor la Timpul, din �880 redactor-şef şi redactor pe politică până în �883. În mod brutal, în iunie �883, munca sa este întreruptă şi este introdus cu forţa într-un ospiciu. Poliţia, sub comanda Puterii de stat, îl transformă astfel pe Eminescu într-unul dintre primii deţinuţi politici ai statului modern român. Oricum este primul ziarist căruia i se pune căluş în gură în această manieră dură. Metoda va fi perfecţionată sub comunism.Eminescu îşi asumă ca pe o profesiune de credinţă lupta pentru România, amendând atât pe liberali cât şi conservatori pentru politica de cedare în interesul marelui capital în chestiuni arzătoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar şi cu rigoare, scria cu o forţă devastatoare. Maiorescu notează – „Eminescu s-a făcut simţit de cum a intrat în redacţie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logică şi verb”. „Stăpân pe limba neaoşă” şi cu o „neobişnuită căldură sufletească”, Eminescu însufleţea dezbaterea publică şi totodată izbea necruţător „iresponsabilităţile factorilor politici, afacerismele, demagogia şi logoreea păturii superpuse”.

eminescu - omul politic naţionalPe scurt un ziarist de marcă, o voce puternică, un spirit radical şi incomod.

Mihai Eminescu avea o funcţie publică foarte importantă ca redactor-şef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator a arătat clar poziţia lui Eminescu: „Cei �0 capi ai lui, şi al ��-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.Eminescu duce campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei, critică aspru Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei, este intransigent atât faţă de politica de opresiune ţaristă („o adâncă barbarie”) cât şi faţă de cea a Imperiului Austro-Ungar şi, totodată, îşi acuză colegii, fruntaşii conservatori, că participă la înfiinţarea de instituţii bancare în scop de speculă. Situaţia sa la ziar devine critică în �880 mai ales după ce atacă proiectul de program al partidului conservator lansat de Maiorescu în care acesta pleda pentru subordonarea intereselor României şi sacrifica românii aflaţi sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Câtă vreme guvernele de la Budapesta îi oprimă pe români îngrădind accesul la şcoală şi biserică, blocând cultivarea limbii materne – apropierea de Imperiu nu este posibilă şi nici recomandabilă, avertiza jurnalistul. Viena însă atrage ca un magnet şi conservatorii se cuplează cu liberalii – „la ciolan” cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, înalt fruntaş conservator devine ambasador al liberalilor la Viena şi cere să i se pună surdină lui Eminescu (într-o scrisoare către Titu Maiorescu îi atrage atenţia: „şi mai potoliţi-l pe Eminescu”). Scârbit, acesta protestează: „Suntem bărbaţi noi sau nişte fameni, nişte eunuci caraghioşi ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca cămăşile şi partidul ca cizmele?”. Ca urmare, în noiembrie �88� Eminescu este înlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat iar noul redactor – şef îl atacă pe Eminescu în chiar ziarul pe care acesta îl condusese.

eminescu - ţinta serviciilor secrete imperialeÎn �882 Eminescu participă la fondarea unei organizaţii cu caracter conspirativ, înscrisă de faţadă ca un ONG – „Societatea Carpaţii”. Societatea îşi propunea – conform Statutului, să sprijine orice „întreprindere românească”. Se avea însă în vedere situaţia românilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerată subversivă de serviciile secrete vieneze, organizaţia din care făcea parte Eminescu este atent supravegheată. Sunt înfiltraţi agenţi în preajma lui Eminescu, inclusiv în redacţie. Manifestările organizate de „Societatea Carpaţii” îngrijorau în mod deosebit reprezentanţa diplomatică a Austro-Ungariei în România. „Societatea Carpaţii”, era un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe faţă pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea la ţară dar executa şi acţiuni conspirative. Într-o nota informativă secretă din 7 iunie �882, redactată de ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti, Ernst von Mayr către ministrul Casei imperiale şi ministrul de externe din Viena se raporta:

Pe scurt un ziarist de marcă, o voce puternică, un spirit radical şi incomod. Mihai Eminescu avea o funcţie publică foarte importantă ca redactor-şef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu, la organizarea Partidului Conservator, a arătat clar poziţia lui Eminescu: „Cei 10 capi ai lui, şi al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

Un astfel de „plan de măsuri” în ce-l priveşte pe militantul societăţii conspirative „Carpaţii”

- Mihai Eminescu - poartă semnătura a însuşi

împăratului Franz Josef!Deoarece Eminescu era o

ţintă de stat, o ameninţare la adresa siguranţei imperiale!

Context care dezvăluie un Eminescu geopolitician

şi naţionalist implicat în acţiuni conspirative pentru

proiectul Daciei Moderne – România Mare.

Oricum, este primul ziarist căruia i se pune căluş în gură

în această manieră dură. Metoda va fi perfecţionată

sub comunism.

Copy

right

Mănă

stire

a fotocopii ale originalelor unor acte secrete din arhivele imperiale austro-

stire

a fotocopii ale originalelor unor acte secrete din arhivele imperiale austro-

PETR

U-VO

Dfotocopii ale originalelor unor acte secrete din arhivele imperiale austro-

PETR

U-VO

Dfotocopii ale originalelor unor acte secrete din arhivele imperiale austro-ungare, fragmente din jurnalul şi memoriile regelui Carol I, din însemnările

PETR

U-VO

Dungare, fragmente din jurnalul şi memoriile regelui Carol I, din însemnările zilnice ale lui Maiorescu şi din ale altor contemporani ai crimei, părţi ale unor

PETR

U-VO

Dzilnice ale lui Maiorescu şi din ale altor contemporani ai crimei, părţi ale unor note informative secrete din arhivele unor servicii ale ţărilor europene. Un astfel

PETR

U-VO

Dnote informative secrete din arhivele unor servicii ale ţărilor europene. Un astfel de „plan de măsuri” în ce-l priveşte pe militantul societăţii conspirative „Carpaţii”

PETR

U-VO

Dde „plan de măsuri” în ce-l priveşte pe militantul societăţii conspirative „Carpaţii”

Un astfel de „plan de PETR

U-VO

D

Un astfel de „plan de măsuri” în ce-l priveşte PE

TRU-

VOD

măsuri” în ce-l priveşte

Ăfotocopii ale originalelor unor acte secrete din arhivele imperiale austro-Ăfotocopii ale originalelor unor acte secrete din arhivele imperiale austro-ungare, fragmente din jurnalul şi memoriile regelui Carol I, din însemnările Ăungare, fragmente din jurnalul şi memoriile regelui Carol I, din însemnările

�� A T I T U D I N I �3 A T I T U D I N I

urmărit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observaţie mişcarea (iridenta) ardelenilor din Bucureşti şi ale cărui rapoarte sunt astăzi cunoscute”. O notă informativă a baronului von Mayr denunţa articolul lui Eminescu din „Timpul”, privitor la expansiunea catolicismului în România.În �883 Eminescu realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti în Transilvania şi îl ridiculizează pe rege, pe Carol I, pentru lipsa sa de autoritate. Condamnă guvernul liberal pentru politica externă şi internă, denunţă cârdăşia conservatorilor cu liberalii şi devine o povară incomodă pentru toată lumea. Tiradele şi intransigenţa sa deranjau pe toată lumea. Eventualitatea ca acesta să devină cândva parlamentar – ca mulţi alţi ziarişti, ar fi fost nefastă pentru puterile externe din jurul României, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil şi neconvenabil intereselor acestora. Eminescu este informat şi simte că i se pregăteşte ceva.

„moartea civilă”În 28 iunie �883 se strânge laţul. Este luat pe sus de poliţie şi băgat cu forţa la ospiciu. Sunt încălcate desigur toate normele legale şi i se înscenează unul dintre cele mai murdare procese de defăimare şi lichidare civilă la care au participat inclusiv „apropiaţi” interesaţi prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie �883 este o zi foarte importantă pentru istoria şi politica României nu doar datorită arestării lui Eminescu. Exact în această zi, Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu statul român timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegramă lui Carol I prin care Germania ameninţa cu războiul. În cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare în Ardeal pentru intimidarea Regatului României iar presa maghiară perorase pe tema necesităţii anexării Valahiei. Împăratul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de ameninţare, în care soma România să intre în alianţă militară iar Rusia cerea, de asemenea, satisfacţii. Guvernul a desfiinţat Societatea Carpaţii chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei în Bucureşti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Totodată

Societatea Carpaţilor a ţinut la 4 iunie o şedinţă publică, căreia i-a precedat Societatea Carpaţilor a ţinut la 4 iunie o şedinţă publică, căreia i-a precedat Societatea Carpaţiloro consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea ce înseamnă nota unui agent înfiltrat în organizaţie - n.n.) următoarele informaţii: subiectul consfătuirii a fost situaţia politică. S-a convenit acolo să se continue lupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul de a admite existenţa unei Românii iredente”. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precauţie. Eminescu, redactorul principal al ziarului „Timpul”, a făcut propunerea de a se încredinţa studenţilor transilvăneni de naţionalitate română, care pentru instruirea lor frecventează instituţiile de învăţământ de aici, sarcina pe timpul vacanţei lor în patrie, să contribuie la formarea opiniei publice în favoarea unei „Dacii Mari”. Săcăreanu, redactorul adjunct de la „Româna liberă” a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit cărora românii de acolo aşteaptă cu braţele deschise pe fraţii lor”2. Un alt raport confidenţial către Kalnoky, ministrul de externe al Austro-Ungariei, informa despre o altă adunare a Societăţii Carpaţii, din care rezultă că un anume Lachman, redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt” şi foarte activ spion austriac, avea ca sarcină urmărirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. În contextul notei informative se mai numeşte un agent din vecinătatea imediată a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepreşedintele Societăţii Carpaţii, despre care se scrie negru pe alb că este, nici mai mult nici mai puţin decât … spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior în procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestării lui Eminescu: „informat de d.d. G.Ocăşanu şi V.Siderescu că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală”).Eminescu avea o statură publică impresionantă şi era perceput drept un cap al conservatorismului dar şi al luptei pentru unitate naţională, coordonate ulterior printr-o întreagă reţea de societăţi studenţeşti din oraşe centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de network care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politică a românilor. Pe lângă Societatea Carpaţii, au mai apărut la Budapesta societatea Petru Maior, la Viena Petru Maior, la Viena Petru Maior România jună, la Cernăuţi Junimea, Dacia, Bucovina şi Moldova, în Transilvania - societatea Astra şi în vechea Românie - Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor în vechea Românie, care avea filiale inclusiv la Paris. Toate aceste organizaţii se aflau în obiectivul serviciilor secrete ale Austro-Ungariei, fiind intens infiltrate şi supravegheate. Colecţia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios. Eminescu era urmărit pas cu pas. Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti, îl însărcinase pe F. Lauchman în acest sens: „Eminescu este în permanenţă

2 Arhivele St. Buc., Colecţia xerografii Austria, pach. CCXXVI/�, f.�89-�92, Haus – Hof - und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.-Akten, K.�59.

Este apoi otrăvit lent cu mercur, sub pretextul unui

pretins tratament contra sifilisului, este bătut în cap

cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină iarnă, este

umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Nu mai are unde să scrie, se

resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi

asumă destinul – nu fără însă a lupta până în ultima

clipă. Creierul său, după autopsie, s-a constatat că

are 1495 de grame, aproape cât al poetului german

Schiller. iar apoi este „uitat” pe fereastră, în soare.

Creierul său era o dovadă stânjenitoare a falsităţii

teoriei sifilisului – deoarece această boală mănâncă

materia cerebrală.

cu arestarea şi internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii şi percheziţii ale sediului Societăţii Carpaţii, au fost devastate sediile unor societăţi naţionale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagră a Vienei şi au fost intentate procese ardelenilor. Exact în această zi trebuia de fapt să se semneze tratatul secret de alianţă dintre România şi Tripla Alianţă formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia. Tratatul însemna aservirea României Austro-Ungariei în primul rând, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucureştiul era dominat de ardeleni care ridicau vocea din ce în ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor asupriţi de unguri. Eminescu era în centrul acestor manifestări. Tratatul urma să interzică brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului iar condiţia semnării tratatului era anihilarea revendicării Ardealului de la Bucureşti. „Directiva de sus” s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Aşa-zisele „interese de stat” l-au nimicit pe tânărul redactor – potenţială mare figură politică a României Mari, tocmai în anul când împlinea 33 de ani, vârsta jertfei lui Ioan Botezătorul şi a lui Iisus. Tratatul a fost semnat până la urmă în septembrie �883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor în Ardeal.

lichidareaCe urmează în anii următori este un coşmar – bine regizat, în care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberată şi va duce la moartea sa. Poliţia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele şi toate documentele – cică să nu fie distruse – depunându-le la Academie după ani buni. Eminescu nu şi-a mai văzut niciodată corespondenţa, cărţile, notele. În manuscrisele din acei ani, cele care au scăpat nedistruse de Maiorescu, sunt însemnări derutante, care arată nivelul la care era hotărât să acţioneze Eminescu ca lider al Societăţii Carpaţii. Planurile lui Eminescu, vizau contracararea consecinţelor unei alianţe a Casei Regale din România cu lumea germană, proiecte cu adevărat „subversive”, mergând

Copy

right

Copy

right

Mănă

stire

a „

stire

a „Societatea Carpaţilor

stire

a Societatea Carpaţilor

stire

a

PETR

U-VO

DSocietatea Carpaţilor

PETR

U-VO

DSocietatea Carpaţilor

o consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea

PETR

U-VO

Do consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea ce înseamnă nota unui agent înfiltrat în organizaţie - n.n.) următoarele

PETR

U-VO

Dce înseamnă nota unui agent înfiltrat în organizaţie - n.n.) următoarele informaţii: subiectul consfătuirii a fost situaţia politică. S-a convenit acolo

PETR

U-VO

Dinformaţii: subiectul consfătuirii a fost situaţia politică. S-a convenit acolo să se continue lupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul

PETR

U-VO

Dsă se continue lupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul

PETR

U-VO

DĂSocietatea CarpaţilorĂSocietatea Carpaţilor

o consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea Ăo consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

până la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipică „măsurilor active” specifice serviciilor secrete de acum dar şi de atunci. Nimic nou sub soare pe câmpul „operativ”. Se lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insistă pe activitatea sa poetică - romantică, se inventează povestea unei boli venerice. Este apoi otrăvit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este bătut în cap cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină contra sifilisului, este bătut în cap cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină iarnă, este umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Nu mai are unde iarnă, este umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Nu mai are unde să scrie, se resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi asumă să scrie, se resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi asumă destinul – nu fără însă a lupta până în ultima clipă. destinul – nu fără însă a lupta până în ultima clipă. În �888, Veronica Micle reuşeşte să îl aducă pe Eminescu la Bucureşti, 888, Veronica Micle reuşeşte să îl aducă pe Eminescu la Bucureşti, unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la �3 ianuarie ianuarie �889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemică ce va zgudui guvernul rupând o coaliţie destul de fragilă de altfel, a conservatorilor (care luaseră, în fine, puterea) cu liberalii. Repede se află, însă, că autorul articolului în chestiune este „bietul Eminescu”. Şi tot atât de repede acesta este căutat, găsit şi internat din nou la balamuc în martie �889. Eminescu este scos complet din circuit iar opera sa politică a fost pusă la index.

DefăimareaDefăimarea sa nu a încetat însă mai bine de �20 de ani de la uciderea sa. Adevărate campanii continuă şi azi. I se fac rechizitorii şi procese de intenţie, este proclamat drept proto-fascist. Abia recent s-a dovedit, prin contribuţia unor specialişti în medicină legală - cum este Vladimir Beliş, fost director al Institutului de Medicină Legală sau cu aportul doctorului Vuia - că mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasă speţă. Punând cap la cap toate dovezile strânse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: „Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetător ştiinţific, autor a peste �00 de lucrări din domeniul patologiei creierului, sunt cât se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues şi nu a avut o demenţă paralitică”. Lui Eminescu i s-a făcut autopsia în ziua de �6 Iunie �889, existând un raport depus la Academie, nesemnat însă. Creierul său, după autopsie, s-a constatat că are �495 de grame, aproape cât al poetului german Schiller. Iar apoi este „uitat” pe fereastră, în soare. Creierul său era o dovadă stânjenitoare a falsităţii teoriei sifilisului – deoarece această boală mănâncă materia cerebrală. În manualele de astăzi continuă însă propagarea operaţiunii de dezinformare coordonată de serviciile secrete ale Austro-Ungariei. „Ţinta” Eminescu încă preocupă diferite cancelarii şi „grupuri de prestigiu” - în fapt extensii ale unor grupuri de putere care îşi perpetuează misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale României.

Directiva de sus” s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui

Mihai Eminescu este unul dintre ele. Aşa-

zisele „interese de stat” l-au nimicit pe tânărul

redactor – potenţială mare figură politică a României Mari, tocmai în anul când împlinea 33 de ani, vârsta

jertfei lui ioan Botezătorul şi a lui iisus. Tratatul a fost

semnat până la urmă în septembrie 1883,

ceea ce a mutat lupta ardelenilor în Ardeal.

INTerVIU cU PărINTele TeoFAN,DUHoVNIcUl măNăsTIrII NerAInterviu realizat de maica Gudiila, � ianuarie �00�

1.Părinte Teofan, lumea tumultoasă şi plină de griji de azi, cărora nu te mai poţi sustrage, împiedică cu ceva lucrarea noastră de pocăinţă? Cum reuşim să facem lucrul acesta, fără de care lucrarea nostră de mărturisire este inutilă?...Aş aduce înainte un cuvânt minunat al Părintelui Nicolae Steinhardt: “Nu spune Uite ce au făcut din mine, ci Uite ce am făcut eu din ce au făcut ei din mine”. Ce condiţii mai „minunate” decât cele oferite de lumea contemporană putem afla noi, generaţia de astăzi, atât de iubitoare în a poza în postura de victimă şi gata oricând a arunca vina pe vremurile cumplite pe care ne este dat să le trăim? Presiuni asupra minţii şi asupra inimii noastre din toate părţile: născuţi în păcate, de cele mai multe ori din familii cu o viaţă înstrăinată de cele ale Domnului, educaţi într-un sistem de învăţământ ale cărui temelii s-au îndepărtat de multă vreme de Evanghelie, intrând apoi în jungla relaţiilor socio-profesionale ale căror principii sunt, în cvasitotalitatea lor, cu totul potrivnice legilor Duhului. Cu alte cuvinte, spre ce lucrare de pocăinţă mai putem năzui în această vâltoare care ne absoarbe şi ne ameţeşte cu lovituri în toate planurile fiinţei noastre? Mai mult decât atât, nici nu ştii ce-ai putea să-i mai zici cuiva care vine la tine şi cu argumente patristice, cum ar fi acest cuvânt din Pateric, care pare a depărta cu sute de ani-lumină şansele noastre de biruinţă în lucrarea lăuntrică: „A mers odată avva Arsenie într-un loc, şi era acolo trestie şi se mişca din cauza vântului. Şi a întrebat bătrânul pe fraţi: Ce este sunetul acesta? Iar fraţii i-au spus că este sunetul trestiei. Zis-a bătrânul către dânşii: Cu adevărat, de va şedea cineva în linişte [isihie] şi va auzi glas de pasăre, inima nu mai are aceeaşi linişte; cu atât mai mult voi, având sunetul trestiilor acestora”(Avva Arsenie, cuv. 25). Scăparea o aflăm însă tot în Pateric: „Şezând odată avva Isaac la avva Pimen, s-a auzit glas de cocoş. Şi i-a zis lui: Sunt vietăţi aici, avvo? Iar el, răspunzând, i-a zis: Isaac, de ce mă sileşti să vorbesc? Tu şi cei asemenea cu tine îi auziţi pe aceştia, iar cel ce se trezveşte, n-are grijă de acestea”(Avva Pimen, cuv. �07).Aşadar, depinde de felul în care noi, ca persoane, ca făpturi zidite după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ne raportăm la realitatea obiectivă din exteriorul nostru. Să nu uităm că pe Sfântul Siluan l-a cercetat harul

De ce să nu fie vremurile acestea cumplite un motiv în plus pentru a deveni mai serioşi, mai temeinici, mai fierbinţi către Domnul, mai plecaţi spre milă către ceilalţi, mai bărbătoşi? De ce să nu fie greul acestor zile apocaliptice un argument pentru mai multa noastră responsabilizare pe calea pocăinţei? De noi depinde.

Copy

right

MMănă

stire

a până la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au

stire

a până la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

Dpână la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au

PETR

U-VO

Dpână la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipică „măsurilor active” specifice serviciilor

PETR

U-VO

Dfost dejucate prin metodologia tipică „măsurilor active” specifice serviciilor secrete de acum dar şi de atunci. Nimic nou sub soare pe câmpul „operativ”.

PETR

U-VO

Dsecrete de acum dar şi de atunci. Nimic nou sub soare pe câmpul „operativ”. Se lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insistă pe activitatea sa poetică

PETR

U-VO

DSe lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insistă pe activitatea sa poetică - romantică, se inventează povestea unei boli venerice.

PETR

U-VO

D- romantică, se inventează povestea unei boli venerice.

Ăpână la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au Ăpână la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipică „măsurilor active” specifice serviciilor Ăfost dejucate prin metodologia tipică „măsurilor active” specifice serviciilor

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

atunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde se pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini. Cunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă înflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi tramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia contemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de aceasta… De ce să nu fie vremurile acestea cumplite un motiv în plus pentru a deveni mai serioşi, mai temeinici, mai fierbinţi către Domnul, mai plecaţi spre milă către ceilalţi, mai bărbătoşi? De ce să nu fie greul acestor zile apocaliptice un argument pentru mai multa noastră responsabilizare pe calea pocăinţei? De noi depinde.

2. Cum reușești să te învinuiești mai mult pe tine decât pe ceilalți? Dacă aş fi duhovnicul celui care se problematizează astfel, aş şti desigur cât şi cum anume dăruieşte din energiile sale pentru a izbândi acest lucru. Un indiciu că te afli pe calea cea bună este vederea propriei stări de cădere şi ticăloşire, echivalată de Părinţi cu începutul vieţii duhovniceşti. Îi urmează asumarea păcătoşeniei şi lucrarea de izbăvire din robia patimilor, lucrare ce se întinde la cei mai mulţi dintre noi de-a lungul întregii noastre vieţuiri pe pământ şi care duce în chip firesc la prihănirea de sine şi la o tot mai mare asumare a responsabilităţii nu numai pentru păcatele tale, ci chiar ale tuturor celorlalţi. Dacă nu este aşa, pe undeva am pierdut direcţia cea bună şi avem o nevoinţă eretică, cum bine spunea Părintele Rafail Noica.

�. Care trebuie să fie atitudinea noastră, ca fii ai Bisericii, faţă de cei care luptă prin fel şi fel de căi, alţii mai direct, alţii mai pe la spate, împotriva Adevărului Bisericii?Vorbind despre aceasta, un părinte aghiorit contemporan spunea că în lupta împotriva forţelor întunericului trebuie să folosim armele lui Hristos. Prea adesea uităm, din nefericire, acest lucru, prinşi în iureşul „războiului de apărare a Adevărului”. Trecem poate prea uşor peste faptul că mai întâi trebuie să agonisim Duh Sfânt şi toate armele lui Dumnezeu. Socotelile lui Dumnezeu nu sunt ca cele ale oamenilor. Deşi fiecare suntem înaintea Lui mai preţioşi decât lumea întreagă la un loc, nu

suntem niciunul dintre noi indispensabili în această lucrare. Are Domnul uneori un fel atât de paradoxal de a lucra... Iată un mic exemplu: în plină lucrare de convertire a neamurilor, în cea mai clocotitoare epocă a Bisericii, Dumnezeu îl ţine întemniţat în Cezareea pe Pavel (cel ce s-a ostenit cel mai mult – dacă este îngăduită această comparaţie – dintre

Apostoli) ceva mai mult de DOI ANI! Cine dintre noi şi-ar permite într-un asemenea conflict să ţină o atât de mare perioadă ca rezervist un combatant de talia lui Pavel? Îmi cer iertare pentru limbajul de specialitate, era numai pentru a sublinia într-un fel cele spuse. Desigur, departe de mine gândul să îndreptăţesc în vreun fel laşitatea sub toate formele ei, lipsa de fermitate şi responsabilitate, duhul căldicel, duplicitatea şi alte asemenea ticăloşii. Fiecare trebuie să-şi cerceteze conştiinţa şi, cu binecuvântarea duhovnicului, să purceadă la luptă. Atenţie însă la armele folosite!

4. Care credeţi că ar fi atitudinea cea mai viabilă pentru viaţa Bisericii, azi?Să ne întoarcem la pocăinţă, cât mai grabnic şi cât mai deplin.

După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii.

esTe VremeA mUceNIcIeI!lUPTAţI PâNă lA cAPăT! NU Vă TemeţI!mănăstirea Petru Vodă, 1� Ianuarie �00�cuvioşii mucenici ucişi în sinai şi raithArhimandritul Justin Pârvu

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam, cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm. De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. �3:�6-�7). Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă.

Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.

Copy

right

atunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde

Copy

right

atunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde se pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini.

Copy

right

se pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini. Cunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă

Copy

right

Cunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă înflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi

Copy

right

înflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi tramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia Co

pyrig

ht

tramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia contemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de Co

pyrig

ht

contemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de

Mcontemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de

Mcontemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de aceasta… De ce să nu fie vremurile acestea cumplite Maceasta… De ce să nu fie vremurile acestea cumplite un motiv în plus pentru a deveni mai serioşi, mai Mun motiv în plus pentru a deveni mai serioşi, mai

ătramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia

ătramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia contemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de ăcontemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de aceasta… De ce să nu fie vremurile acestea cumplite ăaceasta… De ce să nu fie vremurile acestea cumplite

ntramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia ntramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia contemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de ncontemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de

ăCunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă

ăCunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă înflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi ăînflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi tramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia ătramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia

stire

a atunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde

stire

a atunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde se pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini.

stire

a se pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini. Cunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă st

irea

Cunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă înflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi st

irea

înflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi

PETR

U-VO

Datunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde

PETR

U-VO

Datunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde se pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini.

PETR

U-VO

Dse pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini. Cunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă

PETR

U-VO

DCunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă înflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi

PETR

U-VO

Dînflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi tramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia

PETR

U-VO

Dtramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia contemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de

PETR

U-VO

Dcontemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de aceasta… De ce să nu fie vremurile acestea cumplite

PETR

U-VO

D

aceasta… De ce să nu fie vremurile acestea cumplite un motiv în plus pentru a deveni mai serioşi, mai

PETR

U-VO

D

un motiv în plus pentru a deveni mai serioşi, mai temeinici, mai fierbinţi către Domnul, mai plecaţi

PETR

U-VO

D

temeinici, mai fierbinţi către Domnul, mai plecaţi spre milă către ceilalţi, mai bărbătoşi? De ce să PE

TRU-

VOD

spre milă către ceilalţi, mai bărbătoşi? De ce să nu fie greul acestor zile apocaliptice un argument PE

TRU-

VOD

nu fie greul acestor zile apocaliptice un argument

Ăatunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde Ăatunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde se pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini. Ăse pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini.

�� A T I T U D I N I ��A T I T U D I N I

Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de

Dumnezeu mai mult decât de oameni”. De aceea vă spun: este vremea muce-niciei! După părerea mea ne af lăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii, dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a pre-dat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace, noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism,

să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie

de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe. Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor Adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai fac şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri. Vă cer, aşadar, în numele Mântuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei ��: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că

ne aflăm în faţa unui mo-ment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul

sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până

acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.

Acum e timpul jertfei. Prin vorbărie

şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului. Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere. Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească. Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin con-ferinţe nu mai facem nimic. Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră! Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Copy

right

jertfei. Prin vorbărie Copy

right

jertfei. Prin vorbărie

Mnu mai facem nimic. Mnu mai facem nimic. ăjertfei. Prin vorbărie

ăjertfei. Prin vorbărie

şi prin conferinţe ăşi prin conferinţe nu mai facem nimic. ănu mai facem nimic.

njertfei. Prin vorbărie njertfei. Prin vorbărie şi prin conferinţe nşi prin conferinţe ăAcum e timpul ăAcum e timpul

jertfei. Prin vorbărie ăjertfei. Prin vorbărie stire

a Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii

stire

a Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii

Acum e timpul stire

a

Acum e timpul

PETR

U-VO

DSă nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii

PETR

U-VO

DSă nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine

PETR

U-VO

Dmei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate

PETR

U-VO

Dprin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept

PETR

U-VO

Dşi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar

PETR

U-VO

Dde la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar

PETR

U-VO

DAcum e timpul

PETR

U-VO

DAcum e timpul

jertfei. Prin vorbărie

PETR

U-VO

Djertfei. Prin vorbărie

şi prin conferinţe

PETR

U-VO

Dşi prin conferinţe

nu mai facem nimic.

PETR

U-VO

D

nu mai facem nimic.

ĂSă nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii ĂSă nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine Ămei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine

101 A T I T U D I N I

cUVIosUl PAIsIe AGHIorITUl:„orToDocşII se Vor cIocNI cU ceI DIN NATo”Din volumul mica Filocalie acuviosului Paisie Aghioritul, editura egumeniţa, �00�

Focul care s-a aprins în Balcani se va extinde. Stăpânirea rusească de astăzi se va răsturna şi popoarele ortodoxe ale Balcanilor se vor ciocni cu popoarele din NATO, pe terenul Turciei, care va dispărea de pe hartă. Ciprul va primi o palmă vremelnică de la turci. Din această conflagraţie generală, însă, se va naşte Bizanţul. Toate sunt conduse de Logosul divin, nici de americani, nici de evrei. Aceştia se impun câteodată, pentru că Dumnezeu îngăduie, ca să-i pedepsească pe ai Săi.Vechiul Israel, evlavioşii din vechime, evreii, au fost pedepsiţi de 7 ori. Şi au fost robi timp de 70 de ani la perşi. Când s-a încheiat pedeapsa, aceştia au revenit. A fost o pedeapsă, o palmă dată de Dumnezeu, ca să se trezească. Aceşti evrei au fost vechiul Israel. Astăzi, noul Israel suntem noi, şi pedeapsa noastră este de 70 de ori câte 7 şi nu înşeptită, pentru că noi am avut cunoaşterea dumnezeiască. Robia noastră de 70 de ori câte 7 (�453 de la cucerirea Constantinopolului) concretizată prin Islam, de-abia acum se încheie. Acesta a fost canonul lui Dumnezeu pentru păcatele

noastre. Ceva asemănător s-a întâmplat cu poporul rus. Înainte cu 50 de ani m-am întâlnit împreună cu Bătrânul meu, Iosif Zăvorâtul, cu un călugăr rus, bătrân de vârstă. Ca să-l întărim despre cele înfricoşătoare întâmplate poporului rus, prin încercarea credincioşilor de către comunism, am vrut să-i dăm curaj, spunându-i cuvinte de mângâiere. Acesta însă a zis : „Nu este nimic, este o pedeapsă care va ţine 70 de ani”. „De unde ştii?” l-am întrebat. Şi răspunsul lui a fost: „În �9�7, când s-a instaurat comunismul, creştinismul a fost scos în afara legii şi cel care ucidea creştini era socotit erou. Creştinii au intrat în panică şi cei bogaţi au evadat spre Europa, alţii au alergat către biserici, nădăjduind că Dumnezeu va face minunea să-i salveze. Într-o mare biserică, a Sfinţilor Apostoli, au intrat aproape 5000 de creştini. Bolşevicii, când i-au găsit, au pus foc bisericii. Unul dintre creştini n-a murit, ci a reuşit să se urce pe turle, a stat lângă o fereastră

şi a respirat. Deci, acesta mi-a zis că atunci când se apropia moartea şi oamenii şi plângeau şi strigau, s-au arătat cei �2 Apostoli şi le-au spus că nu pot să-i ajute, pentru că Dumnezeu nu îngăduie. «Este pedeapsa pentru păcatele voastre, care va ţine 70 de ani!» au zis ei. Acestea ni le-a spus călugărul rus, cu 50 de ani înainte. În perioada care s-a scurs de atunci aproape că am uitat cuvintele lui. Când a căzut însă turnul de hârtie al «bunăstării răsăritene», atunci mi-am amintit. Am stat şi am numărat şi am văzut că erau exact 70 de ani. Acum şi canonul nostru al celor 70 de ori câte 7 se încheie şi lucrurile vor reveni. Acum legea duhovnicească va fi aplicată în diferite chipuri. Întâi de toate, Dumnezeu va pedepsi pe marii vrăjmaşi ai Ortodoxiei: Islamul şi Catolicismul. Aceştia care lovesc nemilos Ortodoxia vor fi nimiciţi. Chiar şi cei care au distrus civilizaţia bizantină nu sunt turcii care au cucerit cetatea, ci cruciaţii europenii, catolicii, care i-au încurajat pe turci să distrugă Bizanţul. Aşadar, pe urmaşii lor, Dumnezeu îi va aduna acolo înlăuntru şi vor fi ucişi. Voi sunteţi mai tineri şi veţi vedea, de vreme ce veţi fi în viaţă. Acum va fi marea conflagraţie, Armaghedonul. Ceea ce s-a pornit acum în Balcani nu se va opri. Ceea ce-l împiedică să se răspândească este stăpânirea rusească împărţită, care stă în coasta americanilor. Însă poporul rus îi va arunca şi popoarele creştineşti ale Balcanilor vor reveni. Ruşii vor acum să iasă la Marea Mediterană, acesta va fi imboldul. Însă nu va fi acesta adevărul, ci faptul că Dumnezeu îi provoacă precum instrumentele Lui. Aceştia coborând vor stinge şi vor pierde într-o săptămână vijelia turcească. Şi, când vor ajunge prietenii Turciei (adică urmaşii cruciaţilor), adică popoarele din NATO, ca s-o salveze, atunci acolo va fi marea conflagraţie şi vor fi nimiciţi. Ciprul va primi palma de la turci (pentru că acum este neatins), dar va fi vremelnică. Turcia se va stinge, şi nu va exista nicio pagină în istoria universală care să amintească faptul că a existat acest neam osândit. Îmi iubesc mult patria şi mă întristez mult că astăzi fiii grecilor se ruşinează să spună că sunt greci. Cuvântul grec nu înseamnă rasist. Această trăsătură poate fi pusă

pe seama oricărui alt neam, în afară de greci. Acum însă nu mai suntem greci, romei, bizantini, suntem oameni îndumnezeiţi. Ne-am înălţat pe culmi. Este păcat faptul că astăzi diavolul a reuşit şi ne-a înrobit cârmuitorii. Deplâng Grecia vremurilor de acum, nu mai are nimic sfânt. Ca să se salveze ţara,

ar trebui ca toţi conducătorii ei, oriunde s-ar găsi, să fugă în exil, să plece, pentru că cei care sunt astăzi sunt corupţi. În acest timp toate au fost vândute, sionismul internaţional îşi aplică astăzi programul pus la punct aici vreme de �80 de ani. Astăzi, însă când toţi suntem îngenunchiaţi şi nu mai există nădejde, Dumnezeul părinţilor noştri va interveni pentru sângele şi moaştele Sfinţilor noştri. Sângele grecesc care s-a scurs pentru Ortodoxie, unit astăzi, va deveni un râu năvalnic care îi va îneca pe canibalii care se numesc astăzi „mai-marii lumii”. Când a fost dezagregat pentru prima dată atomul şi s-a construit bomba atomică, l-am auzit pe însuşi Eisenhower declarând: „Astăzi ne găsim la porţile matematicii greceşti!” Şi canibalul a spus adevărul! Cât despre situaţia din Iugoslavia de dinainte,

Dumnezeu în felul Său îi va elibera pe creştini şi-i va înălţa din nou la linia

de plutire. şi Bizanţul va reveni. şi ştiţi de ce? Pentru

că popoarele europene se vor reuni la loc. Cine le va

dirija? Nimeni! Noi doar să păstrăm credinţa ortodoxă.

100 A T I T U D I N I

Copy

right

MMMMănă

stire

a cUVI

stire

a cUVI

PETR

U-VO

DcUVI

PETR

U-VO

DcUVIos

PETR

U-VO

Dos

o

PETR

U-VO

Dor

PETR

U-VO

DrT

PETR

U-VO

DTo

PETR

U-VO

DoD

PETR

U-VO

DDc

PETR

U-VO

DcU

PETR

U-VO

DU ce

PETR

U-VO

D ceI

PETR

U-VO

DIDin volumul

PETR

U-VO

DDin volumul c

PETR

U-VO

Dcuviosului Paisie Aghioritul,

PETR

U-VO

Duviosului Paisie Aghioritul,

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

D

PETR

U-VO

DĂcUVI ĂcUVIosĂosUĂUl PAIĂl PAI

oĂoDĂD

aceasta este mâna Vaticanului, sunt „binecuvântările” Papei, ale „Marelui creştin”. Maşinaţiile din spatele tuturor acestora le zămisleşte sionismul internaţional, finanţatorul internaţional, care se numeşte America. Sioniştii sunt America, ea de fapt nu există. Deci, aceştia după ce primesc mesajele sataniste, le pun înainte Vaticanului, acesta le preschimbă în planuri şi în continuare cheamă Islamul să le aplice. Acesta este modul în care funcţionează astăzi planurile satanice. Aceştia au reuşit să-i înrobească pe conducătorii noştri. Nădejdiile noastre sunt doar în Dumnezeu, iar voi să vieţuiţi creştineşte, pentru că vă spun cu mâna pe inimă, şi veţi vedea, că nu mai avem zile multe. Ceea ce s-a aprins acum în Balcani va continua. Acesta este mobilul prin care Dumnezeu în felul Său îi va elibera pe creştini şi-i va înălţa din nou la linia de plutire. Şi Bizanţul va reveni. Şi ştiţi de ce? Pentru că popoarele europene se vor reuni la loc. Cine le va dirija? Nimeni! Noi doar să păstrăm credinţa ortodoxă.

Focul care s-a aprins în Balcani se va extinde.

Stăpânirea rusească de astăzi se va răsturna şi

popoarele ortodoxe ale Balcanilor se vor ciocni

cu popoarele din NATO, pe terenul Turciei, care va

dispărea de pe hartă. Ciprul va primi o palmă vremelnică

de la turci. Din această conflagraţie generală, însă, se va naşte Bizanţul. Toate

sunt conduse de Logosul divin, nici de americani,

nici de evrei. Aceştia se impun câteodată, pentru că

Dumnezeu îngăduie, ca să-i pedepsească pe ai Săi.

A T I T U D I N I10�

Copy

right

Mănă

stire

a

PETR

U-VO

DĂ